Nucleul unui atom este o regiune foarte densă din centrul său, constând din protoni și neutroni.

Dimensiunea nucleului este mult mai mică decât dimensiunea atomului însuși; masa unui atom

este determinată, aproximativ, doar de masa protonilor și neutronilor și aproape fără nici o

contribuție din partea electronilor.

Cuprins

  [ascunde] 

1 Izotopi

2 Dezintegrarea nucleară

3 Dimensiunea nucleului

4 Scurt istoric

5 Bibliografie

Izotopi[modificare | modificare sursă]

Izotopul unui atom este determinat de numărul de neutroni din nucleu. Diferiți izotopi ai

aceluiași element au proprietăți chimice foarte similare deoarece reacțiile chimice depind aproape

în întregime de numărul de electroni pe care îi are atomul. Diferiții izotopi dintr-un eșantion chimic

particular pot fi separați folosindu-se o instalație centrifugă sau un spectrometru de masă. De

exemplu, prima metodă este folosită în producerea uraniului îmbogățit din uraniu natural, iar a

doua metodă este folosită în datarea cu carbon.

Numărul de protoni și neutroni determină, împreună, nuclidul (tipul nucleului). Protonii și neutronii

au mase aproape egale (= 1 uam) și numărul lor, adică numărul de masă, este aproximativ egal

cu masa atomului. Masa electronilor este foarte mică în comparație cu masa nucleului, atâta timp

cât protonul și neutronul sunt, fiecare în parte, de aproximativ 2.000 de ori mai masivi decât

electronul.

Dezintegrarea nucleară[modificare | modificare sursă]

Un nucleu atomic este cu atât mai stabil cu cât energia medie de legătură dintre nucleoni este

mai mare, situație ce se întâlnește cu precădere la nucleele conținând: 2, 8, 20, 28, 50, 82,

126,... ("numere magice") protoni sau neutroni. Izotopul Pb-208, de exemplu, are 82 protoni și

126 neutroni.