JOI SĂRBĂTOARE

- piesă în trei acte -

de Thuróczy Katalintraducere din maghiară de Anamaria POP 

       Personajele

Susana – o femeie între 60-70 de ani

Mihai – un bărbat de 80 de ani

Mana – o femeie între 60-70 de ani, dar arată cu 10 ani mai tînără

Fifi – o femeie între 55-60 de ani

Hilda – o femeie între 60-70 de ani

Feri – un bărbat în jur de 70 de ani

Adela – o femeie peste 90 de ani

Amelidragă – o femeie fără vîrstă

Liza – o tînără în jur de 20 de ani

Éva – o femeie de 30 de ani

Karola – o femeie de 35 de ani

Laci – un bărbat de 50 de ani

Roza – o femeie fără vîrstă

Tomi – un băieţel de 5-6 ani

Baronul VERNITS – un bărbat fără vîrstă

 

O locuinţă rezultată în urma divizării unui apartament care odinioară fusese somptuos; deci,

nimic logic în actuala ei formă. Întreaga scenă este ocupată de o cameră mare şi de o bucătărie

mult mai mică. În camera mare, podeaua e acoperită cu covoare persane învechite; în bucătărie

– cu plăci albe şi negre de gresie. Pe toată lungimea peretelui din faţă, dulapuri – mobilier

rămas după plecarea/mutarea din locuinţă a mai multor generaţii. Marea majoritate a

obiectelor din locuinţă sînt de valoare, aflate în diferite stadii de dezintegrare. În partea dreaptă

se află o comodă, deasupra ei o oglindă în ramă lată, aurită. În partea stîngă se află o servantă

pe care stau înghesuite pahare şi farfurii. Spre stînga: două uşi, între ele o canapea Biedermeier

căreia îi lipseşte un picior; e proptită cu un teanc de cărţi. Singura uşă dinspre dreapta conduce

într-un antreu foarte mic. Cei patru pereţi ai antreului sînt, de fapt, tot atîtea uşi: una dintre uşi

se deschide spre cameră, una spre bucătărie, una spre baie (+ WC) şi una spre un coridor. În

antreu, lîngă uşa de la baie, mai este loc şi pentru o oglindă veneţiană care ajunge pînă la

podea; pe rama sculptată-aurită a oglinzii se văd doi îngeraşi şi jumătate, restul de un îngeraş

şi jumătate s-a degradat de-a lungul timpului (faptul că odinioară au existat patru, se intuieşte

din ce a mai rămas).

Camera este pregătită pentru musafiri; lîngă masa mare de sufragerie este o masă mai mică,

apoi una şi mai mică; în jurul meselor, scaune: un scaun mare, cu spătar, cîteva scaune

Biedermeier, două scaune în stil secesionist, tapisate cu piele, la fel şi cîteva obiecte de mobilier

mic – mobilă curbată (numărul lor rămîne la latitudinea regizorului). De asemenea, mai sînt şi

două taburete de bucătărie, pentru a fi suficient loc de şezut în cazul în care ar veni mai mulţi

musafiri. 

Pe pereţi sînt cîteva picturi (portrete şi peisaje) în rame vechi, uzate; poartă semnătura unor

pictori renumiţi, dar sînt într-o stare deplorabilă; necesită restaurare. De asemenea, se mai pot

vedea şi cîteva fotografii îngălbenite. În cameră se mai pot aşeza şi cîteva măsuţe; important

este ca peste tot să existe o sumedenie de obiecte aflate într-o dezordine plăcută: facturi,

scrisori, îmbrăcăminte, borcane cu compot începute şi alte obiecte pe care în general „le-

punem-bine-pentru-a-le-găsi-dacă-i-nevoie-de-ele”.

Pe peretele bucătăriei, portretul lui Franz Iosif (copie color), un păretar din Secuime, vase din

ceramică, un calendar din 1980, dar şi unul din 1994, mai multe înscrisuri de genul:

„Binecuvîntată fie familia!” şi altele asemănătoare. Vizavi, o servantă cu tăblia din marmură,

căreia îi lipseşte o uşă; pe rafturi, printre farfurii de Meissen se văd farfurii din aluminiu;

printre pahare din cristal, banale pahare gen „Muştar”. Pe masa din bucătărie (cu tăblia grea,

din marmură), o zaharniţă din argint pe capacul căreia este un Cupidon, un borcan mare cu

castraveţi muraţi, o pungă cu şosete, o strecurătoare pentru ceai, o planşetă pe care sînt patru

tăvi cu pateuri (cu varză) proaspăt coapte; în jurul mesei, scaune. Pe aragaz clocoteşte supă

într-o oală de 12 l; în cuptor se prăjesc caltaboşi.

Pe parcursul piese,i personajele se plimbă între cameră şi bucătărie; anumite dialoguri vor

avea loc paralel: în cameră şi în bucătărie.

În cameră, Liza-i tolănită pe scaunul mare cu spătar; are căşti pe urechi, ascultă muzică şi

priveşte melancolic. Pe masă, în faţa ei, un castron mare din sticlă de Jena, plin cu salată

(castraveţi, varză, mere rase etc.). Are pe genunchi o revistă de modă pe care o răsfoieşte din

cînd în cînd; în asemenea momente ciuguleşte din salată.

 

ACTUL I.

SCENA 1

Cineva sună prelung la sonerie, apoi, un picior încălţat cu pantofi cu tocuri foarte înalte

împinge uşa întredeschisă. Piciorul este urmat de o femeie înaltă, frumoasă, cu părul roşcat. E

Karola. În fiecare mînă duce cîte o valiză. Tot timpul are o voce între plîns şi isterie.

 

SCENA 2.

Se aude soneria de la intrare. Éva ascunde repede paharele, apoi ascunde şi sticla cu

lichior. Karola deschide uşa. Soseşte Susana. E încărcată de bagaje; trage după ea un cărucior

cu roţi, plin de cumpărături. Susana şi Karola merg în bucătărie.

 

 

 

 SCENA 3.

Susana deschide uşa. Soseşte Mana; este foarte elegantă, fardată strident, poartă multe

bijuterii, toate par veritabile; are o voce de cucoană.

Mana: Ciao, scumpa mea. (Scoate o sticlă de şampanie dintr-o plasă.) Unde s-o pun?

Susana: ...se ard caltaboşii... (Merge spre bucătărie, la aragaz.)

Mana: ...o pun la frigider... (Merge şi ea în bucătărie; umblă întotdeauna în acelaşi ritm,

nici prea repede, nici prea încet; dă impresia că defilează.) ...pot să aprind o ţigară?

(Scoate o ţigară, un şpiţ lung şi o brichetă de aur.)

Susana: ...pe toată lumea deranjează fumul, dar tu aprinde liniştită. (Mana îşi aprinde ţigara.)

Mana: Şi Mihai fumează.

Susana: ...dar nu-i aici.

Mana: O să vină... de ce nu te măriţi cu el?

Susana: Nici prin cap nu-mi trece!...asta mi-ar mai lipsi...

Mana: ...în fiecare joi te cere de nevastă...

Susana: ...la ora şase. La şapte jumătate... te cere pe tine, mărită-te tu cu el!

Mana: Vezi-ţi de treabă! Mi-a fost destul să-l îngrijesc doi ani pe al patrulea... atunci mi s-au

distrus nervii... deşi odinioară... doar mă cunoşti! De atunci am şi gastrita.

Susana: Să nu fac repede şi nişte tăieţei cu varză?

Éva: (Şovăind.) Mamă...

Mana: ...în timp ce l-am îngrijit... mi s-a paradit stomacul. Atunci mi s-a paradit stomacul...

Susana: Fac repede şi nişte tăiţei cu varză. N-o să ne ajungă ce-am gătit. Piftie, supă,

caltaboşi, cartofi cu ceapă... n-o să ne ajungă...

Éva: Mamă...

Susana: ...am tăieţei de casă... varza se căleşte într-o juma’ de oră...

Éva: Mana! Cînd îşi revine... spune-i mamei c-am dus-o pe Irma la plimbare.

Mana: Du-te liniştită, iubito. E o vreme superbă. (Éva intră încet în camera cealaltă.)

Susana: ...piper o să pun puţin... nu-i face bine lui Mihai... suferă cu bila... ştii... sticla-i

desfăcută, mie juma’ şampanie şi juma’ vin... (Mana toarnă şampanie în pahare,

beau. Éva traversează camera cu un cărucior de copil; vorbeşte spre bucătărie.)

Éva: ...dacă mă caută cineva la telefon... peste o oră... o oră şi jumătate...

Mana: Bine, bine, iubito. (Éva iese cu căruciorul. Susana se aşază lîngă masa din

bucătărie.)

Susana: (Cu o voce foarte tristă.) ...dacă o caută cineva la telefon! Cine ar căuta-o! Stă acasă

ca un castravete murat... degeaba-i spun... am eu grijă de copii, să mai iasă naibii în

lume... dar nu şi iar nu... ce să mă fac cu ea?... am două fete, dar amîndouă seamănă

cu taţii lor... pe fiecare le-am făcut cu cîte un bărbat frumos, dar prost... nici una

dintre ele nu s-a realizat în viaţă. Oho, băiatul meu... cu el e altceva. El seamănă cu

mine... nu-nţeleg de ce-ntotdeauna fetele rămîn pe capul mamelor...

Mana: Vezi, eu sînt mai norocoasă. Fii-mea s-a măritat în Canada, nu poate fugi acasă în caz

că... o iubesc... aşa de la distanţă... dar e mai sănătos... între noi e Oceanul... e mai

sănătos... (Sună soneria.)

Susana: Asta-i Fifi. O recunosc după cum sună. (Merge să deschidă uşa.)

 

SCENA 4.

Sosesc Fifi şi Hilde. Fifi e grasă şi veselă; Hilde e înaltă şi subţire; are o atitudine rezervată.

 

Fifi: Iuiiiuiiiuuu vaaaiivaaaiii iuiiiuiiiuuu! (Intră la baie. Susana şi Hilde merg în

bucătărie; Hilde scoate dintr-o plasă două sticle de şampanie.)

Hilde: ...credeam că nu mai ajungem... tot drumul a scrîşnit din dinţi să se abţină...

Susana: Da de unde! Întotdeauna ajunge la timp... cel puţin pînă acum...

Mana: ...pentru că se înfundă cu laxative.

Hilde: Se ghiftuie... apoi, hap un pumn de laxative!

Susana: ...exagerează...

Mana: ...să nu se-ngraşe...

Susana: ...iau şi eu din cînd în cînd... dar numai tot a treia zi, dacă-i cazul...

Hilde: Dar ea zilnic... nu se poate abţine...

Mana: ...întotdeauna a fost aşa...

Hilde: O, pateuri! (Se serveşte cu un pateu.)

Mana: Nu-i de loc cumpătată...

Hilde: ...nu-i disciplinată...

Fifi: (Iese uşurată din baie şi merge şi ea în bucătărie; e veselă.) ...cînd mănînc sfeclă...

întotdeauna am diaree... ce să-i fac... intestinele...

Mana: ...şi laxativele...

Fifi: (Surprinsă.) ...din cînd în cînd... e nevoie... am avut probleme, deci e nevoie. Şi

Bilaghit... bila... O, pateuri! (Înfulecă unul.)

Susana: Să deschid o sticlă de şampanie?

Hilde: Şampanie!

Fifi: (Are gura plină cu pateuri; face semne cu mîna că doreşte şi ea şampanie.) ...acum

sînt bune... data trecută au fost cam nesărate...

Susana: Pateuri cu varză.

Fifi: Sînt dumnezeieşti! Ar trebui să-ţi deschizi un restaurant! Dacă ai vedea ce mîncare

pun ăştia în faţa omului...

Hilde: ...şi la ce preţ...

Fifi: ...dacă ne gîndim bine... nici nu-i aşa de scumpă... başca-i transportată la domiciliu...

cu maşina... de la consiliu…

Hilde: Autoguvernare.

Fifi: Nu-i totuna? Din partea mea să fie consiliu!... transportă mîncarea la domiciliu... iar

eu o mănînc... dacă tot mi-o aduce... aşa... social... o transportă gratis la domiciliu

pentru cei care n-au pe nimeni... dacă omu-i singur şi bătrîn... aşa că... dacă tot mi-o

aduce... o mănînc... dar... totu-i numai rîntaş şi untură, iar carnea... să nu mai

vorbim... zilele trecute am tocat-o. Am luat maşina de tocat şi am tocat-o. Ce cred

ăştia! Arăt eu a lupoaică?

Susana: ...am pregătit piftie, supă, caltaboşi, cartofi cu ceapă, mai fac şi tăieţei cu varză... sînt

pateuri...

Fifi: ...caltaboşi! Tăieţei cu varză! Delicios! Preferatele mele!

Hilde: ...şi bila?

Fifi: ...numai ouăle... uneori şi ceapă... da’ varza nu... (Sună soneria. Fifi aleargă la uşă.)

...Mihai!… Nu. E Feri.

 

SCENA 5.

Intră Feri, un bărbat bine, corpolent; are părul des, grizonat, capul mare, pătrat... într-un

cuvînt, are o alură de taur.

 

Feri: ...omagiile mele, doamnelor... (Merge în bucătărie; scoate dintr-o plasă o sticlă de

şampanie şi una de vin.) Am adus şi o sticlă de vin roşu. Da?! Magazinul de pe strada

Határ. Numai acol’ se merită. Da?! (Se trînteşte pe un scaun.) ...sînt prea multe etaje.

Mana, dumneata eşti din ce în ce mai frumoasă… la fel şi dumneata, Fifi…

Hilde: …dacă-mi spui şi mie aşa ceva... îţi arunc paharul ăsta de şampanie în cap…

Feri: Dragă Hilduşca, dumneata întotdeauna ai fost o temperamentală…

Hilde: Hilde. Nu Hilduşca, Hil-de.

Feri: Bine, bine... atunci fie Hilde.

Hilde: …chelneriţa de la preso, vînzătoarea de la aprozar sau fata de la salonul de pălării…

ea poate să fie Hilduşca. Eu sînt Hilde.

Susana: Puţină supă?

Feri: Mai încolo, cînd vin şi ceilalţi… (Serveşte din pateuri.)

Susana: Să mergem înăuntru, nu aici în bucătărie… (Trec cu toţii în cameră.) Mana, pune

farfuriile.

Mana: …cele de Meissen sau de Rosenthal?

Susana: Cele de Rosenthal… din alea au rămas mai multe. (Observă castronul cu salată;

gustă salata.) N-are ceapă. (Porneşte spre bucătărie să pună ceapă în salată.) Fifi,

du şampania… în cămară este vin… de Tokay.

Mana: De Badacson.

Susana: Nu-i totuna? Vin să fie.

Feri: Este şi roşu… (Fifi aduce şampanie şi vin; Feri deschide sticla; Susana vorbeşte deja

din bucătărie.)

Susana: Şi mie… mie în paharul de „Muştar”. (Hilde îi duce paharul în bucătărie. Dialogul

dintre Hilde şi Susana are loc în bucătărie. Susana taie ceapa pentru salată.)

Hilde: Feri ăsta-i complet senil… mereu uită cui îi face curte…

Susana: Data trecută pînă şi Adelei… (Chicotesc.)

Feri: I-am scris lui Franz Iosif…

Mana: Doar nu?

Fifi: Dar el a murit…

Feri: Nu la ăla m-am gîndit… la cel de acum… ei, cum îl cheamă?… Otto… da, lui i-am

scris... (Scoate din buzunar un teanc de scrisori.) Îndată… (Se uită prin scrisori.) Nu-

i asta…

Susana: …dacă ai fi văzut-o! A roşit toată, îşi dădea ochii peste cap... sărăcuţa de ea…

Hilde: Cred că în ultimii 60 de ani nu i-a mai spus nimeni…

Susana: A-ntinerit complet…

Hilde: …trebuie să avem totuşi grijă de ea... să nu facă apoplexie …

Susana: Numa’ asta mi-ar mai lipsi… n-ai o batistă de hîrtie? Mă ustură ochii de la ceapă…

Hilde: (Caută şi găseşte.) …spală-te pe mîini… şi nu te mai freca la ochi... dacă te tot freci

te ustură şi mai tare.

Feri: …data trecută... cînd i-am scris în problema barajului... mi-a răspuns că-mi

mulţumeşte pentru sfaturi… şi că va mai medita asupra problemei… cîteva sfaturi

bune… da?! La urma urmei am umblat la „Ludovika”... la Şcoala Superioară de

Ofiţeri… înainte i-am scris în problema francezilor... şi la scrisoarea aia mi-a

răspuns... că-mi mulţumeşte pentru sfaturi... şi că va mai medita asupra problemei…

(Arată scrisorile.) …aici e semnătura lui… da?!

Fifi: (Se uită cu sinceră admiraţie.) …chiar cu mîna lui?

Feri: Bineînţeles!… Acum îi scriu din nou... îi propun să se prezinte la alegeri…

Mana: Pentru ce?

Feri: Cum adică pentru ce? Şi PALACZKY a declarat în scris că dacă n-ar exista monarhia,

ar trebui inventată. Da?!

Mana: Şi dumneata vrei monarhie?

Feri: De ce nu? Englezilor le este bine? Da! Cu toate că ei sînt englezi.

Mana: Cu englezii... e altceva…

Hilde: Iar te-ai frecat… te ustură, nu-i aşa? Ţi-am spus eu… spală-te

Susana: Mă spăl… (Pipăind pereţii, merge spre baie. Hilde mănîncă pateuri.)

Feri: Ce-i aia "altceva"! Crezi că Elisabetei nu i-am scris? Adică reginei Elisabeta… încă

pe vremea războiului din Falkland… eu am învăţat strategie… da’ cu aşa o

ariergardă... şi... mai e şi oceanul… a fost o prostie… da?!

Mana: …şi ţi-a răspuns?

Feri: Bineînţeles!… că-mi mulţumeşte pentru sfaturi... şi că va mai medita asupra

problemei… (Susana iese din baie, merge în cameră; intră şi Hilde, aduce salata în

care Susana pusese ceapă.)

Susana: Oare unde-i Adela?

Hilde: Să aduc supa?

Susana: Mai întîi piftia… am pus-o pe balcon… (Din camera cealaltă aduce o tavă lungă, de

Meissen, plină cu piftie.)

Hilde: … merg să tai pîinea… (Merge la bucătărie.)

Susana: A sosit aperitivul… ce să aduc lîngă piftie? Muştar, lămîie, maioneză?

Fifi: Maioneză?

Susana: În tub… (Hilde aduce un coş cu pîine.)

Hilde: Pîinea-i senzaţională, de unde ai cumpărat-o?

Susana: De la piaţă…

 

SCENA 6.

Soseşte Adela: o femeie mică, fragilă, surdă; are probleme cu vederea. Într-o mînă ţine un

baston alb, în cealaltă o lesă. Pe umăr are o poşetă. Vorbeşte cu oamenii de parcă ar vorbi cu caii...

dar îi stă bine. Deşi are peste 90 de ani, e proaspăt coafată şi fardată; pe cap are o pălărie elegantă şi

e îmbrăcată într-o rochie viu colorată – toate astea îi conferă o ţinută îngrijită, de aristocrată.

Asemenea persoanelor care au probleme cu auzul, vorbeşte şi ea tare.

 

Adela: Sun de o juma’ de oră. De ce nu deschideţi uşa?

Susana: N-am auzit…

Adela: Păi fiţi mai atente! Pălăria… (O aşază acolo unde intuieşte o masă; Susana o ridică

de jos şi o pune pe cuier.) Cine-i aici?

Susana: Mana, Fifi, Hilde, Feri…

Adela: Feri? Care-i ăla?

Susana: Tipu’ ăla brunet şi-ndesat…

Adela: Ştiu. Şi Mihai?

Susana: Vine şi el, dar mai tîrziu… (Îi ia lesa din mîna. La fel şi bastonul.) Unde-i cîinele?

Adela: Ce fel de cîine?

Susana: Păi... Ştefi, cîinele tău. Ai adus lesa, dar cîinele nu-i nicăieri.

Adela: Cine nu-i?

Susana: (Strigînd.) Cîinele! (Între timp, Hilde şi Mana se ridică de la masă şi merg lîngă

Susana. La masă, Fifi îl priveşte cu admiraţie pe Feri care înfulecă zgomotos.)

Cîinele!… Cîinele tău!… Ştefi!

Adela: A, Ştefi! N-a vrut să vină… nu ştiu ce naiba s-a întîmplat… adoră să vină aici… I-am

spus: băiete, pornim… pe cînd el… s-a ascuns… l-am chemat... dar nimic… cum nu

văd bine... nu l-am găsesc… ei bine... n-ai decît să crăpi… şi l-am lăsat acasă…

Susana: Atunci de ce ai adus lesa?

Adela: Ce fel de lesă?

Susana: …cea din mîna ta! Lesa pe care ai avut-o în mînă…

Adela: …pentru că am vrut să aduc şi cîinele.

Susana: …dar nu l-ai adus…

Adela: …păi... din moment ce n-a vrut să vină! Lesa mi-a rămas în mînă. O s-o duc înapoi.

(Feri se ridică de la masă şi se alătură grupului de femei.)

Feri: Sărut mîna, Adela…

Adela: Dumneata cine eşti?

Feri: Feri…

Adela: O! Dumneata eşti! Bună ziua! Unde mi-e bastonul?

Hilde: (Îi dă bastonul.) …aici

Adela: …şi poşeta… vreau s-o ţin în braţe… fără poşetă, nicăieri… (Îşi prinde poşeta în

braţe; Hilde şi Feri o conduc la masă şi o aşază pe scaunul din capul mesei.)

Susana: Doreşti piftie?

Adela: Ce anume?

Susana: Piftie!

Adela: Sigur că da! Doresc din toate. Care-i meniul?

Susana: La aperitiv avem piftie, apoi supă cu multă carne, cartofi cu ceapă, caltaboşi prăjiţi,

tăieţei cu varză, pateuri...

Adela: Sună bine… tîmpitu’ de Ştefi… adoră pateurile.

Hilde: (O serveşte cu piftie.) Ce să pun pe ea?

Adela: Lămîie. Tacîmuri? (Mănîncă cu poftă, se aşază şi ceilalţi la masă.)

Mana: …îţi aduc şi tacîmuri, scumpa mea, îţi aduc…

Feri: Şampanie?

Adela: Nu. În timpul mesei beau vin. Şampania... după.

Fifi: Bietu’ bărbatu-meu… după ce terminam de mîncat întotdeauna spunea: sîntem

oameni buni, am mîncat bine, am meritat mîncarea asta bună. Apoi se ducea să

fumeze… fuma nişte ţigări lungi, elegante. Scotea pe gură nişte rotocoale... mamă,

mamă... uite aşa pluteau în jurul lui inelele... (Gest semnificativ.) ...ca nişte aureole…

Mana: …numa’ să nu spui că era un înger… l-am cunoscut şi eu…

Fifi: Asta nu… a fost un mare fustangiu... un mare curvar… dar n-avea ce să facă din

moment ce era un bărbat atît de bine... toate femeile înnebuneau după el… ce putea

să facă bietu’ de el?… înalt, cu mustaţă, elegant, îmbrăcat în uniformă… toată lumea

a plîns la nunta noastră… eram o pereche superbă… (Bea.) L-a distrus regimul lui

RÁKOSI... deşi era încă tînăr… după ce l-au dat afară de peste tot... a fost considerat

duşman de clasă... a lucrat ca paznic de noapte… bineînţeles, întotdeauna dormea...

da’ ce altceva poate să facă omu’ noaptea?… l-a prins administratorul. „Dumneata ai

fost militar?” – l-a întrebat tipu’… „Am fost” – a răspuns al meu… „Şi... dacă

dormeai noaptea în post... ce ţi se spunea?” – a continuat tipu’… „Sper că aţi visat

ceva frumos, domnule locotenent-colonel” – a răspuns al meu… păi sigur că i-au dat

un şut în cur... asta n-a mai suportat, a murit în pneumonie în iarna lui ’55.

Mana: …într-adevăr... a fost un bărbat frumos…

Adela: (După ce a reuşit să priceapă cîte ceva din conversaţie.) Toţi sînt aşa… fustangii…

Feri: …totuşi, nu chiar toţi…

Hilde: Dumneata să taci! ...faci ochi dulci în dreapta şi-n stînga…

Fifi: O dată m-am supărat pe el... dar nu i-am spus nimic. Cea mai bună prietenă a mea…

venea în fiecare săptămînă la mine, la ceai… tocmai ea mi-a făcut figura...

a-nceput să-i facă avansuri… dar am descoperit toată povestea! Prima dată m-am

gîndit să mă împuşc... apoi am renunţat! Mi-am spus în sinea mea: „Fifi, tu nu meriţi

asta, tu nu eşti o femeie oarecare să te împuşti pentru una ca asta! Mai bine spune-i c-

ai aflat totul... dar cu eleganţă... pentru că tu nu eşti o femeie oarecare…” (Bea; beau

şi ceilalţi.) Am invitat-o la mine, am pus pe masă cea mai frumoasă faţă de masă…

dintr-un damasc foarte fin... ceai bun, de calitate... ceşti de porţelan cu blazon… ce

mai... o atmosferă plăcută... ronţăiam cofeturi delicioase... apoi am rugat-o să

mergem în faţa oglinzii: „Hedi, uită-te-n oglindă, eşti ca o pizdă de maimuţă... tu vrei

să-mi iei bărbatul?” – i-am spus cu eleganţă... pentru că eu nu sînt o femeie oarecare.

Adela: (Cu satisfacţie.) O... dar cît de picantă e Fifi asta!

Hilde: Şi al meu… primul… cu toate că era medic, inteligent... pe vremea aia lucram la

coafor… o dată am fugit pîn’ acasă... după ceva acte sau ce naiba... şi ce credeţi?... l-

am găsit în pat cu fata de la coafor... aia care spăla părul cucoanelor. „Mă întorc peste

o oră, pînă atunci vreau să găsesc casa goală!” – le-am spus cît se poate de calm…

Susana: …pentru că tu nu eşti o femeie oarecare… (Rîd cu toţii.)

Hilde: M-am întors peste o oră... femeia dispăruse... bărbatu-meu fuma în pat. „Cred c-am

fost destul de clară... casa goală!” …oho, se uită la mine cu nişte ochi… i-am pus

hainele într-o valiză, am chemat un taxi, i-am dat şoferului o bancnotă de o sută:

„Du-l pe domnu’ la adresa pe care ţi-o va spune…”

Fifi: O bancnotă de o sută! Pe vremea aia erau bani... nu glumă…

Adela: Şi i-ai mai dat şi bani…

Hilde: Nu lui. Şoferului.

Adela: Eu nu i-aş fi dat!

Mana: Poate să spună oricine ce vrea, eu nu mă mai mărit.

Hilde: Da’ ce crezi... eu da?

Adela: Ştiţi ceva fetelor... eu m-aş mărita dacă n-aş fi aşa de bătrînă... dar aşa... stau acasă

singură... mă hîrjonesc cu cîinele... numai să am cu cine vorbi… eu m-aş mărita.

Toată lumea-i politicoasă, mă ajută să traversez strada, îmi oferă locul în autobuz...

dar n-am un suflet de om lîngă mine... cu care să mă cert măcar...

Mana: …totuşi... dacă omul caută, găseşte…

Hilde: …zilele trecute... la magazin… am furat o cutie de ciocolată... în văzul tuturor... să fie

circ, proces-verbal, tot tacîmu’... numai să se ocupe cineva de mine. Din păcate nu

m-au dus la Poliţie... pentru că ciocolata valora mai puţin de 500… dar şi aşa m-am

distrat de minune toată ziua…

Adela: …cine are nevoie de o bătrînă oarbă şi surdă…

Hilde: …şi cîtă seriozitate la vînzătoare… o treabă oficială… percheziţie, ce mai… m-au

obligat să-mi golesc poşeta…

Feri: (Adelei.) …dacă stau să mă gîndesc bine… dumneata încă…

Adela: Vezi-ţi de treabă... Andrei! Dumneata eşti nebun!

Feri: Feri… eu sînt Feri…

Adela: Atunci să fie Feri! Nu-i totuna?

Hilde: …cel puţin mi-am găsit buletinul... luna trecută l-am căutat o săptămînă întreagă...

prin toată casa...

Susana: Să aduc supa?

Mana: Să-l aşteptăm şi pe Mihai.

Susana: Vine doar în jur de 5. E la nu ştiu ce inaugurare.

Fifi: Inaugurare? Ce inaugurează?

Susana: Ce ştiu eu! O statuie, o stradă, o placă memorială, o navă de război… inaugurare şi

gata.

Adela: Este şi supă?

Susana: Supă de găină cu multă carne.

Adela: Carne?… de ce nu vorbeşti ca lume! În ultima vreme toată lumea vorbeşte atît de

prost că abia înţeleg ceva.

Susana: Carne! Supă din carne de găină!

Adela: Nu-i aţoasă carnea?

Susana: Nu! (Merge în bucătărie după supă; Fifi debarasează masa; pune farfuriile pentru

supă.)

Adela: Atunci doresc… carne… calorii… uneori e nevoie… măcar o dată pe săptămînă…

Mana: O încălzim.

Fifi: Dar e caldă…

Mana: …cînd vine Mihai… o încălzim…

Hilde: Lui Mihai îi place fierbinte… „Supa fierbinte, şampania rece”…

Mana: Feri, n-ai deschide o sticlă? (Susana aduce supa fierbinte în oala de 12 l; Mana

aranjează placa de marmură pe care va pusă oala.)

Susana: Adela… dă-mi farfuria… (I-o dă Fifi.)

Adela: Are o aromă plăcută… pune-mi mult... curaj… şi piper… mult piper… (Mănîncă.)

Mana: (Către Fifi.) Tu nu doreşti carne?

Fifi: Nu.

Mana: Cum adică… îţi place carnea…

Fifi: Acuma nu…

Mana: Dacă nu... atunci nu.

Fifi: (Puţin încurcată.) Am uitat-o acasă… deşi am pregătit-o din timp… ghinionul meu...

am uitat-o acasă... pe noptieră…

Mana: Ce ai uitat?

Fifi: …acasă n-o port... mă jenează… am cerut una nouă… de la medicul de circă… da’ şi

aia mă jenează… deşi-i atît de frumoasă… lucioasă, albă…

Hilde: Ce ai uitat acasă?

Fifi: Ce-ntrebare... păi... proteza!

Adela: Proteza? Ce-i cu ea?

Mana: Fifi şi-a uitat proteza acasă.

Adela: A mea e aici… şi ailaltă, aia veche… rezerva… cînd merg în vizită le duc pe

amîndouă…

Fifi: (Cu o amărăciune crescîndă.) …eu am uitat-o acolo… pe noptieră… sau pe comodă?

Nici nu mai ştiu…

Adela: (Subit, cu mărinimie.) …ţi-o împrumut pe a mea… (Caută îndelung prin poşetă şi-şi

scoate proteza de rezervă.)

Fifi: Nu!

Adela: E curată… am frecat-o cu detergent…

Fifi: (Se uită cu jind la proteză.) …mai bine nu…

Adela: Aia nouă nu ţi-o pot da… cu aia mănînc eu… o am în gură… dar dacă vrei…

Fifi: …nu… sînt mîncăruri pe care le pot… totuşi... mai am încă opt… (Arată spre dinţi.)

Susana: Fidea de casă… producţie personală…

Feri: Eu… doresc... multă fidea…

Susana: Pofteşte Feri, mănîncă! Unui bărbat îi stă bine dacă-i gras!

Fifi: …chiar dacă nu gras, dar corpolent…

Hilde: …al meu era slab... şi totuşi…

Mana: Gras, slab, e totuna! Să aibă greutate, asta-i important.

Adela: N-ai pus fideaua în supă?

Susana: E aici, separat, îţi dau.

Adela: …se obişnuieşte în supă… fideaua… (Susana îi dă castronul cu fidea.)

Hilde: …să fie deştept, să aibă mintea brici... asta-i important…

Mana: …ce să-ţi spun... nu mintea-i importantă... ci...

Susana: …nu fi scroafă, nu te prosti…

Mana: Din păcate... noi ne putem deja chiar şi prosti… nu supărăm pe nimeni…

Fifi: Mă uit la tinerii de azi… nişte copii… pe vremea noastră... un bărbat... păi era

bărbat… da’ ăştia de azi… nişte mucoşi.

Hilde: …bietele fete din ziua de azi…

Mana: …bietele de noi.

Fifi: …te privea pe deasupra mustăţii… mustaţă elegantă, tunsă frumos… dar tu nu te

puteai uita la el, nu se cuvenea... şi totuşi simţeai că te priveşte…

Hilde: …am sărit pe fereastră... am ieşit în gang... în combinezon... numai să-l văd cum stă

rezemat de stîlpul din curte…

Mana: …la cinematograf... cînd mi-a băgat mîna sub fustă... n-am îndrăznit nici măcar să mă

mişc... deşi mă mîngîia numa’ pe genunchi… n-am mai ştiut ce film văd…

Susana: …uite aşa mă ajuta să urc pe cal… (Gest expresiv.)

Adela: Pe ce fel de cal?

Susana: Pe un cal.

Adela: Aş merge şi eu la hipodrom… la o cursă de cai… dar nu mai văd… nu mai văd caii...

aşa că... ce rost are… deşi... doamne ce chef aş mai avea… cu florentină pe cap… în

rochie de mătase… cu panglici albastre… (Feri se ghiftuie zgomotos cu supă şi

molfăie, tot zgomotos, carnea de pe oase.)

Feri: …acolo şi-a pierdut moşia de la Acsád… la cursa de cai… tata… moşia pe care era

moara şi pădurea…

Adela: Tatăl dumitale! L-am cunoscut. A fost un mare chefliu...

Feri: …a cîştigat-o la cărţi, a pierdut-o la cai… apoi cînd au naţionalizat-o… s-a distrat de

minune. Cei care au cîştigat-o... au înjurat... conacul a fost confiscat... au făcut

hambar din el… iar restul… tata... cel puţin a chefuit una bună…

Adela: …oho!... tot timpul îi clocotea sîngele… ce le mai jumulea pe servitoare…

Feri: …totuşi, dacă ăştia îmi dau înapoi conacul… mai cumpăr un petic de pădure… cu un

pic de stufăriş… mergem cu Mihai la vînătoare de raţe, de iepuri… mistreţi, fazani,

căprioare… pufff. (Împuşcă vînatul imaginar cu o puşcă imaginară.) Pufff…

pufff… 

Adela: Ce tot îmi pufăi aici! Nu vezi că mănînc? (Linişte. Încetul cu-ncetul toată lumea a

mîncat supa, în afară de Adela. Din depărtare se aude semnalul specific plecării

trenurilor. Fifi se ridică şi porneşte spre uşă.)

Susana: Unde mergi?

Fifi: A sunat cineva.

Susana: Pe naiba! E de la gară.

Adela: Ce anume?

Susana: …se aude pîn’ aici… de pe peronul gării! Calea ferată!

Adela: Călătoreşti undeva?… pe o vreme ca asta?

Susana: Semnalul… se aude pîn’ aici…

Adela: (Nu pricepe absolut nimic.) …ce fel de semnal! Vorbeşti prostii!

Susana: Se aude pîn’ aici!

Adela: Am auzit! Nu-s tîmpită! Soneria. Precis că-i Mihai…

Susana: …vine mai tîrziu…

Adela: Să fie punctual! Cînd cineva-i invitat la masă, să fie punctual! Se răceşte mîncarea.

Se duce dracu’ budinca!

Susana: (Amuzată de situaţie.) Nu este budincă. O să fie tăieţei cu varză, sînt caltaboşi…

Adela: …atunci... caltaboşii…

Susana: …nu sîntem aristocraţi... nu-i o casă domnească… doar una banală, simplă.

Mana: Lasă, scumpa mea… ce rost are?

Fifi: …nu pentru mîncare venim aici…

Feri: Pot să mă mai servesc? …ceva cu oase multe… (Îşi mai pune în farfurie o bucată de

carne; mănîncă plescăind şi roade zgomotos oasele.)

Hilde: Dumneata... ce tot plescăi…? ...vorbesc serios… ia te uită...

Feri: Ştiu că nu se cuvine... dar aşa-mi cade mai bine… are alt gust…

Mana: Lasă-l, draga mea… acasă şi eu aşa obişnuiesc… plescăind…

Susana: Tu să taci din gură! Din cauza ta a trebuit să repetăm examenul de bacalaureat... toată

clasa!

Mana: …acum 50 de ani…

Susana: Nu-s 50… toată lumea a înghiţit biletele cu subiectele furate, numa’ tu n-ai avut

poftă…

Mana: Întotdeauna mi-a fost scîrbă de hîrtie…

Susana: Scîrbă?! Ce să-ţi spun... da’ de scrisoarea lui Pişti nu ţi-a fost scîrbă, nu-i aşa?! Ai

înghiţit-o urgent cînd maica Augusta ţi-a cotrobăit sub saltea... să vadă unde ai

ascuns-o…

Mana: Augusta… o domnişoară bătrînă... o sadică… dacă ea n-a avut parte... atunci să

n-aibă nici altele… toate călugăriţele sînt sadice…

Fifi: Eu cunosc una cumsecade…

Hilde: Şi sora mea a fost călugăriţă... totuşi nu-i sadică…

Mana: …dar nici n-a predat la şcoală… cele care au predat... toate au fost…

Susana: …şi Rita? Am botezat-o Sfînta Rita... întotdeauna ne-a salvat în situaţii de limită…

Mana: Cu Rita-i altceva… ne-a apărat chiar şi atunci cînd s-a aflat că am furat subiectele…

Susana: …păi sigur că da... dacă ai fi înghiţit şi tu biletul… niciodată nu s-ar fi aflat… dar tu

l-ai rupt în bucăţi... ai aruncat bucăţile în sobă... iar pedagogul le-a găsit... în zadar am

tot chiţcăit... ţi-am semnalat că vine…

Mana: ...n-aţi chiţcăit ca lumea…

Feri: Ce-i aia chiţcăit?

Susana: Aşa… chiţ-chiţ… aşa semnalam că-i pericol…

Mana: …dar n-aţi făcut aşa…

Susana: …am făcut... numa’ că n-ai auzit... te gîndeai la Pişti…

Mana: (Sentimentală.) Doamne... ce bărbat era! Înalt de doi metri, spătos, cu o ţinută

dreaptă, a murit în ’48, într-un lagăr din Siberia. Au rămas doar 30 de kile din

bărbatul ăla frumos…

Fifi: De unde ştii?

Mana: Mi-a spus BARDOŞ Pali. El a venit acasă... pe jos... prin taiga... s-a angajat la depou...

a fost inginer... a devenit vatman… de la Piaţa Moscovei, pîn’ la Cimitir… pe linia

lui 59…

Fifi: …BARDOŞ Pali ăsta se dădea-n vînt după Şara… ce fel de Şara? ...ei drăcie... mi-e pe

vîrful limbii…

Mana: SCHULTZ Şara.

Fifi: Aşa-i! A şi duelat pentru ea… a fost rănit la o mînă.

Susana: Idiotu’…

Mana: …cineva... nu mai ştiu cine... a spus că Şara-i curvă…

Susana: Păi… era! Curvuliţa dracu’... la fiecare bal dansa cu altcineva…

Mana: …noapte de noapte... ţuşti... o tulea… se săruta printre şipcile gardului… iar noi o

invidiam din fereastră… oare ce fi cu ea?

Susana:  E-n America… patru copii, nepoţi… a venit pe acasă… abia de mai vorbeşte

ungureşte… (O imită.) …good ca vad pe tine… ce intimpla cu vechi… cum spune…

I forgot a lot… colega! Curvă a fost, curvă a rămas!

Adela: (Încercînd să înţeleagă.) Cine era curvă?

Susana: E complicat.

Adela: …dansatoarele... i-am şi spus lui bărbatu-meu... domnule, dumneata faci ce vrei, dar

eu nu divorţez. De ce? Cît durează cu o curvuliţă? Iar eu să divorţez pentru o nimica

toată?  

Fifi: Tu ai ştiu dacă…

Adela: Păi sigur că da! Să se ducă! Bărbaţii gîndesc cu coada. Da’ după aia să se întoarcă…

era un om deştept, avea grijă, niciodată nu s-a procopsit cu vreo boală.

Hilde: Eu n-aş fi răbdat…

Adela: Eşti demodată! E mai bine dac-o face pe ascuns... dacă minte?

Hilde: …cum adică... eu...? ...după cine ştie ce căţea... în patul meu…?

Mana: Dacă nu ştii nimic... e mai bine?

Adela: … aşa că venea acasă... făcea o baie bună… sare de baie cu esenţă de brad… îl

întrebam: „Ei, te-ai distrat bine?” Îmi răspundea: „A fost plictisitor... fetiţo, nu există

o femeie mai distractivă ca dumneata…” şi rîdeam una bună.

Susana: …vorbeşte cu accent, e fardată strident, rochie mov, din voal… grasă cît un dulap...

iar eu să fiu fericită că fiica rătăcitoare a patriei mă onorează cu o vizită. Cum să nu!

Să fi trăit aici! Să fi trecut şi ea prin ce am trecut noi! În zadar îmi tot flutură sub nas

dolarii ei!

Mana: …şi că acolo, afară... numa’ cu maşina se poate… are şi ea una... decapotabilă... au şi

copiii, fiecare... la fel şi nepoţii... nici un pas pe jos…

Fifi: …acolo distanţele-s mai mari…

Susana: …şi acolo un kilometru e doar un kilometru... chiar dacă i se spune milă…

Mana: Acolo chiar că-s mai mari distanţele…

Susana: Tu să taci din gură…

Mana: Ştiu, din cauza mea a trebuit să se repete examenul de bacalaureat…

Susana: …iar mie de-al dracu’ mi-au cerut să vorbesc despre PÁZMANY... ştiau că-s

reformată…

Mana: Tot eu sînt vinovată şi pentru asta?

Susana: M-au umilit în mod intenţionat… a trebuit să ies din rînd... trei paşi în faţă... în văzul

tuturor… l-au chemat pe tata la direcţiune…

Mana: Tatăl tău n-a luat-o în serios... dar al meu m-a pedepsit… o lună închisă-n cameră…

Susana: Aşa-i… tata… ce om minunat a fost… ce umor…

Adela: Altceva nu este?

Susana: Ce nu este?

Adela: Am mîncat supa.

Susana: Caltaboşi, tăieţei cu varză, pateuri… ce doreşti?

Adela: Tot ce este.

Susana: Caltaboşi…

Adela: Caltaboşi... nu.

Susana: Tăieţei cu varză…

Adela: Să vină.

Susana: …da’ încă nu-s gata… trebuie să aştepţi puţin…

Adela: Aştept, fetiţo! Nu ne fugăresc turcii…

Feri: Eu doresc caltaboşi…

Adela: Atunci... doresc şi eu... (Fifi dă să adune farfuriile.)

Susana: Nu! Mîncăm şi felul doi tot din astea…

Mana: …exact în plin sezon de bal… nici măcar un dans...

Fifi: …totuşi, ar trebui farfurii curate…

Susana: Bine, atunci aduc altele… (Intră în camera cealaltă; după cîteva secunde, ţipă

puternic. Toată lumea rămîne încremenită.) S-a căcat pe sofa! Taman pe mijloc! Pe

aia tapisată cu ţesătură de Torontal, acum mi-au curăţat-o, m-a costat 1.500. Jigodie

împuţită! (Revine în cameră; e disperată.) Mîţă-mpuţită! M-a rugat cineva în urmă cu

15 ani s-o îngrijesc trei zile… iar ea se cacă pe sofa! De ce nu crapă naibii? (Aproape

că plînge.) …pisica... dar şi ăla care mi-a adus-o, toată lumea…

Adela: Ei, ei, fetiţo!

Susana: De ce-ntotdeauna mie… tocmai acum, cînd e curată… (Sună sonerie.) …deschideţi

naibii uşa… (Mana porneşte să deschidă uşa.) …de ce-ntotdeauna mie…

Mana: Mihai! (Toată lumea se ridică de la masă şi merge la uşă, unde apare Mihai. Este un

bărbat înalt, lat în umeri, cu părul cărunt, deosebit de drăguţ, avînd farmecul

specific domnilor de odinioară. Scoate patru sticle de şampanie de sub braţ.)

Mihai: Doamnelor! Astăzi chefuim!

 

ACTUL II.

SCENA 1.

Două ore mai tîrziu. Pe masă: o tavă cu pateuri, şampanie şi vin. Adela încă mai mănîncă,

preocupată, din caltaboşi; Mihai stă pe scaunul mare cu spătar şi domină atmosfera. În jurul lui,

femeile care-l adoră arată ca o fermă de găini ameţite. Feri e foarte vorbăreţ, a băut peste măsură şi-

şi exprimă tot timpul opinia. Pe scenă este un personaj nou: Laci. Stă la masa din bucătărie şi

mănîncă cu poftă din supa reîncălzită.

 

Mihai: …APPONYI, ăla da, ăla ştia carte. Dacă se zvonea că o să ia cuvîntul… se umplea sala

Parlamentului… pînă şi locurile de la lojă. (Bea.) …un adevărat domn… clar, precis,

spiritual… TISZA… mda... şi el ştia carte… nu foarte multă, dar

treacă-meargă…

Adela: …dar ăştia!… parlamentari... ce să-ţi spun! Nişte mucoşi!… (Se luptă cu caltaboşii.)

KÁLMAN Pişta i-a întrebat dacă ştiu ce a fost Trianonul...? Pauză... s-au uitat la el cu

nişte ochi... au rînjit… unu şi unu istorici, jurişti, economişti... fiecare cu doctoratul

luat… că ei nu… că ei habar n-au... iar unul dintre ei... auziţi voi răspuns de

parlamentar... că... „O fi fost vreo iubită a unuia dintre Ludovici”. Atît i-a lipsit lui

KÁLMÁN Pişta... le-a explicat pe-ndelete… şi uite că ăştia ne conduc. Barbă, plete …

nici vorba de cravată… Oho... APPONYI! Unde-s vremurile alea… e prea mult orez în

caltaboşi.

Susana: Nu-s făcuţi de mine, i-am cumpărat.

Adela: Şi atunci e prea mult orez! N-au gust rău, dar orezul e prea mult!

Mana: Totuşi se mai găseşte şi cîte un deştept printre ei…

Fifi: …sînt tineri…

Feri: Şi noi am fost! …dar cu barbă, fără vestă şi fără cravată... nu numa’ că în Parlament

nu, dar nici măcar pe stradă… nici în gang… da?!

Mihai: Mie-mi plac… sînt lejeri… dacă n-aş fi atît de bătrîn şi de corpolent... aş umbla şi eu

în blugi.

Hilde: Mihai! Cum poţi să spui aşa ceva?! Numai lumpenii poartă blugi.

Mihai: Nu-i adevărat! E invenţia americanilor…

Feri: Şi ce dacă-i invenţia americanilor… pentru asta mai poate să fie îmbrăcămintea

lumpenilor… da?! Dacă aş avea un băiat... nu l-aş lăsa să intre-n casă cu blugi! Da?!

L-aş renega... „Sau te îmbraci ca lumea sau... marş de aici! Asta-i casa mea... aici eu

poruncesc! Da?!”

Mana: Ce noroc că n-ai un băiat.

Feri: Da’ aş putea avea!

Fifi: …dacă tanti Manţi ar avea roţi, ar fi o Manţibicicletă…

Feri: Fifi, te rog!

Mihai: Liniştiţi-vă, fraţilor! Să bem! (Deschide o sticlă de şampanie; toată lumea îşi apropie

paharele de sticlă; toarnă în pahare; beau. Susana iese la bucătărie. Dialogul dintre

Susana şi Laci are loc în bucătărie. Susana începe să prepare tăieţei cu varză.)

Susana: Îţi place?

Laci: E dumnezeiască supa ta!… totuşi... Feri ăsta!

Susana: Lasă-l în pace! E complet senil! Derbiul unei epave. Şi eu sînt aşa, har Domnului…

dacă n-aş fi... aş înnebuni.

Laci: Tu nici nu eşti senilă…

Susana: …mă linişteşte gîndul că pe măsură ce omul îmbătrîneşte devine tot mai tîmpit…

vede lumea printr-o crăpătură tot mai îngustă… numa’ aşa poate fi suportată viaţa…

Laci: Pot să dau un telefon?

Susana: Îţi comut legătura. (Intră în cameră, comută legătura în bucătărie. Laci formează un

număr, vorbeşte.)

Laci: Ciao, iubito… acum nu… sînt la Susana, iar după aia trebuie să mă reîntorc…

tîrziu… nu, abia mîine, spune-i că mîine sau poimîine... sau… cîndva în săptămîna

asta… te ador… te sărutez…

Adela: Diplome de rahat! Istorici, profesori, avocaţi, ba chiar şi medici… şi n-au auzit de

Trianon… (Se luptă cu caltaboşii.)

Mana: …totuşi, uniforma era altceva…

Fifi: …numai bărbaţi înalţi şi zvelţi, unu şi unu… ăştia de azi sînt nişte gnomi…

Hilde: …totuşi, se mai găseşte şi cîte unul înalt printre ei…

Fifi: …mai găseşte… sînt tineri… (Adela s-a scîrbit deja de caltaboşi, dar nu renunţă.)

Adela: …şi li se mai dă şi bisturiul în mînă… operează pe rupte… scriu cărţi… predau la

facultăţi… dar mă întreb pentru ce? Pentru ce? …dacă nu ştiu nici măcar ce-i

Trianonul…

Fifi: Husarii! Cu mustăţi, cu privirea sclipitoare… pocneau din călcîiele cizmelor…

costume de gală…

Mana: …pantaloni roşii…

Feri: …apoi au renunţat la culoarea roşie… o ţintă prea vizibilă! (Între timp Mihai începe

să cînte un cîntec iredentist – un  text extrem de absurd şi naiv. Autoarea propune să

fie cîntat în lb. maghiară. I se alătură şi ceilalţi. Cei care nu vorbesc, cîntă în

surdină.)

Mihai: Ködbe borult már a határ, / Messze szál a fecskemadár./ Bús szívemben őszi bánat él.

/Kérdezem az esti széltől, és a hulló falevéltől. / Boldogságom vissza jön-e még. /

Lesz-e nyíló rózsabimbó még a rózsafán. /Hirdet-e még új tavaszt a nótás csalogány.

Hilde: …ulanii… waffenrock albastru deschis, o puzderie de nasturi mici, din metal

strălucitor, în spate ciucuri din fir de aur... wasserfall... pantaloni roşii...

Fifi: Pe cap cască… nu caschetă... cască... cu un triunghi deasupra.

Mana: …dragonii… waffenrock albastru deschis… doar cinci nasturi mari… fără buzunare.

Fifi: (Cu încăpăţînare.) …şi ei aveau pantaloni roşii…

Hilde: …coif cu creastă…

Mana: …numai la uniforma de gală…

Hilde: …numai la uniforma de gală…

Mana: …şi toţi călăreţii purtau sabie…

Fifi: …purtau şi infanteriştii... cei care meritau... dar ale lor avea mînerul mai îngust…

infanteriştii…

Mana: …şi artileriştii umblau călare… aveau cai...

Fifi: Şi tata a avut doi… unul englezesc pur-sînge, alb… şi unul arab, tot pur-sînge, negru,

armăsari amîndoi… iapă n-a încălecat niciodată… numai armăsari... (Cîntă strofa a

doua a respectivului cîntec iredentist; i se alătură şi ceilalţi. Susana merge la

bucătărie. Dialogul dintre Susana şi Laci are loc în bucătărie.)

În cor: Ködbe borult már a határ, / Messze szál a fecskemadár./ Gyere vissza régi magyar

nyár.

Susana: …sînt buni numa’ dacă-s fierbinţi… acum îs fierbinţi…

Laci: …cu multă varză…

Susana: Piperul e-n dulap… într-o pungă…

Laci: …Mihai ăsta! De parcă-i coborît din romanele lui KRÚDY…

Susana: …e un bărbat frumos…

Laci: …de ce nu te măriţi cu el?

Susana: …să nu începi şi tu!

Feri: Să bem, cumetre Mihai!

Mihai: Cumătru ţi-e dracu’!

Feri: …la urma urmei… dacă ne gîndim bine... de departe sîntem înrudiţi…

Mihai: …cu FEDAK Şari! ...de departe… şi de aproape.

Mana: La colţul străzii Üllői: cazarma „Maria Tereza”...

Fifi: Vizavi de Parcul Central: cazarma de cavalerie „Franz Iosif”...

Hilde: „Ludovika” ...Şcoala Superioară de Ofiţeri: vizavi de Clinici...

Feri: …dar mama avea o…

Mihai: …a fost o femeie de treabă că te-a crescut... nu vorbi necuviincios despre ea…

Feri: …verişoară care-i…

Mihai: …am exact atîtea rude cît trebuie să am. Punct. Am încheiat subiectul ăsta!

Hilde: Cazarma garnizoanei…

Mana: Sus, în Cetate…

Fifi: ...„Carol al IV-lea”… la OSZTYAPENKO…

Hilde: …nici nu mai există OSZTYAPENKO …

Fifi: …dar locul e acolo… aşa că... tot OSZTYAPENKO rămîne …

Adela: Cine?

Mana: Un rus… E complicat!

Adela: …bine c-au ştiu să înveţe ruseşte… Moscova, Leningrad, facultate… cum să nu!…

dar Trianonul…

Feri: …nici chiar aşa…

Mihai: Cunoşti zicala aia a lui DEAK: de jur-împrejur da, dar înăuntru nu... cînd i-a fost

schimbată pălăria... în Parlament…

Adela: …Parlament… democraţie… pentru ăştia! (Continuă să se lupte cu caltaboşii.)

Mihai: …ruşinat, colegul său parlamentar i-a dat înapoi pălăria: „Aproximativ avem aceeaşi

mărimi la cap.” Şi DEAK: „De jur-împrejur da, dar înăuntru nu.”

Laci: Pot să dau un telefon?

Susana: Se răcesc…

Laci: Mie îmi plac tăieţeii reci… (Formează un număr, vorbeşte cu cineva; formează un alt

număr.)

 

SCENA 2.

Din camera cealaltă apare Liza; pare ameţită, are ochii roşii, probabil că a plîns; se vede pe

ea că a dormit între timp.

 

Mihai: O, Liza! Tu eşti din ce în ce mai frumoasă! (Liza se duce la el şi-l sărută pe frunte.)

Liza: Lasă asta, nene Mihai!

Mihai: Te-am rugat să nu-mi mai spui... nene! Dacă-mi adun forţele… îţi fac gemeni…

Liza: Aş vrea s-o văd şi pe asta…

Feri: ...eu ţin lumînarea…

Liza: Mama?

Mana: E-n bucătărie. (Liza merge clătinîndu-se la bucătărie. Dialogul dintre Susana, Liza şi

Laci are loc în bucătărie.)

Hilde: …totuşi se vede pe ea…

Mana: …ce anume?

Hilde: …păi... cum îşi trăieşte viaţa...

Susana: Ce-i, ţi-a dat papucii?

Liza: Nu. Eu i-am dat.

Fifi: …cum şi-o trăieşte?

Hilde: …să mergi la Balaton... în doi... iar mă-sa o lasă…

Mana: …de ce nu s-ar duce… a-mplinit 20… e matură deja.

Hilde: …matură?! Vezi-ţi de treabă!

Susana: Da’... din moment ce-l iubeşti... de ce a trebuit să-i dai papucii bietului băiat?

Liza: …tocmai pentru că-l iubesc… (Plînge. Laci continuă să formeze diferite numere de

telefon.)

Laci: Nu mai boci! (Liza îl îmbrăţişează hohotind.)

Liza: Ţie ţi-e uşor…

Hilde: …de ce?... tu ai fi mers cînd erai fată?

Mana: …ţine-te bine... m-aş duce şi acum.

Fifi: …şi eu…

Hilde: …n-am ce spune… te-ai curvit la bătrîneţe! ...frumos îţi stă...

Laci: (În sfîrşit, a răspuns numărul apelat) …fii atentă, iubito! Aş vrea mîine să ieşim

undeva… la Dunăre... pe Papsziget… da, e apă termală… bine, atunci poimîine…

bine, dacă nu, atunci, nu…

Mana: …şi tu te-ai duce dacă ai avea cu cine…

Hilde: Niciodată!

Mana: Şi Gregoire?

Hilde: E altceva! Problemă de caritate! Are 82 de ani! Problemă de caritate…

Mihai: Te rog să repeţi... dacă ai curajul!

Liza: Vouă... bărbaţilor... vă este mai simplu!

Laci: De ce ne-ar fi mai simplu?

Liza: Pentru că sînteţi bărbaţi.

Susana: Mănîncă puţină supă…

Liza: Nu mănînc! Nu mă mai cicăliţi! Lăsaţi-mă în pace! Să se ducă dracu’ toţi!

Mi-ajunge… (Intră în camera cealaltă, îşi duce o sticlă de şampanie. Cei care sînt în

camera mare se uită prelung după ea; aşteaptă pînă închide uşa.)

Susana: Cine a supărat-o? Am supărat-o eu cu ceva?

Laci: Da de unde…

Susana: E complet nebună.

Laci: Deşi... e frumoasă… are un cur frumos…

Susana: Curu’ da! Da’ capu’… e proastă… proastă rău...

Mihai: Dă-i drumu’! S-aud!

Hilde: Ce?

Mihai: Repetă ce-ai spus adineaori!

Hilde: Ce-am spus?

Mihai: Problemă de caritate…

Hilde: De ce, păi nu-i de caritate?

Susana: Hai să intrăm… (Intră amîndoi în cameră. Mihai se ridică brusc de pe scaun, o

prinde pe Hilde şi încearcă s-o înghesuie într-un colţ, lîngă uşă.)

Hilde: Ai înnebunit?

Mihai: Problemă de caritate? Ai? Îţi arăt eu… caritate... ce crezi, eu cîţi am? Peste 80, dar

încă…

Mana: (Amuzată de situaţie.) ...aber... Mihai! Nu fii dezgustător…

Mihai: Vino… curaj... sau numa’ gura-ţi umblă? Ai?!

Hilde: Feri, fă ceva!

Susana: Mihai! Dumneata n-ai mîncat piftie!

Mihai: (Dezorientat.) Ce?

Susana: Piftie!

Mihai: (Bucuros.) Piftie! Dar avem şi piftie?!

Susana: Am făcut de dragul dumitale… am dezosat-o, se poate tăia felii...

Mihai: (Plin de speranţă.) …a mai rămas?

Susana: Am pus deoparte pentru dumneata… pentru aperitiv… dar am uitat... acuma o

mănînci după… pot s-o aduc?

Mihai: (Cu lăcomie.) Să vină! Poţi să-mi aduci piftia... unica iubire a vieţii mele! Piftie!

(Susana merge după piftie; Fifi aduce o farfurie; Mana aduce tacîmuri. Hilde arată

ca un peşte pe uscat.)

Hilde: …da’ cu mine ce va fi?

Mana: Linişteşte-te, iubito… nu te ambala…

Feri: (Cîntă un cîntec „de inimă albastră” din perioada interbelică.)

Mihai: (În transă.) Piftie… (Susana aduce platoul frumos ornat cu piftie.)

Susana: Muştar? Lămîie? Maioneză?

Mihai: Totul!

Feri: ERDÉLYI Miţi… ce trup avea… une parisienne…

Mana: …cînta la „Trocadero”, colţ cu Oktogonul, acolo unde-i acum ceasornicăria aia…

Hilde: Acolo umbla CSORTOS…

Fifi: „Şoarecele Albastru”… nu aşa i se spunea?… „Trocadero”…

Feri: Ce dame erau alea… SZALAY Karola...

Fifi: …prietena lui BETHLEN…

Mihai: (Cu gura plină.) …i-a fost prietenă, şi ce dacă…

Adela: Lui Mihai de ce i-ai dat altceva?

Susana: E piftie. Tu ai mîncat deja.

Adela: Am mîncat?… (Tristă, continuă să se lupte cu caltaboşii.) Bine... să fie... am mîncat.

Feri: BORDY Bella …

Mihai: (Cu gura plină.) OTTRUBAY Melinda …

Laci: …surorile BREDA… dansatoarele

Mihai: …tu nu vorbi, tu nici n-ai trăit atunci…

Laci: …totuşi… am trăit

Feri: …în pantaloni scurţi. (Cu discreţie – dar totuşi vizibil – Adela îşi scoate din poşetă

proteza de rezervă; şi-o schimbă pe cea din gură, apoi se năpusteşte cu forţe noi

asupra caltaboşilor.)

Mihai: …Madame ROZSNAY…

Feri: …„Arizona”… ce loc grozav… şi publicul era grozav... dar şi fetele…

Mihai: (O imită pe Madame ROZSNAY.) „Potit, potit! Tine vrea sa se veseleasca, chinta cu

mine… Toti sintem veseli…” Curva bătrînă.

Hilde: Dar, Mihai!

Mihai: Dacă-i curvă, e curvă! Ştia toată Budapesta, atunci ce mai…

Feri: …lux… scenă turnantă, lumini, oglinzi… lux…

Mihai: (Cu gura plină.) Susana! E fantastică! Piftia dumitale e colosală! Cînd am să mor…

să mă conservi în aspic…

Mana: Amin!

Feri: …şi Madame Frida… chiar şi femei măritate… pe bază de catalog... fotografii…

intrai, îţi alegeai….

Mana: …iar Fischer cel Rău îi chema la telefon pe soţii acestora…

Fifi: …părinţii lui VADNAI Suzy erau prezenţi în fiecare seară... îşi păzeau odrasla... pînă

cînta…

Hilde: …şi totuşi a luat-o HORVÁTH…

Fifi: …de ce? Părinţii ei îl adorau... aşa că se poate considera happy end…

Adela: N-ai făcut tăieţei cu varză? Ai spus că faci… (Caltaboşii au învins; Adela a renunţat

la ei.)

Susana: …îţi aduc…

Adela: Cu mult piper… şi să fie şi varză… multă varză… se apropie alegerile… îi vor

realege… ce lume... vai de capu’ nostru...

Fifi: Pe cine?

Adela: Păi… pe ăştia!… Trianon… (Sună soneria.)

 

SCENA 3.

Susana îi aduce Adelei tăieţei cu varză.

 

Susana: Cine mai vine? (Merge să deschidă uşa. Intră Karola; aduce alte valize.)

Karola: Altele nu mai sînt...

Susana: Poate spui şi tu… bună ziua!

Karola: Astea-s toate…

Susana: Bine… pune-le în camera cealaltă… din partea mea poţi să rămîi aici pînă doreşti…

lenjeria de pat e-n dulap… tot acolo sînt şi prosoape… periuţă de dinţi sper că ţi-ai

adus…

Karola: …dar eu nu vreau să mă mut aici…

Susana: …poţi să te muţi liniştită… nu deranjezi pe nimeni... mîncarea nu-i o problemă... ne

descurcăm… la fel şi băutură… bărbaţi… n-ar fi indicat să-i aduci aici … totuşi... eşti

nora mea…

Karola: …nu eu! El!…el se mută-napoi!

Susana: Cine?

Karola: Fiul tău!

Susana: Foarte interesant. Nu mi-a spus nimic. Acum o juma’ de oră am vorbit cu el... dar nu

mi-a spus nimic…

Karola: Pentru că nu ştie… încă nu ştie…

Susana: O… atunci e altceva… vino şi bea puţină şampanie…

Karola: Nu beau!

Susana: …este şi supă… piftia s-a terminat... acum o mănîncă Mihai…

Karola: Nu mi-e foame.

Susana: …dar tăieţei cu varză au mai rămas…

Karola: Éva?

Susana: E-n camera cealaltă… doarme cu copiii…

Karola: Liza?

Susana: E şi ea acolo... plînge.

Karola: Ar trebui să vorbim…

Susana: …nici o problemă. Vino-n bucătărie… acolo nu ne deranjează nimeni… (Ies în

bucătărie. Dialogul dintre Susana şi Karola are loc în bucătărie. Feri se uită cu

lăcomie după Karola.)

Feri: Mamă... ce femeie!... căţea de rasă pură… iar tîmpitu’ ăsta de Zsolt…

Mihai: (Cu gura plină.) Ştii bancul ăla: merg doi tipi, în faţa lor, o gagică trăsnet... unul

dintre ei se întoarce spre tipă… pe cînd celălalt: „Las-o în pace… şi de ea s-a plictisit

cineva…” (Rîd.)

Feri: Roşcată…

Hilde: Săracu’ Zsolt.

Mana: De ce-i sărac?

Hilde: S-o ţină de scurt pe una ca asta…

Susana: (Mestecă în cratiţa cu tăieţei.) …acum i-am încălzit.

Karola: …numai o lingură… (Îşi pune din belşug; se aşază la masă şi mănîncă.)

Susana: E mişto rochia asta…

Karola: Care rochie?

Susana: Care-i pe tine… arată bine…

Karola: … second-hand... pentru 400…

Mana: Cravata!

Mihai: …întotdeauna mi-o pătez…

Mana: Şi acum.

Mihai: Şi ce dacă?! Am pătat-o... care-i problema?!

Susana: …eu acol’ în veci n-am noroc… dacă-mi place ceva… o bluză, o rochie … o

cumpără cineva de sub nasul meu.

Karola: …mie îmi place la second… trece vremea… mă uit, caut… mă lasă lumea-n pace… e

bine…

Mana: Uleiul nu iese...

Mihai: Atunci rămîne acolo.

Fifi: Iese cu Ariel. Iese şi din ştergarele de bucătărie.

Mihai: În piftie nu este ulei…

Hilde: ...da’ în maioneză este.

Mihai: În asta?! E din aia în tub…

Susana: …mai este şi puţină tocăniţă... dar taci din gură... nu le mai spune şi ăstora...

Karola: De ce?

Susana: Ei n-au primit.

Karola: Nu?

Susana: …am uitat c-a mai rămas de ieri. (Karola mănîncă cu poftă; Susana intră în cameră.)

Laci, n-ai vrut să telefonezi?

Laci: Cui?

Susana: Tu ştii…

Laci: Cît e ceasul?

Feri: E trecut de şapte…

Laci: Dumnezeule! (Aleargă la telefonul din bucătărie. Adela se-nviorează, tăieţeii cu

varză au înveselit-o.)

Adela: ...„Lumina Soarelui”… înainte era Barul „Naylon”… acolo cînta VADNAI Suzy... cam

nesărat… totul e cam nesărat... şi... lipseşte piperul! Fetiţo, dă-mi sarea şi piperul!

(Susana îi dă sare şi piper.)

Susana: …mănîncă! Mănîncă, Adela…

Fifi: Ai cunoscut-o?

Adela: Păi... cum să nu?! A luat-o Fischer cel Rău, dar a părăsit-o... apoi s-a întors de la

Viena ca s-o ia din nou…

Mana: De la HORVÁTH?

Adela: Ce ştiu eu?… ai prăjit zahărul. Simt. E bun. În ziua de azi... ăştia pun zahărul aşa...

crud... dacă pun... pur şi simplu... ce să-l mai şi prăjească…

Mihai: (Cu gura plină.) KELLY Anna… Ania SULLI… era o finlandeză, o finlandeză

autentică, din Finlanda… Susana, dumneata eşti un geniu… piftia asta…

Laci: (Formează un număr de telefon.) …le-ai pus la poştă? Bine. Cu confirmare de

primire? (Ţipă.) …da’ de ce nu?! Nu vom avea confirmarea c-a primit… şi dacă n-o

să recunoască? Artiştii sînt în stare de orice… şi dacă s-a mutat de acolo… ce ştiu

eu?! Poate să locuiască şi-n altă parte… nu anunţă adresa tuturor amantelor… da…

obişnuieşte, da’ nu-ntotdeauna… pune-o din nou… s-o primească de două ori... dar în

regim de urgenţă şi cu confirmare de primire… Ciao… cheamă-mă înapoi dacă-i

totul în regulă… sînt la Susana… ciao (Se aşază la masă, lîngă Karola.)

Feri: …şi Josephine BAKER… şi ea tot acolo a dansat…

Mana: …la „Arizona”….

Hilde: …sau la „Cabriola”… afişele le-a făcut Michel GYARMATI... iar ea l-a dus la Paris…

Fifi: GYARMATI ăsta e GYARMATI ăla?

Hilde: Da. …îi poate mulţumi lui BAKER c-a făcut carieră…

Mihai: Mamă, mamă... ce femeie! O adevărată statuie!

Feri: …a intrat pe scenă într-o caleaşcă trasă de struţi… auziţi voi... o trăgeau struţii…

Laci: (O priveşte pe Karola care înfulecă cu poftă. Dialogul dintre Karola şi Laci are loc

în bucătărie.) Mai am de dat un telefon… (Formează un număr.)

Mihai: …goală-goluţă… o statuie…

Laci: …Dragă Mery! Sună tot timpul ocupat… te chem pentru a opta oară… atunci rămîne

pentru sîmbătă... da, da... ora patru… dar să faci plăcinte cu mere! Pusi! Te sărutez!

Karola: Plăcinte cu mere? Cine-i Mery asta?

Laci: O superbă fetiţă bătrînă… are 85... dar e fascinantă… îi dactilografiez

corespondenţa... ea nu mai poate. O ador… o tipă nemaipomenită… iar plăcinta ei cu

mere!… ceva colosal...

Adela: (În timp ce mănîncă tăieţei cu varză.) …iar ăştia decid soarta ţării… Bine că le-a

explicat pe-ndelete KÁLMÁN Pişta …mai este vin?

Feri: Îţi torn, dragă Adela…

Adela: (Suspicioasă.) Dumneata cine eşti?

Feri: Feri…

Adela: (Habar n-are cine-i Feri.) O, asta-i altceva. Toarnă-mi, băiete!

Susana: Să bem în sănătatea Adelei!

Fifi: Aniversează ceva?

Susana: Nimic... dar putem să bem în sănătatea ei... sau nu? (Se toarnă în pahare; se bea.)

Karola: …omul suportă pînă la un punct... apoi nu mai suportă…

Laci: …şi eu. Ce să mai fac la 50 de ani? Acolo mi-s nevasta şi fetele… ştiu, fetele sînt

deja mari... dar dacă au nevoie de ceva... papa aşa, papa pe dincolo… le-ndeplinesc

toate poftele... ce să fac... sînt fetele mele… pentru cine să cumpăr, dacă nu pentru

ele… la vîrsta asta să încep o altă meserie? Ce meserie? Toată viaţa am lucrat în

domeniul ăsta… şi dacă vine vreo prospătură… vreo gîsculiţă tînără... care pe

deasupra mai şi vorbeşte vreo trei limbi străine…

Karola: Vezi-ţi de treabă, Laci… în ţara asta tu eşti cel mai bun în domeniu… toată lumea ştie

că tu eşti…

Laci: Acuma da… dar cînd o să intre computerele…

Karola: Vei învaţă… nu-i mare scofală…..

Laci: Nici vorbă… niciodată… alţii se pot angaja la orice… cîştigă căcălău... dar eu… tot

timpul mi-l dedic… dacă omul vrea să facă o treabă ca lumea…

Mihai: La Berăria „Hangli”... RÁCZ Vali… blondă… avea un trup… mamă, mamă... a jucat

în cel puţin 100 de filme…

Mana: …apoi s-a măritat cu HALÁSZ Péter …

Susana: Şi acum are un tip... e-nalt, chel... complet chel... joacă peste tot... aici, acasă, la New

York, în Japonia… are o gură… uite atîta… (Arată.)

Mana: Ăsta nu-i ăla… Ăla era ziarist. Au plecat în ’56… a lucrat în Anglia, la Europa

Liberă… apoi şi la New York…

Mihai: …a fost o damă de lume… superbă…

Hilde: Acum e o babetă... a-mbătrînit...

Fifi: Noi n-am îmbătrînit?

Mana: …şi ce frumoase am fost cînd eram fete… ca nişte bomboane de mătase…

Adela: …poate că nu ştiu nici Imnul… poate nici Tatăl Nostru...

 

SCENA 4.

            Se deschide uşa de la camera cealaltă şi intră o bătrînă fără vîrstă. Este eterică, diafană,

aproape transparentă. Nu are nici un rid pe faţă, părul îi este complet alb, coafat foarte frumos,

înconjurîndu-i capul asemenea unui nimb de ceaţă. Din ochii imenşi şi inocenţi, de un albastru intens,

se revarsă o lumină senină. Trupu-i fragil este acoperit cu o rochie neagră, din voal, cu guler alb, din

dantelă. Într-o mînă are o poşetă imensă, iar în cealaltă ţine un palton subţire, negru.

 

Fifi: Amelidragă! (Mihai se ridică de pe scaun şi-i sărută mîna.)

Mihai: Fii bine venită în cercul nostru…

Amelidragă: (Cu o voce de fetiţă.) Mihai! Nu te-am văzut de mult…

Mihai: De joia trecută…

Amelidragă: Deja a trecut atît?! Ce face băiatul dumitale? De ce nu-l aduci niciodată? E atît de

trupeş…

Mihai: (Încurcat.) …fiul meu?

Amelidragă: …îl cheamă József, nu-i aşa?

Mihai: (Şi mai încurcat.) O, el!… a murit încă-n război…

Amelidragă: (Fără să simtă penibilul situaţiei.) În care dintre ele?

Mihai: În cel de-al doilea…

Amelidragă: O, cît de trist. N-aş fi crezut… nu de mult am jucat cărţi cu el… (Ştrengăreşte.) …a

vrut să mă-nveţe canasta.

Mana: Draga mea, nu te aşezi?

Amelidragă: Mana!

Fifi: Pe mine nici nu mă observi?

Amelidragă: O, cum să nu! Fifi… Hilde!

Adela: Cine a venit?

Amelidragă: Ameli…

Adela: Ameli... Amelidragă…

Susana: Stai jos, mamă… îţi aduc supă…

Amelidragă: …dar pune-mi puţin… şi data trecută mi-ai pus prea mult… (Visătoare.) ...filet de

boeuf à la jardiniere… pâte froid de perdreaux aux truffes... mire a Pouding d’ananas

à la royale… am fost fascinată… aveam fruntea plină de broboane… dacă nu mă

conduce baronul pe terasă…

Susana: Mamă, doreşti caltaboşi?

Amelidragă: Sigur! Cu sînge, cu ficat, cu orez… Liza unde-i?

Susana: În camera cealaltă.

Amelidragă: E palidă fata asta. Ar trebui să facă sport… să joace tenis…

Mihai: Femeile să nu facă sport! Puţină plimbare… da, puţină călărie… da, dans… da... dar

sport… nu... nu-i pentru femei.

Fifi: …de ce! EGERSZEGI a cîştigat toate concursurile…

Mihai: Asta-i altceva. Ea-i o excepţie… dar uită-te la NAVRATILOVA.

Mana: O femeie care face sport nu-i neapărat şi lesbiană…

Adela: …eu cînd aud Imnul... stau în poziţie de drepţi pînă la ultimul sunet… pentru că aşa

am fost educată… (Se aude un sforăit puternic. Fifi se uită cu jind.)

Fifi: Mai încet… Feri a adormit…

Laci: …cîtă pensie voi avea?

Karola: Mai e pînă atunci?

Laci: Asta-i problema! Mai e pînă atunci!

Mihai: Ce-i aia că mai încet! Cînd vine omu’ în vizită să nu doarmă.

Amelidragă: …puţină apă, dacă s-ar putea…

Susana: Da’ mamă... dar nu bei şampanie?....

Amelidragă: Şampanie?! Da’ ce-ţi imaginezi…

Susana: Doar un strop…

Amelidragă: Fie... un degetar…

Mihai: …bine că nu se dezbracă şi nu se întinde pe covor… sforăie ca un hipopotam…

Susana: Nu-l detesta atît pe bietu’ Feri, mai bine toarnă-i mamei…

Mihai: Cum să nu… (Toarnă.) Pofteşte, Amelidragă… dacă ai ştii ce-ndrăgostit am fost de

dumneata în ’31…

Amelidragă: (Încurcată.) Cum poţi să spui aşa ceva, Mihai! Atunci eram deja femeie măritată…

Mihai: …am vrut să-l omor pe soţul dumitale în duel…

Amelidragă: (Îngrozită. )…şi, l-ai omorît?

Mihai: Nu. A rîs de mine.

Fifi: A rîs de dumneata?

Mihai: Da. Am sărit la el... dar mi-a servit o tuşă cu bastonul... nici pînă azi nu ştiu cum a

reuşit… apoi am stat şase săptămîni în pat… era cît pe aici să fiu operat… 

Amelidragă: Era un sportsman… şi atît de puternic… (Cu satisfacţie.)… fiecare muşchi separat…

cînd era bine dispus… mă ducea în braţe pînă la etajul trei... da, da... în braţe…

Adela: …cred că nici nu se spală ca lumea… ce se mai poate mînca-n casa asta?

Susana: Pateuri cu varză.

Adela: Ai pus destul piper? Data trecută n-a fost…

Susana: Dacă nu-i destul... mai punem.

Fifi: Acum sînt sărate ca lumea… şi parcă-s tari... da’ numai pe o parte.

Susana: E caşcavalul... le-am presărat cu caşcaval... sînt crocante...

Fifi: Şi atunci sînt tari. (Adela gustă din pateuri.)

Laci: Să intrăm în cameră… este şampanie…

Karola: (S-a mai liniştit între timp.) Să mergem… (Pornesc amîndoi spre cameră.)

Amelidragă: …o dată a vrut să mă arunce-n stradă de la balcon… la hotel… în Abbazia… etajul

opt… n-am îndrăznit nici măcar să ţip…

Mihai: …şi... îşi permite să-mi spună „cumătru”! (Intră Laci şi Karola.) Cîtă mîrlănie...

Laci: Cine-ţi spune cumătru, cumetre Mihai?

Mihai: Feri.

Laci: Şi eu îţi spun cumătru.

Mihai: Dar tu din respect… pe cînd ăsta vrea să fim rude… or asta… nix!

Fifi: …de ce a vrut să te arunce?

Mihai: Aşază-te lîngă mine, Karola… să-ntineresc…

Amelidragă: (Rîs cu sughiţuri.) A vrut să-şi pună joben negru la jachetă gri… mergea la

hipodrom... la o cursă de cai. I-am spus: „Chéri! Pune-ţi jobenul gri... ăla se

potriveşte…” ...pe cînd el: „Nu mă iau după modă, să se ia moda după mine…”

„...dar chéri!” „Silance!” …şi eram deja deasupra balustradei…

Mana: A fost un om fantastic… l-am cunoscut…

Mihai: A avut dreptate! De exemplu, dunga de la pantaloni a inventat-o prinţul de Wales…

cînd a fost aici în vizită... i s-au rupt pantalonii... iar cei pe care i-au găsit la

repezeală... erau împăturiţi, aveau dungă... a doua zi toată Budapesta umbla în

pantaloni cu dungă…

Amelidragă: …şi cît sînt mai eleganţi pantalonii călcaţi la dungă…

Mihai: Ar trebui să mergem la o cursă de cai… numai că despre ăştia de azi nu mai ştiu

nimic… (Feri se trezeşte; e complet odihnit.)

Feri: …oho, Cocoro… galben ca lutul, privire sălbatică.

Mihai: Wassernimphe…mama lui Kincsem…

Mana: Rascal…

Susana: Imperial…

Mihai: Ar trebui să mergem…

Laci: Data trecută am fost… am cîştigat 40 de mii…

Fifi: De ce-ţi trebui dumitale bani… şi aşa îi cheltui pe curve!

Laci: Eu!? Niciodată!

Mihai: …deşi nu-i rău… alt gen, dar nu-i rău…

Adela: …mantie cu găitane… haine de gală… era ceva… acum poate veni şampania!

Feri: Să bem în sănătatea Adelei!

Amelidragă: Aniversează ceva

Feri: Nimic... dar putem să bem în sănătatea ei... sau nu? (Feri toarnă în pahare.)

Mihai: (Se-ntoarce spre Adela şi cîntă un cîntec de dragoste din perioada interbelică)

Adela: Ei! Nu nu cocheta cu mine! Pînă la urmă mă pui în încurcătură... deşi la vîrsta mea nu

mai pot avea surprize…

Mihai: Aş mai putea să-ţi ofer cîteva…

Adela: Dumneata eşti un escroc sentimental! (Bea.)

Amelidragă: (Pe un ton ciudat.) Vă rog… cînd soseşte autobuzul?

Fifi: (Încurcată.) Ce fel de autobuz?

Amelidragă: Spre Mezőberény. În mersul autobuzelor scrie că… (Scoate o carte din poşetă.) …că

la 4,20… iar acum e aproape 5 fără un sfert… bărbatul meu mă aşteaptă, nu pot

întîrzia…

Susana: (Calmă.) …mai sînt 10 minute… (O ajută să se ridice de pe scaun şi o conduce spre

camera cealaltă.)

Amelidragă: Unde mă duci, drăguţo?

Susana: În sala de aşteptare!

Amelidragă: Bine faci… e un curent teribil aici... bate vîntul… (Dispare cu Susana în camera

cealaltă. Linişte.)

Mihai: …uneori… complet…

Mana: …e pierdută-n timp… între dimensiunile prezentului şi cele ale trecutului…

Fifi: …poate că şi noi?

Hilde: …poate…

Fifi: …poate că şi acum… nici ea nu-şi dă seama…

Mana: …nu… încă nu… te anunţ cînd observ…

Fifi: …şi eu pe tine… (Feri, care a mai moţăit între timp, se trezeşte.)

Feri: …intrai la „Spolarits” pentru o supă vieneză... ţi-o aduceau fierbinte... separat

legumele... osul cu măduvă pe o farfurie separată... slăbiciunea mea... loveai puţin

osul... măduva se prelingea... tremura pe pîinea prăjită…

Adela: …destin unguresc…

Mana: Uneori îmi simt capul... cît o baniţă... parcă mi-ar fi aburit... nu mai e cel de

odinioară. Merg pe stradă... vine cineva din faţă, mă salută, îi răspund, dar habar n-

am cine-i…

Fifi: Şi eu… uit al dracu’... caut un obiect... ştiu că l-am pus bine, dar nu ştiu unde… apoi

peste două săptămîni îl găsesc întîmplător…

Hilde: …şi fac o gălăgie… tot timpul… mi se sparg timpanele... dar dacă spun ceva... mama

lor sare ca un balaur… şi noi am fost copii… dar noi niciodată… am fost copii, dar

de urlat… niciodată…

Mihai: …dimineaţa, cînd mă bărbieresc, mă uit în oglindă… ce legătură am eu cu boşorogul

ăsta… păr cărunt, sub ochi… pungi… ce legătură… (Între timp se reîntoarce

Susana.)

Susana: …îmi spune nepotul… cel mare: ciao os bătrîn… maică-sa îl plesneşte, dar eu rîd…

are dreptate: sînt bătrînă, un os bătrîn, nu? (Adela soarbe zgomotos şi ultima picătură

de şampanie.)

Adela: Asta mi-a căzut bine! (Se pregăteşte de plecare.) Plec! (Toată lumea o ajută.)

Chemaţi-mi un taxi! Dar e bun numai cel de la „Alfa-taxi”! Din altă parte nu-mi

trebuie. Data trecută... împuţitul ăla de la „Radio-taxi” nu m-a luat cu cîinele… cum

că face mizerie… de ce ar face… dar el... nu şi nu! „De-ai crăpa!”, m-am gîndit în

sinea mea… apoi a venit unul de la „Alfa-taxi” şi m-a luat… de atunci numai de la

firma asta îmi trebuie… (Stă în picioare, îmbrăcată-n palton.) Bastonul! (Fifi îi dă

bastonul.) A fost o după-masă plăcută… distraţi-vă în continuare, voi sînteţi încă

tineri… mai puteţi…

Mihai: Adio, Adela… dragă Adela…

Adela: Dumneata să nu-mi spui dragă… dumneata faci curte tuturor femeilor… dumneata

eşti un escroc sentimental.

Feri: La revedere, Adela… (Habar nu are cine-i Feri.)

Adela: Cum să nu… la revedere.

Laci: Te conduc…

Adela: N-am nevoie! Mă descurc şi singură!

Laci: Toată lumea ţi-a făcut curte, numai eu nu…

Adela: Bine! Întotdeauna mi-au plăcut bărbaţii tineri... (Susana îi pune în mînă lesa.)

Susana: Să n-o uiţi aici…

Adela: (Îngrijorată.) Unde mi-e cîinele?

Susana: L-ai lăsat acasă.

Adela: Nu mă înfuria, fetiţo! Doar n-o să pornesc cu lesă şi fără cîine!

Mana: Ai vrut să-l aduci, dar n-a venit…

Adela: Sînt bătrînă, dar nu şi tîmpită! Ştefi… vino măi blestematule… Ştefi… (Face cîţiva

paşi înapoi.)

Susana: Chiar crezi că vreau să-ţi fur cîinele?

Adela: Da de unde! Ştefi!… e atît de încăpăţînat…

Susana: L-ai lăsat acasă!

Adela: Un caracter puternic…

Susana: E acasă!

Adela: Ce?

Mana: Te aşteaptă acasă! Îi duci caltaboşi!

Susana: Bine că-mi spui… (Aleargă după caltaboşi.) Uite pachetul…

Adela: Ce fel de caltaboşi?

Susana: …din care ai mîncat şi tu... îi trimit lui Ştefi caltaboşi… în pachet sînt şi pateuri…

Adela: Cui?

Susana: Cîinelui! Fundaţiei Ştefi! Mîncare pentru cîine!

Adela: Îţi mulţumesc în numele lui… (Cu tristeţe.) Chiar nu-i aici?

Mihai: Dragă Adela: nu-i!

Adela: Pe dumneata te cred…

Susana: Chiar dacă aş fura... dar nu cîine!

Adela: Ce? Furi? Vorbeşti prostii! Plec, vă sărutez pe toţi… (De pe coridor.) …dacă apare

totuşi... daţi-mi un telefon…

Susana: Înnebunesc! Acum crede că i l-am furat…

Mana: Nu te ambala… ajunge acasă, îl găseşte…

Fifi: Numai să nu fi dispărut jigodia dracu’…

Hilde: …va fi acolo, în faţa uşii… precis că l-a uitat afară… la fel a făcut şi data trecută…

Susana: …simt că fac apoplexie… (Între timp, Mihai deschide o sticlă de şampanie.)

Mihai: Păi ce facem… noi nu mai bem nimic?

 

ACTUL III.

SCENA 1.

Două ore mai tîrziu. Cocoţat pe dulap, Tomi face avioane din hîrtie; circulă deasupra

dulapurilor... de parcă ar circula pe trotuar; sertarele de la comodă le foloseşte drept trepte.

Deasupra dulapurilor sînt mai multe jucării; se vede că acolo este locul lui preferat. Pe masă, printre

sticle şi pahare goale, o tavă cu cîteva pateuri şi cîteva sticle încă pline. O veselie stridentă. Mihai

cîntă. 

Mihai: Cavaleri ai mesei rotunde… (Din camera cealaltă apare furioasă Éva, dar cînd vede

că Mihai este cel care cîntă, nu spune nimic. În urma Évei: Liza şi Karola…)

Cavaleri ai mesei rotunde… (O prinde pe Éva de talie.) Éva! Mărită-te cu mine! Am

bani din despăgubiri! Am şi pensie, în Elveţia… mai am şi la bancă ceva bănet…

mărită-te cu mine! Răscumpăr moşia… conacul, pămîntul, pădurea… vino… îţi fac

un copil… dimineaţa ieşim să călărim…

Éva: Nu te prosti, nene Mihai…

Mihai: …mie îmi trebuie o femeie serioasă ca tine… facem o nuntă mare, la biserică… o să

vînez fazani, căprioare, mistreţi... nouă bucătărese o să gătească tocăniţa de iepure…

o să fie de toate... raţă, pui, curcan… Éva!

Liza: Data trecută pe mine ai vrut să mă iei de nevastă, nene Mihai…

Mihai: Tu eşti încă o puştoaică!… dar ea… (Karola îl îmbrăţişează pe Mihai.)

Karola: Pe mine nu?… pe mine niciodată?

Mihai: Tu nu eşti liberă… tu eşti îndrăgostită de bărbatul tău… tu ai putea conta numai ca

amantă…

Éva: …şi copiii?

Mihai: …aşa cum eşti, într-un singur combinezon, cu copii cu tot! Vom creşte animale, cai,

oi, vaci… o să avem o gospodărie mare…

Tomi: (De pe dulap.) Şi capre?

Mihai: (Mirat.) Capre? De ce?

Tomi: …pentru că eu vreau şi capre.

Mihai: Din partea mea! Două capre, şase capre… ce-mi pasă!

Mana: Merg să vă ţin lumînarea.

Mihai: Crezi că nu mai pot?

Fifi: Nu fii vulgară, Mana!

Mihai: ...dacă femeia-i frumoasă... pot orice... dacă-i urîtă… nu mi se scoală… dar pentru

una ca ea…

Éva: Bine, bine, nene Mihai... dar acum lasă-mă…

Mihai: Te măriţi cu mine?

Éva: …cînd o să existe moşia… cu capre, cu cai cu tot…

Susana: M-ai părăsi la bătrîneţe… Mihai?

Mihai: Poţi veni şi dumneata, Susana!… poate să vină toată lumea!

Fifi: Ce să-ţi spun! Sau vrei harem?

Mana: Treci la religia musulmană, atunci te apără legea…

Hilde: (Este convinsă că se pun la cale planuri serioase.) Satir bătrîn!

Tomi: Bunico!

Karola: Am face programare… în fiecare zi cu altcineva… te rog să începi cu mine, nene

Mihai…

Feri: Cît ai primit din despăgubiri? (Mihai se aşază obosit pe scaun.)

Mihai: …încet… inima…

Mana: …şi piciorul şi stomacul şi ficatul…

Hilde: ...are proteză... are dinţi de plastic

Fifi: (Îl apără.) Şi ce dacă-s de plastic! Şi tu cu din ăia mănînci…

Mihai: Un milion jumate… mai am şi-n Elveţia ceva…

Feri: Eu n-am atît… o să cumpăr fabrica lui tata… nu toată, doar o parte… ăştia o vînd pe

bani mărunţi… vreau s-o modernizez, s-o pun pe roate… încep cu 15 muncitori, pe

urmă... dacă reuşesc... o extind…

Mihai: Trebuie să încercăm! E greşeala voastră, a celor de acasă, că nu îndrăzniţi... că nu

încercaţi!

Fifi: Ce să-ncerc cu pensia mea de 9 mii?

Tomi: Bunico! Uite ce-am făcut… fii atentă! (Aruncă avionul din hîrtie.)

Susana: Fantastic!

Tomi: Tupoliev! Tu-104.

Susana: Vino şi mănîncă… băiatul ăsta nu mănîncă mai nimic…

Mana: Cel mult aş putea să deschid un bordel... în apartamentul meu de stat, cu patru

camere... dacă aş putea plăti încălzirea…

Éva: Anunţă-ne cînd, intrăm şi noi în afacere. (Se chicoteşte.)

Liza: …masaj sexual, în cămară…

Karola: …exhibiţioniştii, în gang…

Mihai: …e păcat să vă prostiţi…

Fifi: …eu voi fi femeia de la toaletă…

Mana: …iar eu... madam… în S.R.L.

Hilde: (Revoltată.) Ce de prostii mai inventaţi!

Tomi: Bunico!

Feri: …aduc de la nemţi nişte maşini noi… tehnologie nouă... totul automatizat,

computerizat… mai bine de 20 de muncitori… 15 sînt puţini… dar ăia 20 să fie

profesionişti, foarte bine calificaţi… mai iau ceva împrumut de la bancă…

Mihai: Dacă îţi depui candidatura pentru Parlament, îţi fac campanie…

Feri: Glumeşti… cu toate că… de ce nu… se poate întîmpla orice... nu?! Aş şti ce fel de

legi să propun! E nevoie de puţină ordine-n ţara asta… hoţi, tîlhari… aş şti eu cum

să-i pun la punct…

Tomi: Bunico! Să mai fac unu’?

Susana: Poţi să mai faci. I-ai băga pe toţi la închisoare?

Feri: Nu chiar pe toţi… numa’ pe cine trebuie… poliţiştii ăştia de azi n-au nici un pic de

prestigiu… cei de odinioară... ăia da… jandarmii… era suficient ca un curcan să-şi

mişte coada pe un gard… toată lumea tăcea mîlc…

Tomi: O să avem şi curcani, nene Mihai? (Pe Mihai îl enervează copilul.)

Mihai: O să avem de toate, de toate…

Mana: …şi pe băiatul lui LOVASSY Feri l-au închis pentru că era în opoziţie… încă de pe

vremea lui KÁDAR…

Fifi: …opoziţie… ce să-ţi spun... marele oponent a terminat secţia rusă-maghiară…

Hilde: …deci... atîta valorează… ca odinioară partizanii…

Feri: Băiatul lui Feri… secţia rusă…

Hilde: …rusă-maghiară-engleză…

Fifi: …vara însoţea grupuri de turişti... cîştiga şi el ceva bani… cînd ce se ivea… odată a

fost un grup de ruşi… foarte scîrboşi, numai oameni cu funcţii… locuiau sus, la

Hotelul „Sindicatului”… la micul dejun: ceai la plic… au întrebat cum trebuie băut,

pentru că ei n-au mai văzut aşa ceva…

Feri: …şi încă ei au vrut să…

Fifi: …băiatul lui Feri le-a spus… „Puneţi plicul în gură şi beţi apă fierbinte peste

el…” ...exact atunci a venit inspecţia. 45 de ruşi îngînduraţi… şi din gura fiecăruia

atîrna (Arată.) la capătul aţei eticheta: COMPACK. (Veselie mare, se rîde; Éva, Karola

şi Liza îşi pun discret cîte o sticlă de şampanie sub braţ şi intră pe vîrful picioarelor

în camera cealaltă)

Mihai: …atîrna la capătul aţei…

Fifi: …aşa că… asta a fost opoziţia lui…

Hilde: …şi ce s-a întîmplat cu el…

Fifi: …i-au dat un picior în cur… oponent... ce să-ţi spun! (Sună soneria.)

 

SCENA 2.

Susana deschide uşa. Soseşte un bărbat fără vîrstă, pirpiriu, fragil, extrem de elegant, cu părul

cărunt. Îl conduce în cameră. Este baronul VERNITS.

 Mihai: Robi! Nu te-am văzut de o mie de ani, bătrîne…

Susana: Pentru cei care nu-l cunosc: el este baronul VERNITS.

VERNITS: Sărut mînuţele…

Susana: Ia loc… puţină supă?

VERNITS: Doresc.

Feri: Tu nu-mbătrîneşti…

VERNITS: Salut, Feri.

Mihai: După o anumită vîrstă nici nu se mai poate… (Rîd.) Măi… ce este cu TÉGLÁSSY

Jules?… a dispărut complet... voi eraţi prieteni…

VERNITS: A murit.

Mihai: Nu se poate!

VERNITS: Dacă-ţi spun…

Mihai: Inima…?

VERNITS: Nu, accident.

Mana: Jules?!

VERNITS: Sărut mînuţele... Mana… Fifi…

Fifi: Am ştiu că mai repede sau mai tîrziu va păţi ceva… conducea atît de agresiv…

VERNITS: Nu cu maşina.

Mihai: Dar?

VERNITS: Cu scara.

Feri: Ce înseamnă asta… cu scara?

VERNITS: A vrut să cureţe jgheaburile de la streaşina de pe acoperiş, s-a dezechilibrat, a căzut

de pe scară. Atît.

Hilde: Un om bătrîn de ce se urcă pe scară? E o prostie!

Mihai: Nu era bătrîn. Era cam de aceeaşi vîrstă. A terminat înaintea noastră, la „Ludovika”.

(Baronul VERNITS mănîncă – foarte elegant şi cu o rapiditate incredibilă – supa

sosită între timp.)

VERNITS: ... înaintea noastră cu trei ani.

Feri: …şi eu l-am cunoscut, deşi a terminat cu mult înaintea mea… era un bărbat brunet,

scund şi-ndesat... cu sînge fierbinte… a avut vreo 30-40 de dueluri... pe doi dintre ei

i-a şi omorît…

Mana: …ce prostie-i şi asta… bărbaţi tineri, sănătoşi… se omoară între ei…

Fifi: Bine că au interzis duelul.

Mihai: Şi atunci era interzis, dar pe ascuns se putea…

Feri: Căuta gîlceava cu lumînarea... dacă te aşezai la masa lui... se supăra... dar se supăra şi

dacă nu te aşezai. Pe mine m-a simpatizat… era superiorul meu… am chefuit multe

nopţi… apoi am auzit că s-a însurat…

VERNITS: De două ori.

Mihai: Prima s-a sinucis… cu a doua... nici nu ştiu ce s-a întîmplat…

VERNITS: A emigrat.

Mana: Unde?

VERNITS: În America.

Feri: Cu cine?

VERNITS: Cu un profesor de vioară.

Mihai: Au avut şi un copil, ce s-a întîmplat cu el?

VERNITS: L-au dus cu ei. (A terminat de mîncat supa; Susana aduce tăieţei cu varză; VERNITS

mănîncă incredibil de repede şi tăieţeii.)

Feri: La începutul războiului… atunci mi-a fost superior, apoi ni s-au despărţit

drumurile…

Mihai: Eu întotdeauna am scăpat de front... l-am evitat… ce?... să stau acolo ca un bou... să

tragă cineva în mine... iar eu să trag în alt bou care n-are nici o vină… Untauglich…

Feri: …mie mi-a plăcut…

Tomi: Bunico! Fii atentă!

Susana: Sînt. (Tomi aruncă un alt avion din hîrtie.)

Tomi: …Iliuşin… cu elice…

Susana: Bravo! Să-l aplaudăm… (Se aplaudă fără chef; Tomi trece pe celălalt dulap; pe Feri

îl enervează copilul.)

Feri: …n-o să cadă de acolo?

Susana: Nu. S-a obişnuit. Acolo-i cetatea lui, acolo sus…

Feri: …dar de ce pe dulapuri?

Susana: Din moment ce acolo-i place…

Feri: Eu nu i-aş da voie.

Susana: E copil… las’ să se joace…

Feri: Chiar şi atunci! Să fie disciplinat… să-nveţe cum să se poarte!

Susana: Dacă pe mine nu mă deranjează... n-o deranjează nici pe maică-sa… dumneata ce ai

cu el? (Feri este mai beat decît pare.)

Feri: Aş şti eu cum să fac ordine… nu de filozofie-i nevoie în ţara asta… onanie

ideologică…

Mihai: Vezi-ţi de treabă! Onania nu-i un păcat, doar că-i plictisitoare…

Feri: Cel care respectă regulile... e cetăţean cu drepturi depline, cel care nu… (Gest

expresiv.)

Mihai: …singur… ca o floare artificială... fără gust şi fără savoare…

Hilde: Iarăşi eşti vulgar, Mihai… întotdeauna aşa se termină… întotdeauna…

Mihai: …asta nu-i vulgaritate, ci un adevăr fundamental.

Feri: Aş face eu aici ordine!

Mana: Şi cei care interpretează altfel legalitatea?

Feri: Păi… să n-o interpreteze altfel!

Mana: Asta se numeşte dictatură, nu?

Feri: Dacă-i dictatură, să fie dictatură!

Susana: Îl regretaţi pe RÁKOSI?

Hilde: Vorbeşti prostii! Asta ne-ar mai trebui!

Susana: …sau pe KÁDÁR?

Mana: (Răutăcioasă.) …ştii, dacă mă gîndesc bine... el a fost ceva mai cumsecade…

Feri: Nu mai vorbi, Mana! …RÁKOSI, KÁDÁR…

Mana: …o dictatură de catifea…

Mihai: …eu de unul singur nu… niciodată... nu pentru că-i păcat, ci pentru că-i risipă. Atîtea

femei frumoase, iar eu… cum să nu! Doamne, Rezi! Ce curvă ieftină era...

Mana: Să nu începi să le înşiri! N-am chef să rămînem pînă dimineaţa…

Feri: …să vedeţi ce fabrică o să am eu … acolo va fi ordine! Da?! …am să-i plătesc, dar la

mine trebuie să muncească… aşa cum spun!

Hilde: Nici pe jumătate nu-i adevărat ce spune!

Fifi: De ce n-ar fi?! De la Mihai te poţi aştepta la orice… (Între timp, fără să fie observat,

baronul VERNITS a băut un pahar de şampanie.)

VERNITS: Plec. Susana… îţi mulţumesc. Dumneata eşti o prezenţă extrem de plăcută în

comparaţie cu felul meu simplu... doamnelor, prieteni… (Susana împachetează cîteva

pateuri şi îi pune cu discreţie pachetul în buzunar. Baronul VERNITS dispare în paşi

de dans.)

Mihai: …niciodată nu le-am dus la un hotel cu ora… cînd aveam mulţi bani, la „Excelsior”,

pe strada Prohászka …

Susana: …totuşi, acest VERNITS nu-i normal…

Mihai: …cînd aveam puţini, la „Distinguée”, pe strada Bálvány…

Mana: …dar cine-i normal?

Mihai: …sau la „Bellevue”, pe strada Zoltán…

Fifi: … se mai găseşte cîte unu’

Susana: …dar VERNITS… nu-i dintre ăia.

Mihai: …uneori o duceam pe cîte una la „Szatyor”… acolo, lîngă Consignaţie…

Mana: …odinioară, „Sanghaj”…

Mihai: (Cîntă.) …aşa s-a curvit Sanghaj Lil…

Hilde: …dumneata întotdeauna ai cîte o replică obscenă …

Mana: Pe vremea aia lucram la Banca „DÖRGE”… în pauza de masă mergeam la Cofetărie

„Pool & Mali”… să mîncăm savarine…

Fifi: Ce prăjituri erau acolo…

Mana: …vizavi de Palatul „KÁROLYI”

Susana: (Nevinovată.) …eu nu-mi amintesc… pe vremea aia eram o copilă… (Se rîde.)

Mihai: Şampanie „Veuve Clicquot”, la „Carlton”… pe strada Maria Valéria… sau la

„Espalande”, pe strada Zsigmond…

Feri: …ăştia au uitat să lucreze în cei 40 de ani, dar de bani au avut nevoie... da?! Să se

pună pe treabă… nenorociţii… dacă au nevoie de bani! Da?!

Mihai: (Murmură fals o arie dintr-o operetă – dacă-i posibil, o arie în care să fie vorba de

şampania „Veuve Clicquot”.)

Mana: …apoi, în timpul deportării… pînă şi pogăcele cu jumări... era o sărbătoare cînd

mîncam pogăcele…

Fifi: Újfehértó… noi acolo am fost…

Susana: A trebuit să completăm ceva formulare: studii? Tata a scris: „Ştiu să scriu şi să

citesc.”

Mana: …acolo am învăţat bridge…

Susana: …a cerut împrumut o vacă… „Fetiţa tatii, e un loc excelent de muncă… vaca-i un

animal fidel, paşte singură, în schimb dă lapte…”

Feri: …o să vă arăt eu vouă… bandă de lumpeni…

Mihai: …sau la Casa „HADIK”, pe strada HORTHY Miklós… sau la Salonul „LIPP”, pe strada

Sütő…

Feri: (Pe neaşteptate, urlă un cîntec pe versuri de HEINE, devenit ulterior un marş al

fasciştilor.) ICH HATT’ EINEN KAMERADEN / EINEN BESSER FINDST DU NICHT  (Se

alătură şi ceilalţi.)

În cor: DIE TROMMEL SCHLUG ZUM STREITE / ER GING AN MEINER SEITE / IN GLEICHEN

SCHRITT UND TRITT / IN GLEICHEN SCHRITT UND TRITT

 

SCENA 3.

Se deschide brusc uşa de la camera cealaltă; intră furtunos Liza, în urma ei Karola şi Éva.

Liza: V-am rugat! Asta nu!

Feri: De ce... sînt versuri de HEINE…

Liza: …iar „Erika” e cîntec popular… şi zvastica au folosit-o şi grecii, la decorarea

bordurilor, ştiu!… ştiu, ştiu…

Susana: Feri, asta chiar nu...

Feri: Bine, dacă nu, atunci nu… deşi-i un cîntec frumos… e vorba despre doi prieteni…

Liza: Ştiu! Dar nu mă interesează… nu vreau să aud cîntecul ăsta! (Se deschide uşa de la

camera cealaltă. Intră Amelidragă; e odihnită, foarte vioaie, se vede că a dormit.)

Mana: Vino, stai jos, iubito…

Susana: Ai dormit bine, mamă?

Amelidragă: Bine... fetiţa mea… m-am uitat la Tv Sky… am mai moţăit... era un meci… cineva juca

cu altcineva…

Mihai: …şampanie, Amelidragă?

Amelidragă: …cît un degetar…

Mihai: Doamne… ce vremuri… ce femeie frumoasă erai... iar eu cît de îndrăgostit eram de

dumneata …

Amelidragă: …Mihai, dumneata eşti nebun!… uiţi că eşti cu mult mai tînăr …

Mihai: …îndrăgostit la nebunie, în mod fatal… aşa cum numai un ofiţer poate fi îndrăgostit de

o femeie coaptă…

Feri: …dar tu nici n-ai fost ofiţer...

Mihai: …dar puteam să fiu… şi eu am umblat la „Ludovika” …

Susana: …să bem în sănătatea Adelei…

Fifi: …nici nu este aici…

Susana: …dar ar putea să fie…

Mihai: …pentru că n-am fost ofiţer, mai puteam să fiu îndrăgostit… ce vremuri… dacă pe

Tereza mea o apuca gelozia, îi spuneam că merg la vînătoare… sacou verde, pălărie...

avea şi un smoc mic din păr de mistreţ... pantaloni trei-sferturi… mergeam la bordel cu

arma şi cu cîinele de vînătoare…

Feri: …cred că toată lumea rîdea de tine…

Mihai: …curvele mă tachinau: „Mihai, de cîte ori poţi să tragi cu puşca?” ...ce vremuri…

Hilde: Bărbaţi! Curvari!

Mana: Nu regreta, Hilde… am avut şi noi parte de…

Hilde: Păi… eu nu…

Fifi: Poţi regreta… acum deja…

Susana: …mămico, pateuri?

Amelidragă: …unul singur… (Se uită surprinsă la Susana.) Dumneata eşti noua menajeră?

(Linişte.)

Susana: Da.

Amelidragă: …atunci, străduieşte-te, drăguţo. Poate vei fi mai bună decît bleaga aia care a fost

înaintea dumitale. (Complice.) …îţi dau cu 5 penghei mai mult, dar să nu afle bărbatul

meu… să fii respectuoasă…

Susana: …voi fi respectuoasă…

Amelidragă: …spune-mi liniştită cucoană… nu-i nevoie de Excelenţă… ştii, în adîncul sufletului…

eu sînt o democrată… (Dinspre dulapul de la mijlocul şirului de dulapuri se aude un

zgomot ciudat.)

Susana: Dumnezeule! Roza! Am uitat să-i dau să mănînce… (Aleargă la bucătărie şi începe să

încălzească ceva. Între timp, Tomi scoate dintr-un sertar de la comodă o cămaşă de

noapte din dantelă; o îmbracă. Dintr-un alt sertar scoate un tub de ruj şi-şi desenează

pe faţă o mască de claun. Îşi îndepărtează mîinile.)

Tomi: Mamă, eşti atentă?

Éva: Sînt atentă. (Tomi se plimbă cu graţie deasupra dulapurilor.)

Tomi: …acum eu sînt îngerul… (Cîntă.) Oh, du liber Augustin, Augustin... (Plus

continuarea. Susana aduce mîncarea pe care a încălzit-o; deschide uşa de la dulapul

din mijloc şi scoate un cărucior cu rotile în care este o persoană învelită-n pături. Este

îngrozitor de slabă, aproape un schelet; doar după nume se ştie că-i vorba de o femeie.

Tăblia din spatele dulapului lipseşte, în locul acesteia se vede un fundal infinit şi

orbitor de alb, pe care se plimbă nişte superbe perechi sclipitoare, îmbrăcate în haine

din secolul trecut; din cînd în cînd fac cîte un pas de dans. Feţele lor sînt vopsite

strident, asemenea păpuşilor din porţelan. Susana o hrăneşte pe Roza; după cîteva

secunde Tomi îşi pune mîna la gură şi nu mai cîntă; se aşază pe burtă deasupra

dulapurilor, se apleacă în faţă şi se uită cum o hrăneşte Susana pe Roza. În fundal, un

cor de copii cîntă în limba germană, cu voci subţiri, „Oh du liber Augustin”.)

Susana: …mănîncă, Roza… mănîncă, Roza… e bun grişul… am pus frişcă, vanilie, migdale…

(Roza mormăie ceva în timp ce mănîncă.) …mîine, drăguţo, mîine îţi fac… o să fie

bun… (Roza mormăie ceva în timp ce mănîncă.) Da. Şi banane… mandarine,

portocale… ai nevoie de vitamine… (Roza mormăie ceva în timp ce mănîncă.) Asta nu

se poate. Îţi face vînturi. (Roza mormăie şi înghite în continuare ce-i dă Susana.) Am

spus, nu. Bea mai degrabă şampanie. (Toarnă şampanie

într-un pahar. Roza bea cu nesaţ.) Nu trebuie să ieşi afară? (Roza dă din cap că nu.)

Sigur? Să nu-ţi aduc… (Roza dă cu energie din cap că nu.) …dar nu cumva să faci din

nou pe tine… (Roza bea cu nesaţ din şampanie.) …sîmbătă îţi fac baie… îţi tai

unghiile... sigur că da... şi de la picioare… îţi spăl părul, ţi-l pun pe bigudiuri… te dau

cu cremă… primeşti cămaşă de noapte curată… aduc şi lenjeria de pat de la

spălătorie… (În dulap, pe fundalul alb traversează o lebădă, deasupra ei scrie:

„SPĂLĂTORIE”.) …o să povestim… îţi vopsesc buzele, culoarea ciclamei, aşa cum îţi

place… (Roza îşi scapă capul, adoarme. Susana împinge căruciorul în dulap; acesta

ajunge încet şi lin între perechile care se plimbă şi care acum înconjoară căruciorul.

Închide uşa dulapului. Linişte.)

Mana: Susana! Roza asta ţi-e rudă?

Susana: Nu ştiu.

Fifi: Trebuie să ştii…

Hilde: Dacă-i aici, înseamnă că ţi-e rudă.

Susana: Am moştenit-o de la mama. Există de cînd mă ştiu… mamă!

Amelidragă: Poftim, fetiţa mea.

Susana: Roza ne este rudă?

Amelidragă: Nu ştiu. Am moştenit-o de la mama… deja atunci era aşa… iar ea, de la mama ei… şi

aşa mai departe.

Susana: Auzi, Liza? După mine, rămîne în seama ta. Nu te speria, există instrucţiuni: varză nu

poate mînca... nici ouă, pentru că o doare bila. Nici conopidă, pentru că-i face vînturi.

Băutură, doar cu măsura…

Fifi: Dacă bea mai mult... ce face?

Susana: Nu ştiu… n-am încercat niciodată.

Mihai: O dată ar trebui încercat…

Susana: …pînă trăiesc eu…

Mihai: …bine, bine, am glumit…

Feri: O bătrînă care-i în pragul morţii să nu bea…

Susana: Dumneata o să mori înaintea ei… pun pariu…

Fifi: A fost neapărată nevoie să vorbeşti…? (Chicoteşte. Între timp Mihai începe să cînte un

cîntec iredentist – un  text extrem de absurd şi naiv. Autoarea propune ca acest text să

fie cîntat în lb. maghiară.)

Mihai: Magyarnak nem való a könny / NAGY István úgyis visszajön. (I se alătură şi ceilalţi;

cei care nu vorbesc, cîntă în surdină.)

În cor: Aludjad át az éjszakát / én mindig gondolok terád / ne féljél, visszatérünk még mi

győztesen / ne sírj utánam, én édesem...

Hilde: …ai auzit? Pe fata lui „Optica Chmura” o ia de nevastă „Esta”…

Mana: …industria fotografiei fuzionează cu …

Susana: …iar pe fata lui „Esta”, un căpitan de marină…

Fifi: …WOLEMAN… aşa cumva îl cheamă… cu toate că nici nu-i frumoasă fata aia…

Hilde: …Şi cu SCHTEINER ce se întîmplă?

Fifi: …ce se întîmplă în asemenea situaţii… conduce mai departe magazinul… şi pînă acum

asta a făcut…

Hilde: …cu toate că ar fi fost fericit dacă s-ar fi însurat cu ea…

Mana: …e prea bătrîn pentru ea…

Fifi: …de ce ar fi prea bătrîn?… e trist, e necăjit… stă şi bea în fiecare seară la cîrciuma din

colţ, la „Pisica Neagră”…

Susana: …şi „Mănuşi-ciorapi de la TÓTH”?

Mana: …s-a certat cu „Pălării de la HARDING”…

Hilde: …nimic nu-i sigur în lumea de azi... numai „Magazinul de seminţe MAUTNER Ödön”.

Mana: …şi de ce?

Mana şi

Susana:

…pentru că are cei mai buni castraveţi…

Hilde: …iarăşi…

Mana: …draga mea, toată lumea vorbeşte despre asta în Piaţa APPONYI...

Susana: …„Papetăria SZÉNÁSI” rivalizează cu cea a lui RIEGLER József Ede…

Hilde: …păi sigur că da... aici a dus nebunia asta de modernism…

Fifi: …pentru mine a fost un şoc deja şi birja…

Mana: …să mori pentru libertate sub drapelul lui KOSSUTH… asemenea unei eroine

maghiare…

Hilde: …mai lasă-mă cu KOSSUTH! Era un înfumurat… înainte de discursuri înghiţea praf de

cretă... să pară mai palid…

Susana: …dar groful Ştefi… SZÉCHENYI Pişta…

Fifi: …nevastă-sa e o femeie frumoasă… nu de mult i-am văzut la Opera din Viena…

Hilde: …e austriacă… o partidă bună…

Liza: (Urlă.) Mamă! Aţi înnebunit? Mamă! Terminaţi! Mamă! Mamă! (O linişte penibilă.)

Susana: (Îşi revine.) Ce doreşti, draga mea?

Éva: Să nu mai faceţi asta niciodată!

Susana: Ce anume, draga mea?

Karola: Asta. S-ar putea să nu vă mai reveniţi… să rămîneţi acolo…

Fifi: (Nu înţelege.) De unde să nu ne mai revenim, iubito?

Liza: O ţară pentru un cal alb… (Merge la şirul de dulapuri şi deschide uşa de la dulapul din

mijloc; înăuntru nici urmă de viziunea de dinainte; dulapul e burduşit cu haine agăţate

pe umeraşe.)

Susana: Ce cauţi?

Liza: Nimic. (Linişte. Între timp, Tomi şi-a tras pe cap nişte chiloţi din dantelă, astfel că

seamănă, oarecum, cu un înger.)

Tomi: Oh, du liber Augustin…

Éva: (Ţipă.) Taci din gură!

Susana: De ce urli? Cum vorbeşti cu copilul...?

Éva: Cum vreau! E copilul meu! Eu l-am născut!

Feri: …are dreptate… e timpul să-l pună la punct… îşi permite să se urce pe dulap… ce

vremuri…

Éva: Taci şi dumneata!

Feri: Dar, Éva...

Éva: Să-şi ţină gura toată lumea! (Urlă.) Toată lumea, toată lumea, toată lumea!… (Linişte.)

Pe copilul ăsta eu l-am purtat în burtă… eu l-am născut.. îl hrănesc, îl spăl… eu stau

lîngă el dacă-i bolnav… eu îi pun comprese pe frunte… iar dacă doreşte, îi cumpăr

capre, n-am nevoie de caprele altuia… o să mă zbat pentru drepturile lui... pentru

partea lui de moştenire… cu toată puterea o să mă zbat… o să se zbată şi el… pentru

că-l educ în spiritul ăsta … să lovească dacă-i lovit… o să lovesc şi eu…  

Feri: Cine te supără, Éva dragă…

Éva: …eu nu renunţ la ani mei! Au fost 30 de ani nenorociţi, dar chiar şi atunci... sînt ai

mei… 30 de ani jegoşi... dar e copilăria mea, adolescenţa mea, tinereţea mea… eu

atunci am trăit… asta-i viaţa mea… şi să nu să mai prefacă nimeni că nu s-a întîmplat

nimic... de parcă eu n-aş fi existat... de parcă aş fi un obiect care şi-a pierdut

valabilitatea... aflaţi de la mine că eu am existat!... ăştia 30 de ani există, nu permit

nimănui să mi-i fure… am fost pionieră şi am fost fericită, pentru că-n tabără primeam

cacao cu lapte şi cornuri... apoi... pentru că mi s-a dat o slujbă... mă simţeam

importantă… mă sculam dimineaţa la 5... pentru că ştiam că sînt aşteptată... munceam

cu plăcere… voi atunci aţi tăcut mîlc... mă compătimeaţi... las’ să trudească nebuna aia

mică… dar eu eram fericită… şi-mi plăcea să defilez de

1 Mai… da! Îmi plăcea să păşesc şi să cînt în ritm cu ceilalţi, în bluză albă, proaspăt

apretată şi călcată, cu cravată roşie la gît...  împreună cu alţi 500… dar voi şi atunci aţi

tăcut mîlc şi-l salutaţi primii pe administratorul blocului, pentru că tot el vă turnase şi

în perioada horthystă… era bine cînd puteam cînta împreună cu alţi copii: „Am cravata

mea de pionier…” Dacă atunci v-aţi fi deschis gura… atunci ar fi trebuit să vorbiţi...

dar voi aţi tăcut mîlc… am umblat la facultate, am învăţat nopţi la rînd… de ce nu mi-

aţi spus atunci: „idioato, nu-i nevoie de tine…” ...de ce nu mi-aţi spus la timp... acum,

dacă mi se termină concediul post-natal, pot să stau la rînd după ajutorul de şomaj…

din ce o să-mi cresc copiii? Nimeni n-are nevoie de o licenţiată în literatura maghiară,

în biblioteconomie şi-n filozofie… se poate face un baraj pe Dunăre din noi, din

intelectualii umanişti… pentru că au fost desfiinţate bibliotecile… nu sînt bani… nu-i

rentabil… în locul lor se deschid bănci sau peep-show-uri… dar chiar şi atunci… chiar

dacă o să crăp... nu!… eu nu renunţ la cei 30 de ani ai mei!… iar cine vrea să mi-i ia cu

forţa... o să aibă de-a face cu mine… (Intră în camera cealaltă şi trînteşte uşa. Linişte.

Mihai, care nu înţelege nimic din ce se întîmplă, simte că ceva nu-i în regulă.)

Mihai: Dar cine a vrut să… cine a supărat-o…

Susana: Las-o, Mihai… e obosită…

Feri: …dumneata i-ai spus doar să nu urle la copil… da?!

Susana: Nu te amesteca, Feri!

Mana: Deja are 30 de ani?

Fifi: Nu arată. (Karola începe să cînte cu patos cîntecul rusesc „Ochii negri”; Liza i se

alătură: Autoarea propune să se cînte în lb. rusă.)

Karola şi

Liza:

la, la, la, la

Hilde: Cîntec popular rusesc

Mihai: …e frumos…

Feri: Da’ e rusesc!

Mana: Şi ŞOSTAKOVICI a fost rus, şi totuşi…

Hilde: …şi PLISEŢKAIA…

Karola şi

Liza:

la, la, la, la

Fifi: …şi ŞALIAPIN… şi ce voce… şi ce bărbat…

Susana: şi NUREIEV…

Feri: Pe ăsta să nu-l aminteşti…

Fifi: …şi CHOPIN…

Mihai: …el a fost polonez…

Susana: …nu-i totuna? Important e că a compus o muzică bună…

Karola şi

Liza:

la, la, la, la

Feri: Spune-mi, Karola… dumneata nu eşti un pic comunistă?

Karola: Pînă acum n-am fost, dar acuma e chestie de minute… (Iese.)

Susana: Unde mergi?

Karola: În ilegalitate… (Trînteşte uşa de la WC după ea.)

Susana: ...şi cînd mă gîndesc că fiul meu a luat una de-astea... (Mihai se ridică rapid şi cîntă-n

draci un cîntec de dragoste care începe lent, apoi ritmul se accelerează tot mai mult.

Rămîne la latitudinea regizorului care anume cîntec.)

Mihai: la, la, la, la (I se face rău; înainte de a cădea îl prinde Mana.)

Mana: Nu te prosti, Mihai…

Fifi: Iisuse! Iisuse!

Susana: Să-l întindem pe podea…

Hilde: (Extrem de pragmatică.) Nu jos, sus, pe masă… dacă-i jos, nu ne vom putea apleca…

mijlocul…  (Ajută fiecare; adună de pe masă sticlele şi pahare, apoi în aşază pe Mihai

pe masă.)

Feri: …mereu i-am spus… vine o vreme cînd... îl atinge cu aripa…

Hilde: Dumneata să taci din gura! Dumneata eşti parvenit… crezi că nu ştiu?

Feri: Să nu-ndrăzneşti…

Hilde: Ştii cui să-i comanzi?! Porcului din coteţ! Da’ mie, nu! Mie, nimeni…

Feri: …iar eu am vrut să-ţi fac…

Mana: …ar trebui să-i punem o pernă sub picioare… (Între timp, Tomi a coborît de pe dulap.)

Tomi: Aici e perna…

Susana: Eşti isteţ…

Fifi: Nu sub picioare, mai bine sub cap, să coboare sîngele…

Mana: Ar trebui să chemăm Salvarea… 07…

Fifi: Nu!… 05

Feri: De ce nu Pompierii…

Tomi: …04… eu ştiu deja să număr pîn’ la 10… să adun şi să-mpart… ştiu unde să scriu

restul…

Mana: …să-i dăm puţin coniac…

Fifi: …nu poate înghiţi …

Susana: …nici n-avem… lichior de vişine, lichior avem…

Mana: …nu-i bun…

Tomi: Să formez numărul? (Formează numărul de la Salvare.)

Susana: Dă-mi receptorul… (E concentrată.) …sună, să aşteptăm…

Mana: …în ţara asta poţi să crăpi aşteptînd … să aştept cu infarctul meu cu tot…

Fifi: …tu n-ai…

Mana: …dar aş putea să am…

Hilde: (Plînge-n hohote.) …şi ce bărbat frumos a fost… cît şarm…

Susana: Încă mai trăieşte, nu-l înmormînta!

Liza: …să-i desfacem cravata… să-i punem compresă cu apă rece… (Aleargă la baie, cît pe

aici să se lovească de Karola.)

Karola: Ce-i? Se dărîmă şandramaua?

Liza: (Plînge.) Moare… moare… (Intră la baie; Karola merge la Mihai şi-l scutură.)

Karola: Nene Mihai! Nu te prosti! Îţi dansez pe masă… în chiloţi şi fără sutien…

Feri: Fără vulgarităţi…

Hilde: …lîngă un mort…

Karola: …pe naiba-i mort… am terminat un curs de prim-ajutor… (Se urcă pe masă şi

încearcă să-i face respiraţie „gură la gură”. Mihai nu aşteaptă finalul, se ridică de la

sine. La început nu pricepe unde-i şi ce anume i s-a întîmplat, apoi, realizează încetul

cu-ncetul.)

Mana: Ei, poftim! Iar tu deja-l înmormîntai…

Susana: Mihai… spune ceva…

Mihai: (Respiră adînc.) Şampanie… un pahar de şampanie…

 CORTINA

----------------------------------------------------------------

        Katalin THURÓCZY  este scriitoare (poetă, prozatoare, eseistă şi dramaturg), în prezent

directoarea Teatrului EURO din Budapesta (un teatru particular nou înfiinţat în urma unui

concurs de proiecte, destinat exclusiv pentru promovarea dramaturgiei contemporane din

spaţiul central-est european). Autoare a peste 30 de piese şi scenarii de film, traduse în engleză,

germană, croată, franceză, cehă şi română, Katalin THURÓCZY este beneficiară a mai multe

premii şi burse de dramaturgie maghiare şi internaţionale, iar piesele ei s-au jucat în Ungaria

natală, în Cehia, Croaţia, Franţa şi România. Piesa Csütörtökünnep (Joisărbătoare) obţine

Premiul special al Teatrului Vígszínház din Budapesta, în 1993 şi în 1995 Premiul Vilmos la

Forumul Dramaturgiei de la Zalaegerszeg.