Buletinul Clubului Român din Chattanooga

Numărul 89 (optzeci și nouă)__________ Martie 2019

www.romclub.wordpress.com

Tema lunii:

Basketball

Primul teren cu coș de baschet, făcut în anul 1891 în sala de sport a colegiului din Springfield, statul Massachussetts, la idea profesorului James Naismith. Coșul era unul dintre acelea foslosite pentru culesul de piersici (fructe): ușor, făcut din șipci, încăpător. El a fost agățat de marginea balconului și folosit pentru antrenarea jucătorilor de futbol american la aruncarea paselor lungi de precizie.

James Naismith cu coșul de piersici de la care i-a venit idea.

În prima sa variantă, jocul de baschet conceput de Naismith a fost jucat cu două echipe, fiecare cu 50 de jucători, care aruncau alternativ la coș.

Ulterior, Naismith a schimbat mingea (din ovală în rotundă), a format două echipe de șase jucători (mai târziu cinci) și a conceput primele 13 reguli de joc.

Multe dintre acestea au fost mai târziu schimbate, dar nu și câteva care au rămas esențiale: jucătorul nu poate "căra" mingea și el trebuie să dribleze (să bată mingea de pământ/podea) pentru a se deplasa, driblingul se face cu palma deschisă, mingea nu poate fi driblată cu pumnul, pasele cu una sau două mâini se pot face în orice direcție, jucătorul cu mingea nu poate fi faultat (lovit, ținut, împins, lovit cu umărul, împiedicat), echipa care marcă mai multe coșuri câștigă meciul.

Curând după inventarea jocului de baschet, Naismith s-a mutat la Universitatea statului Kansas, din orașul Lawrence, unde a predat 40 de ani. Stadionul acoperit al echipei universitare de baschet, care a început cu James Naismith, îi poartă numele.

Baschetul: un sport 100% american

Sporturile considerate că au fost inventate în statele nord-americane sunt futbolul american, basebalul (cu varianta softball), baschetul, rodeo, voleiul de plajă, lacrosse (?Canada), frisbee, racket-ball-ul, cheerleadingul, snowboarding-ul, surfingul, "Omul de fier" (Ironman: înot 3,86 km, ciclism 180 km, alergare marathon 42,4 km), decatlonul atletic (100 m, săritura în lungime, săritura în înălțime, aruncarea greutății, 400 m, 110 m garduri, aruncarea discului, săritura cu prăjina, aruncarea suliței, 1.500 m).După popularitate și număr de practicanți, baschetul ocupă locul trei în USA, după baseball și futbol american.Marea răspândire în lume a avut loc după al doilea război mondial.Baschetul masculin a fost introdus ca joc demonstrativ la Olimpiada din 1904 (St Louis, USA), dar a fost constant inclus în Jocurile Olimpice moderne numai după 1936.USA a câștigat medalia de aur olimpică de 16 ori, URSS de două, Iugoslavia și Argentina câte o dată.Baschetul feminin a devenit sport olimpic în anul 1976.România a avut o singură participare la JO din 1952, cu echipa masculină, care s-a calificat pe locul 17.

În prezent sunt 494 de jucători de baschet profesioniști în Statele Unite; numărul jucătorilor din campionatul universitar este de 18.712 și în cel al liceelor este de 550.305. Campionatul European de baschet (EuroBasket) a început în anul 1935. În prezent se desfășoară cu un turneu de 24 de echipe calificate prin grupele preliminare.Cele mai multe victorii le-a avut URSS -14, urmată de Iugoslavia -8 și Lituania și Spania câte 3.Cele mai bune peformanțe ale naționalei masculine române au fost în anii 1955 și 1967 când s-a clasat pe locul 5 în campionatul european.

Din anul 1950 a început camionatul mondial de baschet (FIBA World Cup), mai întâi la patru ani, acum la cinci ani interval. Ediția 19-a va avea loc în China în septembrie a.c.Titlurile au fost câștigate de USA, URSS, Spania, Brazilia, Argentina, Slovenia.

Cuvântul englez basket (coș) se trage din cuvântul arhaic anglo francez bascat, care este posibil să se fi referit la coșul de nuiele împletite.De la descoperirea jocului de baschet, cuvântul mai înseamnă golul marcat (coșul) în acest sport. Ca o extensie a termenului golaveraj din soccer (preluat din engleză), în limba română se folosește echivalentul coșaveraj la baschet.

Ball este numele unui obiect de formă rotundă și vine din limbile protogermană și olandeză veche, care au luat termenul de bhel, din limba proto indo-europeană. Cuvântul englez are mai multe sensuri: minge, testicul, petrecere dansantă.Sunt mai multe motive pentru care baschetul modern este un sport foarte atractiv și are un mare succes de public:· jocul este dinamic, rapid, cu o infinitate de situații, cere precizie, calități atletice, îndemânare, combinații de joc surprinzătoare;· se pretează foarte bine la transmisiunile TV;· se marchează multe puncte în perioade foarte scurte; situația din teren se poate schimba în câteva minute, cu o echipă câștigând sau pierzând avantajul de 8-10 puncte foarte repede. Când diferența dintre cele două echipe este sub 10 puncte și mai este destul timp de joc, rezultatul final nu poate fi anticipat;· multe meciuri se câștigă în ultimele secunde;· nu există meciuri egale;· rezultatele depind foarte mult de valoarea jucătorilor, dar și de strategia antrenorilor, care folosesc schimbările de jucători, timpul, întreruperile, ajustările jocului ofensiv sau defensiv pentru a crea avantaje propriei echipe;În Statele Unite sunt două mari campionate de baschet: cel profesionist (NBA) și cel universitar (NCAA).Baschetul profesionist la bărbați, controlat de NBA (National Basketball Association) cuprinde 30 de echipe (29 din USA, 1 din Canada), împărțite în două conferințe, cea de est și cea de vest, fiecare cu trei divizii.Campionatul masculin de baschet a început în anul 1946. Din 1996 s-a adăugat și campionatul național de baschet feminin (WNBA).Sezonul obișnuit începe în noiembrie și echipele joacă meciuri la 1-2 zile, după un program complex, care programează meciuri între echipele din aceeași conferință, sau din conferințe opuse.În ultimii ani au fost recrutați în NBA din ce în ce mai mulți jucători străini, majoritatea din Croația, Serbia, Spania, Brazilia, Argentina, Turcia, țările baltice. În campionatul 2017-2018 au jucat 102 de sportivi "internaționali".Turneul final începe în luna aprilie, cu opt echipe din fiecare conferință, care joacă după sistemul eliminatoriu, cu patru meciuri câștigate din șapte.Câștigătoarele fiecărei conferințe vor juca marea finală, tot cu sistemul 4 din 7 meciuri.

La campionatul studențesc NCAA (National Collegiate Athletic Association) participă aproape douăzeci de mii de sportivi, din 353 de universități. Majoritatea au și program de baschet feminin.La băieți, campionatul este împărțit în trei divizii, fiecare cu mai multe conferințe: divizia I: 32, divizia II: 24, divizia III: 60. In fiecare conferință participă 6-12 echipe.Valoric, Divizia I-a este cea de vârf și de acolo se recrutează cei mai mulți jucători profesioniști.Pentru faza finală sunt selectate 68 de echipe, care joacă un sistem eliminatoriu, desfășurat în mai multe orașe.Ultimele 16 echipe (Sweet Sixteen) intră la turneul final, care se joacă într-un singur oraș. Campionatul devine foarte intens, sunt multe transmisii TV, se acordă multă atenție jocurilor și această fază, din a doua parte a lunii martie, este poreclită "nebunia lunii martie" (March Madness).Urmează fazele de opt echipe (Elite Eight), apoi patru (Final Four) și marea finală.Echipele care au avut cel mai mare succes în campionatul universitar au fost UCLA - Universitatea statului California la Los Angeles cu 12 campionate câștigate, Kentucky - 8, Carolina de Nord - 6, Duke și Indiana câte 5.

Istoria baschetului românesc

Istoria baschetului românesc ne conduce la staff-ul înaltului Comandament Nord-American, care - la sfârșitul primului război mondial - s-a hotarât sa nu mai care peste ocean echipamentul sportiv folosit de militarii săi pentru a-și ocupa timpul liber și l-a donat țărilor care au făcut parte din Coaliție.

Printre acestea se găseau și câteva mingi de baschet și panouri din lemn, cu inele din sârma. Tot pe aceeasi filiera militara, au ajuns la Bucuresti și primele informații despre baschet, regulamentul de joc fiind publicat in decembrie 1921.

La putin timp dupa aceasta, Asociatia Americana pentru Tineret (YMCA) a construit rapid primele terenuri de baschet, pe un loc viran, situat in centrul Capitalei, in zona în care astăzi este Hotelul Intercontinental.

În 1922, apare și primul teren regulamentar din Bucuresti (26/14 m, cu panouri montate pe suporți, astfel ca înălțimea coșului să fie la 3,05 m), amenajat in curtea Liceului Mihai Viteazu.

La puțin timp, este organizat și primul campionat inter-școlar. Prima intâlnire oficială de baschet din România a fost câstigata de echipa Liceului Mihai Viteazu în disputa cu jucatorii Liceului Dimitrie Cantemir.

In 1922 este organizat primul campionat regional al Munteniei, cu participarea a 15 echipe.

Șapte ani mai târziu, este organizat primul campionat bucureștean.

In 1931 ia ființă Federatia Româna de Baschet și Volei, avându-l ca presedinte pe I. C. Marinescu.

In anul 1932, FRBV se afiliaza la Federația Internațională de Baschet Amator, țara noastra fiind unul dintre cei noua membrii fondatori ai FIBA, alaturi de Anglia, Argentina, Cehoslovacia, Grecia, Italia, Lituania, Elveția și Portugalia.

Cele mai bune performanțe românești au fost clasarea echipei masculine pe locul 5 la campionatul european (1955 și 1967) și a celei feminine de trei ori pe locul 3-4 (1964, 1966, 1968).

După 1944 s-a introdus sportul de masă și în toate disciplinele sportive s-au obținut rezultate mai bune ca înainte.

Campionatele masculin și feminin de baschet (în sistem divizionar) au început în anul 1950, iar cele școlare și universitare au apărut - cu intermitențe - din anii '30.

Primul campionat de baschet este organizat în anul 1950, în forma divizionară.

La feminin, prima campioană a fost Locomotiva CFR, iar la masculin Metalul 23 August.

Două echipe puternice se formează curând în campionatul masculin, Steaua (sub auspiciile Ministerului Apărării) și Dinamo (echipa Ministerului de Interne) și ele își dispută toate titlurile în perioada 1953-1991: Steaua câștigă de 21 de ori, Dinamo de 18 ori titlul de campioni naționali.

La feminin, bătălia divizionară este mult mai deschisă, Ştiinţa (Politehnica) Bucureşti (11 titluri), Rapid (7 titluri) şi Universitatea Cluj (11 titluri) fiind echipele care şi-au înscris de mai multe ori numele în istorie.

În acea perioadă, cei mai admirați jucători au fost Andrei Folbert, Alexandru Șoni Fodor, Armand Novacek, Mihai Nedef, Dragoș Nosievici și Emil Niculescu de la Steaua, Mihai Albu și Horia Demian la Universitatea Cluj (amândoi transferați ulterior la Dinamo București), Dan Niculescu (Dinamo), Grigore Costescu și Tursugian (Locomotiva PTT, Rapid). Generația lor a fost urmată de Mihai Dimancea, Ion Cimpoiaș, Titus Tarău, Alin Savu și mulți alții.

La feminin, marile personalități ale baschetului în anii 1960-1980 au fost Eva Ferencz,Viorica Niculescu, Ecaterina Savu Vogel, Ileana Chiraleu, Geta Ivanovici.

Cu toate progresele făcute în numărul de jucători (200 de cluburi și peste 33.000 de jucători înregistrați), baschetul românesc nu este competitiv pe plan internațional și nu se poate compara cu nivelul baschetului din țări vecine ca Iugoslavia, Rusia, Bulgaria, Grecia, Israel.

Cei mai buni jucători români ai generației actuale sunt Vlad Moldoveanu (joacă în Euroliga), Titus Nicoară, Emanuel Câțe (Real Madrid juniori), Gabriela Mărgineanu (Euroliga) și un număr de tineri care joacă în campionatul universitar american.

Ei sunt cei care aduc speranța unor performanțe mai bune ale echipelor de club și ale naționalelor române.

Andrei Folbert, cel mai bun baschetbalist român din istorie!

Andrei Folbert, cel mai bun baschetbalist român din istorie

Andrei Folbert este considerat de mulţi drept cel mai bun baschetbalist român din istorie. Nu a jucat în NBA, dar a reuşit să intre în inimile suporterilor, în special ai echipei Steaua Bucureşti. Prestaţiile de pe teren i-au adus supranumele de “Magicianul de sub panouri”.

Născut pe 6 ianuarie 1931, la Meşendorf (judeţul Braşov), Andrei Folbert a început să practice fotbalul la 11 ani.Trei ani mai târziu trece la baschet şi este legitimat la formaţia CAST (echipa de baschet a Centrului de Asistenţă Socială Tei).

În 1945, Andrei Folbert a debutat pentru CAST în liga a doua de baschet din România, iar prestaţiile l-au adus în atenţia echipei P.T.T. (Telecom). Timp de patru ani, între 1946 şi 1950, baschetbalistul a evoluat în prima ligă, iar C.C.A. Bucureşti a decis să-l transfere după ce a câştigat titlul de campion al României cu P.T.T.. În tot acest timp, Andrei Folbert a început să joace şi pentru echipa naţională a României, devenind căpitanul selecţionatei în 1950.

Andrei Folbert a jucat 16 ani pentru C.C.A. Bucureşti, timp în care a câştigat de nouă ori titlu în prima ligă de baschet din România. Finalul carierei l-a găsit la echipa de baschet a Academiei Militare, unde a fost jucător-antrenor până în 1972, când s-a retras. Şi-a continuant cariera ca antrenor pentru echipa de juniori a clubului Steaua Bucureşti.

În 1952, Andrei Folbert a participat alături de echipa naţională a României la Jocurile Olimpice de la Helsinki din 1952, când tricolorii s-au clasat pe locul 21.

Pe 29 septembrie 2003, fostul mare baschetbalist s-a stins din viaţă. “E greu să trăieşti în condiţiile de astăzi, cu o pensie mizeră, dar e şi mai greu să fii printre cei daţi uitării.

Iată cum și-l amintește Alin Savu, maestru emerit al sportului, fost coleg de echipă cu Folbert: ...unicat de genul unor personaje ca Maradona, Ilie Năsyase, Tiger Woods, Michael Jordan, Eddy Merckx, adică oameni predestinați să se îndrepte spre practicarea unei discipline sportive care i-au transformat în legende...Pentru mine a fost o mare onoare să-i fiu contemporan, adversar și, pentru o foarte scurtă perioadă de timp, elev la un lot de tineret.

Îl socotesc a fi fost unicul român hărăzit de Dumnezeu să joace baschet. Îndrăznesc să afirm asta pentru că îl juca la fel de firesc cum mergea pe stradă, mânca, respira sau stătea de vorbă.

Nu semăna cu nimeni și nimeni nu putea să-i semene, darămite să-l imite. (Alin Savu: Slamdunk.ro, Editura Coresi S.A. București).

Jucători români în NBA

Românii care au jucat în NBA:

Gheorghe Mureșan (n. 1971) a debutat la Universitatea Cluj și apoi a jucat în liga franceză de baschet. A fost recrutat de Washington Bullets și a jucat două sezoane pentru ei ( 1993-1994 și 1995-1996), după care a jucat la New Jersey Nets (1998-2000).

Ernie Grunfeld (n. 1955 Satu Mare) dar și-a petrecut copilăria în New York City, unde a ajuns în anul 1964 cu familia.

După ce a jucat în liceu și la colegiu, a debutat în NBA în anul 1977, la echipa Milwaukee Bucks.

În anul 1979 s-a transferat la Kansas City Kings și în anul 1982 la New York Knicks.

A jucat până în anul 1986, apoi a devenit manager general al echipei new yorkeze.

Jucători români în NCAA

Constantin Popa: universitatea statului Florida la Miami, în prezent în Euroliga.

Stefan Ciosici (Universitatea Lafayette)

Virgil Stănescu (Universitatea statului Alabama), în prezent în Euroliga.

Bogdan Popescu (Universitatea statului Alaska)

Andrei Căpușan (Universitatea Lafayette)

Vlad Moldoveanu (Universitatea St. John's) în prezent în Euroliga.

Cătălin Baciu (Universitatea Clemson)

Alex Olah (Universitatea Northwestern)

Vlad Cobzaru (Universitatea statului Georgia la Augusta)

Gabriela Mărgineanu (Universitatea Drexel)

Cristina Bigică (Universitatea Marquette)

Poezia jocului de baschet

Cu toată opoziția grupurilor progresiste, care vânează orice abatere de la practicarea religiei în școli, în multe centre jucătorii, antrenorii și chiar arbitri se unesc pentru a spune o rugăciune înainte de meci.

Echipa Universității statului Tennessee din Knoxville se roagă înainte de meci

Rugăciunea jucătorului de baschet

Doamne, îți mulțumesc pentru acest joc care îmi place și pentru puterea de a-l juca. Am nevoie de antrenorii mei, de colegii de echipă ca și de oponenți. Te rog ferește-mă de accidentări, când intru pe teren. Dă-mi spiritul bun când pierd sau câștig, fă-mă să pot arăta dragostea ta fără egal. Binecuvântează pe toți cei care mi-au dat încrederea lor și m-au ajutat să cresc.

Știu că e doar un joc, Doamne, dar cât de mult îmi place. Amin.

Baschetul poezie

eseu

Câteva cugetări ale antrenorului Mihai George CORUI coachzen, pe care le aștern aici

2014-10-15  

Baschetul este un joc!

Baschetul, atunci când nu mai este jucat ca pe un JOC, moare. El devine o afacere.

Baschetul nu este gata "fabricat" în lume, deși e un sport inventat, dar la fel ca orice JOC, îl joci desigur cu pasiune. Acest joc e necesar a fi jucat cu acel copil inocent din miezul ființei tale. Joaca e specifică nu doar copiilor, ci tuturor oamenilor de pe planetă.

Jocul de baschet se generează în interiorul tău, el este o o stare ale atenției și imaginației constructive a sufletului și minții tale.

Pentru cei care îl joacă din tot sufletul, JOCUL acesta este pasiune, inteligență...VIAȚÃ. Orice alt fel de joc care nu e așa, nu se poate numi baschet. E altceva.

Jocul de baschet este o expresie a bucuriei din interiorul tău, o celebrare pentru a sărbători viața.

De aceea răutatea, ura și îndârjirea opacă, lipsa fair-playului este moartea jocului. De asemenea este moartea vieții din tine.

Baschetul este un organism viu ce crește în tine și se materializează în fantezia ta de pe teren. Baschetul e un VIS.

Un jucător real de baschet este acela care joacă întâi jocul în imaginația și inteligența inimii sale, abia după aia îl manifestă în teren, în fața spectatorilor.

Baschetul este un giuvaer prețios ce îl păstrezi în inimă și-l dăruiești echipei tale, familiei, arbitrilor,antrenorilor, publicului în general. Toți participă la jocul tău corect.

Din această cauză, când un copil joacă baschet, el aduce părinților săi un imens cadou(adesea neobservat), un preaplin al inimii sale dat cadou lumii. Baschetul e un cadou al inocenței. Baschetul e dragoste!

Antr. Mihai Corui coachzen - Baschet Club Together, Târgu Mureș

26.02.2014

Cuvântul "baschet" se poate înlocui cu "poezie" fără a se schimba în vreun fel sensul comunicării estetice.

cu prietenie

Coachzen

Baschetul în artă

Norman Rocwell: Dispută la baschet

Norman Rockwell: Galeria (Cheerleaders) după înfrângere

Leroy Neiman: Michael "Air" Jordan

Omry Amrany & Julie Rotblatt-Amrany: Michael Jordan "The Spirit" statuie de bronz în fața sălii de sport United din Chicago

Citate despre baschet

Munca asiduă bate talentul, mai ales când talentul nu muncește destul - Kevin Durant

Un învingător este acela care descoperă talentul pe care i l-a dat Dumnezeu, muncește ca un câine ca să-și însușească îndemânarea și le folosește pe amândouă ca să-și ajungă scopul - Larry Bird

Concentrarea și puterea mintală sunt cele care determină victoria - Bill Russell

Talentul câștigă meciuri, dar echipa și inteligența câștigă campionatele - Michael Jordan

Dacă cedezi o singură dată, devine un obicei; Nu ceda niciodată! - Michael Jordan

Secretul este de a face fiecare antrenament mai greu fizic și mintal decât orice situație ar putea întâlni jucătorii mei în timpul meciurilor - Bobby Knight

Disciplina este să faci ce trebuie să faci, când trebuie făcut, în cel mai bun fel și să faci asta de fiecare dată - Bobby Knight

Adesea limitele, cum ar fi teama, sunt - de fapt - doar niște iluzii - Michael Jordan

Nu poți câștiga decât dacă ai învățat cum e să pierzi - Kareem Abdul Jabar

Talentul e dat de Dumnezeu, fii modest. Celebritatea e dată de oameni, fii recunoscător. Abandonul e dat de tine. Ai grijă! - John Wooden

Ce e dragostea pentru sportul tău? Este dorința de a juca fiecare meci ca și când ar fi ultimul - Michael Jordan

Nu-ți pierde timpul cu scuzele: prietenii nu au nevoie de ele, iar dușmanii nu le vor crede - John Wooden

Toată lumea îl susține pe David, nimeni pe Goliat - Wilt Chamberlain

Unii vor ca să se întâmple ceva, alții își doresc asta, iar alții fac să se întâmple lucrurile - Michael Jordan

Jocul este ca nevasta mea: eu îi dau loialitatea și respectul și aștept de la ea satisfacția și liniștea - Michael Jordan

Dacă îți dorești o situație stabilă, trebuie să fii performant. Meseria noastră (sportiv profesionist) este performanța. Suntem plătiți să facem performanțe. Banii sunt garantați, dar nu și minutele de joc - Isiah Thomas

Asociația scriitorilor de baschet din USA - USBWA

În anul 1956 s-a înființat asociația americană a scriitorilor de baschet, care reunește jurnaliști sportivi, cronicari radio-tv, scriitori de sport care au publicat cărți despre baschet, redactori ai revistelor specializate, analiști de sport.

Asociația atribuie burse studenților care se dedică jurnalismului și decide câteva premii anuale din lumea baschetului:

· Jucătorul/ jucătoarea anului;

· Antrenorul anului;

· Jucătorul junior al anului;

· Cel/cea mai curajos/curajoasă personalitate din baschet; acest premiu a fost dat lui Pat Summitt, legendara antrenoare a universității Tennessee, când s-a îmbolnăvit de boala Alzheimer

·

· Cei mai...

·

· Cei mai celebri jucători de baschet: nu numai că au fost jucători de mare succes, care au adus victoriile cluburilor lor, dar ei au inventat sau perfecționat procedee tehnice, îmbogățind jocul de baschet. Sunt toți în galeria de onoare "Basketball Hall of Fame" din Springfield, Massachussetts.

·

· Kareem Abdul Jabar, pivot al echipei Los Angeles Laakers, care a marcat în cariera sa 33.387 de coșuri. Maestru absolut al "marelui cârlig", a dominat lumea baschetului pentru două decenii.

· Bob Cousy: conducător de joc la Boston Celtics. Legendar pentru dribling, șuturi de la distanță, pase de gol.

· Tim Duncan, declarat cel mai bun jucător în campionatul universitar, apoi pivot al echipei San Antonio Spurs, a câștigat mai multe campionate. Specialitatea lui a fost lovitura din săritură cu panou, de la semidistanță.

· Shaquille O'Neal, masiv, foarte abil la recuperări și marcat de sub coș, mizerabil la loviturile libere (sub 30%). A jucat la mai multe echipe și a câștigat mai multe campionate. După ieșirea din sport, a devenit un comentator TV plin de umor.

· Larry Bird, a jucat la Boston Celtics a și a câștigat trei campionate cu ei. Foarte tenace, bun apărător, atacant cu talentul de a trage când apărătorul nu se aștepta, procentaj mare de coșuri reușite. Este președinte al clubului Indiana Pacers.

· Bill Russell, de la Boston Celtics, pivot, apărător puternic, cu multe blocaje și recuperări în fiecare meci, atacant intens și hotărât.

· Oscar Robertson, "marele O" s-a remarcat la JO, ca amator, apoi a devenit o super vedetă care reușea frecvent meciuri cu "triple duble" (mai mult de zece puncte marcate, recuperări și pase decisive).

· Wilt Chamberlain: pivot, rival al lui Kareem Abdul Jabar, Chamberlain este primul jucător care a marcat 100 de puncte într-un meci (1962). A jucat la mai multe echipe. În NBA a avut 1045 de jocuri, cu media de 30,5 puncte pe meci.

· Erwin "Magic" Johnson, legendarul conducător de joc de la Los Angeles Lakers care a dominat baschetul din anii '80, împreună cu Larry Bird. În prezent este președintele clubului LA Lakers și a condus acțiunea de reconstrucție a echipei din ultimul an, care - deși l-a recrutat pe LeBron James - nu prea merge bine.

· Michael "Air" Jordan: a câștigat campionatul studențesc cu echipa universității statului Carolina de Nord și cinci campionate NBA cu Chicago Bulls. Celebru pentru inventivitate, viteză, detentă, calități atletice și o mare putere de a trage echipa după el.

· Lebron James: a intrat în NBA imediat ce a terminat liceul, fără să joace în campionatul universitar, la echipele Cleveland Cavaliers, Miami Heat și Los Angeles Lakers. Mai multe campionate câștigate. Inalt, puternic, cu forță ș viteză, este "de neținut" când pătrunde. Mulți îl consideră cel mai mare jucător din toate timpurile, deși alții, la fel de numeroși, rămân credincioși lui Michael Jordan pentru supremația din toate timpurile.

· Stephan Curry: procent foarte mare de reușite la loviturile de trei puncte, trase rapid și surprinzător, fără multă pregătire. Mobil, inventiv, bun pătrunzător.

· Kevin Durant: strălucit atacant capabil să șuteze și să marce cu apărător pe el, luptător, tenace, constant.

· Dennis Rodman (Detroit Pistons, procent foarte mare de recuperări, specialist în "jocul murdar"), Dirk Nowitzki (Dallas Mavericks, specializat în lovitura din săritură pe un singur picior, cu retragere "fading away jump", greu de apărat), John Stockton (conducător de joc la Utah Jazz, a avut o carieră de succes făcând tandem cu un power forward), Kobe Bryant (una din legendele de la Los Angeles Lakers, atlet fantastic, marca din orice poziție), Reggie Miller (șuteur de la distanță, a jucat la Indiana Pacers).

Cei mai bogați jucători de baschet: în NBA se plătesc niște salarii uriașe, care - după cariere de 10 - 15 ani, în medie - pot face marii jucători să adune sume mari de bani.

1. Michael Jordan – $1 Billion.

2. Magic Johnson – $500 Million. ... 

3. Shaquille O'Neal – $350 Million. ... 

4. Lebron James – $270 Million. ... 

5. Kobe Bryant – $260 Million. ... 

6. Hakeem Olajuwon – $200 Million. ... 

7. Kevin Garnett – $180 Million. ... 

8. Grant Hill – $180 Million. ... 

Ce este curios este că unii jucători faimoși au pierdut tot ce au câștigat în timpul carierei, curând după retragere din activitate, deobicei prin investiții prost inspirate, sau prin pierderi mari la jocurile de noroc. Printre alte exemple se numără Dennis Rodman și Scottie Pipen.

Cei mai înalți jucători de baschet:

În capul listei sunt românul Gheorghe Mureșan (2,31 m - Washington Bullets/Wizzards), sudanezul Manut Bol (2,31 m - Washington Bullets/Wizzrads) și chinezul Yao Ming (2,29 m - Houston Rockets).

Peste douăzeci de jucători, dintre care unii sunt retrași, cu înălțimea de peste 2,21 m au jucat, sau încă mai joacă în NBA: letonul Kristaps Porzingis (Dallas Mavericks), sârbul Boban Marjanovici (Philadelphia 76), americanul Ralph Sampson (Houston Rockets), lituanianul Arvydas Sabonis (Portland Blazers), japonezul Yasutaka Okayama (Golden State Warriors), americanul Shawn Bradley (New Jersey Nets), canadianul Sim Bhullar (Sacramento Kings), americanul Chuck Nevitt (mai multe echipe), rusul Pavel Podkolzin (Dallas Mavericks) și olandezul Rik Smits (Indiana Pacers).

Încă în liceul Spire Academy, din Geneva statul Ohio, tânărul Robert Bobroczkyi, născut în România în anul 2000, este urmărit cu multă atenție, din cauza staturii lui neobișnuite de 2,31 m.

El este în urmărirea specialiștilor de terapie și antrenamente speciale de la Centrul american pentru sportivii olimpici și paralimpici.

Rob este de etnie maghiară și are probleme de sănătate, în special legate de schelet și musculatură.

Ca jucător, are un procentaj bun la șuturile la coș din mișcare, o mobilitate destul de bună și care se ameliorează cu terapia și un simț bun al jocului de echipă.

Cei mai scunzi jucători de baschet:

Este foarte greu ca un jucător scund (sub 1,75 m) să facă azi carieră în baschet. Dar excepțiile nu lipsesc și mai mulți jucători de talie mică au avut calități atât de remarcabile încât au fost recrutați și au convins, în timpul carierei lor, că au fost utili echipelor lor.

Cel mai scund jucător din NBA a fost Muggsy Boges (1,60 m), care a debutat la Washington Bullets și s-a distins prin dribling înșelător, pase foarte inteligente și viteză pe contraatac.

Iasiah Thomas (1,75 m), care a jucat la mai multe echipe, a fost un excelent conducător de joc și este prezent în galeria de la Basketball Hall of Fame.

Alți jucători cu înălțimea la limită (1,75 m) au fost Mel Hirsch, Greg Grant și Nate Robinson.

Cei mai de succes antrenori de baschet

În NBA cei mai celebri antrenori au fost:

Red Auerbach (Celtics)

Career record: 938-479 (.662)Playoff appearances: 19Championships: 9

Chuck Daly (Cavaliers, Pistons, Nets, Magic, assistant coach US Olympic team)

Career record: 638-437 (.593)Playoff appearances: 12Championships: 2

Phil Jackson (Bulls, Lakers)

Career record: 1,155-485 (.704)Playoff appearances: 20Championships: 11

Enjoyed nine successful seasons as Chicago head coach (1989-98) ... Reached 400 wins in only 557 games, second-fastest to milestone in league history ... His .704 career win percentage ranks No. 1 among qualifying coaches ... Guided the Chicago Bulls to NBA championships in 1990-91, 1991-92, 1992-93, 1995-96, 1996-97 and 1997-98 ... Spent 11 seasons as coach of the L.A. Lakers (1999-2004; 2005-11) ... Led L.A. Lakers to championships in 1999-2000, 2000-01, 2001-02, 2008-09 and 2009-10 ... 1995-96 Coach of the Year ... Elected to the Naismith Memorial Basketball Hall of Fame in 2007.

Pat Riley (Lakers, Knicks, Heat)

Career record: 1,210-694(.636)Playoff appearances: 21Championships: 5

Lenny Wilkens (SuperSonics, Trail Blazers, Cavaliers, Raptors, Knicks, US Olympic team coach)

Career record: 1,332-1,155 (.636)Playoff appearances: 20Championships: 1

În campionatul universitar NCAA cei mai de succes antrenori au fost

Pat Summitt: a antrenat echipa Universității statului Tennessee din Knoxville, cu care a câștigat 9 campionate. A avut cel mai mare număr de victorii (1.098), mai multe decât orice antrenor din istoria baschetului universitar american. S-a retras la vârsta de 59, când s-a îmbolnăvit de Alzheimer. A murit în anul 2016.

1,014

587

John Wooden: antrenor la Universitatea statului California la Los Angeles. A câștigat 10 campionate i1ntr-o perioadă de 12 ani.

Mike Krzyzewski: conduce echipa universității Duke din anul 1980. A câs1tigat 3 campionate. A antrenat echipa Olimpică a USA cu care a câștigat două medalii de aur.

Dean Smith: a câs1tigat 2 campionate cu echipa universității statului Carolina de Nord la Chapel Hill. El este cel care l-a format pe Michael Jordan.

Roy Williams: A antrenat echipa universității statului Kansas și din 2003 este antrenorul echipei universității statului CArolina de Nord la Chapel Hill.

Bob Knight, poreclit "The General" a fost un legendar antrenor al echipei universității statului Indiana. Celebru pentru certurile cu arbitri și crizele de furie, a fost destituit după ce a bruscat un jucător. A fost maestrul lui Mike Krzyzewski.

Fotografii istorice din jocul de baschet

19 noiembrie 1955, meciul Boston Celtics - Detroit Pistons. Bob Cousy driblând înafara zonei. Prin modul în care a schimbat direcția, el a obligat doi apărători adverși să se blocheze unul pe altul. Urmează o pasă derutantă sau trasul la coș.

1948 Meci de baschet pe Stadionul Tineretului

"Air Jordan" zburând spre coș pentru un slam-dunk

Imagini de jucători din NBA marcând slam-dunks de necrezut: (de la stânga la dreapta): Spud Webb, Dominique Wilkins, Michael Jordan, Vince Carter, Dwight Howard

Celebrul "cârlig" al lui Kareem Abdul Jabar; apărătorul Bill Lambeer (Detroit Pistons) nu poate decât să se uite.

O rivalitate celebră: Larry Bird și Erwin "Magic" Johnson

Antrenamentul și tactica jocului de baschet

O echipă de baschet se prezintă la meci cu 12 jucători, dintre care "primii cinci" sunt cei cu care se începe jocul.

Rolul jucătorilor este diferit:

Conducătorul de joc (point guard) (1) este de statură mijlocie, este cel care dirijează atacul, comunică prin semne cu coechipierii pentru a le indica ce tip de atac vor face, dă pasele hotărâtoare, controlează circulația mingii, decide când schimbă jocul. El trage la coș de la distanță. Sectorul lui de circulație este în partea centrală a terenului, înafara arcului de 3 puncte. Deobicei este cel mai scund din echipă.

În apărare are sarcina de a menține o defensivă organizată. Exemple de conducători de joc: Steve Nash, Tony Parker, Bob Cousy, Andrei Folbert, Grigore Costescu, Magic Johnson.

Apărătorul-trăgător (shooting guard) (2) este omul cu cel mai bun coș din echipă. Se mișcă în aria vecină cu conducătorul de joc, cu care schimbă pasele pregătitoare, face paravan, trage la coș de câte ori e liber, angajează pase în adâncime când un coechipier se face liber aproape de coș sau este pe cale de a se îndrepta spre coș. Împreună cu conducătorul de joc deplasează formația de atac spre una extinsă, sau strânsă, pentru a scoate din dispozitiv apărătorii. Exemple de apărător -trăgător: Michael Jordan, James Harden, Stephan Curry.

1 și 2 sunt cei mai bine plasați pentru a declanșa contraatacuri rapide.

Centrul (pivotul) (5) trebuie să fie cel mai înalt și mai puternic jucător al echipei. Joacă foarte aproape de coș. Driblează puțin, fiindcă trage reppede după ce este angajat. Are mare importanță să fie activ în luarea și păstrarea poziției în fața celui care îl ține. Trebuie să tragă din săritură, sau cu cârlig sau semicârlig. Când reușește mai multe recuperări ofensive și înscrie, cează un mare avantaj pentru echipa lui.

Rol esențial în apărare cu sarcina de a câștiga cele mai multe recuperări defensive. În ultima vreme, au apărut schimbări de tactică, cu pivoți care se mișcă la distanță de coș și chiar trag lovituri de 3 puncte.

Termenul de pivot este folosit când este vorba de un jucător care se deplasează strict sub coș, pe când centrul joacă în partea superioară a triunghiului de trei secunde, la circa 3 m distanță de panou.

Exemple de pivoți: Shaquille O'Neil, Armand Novacek, Kareem Abdul Jamar, Bill Russell.

Atacantul de forță (power forward) (4) trebuie să fie atletic, greu de ținut, bun dribleur, face cele mai de succes pătrunderi fie driblând, fie primind pasa după "dă și fugi" sau "pick and roll". După un dribling scurt se poate înălța peste apărător și trage din săritură. Joacă un rol important în apărare pentru blocaje și descurajarea atacantului cu mingea. Recent, apelează frecvent la șuturile de 3 puncte. În defensivă, închide drumul spre coș împreună cu pivotul și se plasează pentru recuperare.

Exemple: Anthony Davis, Draymon Green, Scottie Pipen, Pau Gasol, Giannis Antekounmpo.

Atacantul "mic" (small forward) (3) se mișcă mult în teren, de la poziții centrale la margini și colțuri, adesea este responsabil pentru cele mai multe puncte ale echipei, când are o zi de coș mare obligă echipa adversă să pună doi apărători pe el, ceeace eliberează un coechipier, trage lovituri de trei, adesea este faultat și trebuie să marce majoritatea loviturilor libere.

Exemple: Lebron James, Kawhi Leonard, Kevin Durant, Manu Ginobili

La antrenamente, pentru fiecare titular se pregătește una din rezerve, care are calități fizice asemănătoare, pentru a juca rolul lui, când titularul trebuie scos temporar din joc (pentru că a acumulat periculos de multe faulturi, sau pentru a se reface).

Schemele de joc in 2, 3 sau 4 sunt repetate cu titularii și dublurile lor.

Spre deosebire de alte jocuri cu mingea, cei care stau pe bancă la baschet nu sunt "rezerve" în adevăratătul sens al cuvântului, ci coechipieri care participă la joc în mai multe situații: când se petrece o ajustare a strategiei, când adversarii au jucători care pun în dificultate pe unii titulari, când titularii au nevoie de minute de recuperare, când un titular are randament scăzut sau este accidentat și în multe alte situații.

Multe echipe câștigă prin meritele "băncii" și marile echipe au "bănci" puternice, cu multe talente și abilități speciale. Este meritul antrenorilor să schimbe mersul jocului introducând o rezervă, căreia îi dă sarcini speciale, ofensive sau defensive.

Deasemeni, un antrenor bun folosește mai multe rezerve de câte ori echipa lui conduce comfortabil, pentru a cruța forțele primilor cinci.

Un rol special este cel al rezervei numite al șaselea jucător. El trebuie să fie un jucător cu atoritate, care poate lua diverse roluri și care știe cum să conducă jocul și să mobilizeze echipa când are o cădere.

Tot pe banca de rezerve stă "omul de 3 puncte", care poate să fie un jucător fără multe alte talente, dar apare pe teren când echipa este în dezavantaj și - servit de coechipieri cu pase când e liber - poate schimba meciul prin înscrierea a 2-3 lovituri de 3 puncte în câteva minute.

Un alt rol special este cel mai bun apărător care este introdus pe teren cu sarcina de a anihila un adversar căreia îi merge foarte bine cu trasul la coș. Apărătorul special șicanează atacantul, joacă foarte strâns cu el, obligându-l să rateze și să-și piardă încrederea. Apărătorul specializat poate face faulturi fără să se teamă de excludere, fiindcă și dacă joacă doar 10-15 minute, el își face datoria scoțând din mână pe adversarul prea eficace.

Principalele forme de apărare sunt clasicele "om la om" sau "zonă".

Prima se poate exercita numai pe porțiunea de teren a propriei echipe, dar se poate extinde cu pressing pe tot terenul, sau pressing pe jumătatea de teren. În apărarea om-la-om, jucătorii mai fac și rotația prin care-și schimbă adversarii de ținut, în funcție de circulația mingii și schemele de atac ale echipei adverse.

Când o echipă face pressing pe tot terenul, poate introduce "capcana": doi apărători țin strâns atacantul cu mingea, obligându-l să arunce cu greu o pasă imprecisă, care poate fi interceptată.

Pe toată durata unui meci, antrenorul joacă un rol foarte important. Publicul nu vede intervențiile lui, doar înregistrează cererile de time-out, dar antrenorul poate face mult mai mult. Sunt antrenori care câștigă meciuri și alții care le pierd.

Conducătorul tehnic al echipei se pregătește înainte de meci utiându-se la meciuri ale echipei pe care o va înfrunta și căutând cheile de a marca. După începerea meciului, el urmărește cu mare atenție ce fac primii cinci jucători în primele minute.

Este o mare greșeală să lași să meargă jocul neschimbat dacă adversarii au creat de la început un avantaj de 6-10 puncte.

Antrenorul poate cere jucătorilor să abandoneze loviturile de la distanță, să facă tot ce pot ca să pătrundă, sperând fie să marce, fie să obțină un fault cu tras la coș. Încet-încet, situația se poate reechilibra, sau cel puțin nu se mărește dezavantajul de scor.

În schimbarea strategiei intră trecerea la atacurile scurte, cu tras la coș "din tranziție", sau invers, atacurile prelungite, cu circulație multă a mingii, când "se trage de timp" sau se joacă "cu ceasul".

Jucătorilor li se poate cere ca să "spațieze" atacurile, folosind toată jumătatea de teren a adversarului, pe care-l obligă astfel să-și scoată apărătorii la distanță mare de coș și astfel crează spații mai mari de mișcare pentru atacanți.

Înlocuirile de jucători sunt nelimitate la baschet. Urmărind ce se întâmplă cu scorul după ce s-au făcut schimbări de jucători se pot ghici intențiile antrenorului și gradul lui de inspirație.

Antrenorul trebuie să fie un bun profesionist, un model, un pedagog, un părinte, să câștige încrederea jucătorilor și să aibă principii solide profesionale și morale.

Decalogul antrenoratului (după John Wooden)

1. Cunoştinţe în domeniu (baschet).

2. Cultură generală.3. Abilitate pedagogică.4. Atitudine profesională.

5. Disciplină.6. Organizarea sălii de sport.7. Relaţiile în antrenament şi în afara lui.

8. Relaţia antrenor-jucător.9. Comportamentul plăcut şi respectul.

10. Dorinţa de perfecţionare.

Când lucrează cu un sportiv, psihologul trebuie să se adreseze controlului emoțional, educării voinței de reușită, ștergerii complexelor și îndoielilor, stabilirii scopurilor și priorităților și educării continue a motivării.

El folosește tehnici de auto-vizualizare, discuția, încurajarea la antrenamente, exercițiile de relaxare (inclusiv yoga și tehnicile de reglare a respirației), variante de psihanaliză.

Mulți sportivi, care arată ca niște superoameni, ascund anxietăți, complexe și traume psihice care le afectează jocul.

În timpul întâlnirii cu altă echipă se desfășoară mai multe meciuri: cel fizic și cel mintal al jucătorilor ca și meciul antrenorilor, care scot diverse arme din sertar la anumite momente și meciul galeriilor.

Antrenamentele implică pregătirea fizică, trasul la coș, schemele de joc, practicarea jocului cu grupuri mici (2-3 jucători), schimbați între ei, loviturile libere și pregătirea psihologică.

Înaintea unui meci profesionist, înafară de cele 15-20 de minute de încălzire dinaintea începerii meciului, făcute în sala mare de meci, sportivii mai fac un antrenament de cel puțin două ore în altă sală.

O zi de muncă a unui jucător de baschet profesionist cuprinde un antrenament ușor dimineața, un antrenament de peste 2 ore înainte de meci și meciul (circa 3 ore), în zilele de meci și un antrenament fizic, unul de tras la coș și unul de joc în zilele fără meci.

Ei mai fac și câteva ore de terapie fizică și masaje pe săptămână.

Psihologia sportivă este un domeniu larg și are multiple aplicări.

La baschet, unde se trage la coș la intervale de timp mici, este foarte importantă încrederea în sine a sportivului.

Inconștient, de câte ori ratează, el formează o frână interioară care va afecta loviturile următoare.

Marii jucători nu se gândesc la posibilitatea de a rata, atunci când trag și marcă din cauza talentului și îndemânării lor, dar și din cauza superiorității mintale față de apărătorul care-l ține.

In joc, sportivii pot menține încrederea și eficacitatea, sau - din contră - pot avea căderi, tendințe la abandon, pot deveni intimidați de un adversar superior.

Antrenorul trebuie să aibă grijă în ce fel admonestează jucătorii și ce le transmite prin cuvinte sau limbajul neverbal.

Psihologii sunt cei care lucrează cu sportivii pentru a le optimiza pregătirea mintală, a le minimaliza efectele unor prestații slabe din trecutul apropiat, a le crește capacitatea de concentrare în joc și a stabili cele mai bune relații între jucătorii unei echipe.

Rezultatele depind foarte mult de componența echipei, atât în sensul de a avea jucători buni și care cooperează între ei, cât și acela de a corecta relațiile care afectează spiritul de echipă.

Sunt devastatoare pentru o echipă invidia, gelozia, sabotarea coechipierului, certurile, jignirile care - din păcate - nu lipsesc din sport.

Expresia "viața din vestiar " se referă la ce se întâmplă între jucătorii unei echipe când sunt doar între ei, lucruri care rar ajung la cunoștința publicului.

Arbitrajul de baschet

Diferit de alte jocuri cu mingea, arbitrajul de baschet este foarte dificil, în mare parte din cauza ritmului foarte rapid de joc, a multelor faze la care se fluieră și a intervalului foarte scurt de timp pe care arbritrul îl are la dispoziție pentru a defini și sancționa infracțiunea.

Ca o observație generală, nu există arbitraj de baschet perfect. Se opun unghiurile de vedere, simulările jucătorilor, subiectivitatea arbitrilor și -din nou - timpul prea scurt de decizie.

În NBA s-a introdus de mai mulți ani sistemul de revedere a fazelor prin video, care este adesea folosit și care arată, folosind filmările din unghiuri multiple, cât de diferit arată aceeași fază din alt unghi decât cel care a fost acela al observației arbitrului.

In campionatul universitar și la cele mai multe categorii de baschet din Europa se folosesc doi arbitri de teren, plus oficialii de masă (cronometror al timpului de joc, cronometror al regulei 24/respectiv 30 de secunde, cel care notează scorul și schimbările și observatorul competiției).

În NBA sunt trei arbitri de teren, cel principal acoperind cea mai mare parte a suprafeței de joc.

Cum nu există meciuri de baschet care se încheie la egalitate, invariabil o echipă, antrenorii ei și publicul susținător vor fi nemulțumiți de arbitraj.

Variante ale jocului de baschet

Streetbasketball

Se practică oriunde există un coș, în curtea școlilor, în parcuri sau pe terenuri sportive accesibile publicului.

De curând, în mai multe orașe s-au construit multe terenuri de joc la un singur coș, unde se desfășoară campionate ale echipelor neînregistrate la cluburi sportive. Adeseori, talente deosebite își fac apariția la aceste competiții de amatori.

Multe dintre campionatele de streetbascketball sunt susținute financiar de sponsori cum sânt firmele de materiale sportive, sau televiziunile locale.

"Miuța" (3 la 3, 4 la 4, sau 2 la 2) la un coș

Deasemeni un sport al amatorilor, care-și aranjează programul să joace după lucru, în week-end-uri, sau noaptea pe terenurile luminate.

Baschetul de sală la un coș

Terenurile speciale cu un singur coș atrag publicul interesat de meciuri intense, dinamice, fără timpii morți ai "aducerii mingii" din terenul propriu.

Sportul are și public TV și din anul 2020 jocul de 3 la 3 va deveni disciplină olimpică.

Un jucător român care abia a împlinit 20 de ani, Radu Petrescu din București, a fost remarcat pentru calitățile sale speciale pentru acest sport.

Baschet în apă

Dou echipe de câte 2 sau 3 jucători improvizează un joc de baschet la strand, în apa care le ajunge cel mult până la brâu. Renunțând la dribling, dar deplasându-se cu efort prin apă, jucătorii se distrează, exersează trasul la coș și fac condiție fizică în zilele calde.

Baschetul în căruțul cu rotile

A devenit disciplină oficială pentru jocurile paralimpicilor și cere efort și concentrare. Este un bun mijloc de a trata depresiunea invalizilor, mulți din ei oameni vânjoși care au fost răniți în conflictele militare.

Jocuri de tras la coș:

· 21 de puncte:jucătorii trag de la linia de aruncări libere, apoi urmăresc mingea; primul șut marchează 2 puncte, cele de urmărire câte un punct. Dacă marcă ambele șuturi, jucătorul continuă cu altă serie. Câștigă cel care face primul 21 de puncte.

· Turul lumii: se trage din cinci poziții: două de colț, două intermediare și una la linia de fault. Jucătorul trage până la prima ratare, apoi reia din aceeași poziție când îi vine iar rândul. Câștigă primul care face 33 de puncte.

· 1:1 este un foarte bun joc de antrenament. Un jucător atacant începe driblngul din afara arcului de 3 puncte, în timp ce celălalt i se opune. Atacantul va sfârși prin a trage la coș de undeva, așa că ori marcă, ori pierde mingea la adversar.

· Knockout: jucătorii se așează în șir într-un punct al terenului. Primii doi au minge. Când primul trage la coș, aleargă și urmărește, dar tot atunci al doilea trage la coș. Dacă primul jucător nu a marcat, el recuperează și încearcă să tragă din nou, dar mingea lui are șansa de a fi lovită de a doua minge, sau mingea lui se opune înscrierii de către al doilea jucător. Fiecare din cei doi recuperează mingea dacă au marcat și pasează la jucătorul care așteaptă în linie.

NBA - Olimpul baschetului mondial

În fiecare an, sute de mii de noi jucători de baschet juniori apar în echipele școlare și de club.

Toți se văd viitori Lebron James, Michael Jordan sau Stephan Curry, despre care colecționează legende și fotografii și toți caută să facă rost și să îmbrace tricouri cu numele și numărul lor.

Toți visează să ajungă în NBA, unde este gloria și unde sunt milioanele de dolari.

Thomas O'Farrell a încercat să răspundă la întrebările legate de șansele acestor tineri de a-și vedea visurile realizate.

Dacă tânărul aspirant are o înălțime de sub 1,70 m, șansa lui de a fi recrutat la o echipă universitară este 0.

Dacă înălțimea este de 2m, șansele de a ajunge în baschetul universitar sunt de 1:6. Chiar dacă un tânăr are înălțimea de 2 m, el nu este automat recrutabil; succesul mai depinde de gradul lui de mobilitate, de forța fizică, de calitatea îndemânării pentru procedeele tehnice.

Ca să poată fi remarcat, un junior cu înălțimea de 1,75 m - 2,0 m trebuie să muncească zilnic, să facă antrenamente fizice, să ajungă la procentaje foarte bune de aruncat la coș, să învețe jocul de echipă, să se facă remarcat ca cel mai bun din grupul de jucători din școala sau cartierul său. Numai așa poate spera să fie identificat de un recrutor care ajunge în zonă, fie din întâmplare, fie chemat de antrenorii sau familia tânărului.

Mulți dintre acești tineri renunță la multe lucruri pentru a da destul timp practicilor de baschet. Ei trebuie să se antreneze câteva ore pe zi.

Lozinca lor este "trăiești cu mingea".

Au mai mult succes cei care sunt pregătiți de tații lor, sau de un mentor prieten al familiei, care au fost jucători și care practică la coșul montat acasă.

Mulți copii apelează la centrele speciale de pregătire sau chiar la antrenorii particulari.

La mulți este un efort (inclusiv cel financiar) al familiei, în speranța de a fi un viitor jucător profesionist.

Un bun jucător de liceu are cam 3% șanse de a ajunge la o echipă universitară și ținta cea mai dorită este un loc într-o echipă din Divizia I.

Jucătorii din Divizia I a NCAA au cele mai bune șanse de a ajunge în NBA, care se cifrează la ...1,2%, adică un jucător la 90 de aspiranți.

Puse împreună, șansele unui bun jucător de liceu a ajunge în NBA sunt de 0,00036% !

Un recrutor profesionist lucrează pentru o echipă universitară și cutreieră țara pentru a descoperi și face aranjamente cu noi talente. Ei urmăresc sute de jocuri și caută să identifice jucătorii cu cele mai multe calități fizice, tehnice și cu acea rară formă de talent "inteligența de baschet" (basketball IQ).

Cei care o au se remarcă printr-o mai bună anticipare a situațiilor de joc, prin soluții rapide și eficace, printr-o constantă adaptare la joc.

Ei stăpânesc jocul, nu dau multe semne de oboseală fizică, nu au cedări psihice și evită conflictele u alți jucători și cu arbitri. Sunt buni lideri de echipă.

O inteligență de baschet superioară este cea a controlului, iar jucătorul care o are nu face faulturi multe și ratează mai puțin ca ceilalți.

Nu toate cele 30 de echipe din NBA recrutează noi jucători în fiecare an și cele care o fac au nevoi bine definite, pentru 1-2 poziții specializate.

Intrarea în NBA este un eveniment național, amplu mediatizat. Se scot circa 60 de poziții valabile, pentru care sunt admiși să concureze câteva sute de jucători ultraselectați. Locurile se aleg în ordinea rezultată din tragerea candidaților la sorți.

În "loteria NBA" regulamentul dă prioritate echipelor care au mers prost în ultimul campionat și care au avut cele mai multe înfrângeri recente.

Sunt echipe care, atunci când știu că nu vor reuși să ajungă la turneul final, cedează intenționat mai multe meciuri, pentru a-și mări șansele de a recruta juniori buni.

Între echipe au loc tot felul de negocieri pentru dreptul de a alege juniorii din fiecare an și sunt echipele care "vând" pozițiile bune pe lista stabilită prin tragere la sorți.

Cu discrepanța dintre numărul de jucători care pot fi recrutați și numărul celor care ajung în NBA, dificultatea de a fi unul dintre marii norocoși crește mereu. Mulți juniori foarte buni rămân fără angajament la o echipă și ei nu pot participa la loteria din anul următor.

Se mai adaugă și recrutările tot mai numeroase de jucători din alte țări.

În NBA sunt 29 de echipe americane și una canadiană Toronto Raptors, unde majoritatea jucătorilor sunt tot americani.

Se află în studiu un proiect de a lărgi și mai mult NBA, adăugând echipe din Eurobaschet, care au ajuns foarte competitive. In spatele proiectului sunt intențiile de a mări și mai mult publicul de baschet din lume și de a obține mai mult de la televiziunile sportive. Deci și mai mulți bani.

Banii și baschetul american

Întreg baschetul american este strâns legat de bani și atât echipele universitare de succes, cât mai ales echipele profesioniste, sunt întreprinderi financiare de mari proporții.

În sezonul 2017-2018, cele 30 de echipe profesioniste au generat un profit global de 7,2 miliarde de dolari, împărțit de proprietarii cluburilor.

Venitul produs de activitățile legate de joc sunt reclamele comerciale, banii de la televiziuni, biletele și abonamentele, vânzarea de uniforme, șepci, ghete, traininguri cu logo-urile echipelor și filmele și publicațiile.

Înafară de asta, un mare venit este făcut din vânzarea de gustări, băuturi și dulciuri la standurile propriilor stadioane, unde marfa asta este deobicei de două ori mai scumpă decât la magazinele obișnuite.

Volumul comercial este foarte mare la meciuri care se joacă cu săli pline de 15.000-25.000 de spectatori.

Echipele universitare nu dau jucătorilor decât întreținerea (masă, casă) pe durata studiilor, le plătesc taxele școlare, le dau întreg echipamentul sportiv și le asigură îngrijirea medicală.

În același timp, universitățile fac mari profituri din bilete, de la sponsori, de la televiziunile comerciale și din vânzarea materialelor sportive și a tot ce se comercializează la stadioane.

Cu toate acestea, sportivii se înghesuie să prindă un loc la cele mai bune echipe universitare, pentru șansa de a fi pregătiți de cei mai buni antrenori, de a fi văzuți și de a promova - posibil - spre NBA.

Nu arareori o universitate își acoperă majoritatea cheltuielilor ei datorită unei echipe de baschet sau futbol de succes.

Antrenorii cei mai buni au salarii anuale de 3-5 milioane de dolari, iar unii dintre ei au fost depistați pentru comiterea de fraude mari de la companiile de materiale sportive (vezi cazul Rick Pitino).

Cluburile profesioniste de baschet valorează fiecare cel puțin un miliard de dolari.

Numai contractul de anul acesta al ESPN a alocat pentru transmisiile de baschet 24 de miliarde.

Toate meciurile din campionatul profesionist (direct și în reluare) sunt transmise de postul de televiziune NBA. Celelalte canale (ESPN, ESPN2, ESPN-universitar, ABC, NBC, CBS, TNT, Fox Sport) transmit meciuri în mod selectiv și toate transmisiile generează bani pentru cluburi.

Celelalte venituri ale cluburilor sunt biletele și abonamentele, materialele sportive cu logo de echipe și jucători, toată marfa vândută la stadioane, vânzarea de jucători, meciurile demonstrative, filmele publicitare și publicațiile.

Sponsori foarte avuți, cum sunt companiile mari, investesc în arene (stadioane acoperite de mare capacitate) ale principalelor cluburi din NBA și NCAA, apoi percep chirie de la cluburi și au și beneficiul reclamei la fiecare meci. Așa s-au construit arene ca United Airlines din Chicago, Phillips din Atlanta, etc.

Un capitol special este acela al contractelor cu jucătorii.

Conducerea NBA se amestecă, stabilind pentru fiecare club care este limita unui contract pentru acel club.

Apoi clubul trebuie să facă toate calculele ca să poată cumpăra și jucătorii scumpi, care le vor asigura succesul, dar și să rămână cu destui bani pentru a cumpăra jucători mai ieftini, de care are nevoie fie pentru banca de rezervă, fie pentru a acoperi golurile care apar când unul sau mai mulți jucători de bază sunt accidentați.

Un contract tipic pentru o mare vedetă este de circa 20-40 de milioane de dolari pentru 3-5 ani, dar sunt și jucători foarte utili, unii către sfârșitul carierei, care pot fi angajați pentru 250.000 pe an, sau chiar mai puțin.

Două mari jucătoare americane: Maya Moore și Candace Parker

Panteonul jocului de basket - Basketball Hall of Fame

Naismith Memorial Basketball Hall of Fame

În anul 1959, în orașul unde s-a jucat prima dată baschet, Springfield din statul Massachussets, s-a inaugurat centrul memorial care poartă numele inventatorului jocului Naismith Memorial Basketball Hall of Fame.

El cuprinde o galerie de portreteale celor care s-au ridicat la nivelul performanței de excepție (jucători, antrenori, arbitri), o bibliotecă, o sală de spectacole, unde se petrec confirmările anuale ale noilor membri și un teren de baschet de dimensiuni normale pentru amuzament și demonstrații.

Până acum, numărul celor care au fost incluși în galeria de onoare este de 398.

La sfârșitul anului 2017, numărul total de vizitatori ajunsese la 630.000.

Pentru a ajunge în galeria de onoare, cei mai renumiți sportivi trec prin mai multe etape.

Mai întâi, patru asociații (North America Screening Committee, Women's Screening Committee, International Screening Committee și Veterans Screening Committee) prezintă propunerile lor, cu documentația respectivă.

Alte trei comitete au privilegiul de a alege direct noi membri.

Propunerile sunt apoi dezbătute și votate de Comitetul Asociației Americane de Baschet.

După confirmare, noii membri sunt prezentați într-o ceremonie cu public, care se ține odată pe an.

NBA și NCAA animatorii de galerie

Animatorii de galerie (cheerleaders) sunt cei care practică o variantă de sport care combină elemente de acrobație, dans, gimnastică și performanță atletică. Echipele de animatori sunt asociate cu echipele sportive și au performanța legată de meciurile de amatori sau profesioniști.

Sunt trei moduri de performanțe ale cheerleaders-ilor: motivarea și antrenarea galeriei cu încurajarea echipei, show pentru public și participarea la competiții proprii.

Este un sport inventat în Statele Unite, practicat azi de peste 1,5 milioane de tineri. Ulterior s-a răspândit și în alte țări: Australia, Marea Britanie, Noua Zeelandă, Japonia, Canada, Franța, Germania, Olanda, etc.

La un meci de futbol dintre universitățile Princeton și Rutgers, în anul 1869, și-a făcut debutul prima echipă de cheerleading, îmbrăcați în costume cu culorile clubulu Princeton și făcând gesturi ritmice, la care au asociat o formulă sonoră onomatopeică: Sis Boom Rah.

Au apărut conducători de galerie, profesori de sport și foști sportivi, s-au adăugat muzicanți și orchestre, apoi s-au dezvoltat echipe cu antrenamente riguroase și mai târziu au apărut competițiile naționale ale disciplinei.

De la echipele de amatori, moda animatorilor a trecut la echipele sportive profesioniste și cheerleaders-ii au format o profesiune, foarte apropiată de echipele de artiști.

Cea mai celebră echipă de animatori, cheerleadersii clubului de futbol Dallas Cowboys, face filme și are turnee cu spectacole independente, multe televizate. Echipa e compusă din circa 30 de perechi, iar fetele au toate datele vedetelor de music hall.

Animatorii organizați sunt prezenți în special în disciplinele futbol și baschet. Multe din echipele studențești iau cu ei echipele de susținători, inclusiv fanfara, când merg la meciuri în deplasare.

Sportul de cheerleading este unul dificil, cu antrenamente dure și soldat cu multe accidentări, mai ales la fete, care sunt cel care practică acrobațiile cele mai periculoase. Dintre toate accidentările grave de sport înregistrate la fete, 69% sunt datorate cheerleadingului.

Istorie prezidențială americană:

Barack Obama

Cel de al 44-lea președinte american, Barack Hussein Obama (mandatele de președinte 2008-2016) a fost și este pasionat de jocul de baschet și are calități reale de jucător.

Începuturile lui în sport au fost făcute în statul Hawaii, unde a locuit cu bunicii materni.

Stângaci, cu coș bun și cu un bun dribling, Obama a jucat pe postul de atacant.

Ulterior a fost membru al echipei liceului, cu care a câștigat campionatul statului Hawaii.

Pe timpul mandatului prezidențial, a jucat baschet cu regularitate, cu subalterni de la Casa Albă sau jucători profesioniști invitați să facă un joc cu președintele.

Cartea lunii: Slamdunk.ro

Alin Dan Savu a avut o spectaculoasă carieră în baschetul românesc. Născut în anul 1942 la Galați, s-a mutat cu familia la București, unde a absolvit liceul Spiru Haret. Acolo a început să joace baschet.

A studiat la Universitatea București, Facultatea de Biologie și și-a făcut debutul în campionatul diviziei A la echipa Știința București (1960-1965), de unde s-a transferat la cea mai prestigioasă echipă a generației Steaua București (1965-1977). În ultima parte a carierei sportive a jucat la CSM Sibiu, unde a contribuit la intrarea echipei în divizia A.

Alin Savu a jucat atacant și s-a remarcat prin calități atletice, o rapidă adaptare la fazele de joc, reacții bune în atac și apărare și un joc inteligent și divers. A câștigat patru medalii de campion național, a fost selectat de 205 ori în echipa națională și de două ori în selecționata Europei. A primit distincția de Maestru al Sportului (1966) și Maestru Emerit al Sportului (1992).

În paralel cu sportul a fost ziarist sportiv, secretar al clubului Steaua, redactor al publicației Steaua - Sport Magazin și redactor șef al săptămânalului Fotbal Plus.

El a publicat cartea Slamdunk.ro la editura bucureșteană Coresi S.A care este o culegere de amintiri din cariera sportivă și o ilustrare a lumii baschetului românesc pentru o perioadă de mai bine de două decenii. Savu a realizat portrete foarte reușite de jucători de mare valoare, antrenori, arbitri, cu toate particularitățile lor de caracter și a pus în pagină descrieri realiste ale vieții sportivilor, ale cantonamentelor, antrenamentelor și multor călătorii făcute cu echipa sa.

Echipa Steaua, campioana României la baschet 1965-66. Alin Savu în dreapta jos. În picioare, în mijlocu grupului, antrenorul Constantin Herold ("Unchiul") care a antrenat și echipa națională pentru mulți ani.

Rubrica gastronomică:

Senviciuri calde de forma mingii de baschet

Pizze 3 puncte

La petrecerile pentru meciuri de baschet importante, din faza March Madness a campionatului studențesc, sau la finale adeseori se comandă mâncare de la firmele de catering care pregătesc tot felul de preparate "specifice": pizza 3 puncte, pateurile contraatac (turnover), senviciuri, prăjituri în formă de minge, cupele umplute cu dulciuri slam -dunk, etc.

Drinkology: Cocktailul Slamdunk

Are o rețetă simplă: 50 mL bourbon SoCo (Southern Comfort), 50 mL suc de portocale și 50 mL suc de cranberry (merișoare). Se amestecă bine și se toarnă peste gheață, într-un pahar mare.

Dacă se măresc de 10 ori cantitățile, se poate prepara într-o carafă umplută până la jumătate cu gheață, pentru a se turna apoi celor care urmăresc meciul de baschet.

____________MARTIE

____________

Evenimentele lunii Martie

1 martie: Cei 40 de mucenici;

5 martie 1770: Masacrul din Boston, patrioții americani au provocat trupele britanice care au ucis cinci din ei pe străzile orașului;

1 martie 1837: s-a născut Ion Creangă;

14 martie 1883: a murit Karl Marx

14 martie 1879: s-a născut Albert Einstein, în orașul Ulm;

15 martie 44 î.e.n: asasinarea lui Caius Iulius Cezar la Roma;

16 martie 1955: a murit Constantin Brâncuși;

21 martie 1685: s-a născut Johann Sebastian Bach, în orașul Eisenach;

21-22: echinoxul de primăvară;

22 martie 1895: frații Auguste și Louis Lumiere au prezentat primul film din istorie: Intrarea trenului în gara Ciotat sur mer.

26 martie 1827: a murit Ludwig van Beethoven;

26 martie 1979: s-a semnat la Camp David, în prezența președintelui Jimmy Carter, acordul de pace dintre Israel (Menahem Begin) și Egipt (Anwar Sadat).

27 martie 1918: unirea Basarabiei cu România;

30 martie 1981: tentativa de asasinare a președintelui Ronald Reagan;

31 martie 1889: a fost inaugurat turnul Eiffel;

31 martie 1933: s-a născut Nichita Stănescu în orașul Ploiești.

Ploaie în luna lui Marte - de Nichita Stănescu

Ploua infernal,şi noi ne iubeam prin mansarde.Prin cerul ferestrei, oval,norii curgeau în luna lui Marte.

Pereţii odaii erauneliniştiţi, sub desene în cretă.Sufletele noastre dansaunevăzute-ntr-o lume concretă.

O să te plouă pe aripi, spuneai,plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,mie-mi plouă zborul, cu pene.

Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-milăsasem în lume odaia.Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?...

Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,şi noi ne iubeam prin mansarde.N-aş mai fi vrut să se sfârşeascăniciodată-acea lună-a lui Marte.

Conferința lunii: Andrei Constantinescu: Cinci excursii în medicina viitorului

https://www.facebook.com/search/top/?q=fundatia%20humanitas&epa=SEARCH_BOX

In seria de conferințe Lumea în care trăim, organizată de Fundația Humanitas Aqua Forte în colaborare cu Filarmonica George Enescu, Prof. Dr. Andrei Constantinescu din New York a vorbit la București, în aula Ateneului Român, despre progresele și pericolele medicinii actuale și viitoare. (vezi linkul de mai sus)

53