RASPUNSURI EXAMEN BAZELE FUNCTIONARII PIETII DE CAPITAL1.Caracteristica pietei de capital – segment al pietei financiarePiata – system al relatiilor economice ce permit sa functioneze efficient toate ramurile economiei in baza cererii si ofertei echilibrate prin prêt.Piaţa de capital reprezintă un ansamblu de relaţii de natură financiară prin care se realizează transferul de capitaluri de la investitori către utilizatori, prin intermediul unor instrumente, mecanisme şi operatori specifici. Aceste relaţii dau naştere universului financiar, componentă a universului economic dar şi în acelaşi timp sistem autonom organizat pe propriile sale pieţe în care schimbă active financiare şi monedă. Piata de cfapital se specializeaza pe tranzactii cu active financiare pe termen mediu si lung2.Structura pietei financiarePiata financiara :1.piata de capital - termen mediu si lung (piata primara si secundara)2.piata monetara – pt capitaluri atrase si plasate termen scurt (depozite, bilete de ordin, cambii etc. (pina la un an))

3.Piata de capital din RM. Particularitatile.Principiile functionarii.In Rm piata de capital functioneaza in baza legii 171 din 11.07.2012 privind piata de capital si legii cu privire la piaţa valorilor mobiliare si legea societatilor pe actiuni. Activitatile profesioniste pe piata de capitak din RM sunt bancile investitionale, societatile de valori mobiliare, societatile de administrare a investitiilor, societatile de compensare, decontare si depozitare, societatile de registru.4.Cadrul legal de functionare a pietei de capital SUA, UE, RMBaza legislativă de supraveghere a pieţei de capital americane se bazează pe 2 legi adoptate la începutul anilor ’30 ai sec. XX. 1. Legea cu privire la Titlurile Mobiliare din 1933 ce prevede:• Cerinţe faţă de înregistrare. • Sancţiuni. 2.Legea cu privire la Bursele de Valori (1934), care interzice manipulările pe piaţă, permite efectuarea unor reguli corecte de joc şi prevede:• Înregistrarea hârtiilor de valoare ce au listing. • Instrucţiuni privind insider-ii. • Înregistrarea burselor de valori, brokerilor şi dealerilor. • Controlul asupra activităţii comerciale. • Cerinţe faţă de tranzacţiile în marjă. • Sancţiuni. Funcţionarea pieţelor de capital din ţările UE este asigurată de Cadrul legal compus dintr-o multitudine de directive. Se consideră, că noul cadrul legislativ al Uniunii Europene în materia serviciilor de investiții financiare, reprezentat de directivă MiFID, a intrat în vigoare din data de 1 noiembrie 2007, îşi propune să crească competiţia şi eficienţa pe pieţele de capital şi să le facă mai competitive comparativ cu celelalte piețe de capital din lume.Cadrul legal de asigurare a funcţionării pieţei de capital din Republica Moldova Piaţa de capital apare după declararea independenţei Republicii Moldova, este un domeniu nou pentru economia autohtonă.Cadrul legal al pieţei de capital din Republica Moldova este reprezentat de:- Legile adoptate de Parlamentul Republicii Moldova;- Decretele Preşedintelui Republicii Moldova;- Hotărârile Guvernului Republicii Moldova;- Regulamentele elaborate şi aprobate de CNPF;- alte acte normative elaborate de instituţiile de auto-reglementare (de exemplu, Regulile Bursei de Valori);- Codul Penal, Codul Civil, Codul Administrativ etc. (care stipulează unele norme privind piaţa de capital).Pentru Republica Moldova, în condiţiile de aspirare la integrarea în comunitatea europeană, un principiu prioritar îl constituie racordarea legislaţiei din domeniul pieţei de capital autohtone la cea europeană. legea cu privire la piaţa valorilor mobiliare si legea societatilor pe actiuni.5.Cadrul institutional de asigurare a functionarii pietei de capital din SUA, UE, RMPrincipalele organizaţii internaţionale de auto-reglementare:• Asociaţia Internaţională a Pieţelor de Valori Mobiliare (ISMA) - un organism de auto-reglementare ai cărui membri sunt, în marea lor majoritate, bănci angajate pe pieţele euroobligaţiunilor. ISMA operează în sistemul Transaction Exchange System (TRAX), care reprezintă o facilitate on-line, în timp real, pentru compararea şi confirmarea tranzacţiilor între dealeri.• Banca Reglementărilor Internaţionale (BIS) - asociaţie a băncilor centrale care urmăreşte menţinerea stabilităţii pe pieţele financiare.

• Asociaţia Internaţională pentru Swap-uri şi Produse Derivate (ISDA) - organism de auto-reglementare care se ocupă, în special, de pieţele OTC pentru produse derivate şi swap-uri.În practica internaţională se cunosc două modele de reglementare a pieţei financiare:Twin Peaks, care presupune mai multe organe de supraveghere după principiul sectorial/instituţional. În cadrul acestui model stabilirea regulilor, controlul, supravegherea şi respectarea intereselor investitorilor sunt efectuate de diferite organe (spre exemplu, organul de control al activităţii bancare; organul de control al activităţii de asigurare; organul de control al activităţii pe piaţa de capital).Mega-regulatorul, care presupune existenţa unui organ public central, care reglementează toate segmentele pieţei financiare. Un atare model au ales următoarele ţări: Canada (1987), Marea Britanie (1997), Japonia (1998) etc.În SUA, funcţia de supraveghere a pieţei de capital revine Comisiei pentru Valori Mobiliare şi Operaţiuni Bursiere (SEC), instituţie creată în principal pentru a asigura protecţia investitorilor. Această instituţie a fost creată prin Securities Exchange Act din 1934, în urma crizei bursiere din 1929 şi perioadei de depresiune din anul 1930, care au afectat puternic economia americană.În ţările Uniunii Europene reglementarea şi supravegherea pieţelor financiare, în general, şi a celor de capital, în special, a evoluat diferit în funcţie de tradiţia legislativă din ţara respectivă. Astfel, deşi membră a UE, Marea Britanie are un sistem de reglementare a pieţei mai apropiat de sistemul american, în care activităţile bancare, de asigurări, de emitere şi de tranzacţionare a valorilor mobiliare sunt reglementate separat, în timp ce în alte ţări, cum este, de exemplu, Germania funcţionează sistemul băncii universale, în care instituţiile bancare au dreptul să desfăşoare activităţi pe piaţa de capital, oferind clienţilor săi un spectru mai larg de servicii decât băncile americane..................................................Piaţa financiară nebancară autohtonă este reglementată şi supravegheată de Comisia Naţională a Pieţei Financiare creată în 2007, succesoare a Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (CNVM), Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii şi Serviciului supravegherii de stat a activităţii asociaţiilor de economii şi mprumut ale cetăţenilor de pe lângă Ministerul Finanţelor.Comisia Naţională a Pieţei Financiare este o autoritate autonomă a administraţiei publice centrale, responsabilă faţă de Parlament, care reglementează şi autorizează activitatea participanţilor la piaţa financiară nebancară, precum şi supraveghează respectarea legislaţiei de către ei. În acest scop, Comisia Naţională este învestită cu putere de decizie, de dispensă, deinterdicţie, de intervenţie, de control şi de sancţionare disciplinară şi administrativă, în limitelestabilite de legislaţie. CNPF are drept obiective de bază: asigurarea stabilităţii, transparenţei, siguranţei şieficienţei sectorului financiar nebancar; prevenirea riscurilor sistemice şi manipulării pe piaţafinanciară nebancară; protejarea drepturilor participanţilor la piaţa financiară nebancară. Autoritatea CNPF se extinde asupra participanţilor la piaţa financiară nebancară, şianume: emitenţi de valori mobiliare; investitori; participanţi profesionişti la piaţa financiarănebancară; asiguraţi; organizaţii de auto-reglementare pe piaţa valorilor mobiliare; BiroulNaţional al Asigurătorilor de Autovehicule din Republica Moldova; membrii asociaţiilor deeconomii şi împrumut; clienţii organizaţiilor de micro-finanţare. CNPF are anumite atribuţii şi drepturi (vezi Legea privind Comisia Naţională a PieţeiFinanciare). Atribuţiile Comisiei Naţionale privind reglementarea, autorizarea şi supraveghereaparticipanţilor profesionişti nu se suprapun cu atribuţiile Băncii Naţionale a Moldovei.6.Functiile pietei de capital.Piete de capital.Clasificarea lor.Pieţele de capital pot fi grupate în funcţie de un număr mare caracteristici. Cele mai importante dintre acestea sunt: a) din punct de vedere al delimitării pieţei de capital se disting:- concepţia anglo-saxonă potrivit căreia piaţa financiară este formată din piaţa de capital, piaţa monetară şi cea a asigurărilor. În acest caz piaţa de capital apare ca un segment al pieţei financiare, al cărui obiect al tranzacţiilor este constituit de instrumentele financiare pe termen mediu şi lung;- concepţia continental-europeană în care piaţa de capital este formată din piaţa financiară, piaţa monetară şi cea ipotecară. În România a fost adoptată concepţia anglo-saxonă.b) în funcţie de tipul valorilor mobiliare tranzacţionate:- piaţa acţiunilor; - piaţa obligaţiunilor;- piaţa contractelor la termen (futures) este piaţa pe care valorile mobiliare se tranzacţionează pentru livrare şi plată viitoare. Instrumentul tranzacţionat este numit contract la termen. Valorile mobiliare ce fac obiectul contractului pot fi deja în circulaţie sau pot fi emise înainte de scadenţa contractului. Dacă un contract la termen este tranzacţionat la ghişeu, prin negociere, se numeşte contract forward;

- piaţa opţiunilor (options) este piaţa în care se tranzacţionează valori mobiliare pentru livrare viitoare condiţionată. Instrumentul tranzacţionat este numit contract pe opţiuni. Contractul este executat la opţiunea deţinătorului. Cele mai des întâlnite tipuri de contracte de opţiuni sunt: opţiunile call (de cumpărare) şi opţiunile put (de vânzare).c) după procedurile de tranzacţionare utilizate:- piaţa de licitaţie caracterizată prin faptul că tranzacţionarea este condusă de un intermediar, în funcţie de suprapunerea preţurilor la ordinele primite de a cumpăra sau vinde a anumită valoare mobiliară. Persoana care tranzacţionează este un agent de piaţă. Tranzacţiile se realizează la acele preţuri pentru care există atât cerere, cât şi ofertă. Cumpărătorii şi vânătorii nu tranzacţionează unul cu celălalt şi în general, nu cunosc identitatea celeilalte părţi. Piaţa are în acest caz un caracter impersonal;- piaţa de negocieri în care cumpărătorii şi vânzătorii negociază între ei preţul şi volumul valorilor mobiliare, fie direct, fie prin intermediul unui broker sau dealer.d) după localizarea fizică a pieţei;- piaţă zonală ce cuprinde o regiune geografică mai mică;- piaţă naţională localizată la nivel de economie naţională;- piaţă internaţională ce cuprinde o regiune geografică mai mare în care se situează mai multe state (americană, europeană, Asiei de Sud-est etc.).e) din punct de vedere al distribuţiei:- piaţa primară pe care sunt negociate pentru prima oară emisiunile noi de valori mobiliare;- piaţa secundară ce cuprinde tranzacţii cu valori mobiliare aflate deja în circulaţie;f) din punct de vedere al organizării:- piaţă organizată cu reguli de tranzacţionare fixate. Funcţionează într-un sediu cu o localizare fizică centrală unde tranzacţionarea se realizează în general prin licitaţie. Acţiunile sunt tranzacţionate de obicei pe astfel de pieţe.- piaţa la ghişeu localizată la birourile brokerilor, dealerilor şi emitenţilor de valori mobiliare secundare, cum sunt băncile comerciale sau societăţile de asigurări. Deoarece tranzacţiile au loc în mai multe locuri, este o piaţă prin telefon, fax sau computer. Obligaţiunile se vând de obicei pe o astfel de piaţă.g) după termenul de finalizare al tranzacţiei:- piaţa la vedere în care valorile mobiliare sunt tranzacţionate pentru livrare şi plată imediată, aceasta însemnând o variaţie de la o zi la o săptămână, în funcţie de tipul valorii mobiliare. Este uneori numită piaţă în numerar;- piaţa la termen în care finalizarea tranzacţiilor are loc după un număr de zile de la încheiere.Functiile pietei de capital: (lichiditate, eficienta, transparenta, corectitudine, adaptabilitate)- lichiditate: abundenţa de fonduri şi titluri (asigură continuitatea derulării tranzacţiilor);- eficienţă: mecanisme operative la costuri cât mai reduse;- transparenţă: informaţia asigură o bună orientare investiţională şi contracararea tendinţelor de monopol;- corectitudine: prin reglementări se contracarează tendinţele de manipulare a pieţei;- adaptabilitate la condiţiile economice

7. Abordari teoretice privind piata financiara si piata de capitalIntrebarea 1 + 28.Participantii la piata de capital1.emitenti2.investitori3.organisme ce deservesc PVM4.organe de stat, de reglementare si control (organizatii care asigura incheierea tranzactiilor, care asigura executarea tranzactiilor(centre de decontare,depozitari), agentii informationale).....................Din punct de vedere a rolului pe care agenţii de bursă îl au pe piaţa bursieră şi a felului în care se angajează în tranzacţii, se deosebesc:1. brokerii, care acţionează pe cont propriu şi pot fi:- brokerii de bursă - agenţii de bursă în sensul propriu al termenului, care pot angaja tranzacţii în numele, pe contul şi pe riscul clientului. Aceştia pot fi angajaţi la o firmă sau pot lucra independent;- brokerii de comision - cei care primesc şi execută ordinele de la brokerii de titluri, care lucrează la firma de brokeraj. După executarea acestor ordine, brokerii de comision pot activa ca brokeri independenţi;- brokerii independenţi execută ordinele primite de la alţi agenţi de bursă sau de la membrii unor firme care nu au agenţi activi în incinta bursei respective. Ei se mai numesc “brokeri ai brokerilor” sau “traderi de doi dolari”.2. dealerii, care lucrează în nume şi pe cont propriu şi sunt numiţi dealers (sau traders) şi pot fi:- dealerii formatori de piaţă (market-makers) care au funcţia de a asigura lichiditatea pieţei sau pentru a fixa corect preţul valorilor mobiliare tranzacţionate. Activitatea de creator al pieţei reprezintă un gen de activitate comercială care se desfăşoară prin anunţul public al

preţurilor de cumpărare şi/sau de vânzare a titlurilor de valoare cu obligaţiunea de a cumpăra şi/sau a vinde aceste titluri de valoare la preţurile anunţate de persoana care practică această activitate;- dealerii concurenţi sunt operatori ai pieţei, înregistraţi şi autorizaţi, care efectuează tranzacţii în incinta bursei, în nume şi pe cont propriu, profitul fiind obţinut din diferenţele de preţul de vânzare şi cel de cumpărare a valorilor mobiliare;- dealerii pentru ordine non-standard (odd-lot dealers), care au rolul de a primi ordine ce nu respectă pachetul standard de tranzacţionare al pieţei, pentru a le reuni în loturi standard şi a le executa. Prin lot standard se înţelege pachetul minim ce poate fi tranzacţionat pe piaţă printr-un singur ordin (de cele mai multe ori 100 titluri).9.Activitatile profesioniste pe piata de capital din RM1.activitate de brokeraj2.activiatte de dealer3.activitate de depozitar4.activitate de administrare a investitiilor5.activitate de tinere a registrului6.Activitate bursiera7.activitate de consulting investitional8.activitatea fondurilor de investitii9.activitate de underwriting (activitate de underwriting – activitate de mediere la emisiuni, desfăşurată de participantul profesionist la piaţa valorilor mobiliare în numele emitentului, în vederea promovării ofertei publice primare şi plasamentului valorilor mobiliare ale emitentului;)Activităţile participanţilor profesionişti pe piaţa valorilor mobiliare din Republica Moldova sunt reglementate de „Legea privind piaţa valorilor mobiliare” nr. 199-XIV din 18.11.98 şi pot fi efectuate de persoanele juridice autorizate. Conform legislaţiei pot fi desfăşurate următoarele genuri de activităţi profesioniste: bursieră; de brokeraj; de dealer; de underwriting; de administrare a investiţiilor; de ţinere a registrului; de depozitare; de clearing; de consulting investiţional; de audit pe piaţa valorilor mobiliare; de evaluare a valorilor mobiliare; de asigurare informaţională a pieţei valorilor mobiliare; de pregătire şi recalificare a participanţilor pieţei valorilor mobiliare Activitatea participantului profesionist la piaţa valorilor mobiliare se suspendă, prin hotărârea instanţei de judecată sau a Comisiei Naţionale, dacă se constată încălcarea prevederilor legale ce reglementează activitatea pe piaţa valorilor mobiliare. Lichidarea participantului profesionist la piaţa valorilor mobiliare sau încetarea genului de activitate profesionistă pe piaţa valorilor mobiliare are loc: a) în baza deciziei organului de conducere al acestuia; b) în baza hotărârii instanţei de judecată; c) în baza deciziei Comisiei Naţionale privind retragerea licenţei sau în cazul expirării termenului de valabilitate a licenţei eliberate. Participantii sunt enumerati la int 2210.Tendintele in evolutia pietei de capital din RM.Tendintele manifestate in evolutia diferitelor piete de capital1. "Piaţa de capital a RM.Tendinţe dedezvoltare" Elaborat de: Roşca Ludmila2. Crearea pieței de capital din Moldova a început imediat după obținerea independenței prin crearea societăților pe acțiuni și crearea condițiilor pentru circulația valorilor mobiliare.Odată cu inițierea procesului de privatizare în masăa proprietății de stat, majoritatea companiilor au fost privatizate, cetățenii devenind acționari a acestor companii.3. A fost creată infrastructura privatizării, care cuprindearegistratori independenți și Bursa de valori, fonduride investiții și companii fiduciare, brokeri și dealeri.A fost efectuat un lucru enorm de creare a unei bazelegislative care ar permite crearea și funcționarea uneipiețe moderne şi eficiente.4. Pe bună măsură, la finele anului 1998 piața de capital din Moldova era considerată una dintre cele mai dezvoltate din piețele statelor- membre ale CSI. Ulterior, însă, evoluția pieței de capital din Moldova s-aîncetinit și, în unele domenii, chiar a suferit un regres.5. Sursa: lex.justice.md6. Astfel, instrumentul de bază utilizat pe piață au rămas acțiunile.Deși în perioada 2002 - 2004 au mai fost efectuatecâteva emisiuni de obligațiuni corporative, ele nu auluat amploare. Majoritatea covârșitoare a emisiunilorde valori mobiliare au avut loc prin plasări închise,aceste titluri nefiind accesibile publicului larg.7. Unicele instrumente financiare accesibile în prezent investitorilor sunt acțiunile.Astfel, valorile mobiliare de stat în prezent nu pot fitranzacționate la BURSA DE VALORI, cambiile cainstrumente de plată nu au căpătat amploare, și până înprezent nu au fost efectuate tranzacții Cu Nici Un TipDe Instrumente Financiare Derivate8. La moment pe piață nufuncționează nici un tip de organizații de plasament colectiv, iar serviciile prestate de către participanții profesioniștise limitează, în majoritatea cazurilor, la medierea tranzacțiilor de valori mobiliare și la consultanța primară a clienților.9. De la fondarea pieței de capital, din RM au fost în total înregistrate emisiile a 3778 societăți pe acțiuni în valoare totală de 21,1 miliarde lei, dintre care 12,6 miliarde au fost atrase în cadrul emisiunilor de constituire a societăților, și 8,6 miliarde lei - prin emisiuni suplimentare de acțiuni și obligațiuniSursa:Garştea N. Studiu privind impactul

semnăriiAcordului de asociere între Republica Moldova șiUniunea Europeană asupra pieţei de capital dinMoldova, Chişinău 201110. Pe piaţa bursieră în anul 2011 au fost înregistrate 2046 tranzacţiiîn volum total de 241,97 mil. lei. Volumul tranzacţiilor bursieres-a diminuat cu 25,92 mil. lei sau cu 9,7% comparativ cu anulprecedent. Această diminuare este rezultatul scăderii de 4,6 ori avolumului ofertelor publice.11. Desigur, că la moment nu putem afirma că avem o piaţă de capital dezvoltată (lipsesc emisiunile publice de valori mobiliare, puţine acţiuni sunt lichide pe piaţa secundară, etc.), însă există un început şi un salt promiţător pentru această piaţă.Premizele de dezvoltare, la fel, persistă. Din an înan creşte volumul remitenţelor, iar odată cuapropierea de spaţiul UE fluxuri financiareconsiderabile sunt gata să penetreze circuitulfinanciar al Republicii Moldova.12. Valoarea anuală a pieţei de capital a depăşit în anul 2007 pragul de 3 miliarde de. lei, în creştere cu 72% faţă de anul precedent.Aportul la acest salt a fost adus atât dinpartea creşterii volumelor emisiunilor devalori mobiliare (+ 86 %), cât şi a valoriitranzacţiilor pe piaţa secundară avalorilor mobiliare (+64 %).13. Acest salt al pieţei de capital din anul 2007 a fost alimentat înprimul rând de investiţiile directe şi indirecte în sectorul financiar al Moldovei, precum şi în aşa ramuri ca, bunăoară, construcţii, transport, comerţ. Principalele state occidentale ce investesc în Republica Moldova sunt SUA, Germania, Franta, Marea Britanie, Spania, iar printre companiile cu cele mai mari investiţii in RM se află "Union Fenosa" (Spania),Sudzucker (Germania), France Telecom (Franta), KNAUF(Germania), QBE Insurance Group (Australia), Steilman(Germania), Moldcell (Turcia), BTR (Banca Turco-Romana),Grape Valley (Moldova-Irlanda)şi Farmaco (SUA).14. În contextul procesului de integrare europeană a RM, a demarat şiprocesul de raliere a cadrului legislativ autohton privind piaţa decapital la directivele UE, care prevede o restructurare radicală ainfrastructurii pieţei şi o deschidere semnificativă pentru accesulinvestitorilor şi companiilor investiţionale europene. Pentruatingerea acestui obiectiv, a fost elaborată STRATEGIA DEDEZVOLTARE A PIEŢEI FINANCIARE NEBANCARE PEANII 2011-2014, care prevede alinierea legislaţiei naţionale îndomeniul pieţei financiare nebancare la standardele europene.15. În acelaşi timp, există o tendinţă de reglementare mai puţinrestrictivă a pieţei de capital autohtone în scopul liberalizăriisemnificative a acesteia exprimată prin:-liberalizarea tranzacţiilor cuvalori mobiliare,-posibilitatea introducerii unornoi instrumente financiare(instrumente financiare derivate,obligaţiuni municipale),-atragerea unor noi operatori pepiaţă cu potenţial semnificativ,inclusiv a celor din UE, precumşi-accesul operatorilor naţionali lapieţele europene.16. Amplificarea acestor tendinţe, ulterior, pe termen lung, ar putea duce la creşterea numărului şi volumului tranzacţiilor cu valori mobiliare.17. O anumită amploare, pe piaţa de capital autohtonă, a căpătat-o şi tendinţa de informatizare a acesteia. Astfel, spre exemplu, pentru efectuarea tranzacţiilor, BVM utilizează un program asistat de calculator numit SISTEMUL AUTOMATIZAT INTEGRAT DE TRANZACŢIONARE (SAIT).În contextul proceselor deinformatizare a pieţei de capitalautohtone, un noi proiect deperspectivă pentru dezvoltarea acesteiaeste considerat crearea „Bursei deValori Chişinău” , care va fi o verigănouă pe piaţa financiară a RM.18. Totodată, se poate menţiona tendinţa de a implementa,pe piaţa de capital a RM, anumite produseinovaţionale, în special, Instrumente FinanciareDerivate. Posibilitatea securitizării activelor, însă , laetapa actuală, se întăreşte foarte vag.19. Noua LEGE CU PRIVIRE LA PIAŢA DE CAPITAL a redusnumărul de licenţe pentru jucătorii pe PC la trei (A,B,C) de la zececâte sunt în prezent. Legea acordă o perioadă de zece ani pentruca jucătorii existenţi din piaţa de capital să-şi ridice capitalulnormativ la noile cote stabilite de legislaţie.Documentul are ca scop ridicarea nivelului de protecţie a investitorilor, creareaşi susţinerea unei pieţe de capital echilibrate, eficiente şi transparente, precum şireducerea riscurilor din sistem. Totodată legea creează premize pentrudezvoltarea şi diversificarea instrumentelor financiare.20. Pe parcursul anilor 2001-2010 PC a suferit numeroase modificări, majoritatea agravând situaţia pieţei şi înrăutăţind condiţiile de funcţionare.Ca rezultat, stareaacutală a pieţei de capitalpoate fi caracterizată cafiind puţin dezvoltată,cu o atractivitate şi oprofitabilitate redusă.21. Deşi, este greu deafirmat că în ţaranoastră există oPIAŢĂ DECAPITALdezvoltată, însăexistă un începutşi-un saltpromiţător pentruaceastă piaţă.11.Bursa de valori – organizatie de autoreglementare pe piata de capitalBursa de valori se defineşte prin existenţa unei instituţii care dispune de spaţii pentru tranzacţii, unde se concentrează cererea şi oferta de titluri financiare şi se realizează negocierea contractarea şi executarea contractelor în mod deschis, în conformitate cu un regulament cunoscut. + intrebarea 44

Burse Pieţe OTC1. Localizarea tranzacţiilor, adică 1. Lipsa unei localizări, a unei

existenţa unui spaţiu delimitat, a clădiri; tranzacţiile sunt executateunei clădiri cu sala de negocieri, în oficiile societăţilor financiare,unde se desfăşoară (în care acţionează ca dealeri. exclusivitate) tranzacţiile cu valori mobiliare.

2. Accesul direct la piaţă este, în 2. Accesul este mai larg, atît pentruprincipiu, limitat la membri clienţi, cît şi pentru titluri; există

bursei şi la titlurile acceptate la numeroşi creatori de piaţă. bursă.

3. Negocierea şi executarea 3. Tranzacţiile se realizează prin contractelor se realizează de un negocieri directe între vînzător şipersonal specializat – prin diferite cumpărător, rolul de contrapartesisteme de tranzacţie bazate pe în tranzacţie fiind jucat de dealer.licitaţie publică.

4. Realizarea tranzacţiilor este 4. Reglementarea tranzacţiilor estesupusă unor reguli ferme mai puţin fermă şi cuprinzătoare;instituite prin lege şi de regulă, ea este făcută deregulamentul bursei; agenţii de asociaţiile dealerilor.bursă sunt ţinuţi să respecteanumite obligaţii.

5. Datorită concentrării ordinelor şi a 5. Deoarece preţurile sunt stabilitemecanismului tranzacţional se prin negocieri izolate, acestea potformează un curs unic pentru să varieze de la o firmă la alta. valorile mobiliare negociate.

12.Valori mobiliare de stat in RM.TipurileVMS au aparut in RM in martie 1995 sub forma de bonuri de trezorerie.In present pe piata interna a Moldovei se emit doua tipuri de VMS: 1Bonuri de trezorerie – VM cu diferite termene de circulatie pina la 1 an (91,182,364 zile) 2.Obligatiuni de stat – VM cu scadenta mai mare de 1 an (obligatiuni de stat cu dobinda flotanta cu termen de 2 ani) . 3.Valori mobiliare de stat cu scademta pina la un an . Piata titlurilor de stat in RM este o piata extrabursiera organizata prin intermediul bancilor dealer primar. 13.Valori mobiliare derivate.Tipuri si caracteristici.WaranteValorile mobiliare derivate reprezinta acele produse bursiere care rezulta din contractele dintre emitenti (vanzatori) si beneficiari (cumparatori) prin care se prevede ca acestora din urma li se confera drepturi asupra unor active (titluri financiare, valute, marfuri, s.a.) ale emitentului la o scadenta viitoare, conform prevederilor contractului. De aici deosebirea de valorile mobiliare primare, care privesc exclusiv venituri monetare, de unde si caracteristica de valori mobiliare derivate. Un produs derivat este un contract financiar, intre doua sau mai multe parti, care deriva din valoarea viitoare a unui activ de referinta. Sunt patru tipuri de produse derivate, si anume:• contractele forward;• contractele futures;• contractele de optiuni;• tranzactiile swap.Contractul forward este o intelegere intre doua parti, emitent si detinator, convenita la momentul t0, princare detinatorul se angajeaza sa cumpere un activ de baza la o data viitoare T (T> t0), data expirarii, numitasi data de livrare, la pretul stabilit initial K t0 , pret de livrare (delivery price), contract care se incheie pepietele OTC.Contractul futures (viitor) reprezinta intelegerea dintre doua parti de a vinde sau de a cumpara un anumit activ (marfa, titlu financiar sau instrument monetar) la un pret si la o data prestabilite. Utilizatorii contractelor futures sunt hedgerii, speculatorii si arbitrajeurii.Optiunile sunt contracte care se incheie intre un vanzator (writer) si un cumparator (holder). Potrivit contractului, cumparatorul are dreptul, dar nu si obligatia, de a vinde sau de a cumpara un activ (marfa, titlu financiar sau instrument monetar) la o data prestabilita, in schimbul platii unei prime catre vanzator. Piata swap-urilor consta din schimbarea unui avantaj financiar, pe care un jucator il detine pe o piata, contra unui avantaj echivalent al unui alt jucator, pe o piata diferita. Schimbul reciproc de plati asociat swap-ului, si care rezulta din acesta, aduce beneficii ambelor parti implicate.Instrumentele financiare sintetice rezulta din combinarea de contracte futures de vanzare si de cumparare, din combinarea de optiuni put si call, din combinatii intre diferite tipuri de futures si optiuni saureprezinta titluri financiare de tip “cos” (exemplu: contracte pe indici de bursa).Warant – o VM care indreptateste detinatorul sa cumpere actiuni la societatea care la emis la un prêt determinat, intr-o perioada de timp specificata.14. Posibilitatile finantarii agentilor economici prin instrumentele pietei valorilor mobiliarePrin actiuni simple sau privilegiate sau obligatiuni .15.Participantii profesionisti la PVM din RMLegea PVM - participanţi profesionişti la piaţa valorilor mobiliare – persoane juridice constituite în forma juridică de organizare de societate pe acţiuni, care desfăşoară în exclusivitate activităţi profesioniste pe piaţa valorilor mobiliare în conformitate cu art.32;Brokeri si dealery intr 22(2) Pe piaţa valorilor mobiliare pot fi desfăşurate următoarele activităţi de bază:     a) de brokeraj; broker

    b) de dealer; dealer    c) de administrare fiduciară a investiţiilor;     d) de ţinere a registrului; registru de stat    e) de depozitare;     f) bursieră pe piaţa valorilor mobiliare; bursa de valori    g) de depozitar central;     h) de estimare a valorilor mobiliare şi a activelor ce se referă la ele;     i) de consulting investiţional;     j) de fond de investiţii.16.Drepturile de subscriere la valorile mobiliareEmisiunea de acţiuni se realizează atât la înfiinţare, cât şi în timpul funcţionării societăţii. La înfiinţare, efectul pentru emitent îl constituie formarea capitalului social, iar pentru investitor, efectul se manifestă în viitor, fiind dat de randamentul investiţiei: capacitatea de a produce dividende, precum şi posibilitatea de a obţine un câştig din diferenţa de curs. În timpul funcţionării unei societăţi, emisiunea de acţiuni realizată pentru majorarea capitalului social produce efecte nedorite pentru vechii acţionari, cunoscute sub denumirea de efecte de diluţie, care afectează valoarea acţiunii, profitul pe acţiune şi dreptul la vot al posesorului acţiunii.

Pentru atenuarea acestor efecte, societatea emitentă calculează un drept preferenţial, denumit drept de subscriere de care beneficiază foştii acţionari. Dreptul de subscriere se determină ca diferenţă între valoarea de piaţă a acţiunilor vechi şi noi, după majorarea capitalului social.

Mărirea dreptului de subscriere depinde de numărul acţiunilor nou emise şi de preţul la care se realizează prima vânzare a acţiunilor noi. Dacă vânzarea noilor acţiuni se realizează la preţ de emisiune, mărimea teoretică a dreptului de subscriere este:

unde: DS - dreptul de subscriere;C - cursul acţiunilor vechi;Pe - preţul de emisiune al noilor acţiuni.Dreptul de subscriere cotează la bursă. Posesorul lui îl poate vinde, la un preţ de piaţă ce diferă de mărimea

teoretică a dreptului de subscriere, încasând o sumă în numerar prin care este protejat împotriva efectelor de diluţie.17.Circulatia si rascumpararea valorilor mobiliare de statTipurile de VMS : 1. Bilete de tezaur cu scadenta de pina la 1 an,2.bonuri de tezaur de la 1 la 10 ani,3.Obligatiuni de stat, 4.Certificate de depozit,5. Obligatiuni municipaleEmiterea valorilor mobiliare de stat sub formă de înscrieri în conturi (în continuare VMS) se face de Ministerul Finanţelor a Republicii Moldova în conformitate cu legile «Cu privire la datoria de stat şi garanţiile de stat» şi «Cu privire la Banca Naţională a Moldovei». Circulaţia VMS pe piaţa primară şi secundară este reglamentată de Instrucţiunea Băncii Naţionale a Moldovei “Cu privire la plasarea, circulaţia şi răscumpărarea valorilor mobiliare de stat în formă de înscrieri în conturi" nr. 201 din 09.08.2007 şi Regulamentului Băncii Naţionale a Moldovei " Cu privire la sistemul de înscrieri în conturi a valorilor mobiliare” nr. 9/08 din 02.02.1996.Bonurile de trezorerie sunt VMS emise cu scont, adică la un preţ mai mic decît preţul nominal şi răscumpărate la scadenţă la valoarea lor nominală, avînd termenul de circulaţie pînă la 1 an (termen scurt).Obligaţiunile de stat sunt VMS emise cu scont, la valoarea nominală sau cu primă (preţ mai mare decît valoarea nominală), pe termen mediu (1-5 ani inclusiv) şi lung (mai mult de 5 ani), cu o rată fixă sau flotantă a dobînzii, dobînda (cupoanele) fiind plătită periodic şi răscumpărate la valoarea nominală la scadenţă.Valoarea nominală a unei VMS este de 100 lei.Plasarea VMS pe piaţa primară se efectuază de către Ministerul Finanţelor sub formă de bonuri de trezorerie şi obligaţiuni de stat, prin intermediul licitaţiilor desfăşurate de către Banca Naţională, săptămînal în fiecare zi de marţi pentru bonurile de trezorerie şi lunar în ziua de miercuri pentru obligaţiunile de stat, conform graficului de desfăşurare a licitaţiilor de vînzare a VMS.În conformitate cu regulile de petrecere a licitaţiilor, numai băncile comerciale care au calitatea de dealeri primari, pot participa la licitiaţii în numele şi din cont propriu, precum şi din contul mijloacelor investitorilor, la cererea acestora. Volumul maxim al VMS care poate fi deţinut de către un investitor constituie 50% din volumul VMS cu acelaşi număr de identificare-cod ISIN, propuse spre vânzare pe piaţa primară sau aflate în circulaţie.18. Procedura de emisiuna a valorilor mobiliare primareEmisiunea publica: etapele1.primirea deciziei la anudarea generalka a actionarilor2.incheierea contractului cu underwritengul la necesitate3.aprobarea prospectului emisiuni4.inregistrarea emisiunii la CNPF5.deschiderea contului bancar provizoriu de catre emitent pentru acumularea mijloacelor banesti obtinute in procesul plasamentului6.dezvaluirea informatiei cuprinse ion prospectul emisiei

7.plasamentul valorilor mobiliare8.aprobarea de catre emitent a darii de seama privind rezultatele obtinute9.inregistrarea la CNPF a darii de seama10.inregistrarea modificarilor in statutul emitentului (la camera inregistrarii de stat)11.inchiderea contului provizoriu si transmiterea mijloacelor banesti pe contul curent12.introducerea in registru a datelor despre detinatorii de valori mobiliare In RM capitolul 3 legea PVM. Intr. 23Se emit pe piata primara. Realizarea unei emisiuni primare de actiuni prin oferta publica initiala cuprinde mai multe etape, incepand cu alegerea consultantilor si intermediarilor, intalnirea preliminara si pregatirea prospectului de emisiune, continuand cu inregistrarea conditiilor ofertei la autoritatea pietei, asumarea diligenta a angajamentelor, tranzactionarea actiunilor pe piata si stabilizarea si introducerea actiunilor in bursa.19.Valori mobiliare – instrumente ale pietei de capital

Totalitatea instrumentelor unei pieţe de capital formează categoria produselor bursiere. Din această categorie fac parte şi valorile mobiliare. Acestea reprezintă instrumente negociabile materializate sau înscrise în cont, care oferă deţinătorilor anumite drepturi asupra emitentului. Drepturile care izvorăsc din deţinerea de acţiuni sunt stabilite prin contractul de emisiune al acestora.

Din punct de vedere al caracteristicilor lor, valorile mobiliare sunt structurate în:a) valori mobiliare primare reprezentate de acţiuni şi obligaţiuni;b) valori mobiliare derivate care pot rezulta din combinarea valorilor mobiliare primare. Pot fi încheiate între emitent şi investitor (forward) sau pot fi standardizate (futures şi options);c) valori mobiliare sintetice rezultă din combinarea de către societăţile financiare a unor active diferite şi crearea pe această bază a unui instrument de plasament nou. Cele mai cunoscute astfel de contracte sunt cele pe indici de bursă.20.Drepturile si obligatiile generate de actiuniAcţiunile sunt valori mobiliare emise de o societate comercială, reprezentând o cotă parte din capitalul social al unei societăţi. Este un titlu negociabil, ce conferă deţinătorului o serie de drepturi:- drepturi patrimoniale:

dreptul de proprietate asupra unei cote valorice din capitalul social, corespunzător sumei subscrise; dreptul de a participa la împărţirea profitului; dreptul de a primi o parte corespunzătoare din activul social rămas după lichidarea societăţii.

- drepturi personale nepatrimoniale: dreptul de a primi un înscris care conţine dreptul de proprietar al deţinătorului; dreptul de a dispune liber de acţiuni; dreptul de a participa la elaborarea deciziilor; dreptul de control şi informare; dreptul de preemţiune sau de menţinere a calităţii de proprietar în funcţie de mărimea capitalului investit.

Obligatii : Răspundere limitată dacă societatea va da faliment, răspunderea acţionarilor fiind limitată la valoarea investiţiei lor;Articolul 29. Obligaţiile acţionarilor Legea societatilor pe actiuni (este obligat sa respecte prevederile prezentei legi)    (1) Acţionarul este obligat:    a) să informeze persoana care ţine registrul acţionarilor despre toate schimbările din datele sale, introduse în registru;

21.Continutul prospectului de emisiune a valorilor mobiliare primareLege cu privire la piaţa valorilor mobiliare nr. 199-XIV din 18.11.98 Articolul 13. Cerinţele de bază faţă de prospectul ofertei publice pe piaţa primară(1) Specimenul prospectului ofertei publice pe piaţa primară se stabileşte de către Comisia Naţională. Pentru bănci şi alte instituţii financiare, prospectul ofertei publice pe piaţa primară se stabileşte de către Comisia Naţională în comun cu Banca Naţională a Moldovei.(2) Prospectul ofertei publice pe piaţa primară va conţine, într-o formă accesibilă şi uşor analizabilă, toată informaţia care, în conformitate cu caracterul specific al emitentului şi cu valorile mobiliare oferite publicului, este necesară pentru a le permite investitorilor să facă o evaluare bine fundamentată a activelor şi pasivelor, a stării financiare, a profitului şi pierderilor, a perspectivelor emitentului şi ale garanţilor, precum şi ale drepturilor aferente acestor valori mobiliare, şi anume:a) informaţia generală despre emitent;b) specificarea stării financiare a emitentului;c) specificarea emisiunii preconizate a valorilor mobiliare;d) declaraţia investiţională.(3) Informaţia generală despre emitent trebuie să cuprindă:a) datele de identificare ale emitentului;b) specificarea formei juridice de organizare a emitentului;c) data şi numărul înregistrării de stat al emitentului ca persoană juridică, denumirea organului care l-a înregistrat;

d) specificarea structurii organelor de conducere ale emitentului;e) date despre membrii consiliului societăţii, ai organului executiv, ai comisiei de cenzori, ai altor organe de conducere ale emitentului;f) date despre persoanele care deţin cel puţin 5% din numărul total de acţiuni cu drept de vot ale emitentului;g) lista şi datele de identificare ale filialelor şi reprezentanţelor emitentului;h) lista şi datele de identificare ale întreprinderilor în care emitentul deţine cel puţin 5% din capitalul social.(4) Informaţia despre starea financiară a emitentului se autentifică de către auditorul independent şi trebuie să conţină:a) specificarea capitalului social şi a activelor nete;b) rapoartele financiare, cu toate anexele corespunzătoare, pe ultimii 3 ani financiari încheiaţi sau pe fiecare an financiar încheiat din momentul constituirii emitentului, dacă perioada respectivă e mai mică de 3 ani;c) bilanţul contabil conform datelor de la finele ultimului trimestru, înainte de adoptarea hotărîrii privind emisiunea valorilor mobiliare;d) volumul datoriei emitentului, cu termenul de rambursare expirat, faţă de creditori şi la plăţile în bugetul respectiv;e) darea de seamă privind formarea şi utilizarea mijloacelor din fondul de rezervă în decursul ultimilor 3 ani financiari finalizaţi sau în fiecare an financiar încheiat din momentul constituirii emitentului, dacă perioada respectivă e mai mică de 3 ani;f) structura impozitelor, încasărilor şi taxelor de stat plătite de emitent;g) specificarea emisiunilor precedente ale valorilor mobiliare ale emitentului;h) date despre contractele economice de lungă durată, care ar putea influenţa starea financiară a emitentului.(5) Informaţia despre emisiunea preconizată a valorilor mobiliare trebuie să conţină:a) date generale despre emisiunea preconizată a valorilor mobiliare;b) descrierea drepturilor conferite de valoarea mobiliară din clasa respectivă şi a altor caracteristici distinctive;c) termenele iniţiale şi finale ale plasamentului valorilor mobiliare;d) specificarea preţului şi a modului de achitare a valorilor mobiliare;e) specificarea restricţiilor la procurarea valorilor mobiliare sau remarca privind absenţa acestora;f) specificarea modului şi a termenului de primire a dividendelor (în cazul emisiunii acţiunilor) sau a dobînzilor (în cazul emisiunii obligaţiunilor);g) descrierea factorilor de risc legaţi de emitent sau de clasa valorilor mobiliare emise;h) date despre underwriterul emitentului;i) date despre registratorul independent care ţine registrul.(6) Declaraţia investiţională trebuie să specifice direcţiile de utilizare de către emitent a mijloacelor mobilizate.(61) În cazul emisiunii obligaţiunilor, suplimentar la prevederile alin.(4) şi (5), informaţia despre starea financiară a emitentului va conţine rezultatele estimării bunurilor gajate în scopul asigurării executării de către emitent a obligaţiilor faţă de deţinătorii de obligaţiuni (în cazul emisiunii obligaţiunilor asigurate cu bunurile emitentului), iar informaţia despre emisiunea preconizată a obligaţiunilor va conţine:a) dobînda conferită de obligaţiuni şi metoda de determinare a acesteia;b) modul de asigurare a obligaţiunilor şi a bunurilor gajate (în cazul emisiunii obligaţiunilor asigurate);c) modul de convertire a obligaţiunilor (în cazul emisiunii obligaţiunilor convertibile);d) modul şi termenele de publicare a condiţiilor subscrierii şi rapoartelor financiare ale emitentului şi garantului (fidejusorului), după caz, pe tot termenul de circulaţie a obligaţiunilor;e) modul de stingere a obligaţiunilor;f) specificarea evenimentelor ce pot produce anularea (rezilierea) contractului de subscriere la iniţiativa emitentului;g) specificarea dreptului emitentului de a răscumpăra obligaţiunile înainte de termen, precum şi a termenului de la care răscumpărarea poate fi efectuată, sau remarca privind lipsa acestui drept;h) specificarea dreptului deţinătorilor de obligaţiuni de a cere răscumpărarea obligaţiunilor înainte de termen.(62) Prospectul ofertei publice pe piaţa primară va conţine, de asemenea, un rezumat, în care vor fi prezentate pe scurt principalele caracteristici şi riscurile aferente emitentului, garantului şi valorilor mobiliare în limba în care a fost elaborat iniţial prospectul, şi va conţine avertizarea precum că orice decizie de a investi în valorile mobiliare trebuie să se bazeze pe examinarea de către investitor a prospectului ca un tot întreg.(63) În prospectul ofertei publice pe piaţa primară vor fi clar identificate persoanele responsabile pentru informaţia inclusă în prospect prin indicarea numelui şi funcţiilor lor ori, în cazul persoanelor juridice, a denumirii şi sediului lor, precum şi vor fi incluse declaraţiile acestor persoane că informaţia din prospect corespunde faptelor şi că nu a fost omisă nici o informaţie care poate să afecteze decizia investitorului referitor la investirea în valorile mobiliare propuse.(7) Prospectul ofertei publice pe piaţa primară trebuie să se afle la adresa juridică a emitentului şi la locurile de vînzare a valorilor mobiliare, punîndu-se gratuit la dispoziţia cumpărătorului potenţial de valori mobiliare, la cererea adresată emitentului sau underwriterului acestuia. Prospectul poate fi publicat pe pagina web a emitentului, a underwriterului, a bursei de valori şi a Comisiei Naţionale.[Art.13 modificat prin Legea nr.249-XVI din 22.11.2007, în vigoare 01.01.2008]22.Particularitatile activitatii participantilor profesionisti pe PVM in RMLeagea cu privire la PVMArticolul 32. Activitatea profesionistă pe piaţa valorilor                         mobiliare     (1) Participantul profesionist la piaţa valorilor mobiliare este în drept să desfăşoare activitatea profesionistă după obţinerea licenţei eliberate de Comisia Naţională. În licenţa pentru desfăşurarea activităţii profesioniste pe piaţa valorilor mobiliare se vor specifica expres activităţile de bază şi conexe.     (2) Pe piaţa valorilor mobiliare pot fi desfăşurate următoarele activităţi de bază:     a) de brokeraj; 

    b) de dealer;     c) de administrare fiduciară a investiţiilor;     d) de ţinere a registrului;     e) de depozitare;     f) bursieră pe piaţa valorilor mobiliare;     g) de depozitar central;     h) de estimare a valorilor mobiliare şi a activelor ce se referă la ele;     i) de consulting investiţional;     j) de fond de investiţii.     (3) În funcţie de activitatea de bază desfăşurată conform licenţei obţinute, titularului de licenţă i se acordă dreptul de a desfăşura următoarele activităţi conexe:     a) de underwriting;     b) de clearing şi decontare;     c) de consulting.     (4) Prin derogare de la prevederile alin.(2) şi (3), activităţile de brokeraj, de ţinere a registrului şi de consulting investiţional pot fi desfăşurate şi ca activităţi conexe, iar activitatea de clearing şi decontare ca activitate de bază.     (5) Licenţa pentru activitatea de brokeraj ca activitate de bază acordă titularului ei dreptul de a desfăşura consultingul investiţional ca activitate conexă.     (6) Licenţa pentru activitatea de dealer ca activitate de bază acordă titularului ei dreptul de a desfăşura activităţile de brokeraj, de underwriting şi de consulting investiţional ca activităţi conexe.     (7) Licenţa pentru activitatea de administrare fiduciară a investiţiilor ca activitate de bază acordă titularului ei dreptul de a desfăşura consultingul investiţional ca activitate conexă.     (8) Licenţa pentru activitatea de ţinere a registrului ca activitate de bază acordă titularului ei dreptul de a desfăşura activitatea de consulting ca activitate conexă.     (9) Licenţa pentru activitatea de depozitare ca activitate de bază acordă titularului ei dreptul de a desfăşura activitatea de consulting ca activitate conexă.     (10) Licenţa pentru activitatea bursieră pe piaţa valorilor mobiliare ca activitate de bază acordă titularului ei dreptul de a desfăşura activitatea de clearing şi decontare şi activitatea de consulting ca activităţi conexe.     (11) Licenţa pentru activitatea depozitarului central de valori mobiliare acordă titularului ei dreptul de a desfăşura activităţile de depozitare, de clearing şi decontare, de ţinere a registrului ca activităţi de bază şi activitatea de consulting ca activitate conexă.    (12) Licenţa pentru activitatea de estimare a valorilor mobiliare şi a activelor ce se referă la ele ca activitate de bază acordă titularului ei dreptul de a desfăşura activitatea de consulting ca activitate conexă.     (13) Fondurile de investiţii desfăşoară activitatea profesionistă pe piaţa valorilor mobiliare în conformitate cu Legea cu privire la fondurile de investiţii, cu prezenta lege şi cu actele normative ale Comisiei Naţionale.     (14) O persoană juridică poate să deţină o singură licenţă pentru activitate profesionistă pe piaţa valorilor mobiliare.23.Particularitati ale emisiunii VM primare in RM

Capitolul 3 legea PVMEMISIUNEA VALORILOR MOBILIARE 

    Articolul 9. Etapele emisiunii valorilor mobiliare     (1) Emisiunea valorilor mobiliare poate fi efectuată prin intermediul ofertei publice pe piaţa primară (emisiune publică) sau fără ofertă publică (emisiune închisă).     (2) Emisiunea publică a valorilor mobiliare include următoarele etape:     a) adoptarea de către emitent a hotărîrii privind emisiunea valorilor mobiliare;     a1) perfectarea de către emitent şi underwriter a contractului de prestare a serviciilor de underwriting – în cazul plasării valorilor mobiliare prin intermediul underwriterului;    b) pregătirea şi aprobarea de către emitent a prospectului ofertei publice;     c) perfectarea de către emitent şi registratorul independent a contractului de ţinere a registrului – în cazul primei emisiuni publice a valorilor mobiliare nominative;     d) înregistrarea prospectului ofertei publice a valorilor mobiliare la Comisia Naţională, cu atribuirea valorilor mobiliare a numărului înregistrării de stat;    e) deschiderea de către emitent a conturilor provizorii în monedă naţională şi în valută străină pentru acumularea mijloacelor băneşti obţinute în procesul plasamentului valorilor mobiliare;     f) multiplicarea prospectului ofertei publice, precum şi imprimarea certificatelor valorilor mobiliare – pentru emitenţii care emit valori mobiliare materializate;    g) dezvăluirea informaţiei cuprinse în prospectul ofertei publice, în modul stabilit de prezenta lege;     h) plasamentul valorilor mobiliare;     i) adoptarea de către emitent a dării de seamă asupra rezultatelor emisiunii şi calificarea emisiunii drept

efectuată sau neefectuată (în cazul achitării în valută străină a valorilor mobiliare, se va lua în calcul valoarea emisiunii la cursul oficial al leului moldovenesc faţă de valuta străină respectivă  la data aprobării dării de seamă asupra rezultatelor emisiunii);     j) înregistrarea la Comisia Naţională a dării de seamă asupra rezultatelor emisiunii;     k) operarea în statutul emitentului a modificărilor şi completărilor determinate de rezultatele emisiunii (în cazul emisiunii acţiunilor);    l) închiderea conturilor provizorii şi transferarea mijloacelor de pe aceste conturi pe conturile curente ale emitentului – în cazul în care Comisia Naţională a înregistrat darea de seamă privind rezultatele emisiunii publice de valori mobiliare;    m) introducerea în registru a datelor despre deţinătorii de valori mobiliare, eliberarea certificatelor (în cazul emisiunii valorilor mobiliare materializate) sau a extraselor din registru (în cazul emisiunii valorilor mobiliare nematerializate) subscriitorilor de valori mobiliare.     (3) Emisiunea închisă a valorilor mobiliare include următoarele etape:     a) adoptarea de către emitent a hotărîrii privind emisiunea valorilor mobiliare;     b) plasamentul valorilor mobiliare;     c) aprobarea de către emitent a rezultatelor emisiunii şi calificarea emisiunii ca efectuată sau neefectuată (în cazul achitării în valută străină a valorilor mobiliare, se va lua în calcul valoarea emisiunii la cursul oficial al leului moldovenesc faţă de valuta străină respectivă la data aprobării dării de seamă asupra rezultatelor emisiunii);     d) înregistrarea la Comisia Naţională a emisiunii, efectuată cu respectarea prevederilor art.14, 15 şi 18, cu excepţia cerinţelor faţă de întocmirea, înregistrarea şi publicarea prospectului ofertei publice pe piaţa primară;    e) operarea în statutul emitentului a modificărilor şi completărilor determinate de rezultatele emisiunii;     f) introducerea în registru a datelor despre deţinătorii de valori mobiliare şi eliberarea extraselor din registru.     (4) Valorilor mobiliare plasate în procesul emisiunii închise, numărul înregistrării de stat se atribuie în modul stabilit de către Comisia Naţională.     (5) Emitentul este obligat să încheie plasamentul valorilor mobiliare emise la expirarea unui an de la data adoptării hotărîrii privind emisiunea valorilor mobiliare, în cazul în care legislaţia, prospectul ofertei publice (pentru emisiunea publică) sau hotărîrea privind emisiunea (pentru emisiunea închisă) nu preconizează un termen mai mic.     (6) Achitarea în rate a valorilor mobiliare la plasamentul lor se interzice.     (7) Numărul valorilor mobiliare plasate nu trebuie să depăşească numărul indicat în prospectul ofertei publice (pentru emisiunea publică) sau în hotărîrea privind emisiunea valorilor mobiliare respective (pentru emisiunea închisă).     (8) În cazul în care au fost plasate valori mobiliare în număr mai mic decît cel indicat în hotărîrea privind emisiunea valorilor mobiliare şi/sau în prospectul ofertei publice, emitentul poate califica emisiunea ca neefectuată.    (9) Emitentul este în drept să încheie emisiunea înainte de termen în cazul:     a) plasării totale a valorilor mobiliare;     b) adoptării de către emitent a hotărîrii privind refuzul de a încheia emisiunea valorilor mobiliare şi privind restituirea către investitori a mijloacelor pe care aceştia le-au depus în contul plăţii valorilor mobiliare – în cazul în care adoptarea unei asemenea hotărîri este prevăzută de prospectul ofertei publice (pentru emisiunea publică) sau de hotărîrea privind emisiunea valorilor mobiliare (pentru emisiunea închisă).     (10) În cazul în care emisiunea valorilor mobiliare se suspendă din motivul depistării vreunei încălcări a prevederilor prezentului articol, reînnoirea ei se face în baza hotărîrii Comisiei Naţionale, după înlăturarea încălcărilor. În acest caz, termenul plasamentului valorilor mobiliare, stabilit în prospectul ofertei publice (pentru emisiunea publică) sau în hotărîrea privind emisiunea valorilor mobiliare respective (pentru emisiunea închisă), nu se prelungeşte.     (11) În cazul în care emisiunea valorilor mobiliare este calificată ca neefectuată sau nevalabilă, mijloacele obţinute de emitent în urma subscrierii sau plasamentului valorilor mobiliare se restituie investitorilor, iar valorile mobiliare materializate se restituie emitentului pentru a fi anulate. Totodată, emitentul restituie investitorilor beneficiul obţinut ca rezultat al folosirii mijloacelor atrase în procesul subscrierii sau al plasamentului valorilor mobiliare ori cîştigul ratat, în cazul în care condiţiile emisiunii conţin o  asemenea stipulare.     (12) Toate cheltuielile legate de calificarea emisiunii valorilor mobiliare ca neefectuată sau nevalabilă şi de restituirea mijloacelor respective investitorilor le suportă emitentul.     (13) Mijloacele virate la conturile bancare provizorii ale emitentului pot fi utilizate de emitent pînă la înregistrarea dării de seamă privind rezultatele emisiunii suplimentare numai în cazul în care banca va asigura garanţia obligaţiilor emitentului prevăzute la alin.(11).    (14) În cazul în care se constată de către Comisia Naţională şi/sau de către instanţa de judecată că emisiunea valorilor mobiliare s-a efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului articol sau cu admiterea unor manipulări,

emitentul poartă răspundere în conformitate cu legislaţia.   24.Evaluarea valorilor mobiliare primare de proprietate Evaluarea financiară a acţiunilor

Pentru un investitor pe piaţa de capital, decizia de investire este influenţată de informaţiile pe care le poate obţine privind evaluarea acţiunilor lor la un moment dat. În acest scop, se procedează fie la evaluarea financiară a acţiunilor, fie la evaluarea tehnică a acestora. Evaluarea financiară se realizează pe baza unor indicatori financiari cum ar fi:a) profitul net pe acţiune ce exprimă capacitatea emitentului de a crea profit şi se calculează cu relaţia:

unde: Ppa - profit net pe acţiune;Pn - profit net;N- numărul total de acţiuni existente pe piaţă.

b) rata de distribuire a dividendului, care reflectă partea din profitul exerciţiului financiar distribuită acţionarilor:

unde: d - rata de distribuire a dividendului;Dn - dividendele nete, calculate după plata impozitului asupra dividendelor;Pn - profitul net.

Mărimea acestui indicator depinde de decizia privind distribuirea profitului şi anume:- dacă d tinde către zero, rezultă preocuparea emitentului pentru asigurarea autofinanţării prin reinvestirea profitului;- dacă d tinde către 100%, rezultă preocuparea pentru menţinerea interesului acţionarilor în a deţine acţiunile societăţii care distribuie dividende mari;- dacă d este egal cu 100% societatea emitentă nu încorporează în rezervă nici o unitate monetară din profitul obţinut;- dacă d este mai mare decât 100%, se apelează la rezervele acumulate anterior, în vederea distribuirii lor ca dividende.c) Dividendul pe acţiune, calculat atât ca dividend brut repartizat, cât şi dividend net:unde:

DPA - dividend pe acţiune;Pnr - profit net repartizat acţionarilor;N - numărul total de acţiuni existente pe piaţă.Dividendul pe acţiune reprezintă, pentru posesorul acţiunii, venitul produs de investiţia sa, deci un

flux financiar. Spre deosebire de acesta, profitul pe acţiune, reprezintă pentru emitent un element important al valorizării unei acţiuni.

d) Randamentul unei acţiuni este produs atât de dividende, cât şi de creşterea valorii de piaţă a acţiunii:

unde: R - randamentul unei acţiuni;D - dividendul repartizat;C1 - cursul la revânzarea acţiunii;C0 - cursul la cumpărarea acţiunii.

e) Coeficientul „PER” reprezintă indicatorul cel mai utilizat pentru a caracteriza eficienţa plasamentului în acţiuni:

în care: PER - coeficientul multiplicator al capitalizării;C - curs bursier al acţiunii;Ppa - profitul net pe acţiune.

Evaluarea acţiunilor pe baza analizei tehnice Spre deosebire de analiza indicatorilor financiari ce caracterizează evoluţia preţului unei acţiuni, analiza

tehnică pune în evidenţă mişcarea cursului unei acţiuni ca rezultat al cererii şi ofertei şi oferă informaţii probabile cu privire la evoluţia viitoare de curs. Cursul bursier poate fi caracterizat ca un semnal care influenţează comportamentul investitorului, care se adaptează la condiţiile pieţei. Analiza tehnică se bazează pe următoarele considerente:• toţi factorii ce influenţează cursul sunt deja conţinuţi în nivelul cursurilor înregistrate;• cursurile acţiunilor se încadrează în trenduri;• trecutul se repetă.25. Proceduri de emisiune a valorilor mobiliare primare de creanta

Articolul 181. Particularităţile efectuării emisiunii de legea PVM                           obligaţiuni     (1) Obligaţiunile pot fi emise de către societăţile pe acţiuni, precum şi de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, în cazurile prevăzute de legislaţie. Emisiunea, circulaţia şi stingerea obligaţiunilor emise de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale se reglementează de actele normative ale Comisiei Naţionale, elaborate în comun cu autorităţile de resort.     (2) Emitentul va asigura emisiunea de obligaţiuni, precum şi dobînda aferentă, prin gajul bunurilor sale proprii şi/sau bunurilor persoanelor terţe şi/sau cu garanţia bancară, şi/sau prin fidejusiune, şi/sau prin poliţa de asigurare, cu excepţia cazurilor emiterii obligaţiunilor convertibile în acţiuni sau întrunirii concomitente de către emitent a următoarelor condiţii:     a) valoarea capitalului social al emitentului este mai mare de 1 milion de lei;     b) emitentul desfăşoară activitate timp de cel puţin 3 ani şi, în ultimii 2 ani, a obţinut profit net; în cazul băncilor comerciale – desfăşurarea activităţii timp de cel puţin un an şi finalizarea acestuia cu rezultat financiar pozitiv;     c) pe parcursul perioadei de 3 ani anteriori adoptării hotărîrii de emisie, emitentul a respectat întocmai prevederile legislaţiei privind dezvăluirea informaţiei şi drepturile deţinătorilor de valori mobiliare;     d) emitentul nu are cazuri de neexecutare sau de nerespectare a termenelor de executare a obligaţiilor sale faţă de deţinătorii de obligaţiuni plasate anterior.(4) Emisiunea valorilor mobiliare poate fi efectuată:    a) prin intermediul ofertei publice;    b) prin intermediul ofertei închise (emisiune închisă) + la intr.2326. Definitia, esenta, necesitatea, si tipurile obligatiunilorObligatiunile - Sunt titluri reprezentative ale unei creanţe asupra emitentului care poate fi statul, un organism public sau o societate comercială. Dau deţinătorului dreptul de încasare a unei dobânzi şi vor fi răscumpărate la scadenţă de către emitent, investitorul recuperându-şi capitalul avansat în schimbul obligaţiunilor. Pentru emitent obligaţiunile reprezintă un instrument de mobilizare a capitalului de împrumut. În calitate de emitenţi statul şi colectivităţile locale sau agenţii economici procură în acest mod resurse financiare, renunţând astfel la creditul tradiţional. Investitorii în astfel de titluri pot fi persoane fizice şi juridice din ţară şi străinătate care deţin capitaluri băneşti.- la purtator, cu dobinda, cu cupon zero, perpetue, nationare, straine euroobligatii, negarantate, amortizate in serie, cu venit, retactabile, extensibile, convertibile, emise cu warant, cu optiune put, indexate, speciale cu cupon care poate fi reinvestit27.Actiunile – instrumente financiare primare pentru obtinerea capitalului propriu Actiunile - titluri financiare emise de o companie sau societare comerciala pu constituirea, marirea sau restructurarea capitalului propriu. Ele incorporeaza drepturi sociale si patrimoniale si desemneaza raportul juridic dinre detinatorii actiunilor.Caranteristici:-sunt fractiuni egale ale capitalului social care au o anumita valoare nominala si sunt indivizibile-pot fi trnsmise altor persoane (vindute)-confera urmatoarele drepturi:de a primi titlul de valoare carei confera statutu de proprietar.-drept la vot, dreptul de a face ce vrea cu actiunile sale, dreptul de informare asupra activelor,dreptul de preemtiunetipurile: nominative, la purtator, ordinare, preferentiale autorizare, neemise, emise, puse in vinzare, aflate in circulatie, tezaurizate.Dreptul de subscriere, dreptul de atribuireWarantul- valoare mobiliara care indreptateste detinatoru sa cumpere actiuni la societatea care la emis la un pret determinant, intro perioada de timp. Valoarea warantului: val. intriseca(diferenta dintre pret actiunii si a warantului)+prima(diferenta de pret a warantului dak el insusi este tranyactionat)28 Instrumentele financiare primare de creantaObligatiunile - Sunt titluri reprezentative ale unei creanţe asupra emitentului care poate fi statul, un organism public sau o societate comercială. Dau deţinătorului dreptul de încasare a unei dobânzi şi vor fi răscumpărate la scadenţă de către emitent, investitorul recuperându-şi capitalul avansat în schimbul obligaţiunilor. Pentru emitent obligaţiunile reprezintă un instrument de mobilizare a capitalului de împrumut. În calitate de emitenţi statul şi colectivităţile locale sau agenţii economici procură în acest mod resurse financiare, renunţând astfel la creditul tradiţional. Investitorii în astfel de titluri pot fi persoane fizice şi juridice din ţară şi străinătate care deţin capitaluri băneşti.- la purtator, cu dobinda, cu cupon zero, perpetue, nationare, straine euroobligatii, negarantate, amortizate in serie, cu venit, retactabile, extensibile, convertibile, emise cu warant, cu optiune put, indexate, speciale cu cupon care poate fi reinvestit + valorile mobiliare de stat 29 Evaluarea valorilor mobiliare primare de creantaPrincipalele elemente tehnice ale obligaţiunilor sunt:a) Valoarea nominală reprezentând raportul dintre împrumutul lansat pe piaţă şi numărul obligaţiunilor emise:

unde: VN - valoarea nominală;

I - mărimea împrumutului,N - numărul obligaţiunilor;

b) Valoarea la subscriere sau preţul de emisiune, este determinată de emitent, de regulă, sub valoarea nominală, pentru a se asigura atractivitatea investiţiei:

unde: PE - preţul de emisiune;VN - valoarea nominală;Pe - prima de emisiune.

c) Termenul de rambursare este intervalul cuprins între momentul subscrierii şi cel al răscumpărării.d) Rata nominală a dobânzii, este acea rată care aplicată asupra valorii nominale, permite determinarea cuponului de dobândă.e) Cuponul de dobândă reprezintă fructificarea plasamentului în raport de valoarea nominală a obligaţiunii.

unde: CD - cuponul de dobândă;VN - valoarea nominală a obligaţiunii;Rd - rata nominală a dobânzii;Dacă plata cuponului se face la intervale mai mici de un an, atunci cuponul de dobândă se determină după

relaţia:

unde: CD - cupon de dobândă;VN - valoarea nominală a obligaţiunii;Rd - rata nominală a dobânzii.

f) Rata dobânzii la termen, este rata dobânzii fixate în momentul actual t o, pentru un contract de împrumut a cărui execuţie va avea loc în viitor. g) Cursul obligaţiunii este preţul de piaţă al acesteia:

unde: C - cursul obligaţiunii;P - preţul de piaţă al obligaţiunii;VN - valoarea nominală a obligaţiunii;Cursul se exprimă în procente şi poate fi egal, mai mare sau mai mic decât valoarea nominală.

h) Cursul rambursării. Dreptul la rambursare este garantat cu patrimoniul emitentului. Rambursarea se face cel puţin la valoarea nominală. Dacă rambursarea se realizează la o sumă mai mare decât valoarea nominală, costul rambursării este determinat de nivelul primei de rambursare:

unde: Pr - preţul de rambursare;VRr - valoarea reală de rambursare;Pe - preţul de emisiune.

i) Modalităţile de rambursare:- o singură dată la scadenţă, când întregul împrumut este rambursat în ultima zi a duratei de viaţă;- rambursarea prin anuităţi constante, adică restituirea în fiecare an a unei sume constante, reprezentând rambursarea şi dobânda aferentă; - restituirea în rate anuale egale:

unde: Ra - rata de rambursat;VN - valoarea nominală a obligaţiunii;T - numărul de ani pentru care se contractează împrumutul;

Cuponul de dobândă anual se calculează în acest caz la valoarea rămasă de rambursat;

unde: Ra - rata de rambursat;D - cuponul anual de dobândă;Rd - rata dobânzii.

- rambursarea sub forma cuponului unic, caz în care dobânzile nu se plătesc anual, ci sunt capitalizate şi reglate odată cu rambursarea sumei împrumutate la finele perioadei.

Randamentul plasamentului în obligaţiuniUn investitor care cumpără o obligaţiune, doreşte să cunoască rata de randament global ce va fi

realizată în funcţie de preţul plătit. Pentru o obligaţiune cu cupon zero, a cărei valoare provine numai din rambursare la scadenţă, calculul este simplu. Rata de randament actuarial este rata la care investitorul îşi plasează fondurile P pentru care I se va rambursa o sumă egală cu 100, peste n ani.

Pentru o obligaţiune clasică cu cupon de dobândă anual, calculul este mai complicat. Valoarea unei obligaţiuni este valoarea actuală a încasărilor succesive sperate de deţinătorul ei. Aceste încasări sunt determinate de cuponul de dobândă şi de preţul de revânzare. Deci, rata de randament actuarial este rata de actualizare care egalizează suma plasamentului cu suma actualizată a veniturilor pe care le generează acel plasament.

Maturitatea unei obligaţiuni este media diferitelor durate la sfârşitul cărora sunt încasate cash-flow-rile. Maturitatea exprimă intervalul de timp în care se recuperează plasamentul prin intermediul rambursării împrumutului. În cazul unei obligaţiuni cu cupon zero, maturitatea este tocmai scadenţa finală, pentru că obligaţiunea nu dă naştere decât la un flux unic. Pentru celelalte tipuri de obligaţiuni, maturitatea este media lunară a scadenţelor de rambursare.

Durata unei obligaţiuni, reprezintă măsura maturităţii obligaţiunii. Durata reprezintă media scadenţelor fiecărui flux, ponderat cu ceea ce reprezintă fluxul respectiv în valoarea obligaţiunii:

Durata permite măsurarea sensibilităţii obligaţiunii, adică riscul de rată a dobânzii. Sensibilitatea S a unei obligaţiuni faţă de modificările ratei dobânzii este egală cu durata influenţată de inversul factorului de actualizare:Unde: S - sensibilitatea obligaţiunii;

r - rata de actualizare iar D-durata.Riscul de rată a dobânzii pentru o obligaţiune cu dobândă fixă este, deci, proporţional cu durata sa.

Sensibilitatea surprinde raportul invers proporţional dintre rata dobânzii şi cursul obligaţiunii. Sensibilitatea este cu atât mai mare, cu cât durata este mai mare.30. Clasificarea valorilor mobiliare Din punct de vedere al caracteristicilor lor, valorile mobiliare sunt structurate în:a) valori mobiliare primare reprezentate de acţiuni şi obligaţiuni;b) valori mobiliare derivate care pot rezulta din combinarea valorilor mobiliare primare. Pot fi încheiate între emitent şi investitor (forward) sau pot fi standardizate (futures şi options);c) valori mobiliare sintetice rezultă din combinarea de către societăţile financiare a unor active diferite şi crearea pe această bază a unui instrument de plasament nou. Cele mai cunoscute astfel de contracte sunt cele pe indici de bursă.- dupa termen: la termen, fara termen;-dupa provenienta: primare, secundare;-dupa forma existentei: materializate, dematerializate;-dupa f proprietatii: de stat, private;-dupa m de posesiune: la purtator, nominative-după tipul drepturilor:actiuni, obligatiuni, cambii;31.Deosebirile principale dintre piata primara si cea secundaraPiaţa primară are rolul de plasare a emisiunilor de titluri mobiliare, pentru atragerea capitalurilor financiare disponibile pe termen mediu şi lung. Deţinătorii de capital sunt, în general, cunoscuţiPiaţa secundară. Odată puse în circulaţie titlurile mobiliare, prin emisiunea pe piaţă primară, acestea fac obiectul tranzacţiilor pe piaţa secundară. Existenţa acestui tip de piaţă oferă posibilitatea deţinătorilor de acţiuni şi obligaţiuni să le valorifice înainte ca acestea să aducă profit (dividende sau dobânzi). Piaţa secundară de capital poate fi considerată o piaţă absolută, unde legea cererii şi a ofertei găseşte terenul propice acţiunii sale neîngrădite. PS are loc la bursa de valori si pe piata extrabursieraDiferenţa dintre cele doua forme organizate ale pieţei de capital (bursa si piaţa OTC) constau în:- existenta unor condiţii şi criterii de eficienţă economico-financiara pentru admitere;- condiţii distincte de informare a investitorilor;- garanţii diferite oferite pentru investitori;- modul de funcţionare şi organizare a celor două pieţe (bursa de valori este o piaţa de licitaţie în timp ce piaţa OTC este o piaţă de negociere).32. Valori mobiliare derivate

Reprezinta produse bursiere care rezulta din contractele dintre emitenti si beneficiari prin care se prevede ca acestora din urma li se confera drepturi asupra unor active(titl finaciare, valute, marfuri) ale emitentului la o scadenta viitoare. Deosebirea derivate si primare: primare se refera nemijlocit la venituri monetare.Contractul forward-un acord intre doi operatori prin care vinzatorul se angajeaza sa livreze lao data viitoare un anumit activ suport, iar cumparatorul sa efectueze plata pe baza unui pret stabilit initial la data incheierii contra tului Se tranzactioneaza pe piata OTC.Futures - la fel ca forward doar ca pretul nu mai este fix. In dependenta de activul suport: contr. pu marfuri (metale, marfuri fluide, cereale, energetice), contr. pu active financiare(rate ale dobinzii, preturile obligatiunilor de stat, cursuri de schimb.) Contr. futures sunt standardizate, tranzactionate la bursa, preturile sunt publicate, organizate de casele de clearing. Cumparatorul de contrac forvard va cistiga daca pretul contractelor cumparate va creste si va pierde daca pretul futures va scadea. Vinzatorul invers.Contracte options reprezinta un drept (dar nu si o obligatie) de a cumpara (optiune de tip CALL) sau de a vinde (optiune de tip PUT) un activ la un moment viitor si la un pret prestabilit in prezent (numit pret de exercitare). Cumparatorul contractului options poate decide daca isi va exercita sau nu optiunea de cumparare sau vanzare a activului, in functie de propriile interese si previziuni. Pentru acest drept de optiune cumparatorul trebuie sa plateasca vanzatorului in momentul incheierii tranzactiei o suma de bani numita prima. Valoarea primei este cea care se negociaza la bursa si face obiectul cererii si a ofertei. Astfel, pierderea cumparatorului este limitata la prima pe care o plateste vanzatorului contractului.Contractele swap - reprezinta cumpararea si vinzarea simultana a uni activ de referinta.Este o tranzactie OTC. SWAP tipuri: pe rate ale dobinzilor, pe valute, pe marfuri, pe actiuni. Scopul SWAP de a proteja expunerea fata de ratele dobinzii, preturile marfurilor. A specula prin cumpararea-vinzarea. A reduce costurile de finantare. Flexibilitate. Tranzactie unica. Asigurare. Dezavantaje: nu sunt standardizate si nu pot fi folosite pentru alte scopuri financiare, exista de asemenea problema unui risc de credit.33 Clasificarea volorilor mobiliare de creanta la purtator, cu dobinda, cu cupon zero, perpetue, nationare, straine euroobligatii, negarantate, amortizate in serie, cu venit, retactabile, extensibile, convertibile, emise cu warant, cu optiune put, indexate, speciale cu cupon care poate fi reinvestit34 Actiuni ordinare si preferentialeAstfel acţionarii au dreptul la dividende fixe, care se plătesc înaintea celor ordinare. Acţionarii nu dispun de dreptul la vot, în afară de cazul în care a fost dispus altfel prin contractul preferenţial, caz în care acţiunile preferenţiale dau dreptul de vot.35. Vezi intrebarea 3236.Licentierea participantilor profesionisti pe PVM.Cerinte unice pentru obtinerea licenteiArticolul 52. Acordarea de licenţe pentru activitatea                           participanţilor la piaţa valorilor mobiliare     (1) Comisia Naţională acordă licenţe pentru activităţile profesioniste pe piaţa valorilor mobiliare prevăzute la art.32.

    (2) Licenţa pentru activitatea profesionistă pe piaţa valorilor mobiliare se acordă pentru un termen de 5 ani şi este netransferabilă.    (3) Emitenţii care, conform legislaţiei, sînt în drept să ţină registrul de sine stătător obţin licenţă la Comisia Naţională.     (4) Comisia Naţională şi organizaţiile abilitate de ea cu eliberarea licenţelor respective exercită supravegherea şi controlul activităţii participanţilor profesionişti la piaţa valorilor mobiliare, adoptă hotărîri privind retragerea licenţelor în cazul depistării încălcărilor legislaţiei cu privire la piaţa valorilor mobiliare.     (5) Comisia Naţională informează Banca Naţională a Moldovei despre licenţele eliberate băncilor şi altor instituţii financiare pentru activitate pe piaţa valorilor mobiliare, precum şi despre retragerea acestor licenţe.    (6) Pentru eliberarea licenţei, solicitantul depune la Comisia Naţională, în modul stabilit de aceasta, o cerere scrisă, la care anexează documentele ce confirmă corespunderea cerinţelor stabilite la art.53, inclusiv:     a) certificatul de înregistrare a întreprinderii la Camera Înregistrării de Stat;     b) extrasul din Registrul de stat al întreprinderilor şi organizaţiilor;     c) statutul, în două exemplare, cu toate modificările şi completările înregistrate la data prezentării documentelor, în care, cu excepţia băncilor şi altor instituţii financiare, va fi indicat genul de activitate pentru care se solicită licenţa;     e) documentul ce confirmă alegerea sau numirea organului executiv (administratorului);     f) bilanţul contabil la ultima dată de gestiune şi darea de seamă cu privire la rezultatele financiare confirmate de audit. În cazul în care persoana juridică a fost constituită înainte de data stabilită pentru întocmirea dărilor de seamă financiare, se prezintă bilanţul contabil intermediar, confirmat de comisia de cenzori;     g) documentele bancare şi alte documente care confirmă formarea de către solicitantul de licenţă a capitalului propriu şi a fondului de garanţie;     h) copiile atestatelor de calificare ale conducătorilor (administratorului) şi specialiştilor, eliberate de către Comisia Naţională, şi copiile carnetelor de muncă cu înscrierile respective;

    i) lista persoanelor afiliate ale solicitantului de licenţă, întocmită conform prevederilor legislaţiei în vigoare;     j) informaţia privind deţinerea de către solicitantul de licenţă a cotei de 5% şi mai mult în capitalul social al altor participanţi profesionişti la piaţa valorilor mobiliare;     k) documentele care confirmă existenţa condiţiilor stabilite de Comisia Naţională pentru desfăşurarea activităţii respective;     l) confirmarea privind dispunerea de programul soft care corespunde cerinţelor, stabilite de legislaţie şi de actele normative ale Comisiei Naţionale, pentru modul de ţinere a registrului deţinătorilor de valori mobiliare nominative de către registrator şi deţinătorul nominal;     m) regulile interne de activitate şi regulile de formare şi utilizare a fondului de garanţie;     n) copia autorizaţiei Băncii Naţionale a Moldovei – pentru bănci şi alte instituţii financiare;     o) procedurile şi măsurile de control intern îndreptate spre prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării actelor de terorism;     p) copia bonului de plată a taxei pentru eliberarea licenţei;     q) alte documente prevăzute de lege.     Documentele specificate la lit.a) şi c) se prezintă în original sau în copii autentificate notarial.    (61) Termenul de examinare a cererii nu va depăşi 30 de zile calendaristice de la data depunerii acesteia. Motiv de respingere a cererii este necorespunderea solicitantului cerinţelor prevăzute la art.53.    (7) Taxa pentru eliberarea licenţei pentru activitate profesionistă pe piaţa valorilor mobiliare este de 2500 lei.     (8) Taxele pentru eliberarea şi reperfectarea licenţei, precum şi pentru eliberarea copiei sau duplicatului acesteia, se varsă la bugetul Comisiei Naţionale.    Articolul 53. Cerinţele faţă de participanţii profesionişti                            la piaţa valorilor mobiliare     (1) Participanţii profesionişti la piaţa valorilor mobiliare sînt în drept să desfăşoare numai activitate profesionistă pe piaţa valorilor mobiliare, cu excepţia băncilor, titularilor de licenţe pentru activităţile de estimare a valorilor mobiliare şi a activelor ce se referă la ele, a emitenţilor care ţin registrul de sine stătător şi a altor subiecţi asupra cărora se extinde autoritatea Comisiei Naţionale, dacă legislaţia nu prevede altfel.     (2) Activitatea de estimare a valorilor mobiliare şi a activelor ce se referă la ele poate fi cumulată cu activităţile de evaluare în alte domenii în baza licenţelor eliberate de autorităţile de licenţiere.     (3) Persoana juridică obţine licenţa pentru activitate profesionistă pe piaţa valorilor mobiliare dacă întruneşte cumulativ următoarele condiţii:     a) este constituită sub forma juridică de organizare de societate pe acţiuni;     b) capitalul social al societăţii este constituit din mijloacele proprii ale fondatorilor (acţionarilor);     c) sediul oficial al societăţii este locul unde se află organul ei executiv;     d) deţinătorii de cotă substanţială ai societăţii corespund exigenţelor stabilite de prezenta lege;     e) obiectul de activitate este exclusiv prestarea serviciilor pe piaţa valorilor mobiliare, cu excepţiile prevăzute la alin.(1);     f) persoanele cu funcţie de răspundere se bucură de o reputaţie bună, au studii superioare adecvate activităţilor licenţiate şi o experienţă de muncă de cel puţin 2 ani pentru a garanta gestionarea şi funcţionarea corectă şi prudentă a participantului profesionist la piaţa valorilor mobiliare;     g) în afară de două persoane cu funcţie de răspundere, dispune de cel puţin doi specialişti cu atestat de calificare cu dreptul de a activa pe piaţa valorilor mobiliare;     h) asigură existenţa capitalului propriu minim, stabilit de către Comisia Naţională în funcţie de activitatea desfăşurată;     i) dispune de un fond de garanţie prevăzut de prezenta lege, cu excepţia băncilor;     j) are contract încheiat cu un auditor independent;     k) confirmă faptul corespunderii cerinţelor stabilite de către Comisia Naţională în privinţa încăperii, tehnicii de calcul, soft-urilor necesare pentru desfăşurarea activităţii;     l) dispune de autorizaţia Băncii Naţionale a Moldovei – pentru bănci şi alte instituţii financiare.     (4) În cazul băncilor, exigenţele prudenţiale menţionate la alin.(3) lit.d), f) şi h) vor fi aplicate în conformitate cu prevederile respective ale Legii instituţiilor financiare.     (5) Activitatea filialelor participantului profesionist la piaţa valorilor mobiliare va fi desfăşurată în cazul în care acestea se conformează prevederilor alin.(3) lit.f) şi l).     (6) Participantul profesionist la piaţa valorilor mobiliare, pe toată durata desfăşurării activităţii profesioniste pe piaţa valorilor mobiliare, este obligat:     a) să respecte condiţiile stabilite pentru obţinerea licenţei, regulile prudenţiale şi de conduită;     b) să respecte normativele privind capitalul propriu minim şi fondul de garanţie, stabilite prin prezenta lege şi prin actele normative ale Comisiei Naţionale;     c) să informeze sau, în cazurile stabilite de legislaţie, să coordoneze în prealabil cu Comisia Naţională orice modificare a modului de organizare şi funcţionare, în conformitate cu prevederile actelor normative ale Comisiei Naţionale.     (7) Mărimea fondului de garanţie al participanţilor profesionişti la piaţa valorilor mobiliare va constitui cel puţin 30% din mărimea capitalului propriu minim, cu excepţia depozitarului central, care formează fondul de risc al

participanţilor săi.     (8) Mijloacele fondului de garanţie se plasează în monedă naţională în depozite bancare şi/sau în certificate bancare de depozit, şi/sau în valori mobiliare de stat.     (9) În cazul în care, în urma utilizării mijloacelor fondului de garanţie, mărimea acestuia se reduce sub normativul stabilit, participantul profesionist la piaţa valorilor mobiliare este obligat, în termen de 90 de zile calendaristice, să suplinească fondul de garanţie.     (10) Pînă la radierea titularului de licenţă din registrul de stat al participanţilor profesionişti la piaţa valorilor mobiliare, utilizarea mijloacelor fondului de garanţie fără acordul Comisiei Naţionale nu se admite.     (11) Acţionari ai participantului profesionist la piaţa valorilor mobiliare pot fi orice persoane fizice sau juridice. Suma tuturor cotelor deţinute de acţionarii rezidenţi ai ţărilor şi/sau zonelor off-shore nu poate depăşi 5% din capitalul social al participantului profesionist la piaţa valorilor mobiliare.     (12) Persoanele cu funcţie de răspundere ale participanţilor profesionişti la piaţa valorilor mobiliare nu sînt în drept să deţină direct sau indirect, în nume propriu sau împreună cu soţia/soţul, precum şi cu rudele de gradul I, o cotă substanţială sau să deţină funcţii de răspundere la un alt participant profesionist la piaţa valorilor mobiliare, cu excepţia funcţiei de membru al consiliului bursei de valori şi al consiliului depozitarului central.     (13) Persoanele menţionate la alin.(12), precum şi angajaţii participanţilor profesionişti la piaţa valorilor mobiliare, cu excepţia personalului bursei de valori şi al depozitarului central, nu pot fi salariaţii unui alt participant profesionist la piaţa valorilor mobiliare.     (14) Brokerii şi dealerii sînt obligaţi să devină membri ai bursei de valori, precum şi participanţi ai depozitarului central.     (15) În scopul dezvoltării pieţei valorilor mobiliare, participanţii profesionişti la piaţa valorilor mobiliare care desfăşoară activitate pe această piaţă sînt în drept, pe principii benevole, să constituie organizaţii necomerciale.37.Drepturile generate de obligatiuni. Deosebirile dintre actiuni si obligatiuniObligatiunile Dau deţinătorului dreptul de încasare a unei dobânzi şi vor fi răscumpărate la scadenţă de către emitent, investitorul recuperându-şi capitalul avansat în schimbul obligaţiunilor.38. Caracteristica pietei extrabursiera Lipsa unei localizari sau a unei cladiri, tranyactiile fiind executate in oficiile societatii financiare care actioneaya ca dealeri; accesul este mai larg atit pentur clienti cit si pentru titulari, existind numerosi creatori de piata; Tranyactiile se realizeaza prin negocieri directe dintre vinyator si cumparator; reglementarea tranyactiilor este mai putin ferma si cuprinyatoare; deoarece preturile sunt stabilite prin negocieri iyolate ele pot sa varieze de la o firma la alta + Intrebarea 11 39. Ordinele de bursa. Tipurile odrinelor de bursa

Este o instructiune clara, data de un operator economic ce doreste sa cumpere/vinda titluri financiare, adresata unui agent bursier in forma scrisa, prin telex, telegrama, telefon sau in mod verbal, in cursul sedintei bursiere, sub reyerva confirmarii ei scrise. Tipurile: Principalele tipuri de ordine bursiere ce se pot întâlni pe piață sunt:

-ordinul la pia ț ă = se acceptă de către client prețul de piață cel mai bun din momentul recepționării și intrării ordinului în mecanismul de formare a cursului.- ordinul la curs limită = este ordinul în care clientul precizează prețul maxim pe care este dispus să îl plătească la cumpărare, respectiv prețul minim pe care dorește să îl încaseze la vânzare.-ordine cu mentiuni speciale: ”stop” sau ”stop limită”= vizează limitarea pierderii sau conservarea câștigului ca urmare a evoluției ulterioare nefavorabile a cursului și devine ordin de tranzacționare la piață sau la un curs limită când se atinge nivelul precizat de client pentru executarea tranzacției de sens contrar.Ordinul Stop presupune un parametru valoric de preț și reprezintă complementarul ordinului-limită. Dacă la ordinul-limită se tranzacționează la prețuri egale sau mai bune decât limita indicată, la ordinul-stop se tranzacționează doar la prețuri egale sau mai puțin favorabile.Ordinul Stop-limită reprezintă o situație distinctă a ordinului stop obișnuit. El impune o limită care, odată atinsă, transformă ordinul stop (devenit ordin la piață) în ordin-limită. Practic, cele două valori numerice cuprinse în ordin configurează intervalul închis în interiorul căruia ordinul-limită funcționează ca ordin de piață. “cu atenție” = intermediarul va executa ordinul clientului dintr-o dată sau fracționat astfel încât execuția ordinului să nu provoace efecte adverse cu privire la producerea unui dezechilibru între cerere și ofertă “cu grijă” = lasă intermediarului mari posibilități de execuție într-un interval de timp suficient de mare (una sau mai multe ședințe bursiere) astfel încât operațiunea să se deruleze în cele mai favorabile condiții pentru client și să nu provoace perturbații ale cursului bursier “totul sau nimic” = nu permite execuția fracționată, iar în cazul în care piața nu oferă condiții satisfăcătoare pentru client, intermediarul are posibilitatea să decidă cu privire la neexecutarea ordinului (însă ordinul neexecutat rămâne în evidența intermediarului pentru o eventuală executare ulterioară) ”imediat sau anulează” = tranzacția trebuie executată imediat (total sau parțial) cu anularea părții rămasă neexecutată

”la deschidere” sau ”la închidere” = executarea tranzacției trebuie realizată la cursul de deschidere sau în ultimele 30 de secunde ale zilei de tranzacționare; în caz contrar, tranzacția se anulează.40.Valori mobiliare derivateIntrebarea 13 sau 3241.Particularitatile emisiei valorilor mobiliare de stat Articolul 11. Înregistrarea valorilor mobiliare de stat    Fiecărei emisiuni a valorilor mobiliare de stat Ministerul Finanţelor atribuie, în conformitate cu cerinţele standardului internaţional, numărul înregistrării de stat. Banca Naţională a Moldovei prezintă Comisiei Naţionale informaţia privind rezultatele licitaţiilor valorilor mobiliare de stat cu termenul de circulaţie mai mare de un an. + intrebarea 1742.Indicii bursieri.Caracteristica generalaIndicele bursier este un indicator statistic care reflectă evoluţia în timp a pieţelor de valori mobiliare. Introducerea indicilor bursieri derivă din necesitatea urmăririi evoluţiei în ansamblu a pieţei respective. Creşterea indicelui bursier reflectă faptul că cererea de valori mobiliare, este superioară ofertei, acest lucru indicând o activitate pozitivă, a societăţilor cotate la bursă. Primul indice bursier a fost Dow Jones Industrial Average apărut la Bursa din New York în 1896. Acesta a fost urmat de indicele britanic FT-SE 30, de indicele Nikkei şi alţi indici care aparţin primei generaţii de indici în structura cărora sunt cuprinse acţiuni ale căror emitenţi aparţin aceluiaşi domeniu de activitate (de regulă industrial) şi ca urmare au o capacitate de reprezentare a pieţei bursiere limitată. Principalii indici bursieri aparţin pieţelor din SUA, Marea Britanie şi Japonia. Dezvoltarea pieţelor bursiere a determinat apariţia unei noi categorii de indici – internaţionali. Indicele Dow-Jones (Dow-Jones 30 Industrial Average) Este cel mai cunoscut indice american, fiind standardul general al pieţei, utilizat de presă şi alte mijloace de informare pentru a măsura evoluţia pieţei americane. Este un indice din generaţia I ce conţine 30 de acţiuni aparţinând unor societăţi industriale. Astăzi în componenţa indicelui sunt incluse şi societăţi neindustriale ca: J.P. Morgan sau Mc Donald’s. Iniţial, indicele era calculat ca o medie aritmetică a celor 30 valori. Prima valoare a indicelui, a fost de 40,49 puncte la data de 26 mai 1896. Titlurile de valoare ce intră în calculul acestui indice sunt selectate de ziarul Wall Street Journal, pe baza creşterii activităţii economice şi a performanţelor economico-financiare. Câteva dintre societăţile care intră în calculul acestui indice sunt: Boeing Co., Caterpillar Inc., Chevron Corp., Coca Cola Co., DuPont Co., Exxon Corp., General Electric, Hewlett Packard, Philip Morris Co., Walt Disney Co. etc. Financial Times 30 (FT30) cunoscut şi sub denumirea de FT Ordinary Share Index, este cel mai vechi indice din Marea Britanie. El se bazează pe cursul a 30 de acţiuni intens tranzacţionate (blue chips), fiind recalculat ori de câte ori se produc modificări în cursul acţiunilor ce compun indicele;Financial Times Stock Exchange 100 (FT-SE 100) a fost introdus pentru a satisface nevoia unui indice al acţiunilor, calculat în timp real. Reprezintă suportul pentru contractele futures şi opţiuni încheiate pe piaţa londoneză. Data de referinţă este 31 decembrie 1983 iar valoarea de start de 1000 puncte.Indicele Nikkei este compus din 225 acţiuni din prima secţiune a TSE, fiind calculat ca o medie aritmetică ponderată. Indicele se modifică în mod egal pentru aceeaşi variaţie a cursului acţiunilor, indiferent de capitalizarea bursieră. Este ca şi Dow Jones un indice din prima generaţie. Compoziţia indicelui este reanalizată anual, acţiunile fiind reînlocuite pe principiul lichidităţiiIndicele Topix este indicele primei secţiuni a bursei din Tokyo şi cuprinde toate acţiunile companiilor ce cotează în prima secţiune a bursei. Din familia de indici Topix mai fac parte: - Topix Core 30 care ia în calcul cele mai intens tranzacţionate 30 acţiuni;- Topix Large 70, - Topix 100, - Topix Mid 400 - Topix Large 500.

Deosebirea între aceşti indici, constă în principal, în aria de cuprindere a companiilor în funcţie de dimensiunea acestora. Indicii Topix sunt ponderaţi cu capitalizarea bursieră şi au fost lansaţi la 1 aprilie 1969 având o valoare de 1000 puncte. Sunt calculaţi în timp real pe parcursul fiecărei zile de tranzacţionare.43.Contractele futures.Elemente definitoriiContractele futures se pot defini ca un angajament standardizat de a cumpăra sau vinde un anumit activ financiar la o dată viitoare şi la un preţ stabilit în momentul încheierii tranzacţiei; contractul futures implică deci stabilirea activului ce stă la baza contractului, a cantităţii ce trebuie livrate, a preţului şi scadenţei. La baza apariţiei contractelor futures au stat contactele forward.În cazul unui contract futures, cumpărătorul şi vânzătorul contractului nu se cunosc între ei, ci doar ştiu piaţa pe care se desfăşoară tranzacţia. Nu ei hotărăsc activul suport care face obiectul contractului ci de bursa care oferă contractul în mod standardizat. Bursa specializată stabileşte precis calitatea sau caracteristicile activului suport, precum şi diferenţele de preţ ce urmează să fie calculate în cazul în care nu se livrează activul suport standard, ci un activ suport asemănător de o calitate inferioară. La încheierea contractului se cere fiecărei părţi depunerea unei sume de bani numită marjă sau garanţie. De obicei, scadenţa contractelor futures nu depăşeşte 12 luni.

Siguranţa tranzacţiilor pe piaţa futures este asigurată prin reglementarea şi organizarea specifică a pieţei derivatelor financiare în care instituţia centrală este Casa de Compensaţie (clearing house). Această instituţie cheie a pieţei derivatelor financiare îndeplineşte două funcţii principale :

asigură integritatea financiară a tranzacţiilor prin garantarea respectării obligaţiilor contractuale de către membrii Casei de Compensaţie; oferă posibilitatea lichidării anticipate a poziţiilor deţinute de participanţii la tranzacţiile de pe această piaţă.

Spre deosebire de contractele forwards, contractele futures nu prezintă riscul insolvabilităţii, prin funcţionarea casei de compensaţie, a depozitului de garanţie şi apelul la marjă. Practic, Casa de Compensaţie ia poziţie în contrapartidă atât cu cumpărătorul, cât şi cu vânzătorul, rezultând pentru ea o poziţie netă neutră şi fără risc. Activitatea de clearing a tranzacţiilor contribuie la îndeplinirea a trei funcţii esenţiale ale bursei de valori. În primul rând, este menţinută lichiditatea pieţei, deoarece toate poziţiile pot fi compensate de către investitor prin angajarea ulterioară a unei poziţii opuse. Astfel, dacă un investitor este long pe un titlu ca urmare a cumpărării unui contract, partea opusă în contractul său este casa de compensaţie. Deci, dacă investitorul respectiv vrea să-şi lichideze poziţia (să se elibereze de obligaţie), atunci el trebuie doar să vândă bursei de valori acel contract. Această poziţie de compensare eliberează investitorul respectiv de orice altă obligaţie contractuală, fără să fie nevoit să ia legătura cu partenerul iniţial al contractului.În al doilea rând, dacă trebuie să aibă loc livrarea titlurilor stipulată de contract (max. 5% dintre contractele futures au ca şi consecinţă livrarea), procesul este mult mai simplu când partea opusă este casa de compensaţie. Investitorul care vrea să facă livrarea titlurilor anunţă casa de compensaţie iar aceasta, la rândul său, anunţă investitorul care cea mai veche poziţie long (contract de cumpărare) că va avea loc livrarea. Nici unul dintre investitorii care au deţinut contractul de-a lungul existenţei sale, long sau short, nu este implicat în nici un mod.În al treilea rând, dacă una din părţile implicate într-un contract futures nu îşi achită obligaţiile dintr-un motiv oarecare, executarea contractului este garantată de către casa de compensaţie, pentru că acum ea este partea opusă în acea tranzacţie.Operatorii de pe piaţa futures se pot clasifica, în funcţie de scopul urmărit în1:

hedgeri, investitori în alte active care se protejează printr-un contract futures împotriva pierderii generate de fluctuaţia preţului iniţial; arbitrajori, care speră să obţină câştig din diferenţele de preţ de pe pieţe diferite sau din momente diferite; speculatori, care îşi asumă riscuri importante pentru a obţine profit din fluctuaţia preţului contractelor futures.

În general investitorul va deschide o poziţie „long”, adică va cumpăra un contract futures, atunci când estimează o creştere a preţurilor la termen sau o poziţie „short”, de vânzare a unui contract futures, atunci când prevede o scădere a preţului în viitor.Executarea contractului futures este obligatorie atât pentru cumpărător cât şi pentru vânzător, întotdeauna unul din ei înregistrând un câştig şi celălalt o pierdere.44.Bursa de valori:concept,clasificare si functiiIntrebarea 11 + capitolul 8 din legea PVM

clasificări ale burselor:În funcţie de varietatea produselor tranzacţionate şi de tranzacţiile pe care le mijlocesc,

bursele pot fi:• generale, în cadrul lor realizîndu-se tranzacţii cu o gamă variată de produse (valori

mobiliare sau mărfuri);• specializate, care mijlocesc numai tranzacţii cu valori mobiliare sau numai cu mărfuri

(London Metal Exchange, Tokyo Grain Exchange, New York Cofee, Sugar and Cocoa Exchangeetc.).

După obiectul tranzacţiilor intermediate, bursele se pot calsifica оn:• burse de valori mobiliare • burse de mărfuri • burse complementare comerţului internaţional• burse valutare sau de devize.În funcţie de forma de localizare a burselor, acestea sunt:• centralizate, ceea ce presupune existenţa fizică a intermediarilor care realizează tranzacţiile

în aceeaşi incintă;• descentralizate, fiind burse bazate pe un mecanism de comunicare la distanţă, fiind numite

şi burse electronice.După soluţia instituţională aleasă pentru înfiinţarea şi funcţionarea burselor, se regăsesc:• burse de stat, ceea ce presupune pentru momentul înfiinţării intervenţia organelor

1

administraţiei publice, acest tip de burse fiind caracteristic în general ţărilor europene continentale(Franţa, Germania, Italia, România etc.) şi au, de regulă, accesul deschis pentru orice intermediarcare îndeplineşte condiţiile impuse de regulamentele în vigoare;

• burse private, care au apărut exclusiv prin iniţiativă privată, fiind caracteristice ţăriloranglo-saxone (Statele Unite, Marea Britanie etc.), unde accesul este restricţionat la un anumit numărde locuri (membrii), prima condiţie pentru un intermediar care doreşte să participe la respectivapiaţă fiind să aibă un loc de tranzacţionare;

Conform modului de comunicare în vederea încheierii tranzacţiilor, se pot deosebi burse:• cu strigare liberă (open outcy), în cadrul cărora tranzacţiile se încheie prin viu-grai, fiind

cea mai veche formă de comunicare;• electronice, tranzacţiile realizîndu-se prin intermediul tehnologiilor moderne de comunicare

(telefon, fax, internet etc.).În funcţie de modul de formare al preţului, bursele sunt organizate în:• pieţe de licitaţie, ceea ce presupune existenţa unui conducător al şedinţei de tranzacţionare

(conducătorul fiind reprezentat de persoane fizice sau sisteme electronice), caracteristic fiind faptulcă la un moment dat în timp, pentru un anumit titlu, nu poate exista decît un singur preţ deîncheiere a tranzacţiilor;

• pieţe de negociere, unde pentru formarea preţului se utilizează negocierea directă întreparticipanţi, caracteristic fiind faptul că la un moment dat în timp, pentru acelaşi titlu, pot existasimultan mai multe preţuri de încheiere a tranzacţiilor, datorită posibilităţii existenţei mai multornegocieri simultane pentru respectivul titlu.

După disciplina de tranzacţionare, bursele pot fi clasificate în:• pieţe bazate pe ordine (order-driven market), în cadrul cărora cursul bursier se formează pe

baza ordinelor introduse în sistem de către intermediari (mai sunt numite şi pieţe de tip „doubleauction”);

• pieţe bazate pe cotaţii (quote-drivem market), care presupun existenţa unor intermediariformatori de piaţă (market makers) care afişează cotaţii ferme de cumpărare şi de vînzare pe unanumit titlu financiar.

Din punct de vedere al accesului la calitatea de membru al unei burse se disting:• burse închise, care presupun un număr fix de membri, locul deţinut de fiecare dintre aceştia

putînd fi vîndut, închiriat sau cedat prin moştenire. Preţul cu care locul unui membru este vîndutsau chiria plătită depind de evoluţia activităţii bursiere în zona respectivă: de exemplu, în octombrie2001, un loc la NYSE s-a vîndut cu 2,2 milioane USD. A deţine unul din cele 1366 de locuri aleNYSE îi dă posesorului dreptul de a tranzacţiona acţiuni, obligaţiuni şi de a vota la întrunirilebursei. Cel mai mare preţ plătit pentru un loc în cadrul bursei a fost de 2,65 milioane USD, la 23august 1999, membrii deplini care au cumpărat sau moştenit „locul”; membrii cu chirie sunt cei careau închiriat locul şi care în funcţie de regulamentele bursiere pot avea aceleaşi drepturi ca şimembrii deplini sau drepturile lor sunt limitate prin regulamentele bursiere; membrii parţiali carepot participa la încheierea de tranzacţii, ca oricare dintre celelalte două categorii dar nu pot îndeplinianumite funcţii;

• burse deschise – acestea sunt instituţii care nu presupun un număr limitat de membri,membrii plătind o taxă de admitere şi o cotizaţie anuală. La acest tip de burse diferenţierea se faceîntre membri fondatori şi membri cooptaţi astfel:

Funcţiile burselor de valori Funcţii macroeconomiceBursa asigură, în primul rînd, un circuit mai scurt şi mai eficient între economiile pe termen

lung (cele ale persoanelor particulare) şi nevoile de finanţare ale întreprinderilor şi colectivităţilorpublice (mai cu seamă ale statului). Prin aceasta bursa a devenit un concurent puternic pentrusistemul bancar (care este intermediar între depozite, deci economii, şi nevoi, adică împrumuturi)deoarece limitarea posibilităţilor de mişcare ale solicitanţilor de capitaluri (emitenţii de acţiuni sauobligaţiuni) este calificată adesea ca un fenomen de dezintermediere. Bursa devine deci un mijlocesenţial şi alternativ pentru creditul bancar, pentru finanţarea economiei. Este demn de reţinut faptulcă emitenţii de acţiuni sau obligaţiuni nu ezită să folosească simultan ambele modalităţi de finanţare(apelează, deci, atît la împrumuturi bancare, cît şi la bursa de valori), în S.U.A., spre exemplu,folosirea sistemului bancar în combinaţie cu bursa a permis atragerea unor resurse financiare uriaşe,care au asigurat dezvoltarea extraordinară şi foarte rapidă a informaticii şi biotehnologiilor. ÎnEuropa, construcţia Eurotunelului s-a realizat din resurse obţinute prin vînzarea de acţiuni, iar maiapoi cu ajutorul unor credite bancare. Această soluţie ar putea fi utilizată şi de ţara noastră pentrurealizarea unor proiecte economice de mare importanţă (şi valoare), cum ar fi reţeaua de autostrăzisau modernizarea reţelelor feroviare şi de telecomunicaţii.

În al doilea rînd, bursa este un instrument prin care se asigură lichidităţi pentru economie.Bursa fiind deschisă practic în toate zilele lucrătoare, deţinătorii de valori mobiliare pot realiza

foarte simplu şi la un cost redus (cheltuielile de curtaj reprezintă – în medie – circa 1% din valoareatranzacţiilor) transformarea acestora în bani. Nu trebuie să uităm că bursa este un substituantimportant pentru posesorii de economii sau deţinătorii de titluri, care pot să-şi realizeze scopul (de aface plasamente sau de a obţine lichidităţi). Mişcarea capitalurilor nu schimbă însă, în principiu,plasamentul lor original.

În al treilea rînd, informaţiile oferite de bursă prin cursul acţiunilor reprezintă baza practică deevaluare a valorii de piaţă a capitalului (exprimată prin capitalizarea bursieră). Bursa este sursa unorinformaţii care pot fi sau nu în dezacord cu valoarea reală (intrinsecă sau sinceră) a oricărei firmeadmise la cotă. Analiza fundamentală trebuie să convingă întreprinzătorul potenţial (darcircumspect) să-şi plaseze capitalul în achiziţionarea de acţiuni ale unor societăţi cotate la bursă,demonstrînd (prin folosirea ca punct de plecare a valorii prezente V0) pe baza fluxurilor viitoare(dividende, profitul net etc.) perspectivele evoluţiei cursului de bursă.

În al patrulea rînd, bursa este terenul şi instrumentul unor restructurări sectoriale foarteimportante. Prin ofertă publică de cumpărare (O.P.C) sau prin ofertă publică de vînzare (O.P.V.),bursa facilitează – pentru societăţile cotate – „posibilităţi de a bate propria lor monedă şi de acumpăra valori nu numai prin plăţi la vedere, ci şi remiţînd acţionarilor societăţilor atacate acţiuniale întreprinderilor atacatoare” Mobilitatea capitalurilor creează premisele găsirii, practic permanente, a celor mai bune plasamenteale momentului. Colectarea capitalurilor disponibile, insuficient sau chiar ineficient valorificate, şiplasarea lor în cele mai active sectoare ale vieţii economice este una din cele mai importante funcţiiale bursei de valori.În sfîrşit, în al cincilea rînd, în planul macroeconomic, pentru noile instrumente financiare, bursa este un loc de transfer al riscurilor, mişcarea realizîndu-se în sens invers în raport cu gradul de adaptare, de capacitatea de a le suporta. Cu alte cuvinte, cei mai expuşi riscurilor bursiere sunt micii acţionari, cu forţă economică scăzută, care, în mod obişnuit, pierd de pe urma speculaţiilor bursiere.

Funcţii microeconomiceBursa facilitează, în primul rînd, creşterea sau scăderea notorietăţii firmelor cotate şi, prin

aceasta, influenţează motivaţia principală a întreprinzătorilor care se prezintă pe piaţă pentru a vindesau cumpăra (confirmînd sau infirmînd analizele proprii pe care ei le realizează asupra cursuluidiferitelor acţiuni).

În al doilea rînd, bursa permite creşterea fondurilor proprii; societăţile noi care apar pe piaţănu pot să realizeze decît indirect o creştere de capital (vînzarea acţiunilor deţinute de vechiiacţionari nu le sporeşte capitalul), prin emiterea de noi acţiuni, care se vor vinde direct prin bursă.

În al treilea rînd, bursa aspiră la o mai bună administrare a întreprinderilor, în scopul uneisporiri a valorii activelor, care să determine o creştere a profiturilor acţionarilor; acest argument esteinvocat mai frecvent de către iniţiatorii burselor din ţările aflate în tranziţie spre economia de piaţă.

Funcţii în plan individual Bursa facilitează obţinerea lichidităţii patrimoniului acţionarilor (unele plăţi către buget

putîndu-se efectua direct în titluri) şi asigură totodată o evaluare cît mai exactă a averii personale.Acţionarii pot, în orice moment, să-şi vîndă, integral sau parţial, titlurile pe care le deţin înschimbul unui preţ de piaţă acceptabil, fixat de bursă. Numai piaţa bursieră asigură o asemeneasupleţe; este mult mai greu de găsit, în altă parte, în afara bursei, un client dispus să negocieze, săcumpere (ori să vîndă) titluri pentru valori necotate. Această mare mobilitate permite acţionarilorminoritari să-şi lichideze titlurile fără a periclita continuitatea activităţii firmei respective. Este greude crezut de asemenea că, în condiţiile contemporane, cineva acceptă să furnizeze o parte acapitalului unei societăţi dacă nu are siguranţa că va putea lichida imediat, sau într-un termen scurt,integral sau parţial, în condiţii de preţ bine stabilite, titlurile pe care le achiziţionează în acest fel.Posesorii de titluri trebuie deci să poată cunoaşte oricînd cum sunt cotate (apreciate) în mod oficialvalorile în care şi-au investit economiile.

Aşadar, creşterea şi dezvoltarea economică a unei ţări sunt strîns legate de posibilităţile definanţare de care dispune societatea respectivă. Aceste mijloace financiare pot fi asigurate atît prinsistemul bancar (intern sau internaţional), cît mai ales prin bursă, care constituie, în prezent, unelement cheie pentru atragerea capitalurilor disponibile. Se apreciază10 chiar că bursa modernă, caurmare a faptului că a reuşit să reducă substanţial costul operaţiunilor (scăderea faţă de bursa„veche” este de peste 6 ori), cît şi ca urmare a faptului că efectuează ordinele de tranzacţii şifurnizează informaţii în timp real, va ajunge, în scurt timp, să depăşească sistemul bancar din punctde vedere al capacităţii de a asigura aport de capital.Bursa de valori acte normative: statutul + regulamentul. Adunarea generala (ordinara - o data pe an)+extraordinareconsiliul societatii se aleg pe un termen nu mam mare de 4 ani aceiasi membri pot fi alexi de nenumarate ori.organul executivcomisia de cenzori - (de la 2 la 5 ani tre sa fie un numar impar se supune adunarii generale)

45.Analiza comparative a actiunilor si obligatiunilor46.Conceptul si tipurile valorilor mobiliare de stat

Intrebarea 12 +1747.Drepturile si obligatiile generate de actiuniIntrebarea 2048.Constructia indicilor bursieri reprezentativiConstrucţia unui indice presupune parcurgerea mai multor etape:1. Stabilirea compoziţiei indicelui, ceea ce presupune determinarea eşantionului de valori mobiliare reţinute din totalul titlurilor tranzacţionate la un moment dat. Eşantionul poate fi mai larg sau mai restrâns. În toate cazurile numărul de titluri tranzacţionate este mai mare decât numărul de titluri reţinute;2. A doua etapă o constituie construcţia propriu-zisă a indicelui, în care sunt stabilite ponderile diferitelor elemente în cadrul eşantionului. Există trei tipuri de ponderare în cadrul indicelui bursier:

a) acordarea din construcţia indicelui a unei ponderi egale fiecărei componente din eşantion, astfel încât produsul dintre numărul de titluri dintr-un tip şi preţul acestuia să fie constant;b) acordarea unei ponderi proporţionale cu capitalizarea bursieră;c) neacordarea unei ponderi, fiind calculate doar preţurile de piaţă ale titlurilor ce formează eşantionul.

3. Stabilirea datei de referinţă, la care indicele se exprimă printr-un număr de puncte (100 sau 1000). Orice valoare a indicelui, peste sau sub valoarea de referinţă, indică o creştere respectiv o scădere pe piaţa bursieră.

Primul indice bursier a fost Dow Jones Industrial Average apărut la Bursa din New York în 1896. Acesta a fost urmat de indicele britanic FT-SE 30, de indicele Nikkei şi alţi indici care aparţin primei generaţii de indici în structura cărora sunt cuprinse acţiuni ale căror emitenţi aparţin aceluiaşi domeniu de activitate (de regulă industrial) şi ca urmare au o capacitate de reprezentare a pieţei bursiere limitată.

O etapă nouă în construcţia indicilor bursieri a fost reprezentată de apariţia indicilor din generaţia a doua care includ un număr mult mai mare de titluri din diferite sectoare ale economiei conducând la o caracterizare mai bună a pieţei bursiere. Astfel de indici sunt: FT 100, Topix, FAZ etc. În economiile caracterizate de rate ridicate ale inflaţiei, pentru asigurarea compatibilităţii în timp a indicilor, aceştia sunt calculaţi, pe lângă moneda naţională şi în valută. O astfel de situaţie apare şi la BVB unde sunt calculaţi în valută doi indici: BET şi BET-C.Modul de determinare a indicilor bursieri se bazeaza pe principii:-simplitatea metodelor de calcul;-reflectarea intodeauna a realitatii;-utilizarea indicilor bursieri in analiza strategiilor de investitii-informatiile folosite in calculul indicilor trebuie sa aiba la origine surse autorizate;-asigurareacontinuitatii si comparabilitatii datelor fata de momentele anterioare;-consistenta datelor si a metodelor de calcul trebuie mentinuta;-indicii trebuie sa satisfaca nevoia de informatie utila si reprezentativa.Indicii de prima generatie se calculeaza ca o medie aritmetica a cursurilor actiunilor componente.INdicii de a doua generatie se calculeaza dupa media ponderata cu capitalizarea bursiera.Construirea unui indice trebuie sa raspunda la tei exigente:-sa conduca la calcularea unei valori care are semnificatie economica;-sa satisfaca cerintele statistice farade care de altfel nu se realizeaza nici prima cerinta;-indicele rezultat sa fie cotabil;49.Indicii bursieri autohtoni Din anul 2000 Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare a introdus indicele CNVM-32, drept baza pentru calcularea lui este Dow Jomes. Se calculeaza saptaminal dupa inchiderea sedintei de vineri. Structura lui reflecta structura produsului intern brut: aprox 58 produse alimentare su bauturi; 19 - industria usoara; 16 - industria grea;7 sfera serviciilor. Deoarece economia moldovei este slab dezvoltata pe baza lui nu se pot face speculatii sau analize profunde,. Actualmente acest indice se numeste CNPF.

I=(Capitalizarea pina la modificarea emitentului/capitalizarea dupa modificarea emitentului)*(valoarea actiunii in momentul de calcul/valoarea de baza a actiunii la data de baza*100%)EVM composite este destinat urmaririi nivelului evolutiei in ansamblu a preturilor inregistrate pe piata bursiera din moldova.EVM composite=k*(capitalizarea bursiera curenta a valorilor mobiliare incluse in calculul indicelui/capitalizarea bursiera in perioada de baza a valorilor mobiliare incluse in calcul).Drept perioada de baza se considera 01ianuarie2006Lista initiala a valorilor mobiliare incluse in calculul indecilui stabilite pentru perioada de baza include 778 clase de actiuni la 771 societati pe actiuni de tip deschis din RM. Valoarea indicelui EVM composite se masoara in puncte,

rotungirea valorii indicelui se face pina la 4 cifre dupa virgula. Valoarea indicelui EVM composite in perioada de baza 1 ianuarie 2006 este egala ku 1000puncte.50Caracteristica si analiza indicelor la principalele centre bursiereNew york - Dow jones (media cursurilor celor mai mari 30 de titluri industriale americane)NYSE - capitalizarea bursiera a celui mai important segment al pietei newyorkeze; Standart and Poors capitalizarea bursiera a 500 de titluri cotate la NYSE, AMEX si OTCTokyo - Nikkei- media cursurilor a 225 de titluri cuprinse in prima sectiune la TSE; Topix - Capitalizarea primei sectiuni la TSE; TSE - Capitalizarea bursiera pentur sectiuni de peste 1500 de titluriLondra -FT-30 - media geometrica a cursurilor celor mai mari 30 de titluri listate; FTSE-100 - capitalizarea bursiera a celor mai mari 100 de companiiFrankfurt - FAZ - Media cursurilor bursiere a 100 de mari titluri; DAX 30 - media cursurilor bursiere a 30 de mari titluri;Paris- CAC40 media cursurilor celor mai mari 40 de companii de pe piata la termen