STUDIU PRIVIND ROLUL EURITMIEI ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII PREŞCOLARILOR

ED. POPA ELENA CRINA

GRĂDINIŢA CU P.P. NR. 13 FOCŞANI

Experţii în euritmie sunt de părere că putem comunica la fel de bine prin gesturi la fel cum o facem prin cuvinte. Această artă îi învaţă pe copii cum să transpună poveşti, poezii şi muzică în anumite mişcări.

În primă fază, euritmia pedagogică avea intenţia de a-i ajuta pe copii să se dezvolte din punct de vedere fizic. S-a descoperit ulterior că procesul transpunerii sunetelor în mişcări armonioase stimulează gândirea, imaginaţia şi creativitatea.

Pentru că se face în grup, aceasta ajută copiii să îşi dezvolte şi capacitatea de a avea răbdare, de a colabora cu ceilalţi şi de a fi atenţi la detalii. În plus, îi ajută să îşi facă mai uşor prieteni şi să-şi dezvolte aptitudini sociale importante.

Nu numai dezvoltarea celor mici are de beneficiat, ci şi educaţia lor. Euritmia contribuie, printre altele, şi la îmbogăţirea vocabularului şi a culturii generale. Temele sunt precise şi au rolul de a-i învăţa pe copii cât mai multe lucruri.

Scopul ei este acela de a stimula şi consolida capacităţile expresive ale copiilor prin mişcare. Ea are rolul de a stimula imaginaţia, procesul gândirii şi conceptualizarea. În grădinitţă sau şcoli, copiii sunt stimulaţi să transpună o poveste sau o poezie în gesturi şi mişcări. Euritmicii sunt de părere că poveştile îşi pot păstra autenticitatea şi înţelesul şi atunci când sunt redate gestual, nu numai verbal. Euritmia încearcă să ajute la dezvoltarea copilului per întreg - atât intelectual, social, fizic, emoţional, dar şi cultural prin conţinut informaţional esenţial. De exemplu, in exerciţii precum "dansul fluturilor", "ciripitul păsărelelor" sau "dansul albinuţelor", copiii au ocazia să înveţe o mulţime de lucruri noi despre aceste insecte sau păsări şi despre modul lor de viaţă.

Tocmai de aceea, aceasta metodă este foarte recomandată mai ales la grupa mică. Păşind în aceasta nouă lume, micii ” grădinari” au nevoie de joc pentru a descoperi noul teritoriu. La început stingheri şi speriaţi, copiii de grupă mică devin apoi foarte receptivi dacă li se propune un joc. “Deschide urechea bine”sau “ Jocul mut” sunt foarte bune pentru relaţionarea copiilor, socializarea lor, cunoaşterea colegilor de grupă.

Jocurile cu rol, cele mai apreciate fiind acum “ De-a mama”, “ De-a doctorul”, “ De-a bucătăria” (cum spun ei), îi ajută pe copii să verbalizeze, să redea aspecte din realitatea familiară, să aducă o bucăţică din familia şi casa lor în sala de grupă. Aceste jocuri le sunt foarte dragi şi apropiate mediului pe care ei îl cunosc cel mai bine.

După ce trec de pasul cu lacrimi, cu întrebări din 5 în 5 minute cand vine cineva să-l ia acasă, după ce învaţă că nimeni nu rămâne la grădiniţa şi observă că fiecare zi se transformă în rutină, încep să fie receptivi la poveştile scurte şi amuzante pe care le spune doamna, cand imită lupul cel rău, pe Moş Martin, vulpea cea şireată şi multe alte personaje, la poeziile ritmate şi scurte despre degeţele, cifre, familia şi nu în ultimul rând la cântecele vesele şi pline de mişcări distractive din “Bate vântul frunzele”, “Castelul”, “ Alunelul”, “ În pădurea cu alune”, “Noi suntem piticii” etc.

In timpul acestor exercitii copiii sunt stimulati sa transpuna diverse povesti sau sunete in miscari, fara a folosi limbajul sau alte metode de exprimare. La inceput, miscarile sunt destul de simpliste si intortocheate, lipsite de sens. Repetarea lor constanta si intelegerea treptata a lor ajuta copiii sa transforme aceste miscari intr-o adevarata arta. Ele devin din ce in ce mai complexe, armonioase si mai usor de inteles. Miscarea bratelor si picioarelor in exercitiile euritmice vine ca reactie la anumite ritmuri si tonalitati.

Actul artistic nu este unul lipsit de inteles. Miscarile sunt regizate si aranjate in asa fel incat sa surprinda corect mesajul pe care vor sa il transmita. De exemplu, daca se alege ca tema "dansul pasarelelor" folosindu-se ca reper "Anotimpurile" lui Vivaldi, capacitatea de intelegere si transpunere a mesajului corect depinde si de scena in care e pus exercitiul, recuzita sau costumatii.

Exista o latura terapeutica a euritmiei. Se pare ca are efecte benefice in recuperarea ADHD-ului la copii, a intarzierilor in dezvoltare, dar si a deficientelor de invatare. Efectul terapeutic s-a constatat si in tratarea anumitor boli somatice.

Dar cel mai mult, copiilor din grupa mea le place dansul. De aceea am ales să colaborăm şi în acest an, al cincilea consecutiv, cu doamna profesoară de dans Liliana Tincu. Doamna este un pedagog înnăscut, cu multă răbdare pentru “pui-pui” cum îi numeşte pe copii. Cele două şedinţe de dans săptămânale sunt un moment plin de culoare şi de voie bună pentru prichindei. Ei învaţă dansuri placute, simple, cu mişcări uşoare, adaptate caracteristicilor de dezvoltarea fizică a vârstei. De asemenea, dansul este îmbinat şi cu un moment pregătitor de încălzire a corpului, prin câteva elemente de gimnastică. După ce s-au aşezat în cerc şi cd-ul a pornit, au început dansul elefanţii Cici care şi-au pierdut cipicii, găinuşele moţate, fetele la horă şi alte personaje minunate din cântece.

Nu în ultimul rând, ora de educaţie fizică este un bun moment de exerciţii euritmice şi un prilej de joacă şi distracţie. Cel mai mult le place “ Suntem lei, tigri etc. la pândă”, când îşi imaginează că sunt animale sălbatice, despre care noi am învăţat, se târăsc prin tunel şi la ieşire imită animalul sau prind prada ( un copil care trece pe acolo, sau fug după altul în cerc).

Spectacolele de teatru sau magie din grădiniţă sunt iarăşi un nou prilej de dezvoltare, de dezvoltarea, de a-şi exprima prin onomatopee toate trăirile şi simţirile în faţa unui spectacol: oau, aaaa, uite!, ooo, iu-huuu, etc.

Euritmia coborâta pe Pamânt se simte cu adevărat acasă, pe scenă. Dar în pedagogie, în domeniul terapeutic, oriunde, euritmia poate fi, de la sine înteles, oaspete.

BIBLIOGRAFIE

Rudolf Steiner - EDUCAŢIA COPILULUI DIN PUNCTUL DE VEDERE AL ŞTIINŢEI SPIRITUALE, 1994, Editura Triade, Cluj-Napoca

Elena Gheorghian, Maria Taiban – METODICA JOCURILOR ŞI A PROGRAMULUI DISTRACTIV ÎN GRĂDINIŢA DE COPII, 1973, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti

Constantin Cucos - PSIHOPEDAGOGIE PENTRU EXAMENELE DE DEFINITIVARE ŞI GRADE DIDACTICE, 2008, Editura Polirom, Iaşi