iulianaiasnicu.files.wordpress.com · web viewanexa nr. 9 la omeci nr. 4857 din 31.08.2009....

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRII

Anexa nr. 9 la OMECI nr. 4857 din 31.08.2009

CURRICULUM

clasa a XI – a

LICEU TEHNOLOGIC

Domeniul : Industrie textilă si pielărieCalificarea profesională: Tehnician designer vestimentar

Nivelul 3- revizuit -

Bucuresti2009

1

AUTORI:

Prof. Iuliana Marinescu - Grupul Şcolar ,, Nichita Stănescu,, BucureştiProf. Simona Moisiu - Grupul Şcolar cu cls.I - XIII ,,Ioan N. Roman,, ConstanţaProf. Camelia Varga - Colegiul Tehnic NAPOCA Cluj NapocaProf. Marilena Răvaş Grupul Şcolar de Industrie Uşoară FocşaniProf. Lavinia Butnariu Grupul Şcolar ,,Maria Băiulescu,, BraşovProf. Maria Andrei Grupul Şcolar ,,Maria Băiulescu,, BraşovProf. Florentina Vereş Grupul Şcolar ,, Maria Băiulescu,, BraşovProf. Nuţa Durbacă Grup Şcolar ,,Gheorghe Asachi’’ Bucureşti

CONSULTANŢĂ:

Ing. PAULA POSEA - expert - CNDIPT, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării

2

Notă introductivă

Calificarea de nivel trei „Tehnician designer vestimentar„ se dobândeşte prin parcurgerea claselor a XI-a şi a XII-a de liceu tehnologic, ruta directă. Această calificare aparţine domeniului: industrie textilă şi pielărie. În cadrul acestui domeniu, se mai formează două calificări de nivel trei, pe ruta progresivă: „Tehnician în industria textilă”şi „Tehnician în industria pielăriei”. Pentru fiecare calificare de nivel trei s-au elaborat standarde de pregătire profesională, care au următoarea structură: unităţi de competenţă pentru abilităţi cheie, unităţi de competenţă tehnice generale, unităţi de competenţă tehnice specializate. La elaborarea curriculumului pentru clasa a XI - a s-au avut în vedere următoarele:

Standardul de Pregătire Profesională pentru nivelul trei, calificarea „Tehnician designer vestimentar”

Planul cadru de învăţământ pentru clasa a XI-a - liceu tehnologic Structura Învăţământului Preuniversitar Structura şi formatul programelor şcolare

Curriculumul pentru clasa a XI – a este alcătuit din 7 module constituite din unităţi de competenţă tehnice generale / specializate, care au rolul de a forma baza pregătirii profesionale corespunzătoare acestei calificări. Anumite module sunt formate din agregarea unei unităţi de competenţă pentru abilităţi cheie cu o unitate de competenţă tehnică generală, modul de agregare a competenţelor fiind următorul: competenţa de la unitatea de competenţă pentru abilităţile cheie se agregă cu o competenţă de la unitatea de competenţă tehnică generală prin intermediul condiţiilor de aplicabilitate, care reprezintă de fapt conţinuturile necesare formării competenţelor. Unităţile de competenţă pentru abilităţile cheie precizate în Standardul de Pregătire Profesională, pentru nivelul trei, „Comunicare” , ,,Procesarea datelor numerice”, ,,Gândire critică şi rezolvarea de probleme” , ,,Managementul relaţiilor interpersonale” se formează şi se aprofundează la fiecare modul, dar se evaluează o singură dată, la modulul în care au fost agregate, aşa cum se prezintă în tabelul nr. 1 privind alcătuirea modulelor, întocmit pentru fiecare an de studiu.În clasa a XI – a se formează abilităţile cheie corespunzătoare următoarelor unităţi de competenţă:

Procesarea datelor numerice Managementul relaţiilor interpersonale

Unităţile de competenţe tehnică generale şi specializate reprezintă suportul pe care se formează şi se evaluează competenţele pentru abilităţile cheie.

3

Ruta curriculară a pregătirii pentru calificarea „Tehnician designer vestimentar„nivelul trei

Structura modulelor la clasa a XI-aTabelul nr. 1Unităţi de competenţă

Competenţe MI MII MIII MIV MV MVI MVII Verif.

4. Procesarea datelor numerice

4.1.Planifică o activitate şi culege date numerice în legătură cu aceasta.

x x

4.2. Prelucrează datele numerice

x x

4.3. Interpretează rezultatele obţinute şi prezintă concluziile.

x x

6. Managementul relaţiilor interpersonale

6.1.Crează şi menţine relaţii profesionale

x x

6.2.Gestionează conflicte

x x

6.3.Gestionează aşteptările factorilor interesaţi

x x

10. Utilizarea aplicaţiilor de tip CAD

10.1.Analizeazǎ specificul proiectului

x x

10.2.Identificǎ şi utilizeazǎ elemente hard şi soft pentru a realiza aplicaţii

x x

10.3.Interpreteazǎ si modifica desene în 2D

x x

10.4.Vizualizeaza şi interpreteazǎ prezentǎri în 3D

x x

4

Ciclul inferior al liceuluiFiliera tehnologică

Tehnician designer vestimentar

Clasa a XI-a şi a XII-a

Ciclul inferior al liceuluiFiliera teoretică

Ciclul inferior al liceuluiFiliera vocaţională

13. Sănătatea şi securitatea muncii

13.1. Aplică legislaţia privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă,prevenirea şi stingerea incendiilor

x x

13.2. Planifică acţiuni de evitare şi de reducere a riscurilor identificate la locul de muncă.

x x

13.3. Coordonează activităţile în caz de accident.

x x

14. Materii prime şi materiale pentru industria textilă şi de pielărie

14.1.Analizează fibre textile

x x

14.2.Analizează produse textile

x x

14.3.Caracterizează materiile prime din pielărie

x x

14.4.Caracterizează materialele auxiliare

x x

15. Crearea modelelor pentru produse vestimentare

15.1.Caracterizează domeniul designului vestimentar

x x

15.2.Foloseşte iluziile/efecte vizuale în proiectarea costumului

x x

15.3.Realizează compoziţia artistică a costumului.

x x

16. Proiectarea produselor vestimentare şi a accesoriilor

16.1.Analizează structura ţesăturilor şi tricoturilor

x x

16.2.Construieşte tipare de bază pentru îmbrăcăminte

x x

16.3.Transformă tiparele de bază în tipare de model

x x

16.4.Construieşte tipare pentru articole din piele şi înlocuitori

x x

17.1.Realizează studii grafice

x

5

17. Utilizarea limbajului plastic

17.2.Utilizează elemente ale desenului decorativ

x x

17.3.Utilizează culoarea ca element de expresivitate plastică

x x

17.4.Realizează crochiul

x x

19. Proces de producţie în confecţii

19.1.Caracterizează procesul de producţie din confecţii

x x

19.2.Stabileşte cusăturile folosite la confecţionarea produselor vestimentare

x x

19.3.Deserveşte maşini de cusut simple si pentru cusături elastice

x x

19.4.Deserveşte maşini de cusut speciale

x x

19.5.Efectuează îmbinări prin termolipire

x x

6

PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNTLICEU TEHNOLOGIC - RUTA DIRECTĂ

clasa a XI-aAria curriculară Tehnologii

Calificarea: Tehnician designer vestimentarCultură de specialitate şi pregătire practică săptămânală 297

Modulul I Utilizarea aplicaţiilor de tip CAD Total ore / an 66Din care : laborator tehnologic -

instruire practică -

Modulul II Materii prime, produse textile și materiale auxiliare din textile-pielărie

Total ore / an 99Din care : laborator tehnologic 66


Modulul III

Crearea modelelor pentru produse vestimentare

Total ore / an 33Din care : laborator tehnologic -


Modulul IV

Utilizarea limbajului plastic Total ore/an 99 Din care : laborator tehnologic 99


Total ore/an: 9 ore/săptămână x 33 săptămâni = 297 ore

Stagii de pregătire practică 150 ore Modulul V Sănătatea şi securitatea muncii Total ore / an 30

Din care : laborator tehnologic 12instruire practică 18

Modulul VI

Proces de producţie în confecţii Total ore/an 120 Din care : laborator tehnologic 36

instruire practică 84

Total ore/an: 30 ore/săptămână x 5 săptămâni/an= 150 ore

Curriculum în dezvoltare locală 66 oreModulul VI I

Proiectarea produselor textile Total ore/an 66 Din care : laborator tehnologic 66


Total ore/an: 2 ore/săptămână x 33 săptămâni =66 ore

TOTAL 513 ore/an

7

Tabel de corelare a modulelorLa clasa a XI - a

Tabelul nr. 2Săpt. Module1.2.3456789101112131415161718192021222324252627282930313233

Modulul I.

2 ore/săptămână33 săptămâni

Total ore : 66ore / an

Din care :

Instruire teoretică : 66 ore/an

Modulul II.



Din care :


Laborator tehnologic : 66ore/an

Modulul III.

1 oră/săptămână33 săptămâni


Din care :


Modulul IV.



Din care :


Modulul VII.



Din care :


34 M V. 30 ore / săptămână x 1 săptămânăTotal ore : 30 ore / anDin care : laborator tehnologic : 12 ore / an Instruire practică : 18 ore / an

353637

M VI. 30 ore / săptămână x 4 săptămâniTotal ore :120 ore / anDin care : laborator tehnologic : 36 ore / an Instruire practică : 84 ore / an

8

MODULUL I. UTILIZAREA APLICAŢIILOR DE TIP CAD

I. Modulul Utilizarea aplicaţiilor de tip CAD se studiază în clasa a XI – a, în cadrul orelor de „ Cultură de specialitate „ – aria curriculară Tehnologii, pe parcursul a 33 săptămâni de şcoală. El se derulează în paralel cu modulele : Materii prime, produse textile şi materiale auxiliare, Crearea modelelor pentru produse vestimentare, Utilizarea limbajului plastic, precum şi cu modulul din C.D.L. – Proiectarea produselor textile.Numărul total de ore al modului este de 66 de ore (2 ore / săpt. x 33 săptămâni).

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul:Unităţi de competenţă pentru abilităţi cheie:

Procesarea datelor numerice Unităţi de competenţă tehnice generale:

Utilizarea aplicaţiilor de tip CAD În cadrul acestui modul, elevii îşi vor forma atât competenţele tehnice cât şi abilităţile cheie corespunzătoare celor două unităţi de competenţă care sunt agregate.

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor:Unitatea de competenţă

Competenţe individuale Conţinuturi tematice

32.4.Procesarea datelor numerice

32.10.Utilizarea aplicaţiilor de tip CAD

32.4.1.Planifică o activitate şi culege date numerice în legătură cu aceasta

32.10.2. Identifică şi utilizează elemente hard şi soft pentru a realiza aplicaţii

Dimensiuni şi distanţe selectate în scopul cotării desenelor (liniară, diametre, raza, unghiuri, înclinată)

Date numerice: temperatură, masă, concentraţie, densitate, tensiune

Înregistrare date : tabele, fişe Elemente hard:

1. procesor2. RAM3. video4. Disk5. CD-ROM.

Soft adecvat domeniului (mecanic, electronic, electromecanic, electric, construcţii, textile).

Procedee de bază pentru desenare CAD:1. aranjare2. copiere3. colorare4. racordare5. stergere6. translatare.


32.10.Utilizarea aplicaţiilor de

32.4.2. Prelucrează datele numerice

32.10.3. Interpretează şi modifică desene în 2D

Scări şi proporţii, transformări de unităţi de măsură, ecuaţii liniare cu două variabile, media aritmetică, reprezentări grafice în plan şi relaţii dintre mărimile reprezentate, necesare lansării în execuţie a programului de desenare şi la stabilirea dimensiunilor hârtiei

9

tip CAD Calcule:puteri, radicali, procente Formule de calcul : calcule economico-financiare,

media geometrică, dispersia, abaterea medie pătratică Citirea graficelor : coordonatele graficului Pregǎtirea mediului de desenare: numele şi locul de

memorare al fişierului Editare text pe desen:

1. caracteristici2. text pe un rand3. pe mai multe rânduri4. stergere text5. tipărire6. copiere7. mutare8. copiere desene din CAD in Word.

Metode de îmbunătăţire a soluţiei (plan complex, munca cu alţii, responsabilitǎţi, aranjamente de lucru)



32.4. 3. Interpretează rezultatele obţinute

32.10.4. Vizualizează şi interpretează prezentări în 3D

Erori, cauze, tendinţe apărute la modelarea în 3D după o schiţă realizată

Tipuri de grafice: liniare, în coloane şi bare, circulare, radar, Gantt

Tipuri de diagrame: cumulativă, Paretto, de dispersie Suprafeţe spaţiale:

1. între două linii curbe2. extrudate3. de revolutie.

Dezvoltǎri posibile ale procesului de modelare în 3D: feedback, plan complex, documentaţie tehnicǎ, responsabilitǎţi, aranjamente de lucru (birouri de proiectare).


32.10.1. Analizează specificul proiectului

Avantajele utilizarii aplicaţiilor de tip CAD faţă de metodele traditionale:

1. calitate2. acurateţe3. timp de execuţie şi revizuire4. eficienţă5. cost6. transferul informaţiilor.

Meniuri derulante CAD: File, Edit, View, Insert, Format, Tools, Draw, Modify, Bonus, Help.

Butoane din bara instrumentelor de lucru:1. desenarea2. modificarea3. editarea obiectelor elementare4. selectarea punctelor geometrice specifice: intersectie,

punct median, perpendiculare, capete de linie

10

III. Sugestii metodologice

1. Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi conţinuturi. Atingerea competenţelor individuale ( tehnice generale, abilităţi cheie ) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor individuale şi probele de evaluare ale performanţelor elevului. 2. Cele 66 de ore ale modului necesare formării competenţelor prevăzute de Standardul de Pregătire Profesională sunt ore de instruire teoretică şi vor fi efectuate de către profesorul de specialitate, căruia îi va reveni libertatea de a le distribui pe teme, astfel încât să formeze elevilor competenţele prevăzute în standard.În urma agregării competenţelor, conţinuturile nu mai sunt în ordinea logică a predării şi învăţării, şi de aceea,autorii recomandă următoarea ordine de parcurgere a conţinuturilor:

Tema 1: Prezentarea interfeţei grafice. Elemente de interfaţă. Specificaţii şi recomandări de lucru.

Tema 2: Desenarea interactivă. Sistemul de coordonate. Obiecte / entităţi grafice vectoriale. Pregătirea lucrului. Specificarea / introducerea coordonatelor. Selectarea entităţilor desenate. Controlul prin panoramare al afişării desenului.

Tema 3: Comenzi pentru desenare (LINE, RAY, XLINE, MLINE, CIRCLE, ARC, PLINE, POLYGON, RECTANG, DONUT, SPLINE, ELLIPSE, POINT, REVCLOUD, TABLE).Tema 4: Comenzi pentru editare (modificare şi construcţie) (ERASE, COPY, MIRROR, OFFSET, ARRAY, MOVE, ROTATE, SCALE, STRETCH, TRIM, EXTEND, BREAK, CHAMFER, FILLET, EXPLODE, LENGTHEN, ALIGN).Tema 5: Comenzi şi facilităţi ajutătoare (LIST, ID, DIST, AREA, DIVIDE, MEASURE, STATUS, comenzi de corectare a greşelilor, comenzi pentru reîmprospătarea imaginii, comenzi pentru accesarea informaţiilor de asistenţă, salvarea, închiderea şi reluarea sesiunii de lucru).

Tema 6: Texte scrise în desen. Comenzi de scriere a desenului. Formatare şi stiluri de text. Editarea textelor existente.

Tema 7: Proprietăţi simbologice şi de emfază 3D. Culoarea obiectelor. Tipuri de linie.

11

Grosimi de linii. Elevaţia şi grosimea pe verticală. Modificarea proprietăţilor de obiecte.

Tema 8: Haşurarea (umplerea cu modele).Tema 9: Cotarea în desen.

Tema 10: Proiectarea tridimensională. Modelarea 3D. Conceperea tridimensională a proiectelor. Vizualizare 3D. Desenarea în 3D a obiectelor ordinare. UCS şi WCS. Desenarea în 3d cu obiecte 3D (suprafeţe şi solide). Vizualizarea “umbrită” a proiectelor 3D.

Tema 11: Tipărirea desenelor.

Procesul de predare învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev. În acest sens se recomandă realizarea unei evaluări iniţiale care să permită obţinerea unor informaţii relevante despre stilul de învăţare al elevilor (auditiv, vizual, practic) şi tipul de inteligenţă al acestora. Aceste informaţii vor sta la baza adaptării strategiilor de predare-învăţare la particularităţile elevilor. Plecând de la principiul integrării, care asigură accesul în şcoală a oricărui copil, acceptând că fiecare copil este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea competenţelor pentru acei elevi care prezintă deficienţe integrabile, adaptându-le la specificul condiţiilor de învăţare şi comportament (utilizarea de programe individualizate, pregătirea de fişe individuale, utilizarea instrumentelor ajutătoare de învăţare, oferirea de recompense chiar şi pentru cele mai mici progrese şi stabilirea etapelor următoare). Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a adapta procesul didactic la particularităţile elevilor, de a centra procesul de învăţare pe elev, pe nevoile şi disponibilităţile sale, în scopul unei valorificări optime ale acestora, individualizarea învăţării, lărgirii orizontului şi perspectivelor educaţionale, de a diferenţia sarcinile şi timpului alocat ş.a.

În context, lucrul în grup, simularea, practica în atelier / la locul de muncă, discuţiile de grup, prezentările video, multimedia şi electronice, temele şi proiectele integrate, vizitele etc. contribuie la învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, luarea deciziilor, asumarea responsabilităţii, sprijin reciproc, precum şi a spiritului de echipă, competiţional şi creativităţii elevilor. Locul de desfăşurare a instruirii se recomandă a fi un laborator de informatică, în care – pentru optimizarea demersului didactic – este necesar să existe o dotare minimală care presupune un număr de calculatoare egal cu numărul elevilor din grupă, conectate în reţea şi cu acces la toate serviciile INTERNET. Configuraţia calculatoarelor trebuie să permită rularea aplicaţiilor prin care vor fi formate competenţele specifice. În laborator trebuie să existe de asemenea, o imprimantă, dispozitive periferice şi de memorare externă. Un retroproiector sau un ecran cu cristale lichide care facilitează instruirea interactivă permiţând proiecţia imaginilor formate pe ecranul monitorului. Pentru a se asigura contactul cu echipamente specifice domeniului care nu există în unitatea de învăţământ se recomandă efectuarea unor vizite didactice la agenţi economici de profil, institute de cercetare şi de proiectare.

12

Specificul disciplinei impune metode didactice interactive, recomandând cu precădere aplicaţiile practice individuale, metoda descoperirii, a demonstraţiei, dar şi studiul de caz, algoritmizarea, exerciţiul. Dinamica acestui domeniu este extrem de rapidă. Aceasta presupune actualizarea permanentă a produselor soft prin prezentarea celor mai noi versiuni, astfel încât absolvenţilor să le fie mai uşor să se adapteze în activitatea productivă. Pentru a evita disfuncţiile provocate de eventualele erori ale elevilor pe parcursul instruirii, este necesar ca profesorul să urmărească strict fiecare elev, ceea ce presupune recurgerea la un sistem ordonat de prezentare a facilităţilor unui program, pas cu pas, în ritmul grupei.De asemenea se recomandă adaptarea ritmului de instruire la particularităţile fiecărui elev. Pregătirea în laboratorul de informatică are o specificitate care se bazează, în principal, pe realizarea etapă cu etapă, de către fiecare elev, a instrucţiunilor profesorului: nerespectarea acestei cerinţe conduce la “pauze” nedorite si incetinirea ritmului de instruire. Pentru proiectarea didactică eficientă, profesorul trebuie să-şi propună finalizarea unei etape de instruire într-o şedinţă de lucru de 2 ore, astfel încât să nu mai fie necesară reluarea ultimelor secvenţe din şedinţa anterioară. Aplicaţiile prezentate efectiv elevilor, trebuie să aibă ca obiect, pe cât posibil, probleme concrete ale activităţilor productive din domeniul de activitate pentru a sublinia avantajele utilizării sistemelor informatice. Achiziţia treptată a cunoştinţelor şi deprinderilor poate fi stimulată printr-o prezentare atractivă şi motivantă a programelor.Măsura în care se formează competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire Profesională este scoasă în evidenţă de evaluare.

Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare( fişe de observaţie, fişe de evaluare a proiectului, fişe de evaluare). Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi exprime opinii proprii, profesorul trebuind să elaboreze fişe de autoevaluare. Evaluarea trebuie să vizeze mai ales interpretarea creativă a informaţiilor şi capacitatea de a rezolva o situaţie-problemă cu ajutorul calculatorului.Instruirea interactivă specifică acestei discipline contribuie printre altele şi la conştientizarea faptului că un bun utilizator al calculatorului are şanse mai mari de reuşită în acţiunea de integrare socio-profesională. Din dorinţa de a pregăti un utilizator şi nu un creator de soft, prezentul curriculum vizează formarea unui specialist care să perceapă calculatorul ca pe un instrument de lucru absolut necesar în condiţiile modernizărilor tehnologice, un instrument prin care să-şi valorifice superior capacitatea de muncă şi creativitatea şi să-şi reducă timpul de lucru. Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre realizările unui la elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite. Evaluarea acest modul se va face numai pentru competenţele vizate de Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.

13

Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă definită. Probele de evaluare pot fi orale, scrise, practice şi practice tip proiect, în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă. Instrumentele de evaluare cele mai recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa de evaluare, fişa de evaluare a proiectului, fişa de autoevaluare. În fişa de observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini; în momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,Tehnician designer vestimentar ”, nivelul trei.

Modulul II

14

MATERII PRIME, PRODUSE TEXTILE ȘI MATERIALE AUXILIARE DINMATERII PRIME, PRODUSE TEXTILE ȘI MATERIALE AUXILIARE DIN TEXTILE-PIELĂRIETEXTILE-PIELĂRIE

I. Modulul „Materii prime, produse textile și materiale auxiliare din textile-pielărie” se studiază în clasa a XI-a Liceu tehnologic, în vederea asigurării pregătirii de specialitate pentru calificarea din profilul tehnic –tehnician designer vestimentar. El se derulează în paralel cu modulele: Utilizarea aplicaţiilor de tip CAD, Crearea modelelor pentru produse vestimentare, Utilizarea limbajului plastic, precum şi cu modulul din C.D.L. – Proiectarea produselor vestimentare şi a accesoriilor. Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul : Unităţi de competenţă tehnice specializate :

Materii prime şi materiale pentru industria textilă şi de pielărieÎn cadrul acestui modul, elevii îşi vor forma următoarele competenţe :

1. Analizează fibre textile2. Analizează produse textile3. Caracterizează materiile prime din pielărie4. Caracterizează materialele auxiliare

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

15

Unitatea deUnitatea de competenţăcompetenţă

CompetenţeCompetenţe individualeindividuale ConţinuturiConţinuturi

32.14 Materii prime şi materiale pentru industria textilă şi de pielărie

32.14.1. Analizează fibre textile

Structura macromoleculară şi chimică a fibrelor textile naturale şi obţinute pe cale chimică.

Metode specifice pentru analiza structurii fibrelor textile : organoleptic, probe de ardere, microscop, analize chimice.

Proprietăţile fizice, mecanice şi chimice ale fibrelor textile naturale şi obţinute pe cale chimică.

Metode de comparare a fibrelor textile după structura morfologică, proprietăţi şi domeniul de utilizare.

16



32.14. Materii prime şi materiale pentru industria textilă şi de pielărie

32.14.2.Analizează produse textile

Produse textile : fire , ţesături şi tricoturi. Criterii de selectare a firelor : după natura

materiei prime, după tehnologia de filare, după structură, după modul de prezentare, după lungimea fibrelor din care sunt realizate, după destinaţie, după aspect.

Criterii de selectare a ţesăturilor : după natura materiei prime, după destinaţie, după structură / mod de legare, după aspect.

Criterii de selectare a tricoturilor : după natura materiei prime, după destinaţie, după structură, după forma obţinută pe maşinile de tricotat.

Determinarea proprietăţilor firelor : - fineţe, torsiune, rezistenţă şi alungire la tracţiune.

Determinarea proprietăţilor ţesăturilor şi tricoturilor :proprietăţi fizice : lăţime/lungime, masă specifică, grosime, desime;

-proprietăţi mecanice : rezistenţă şi alungire la rupere, rezistenţă la uzură prin frecare, (elasticitate, extensibilitate, deşirabilitate – specifice tricoturilor) - proprietăţi igienico- funcţionale : permeabilitate la aer şi apă, capacitate de izolare termică,hidrofilia, higroscopicitatea

- proprietăţi de aspect : stabilitate dimensională, capacitate de revenire din şifonare, drapajul, flexibilitatea, transparenţa Compararea valorilor obţinute din determinările

proprietăţilor cu probele etalon / martor , norme interne , standarde.

17




32.14.3. Caracterizează materiile prime din pielărie

Piei finite : Clasificare Structura pielii crude Topografia şi zonificarea pielii, desenul pielii Sortimente de piei finite (flexibile şi rigide) –

provenienţă, obţinere, proprietăţi : fizice (aria, grosimea, proprietăîţi igienico-funcţionale, permeabiliatea la apă, absobţia la apă ), chimice şi mecanice (rezistenţă şi alungire la tracţiune ) , sortare pe categorii de calitate,utilizare.

Înlocuitori de piele : clasificare Inlocuitori de piele (flexibili şi rigizi) – obţinere,

proprietăţi, utilizare. Criterii de selectare a sortimentelor de piele şi

înlocuitori (după proprietăţi, prelucrare, finisare, aspect, destinaţie).


32.14.4. Caracterizează materialele auxiliare

Materiale auxiliare : --pentru confecţii textile – captuseli, intarituri, furnituri --pentru confecţii din piele şi inlocuitori- textile, metalice, chimice, din lemn Rolul materialelor auxiliare :

îmbinare,ornamentare, finisare, închidere Criterii de selectare a materialelor auxiliare

pentru obţinerea unui produs vestimentar : estetic, destinaţie,proprietăţi, drapaj, tuşeu

III.III. Sugestii metodologice

Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi conţinuturi. Atingerea competenţelor se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor şi probele de evaluare ale performanţelor elevului.

Modulul „ Materii prime, produse textile și materiale auxiliare din textile-pielărie” face parte din Curriculum diferenţiat şi are alocate un număr de 99 de ore / an, distribuite astfel: 33 ore de instruire teoretică (1 oră x 33 săpt.) şi 66 de ore de laborator tehnologic ( 2 ore x 33 săpt.), efectuate de către profesorul de specialitate. Acestuia îi va reveni libertatea de a distribui cele 99 de ore ale modulului pe teme astfel încât să

18

formeze elevilor competenţele prevăzute în standard, fără a depăşi, însă, numărul de ore alocat fiecărui tip de instruire prin planul de învăţământ. Conţinuturile incluse în structura modulului oferă elevilor cunoştinţe care le vor permite să-şi dezvolte abilităţi privind materiile prime, produsele textile şi materialele auxiliare folosite în industria textilă.

Parcurgerea conţinuturilor este obligatorie, dar se impune abordarea flexibilă şi diferenţiată a acestora, în funcţie de resursele disponibile şi de nevoile locale de formare.

Pentru formarea competenţelor stabilite prin curriculum, profesorul are libertatea de a dezvolta anumite conţinuturi şi de a le eşalona în timp, utilizând activităţi variate de învăţare, cu caracter preponderent aplicativ. Locul de desfăşurare se recomandă a fi laboratorul / atelierul de specialitate.Autorii recomandă parcurgerea conţinuturilor în următoarea ordine:

Tema 1 : Structura fibrelor textileTema 1 : Structura fibrelor textile

1.Structură supramoleculară a fibrelor textile1.Structură supramoleculară a fibrelor textile

2.Structură chimică a fibrelor textile2.Structură chimică a fibrelor textile

Tema 2 :Tema 2 : Proprietăţile fibrelor textile Proprietăţile fibrelor textile

1. Proprietăţi fizice: masă specifică, culoare, luciu, lungime, fineţe,1. Proprietăţi fizice: masă specifică, culoare, luciu, lungime, fineţe, higroscopicitate, comportarea fibrelor la căldură, ondulaţii, neşifonabilitate, încărcarehigroscopicitate, comportarea fibrelor la căldură, ondulaţii, neşifonabilitate, încărcare electrostatică,stabilitatea fibrelor faţă de lumina solară şi starea atmosferică, rezistenţaelectrostatică,stabilitatea fibrelor faţă de lumina solară şi starea atmosferică, rezistenţa faşă de microorganisme.faşă de microorganisme.

2. Proprietăţi mecanice: rezistenţa la rupere, alungirea la rupere, comportarea2. Proprietăţi mecanice: rezistenţa la rupere, alungirea la rupere, comportarea fibrelor la frecare(împâslirea, fenomenul Pilling).fibrelor la frecare(împâslirea, fenomenul Pilling).

3. Proprietăţi chimice: comportarea fibrelor textile la acţiunea substanţelor3. Proprietăţi chimice: comportarea fibrelor textile la acţiunea substanţelor alcaline, la acţiunea substanţelor acide, la acţiunea substanţelor oxidante.alcaline, la acţiunea substanţelor acide, la acţiunea substanţelor oxidante.

Tema 3: Metode de determinare a proprietăţilor fibrelor textileTema 3: Metode de determinare a proprietăţilor fibrelor textile

1. Metode organoleptice, probe de ardere, microscopic, analize chimice. Tema 4: Domenii de utilizare a fibrelor textile

1.Întrebuinţările fibrelor naturale.2. Întrebuinţările fibrelor chimice artificiale .3. Întrebuinţările fibrelor chimice sintetice.4. Noutăţi în domeniul fibrelor textile obţinute pe cale chimică.

Tema 5: Compararea fibrelor textile 1. Asemănări şi deosebiri a fibrelor naturale ( vegetale, animale, minerale) în funcţie de structură, proprietăţi, utilizare. 2. Asemănări şi deosebiri a fibrelor chimice între ele în funcţie de structură, proprietăţi, utilizare. 3. Compararea fibrelor naturale cu cele chimice în funcţie de structură, proprietăţi, utilizare.

Tema 6: Produse textile1.Fire.Criterii de selectare.Proprietăţi.2.Ţesături. Criterii de selectare. Proprietăţi.3.Tricoturi. Criterii de selectare. Proprietăţi.

4.Interpretarea valorilor obţinute la determinarea proprietăţilor produselor textile.

19

Tema 7: Piei şi înlocuitori1. Clasificarea pieilor2. Structura pielii crude3. Defectele pielii : definiţie, enumerare, identificare4. Sortarea pe categorii de calitate a pielor finite5. Zonele topografice ale pielii6. Proprietăţile fizice mecanice şi chimice7. Noutăţi în domeniul materiilor prime din pielărie8. Domenii de utilizare

Tema 8: Materiale auxiliare textile1.Căptuşeli. Caracterizare, rol.2.Întărituri. Caracterizare, rol.3. Aţa de cusut. Caracterizare, rol.4. Furnituri. Caracterizare, rol.5. Metalice : capse, nituri, catareme, fermoare, texuri, etc Caracterizare, rol6. Chimice :agenşi de spălare, vopsele, ceruri, etc. Caracterizare, rol7. Din lemn :calapoade, glencuri, etc. Caracterizare, rol Caracterizare, rol8.. Selectarea produselor textile, piele şi înlocuitori şi materiale auxiliare necesare pentru obţinerea unui produs vestimentar .

Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau conţinutul modulului, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale colectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor. Între competenţe şi conţinuturi este o relaţie biunivocă, competenţele determină conţinuturile tematice, iar parcurgerea acestora asigură dobândirea de către elevi a competenţelor dorite Parcurgerea conţinuturilor modulului „Materii prime, produse textile și materiale auxiliare din textile-pielărie” şi adecvarea strategiilor didactice utilizate are drept scop formarea competenţelor tehnice specializate aferente nivelului 3 şi corespunzătoare calificărilor, în scopul pregătirii profesionale ale elevilor şi dezvoltării capacităţiilor care să le permită dobândirea unei calificări superioare, de nivel 3+, sau a integrării pe piaţa muncii.

Orele se recomandă să se desfăşoare în laboratoare dotate cu materiale didactice specifice iar în desfăşurarea orelor de laborator tehnologic să se foloseasca :

seturi de diapozitive sau/şi filme didactice tematice, planşe didactice, machete didactice , aparatură de laborator pentru determinarea proprietăţilor , seturi cu probe etalon / martor, norme interne şi standarde, bibliografie tehnică selectivă ş.a.

20

Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi tehnologică este realizat corespunzător dacă sunt îndeplinite toate criteriile de performanţă.

Plecând de la principiul includerii, oferind şanse egale tuturor elevilor, şi acceptând că fiecare individ este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea competenţelor pentru acei elevi care prezintă deficienţe integrabile, adaptându-le la specificul condiţiilor de învăţare şi comportament (utilizarea de programe individualizate, pregătirea de fişe individuale, utilizarea instrumentelor ajutătoare de învăţare, oferirea de recompense chiar şi pentru cele mai mici progrese şi stabilirea împreună a etapelor următoare).

Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a adapta procesul didactic la particularităţile elevilor, de a centra procesului de învăţare pe elev, pe nevoile şi disponibilităţile sale, în scopul unei valorificări optime ale acestora, lărgirii orizontului şi perspectivelor educaţionale, de a diferenţia sarcinile şi timpului alocat ş.a.

În context lucrul în grup, simularea, practica în atelier / la locul de muncă, discuţiile de grup, prezentările video, prezentări multimedia şi electronice, temele şi proiectele integrate, vizitele etc. contribuie la învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de

comunicare, negociere, luarea deciziilor, asumarea responsabilităţii, sprijin reciproc, spiritului de echipă şi competiţional , creativitate.

Evaluarea este implicită demersului pedagogic curent, permiţând atât profesorului, cât şi elevului să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor şi a cunoştinţelor, să identifice lacunele şi cauzele lor şi să realizeze corecţiile care se impun, în vederea reglării procesului de predare – învăţare.

Calitatea evaluării căreia îi vor fi supuşi elevii pentru a obţine calificările reprezintă unul dintre factorii esenţiali care susţin recunoaşterea publică a acestor calificări. Din acest motiv, se impune atât asigurarea coerenţei, caracterului realist şi motivant, rigorii, corectitudinii şi eficienţei procesului de evaluare, cât şi deplina aliniere a sarcinilor impuse la standardele naţionale definite în cadrul fiecărei calificări.

Caracteristicile unui sistem de evaluare eficient sunt: validitatea (evaluarea trebuie să măsoare performanţa în raport cu competenţele

vizate); fidelitatea (instrumentul de evaluare generează rezultate în concordanţă unele cu

altele în ocazii diferite de către toţi cei care evaluează şi pentru toţi elevii);

21

aplicabilitatea practică şi rentabilitatea (evaluarea trebuie să fie adaptată la resursele existente şi la timpul disponibil);

credibilitatea (pentru ca evaluarea şi atestarea rezultantă să fie credibile, ele trebuie să se bucure de încredere publică);

compatibilitatea cu învăţarea eficientă (evaluarea trebuie să susţină şi să contribuie la învăţarea eficientă);

flexibilitatea (evaluarea trebuie să faciliteze accesul şi progresarea, fără a compromite standardele naţionale).Evaluarea trebuie să fie un proces continuu şi sumativ, referindu-se în mod

explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelată cu tipul probelor de evaluare specificate în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare competenţă şi vizând exclusiv probele de evaluare solicitate în aceste standarde ( nimic mai puţin, nimic mai mult). Demonstrarea altor abilităţi, în afara celor din competenţele specificate, este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.

Se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente de evaluare: observarea sistematică, pe baza unei fişe de observare; probe practică; teste cu itemi obiectivi şi semiobiectivi; proiectul; autoevaluarea .

22

Modul III: CREAREA MODELELOR PENTRU PRODUSE VESTIMENTARE

Modulul CREAREA MODELELOR PENTRU PRODUSE VESTIMENTARE se studiază în clasa a XI-a liceu tehnologic în vederea asigurării pregătirii de specialitate pentru calificarea de nivel trei „Tehnicican designer vestimentar”. Conţinuturile incluse în structura modulului oferă elevilor atât cunoştinţe de ansamblu, prioritare despre domeniul designului vestimentar şi al designului în general, cât şi cunoştinţe specifice care le vor permite să-şi dezvolte abilităţi practice privind proiectarea produselor, în condiţiile participării lor nemijlocite şi responsabile la un proces instructiv-formativ centrat pe nevoile şi aspiraţiile proprii. Modulul CREAREA MODELELOR PENTRU PRODUSE VESTIMENTAREse studiază în cadrul orelor de „Cultură de specialitate” – aria curriculară Tehnologii, pe parcursul a 33 săptămâni de şcoală. El se derulează în paralel cu modulele: Utilizarea aplicaţiilor de tip CAD, Materii prime, produse textile și materiale auxiliare din textile-pielărie, Utilizarea limbajului plastic, precum şi cu modulul din C.D.L. – Proiectarea produselor vestimentare şi a accesoriilor.Numărul total de ore al modului este de 33 de ore (1 oră / săpt. x 33 săptămâni).

Prin parcurgerea modulului se urmăreşte dobândirea competenţelor descrise în Standardele de Pregătire Profesională, documente care stau la baza Sistemului Naţional de Calificări Profesionale.

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul:Unităţi de competenţă tehnice specializate:

Crearea modelelor pentru produse vestimentare Prin parcurgerea acestui modul, elevii îşi vor forma următoarele competenţe :

15.1.Caracterizează domeniul designului vestimentar15.2. Foloseşte iluzii / efecte vizuale în proiectarea costumului 15.3.Realizează compoziţia artistică a costumului

II.Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor

Unitatea decompetenţă

Competenţe Conţinuturi

32.15. Crearea modelelor pentru produse vestimentare

32.15.1.Caracterizează domeniul designului vestimentar

Designul , domeniu general al activităţii umane: designul de produs, ambiental, grafic

Designul vestimentar,:definiţii generale şi specifice, acepţii, elemente şi principii de bază

Fenomenul kitsch : istoric,cauzele apariţiei, trăsături şi elemente caracteristice în artă ,design ,modă, modalităţi de evitare/remediere

32.15. Crearea modelelor pentru produse

32.15.2.Foloseşte iluzii / efecte vizuale

Identificarea conformaţiilor normale şi cu anomalii, disproporţii, conformaţii supra/sub ponderale, ţinute

23

vestimentare

în proiectarea costumului

anormale ale corpului Descrierea metodelor de corectare a corpului

(principalele tipuri de iluzii/efecte vizuale folosite in scopul ameliorării aspectului corpului prin: linie, culoare, elemente decorative, proporţionalitatea volumelor, accentuare/ disimulare)Realizarea de modele pentru conformaţii cu anomalii şi normale (schiţe, reprezentări plastice, produse vestimentare)

32.15. Crearea modelelor pentru produse vestimentare

32.15.3. Realizează compoziţia artistică a costumului

Compoziţia ca formă generală acostumului(tipul A,H,V,T;X,Y,)

Elementele şi mijloacele compoziţiei costumului:-elemente: materialul textil (tip, structură,

drapaj), silueta, elementele decorative, accesoriile -mijloace :repetiţia, gradaţia, centrul de

inters, proporţionalitatea, armonia, amploarea, ritmul, simetria/asimetria, contrastul,identitatea, nuanţa

Reprezentarea de modele prin raportarela diferite date corporale (aplicaţii,exemplificări plastice , schiţe de reprezentare, produse, prin raportare la date corporale precum: talia slab conturată, şolduri inguste /late, statură înaltă /scundă

III.Sugestii metodologice

1. Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele şi conţinuturi. Atingerea competenţelor se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor şi probele de evaluare ale performanţelor elevului. 2. Cele 33 de ore ale modului necesare formării competenţelor prevăzute de Standardul de Pregătire Profesională sunt ore de instruire teoretică şi vor fi efectuate de către profesorul de specialitate, căruia îi va reveni libertatea de a distribui cele 33 de ore ale modulului pe teme, astfel încât să formeze elevilor competenţele prevăzute în standard.Parcurgerea conţinuturilor este obligatorie, dar se impune abordarea flexibilă şi diferenţiată a acestora, în funcţie de resursele disponibile şi de nevoile locale de formare. Locul de desfăşurare se recomandă a fi laboratorul / atelierul de specialitate.

Autorii recomandă parcurgerea conţinuturilor în următoarea ordine:1. Designul, domeniu general al activităţii umane2. Designul vestimentar ca ramură a designului -definiţii generale şi specifice, acepţii, elemente şi principii de bază3. Kitsch-ul, fenomen al pseudoculturii4. Iluzii / efecte vizuale folosite în proiectarea costumului

-identificarea conformaţiilor normale şi cu anomalii,

24

-tipuri de iluzii/efecte vizuale folosite in scopul ameliorării aspectului corpului 5. Realizarea de aplicaţii practice, modele pentru conformaţii cu anomalii

şi normale (schiţe, reprezentări plastice, produse) 6. Compoziţia artistică a costumului - compoziţia ca formă generală acostumului

(tipul A,H,V,T;X,Y,) -elementele şi mijloacele compoziţiei costumului

7. Realizarea compoziţiei artistice a costumului prin raportare la diferite date corporale (exemplificări practice: schiţe de reprezentare, produse)

Pentru formarea competenţelor stabilite prin modul, profesorul are libertatea de a dezvolta anumite conţinuturi, numărul de ore alocat fiecărei teme rămânând la latitudinea sa, în funcţie de dificultatea conţinuturilor incluse, de nivelul de cunoştinţe anterioare al elevilor, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică ,de ritmul de asimilare a cunoştinţelor, utilizând activităţi variate de învăţare, punând accentul pe cele cu caracter preponderent practic, aplicativ.

Alegerea metodelor / tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a adapta procesul didactic la particularităţile elevilor, de a centra procesul de învăţare pe elev, pe nevoile şi disponibilităţile sale, în scopul unei valorificări optime a .potenţialului acestuia.

În scopul individualizării învăţării se recomandă atât diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat cât şi abordarea tuturor tipurilor de învăţare: auditiv, vizual, practic sau prin contact direct.

Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat se poate face prin:- gradarea sarcinilor de la uşor la dificil, - fixarea de sarcini deschise, pe care elevii să le abordeze în ritmuri şi la niveluri diferite;- fixarea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în funcţie de abilităţi;

- prezentarea temelor în mai multe moduri (raport,discuţie,grafic…)Plecând de la principiul includerii, care asigură şanse egalefiecărui elev,

acceptând că fiecare individ este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea competenţelor şi pentru acei elevi care prezintă deficienţe integrabile, adaptându-le la specificul condiţiilor de învăţare şi comportament (utilizarea de programe individualizate, pregătirea de fişe individuale, utilizarea instrumentelor ajutătoare de învăţare, oferirea de rcompense chiar şi pentru cele mai mici progrese şi stabilirea etapelor următoare).

În context, metode/mjloace didactice precum: problematizarea, studiul de caz, simularea, descoperirea practica în atelier, discuţiile, lucrul în grup, prezentări multimedia şi electronice, temele şi proiectele integrate, expoziţiile tematice cu lucrări ale elevilor, vizitele ş.a.

25

contribuie la învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, luarea deciziilor, asumarea responsabilităţii, sprijin reciproc, muncă în echipă, şi spirit competiţional , creativitate

Combinarea metodelor de mai sus cu metode explorative (observarea directă, observarea independentă ), metode expozitive ( explicaţia, descrierea, exemplificarea ) poate conduce la dobândirea de către elevi a competenţelor specifice calificării. În elaborarea strategiei didactice, profesorul va trebui să ţină seama de următoarele principii ale educaţiei:

Elevii învaţă cel mai bine atunci când consideră că învăţarea răspunde nevoilor lor.

Elevii învaţă mai bine când fac ceva şi când sunt implicaţi activ în procesul de învăţare.

Elevii au stiluri proprii de învăţare. Ei învaţă în moduri diferite, cu viteze diferite şi din experienţe diferite.

Participanţii contribuie cu cunoştinţe semnificative şi importante la procesul de învăţare.

Elevii învaţă mai bine atunci când li se acordă timp pentru a “ordona” informaţiile noi şi a le asocia cu “cunoştinţele vechi”.Instruirea teoretică se recomandă să se desfăşoare în săli de clasă, laboratoare de

specialitate, dotate cu materiale didactice specifice : seturi de diapozitive sau/şi filme didactice tematice, planşe / produse didactice reprezentative, machete didactice, materiale pentru documentare,albume,reviste de specialitate, bibliografie tehnică selectivă .

Evaluarea trebuie să fie un proces continuu şi sumativ, referindu-se în mod explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelată cu tipul probelor de evaluare specificate în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare competenţă şi vizând exclusiv probele de evaluare solicitate în aceste standarde, demonstrarea altor abilităţi în afara celor din competenţele specificate, este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.

Ca metode de evaluare recomandăm : Observarea sistematică a elevilor pe baza unei fişe de observare Investigaţia. Autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu achiziţiile

şi standardele educaţionale şi îşi poate impune / modifica programul propriu de învăţare.

Metoda exerciţiilor practice Expoziţii tematice cu lucrări plastice/ produse realizate de elevi care vor fi în

acelaşi timp şi mijloace puternice de stimulare a activităţii acestora.

Ca instrumente de evaluare se pot folosi: Fişe de observaţie Chestionarul

26

Fişe de autoevaluare Schiţe, lucrări plastice Miniproiectul - prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea

corespunzătoare a materialului bibliografic, documentar, a materialelor şi a instrumentelor, acurateţea reprezentărilor tehnice / artistice, modul de organizare a ideilor, a materialelor şi de gestionare a timpului, într-un proiect

Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de înregistrare a performanţelor şcolare ale elevilor.Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi tehnologică este realizat

corespunzător dacă sunt îndeplinite toate criteriile de performanţă.

27

Modul IV: UTILIZAREA LIMBAJULUI PLASTIC

Modulul UTILIZAREA LIMBAJULUI PLASTIC se studiază în clasa a XI-a de liceu tehnologic în vederea asigurării pregătirii de specialitate pentru calificarea „Tehnician designer vestimentar”. Conţinuturile incluse în structura acestui modul vor permite elevilor să-şi dezvolte o gamă de abilităţi artistice – plastice, creative, care reprezintă o bază de maximă importanţă în formarea tehnicienilor din domeniul designului vestimentar. Redarea proporţiilor şi volumelor figurii umane, realizarea compoziţiilor decorative, utilizarea culorii ca element de expresivitate plastică, realizarea crochiului după obiecte(de îmbrăcăminte,încălţăminte,accesorii)şi figura umană , sunt un proces instructiv-formativ centrat pe nevoile şi aspiraţiile proprii fiecărui elev. Modulul UTILIZAREA LIMBAJULUI PLASTIC se studiază în cadrul orelor de „ Cultură de specialitate „ – aria curriculară Tehnologii, pe parcursul a 33 săptămâni de şcoală. El se derulează în paralel cu modulele : Utilizarea aplicaţiilor de tip CAD, Materii prime, produse textile și materiale auxiliare din textile-pielărie, Crearea modelelor pentru produse vestimentare, precum şi cu modulul din C.D.L. – Proiectarea produselor vestimentare şi a accesoriilor.Numărul total de ore al modului este de 99 de ore (3 ore / săpt. x 33 săptămâni).

Prin parcurgerea modulului se urmăreşte dobândirea competenţelor descrise în Standardele de Pregătire Profesională. Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul Unităţi de competenţă tehnice specializate:

UTILIZAREA LIMBAJULUI PLASTIC Prin parcurgerea acestui modul, elevii îşi vor forma următoarele competenţe :

17.1. Realizează studii grafice17.2. Utilizează elemente ale desenului decorativ 17.3. Utilizează culoarea ca element de expresivitate plastică17.4. Realizează crochiul




32.17.Utilizarea limbajului plastic

32.17.1. Realizează studii grafice

Redarea proporţiilor şi volumelor figurii umane : - modele umane statice ( mulaje ghips: mâna, picior, cap, figura întreagă )

-modele umane în mişcare(model viu) Reprezentarea diferitelor tipologii umane:

(femei, bărbaţi, copii ; conformaţii sub / supra ponderale)

32.17.Utilizarea limbajului

32.17.2. Utilizează elemente ale

Elementele de bază ale desenului decorativ: -punctul

28

plastic desenului decorativ - linia (dreaptă, frântă, curbă) -forma (forma geometrică:pătrat, dreptunghi, triunghi, pentagon, hexagon, octogon, decagon, cerc )

Efecte ale dimensionărilor elementelor decorative (mărire, micşorare, alungire, atenuare, reliefare)

Realizarea compoziţilor decorative: -utilizând formele: motivul decorativ, chenarul

decorativ, jocul de fond , motivul unic, -utilizând metodele: repetiţie, alternanţă, conjugare, simetrie gradaţie, suprapunere , negativare , stilizarea elementelor din natură


32.17.3. Utilizează culoarea ca element de expresivitate plastică

Clasificarea culorilor:(primare, secundare /culori compuse de de grad I, terţiare / culori compuse de grad II ,complementare, calde/reci )

Efecte ale culorilor:(psihologice , fiziologice , simbolice)

Realizarea de compoziţii plastice-cromatice utilizând:-contraste cromatice : în sine ,cald-rece , complementar , simultan-succesiv , de calitate , de cantitate , închis-deschis-game : simplă , compusă , rece, caldă , ton în ton -acorduri: între complementare,înrte culorile calde,reci,amestecuri din 2,3,4,5 culori-armonii: prin analogie, prin contrast


32.17.4. Realizează crochiul

Crochiul după obiecte (de îmbrăcăminte,de încalţăminte, accesorii)

Crochiul după figura umană: (trasarea schemei corpului omenesc în vederea executării crochiului, executarea propriu zisă a crochiului)

Reprezentarea modelelor de produse şi accesorii(cămaşă,bluză,rochie,pantalon,sacou,mantou,

îmbrăcăminte sport,cravată,geantă,centură )


Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi conţinuturi. Atingerea competenţelor individuale (tehnice specializate) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor individuale şi probele de evaluare ale performanţelor elevului. Cele 99 de ore ale modului necesare formării competenţelor prevăzute de Standardul de Pregătire Profesională sunt ore de laborator tehnologic şi vor fi efectuate de către profesorul de specialitate, căruia îi va reveni libertatea de a distribui cele 132 de ore ale modulului pe teme, astfel încât să formeze elevilor competenţele prevăzute în standard.

29

Parcurgerea conţinuturilor este obligatorie, dar se impune abordarea flexibilă şi diferenţiată a acestora, în funcţie de resursele disponibile şi de nevoile locale de formare. Locul de desfăşurare se recomandă a fi laboratorul / atelierul de specialitate.

Autorii recomandă parcurgerea conţinuturilor în următoarea ordine:1. Studii grafice - redarea proporţiilor şi volumelor figurii umane; reprezentarea

diferitelor tipologii umane2. Desenului decorativ (punctual, linia, forma)

-clasificarea elementelor -identificarea efectelor dimensionărilor elementelor decorative

3 Compoziţia decorativă-chenarul, jocul de fond , motivul unic, motivul decorativ

4. Culoarea ca element de expresivitate plastică -clasificarea culorilor:

-efecte ale culorilor 5. Realizarea de compoziţii plastice- cromatice utilizând: -contraste, game, acorduri, armonii 6. Crochiul -crochiul după obiecte -crochiul după figura umană

-reprezentarea modelelor de produse şi accesoriiPentru formarea competenţelor stabilite prin modul, profesorul are libertatea de

a dezvolta anumite conţinuturi, numărul de ore alocat fiecărei teme rămânând la latitudinea sa, în funcţie de dificultatea conţinuturilor incluse, de nivelul de cunoştinţe anterioare al elevilor, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică ,de ritmul de asimilare a cunoştinţelor, utilizând activităţi variate de învăţare, punând accentul pe cele cu caracter preponderent aplicativ.


În scopul individualizării învăţării se recomandă atât diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat cât şi abordarea tuturor tipurilor de învăţare: auditiv, vizual, practic.

Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat se poate face prin:- gradarea sarcinilor de la uşor la dificil, - fixarea de sarcini deschise, pe care elevii să le abordeze în ritmuri şi la niveluri diferite;- fixarea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în funcţie de abilităţi;

- prezentarea temelor în mai multe moduri (grafic, expunere/prezentare)Plecând de la principiul includerii, şi acceptând că fiecare copil este diferit, se

va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea competenţelor şi pentru acei elevi care prezintă deficienţe integrabile, adaptându-le la specificul condiţiilor de învăţare şi comportament (utilizarea de programe individualizate, pregătirea de fişe individuale, utilizarea instrumentelor ajutătoare de învăţare, oferirea de recompense chiar şi pentru cele mai mici progrese şi stabilirea împreună aetapelor următoare).

În context metode/mjloace didactice precum: exerciţiul/jocul plastic, descoperirea, problematizarea, studiul de caz, simularea, practica în atelier, lucrul în grup, prezentări multimedia şi electronice, temele şi proiectele integrate, expoziţiile

30

tematice cu lucrări ale elevilor, vizitele, contribuie la învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de:

comunicare, gândire critică luarea deciziilor, asumarea responsabilităţii, sprijin reciproc, formare a spiritului de echipă şi competiţional creativitate.

Combinarea metodelor de mai sus cu metode explorative (observarea directă, observarea independentă), metode expozitive (explicaţia, descrierea, exemplificarea) poate conduce la dobândirea de către elevi a competenţelor specifice calificării. În elaborarea strategiei didactice, profesorul va trebui să ţină seama de următoarele principii ale educaţiei:

Elevii învaţă cel mai bine atunci când consideră că învăţarea răspunde nevoilor lor.

Elevii învaţă mai bine când fac ceva şi când sunt implicaţi activ în procesul de învăţare.

Elevii au stiluri proprii de învăţare. Ei învaţă în moduri diferite, cu viteze diferite şi din experienţe diferite.

Participanţii contribuie cu cunoştinţe semnificative şi importante la procesul de învăţare.

Elevii învaţă mai bine atunci când li se acordă timp pentru a “ordona” informaţiile noi şi a le asocia cu “cunoştinţele vechi”.

3. Evaluarea trebuie să fie un proces continuu şi sumativ, referindu-se în mod explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelată cu tipul probelor de evaluare specificate în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare competenţă şi vizând numai probele de evaluare propuse în standarde.

Demonstrarea altor competenţe, în afara celor specificate, este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.

Ca metode de evaluare recomandăm: Observarea sistematică a elevilor pe baza unei fişe de observare Investigaţia. Autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele

şi standardele educaţionale şi îşi poate impune / modifica programul propriu de învăţare.

Metoda exerciţiilor practice (exerciţii şi lucrări plastice) Expoziţii tematice cu lucrări plastice/ produse realizate de elevi care vor fi în

acelaşi timp şi mijloace puternice de stimulare a activităţii acestora.

Ca instrumente de evaluare se pot folosi: Fişe de observaţie Chestionarul Fişe de autoevaluare Lucrări plastice/ Proiectare de produse

31

Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de înregistrare a performanţelor şcolare ale elevilor.Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi tehnologică este realizat

corespunzător dacă sunt îndeplinite toate criteriile de performanţă.

32

MODULUL V. SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII

I. Modulul Sănătatea şi securitatea muncii se studiază în clasa a XI – a, pe parcursul unei săptămâni de practică comasată. El se derulează în succesiune cu modulul: Proces de producţie în confecţii. Numărul total de ore al modului este de 30 de ore (30 ore / săpt. x 1 săptămână).

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul:Unităţi de competenţă pentru abilităţi cheie:

Managementul relaţiilor interpersonale Unităţi de competenţă tehnice generale:

Sănătatea şi securitatea muncii În cadrul acestui modul, elevii îşi vor forma atât competenţele tehnice cât şi abilităţile cheie corespunzătoare celor două unităţi de competenţă care sunt agregate.

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor :Unitatea de competenţă


32.6. Managementul relaţiilor interpersonale

32.13. Sănătatea şi securitatea muncii

32.6.1. Crează şi menţine relaţii profesionale

32.13.1. Aplică legislaţia privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă şi prevenirea şi stingerea incendiilor

Instructaje iniţiale, curente, periodice şi prezentarea instrucţiunilor de lucru.Atitudine de ascultare activă (urmăreşte interlocutorul, nu întrerupe interlocutorul, preia argumentele interlocutorului) în timpul efectuării

Fişe individuale de instructaj, echipamente de lucru, echipamente individuale şi colective de protecţie, truse de prim ajutor, materiale igienico-sanitare, materiale şi mijloace de stingere a incendiilor. Feed-back pozitiv în urma controlului

Soluţii/Sugestii Disponibilitate, responsabilitate şi receptivitate la

sugestii şi schimbări Relaţii de cooperare : suport pentru dezvoltarea

profesională a membrilor grupului, încredere în deciziile luate de grup, discutarea deschisă a iniţiativelor, analiza critică şi evaluarea opiniilor de grup

Modalităţi de îmbunătăţire a relaţiilor interpersonale : factori determinanţi ( personali, psihosociali, contextuali ) ; metode de identificare a modalităţilor de îmbunătăţire ( observare, analiza unor indicatori de coeziune socială, interviuri, culegere de mărturii, motivare, încurajare, integrare, redefiniri de rol, evitarea jocurilor de putere).

Sisteme de protecţie : individuale şi colective specifice locului de muncă

Materiale şi mijloace pentru stingerea incendiilor :

33

apă, nisip, pături, hidranţi, stingătoare cu spumă, cu praf, cu CO2



32.6.2. Gestioneză conflicte

32.13.2. Planifică acţiuni de evitare şi de reducere a riscurilor identificate la locul de muncă

Situaţii de risc ( perturbări funcţionale, defecţiuni ale utilajelor, nerespectarea principiilor ergonomice, comportament necorespunzător al lucrătorului la locul de muncă, starea fizică şi psihică necorespunzătoare a lucrătorului ),

accidente de muncă, boli profesionale, avarii, incendii şi explozii. Feedback pozitiv şi constructiv Surse de conflict : neînţelegeri, interese şi obiective

opuse/diferite Modalităţi de rezolvare a conflictelor : renunţare,

forţare, aplanare, compromisul, confruntarea Medierea conflictelor : ascultare empatică

analizarea situaţiilor, comunicarea şi consilierea persoanelor aflate în conflict

Evidenţa locurilor de muncă periculoase : registre, statistici, jurnale

Raportarea factorilor de risc : procese verbale, note informative

Echipamente de lucru şi de protecţie : specifice domeniului de activitate



32.6.3. Gestionează aşteptările factorilor interesaţi

32.13.3. Coordonează activităţile în caz de accident

Măsuri de salvare în caz de accident. Interese personale şi psiho-sociale ale persoanelor implicate direct sau indirect într-un accident de muncă.

Rol de manager asumat pentru întocmirea unui plan de acţiune în caz de accident ( eliminarea cauzelor, evacuarea accidentaţilor, anunţarea organelor abilitate) şi pentru stabilirea sarcinilor individuale şi de grup pe echipe de intervenţii.

Roluri funcţionale: colegi, clienţi Anticipare şi comunicarea cu factorii interesaţi Evaluare: corectitudinea intervenţiei, încadrarea în

timp, viteza de reacţie, estimarea pagubelor


Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi conţinuturi. Atingerea competenţelor individuale (tehnice generale, abilităţi cheie) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor individuale şi probele de evaluare ale performanţelor elevului. Cele 30 de ore ale modului necesare formării competenţelor prevăzute de Standardul de Pregătire Profesională sunt: 12 ore de laborator tehnologic şi 18 ore de instruire practică. Orele de laborator tehnologic vor fi efectuate de către profesorul de specialitate,

34

iar orele de instruire practică – de către maistrul instructor de specialitate. Celor doi le va reveni libertatea de a distribui cele 30 de ore ale modulului pe teme astfel încât să formeze elevilor competenţele prevăzute în standard, fără a depăşi, însă, numărul de ore alocat fiecărui tip de instruire prin planul de învăţământ. Locul de desfăşurare se recomandă a fi laboratorul / atelierul de specialitate.În urma agregării competenţelor, conţinuturile nu mai sunt în ordinea logică a predării şi învăţării, şi de aceea, autorii recomandă parcurgerea conţinuturilor în următoarea ordine:1. Măsuri de eliminare a riscurilor la locul de muncă: instructaje, utilizarea documentaţiei legislaţiei în vigoare specifice domeniului- instructaje iniţiale,curente şi periodice- documente de informare: fişe, afişe, filme, cataloage, broşuri, pliante, instrucţiuni de lucru. 2. Măsuri de igienă şi protecţia muncii - fişa individuală de instructaj- echipamente de lucru şi echipamente individuale şi colective de protecţie- trusă de prim ajutor- materiale igienico-sanitare- materiale şi mijloace de stingere a incendiilor3. Sisteme şi dispozitive de protecţie.- individuale şi colective specifice locului de muncă.4. Materiale şi mijloace de prevenirea şi stingerea incendiilor:- apă, nisip, pături, hidranţi, stingătoare cu spumă, cu praf, cu CO2

5. Locuri de muncă periculoase specifice domeniului.6. Situaţii deosebite şi factorii de risc de la locul de muncă- situaţii de risc: perturbări funcţionale, defecţiuni ale utilajelor, nerespectarea principiilor ergonomice, comportament necorespunzător al lucrătorului la locul de muncă, starea fizică şi psihică necorespunzătoare a lucrătorului- accidente de muncă- boli profesionale- avarii- incendii şi explozii7. Echipamente de lucru şi de protecţie specifice locului de muncă.8. Primul ajutor în caz de accident.- trusa de prim ajutor9. Planul de acţiune în caz de accident la o situaţie dată.- eliminarea cauzelor- evacuarea accidentaţilor- anunţarea organelor abilitate, în funcţie de tipul accidentului10. Sarcinile în caz de accident ale echipelor de intervenţie.- individuale- de grup Instruirea practică se recomandă să se desfăşoare la agenţii economici de profil, iar pentru desfăşurarea orelor de laborator să se folosească : seturi de diapozitive şi /sau filme didactice tematice, planşe didactice, machete didactice, bibliografie tehnică selectivă .

35

Plecând de la principiul integrării, care asigură accesul în şcoală a oricărui copil, acceptând că fiecare copil este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea competenţelor pentru acei elevi care prezintă deficienţe integrabile, adaptându-le la specificul condiţiilor de învăţare şi comportament (utilizarea de programe individualizate, pregătirea de fişe individuale, utilizarea instrumentelor ajutătoare de învăţare, oferirea de recompense chiar şi pentru cele mai mici progrese şi stabilirea împreună a paşilor următori). Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a adapta procesul didactic la particularităţile elevilor, de a centra procesului de învăţare pe elev, pe nevoile şi disponibilităţile sale, în scopul unei valorificări optime ale acestora, individualizarea învăţării, lărgirii orizontului şi perspectivelor educaţionale, de a diferenţia sarcinile şi timpului alocat În context :

lucrul în grup, simularea, practica în atelier / la locul de muncă, discuţiile de grup, prezentările video, prezentări multimedia şi electronice, temele şi proiectele integrate, vizitele etc.

contribuie la învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de : comunicare, negociere, luarea deciziilor, asumarea responsabilităţii, sprijin reciproc, spirit de echipă, şi competiţional creativitate.

Măsura în care se formează competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire Profesională este dovedită în procesul de evaluare.

Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare( fişe de observaţie, fişe de evaluare a proiectului, fişe de evaluare).Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi exprime opinii proprii, profesorul trebuind să elaboreze fişe de autoevaluare. Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor. Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite. Evaluarea se va realiza numai pentru competenţele vizate în Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.

36

Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă definită. Probele de evaluare pot fi orale, scrise, practice şi practice tip proiect, în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă. Instrumentele de evaluare cele mai recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa de evaluare, fişa de evaluare a proiectului, fişa de autoevaluare. În fişa de observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini; în momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,Tehnician designer vestimentar”, nivelul trei.

37

MODULUL VI. PROCES DE PRODUCŢIE ÎN CONFECŢII

I. Modulul Proces de producţie în confecţii se studiază în clasa a XI – a, pe parcursul a 4 săptămâni de practică comasată. El se derulează în succesiune cu modulul: Sănătatea şi securitatea muncii. Numărul total de ore al modului este de 120 de ore (30 ore / săpt. x 4 săptămâni).

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul :Unităţi de competenţă tehnice specializate:

Proces de producţie în confecţii În cadrul acestui modul, elevii îşi vor forma următoarele competenţe :

1. Caracterizează procesul de producţie din confecţii2. Stabileşte cusăturile folosite la confecţionarea produselor3. Deserveşte maşini de cusut simple şi pentru cusături elastice4. Deserveşte maşini de cusut speciale5. Efectuează îmbinări prin termolipire


Competenţe individuale

Conţinuturi tematice

32.19. Proces de producţie în confecţii

32.19.1. Caracterizează procesul de producţie din confecţii

1. Proces de producţie în confecţii Etape : recepţia şi depozitarea materiilor prime,

pregătirea materialelor pentru croire, croirea materialelor, confecţionarea, finisarea, înmagazinarea produselor finite.

Definiţie. Scop. Operaţii : controlul calitativ şi cantitativ, păstrarea şi

conservarea materiilor prime, călcarea şi relaxarea materialelor, controlul şi sortarea materialelor, şablonarea, calculul loturilor, şpănuirea, secţionarea şpanului, decuparea detaliilor, controlul, numerotarea şi formarea pachetelor, pregătirea semifabricatelor, prelucrarea reperelor, asamblarea reperelor, curăţirea, călcarea finală, controlul aspectului, controlul dimensiunilor, ambalarea, depozitarea produselor. Definiţie. Scop. Materii prime şi semifabricate. Condiţii tehnice de realizare

Tipuri de utilaje : rampe de control, mese de control, aparate de laborator, instalaţii de realizare şi gradare a tiparelor, utilaje pentru realizarea şabloanelor, utilaje pentru multiplicarea încadrărilor, maşini de şablonat, maşini de şpănuit, maşini de secţionat, maşini de decupat, maşini de cusut de diferite tipuri, maşini şi instalaţii pentru asamblări neconvenţionale, maşini de călcat, prese de călcat, mese de călcat, utilaje pentru transport interoperaţional. Rol .

38

Structura procesului tehnologic : mişcare, mânuire, fază de muncă, operaţie, tipuri de operaţii, timp de execuţie pe operaţie, categoria operaţiei, costul manoperei , norma de personal, norma de producţie pe schimb.


32.19.2. Stabileşte cusăturile folosite la confecţionarea produselor

2. Cusături. Definiţie. Criterii de clasificare ( după modul de realizare, după numărul de fire, după gradul de elasticitate, după forma punctelor de cusătură, după operaţiile la care se utilizează). Caracteristici. Domenii de utilizare ( asamblarea materialelor, finisarea marginilor materialelor, ornamentarea produselor ).

3. Clase de asamblări : cu straturi suprapuse, cu margini suprapuse, cu paspoaluri, plate ( cap la cap ). Descriere.

4. Metode neconvenţionale de îmbinare : îmbinare prin lipire, îmbinare prin sudură. Descriere.


32.19.3. Deserveşte maşini de cusut simple şi pentru cusături elastice

5. Maşini de cusut : simplă, Triploc, Uberdec, de cusut tivuri

Părţi componente. Rolul şi mişcările organelor de lucru

Operaţii de pregătire a utilajelor pentru lucru : montare ac ( ace ), înfilare aţă la organele de lucru, reglare înălţime plonjor, verificare apărătoare şi instalaţie electrică

Parametri de coasere ( tensiune în fir, pas de cusătură, lăţime cusătură ). Reglare.

Defecte de coasere : ruperea acului, ruperea firului, găurirea materialului pe linia de coasere

Intervenţii accidentale : înlocuire ac / ace/ bobină cu fir necorespunzătoare


32.19.4. Deserveşte maşini de cusut speciale

6. Maşini de cusut speciale : Maşini pentru coaserea butonierelor, cheiţelor, nasturilor, maşini pentru brodat

Părţi componente. Rolul şi mişcările organelor de lucru

Operaţii de pregătire a utilajelor pentru lucru : montare ac, înfilare fire la organele de lucru, reglare lungime butonieră şi desime paşi de cusătură, verificare apărătoare şi instalaţie electrică

Operaţii specifice de deservire : pornire maşină – supraveghere – evacuare produs

Caracteristici de calitate a lucrărilor executate: cusături rezistente, butoniere cu dimensiuni conform fişei tehnologice, cu aspect plăcut, distanţele dintre butoniere ( nasturi ) conform cu marcajele de pe produs.

32.19. Proces de 32.19.5. Efectuează 7. Îmbinarea prin termolipire.

39

producţie în confecţii

îmbinări prin termolipire

Definiţie. Tipuri de materiale utilizate la termolipire.Criterii de

alegere a materialelor : destinaţia produsului, grosimea materialului de bază.

Utilaje : maşini de călcat, prese de călcat. Descriere. Parametrii termolipirii: temperatura, presiunea, timpul.

Definiţie. Reglare. Caracteristicile de calitate ale îmbinării prin

termolipire: îmbinare realizată pe toată suprafaţa, fără încreţituri şi deformări


Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi conţinuturi. Atingerea competenţelor individuale (tehnice specializate) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor individuale şi probele de evaluare ale performanţelor elevului. Cele 120 de ore ale modului necesare formării competenţelor prevăzute de Standardul de Pregătire Profesională sunt: 36 ore de laborator tehnologic şi 84 ore de instruire practică. Orele de laborator tehnologic vor fi efectuate de către profesorul de specialitate, iar orele de instruire practică – de către maistrul instructor de specialitate. Celor doi le va reveni libertatea de a distribui cele 120 de ore ale modulului pe teme astfel încât să formeze elevilor competenţele prevăzute în standard, fără a depăşi, însă, de numărul de ore alocat fiecărui tip de instruire prin planul de învăţământ. Locul de desfăşurare, formele de activitate, metodele, materialele didactice, fişele de lucru şi de documentare trebuie să se coreleze cu competenţa care trebuie formată şi conţinuturile asociate ei. Locul de desfăşurare se recomandă a fi laboratorul / atelierul de specialitate.

Pentru eficientizarea procesului de predare – învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, instrumentelor, uneltelor necesare precum şi a spaţiului de lucru. Foarte utilă în formarea competenţelor descrise prin curriculum-ul şcolar al acestui modul, este fişa de lucru specifică instruirii practice, în care sunt menţionate etapele de lucru, materialele, uneltele, utilajele specifice şi operaţiile / fazele de lucru.

În ceea ce priveşte metodele de predare – învăţare, sunt de preferat acele metode care centrează activitatea pe elev, astfel încât acesta să fie implicat direct în procesul de învăţare : studiul de caz, observarea, descoperirea, problematizarea, dar şi demostraţia, algoritmizarea, exerciţiul.

Se recomandă ca cele 36 de ore de laborator tehnologic – care se vor desfăşura în şcoală, în laboratoare de specialitate – să fie grupate câte 6 ore / zi, primele două zile din săptămâna de practică comasată, iar zilele de instruire practică – sub îndrumarea maiştrilor instructori – să se desfăşoare, pe cât posibil, numai la agenţii economici de profil. Ar fi indicat, de asemenea, pentru asigurarea continuităţii procesului de predare-

40

învăţare, ca toate cele trei săptămâni de practică necesare parcurgerii acestui modul, să fie grupate în aceeaşi perioadă.

Măsura în care se formează competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire Profesională este dovedită în procesul de evaluare.

Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare (fişe de observaţie, fişe de evaluare a proiectului).

Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi exprime opinii proprii, profesorul trebuind să elaboreze fişe de autoevaluare. Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor. Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite. Evaluarea se va realiza numai pentru competenţele vizate în Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă definită. Probele de evaluare pot fi orale, scrise, practice şi practice tip proiect, în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă. Instrumentele de evaluare cele mai recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa de evaluare, fişa de evaluare a proiectului, fişa de autoevaluare. În fişa de observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini; în momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,Tehnician designer vestimentar”, nivelul trei.

41

MODULUL VII. PROIECTAREA PRODUSELOR TEXTILE

I. Modulul Proiectarea produselor textile se studiază în clasa a XI – a, pe tot parcursul anului şcolar, în orele de curriculum în dezvoltare locală. El se derulează în paralel cu modulele: Utilizarea aplicaţiilor de tip CAD, Materii prime, produse textile și materiale auxiliare din textile-pielărie, Crearea modelelor pentru produse vestimentare, Utilizarea limbajului plastic. Numărul total de ore al modului este de 66 de ore (2 ore / săpt. x 33 săptămâni).

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul :Unităţi de competenţă tehnice specializate:

Proiectarea produselor vestimentare şi a accesoriilor În cadrul acestui modul, elevii îşi vor forma următoarele competenţe : 32.16.1. Analizează structura ţesăturilor şi tricoturilor 32.16.2. Construieşte tipare de bază pentru îmbrăcăminte 32.16.3. Transformă tiparele de bază în tipare de model 32.16.4. Construieşte tipare pentru articole din piele şi înlocuitori II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor :

Unitatea de competenţă



32.16. Proiectarea produselor vestimentare şi a accesoriilor

32.16.1. Analizează structura ţesăturilor şi tricoturilor

1. Proces tehnologic de ţesere Operaţii tehnologice din ţesătorie (bobinare, reunirea,

răsucirea, urzirea, încleierea, năvădirea, canetarea, ţeserea). Definiţie. Scop.

Legături fundamentale ale ţesăturilor ( pânză, diagonal, atlaz). Descriere. Reprezentare grafică.

Legături derivate ale ţesăturilor (rips de U, rips de B, panama, diagonal ascuţit, diagonal umbrit, atlaz adăugat, atlaz neregulat). Descriere. Reprezentare grafică.

2. Procese tehnologice de fabricaţie a produselor tricotate Definiţie. Etape. Operaţii. Materii prime. Scopul

operaţiilor.3. Tricoturi

Tipuri de ochiuri şi elementele de structură ale lor. Tricoturi din bătătură (cu legături de bază, derivate,

cu desene de legătură şi de culoare). Caracteristici. Reprezentare (structurală, în secţiunea rândului de ochiuri, cu semne convenţionale)

Tricoturi din urzeală cu legături de bază. Caracteristici.

32.16. Proiectarea produselor

32.16.2. Construieşte tipare

4. Clasificarea produselor vestimentare. după linia de sprijin, lungime şi siluetă.5.Conformaţii şi ţinute ale corpului omenesc. Caracteristici.6. Etape de construire prin metoda geometrică a

42

vestimentare şi a accesoriilor

de bază pentru îmbrăcăminte

tiparelor: Stabilirea dimensiunilor principale ( înălţimea corpului şi

perimetrul bustului ) şi de bază ale corpului( de lungime şi de lăţime ): înălţimea corpului şi perimetrul bustului Adaosuri : adaosul constructiv, adaosul pentru

prelucrari tehnologice Calculul dimensiunilor de bază : de lungime, de

lăţime Trasarea liniilor ( de bază, ajutătoare, de contur )

pentru obţinerea tiparelor reperelor : faţă, spate, mânecă, guler, manşetă, cordon pentru produsele: pijamale din ţesături şi tricot pentru femei şi pentru bărbaţi;cămaşă bărbătească; fustă, bluză, rochie, pantalon femei şi bărbaţi, vestă, sacou, pulover


32.16.3. Transformă tiparele de bază în tipare de model

7. Metode de transformare a tiparelor de bază în tipare de model: Poziţii de transfer al pensei de bust : linia laterală, linia de

răscroitură a gâtului, linia de răscroitură a mânecii. Metoda de transfer.

Metode de evazare - ajustare : Etape. Mod de lucru Forme ale decolteului pentru produse vestimentare : cu

destinaţii diverse (de zi, de ocazie). Etape de lucru pentru transformarea tiparelor şi obţinerea decolteului rotund, pătrat, complex, în „V”

Forme şi dimensiuni ale reverului şi gulerului pentru produse : de lenjerie şi de îmbrăcăminte exterioară cu diferite destinaţii.

Metode de introducere a cutelor : Etape de introducere a cutelor pe repere: faţă, spate, mânecă, buzunar. Mod de lucru

Croiala chimono şi raglan cu mânecă lungă şi scurtă: Caracteristici. Etape de realizare a tiparelor.


32.16.4. Construieşte tipare pentru articole din piele şi înlocuitori

Articole de încălţăminte: sandale, pantoful clasicPiese de feţe: căpută, carâmbi, vipuşcă, ştaif, limbă, vârf, lirăPiese interioare: captuşelile carâmbilor, căptuşeala

căputei, căptuşeala limbii, eticheta, vipuşca interioara, adaosurile de capse, acoperişul de branţ, talonetul

Piese intermediare: căptuşeala intermediară a căputei sau carâmbilor, fâşiile de întărire, intărituri de capse sau cârlige.

Articole de marochinărie uşoară: poşete, mape, portochelari, portmonee, penare, portstilouriPiese componente:

exterioare (feţe): parte principală, burduf, bază

43

(fund), clapă, curele de mână şi de umăr interioare : căptuşeli intermediare: intăritură , umplutură

Dimensiuni necesare proiectarii tiparelor: principale şi de bazăDimensiuni antropometrice: de lungime, de lăţime, de lărgime, de înălţimeAdaosuri necesare proiectarii tiparelor

Realizarea desenului de bază pentru piesele articolele încălţăminte şi marochinărie

Stabilirea rezervelor tehnologice: de prelucrare, de îmbinare, de finisare

Detalierea pieselor Multiplicarea tiparelor pentru mărimi diferiteActivitate de laborator:- Construieşte tipare ale pieselor ansamblului superior şi inferior al încălţămintei de tipul :pantoful pentru bărbaţi, pantoful pentru femei, sandale.- Realizează construcţii ale tiparelor pieselor articolelor de marochinărie


Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi conţinuturi. Atingerea competenţelor individuale (tehnice specializate) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor individuale şi probele de evaluare ale performanţelor elevului. Competenţele tehnice specializate se formează prin ore de laborator tehnologic. Toate cele 66 de ore alocate acestui modul sunt efectuate de către profesorul de specialitate. Acestuia îi va reveni libertatea de a distribui cele 66 de ore ale modulului pe teme astfel încât să formeze elevilor competenţele prevăzute în standard. Conţinuturile se pot parcurge în ordinea dată de tabelul de corelare a competenţelor cu conţinuturile, iar profesorul are obligaţia de a le parcurge pe toate. Locul de desfăşurare, formele de activitate, metodele, materialele didactice, fişele de lucru şi de documentare trebuie să se coreleze cu competenţa care trebuie formată şi conţinuturile asociate ei. Locul de desfăşurare se recomandă a fi laboratorul / atelierul de specialitate.

Pentru eficientizarea procesului de predare – învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, instrumentelor, uneltelor necesare precum şi a spaţiului de lucru.

În ceea ce priveşte metodele de predare – învăţare, sunt de preferat acele metode care centrează activitatea pe elev, astfel încât acesta să fie implicat direct în procesul de

44

învăţare : studiul de caz, observarea, descoperirea, problematizarea, dar şi demostraţia, algoritmizarea, exerciţiul. Se recomandă ca orele din cadrul acestui modul să se desfăşoare în cabinete / laboratoare de specialitate, iar cele 2 ore să fie grupate în orar toate în aceeaşi zi. Gruparea tuturor orelor în aceeaşi zi ar fi necesară desfăşurării unor lecţii vizită la agenţii economici de profil, având rolul de o forma mai uşor anumite competenţe, cum ar fi: Analizează structura ţesăturilor şi tricoturilor, Construieşte tipare pentru articole din piele şi înlocuitori. Măsura în care se formează competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire Profesională este dovedită în procesul de evaluare.

Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare ( fişe de observaţie, fişe de evaluare a proiectului).

Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi exprime opinii proprii, profesorul trebuind să elaboreze fişe de autoevaluare. Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor. Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite.Evaluarea se va realiza numai pentru competenţele vizate în Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă definită. Probele de evaluare pot fi orale, scrise, practice şi practice tip proiect, în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă. Instrumentele de evaluare cele mai recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa de evaluare, fişa de evaluare a proiectului, fişa de autoevaluare. În fişa de observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini; în momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,Tehnician designer vestimentar”, nivelul trei.

45

Bibliografie Filatură - ţesătorie

1 Cioară, I. Ingineria proceselor textile Editura Cermi, Iaşi,1998

2 Cioară, I. ,Ursache, M.,

Ingineria proceselor textile Editura Gheorghe Asachi, 2000

3 Chinciu, D., Proiectarea ţesăturilor, vol. I Editura Bit, 1998

4 Chinciu, D., Bazele proiectării ţesăturilor, vol. I şi II

Editura Bit, 1996

5 Cioara, L., Structura ţesăturilor Editura Performantica Iaşi 2001

6 Grigoriu, A., Coman, L.,

Bazele finisării materialelor textile Editura Tehnopress Iaşi 2001

7 Harpa, R., Tehnologie mecanică textilă Editura Timpul Iaşi, 2002

8 Harpa, R., Tehnologia filării şi ţeserii. Tehnologia tricotării şi confecţionării

Editura Performantica Iaşi, 2003

9 Merticaru, V., Giurgiu, D.,

Materii prime textile Editura Economică, 2001

10 Spanţu, C., Tehnologii textile Editura Economică, 2002

11 Bucurenci E. Utilajul şi tehnologia meseriei – finisor produse textile

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993

12 Ţiglea R, Marinescu I., ş. a

Sănătatea şi Securitatea Muncii Editura Mistral, 2008

13 Spanţu C. ş.a Planificarea şi organizarea producţiei Editura Mistral, 2008

46

BIBLIOGRAFIETricotaje - confecţii

1. Budulan, R – „ Bazele tehnologiei tricoturilor „ I.P.Iaşi, 19902. Cioară, I, Onofrei, E. – „ Inginerie generală în textile – pielărie”, editura

Performantica, Iaşi, 20073. Ciontea, Gh, Rădulescu, M – “ Proiectarea îmbrăcămintei” , manual

pentru licee cu profil industrie uşoară şi şcoli profesionale, EDP, 19904. Ciontea,Gh – “Utilajul şi tehnologia meseriei – manual pentru licee şi

şcoli profesionale, E.D.P. Bucureşti, 19935. Comandar, C. – “Structura şi proiectarea tricoturilor”, ed. Cermi, Iaşi,

1998;6. Filipescu, E, Avadanei , M – “ Structura şi proiectarea confecţiilor

textile”, îndrumar de laborator, ed. Performantica, Iaşi, 20077. Filipescu, E – “ Structura şi proiectarea confecţiilor “, ed. Performantica,

Iasi, 20038. Hagiu, E – Structura şi proiectarea tricoturilor, I.P. Iaşi, Rotaprint, 19839. Hagiu, E – Structura şi proiectarea tricoturilor, îndrumar pentru proiectare

şi lucrări de laborator, vol. I, IPI, 198010. Hagiu, E – Structura şi proiectarea tricoturilor, îndrumar pentru proiectare

şi lucrări de laborator, vol. II, IPI, 198011. Harpa , R – Metrologie în textile – pielărie, îndrumar de laborator, editura

Performantica, Iasi, 200612. Mâlcomete, O – “ Fibre textile “, ed. Fundaţiei Gh. Zane, Iaşi, 199513. Merticaru, V, Giurgiu, D – “ Materii prime textile “, manual, ed.

Economică Preuniversitaria, Bucureşti, 2001 14. Mitu, S, Mitu, M – “ Bazele tehnologiilor confecţiilor textile” , vol. I şi II,

ed. Gh Asachi, Iasi, 199815. Ursache, M – “Ingineria tricoturilor si confectiilor” editura TEAM, Iasi

2000

47

BIBLIOGRAFIEDesign

1. CURTEZA A. (2003) Design vestimentar noţiuni fundamentale, Editura Performantica-

Iaşi

2. JAMES LAVER ( 2002) Costume and Fashion a concise history, Editura Thames &

Hudson Ltd-London

3. NANU A. (1976) Artă stil costum, Editura Meridiane -Bucureşti

4. CARAGEA C., (1999), Istoria vestimentaţiei europene, Editura Teora, Bucureşt

5. NANU, A., (2001), Arta pe om, Look-ul şi înţelesul semnelor vestimentare, Editura

Compania, Bucureşti.

6. OROS, C., (1998), Pagini din istoria costumului, Editura Dacia, Cluj-Napoca.

7. Institutul European de Cursuri prin Corespondenţă, EUROCOR, Creaţie vestimentară

8. ARHEIM R. (1979) Arta şi percepţia vizuală , Editura Meridiane -Bucureşti

9. ACHIŢEI G (1988) Frumosul dincolo de artă, Editura Meridiane –Bucureşti

10. CONSTANTIN P (1986) Să vorbim despre culori Editura Ion Creangă –Bucureşti

11. MUNTEANU A ( 1994) Incursiuni în creatologie , Editura Augusta - Timişoara

48

BibliografiePiele şi înlocuitori

1. A. Curteza - Designul produselor din piele, Editura Performantica-Iaşi,2005

2. R. Donisanu - Proiectarea articolelor din piele şi înlocuitori, Editura didactică şi

pedagogică, Bucureşti

3. G. Malureanu , A. Mihai - Bazele proiectării încălţămintei, Editura Performantica,

Iaşi, 2003

4. Dumitru Chisalita, Verona Lupu,Adalbert Cotuna, - “Proiectarea articolelor de

marochinarie, tehnice si de blanarie”, Editura didactica si pedagogica, Bucureşti

5. Salvanu, M. Simion, C. Nebert, M. Aldea, Z. Craciun - “Notiuni de creatie”,

Editura didactica si pedagogica, Bucureşti, 1988

6. C. Popescu, A. Fica, - “Modelarea incaltamintei si marochinariei”, Editura

didactica si pedagogica, Bucureşti

49

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRII

Anexa nr. 9 la OMECI nr. 4857 din 31.08.2009

CURRICULUM

clasa a XII – a

LICEU TEHNOLOGIC

Domeniul: Industrie textilă și pielărieCalificarea profesională: Tehnician designer vestimentar

Nivelul 3- revizuit -

București2009

50

AUTORI:

Prof. Iuliana Marinescu - Grupul Şcolar ,, Nichita Stănescu,, BucureştiProf. Simona Moisiu - Grupul Şcolar cu cls.I - XIII ,,Ioan N. Roman,, ConstanţaProf. Camelia Varga - Colegiul Tehnic NAPOCA Cluj NapocaProf. Marilena Răvaş Grupul Şcolar de Industrie Uşoară FocşaniProf. Lavinia Butnariu Grupul Şcolar ,,Maria Băiulescu,, BraşovProf. Maria Andrei Grupul Şcolar ,,Maria Băiulescu,, BraşovProf. Florentina Vereş Grupul Şcolar ,, Maria Băiulescu,, BraşovProf. Nuţa Durbacă Grup Şcolar ,,Gheorghe Asachi’’ Bucureşti

Consultanță:

Ing. PAULA POSEA - expert - CNDIPT , Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării

51

Notă introductivă

Calificarea de nivel trei „Tehnician designer vestimentar” se dobândeşte prin parcurgerea claselor a XI-a şi a XII-a de liceu tehnologic, ruta directă. Această calificare aparţine domeniului: industrie textilă şi pielărie. În cadrul acestui domeniu, se mai formează două calificări de nivel trei, pe ruta progresivă: „ Tehnician în industria textilă” şi „Tehnician în industria pielăriei”. Pentru fiecare calificare de nivel trei s-au elaborat standarde de pregătire profesională, care au următoarea structură : unităţi de competenţă pentru abilităţi cheie, unităţi de competenţă tehnice generale, unităţi de competenţă tehnice specializate.

La elaborarea curriculumului pentru clasa a XII - a s-au avut în vedere următoarele: Standardul de Pregătire Profesională pentru nivelul trei, calificarea „ Tehnician designer

vestimentar” Planul cadru de învăţământ pentru clasa a XII-a - liceu tehnologic Structura Învăţământului Preuniversitar Structura şi formatul programelor şcolare

Curriculumul pentru clasa a XII – a este alcătuit din 8 module constituite din unităţi de competenţă tehnice generale / specializate, care au rolul de a continua pregătirea profesională corespunzătoare acestei calificări, începută în clasa a XI – a. Anumite module sunt formate din agregarea unei unităţi de competenţă pentru abilităţi cheie cu o unitate de competenţă tehnică specializată, modul de agregare a competenţelor fiind următorul : competenţa de la unitatea de competenţă pentru abilităţile cheie se agregă cu o competenţă de la unitatea de competenţă tehnică specializată prin intermediul condiţiilor de aplicabilitate, care reprezintă de fapt conţinuturile necesare formării competenţelor. Unităţile de competenţă pentru abilităţile cheie precizate în Standardul de Pregătire Profesională, pentru nivelul trei, „ Comunicare ” , ,, Procesarea datelor numerice ”, ,, Gândire critică şi rezolvarea de probleme ” , ,, Managementul relaţiilor interpersonale ” se formează şi se aprofundează la fiecare modul, dar se evaluează o singură dată, la modulul în care au fost agregate, aşa cum se prezintă în tabelul nr. 1 privind alcătuirea modulelor, întocmit pentru fiecare an de studiu.În clasa a XII – a se formează abilităţile cheie corespunzătoare următoarelor unităţi de competenţă :

Comunicare Gândire critică şi rezolvarea de probleme

Unităţile de competenţă tehnică generale şi specializate reprezintă suportul pe care se formează şi se evaluează competenţele pentru abilităţile cheie.

Ruta curriculară a pregătirii pentru calificarea „Tehnician designer vestimentar„nivelul trei

52

Ciclul inferior al liceuluiFiliera tehnologică

Tehnician designer vestimentar

Clasa a XI-a şi a XII-a

Ciclul inferior al liceuluiFiliera teoretică

Ciclul inferior al liceuluiFiliera vocaţională

Structura modulelor la clasa a XII-aTabelul nr. 1Unităţi de competenţă

Competenţe MI MII MIII MIV MV MVI MVII MVIII

1. Comunicare 1.1. Susţine prezentări pe teme profesionale

x

1.3. Elaborează documente pe teme profesionale

x

5. Gândire critică şi rezolvarea de probleme

5.1. Identifică probleme complexe

x

5.2. Rezolvă probleme x5.3. Evaluează rezultatele obţinute

x

9. Planificarea şi organizarea producţiei

9.1. Analizează producţia ca rezultat al procesului de producţie

x

9.2. Analizează aspecte ale organizării şi planificării producţiei

x

9.3. Programează activităţi specifice locului de muncă

x

11. Elemente de proiectare

11.1. Realizează specificaţii pentru proiectarea produselor pe baza cerinţelor clienţilor

x

11.2. Propune soluţii de proiectare iniţiale pentru un produs dat

x

11.3. Investighează posibilităţile reale de proiectare a produsului

x

11.4. Alege şi prezintă soluţia finală de proiectare

x

12. Asigurarea calităţii

12.1. Descrie conceptele de asigurare a calităţii, controlul calităţii şi sisteme de calitate

x

12.2. Utilizeaza documentele sistemului calităţii

x

12.3. Utilizeaza procedurile de audit al calităţii

x

12.4. Aplică instrumente ale calităţii

x

53

18. Costume şi stiluri vestimentare

18.1.Caracterizează costumul preistoric şi pe cel din antichitate

x

18.2.Caracterizează principalele costume din Evul Mediu şi Renaştere

x

18.3.Caracterizează principalele costume din secolul XVII până în prezent

x

18.4. Caracterizează costumele tradiţionale

x

20. Tehnologii de confecţionare a produselor vestimentare

20.1. Prelucrează repere ale produselor vestimentare

x

20.2. Asamblează repere ale produselor vestimentare

x

20.3. Finisează produse vestimentare

x

20.4. Calcă final produse vestimentare

x

21. Schiţe şi produse vestimentare

21.1. Caracterizează procesul alegerii produselor

x

21.2. Desfăşoară procese de creaţie pentru confecţii textile

x

21.3.Desfăşoară procese de creaţie pentru confecţii din piele şi înlocuitori

x

21.4. Confecţionează produsul etalon

x

22. Tehnici de finisare a produselor textile

22.1. Analizează necesitatea pregătirii materialului în vederea colorării

x

22.2. Analizează tehnologia de obţinere a efectelor de culoare

x

22.3. Selectează tehnologia de obţinere a efectelor de finisare

x

23. Valorificarea materialelor recuperabile textile şi de pielărie

23.1. Analizează materiale recuperabile

x

23.2. Aplică tehnici de valorificare a materialelor recuperabile

x

54

23.3. Confecţionează produse din materiale recuperabile

x

55

PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNTLICEU TEHNOLOGIC – RUTA DIRECTĂ

clasa a XII-aAria curriculară Tehnologii

Calificarea: Tehnician designer vestimentar

Cultură de specialitate şi pregătire practică săptămânală 279 oreModulul I Elemente de proiectare Total ore / an 31

Din care : laborator tehnologic -instruire practică -

Modulul II Tehnologii de confecţionare a produselor vestimentare



Modulul III

Creație vestimentară – realizarea de schițe și produse vestimentare



Total ore/an:9 ore/săptămână x 31 săptămâni = 279 oreStagii de pregătire practică 150 ore Modulul IV

Panificarea şi organizarea producţiei

Total ore / an 30Din care : laborator tehnologic 30


Modulul V Asigurarea calităţii Total ore/an 60 Din care : laborator tehnologic 60


Modulul VI

Valorificarea materialelor textile şi de pielărie

Total ore/an 60 Din care : laborator tehnologic 60


Total ore/an: 30 ore/săptămână x 5 săptămâni/an = 150 oreCurriculum în dezvoltare locală 62 oreModulul VII

Costume şi stiluri vestimentare Total ore/an 31 Din care : laborator tehnologic -


Modulul VIII

Tehnici de finisare a produselor textile

Total ore/an 31 Din care : laborator tehnologic 16


Total ore/an: 2 ore/săptămână x 31 săptămâni = 62 ore TOTAL 491 ore/an

56

Tabel de corelare a modulelorclasa a XII -a

Tabelul nr. 2. Săpt. Module

12345678910111213141516171819202122232425262728293031

Modulul I.

1 oră / săptămână31 săptămâni


Din care :


Modulul II.

Total ore : 124 ore / an

Din care :

Instruire practică : 93 ore/an

Modulul III.

Total ore : 124 ore / an

Din care :

Instruire practică : 62 ore/an

Modulul VII.

1 ora/săptămână31 săptămâni

Total ore :31 ore / an

Din care :

Instruire teoretică :31ore/an

Modulul VIII.

1oră /săptămână31 săptămâni

Total ore :31 ore / an

Din care :


Laborator tehnologic : 16 ore/an

32 M IV. 30 ore / săptămână x 1 săptămânăTotal ore : 30 ore / an

Din care : laborator tehnologic : 30 ore / an3334

M V. 30 ore / săptămână x 2 săptămâniTotal ore : 60 ore / an

Din care : laborator tehnologic : 60 ore / an3536

M VI. 30 ore / săptămână x 2 săptămâniTotal ore : 60 ore / an

Din care : laborator tehnologic : 60 ore / an

57

Modulul I. ELEMENTE DE PROIECTARE

I. Modulul Elemente de proiectare se studiază în clasa a XII – a, în cadrul orelor de „ Cultură de specialitate „ – aria curriculară Tehnologii, pe parcursul a 31 săptămâni de şcoală. El se derulează în paralel cu modulele : Tehnologii de confecţionare a produselor vestimentare, Creație vestimentară – realizarea de schițe și produse vestimentare şi cu modulele din C.D.L. – Costume şi stiluri vestimentare, Tehnici de finisare a produselor textile. Numărul total de ore al modului este de 31 de ore (1 oră / săpt. x 31 săptămâni ).

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul:Unităţi de competenţă pentru abilităţi cheie : Gândire critică şi rezolvare de probleme Unităţi de competenţă tehnice generale : Elemente de proiectareÎn cadrul acestui modul, elevii îşi vor forma atât competenţele tehnice cât şi abilităţile cheie corespunzătoare celor două unităţi de competenţă care sunt agregate. Modul de agregare este explicat în nota introductivă a curriculumului.

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor :



32.5. Gândire critică şi rezolvare de probleme

32.11. Elemente de proiectare

32.5.1. Identifică probleme complexe

32.11.1. Realizează specificaţii pentru proiectarea produselor pe baza cerinţelor clienţilor

Acţiuni de identificare şi anticipare a problemelor care apar la corelarea specificaţiilor tehnice ale produselor (performanţe tehnice în exploatare, dimensiuni, masă, încadrare în standarde, fiabilitate, termene de garanţie), cu cerinţele de bază ale clienţilor (cercetarea pieţei, funcţiile şi scopul produsului, aspect, materiale şi tehnologii, costuri, timp de realizare, tipul producţiei), precum şi cauzele şi efectele acestor probleme.

Situaţii problemă : calitatea muncii, proces de muncă, interacţiuni

Reflectare asupra propriilor acţiuni : pune întrebări relevante asupra problemei, compară situaţia problemă cu situaţia proiectată, emite idei privind rolul în rezolvarea problemei.



32.5.2. Rezolvă probleme

32.11.2. Propune soluţii de proiectare iniţiale pentru un produs dat

Activităţi de comparare şi analiză a situaţiilor posibile, decizii luate în urma activităţilor de analiză şi comparare cu specificaţiile tehnice, (performanţe tehnice, formă, estetică, ergonomie, îndeplinirea scopului pentru care este proiectat).

Etapele de întocmire şi de punere în practică a unui plan de acţiune ( listarea acţiunilor în ordinea efectuării lor, alocarea de resurse materiale, financiare, de timp şi stabilirea responsabilităţilor ) pentru respectarea cerinţelor de calitate, siguranţă, protecţia mediului prevăzute de standarde româneşti şi europene, ale produselor nou create.

Activităţi de comparare a rezultatului obţinut cu cel dorit pentru justificarea alegerii soluţiei finale realizată în conformitate cu specificaţiile pentru proiectarea produsului, standardele şi legislaţia în vigoare.

58



32.5.3. Evaluează rezultatele obţinute

32.11.4. Alege şi prezintă soluţia finală de proiectare

Prezentări scrise ce pot cuprinde desene tehnice, specificaţii de materiale, tehnologii de realizare, costuri estimative ale produselor proiectate .Feed-back şi generarea soluţii ( concluzii, calificări proprii şi de la alte persoane ) realizat în urma simulării cu ajutorul soft-urilor specializate .

Prezentări grafice : desene 2D (în varianta tradiţională sau utilizând aplicaţii de tip CAD) ca de exemplu: desene de ansamblu, desene de detaliu, diagrame, scheme.Sugestii alternative în scopul îmbunătăţirii Analiza rezultatelor : măsuri de corecţie.

Metode de analiză, resurse, acţiuni, responsabilităţi, generare şi extindere de idei


32.11.3. Investighează posibilităţile reale de proiectare a produsului

Proiectarea unui produs: baze de date pentru materiale, componente, cataloage de prezentare.

Informaţii specifice pentru proiectarea unui produs dat: despre materiale şi procese de producţie, cu aplicabilitate în calcule simple de proiectare.

Factori de influienţă a soluţiilor de proiectare: influenţa proprietăţilor fizice şi mecanice ale materialelor asupra tehnologiei de fabricaţie, disponibilitatea resurselor.


Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţe şi conţinuturi. Atingerea competenţelor (tehnice generale, abilităţi cheie ) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor şi probele de evaluare ale performanţelor elevului. Cele 31 de ore ale modului necesare formării competenţelor prevăzute de Standardul de Pregătire Profesională sunt ore de instruire teoretică şi vor fi efectuate de către profesorul de specialitate, căruia îi va reveni libertatea de a distribui cele 31 de ore ale modulului pe teme, astfel încât să formeze elevilor competenţele prevăzute în standard. În urma agregării competenţelor, conţinuturile nu mai sunt în ordinea logică a predării şi învăţării, şi de aceea,autorii recomandă parcurgerea conţinuturilor în următoarea ordine:Tema 1. Cerinţe şi specificaţii tehnice ale produselor Tema 2. Soluţii de proiectare pentru un produs dat

Modalităţi de identificare Standarde

Tema 3. Surse de informaţie folosite în proiectarea unui produsTema 4. Informaţii specifice pentru proiectarea unui produs datTema 5. Factori ce pot afecta soluţiile de proiectareTema 6. Etape de selectare şi prezentare a soluţiei finale de proiectare

Justificarea soluţiei finale Forme de prezentare : simulare cu softuri specializate, prezentări scrise, prezentări grafice

Parcurgerea tuturor conţinuturilor este obligatorie. Locul de desfăşurare, formele de activitate, metodele, materialele didactice, fişele de lucru şi de documentare trebuie să se coreleze cu competenţa care trebuie formată şi conţinuturile asociate ei. Desfăşurarea acestor ore se recomandă a se realiza în laboratorul de specialitate. În elaborarea strategiei didactice, profesorul va trebui să ţină seama de următoarele principii ale educaţiei:

59

1. Elevii învaţă cel mai bine atunci când consideră că învăţarea răspunde nevoilor lor.2. Elevii învaţă când fac ceva şi când sunt implicaţi activ în procesul de învăţare.3. Elevii au stiluri proprii de învăţare. Ei învaţă în moduri diferite, cu viteze diferite şi din

experienţe diferite.4. Participanţii contribuie cu cunoştinţe semnificative şi importante la procesul de învăţare.5. Elevii învaţă mai bine atunci când li se acordă timp pentru a “ordona” informaţiile noi şi a le

asocia cu “cunoştinţele vechi”. Procesul de predare - învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev. Pentru dobândirea de către elevi a competenţelor prevăzute în SPP-uri, activităţile de învăţare - predare utilizate de cadrele didactice vor avea un caracter activ, interactiv şi centrat pe elev, cu pondere sporită pe activităţile de învăţare şi nu pe cele de predare, pe activităţile practice şi mai puţin pe cele teoretice. Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat, prin:

gradarea sarcinilor de la uşor la dificil, utilizând în acest sens fişe de lucru; fixarea unor sarcini deschise, pe care elevii să le abordeze în ritmuri şi la niveluri diferite; fixarea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în funcţie de abilităţi; prezentarea temelor în mai multe moduri (raport sau discuţie sau grafic);

Planificarea diferenţiată a activităţilor de învăţareşi evaluare prin: abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv, vizual, practic sau prin contact direct); formarea de perechi de elevi cu aptitudini diferite care se pot ajuta reciproc; utilizarea verificării de către un coleg, verificării prin îndrumător, grupurilor de studiu utilizarea autoevaluării şi solicitarea elevilor de a-şi impune obiective.

Plecând de la principiul includerii, care prsupune acordare de şanse egale tuturor elevilor,şi acceptând faptul că fiecare elev este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea competenţelor pentru acei elevi care prezintă cerinţe educaţionale speciale, adaptându-le la specificul condiţiilor de învăţare şi comportament (utilizarea de programe individualizate, pregătirea de fişe individuale pentru elevii cu ritm diferit de învăţare, utilizarea instrumentelor ajutătoare de învăţare, oferirea de recompense chiar şi pentru cele mai mici progrese şi stabilirea împreună a etapelor următoare). Măsura în care se formează competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire Profesională este dovedită prin procesul de evaluare.

Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare (fişe de observaţie, fişe de evaluare a proiectului). Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi exprime opinii proprii, profesorul trebuind să elaboreze fişe de autoevaluare. Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor. Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite. Evaluarea se va realiza numai pentru competenţele vizate în Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă definită. Probele de evaluare pot fi orale, scrise, practice şi practice tip proiect, în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă. Instrumentele de evaluare cele mai recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa de evaluare, fişa de evaluare a proiectului, fişa de autoevaluare. În fişa de observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini; în momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,Tehnician designer vestimentar ”, nivelul trei.

60

Modulul II. TEHNOLOGII DE CONFECŢIONARE A PRODUSELOR VESTIMENTARE

I. Modulul Tehnologii de confecţionare a produselor vestimentare se studiază în clasa a XII – a, în cadrul orelor de „Cultură de specialitate” – aria curriculară Tehnologii, pe parcursul a 15 săptămâni de

61

şcoală. El se derulează în paralel cu modulele : Elemente de proiectare şi modulul din C.D.L. – Costume şi stiluri vestimentare şi în succesiune cu modulul: Creație vestimentară – realizarea de schiţe şi produse vestimentare. Numărul total de ore al modului este de 124 de ore.


Tehnologii de confecţionare a produselor vestimentare În cadrul acestui modul, elevii îşi vor forma următoarele competenţe:

1. Prelucrează repere ale produselor vestimentare2. Asamblează repere ale produselor vestimentare3. Finisează produse vestimentare4. Calcă final produse vestimentare

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor:Unitatea de competenţă


32.20. Tehnologii de confecţionare a produselor vestimentare

32.20.1. Prelucrează repere ale produselor vestimentare

1. Operaţii de prelucrare a reperelor produselor de lenjerie, îmbrăcăminte subţire, îmbrăcăminte groasă Tipuri de repere : principale ( faţă, spate, cordon,

mânecă, guler ) şi secundare ( buzunare, manşete, clape, epoleţi, găici ). Croiala reperelor : clasică, chimono, raglan

Materiale (aţa de cusut, materiale de întărit, căptuşeli ) şi cusături ( mecanice, termochimice ) necesare prelucrării reperelor

Unelte (ace de cusut, ace cu gămălie, foarfece, creion, cretă specială ) şi utilaje ( maşini de cusut, maşini de călcat, prese de călcat ) folosite la prelucrarea reperelor.

Faze de lucru specifice operaţiilor de confecţionare a reperelor


32.20.2. Asamblează repere ale produselor vestimentare

2. Operaţii de asamblare a reperelor produselor de lenjerie, îmbrăcăminte subţire, îmbrăcăminte groasă Tipuri de repere : faţă ( piept ), spate, mânecă,

guler, cordon. Cusături (tighel simplu, de încheiat – surfilat,

plană şi de acoperire, ascunsă ) şi tipuri de maşini de cusut folosite la asamblarea reperelor ( simplă, triploc, uberdec, de cusut ascuns )

Ordinea operaţiilor de asamblare a reperelor : conform modelului, fişei tehnologice


32.20.3 Finisează produse vestimentare

3. Operaţii de finisare a produselor de lenjerie, de îmbrăcăminte subţire, de îmbrăcăminte groasă Operaţii de coasere a butonierelor şi a nasturilor.

Marcaje pe repere : referitoare la poziţia, numărul de butoniere, distanţa dintre butoniere corelată cu distanţa dintre nasturi.

Operaţii de curăţare manuală de aţe şi scame a produselor


32.20.4. Calcă final produse vestimentare

4. Operaţii de călcare finală a produselor Tratamentul umidotermic. Definiţie. Operaţiile tratamentului umidotermic : netezire,

presare, modelare a detaliilor, aburire. Definiţi.

62

Scop. Parametrii tratamentului umidotermic

( temperatură, umiditate, timp, presiune ). Definiţie. Reglare.

Utilaje : mese de călcat, maşini de călcat, prese de călcat. Funcţionare.

Calitatea operaţiilor : produs nedeformat, fără cute şi umflături, fără luciu nedorit, produs nedegradat prin ardere.


Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţe şi conţinuturi. Atingerea competenţelor ( tehnice specializate ) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor şi probele de evaluare ale performanţelor elevului.Orele modulului vor fi parcurse impreuna cu profesorul si maistrul instructor. Celor doi le va reveni libertatea de a distribui cele 124 de ore ale modulului pe teme astfel încât să formeze elevilor competenţele prevăzute în standard, fără a depăşi, însă, de numărul de ore alocat fiecărui tip de instruire prin planul de învăţământ. Locul de desfăşurare, formele de activitate, metodele, materialele didactice, fişele de lucru şi de documentare trebuie să se coreleze cu competenţa care trebuie formată şi conţinuturile asociate ei. Locul de desfăşurare se recomandă a fi laboratorul / atelierul de specialitate.


În ceea ce priveşte metodele de predare – învăţare, sunt de preferat acele metode care centrează activitatea pe elev, astfel încât acesta să fie implicat direct în procesul de învăţare : studiul de caz, observarea, descoperirea, problematizarea, dar şi demostraţia, algoritmizarea, exerciţiul. Măsura în care se formează competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire Profesională este dovedită prin procesul de evaluare.

Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare( fişe de observaţie, fişe de evaluare a proiectului). Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi exprime opinii proprii, profesorul trebuind să elaboreze fişe de autoevaluare. Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor. Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite. Evaluarea se va realiza numai pentru competenţele vizate în Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.. Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă definită. Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri, să aleagă răspunsuri corecte sau să execute faze de lucru sau operaţii. Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă. Instrumentele de evaluare cele mai recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa de evaluare, fişa de autoevaluare. În fişa de observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat realizare a unei sarcini; în momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes.

63

Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,, Tehnician designer vestimentar ”, nivelul trei.

Modulul III. CREAȚIE VESTIMENTARĂ – REALIZAREA DE SCHIŢE ŞI PRODUSE VESTIMENTARE

I. Modulul Creație vestimentară – realizarea de schiţe şi produse vestimentare se studiază în clasa a XII – a, în cadrul orelor de „ Cultură de specialitate „ – aria curriculară Tehnologii. El se derulează în paralel cu modulele : Elemente de proiectare şi modulul din C.D.L. – Tehnici de finisare a

64

produselor textile şi în succesiune cu modulul : Tehnologii de confecţionare a produselor vestimentare.Numărul total de ore al modului este de 124 de ore.


Schiţe şi produse vestimentare În cadrul acestui modul, elevii îşi vor forma următoarele competenţe :

Caracterizează procesul alegerii produselor Desfăşoară procese de creaţie pentru confecţii textile Desfăşoară procese de creaţie pentru confecţii din piele şi înlocuitori Confecţionează produsul etalon





32.21. Schiţe şi produse vestimentare

32.21.1. Caracterizează procesul alegerii produselor

1. Produse industriale : articole de uz personal, articole de uz comun, articole pentru dotarea locuinţei, articole de uz gospodăresc Funcţii ale produselor: de bază, complementare, care

satisfac diferite cerinţe ( obiective, subiective, obiective şi subiective ). Descriere.

Criterii de alegere a produselor: estetic, de preţ, funcţional, tehnic şi tehnologic. Descriere.

Criterii de preferinţă faţă de care se face alegerea produselor: faţă de aspectul şi forma produselor, faţă de culoarea produselor, pentru ornamentarea produselor. Descriere.


32.21.2. Desfăşoară procese de creaţie pentru confecţii textile

2.Stiluri vestimentare: “clasic”, “office”, “sport”, “casual”, “romantic”, “ etno”. Descriere.3.Confecţii pentru adulţi (bluze, fuste, rochii, costum taior, pantaloni pentru femei şi bărbaţi, veste pentru femei şi bărbaţi, costum bărbătesc, cămăşi,palton, pardesiu, pelerină, pulover, compleuri din tricot, pantaloni din tricot, veste din tricot) şi pentru copii ( rochii, costume, pantaloni, bluze):

Forme de bază ale confecţiilor: croială, lungime, mod de închidere, mod de ajustare pe corp, forma mânecii şi a gulerului, relaţia cu alte produse vestimentare

Tipuri de materiale: ţesături, tricoturi, piele4. Proces de creaţie a confecţiilor textile:

Criterii de bază în procesul de creaţie: funcţionale şi ergonomice, de formă, de culoare, de ornamentare, tehnice şi economice

Etapele procesului de creaţie: desfăşurarea fazelor de creaţie, urmărirea în timp a eficienţei produselor

Fazele procesului de creaţie: pregătirea procesului de creaţie, enunţarea temei, elaborarea soluţiilor posibile, studiul comparativ al soluţiilor, elaborarea prototipului

Variante elaborate în cadrul proceselor de creaţie: produse vestimentare pentru adulţi şi copii (din diferite tipuri de materiale), cu diferite destinaţii

65

Metode folosite pentru elaborarea variantelor: analogiei, consultării cumpărătorilor, structurării


32.21.3. Desfăşoară procese de creaţie pentru confecţii din piele şi înlocuitori

5. Tipuri de produse de încălţăminte: sandale, pantofi, ghete, cizme, încălţăminte pentru sport, încălţăminte de protecţie – pentru adulţi şi pentru copii

Forme de bază ale încălţămintei: date de calapod, toc, talpă, platformă, feţe

6. Tipuri de produse de marochinărie: poşete, serviete, mape, articole pentru voiaj şi excursii, portchei, portochelari

Forme de bază ale produselor de marochinărie: date de modul de îmbinare a părţilor componente, modul de închidere, modul de susţinere, numărul şi forma detaliior

7. Procesul de creaţie pentru încălţăminte şi marochinărie

Criterii de bază în procesul de creaţie: funcţionale şi ergonomice, de formă, de culoare, de ornamentare, tehnice şi economice

Fazele procesului de creaţie: pregătirea procesului de creaţie, enunţarea temei, elaborarea soluţiilor posibile, studiul comparativ al soluţiilor, elaborarea prototipului

Variante elaborate în cadrul procesului de creaţie: produse de încălţăminte pentru adulţi şi copii şi de marochinărie cu diferite destinaţii


32.21.4. Confecţionează produsul etalon

8. Produsul etalon Definiţie. Rolul produsului etalon în documentaţia

tehnică industrială Fişa tehnică a produsului : schiţa produsului( vedere

din faţă şi vedere din spate); tipuri de materiale de bază şi auxiliare din care se confecţionează, particularităţi de confecţionare a reperelor produsului, tipul cusăturilor folosite la confecţionare, mărimea rezervelor de tivuri, cusături, cusăturile ornamentale, alte precizări necesare în procesul de confecţionare.

Proces tehnologic de confecţionare. Structură: operaţii ( felul,conţinutul şi categoria operaţiei, succesiunea operaţiilor ) şi timpii de execuţie a operaţiilor. Întocmirea procesului tehnologic de confecţionare a produslui etalon. Executarea operaţiilor de prelucrarea reperelor, asamblarea reperelor, finisarea produsului – produsul etalon

Calculul consumului de materiale de bază şi auxiliare necesare confecţionării produsului etalon: prin elaborarea variantei optime de încadrare a şabloanelor pe material; prin analiza prototipului

Analiza tehnică a modelului realizat : a comportamentului materialelor în timpul coaserii şi călcării, a desimii cusăturilor, a operaţiilor de confecţionare pe cale industrială

66

III. Sugestii metodologice Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţe şi conţinuturi. Atingerea competenţelor (tehnice specializate) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor şi probele de evaluare ale performanţelor elevului.Orele de instruire teoretică vor fi efectuate de către profesorul de specialitate, iar orele de instruire practică – de către maistrul instructor de specialitate. Profesorul de specialitate şi maistrul instructor vor distribui cele 124 de ore ale modulului pe teme astfel încât să formeze elevilor competenţele prevăzute în standard, fără a depăşi, însă, numărul de ore alocat fiecărui tip de instruire prin planul de învăţământ. Conţinuturile incluse în structura acestui modul vor permite elevilor să-şi formeze şi să-şi dezvolte o gamă de abilităţi creative, practice privind proiectarea produselor în domeniul designului vestimentar, orientate către: realizarea de creaţii vestimentare şi accesorii – creaţii personale- respectând fazele procesului de

creaţie; pregătirea documentaţiei produsului etalon; confecţionarea produsului etalon cu etapele aferente (elaborarea procesului tehnologic de

confecţionare, executarea încadrărilor în vederea optimizării consumului de material,analiza tehnică a modelului, efectuarea operaţiilor de confecţionare propriu-zisă).

Dobândirea acestor abilităţi este esenţială în pregătirea în domeniul designului vestimentar pentru: adaptare la cerinţele pieţei muncii şi la dinamica evoluţiei tehnologice; responsabilitate pentru asigurarea calităţii produselor; manifestarea gậndirii critice şi creative în domeniul tehnic. Se recomandă ca instruirea prin acest modul să se organizeze astfel : în orele de instruire teoretică, profesorul de specialitate va elabora împreună cu elevii schiţe ale modelelor, va întocmi fişele tehnice ale produselor, va stabili forma tiparelor şi a şabloanelor, condiţiile tehnice şi metoda de şablonare cea mai potrivită, precum şi procesul tehnologic de confecţionare, iar în orele de instruire practică, maistrul instructor va încadra şabloanele produselor pe materiale, va stabili, împreună cu elevii, consumul de materiale, va îndruma, supraveghea şi ajuta elevii să-şi confecţioneze produsele create şi să-şi autoevalueze operaţiile executate. În cadrul acestui modul, se pot studia modele diferite ale următoarelor produse : fustă, bluză, rochie, pantalon, utilizându-se şi cunoştinţele şi deprinderile formate în urma parcurgerii modulului din clasa a XI-a : Proiectarea produselor vestimentare şi a accesoriilor . Orele acestui modul au caracter aplicativ şi de aceea se recomandă ca ele să se desfăşoare în cabinete / laboratoare de specialitate şi în atelierul şcolar. Locul de desfăşurare, formele de activitate, metodele, materialele didactice, fişele de lucru şi de documentare trebuie să se coreleze cu competenţa care trebuie formată şi conţinuturile asociate ei.


În ceea ce priveşte metodele de predare – învăţare, sunt de preferat acele metode care centrează activitatea pe elev, astfel încât acesta să fie implicat direct în procesul de învăţare : studiul de caz, observarea, descoperirea, problematizarea, dar şi demostraţia, exerciţiul.

Măsura în care se formează competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire Profesională este scoasă în evidenţă de evaluare.

Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: proiectul, portofoliul elevului şi observarea sistematică a elevului pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare ( fişe de observaţie, fişe de evaluare a proiectului, criterii de realizare a portofoliului).

67

Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi exprime opinii proprii, profesorul trebuind să elaboreze fişe de autoevaluare. Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor. Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite.Evaluarea se va realiza numai pentru competenţele vizate în Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.. Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă definită. Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze răspunsuri, să aleagă răspunsuri corecte, să execute faze de lucru sau operaţii, să întocmească portofolii şi proiecte pe teme date. Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice / proiect, în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă. Instrumentele de evaluare cele mai recomandate pot fi : portofoliu, proiectul, fişa de observaţie, fişa de evaluare, fişa de autoevaluare. În fişa de observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini; în momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,, Tehnician designer vestimentar ”, nivelul trei.

Modulul IV. PLANIFICAREA ŞI ORGANIZAREA PRODUCŢIEI

I. Modulul Planificarea şi organizarea producţiei se studiază în clasa a XII – a, pe parcursul unei săptămâni de practică comasată. El se derulează în succesiune cu modulele : Asigurarea calităţii, Valorificarea materialelor recuperabile textile şi de pielărie. Numărul total de ore al modului este de 30 de ore ( 30 ore / săpt. x 1 săptămână ).

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul:Unităţi de competenţă tehnice generale :

Planificarea şi organizarea producţiei

68

În cadrul acestui modul, elevii îşi vor forma următoarele competenţe :1. Analizează producţia ca rezultat al procesului de producţie2. Analizează aspecte ale organizării şi planificării producţiei3. Programează activităţi specifice locului de muncă




32.9. Planificarea şi organizarea producţiei

32.9.1. Analizează producţia ca rezultat al procesului de producţie

1. Conceptul de proces de producţie procese industriale procese non-industriale

2. Criterii de clasificare a proceselor de producţie modul de participare la executarea produselor

(procese de muncă de bază, procese auxiliare, procese de muncă de deservire)

modul de execuţie (manuale, manual-mecanice, procese de aparatură)

modul de obţinere a produselor finite din materii prime (directe, sintetice, analitice)

natura tehnologică a operaţiilor efectuate (procese chimice, de schimbare a configuraţiei sau formei, de asamblare, de transport)

natura activităţii desfăşurate (procese de producţie propriu-zise, procese de depozitare sau magazinaj, procese de transport)

3. Componentele procesului de producţie mărimi de intrare etape de realizare a procesului de producţie

mărimi de ieşire32.9. Planificarea şi organizarea producţiei

32.9.2. Analizează aspecte ale organizării şi planificării producţiei

4. Tipuri de producţie: individuală, în serie, în flux, de masă, automatizată, în celule de fabricaţie5. Metode de organizare a producţiei organizarea producţiei în flux (divizarea

procesului tehnologic pe operaţii, amplasarea locurilor de muncă, trecerea materiilor prime de la un loc de muncă la altul)

organizarea producţiei individuale şi de serie mică (organizarea unităţilor de producţie după principiul tehnologic, pentru fiecare loc de muncă)

programare liniară metoda PERT (tehnica evaluării repetate a

programului) metoda CPM (metoda drumului critic) metoda “Just in time”

6. Tendinţe actuale şi de perspectivă în organizarea producţiei sistem flexibil de fabricaţie (integrabilitate,

adecvare, adaptabilitate, dinamism structural)avantaje ale sistemului flexibil7. Modalităţi de planificare a necesarului de materiale (materii prime şi materiale, semifabricate, unelte de lucru)

69

32.9. Planificarea şi organizarea producţiei

32.9.3. Programează activităţi specifice locului de muncă

clasic folosind software

8. Forţa de muncă profesionistă calificată necalificată9. Documente utilizate la planificarea activităţilor specifice locului de muncă fişa de lansare a produsului/serviciului fişe tehnologice grafice diagrame planuri


Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţe şi conţinuturi. Atingerea competenţelor (tehnice generale) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor şi probele de evaluare ale performanţelor elevului.

Cele 30 de ore ale modului necesare formării competenţelor prevăzute de Standardul de Pregătire Profesională sunt ore de laborator tehnologic şi vor fi efectuate de către profesorul de specialitate, căruia îi va reveni libertatea de a împărţi cele 30 de ore ale modulului pe teme, astfel încât să formeze competenţele prevăzute în standard.


Pentru formarea competenţelor stabilite prin curriculum, profesorul are libertatea de a dezvolta anumite conţinuturi şi de a le eşalona în timp, utilizând activităţi variate de învăţare, cu caracter preponderent aplicativ; de a alege ordinea conţinuturilor şi modul de organizare a activităţilor de învăţare, în raport cu experienţa şi viziunea proprie.

Procesul de predare învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev. În acest sens se recomandă realizarea unei evaluări iniţiale care să permită obţinerea unor informaţii relevante despre stilul de învăţare al elevilor (auditiv, vizual, practic) şi tipul de inteligenţă al acestora. Aceste informaţii vor sta la baza adaptării strategiilor de predare-învăţare la particularităţile elevilor. Curriculumul oferă informaţiile necesare pentru a planifica realist activităţile profesorului şi ale elevului, pentru o bună gestionare a timpului şi ducerea la îndeplinire a sarcinilor atribuite elevilor. Forma de abordare a problematicii şi importanţa ei pot constitui criterii de adaptare a curculum-ului la condiţiile concrete din unităţile economice cu care şcoala are parteneriate şi formarea competenţelor relevante pentru modul abordând metoda proiect.

Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a adapta procesul didactic la particularităţile elevilor, de a centra procesul de învăţare pe elev, pe nevoile şi disponibilităţile sale, în scopul unei valorificări optime ale acestora, individualizarea învăţării, lărgirii orizontului şi perspectivelor educaţionale, de a diferenţia sarcinile şi timpul alocat . În context, lucrul în grup, simularea, practica în laborator/la locul de muncă, discuţiile de grup, prezentările video, multimedia şi electronice, temele şi proiectele integrate, vizitele , contribuie la învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, luarea deciziilor, asumarea responsabilităţii, sprijin reciproc, precum şi a spiritului de echipă, competiţional şi creativităţii elevilor Alegerea mijloacelor didactice se va realiza în strânsă corelaţie cu metodele didactice şi cu conţinutul ştiinţific al lecţiei. Se vor folosi mijloace didactice specifice cabinetelor şi laboratoarelor tehnice. Se recomandă utilizarea:

folii/ materiale de informare vizuale fişelor de lucru;

70

fişelor tehnologice; schemelor structurale; suporturilor de curs / aplicative audio-video sau/şi multimedia; soft-urilor educaţionale specifice.

În ceea ce priveşte metodele de predare – învăţare, sunt de preferat acele metode care centrează activitatea pe elev, astfel încât acesta să fie implicat direct în procesul de învăţare : studiul de caz, observarea, descoperirea, problematizarea. Locul de desfăşurare se recomandă a fi laboratorul de specialitate, atelierul de lucru al şcolii şi agenţii economici de profil. Profesorul va decide câte ore să se desfăşoare în şcoală şi câte ore să se desfăşoare la agentul economic, în funcţie de competenţele pe care va trebui să le formeze şi de conţinuturile asociate acestora. Măsura în care se formează competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire Profesională este dovedită în procesul de evaluare. Evaluarea continuă a elevilor va fi realizată de către cadrele didactice pe baza unor probe care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate din SPP - uri, iar ca metode de evaluare recomandăm : Metoda exerciţiilor practice Lucrul cu modele Investigaţia. Autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi standardele

educaţionale şi îşi poate impune / modifica programul propriu de învăţare.

Ca instrumente de evaluare se pot folosi: Miniproiectul Fişe de observaţie şi fişe de evaluare Chestionarul Fişe de autoevaluare Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de înregistrare a performanţelor şcolare ale elevilor. Evaluarea se va realiza numai pentru competenţele vizate în Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice / proiect, în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,, Tehnician designer vestimentar ”, nivelul trei.

Modulul V. ASIGURAREA CALITĂŢII

I. Modulul Asigurarea calităţii se studiază în clasa a XII – a, pe parcursul a două săptămâni de practică comasată. El se derulează în succesiune cu modulele: Planificarea şi organizarea producţiei şi Valorificarea materialelor textile şi de pielărie. Numărul total de ore al modului este de 60 de ore ( 30 ore / săpt. x 2 săptămâni ).

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul:Unităţi de competenţă tehnice generale :

Asigurarea calităţii În cadrul acestui modul, elevii îşi vor forma următoarele competenţe :

71

1. Descrie conceptele de asigurare a calităţii, controlul calităţii şi sisteme de calitate2. Utilizează documentele sistemului calităţii3. Utilizează procedurile de audit al calităţii4. Aplică instrumente ale calităţii



32.12. Asigurarea calităţii

32.12.1. Descrie conceptele de asigurare a calităţii, controlul calităţii şi sisteme de calitate

Conceptul de asigurarea calităţii, controlul calităţii, sisteme de calitate coform standardelor de calitate româneşti, europene şi internaţionale

Asigurarea calităţii:- calitate internă- calitate externă- calitate totală Controlul calităţii:- evaluarea calităţii, - supravegherea calităţii, - inspecţia calităţii- verificarea calităţii Sisteme de calitate (terminologie, standarde

româneşti, europene şi internaţionale) Elementele sistemului calităţii:- de conducere- de desfăşurare a sistemului calităţii- documentaţia sistemului calităţii


32.12.2. Utilizează documentele sistemului calităţii

Documentele sistemului calităţii:- Manualul calităţii- Procedurile sistemului calităţii- Proceduri/ instrucţiuni de lucru- Inregistrările calităţii Documente specifice locului de muncă:- proceduri operaţionale- proceduri şi instrucţiuni de inspecţie- proceduri de incercări- instrucţiuni de lucru- fişe tehnologice- desene / specificatii tehnice- buletine de analiză/ incercări Inregistrările calităţii:- note de recepţie- registre de intrări- rapoarte de respingere- buletine de analiză pentru produse- registru pentru evidenţa analizelor efectuate - registru de evidenţa a neconformităţilor- buletin de verificare metrologică - registru de evidenţa a reclamaţiilor - planificarea şi evidenţa lucrărilor efectuate


32.12.3. Utilizează procedurile de audit al calităţii

Auditul calităţii -terminologie - evaluarea conformităţii

proceselor/produselor/serviciilor- evaluarea conformităţii unor elemente ale

72

sistemului calităţii- evaluarea eficacităţii sistemului calităţii- identificarea punctelor critice- iniţierea acţiunilor preventive/ corective- urmărirea aplicării acţiunilor corective

Tipuri de audit- auditul produsului- auditul procesului/ serviciului- auditul sistemului calitatii- audituri interne/ externe Documente de audit:- plan de audit- raport de audit- raport de acţiuni preventive/corective- rapoarte de neconformitate


32.12.4. Aplică instrumente ale calităţii

Instrumentele calităţii- diagrame ( Pareto, Ishikawa)- histrograma defectelor- fişa de inspecţie Utilizarea instrumentelor calităţii în diverse

aplicaţii specifice unei activităţi profesionale


Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţe şi conţinuturi. Atingerea competenţelor (tehnice generale ) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor şi probele de evaluare ale performanţelor elevului. Cele 60 de ore ale modului necesare formării competenţelor prevăzute de Standardul de Pregătire Profesională sunt ore de laborator tehnologic şi vor fi efectuate de către profesorul de specialitate, căruia îi va reveni libertatea de a împărţi cele 60 de ore ale modulului pe teme, astfel încât să formeze competenţele prevăzute în standard.


Pentru formarea competenţelor stabilite prin curriculum, profesorul are libertatea de a dezvolta anumite conţinuturi şi de a le eşalona în timp, utilizând activităţi variate de învăţare, cu caracter preponderent aplicativ; de a alege ordinea conţinuturilor şi modul de organizare a activităţilor de învăţare, în raport cu experienţa şi viziunea proprie.

Procesul de predare învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev. În acest sens se recomandă realizarea unei evaluări iniţiale care să permită obţinerea unor informaţii relevante despre stilul de învăţare al elevilor (auditiv, vizual, practic) şi tipul de inteligenţă al acestora. Aceste informaţii vor sta la baza adaptării strategiilor de predare-învăţare la particularităţile elevilor. Curriculumul pune la dispoziţie informaţiile necesare pentru a planifica realist activităţile profesorului şi ale elevului, pentru o bună gestionare a timpului şi ducerea la îndeplinire a sarcinilor atribuite elevilor. Forma de abordare a problematicii şi importanţa ei pot constitui criterii de adaptare a curculum-ului la condiţiile concrete din unităţile economice cu care şcoala are parteneriate şi formarea competenţelor relevante pentru modul abordând metoda proiect.

Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a adapta procesul didactic la particularităţile elevilor, de a centra procesul de învăţare pe elev, pe nevoile şi disponibilităţile sale, în scopul unei valorificări optime ale acestora, individualizarea învăţării, lărgirii orizontului şi perspectivelor educaţionale, de a diferenţia sarcinile şi timpul alocat . În context, lucrul în grup, simularea, practica în laborator/la locul de muncă, discuţiile de grup, prezentările

73

video, multimedia şi electronice, temele şi proiectele integrate, vizitele , contribuie la învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, luarea deciziilor, asumarea responsabilităţii, sprijin reciproc, precum şi a spiritului de echipă, competiţional şi creativităţii elevilor Alegerea mijloacelor didactice se va realiza în strânsă corelaţie cu metodele didactice şi cu conţinutul ştiinţific al lecţiei. Se vor folosi mijloace didactice specifice cabinetelor şi laboratoarelor tehnice. Se recomandă utilizarea:

Formulare/tipzate fişelor de lucru; fişelor tehnologice; schemelor structurale; suporturilor de curs / aplicative audio-video sau/şi multimedia; soft-urilor educaţionale specifice.

În ceea ce priveşte metodele de predare – învăţare, sunt de preferat acele metode care centrează activitatea pe elev, astfel încât acesta să fie implicat direct în procesul de învăţare : studiul de caz, observarea, descoperirea, problematizarea. Locul de desfăşurare se recomandă a fi laboratorul de specialitate,atelierele şcolii şi agenţii economici de profil. Profesorul va decide câte ore să se desfăşoare în şcoală şi câte ore să se desfăşoare la agentul economic, în funcţie de competenţele pe care va trebui să le formeze şi de conţinuturile asociate acestora.

Se recomandă de asemenea, pentru asigurarea continuităţii procesului de predare-învăţare, ca toate cele trei săptămâni de practică necesare parcurgerii acestui modul, să fie grupate în aceeaşi perioadă.Măsura în care se formează competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire Profesională este dovedită în procesul de evaluare. Evaluarea continuă a elevilor va fi realizată de către cadrele didactice pe baza unor probe care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate din SPP - uri, iar ca metode de evaluare recomandăm Lucrul cu formulare/tipizate Metoda exerciţiilor practice Investigaţia. Autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi standardele

educaţionale şi îşi poate impune / modifica programul propriu de învăţare.Ca instrumente de evaluare se pot folosi: Formulare/tipizate Fişe de observaţie şi fişe de evaluare Chestionarul Fişe de autoevaluare Miniproiectul Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de înregistrare a performanţelor şcolare ale elevilor.Evaluarea se va realiza numai pentru competenţele vizate în Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.

Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice / proiect, în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă. Instrumentele de evaluare cele mai recomandate pot fi : fişa de observaţie, fişa de evaluare, fişa de autoevaluare. În fişa de observaţie se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare a unei sarcini; în momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,, Tehnician designer vestimentar ”, nivelul trei.

74

Modulul VI. VALORIFICAREA MATERIALELOR TEXTILE ŞI DE PIELĂRIE

I. Modulul Valorificarea materialelelor textile şi de pielărie se studiază în clasa a XII – a, pe parcursul a două săptămâni de practică comasată. El se derulează în succesiune cu modulele: Planificarea şi organizarea producţiei şi Asigurarea calităţii. Numărul total de ore al modului este de 60 de ore ( 30 ore / săpt. x 2 săptămâni ).

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul:Unităţi de competenţe tehnice specializate:

Valorificarea materialelor recuperabile textile şi de pielărie

75

În cadrul acestui modul, elevii îşi vor forma următoarele competenţe :1. Analizează materiale recuperabile2. Aplică tehnici de valorificare a materialelor recuperabile3. Confecţionează produse din materiale recuperabile




32.23. Valorificarea materialelor recuperabile textile şi de pielărie

32.23.1. Analizează materiale recuperabile

1. Materiale recuperabile : fibre, fire textile, ţesături, tricoturi, piele, blană Metode de verificare a caracteristicilor : organoleptic,

probă de ardere, măsurare, cântărire Caracteristici : natură, luciu, culoare, masă, lungime,

lăţime32.23. Valorificarea materialelor recuperabile textile şi de pielărie

32.23.2. Aplică tehnici de valorificare a materialelor recuperabile

2. Tehnici de valorificare a materialelelor recuperabile : împletire, croşetare, tricotare manuală, îmbinare prin

coasere manuală sau mecanică, îmbinare prin lipire, vopsire, imprimare

Unelte: croşeta, andrele, ace de cusut, ace cu gămălie, cretă specială, foarfece, şablon

Utilaje : maşini de cusut de diferite tipuri, vase pentru vopsire

Materiale auxiliare : aţa de cusut, pasta de lipit, colorant, substanţe de fixare a colorantului, pastă de imprimat

32.23. Valorificarea materialelor recuperabile textile şi de pielărie

32.23.3. Confecţionează produse din materiale recuperabile

3. Etape de confecţionare a produselor din materiale recuperabile Destinaţia produsului : accesorii pentru completarea

ţinutei vestimentare (curele, cordoane, flori ornamentale, ciucuri / franjuri, brăţări, coliere, şaluri ), produse decorative (perne decorative, feţe de masă, perdele ), jucării,materiale de umplutură pentru tapiţerii/jucării

Unelte: croşeta, andrele, ace de cusut, ace cu gămălie, cretă specială, foarfece, şablon

Utilaje : maşini de cusut de diferite tipuri, vase pentru vopsire

Materiale auxiliare : aţa de cusut, pasta de lipit, colorant, substanţe de fixare a colorantului, pastă de imprimat

Faze de lucru ale tehnicilor de valorificare : împletire, croşetare, tricotare manuală, îmbinare prin coasere manuală sau mecanică, îmbinare prin lipire, vopsire, imprimare – corespunzătoare destinaţiei şi modelului produsului

Calitatea produsului executat : aspect plăcut, produs conform destinaţiei, vopsiri uniforme, îmbinări aspectuoase şi rezistente


Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţe şi conţinuturi. Atingerea competenţelor ( tehnice specializate ) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se

76

utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor şi probele de evaluare ale performanţelor elevului. Cele 60 de ore ale modului necesare formării competenţelor prevăzute de Standardul de Pregătire Profesională sunt ore de laborator tehnologic şi vor fi efectuate de către profesorul de specialitate, căruia îi va reveni libertatea de a împărţi cele 60 de ore ale modulului pe teme, astfel încât să formeze competenţele prevăzute în standard.

În cadrul acestui modul, elevii îşi pot pune în valoare potenţialul creator şi în domeniul complementar designului vestimentar – design ambiental. Creativitatea le va fi pusă în valoare de modul în care, din materiale recuperabile / deseuri textile, vor putea confecţiona diferite produse decorative, alegându-şi singuri modelul, materialele şi tehnica de valorificare cea mai potrivită. Profesorul va supraveghea şi îndruma elevii, încurajând activitatea individuală şi creativă .Locul de desfăşurare se recomandă a fi laboratorul / atelierul de specialitate.

În ceea ce priveşte metodele de predare – învăţare, sunt de preferat acele metode care centrează activitatea pe elev, astfel încât acesta să fie implicat direct în procesul de învăţare : studiul de caz, observarea, descoperirea, problematizarea, demostraţia, exerciţiul. Măsura în care se formează competenţele tehnice specializate din Standardul de Pregătire Profesională este dovedită în procesul de evaluare.

Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: portofoliul elevului, proiectul, observarea sistematică a elevului, investigarea, pentru care profesorul trebuie să elaboreze instrumentele de evaluare ( fişe de observaţie, fişe de evaluare a proiectului,criterii de apreciere a creativităţii).

Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi exprime opinii proprii, profesorul trebuind să elaboreze fişe de autoevaluare. Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient. Elevii şi profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor. Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii definite.Evaluarea se va realiza numai pentru competenţele vizate în Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă definită. Probele de evaluare pot fi orale, scrise, practice şi practice tip proiect, în funcţie de cerinţele unităţii de competenţă. Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificarea ,,Tehnician designer vestimentar ”, nivelul trei.

Modul VII: COSTUME ŞI STILURI VESTIMENTARE

I. Modulul COSTUME ŞI STILURI VESTIMENTARE se studiază în clasa a XII-a liceu tehnologic în vederea asigurării pregătirii de specialitate pentru calificarea de nivel trei „ Tehnician designer vestimentar „ Conţinuturile incluse în structura acestui modul oferă elevilor cunoştinţe care reprezintă o bază de maximă importanţă în formarea tehnicienilor din domeniul designului vestimentar, orientată către analiza produselor vestimentare,caracterizarea modei, caracterizarea principalelor tipuri de costume din epocile istorice şi contemporane, realizarea de modele adaptate diverselor stiluri vestimentare contemporane.

Modulul COSTUME ŞI STILURI VESTIMENTARE se studiază pe parcursul a 15 săptămâni de şcoală, în orele de curriculum în dezvoltare locală. El se derulează în paralel cu modulele

77

:Elemente de proiectare, Tehnologii de confecţionare a produselor vestimentare şi în succesiune cu modulul : Tehnici de finisare a produselor textile. Prin parcurgerea modulului se urmăreşte dobândirea competenţelor descrise în Standardele de Pregătire Profesională, documente care stau la baza Sistemului Naţional de Calificări Profesionale. Numărul total de ore al acestui modul este de 31 ore. Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul :

În modulul „ COSTUME ŞI STILURI VESTIMENTARE” au fost agregate competenţe dintr-o unitate de competenţe pentru abilităţi cheie cu cele dintr - o unitate de competenţe tehnice specializate:

1. Comunicare 1.1. Susţine prezentări pe teme professionale 1.3. Elaborează documente pe teme profesionale

18. Costume şi stiluri vestimentare 18.1. Caracterizează costumul preistoric şi pe cel din antichitate18.2. Caracterizează principalele costume din Evul Mediu şi Renaştere 18.3. Caracterizează principalele costume din secolul XVII până în prezent18.4. Caracterizează costumele tradiţionale



Competenţe Conţinuturi

32.1. Comunicare

32.18. Costume şi stiluri vestimentare

32.1.1.Susţine prezentări pe teme profesionale

32.18.1. Caracterizează costumul preistoric şi pe cel din antichitate

Caracterizarea succintă a epocilor istorice; definirea idealului estetic uman; descrierea principalelor funcţii ale costumelor

Caracterizarea principalelor tipuri de costume din epoca preistorică (primele forme – ale grotelor)

Caracterizarea principalelor tipuri de costume din antichitate (costumul mesopotamic, din Egipt, Persia, Creta, Grecia, Roma, Dacia, India, China,Japonia)

organizarea logică şi concisă a informaţiei-prezentare structurată,

stil adaptat situaţiei, scopului, nevoilor audienţei, realizarea electronică (aplicaţii de tip “power point”) Realizarea de aplicaţii(schiţe de costume de epocă şi de

actualitate- prin reluarea unor linii, forme, detalii de costum de epocă şi utilizarea lor în configuraţii moderne )

-prezentări,-argumentare logică-suport non-verbal (imagine, grafică)-tehnici de implicare a audienţei, -exemplificări, gestică, mimică asociată, pronunţie, intonaţie

32.1. Comunicare 32.1.3.Elaborează documente pe teme profesionale


Pregătirea de documente pe teme profesionale pentru stiluri şi forme corespunzătoare anumitor scopuri, şi audienţe,

adaptarea conţinutului după funcţii: rapoarte, instrucţiuni, scrisori, organizarea materialului.

Caracterizarea principalelor tipuri de costume din Evul

78


32.18.2. Caracterizează principalele costume din Evul Mediu şi Renaştere

Mediu (costumul în stil bizantin, romanic, gotic, costumul popoarelor islamice)

Caracterizarea principalelor tipuri de costume din Renaştere(Italia, Germania, Spania, Franţa, Anglia, Ţările Române)

- scrierea unui document clar şi corect (norme ortografice şi de punctuaţie, reguli gramaticale, coerenţă, folosirea imaginilor, a schemelor,graficelor şi diagramelor) -verificarea documentului, conform criteriilor profesionale (corectarea, redactarea, editarea textului)

Realizarea de aplicatii(schiţe- costume de epocă, tradiţionale, reactualizări ale unor linii, forme, detalii de costum şi utilizarea lor în configuraţii moderne, realizarea de costume cu influenţe din costumele de epocă)


32.18.3.Caracterizează principalele costume din secolul XVII până în prezent


Caracterizarea principalelor tipuri de costume din secolele XVII, XVIII (epoca barocului, clasicismului francez, rococoulul, neoclasicismului, costumul în Ţările

Române în secolele XVII şi XVIII, costumul tradiţional în China şi Japonia) şi XIX (epoca romantismului, impresionismului) Stiluri şi costume din secolul XX,XXI: “moda 1900”,

moda anilor ‘20-‘30, ‘40- ‘50, ‘60-‘70, ‘80-‘90, 2000- prezent. Caracteristici. Realizarea de aplicatii

(schiţe- costume de epocă, tradiţionale, reactualizări ale unor linii, forme, detalii de costum şi utilizarea lor în configuraţii moderne, realizarea de costume cu influenţe din costumele de epocă)


32.18.3.Caracterizează costumele tradiţionale

Definirea succintă a specificului local (localizare geografică, scurt istoric, obiceiuri şi tradiţii), privind importante zone etno-folclorice ale României (Ţara Făgăraşului/ Maramureşului/ Bucovina/ Zona Târnavelor/ Zona Muscel/ Zona Harghita...s.a.)

Descrierea principalelor tipuri de costume tradiţionale: costumul de sărbătoare femeiesc, bărbătesc – pentru tineri şi pentru cei în vârstă ( piese vestimentare şi accesorii)

Realizarea de aplicaţii ( schiţe de costume tradiţionale şi de actualitate prin reactualizări ale unor linii / forme/ detalii de costum popular şi utilizarea lor în configuraţii moderne)


Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţe şi conţinuturi. Atingerea competenţelor ( tehnice generale, abilităţi cheie ) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor şi probele de evaluare ale performanţelor elevului.

79

Cele 60 de ore ale modului necesare formării competenţelor prevăzute de Standardul de Pregătire Profesională sunt ore de instruire teoretică şi vor fi efectuate de către profesorul de specialitate, căruia îi va reveni libertatea de a împărţi cele 60 de ore ale modulului pe teme, astfel încât să formeze competenţele prevăzute în standard.


Autorii recomandă parcurgerea conţinuturilor în următoarea ordine:

Tema 1 Costumul în antichitate: ( Egipt, Mesopotamia, India, Creta şi Grecia, Roma ,i Dacia )

Tema 2 Costumul în Evul Mediu

( costumul în stil bizantin, romanic, gotic, costumul popoarelor islamice )Tema 3 Costumul în Renaştere ( Italia, Germania, Spania, Franţa, Anglia,Ţările Române )

Tema 4 Costumul tradiţional în China şi JaponiaTema 5 Costumul în secolul XVII, ( epoca barocului şi clasicismului francez ) –Spania,

Olanda, Franţa - Costumul în Tările Române

Tema 6 Costumul în secolul XVIII, ( epoca rococoului şi neoclasicismului)-Franţa, - Costumul burghez în Anglia -Costumul în Tările Române

Tema 7 Costumul european în secolul XIX ( epoca romantismului , impresionismului ) -Costumul în Tările Române

Tema 8 Stiluri şi costume din secolul XX,XXI: “moda 1900”, moda anilor ‘20-‘30, ‘40- ‘50, ‘60-‘70, ‘80-‘90, 2000- prezent. Caracteristici.

Tema 9 Costumul trdiţional românesc / al altor etnii / popoare

Pentru formarea competenţelor stabilite prin modul, profesorul are libertatea de a dezvolta anumite conţinuturi, numărul de ore alocat fiecărei teme rămânând la latitudinea sa, în funcţie de dificultatea conţinuturilor incluse, de nivelul de cunoştinţe anterioare al elevilor, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică ,de ritmul de asimilare a cunoştinţelor, utilizând activităţi variate de învăţare.


În scopul individualizării învăţării se recomandă atât diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat cât şi abordarea tuturor tipurilor de învăţare: auditiv, vizual, practic sau prin contact direct.

Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat se poate face prin:- gradarea sarcinilor de la uşor la dificil, - fixarea de sarcini deschise, pe care elevii să le abordeze în ritmuri şi la niveluri diferite;- fixarea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în funcţie de abilităţi;- prezentarea temelor în mai multe moduri (raport,discuţie,grafic…)

Metode/mijloace didactice recomandate: problematizarea, studiul de caz, simularea, descoperirea ,discuţiile, lucrul în grup,prezentări

multimedia şi electronice,temele şi proiectele integrate,expoziţiile tematice cu lucrări ale elevilor, vizitele, contribuie la învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de

comunicare, negociere, luarea deciziilor, asumarea responsabilităţii,

80

sprijin reciproc, spirit de echipă, şi competiţional creativitate.

Combinarea metodelor de mai sus cu metode explorative (observarea directă, observarea independentă ), metode aplicative (aplicaţii/lucrări practice, studii, exerciţii ) poate conduce la dobândirea de către elevi a competenţelor specifice calificării. În elaborarea strategiei didactice, profesorul va trebui să ţină seama de următoarele principii ale educaţiei:

Elevii învaţă cel mai bine atunci când consideră că învăţarea răspunde nevoilor lor. Elevii învaţă mai bine când fac ceva şi când sunt implicaţi activ în procesul de învăţare. Elevii au stiluri proprii de învăţare. Ei învaţă în moduri diferite, cu viteze diferite şi din

experienţe diferite. Participanţii contribuie cu cunoştinţe semnificative şi importante la procesul de învăţare. Elevii învaţă mai bine atunci când li se acordă timp pentru a “ordona” informaţiile noi şi a le

asocia cu “cunoştinţele vechi”.Instruirea se recomandă să se desfăşoare în cabinete/laboratoare de specialitate, dotate cu

materiale didactice/ pentru documentare specifice : seturi de diapozitive şi/sau filme didactice tematice, planşe / produse reprezentative, albume, reviste de specialitate, bibliografie tehnică .

Evaluarea trebuie să fie un proces continuu şi sumativ, referindu-se în mod explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate ale acestora, corelată cu tipul probelor de evaluare specificate în Standardul de Pregătire Profesională pentru fiecare competenţă şi vizând exclusiv probele de evaluare solicitate în aceste standarde. Demonstrarea altor abilităţi, în afara celor din competenţele specificate, este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.

Ca metode de evaluare recomandăm : Portofoliu Proiect Lucrare practică Expoziţii tematice cu lucrări plastice/ produse, realizate de elevi.

Ca instrumente de evaluare se pot folosi: Schiţe,lucrări plastice Miniproiectul Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de

înregistrare a performanţelor şcolare ale elevilor. Fişe de observaţie Chestionarul

Se consideră că nivelul de pregătire teoretică şi tehnologică este realizat corespunzător dacă sunt îndeplinite toate criteriile de performanţăț

MODULUL VIII. TEHNICI DE FINISARE A PRODUSELOR TEXTILE

I. Locul modulului în cadrul planului de învăţământ. Modulul “ Tehnici de finisare a produselor textile” se studiază în clasa a XII-a liceu tehnologic, , în vederea asigurării pregătirii de specialitate pentru calificarea „ Tehnician designer vestimentar ” din profilul tehnic, domeniul: industrie textilă şi pielărie.

Modulul face parte din „Cultura de specialitate” (aria curriculară "Tehnologii") şi are alocate un număr de 31 de ore / an din care: - Laborator tehnologic – 16 ore;

Modulul Tehnici de finisare a produselor textile se studiază pe parcursul a 16 săptămâni de şcoală, în orele de curriculum în dezvoltare locală. El se derulează în paralel cu modulele : Elemente de proiectare , Schiţe şi produse vestimentare şi în succesiune cu modulul : Costume şi stiluri vestimentare.

81

Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul:Unităţi de competenţă tehnice specializate :

Tehnici de finisare a produselor textile Prin parcurgerea acestui modul, elevii îşi vor forma următoarele competenţe :

1. Analizează necesitatea pregătirii materialului în vederea colorării2. Analizează tehnologia de obţinere a efectelor de culoare 3. Selectează tehnologia de finisare în funcţie de efectul urmărit

II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor:

Unităţi de competenţă

Competenţe Conţinuturi tematice

82

32.22. Tehnici de finisare a produselor textile

32.22. 1. Analizează necesitatea pregătirii materialului în vederea colorării

32.22.2. Analizează tehnologia de obţinere a efectelor de culoare

Selectarea operaţiei de pregătire în funcţie de tipul fibrei, materialului şi scopului Operaţii: descleiere, curăţire alcalină, albire, mercerizare, dezancolare, spălare, piuare, fixare, carbonizare Tipul fibrei : celulozice naturale, celulozice artificiale, lâna, mătase naturală, sintetice, amestec de fibreMaterial: fibre, fire, ţesături, tricoturi, produse confecţionatePrecizarea parametrilor de lucru pentru fiecare operaţie: temperatură, durată, hidromodul, pH, viteză, presiune, concentraţii chimicalePrecizarea influienţei efectelor de pregătire asupra valorii comerciale a produsului confecţionat: hidrofilie, grad de curăţire, grad de alb, luciu, capacitate de vopsire, stabilitate dimensională, capacitate termoizolatoareSelectarea utilajelor necesare pentru fiecare operaţie: cu funcţionare discontinue :jighere, căzi cu vârtelniţă, maşini de spălat- piuat,maşini de spălat cu tambur perforatcu funcţionare continuă : agregate de curăţat -albit, de mercerizat, de carbonizatSelectarea clasei de coloranţi în funcţie de tipul fibrei, a materialului textil şi de efectul urmărit:- Compoziţia fibroasă: celulozice naturale, celulozice artificiale, lâna, mătase naturală,sintetice, amestec de fibre - material:ţesături, tricoturi, produse confecţionateClasă de coloranţi: direcţi, reactivi, de cadă, acizi, cromatabili, complecşi, cationici, de dispersieStabilirea reţetei de vopsire conform mostrei Material: fibre, fire, ţesături, tricoturi, produse confecţionateReţetă :concentraţii de coloranţi, auxiliari, condiţii de lucruCompararea componenţei pastelor de imprimat în funcţie de tehnologia de imprimare şi efectele cerute Tehnologii: imprimare directă, prin rezervare, prin corodare, prin

transfer, cu laser;Efecte:vopsire locală, devorare, gofrareSelectarea utilajului necesar efectuării operaţiilor de colorare în condiţii industrialeUtilaj :- cu funcţionare discontinuă : aparate de vopsit sub

presiune, jigher, haşpel;- cu funcţionare continuă : agregate modulare de vopsit cu fixarea colorantului prin aburire, agregat de vopsit TERMOSOL

maşini de imprimat cu şabloane, maşini de imprimat cu cilindri gravaţi, maşini de imprimat cu laser;

83

32.22.3. Selectează tehnologia de obţinere a efectelor de finisare

Tehnologii de finisare: apretare chimică, uscare, apretare mecanică, stabilizare dimensionalăCompoziţia fibroasă: celulozice naturale, celulozice artificiale, lâna, mătase naturală, sintetice, amestec de fibre ;Forma de prezentare: ţesături, tricoturi, produse confecţionate;Efecte: tuşeu, moliciune, şifonare/neşifonabilitate, netezire a suprafeţei, voluminozitate, capacitate termoizolatoare, „de învechire”, „vagabundo”, „streeping”, devorare, creponare, gofrare, stabilitate dimensională, efecte noi în trend.Operaţii:dezancolare enzimatică, biospălare, demineralizare, albire, bioabraziune, apretări speciale; tuns, scămoşat,decatatRolul componentelor:egalizare, mediu de reacţie, electrolit, dizolvare, distrugere chimică/mecanică a unei componente, fixare ;Utilaje: maşini şi aparate pentru tratamente chimice, maşini de uscat, maşini de scămoşat, maşini de tuns, maşini pentru obţinerea stabilităţii dimensionale a materialui


Curriculumul este construit pe baza Standardului de Pregătire Profesională, şi poate fi adaptat cerinţelor unui agent economic cu care şcoala este parteneră. Se recomandă gruparea orelor în orarul şcolii în aşa fel încât să existe posibilitatea efectuării activităţilor de laborator şi la agentul economic. Parcurgerea conţinuturilor este obligatorie, dar se impune abordarea flexibilă şi diferenţiată a acestora, în funcţie de resursele disponibile şi de nevoile locale de formare. Se recomandă parcurgerea temelor în ordinea din curriculum. Pentru formarea competenţelor stabilite prin curriculum, profesorul are libertatea de a dezvolta anumite conţinuturi şi de a le eşalona în timp, utilizând activităţi variate de învăţare, cu caracter preponderent aplicativ; de a alege ordinea conţinuturilor şi modul de organizare a activităţilor de învăţare, în raport cu experienţa şi viziunea proprie.

Procesul de predare învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev. În acest sens se recomandă realizarea unei evaluări iniţiale care să permită obţinerea unor informaţii relevante despre stilul de învăţare al elevilor (auditiv, vizual, practic) şi tipul de inteligenţă al acestora. Aceste informaţii vor sta la baza adaptării strategiilor de predare-învăţare la particularităţile elevilor. Curriculumul pune la dispoziţie cerinţele şi informaţiile necesare pentru a planifica realist activităţile profesorului şi ale elevului, pentru o bună gestionare a timpului şi ducerea la îndeplinire a sarcinilor atribuite elevilor. Forma de abordare a problematicii şi importanţa ei pot constitui criterii de adaptare a curculum-ului la condiţiile concrete din unităţile economice cu care şcoala are parteneriate şi formarea competenţelor relevante pentru modul abordând metoda proiect.

Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a adapta procesul didactic la particularităţile elevilor, de a centra procesul de învăţare pe elev, pe nevoile şi disponibilităţile sale, în scopul unei valorificări optime ale acestora, individualizarea învăţării, lărgirii orizontului şi perspectivelor educaţionale, de a diferenţia sarcinile şi timpul alocat . În context, lucrul în grup, simularea, practica în laborator/la locul de muncă, discuţiile de grup, prezentările video, multimedia şi electronice, temele şi proiectele integrate, vizitele , contribuie la învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, luarea deciziilor, asumarea responsabilităţii, sprijin reciproc, precum şi a spiritului de echipă, competiţional şi creativităţii elevilor Alegerea mijloacelor didactice se va realiza în strânsă corelaţie cu metodele didactice şi cu conţinutul ştiinţific al lecţiei. Se vor folosi mijloace didactice specifice cabinetelor şi laboratoarelor tehnice. Se recomandă utilizarea: aparatură pentru lucrări de laborator fişelor de lucru;

84

fişelor tehnologice; schemelor structurale; suporturilor de curs / aplicative audio-video sau/şi multimedia; soft-urilor educaţionale specifice.

Evaluarea este implicită demersului pedagogic curent, permiţând atât profesorului, cât şi elevului să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor şi a cunoştinţelor, să identifice lacunele şi cauzele lor şi să realizeze corecţiile care se impun, în vederea reglării procesului de predare – învăţare.

Evaluarea continuă a elevilor va fi realizată de către cadrele didactice pe baza unor probe care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate din SPP - uri, iar ca metode de evaluare recomandăm: Metoda exerciţiilor practice Lucrul cu modele Observarea sistematică a comportamentului elevilor, activitate care permite evaluarea conceptelor,

capacităţilor, atitudinilor lor faţă de o sarcină dată. Investigaţia. Autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi standardele

educaţionale şi îşi poate impune / modifica programul propriu de învăţare.Ca instrumente de evaluare se pot folosi: Fişe de observaţie şi fişe de lucru Chestionarul Fişe de autoevaluare Miniproiectul - prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a bibliografiei, a materialelor şi a instrumentelor, acurateţea reprezentărilor tehnice, modul de organizare a ideilor şi a materialelor într-un proiect. Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de înregistrare a performanţelor şcolare ale elevilor.

BIBLIOGRAFIETricotaje - confecţii

85

1. Budulan, R – „ Bazele tehnologiei tricoturilor „ I.P.Iaşi, 19902. Cioară, I, Onofrei, E. – „ Inginerie generală în textile – pielărie”, editura

Performantica, Iaşi, 20073. Ciontea, Gh, Rădulescu, M – “ Proiectarea îmbrăcămintei” , manual pentru licee cu

profil industrie uşoară şi şcoli profesionale, EDP, 19904. Ciontea,Gh – “Utilajul şi tehnologia meseriei – manual pentru licee şi şcoli

profesionale, E.D.P. Bucureşti, 19935. Comandar, C. – “Structura şi proiectarea tricoturilor”, ed. Cermi, Iaşi, 1998;6. Filipescu, E, Avadanei , M – “ Structura şi proiectarea confecţiilor textile”,

îndrumar de laborator, ed. Performantica, Iaşi, 20077. Filipescu, E – “ Structura şi proiectarea confecţiilor “, ed. Performantica, Iasi, 20038. Hagiu, E – Structura şi proiectarea tricoturilor, I.P. Iaşi, Rotaprint, 19839. Hagiu, E – Structura şi proiectarea tricoturilor, îndrumar pentru proiectare şi lucrări

de laborator, vol. I, IPI, 198010. Hagiu, E – Structura şi proiectarea tricoturilor, îndrumar pentru proiectare şi lucrări

de laborator, vol. II, IPI, 198011. Harpa , R – Metrologie în textile – pielărie, îndrumar de laborator, editura

Performantica, Iasi, 200612. Mâlcomete, O – “ Fibre textile “, ed. Fundaţiei Gh. Zane, Iaşi, 199513. Merticaru, V, Giurgiu, D – “ Materii prime textile “, manual, ed. Economică

Preuniversitaria, Bucureşti, 2001 14. Mitu, S, Mitu, M – “ Bazele tehnologiilor confecţiilor textile” , vol. I şi II, ed. Gh

Asachi, Iasi, 199815. Spanţu, C, ş.a. – “Planificarea şi organizarea producţiei”, editura Mistral, Bucureşti

200816. Ursache, M – “Ingineria tricoturilor si confectiilor” editura TEAM, Iasi 200017. V. Salvanu, M. Simion, C. Nebert, M. Aldea, Z. Craciun - “Notiuni de creatie”,

Editura didactica si pedagogica, Bucureşti, 1988

BIBLIOGRAFIEDesign

86

1. CURTEZA A. (2003) Design vestimentar noţiuni fundamentale, Editura Performantica-Iaşi

2. JAMES LAVER ( 2002) Costume and Fashion a concise history, Editura Thames & Hudson Ltd-

London

3. NANU A. (1976) Artă stil costum, Editura Meridiane –Bucureşti

4. CARAGEA C., (1999), Istoria vestimentaţiei europene, Editura Teora, Bucureşti

5. NANU, A., (2001), Arta pe om, Look-ul şi înţelesul semnelor vestimentare, Editura Compania,

Bucureşti.

6. OROS, C., (1998), Pagini din istoria costumului, Editura Dacia, Cluj-Napoca.

7. Institutul European de Cursuri prin Corespondenţă, EUROCOR, Creaţie vestimentară

8. ARHEIM R. (1979) Arta şi percepţia vizuală , Editura Meridiane –Bucureşti

9. ACHIŢEI G (1988) Frumosul dincolo de artă, Editura Meridiane –Bucureşti

10. CONSTANTIN P (1986) Să vorbim despre culori Editura Ion Creangă

–Bucureşti

11. MUNTEANU A ( 1994) Incursiuni în creatologie , Editura Augusta -

Timişoara

BibliografieFinisaj textil

1. Grigoriu A., Coman D. - Bazele finisării produselor textile, Ed. Tehnopress, Iaşi, 2001

2. Grigoriu A., Radu C., - Elemente de proiectare tehnologică în finisarea Coman D., Merticaru V. chimică textilă, Ed. Tehnopress, Iaşi, 2003

3. Coman D., Grigoriu A -Finisare textilă - Îndrumar pentru lucrări practice, Ed. Universităţii ,,Lucian Blaga ”, Sibiu, 2003

4. Mureşan A - Procese şi utilaje pentru finisarea materialelor textile, Ed. ,,Gh. Asachi”, Iaşi, 2000

5. web -sites

87

iulianaiasnicu.files.wordpress.com · web viewanexa nr. 9 la omeci nr. 4857 din 31.08.2009....

Documents