1

WE ARE THE BEST!

SUNTEM CEI MAI BUNI!

Revista copiilor frumosi, cuminti,

destepți si…modesti!

Nr. 2/ 2021

2

Grădinița Step by Step cu P.P. ṣi P.N.

“RAZĂ DE SOARE” Ploieṣti

Adresa:

Strada: Aleea Dedițel, nr. 2

Telefon: 0244/530.860

E-mail: gradinita_34_pl@yahoo.com

Site-ul grădiniței: http://gradinita-raza-de-soare.ro/

@gradinitastepbystep

DIRECTOR: Prof. Petre Florentina

ISSN 2734-4711 ISSN-L 2734-4711

COLECTIVUL DE REDACȚIE

Coordonator:

Prof. Petre Florentina

Prof. Savu-Neda Ioana Florentina

*Autorii articolelor îşi asumă întreaga responsabilitate în ceea ce priveşte redactarea ṣi respectarea legislaţiei în domeniul drepturilor de autor.

Prof. Petre Florentina

Prof. Savu-Neda Ioana Florentina

Prof. Irimia Mădălina

Prof. Potocea Daniela Veronica

Prof. Pȋtiu Georgeta

Prof. Bărbuceanu Alina

Prof. Vâlcu Ioana

Prof. Dan Emanuela Alice

Prof. Ghiță Marinela

Prof. Popa Roxana

Prof. Ganea Florina Raluca

Prof. Radu Ana–Maria Alina

Prof. Tomescu Mariana

3

dreptului d

4

INTRODUCERE

Când spunem „copilărie” ne gândim fară să vrem la „joacă” şi „poveşti”. Atât jocul, cât şi lectura

poveştilor sunt activităţi cu care preşcolarii se întâlnesc zi de zi în cadrul grădiniţei. Anul acesta, prin

implicarea grădiniţei noastre în programul naţional „Citeşte-mi 100 de poveşti”, dezvoltat de Asociaţia

OvidiuRo în colaborare cu Ministerul Educaţiei, dar şi prin propunerea secţiunii „Poveştile sunt bucuria

copiilor” în cadrul concursului de creaţie a proiectului regional “Raze de soare prin ţară călătoare”,

dezvoltat de grădiniţa noastră, lectura şi poveştile au prins viaţă, mai mult ca niciodată.

Diversitatea activităţilor a stimulat lectura în rândul copiilor, atât la grădiniţă, cât şi acasă, în

familie.

Ȋn acest număr al revistei, vom descoperi scurte istorisiri ale poveştilor şi ale „grădiniţei de

poveste”.

5

POVESTEA, TĂRÂMUL COPILĂRIEI ETERNE

Profesor înv.preşc. Ghiţă Marinela

Poate că, a fost odată ca niciodată…sau, poate chiar există un sâmbure de adevăr în paginile

poveştilor, un firicel de viaţă sădit în sufletul unui copil fascinat de eroi şi fapte fantastice, dar şi

necunoscător într-ale vieţii.

Orice copil care ascultă poveşti are şansa de a pătrunde într-o lume ideală, în care Binele învinge

întotdeauna Răul, iar personajele pozitive sunt recompensate pentru faptele lor. Acest deznodământ

creşte încrederea copilului în lume, în valoarea recunoscută a faptelor sale, identificându-secu

personajele pozitive, ce îi devin „ prieteni” sau modele de urmat.

Viaţa unui copil căruia i se citesc poveşti este colorată, plină de sclipiri ale imaginaţiei, de

creativitate, dar şi de poveţe ce oferă repere morale viitorului adult.

Ehei…,dar cine nu îşi aminteşte, oare, de poveştile spuse de bunici sau părinţi? Astfel,

momentele de poveste sunt şi un prilej minunat de a petrece timp aproape de sufletul copilului însetat de

acest izvor al imaginaţiei.

Să fie povestea o modalitate atât de eficientă prin care să-i îmbogăţim vocabularul copilului? Cu

siguranţă, da!

Termeni noi, expresii frumoase puse în contexte variate şi neaşteptate ajută copilul să se exprime

mult mai uşor, să aibă mereu „ cuvintele la îndemână” şi să aibă curaj să se exprime. Apoi, repovestite,

întâmplările sunt reorganizate, dar şi prezentate de copil cu tentă personală, oferindu-ne un indiciu despre

trăirile acestuia.

Este un bun prilej de a deschide ferestre către sufletul copilului, către lumea lui interioară,

oferindu-i ocazia să îşi aleagă singur povestea preferată sau să inventezeunele personale. Astfel, copilul

adaptează o realitatea pe care, poate, că nu o înţelege sau nu o acceptă şi o face, prin intermediul

poveştilor sale, mai prietenoasă. Descoperim astfel, o modalitate ideală de a ajuta copilul să îşi

depăşească temerile, învăţând că poate „să dea piept” cu zmei şi balauri fioroşi, vrăjitoare malefice şi

alte personaje ce întruchipează răul. Reuşim astfel, printr-un mijloc echilibrat şi atractiv, să îi prezentăm

copilului şi aspecte negative, situaţii generatoare de frică, nelinişte, suspans…, toate trăite şi exersate

într-un mediu sigur, în care binele iese mereu învingător.

6

Indiferent de vârstă, poveştile ne fac sufletul să viseze, ne iau de mână şi ne ajută să călătorim în

timp şi spaţiu, să experimentăm emoţii şi, la final, să ne despărţim de ele, zâmbind!

Şi –am încălecat pe o coadă de peşte

Să trăiască cin’ citeşte!

Şi ne agăţăm de o rază de soare…

Când citim cu drag….

CERCETAŞI ȊN LUMEA POVEŞTILOR

7

Profesor înv. preşc. Savu-Neda Ioana Florentina

Poveştile sunt iubite de copii, dar şi de cei mai mari, ele sunt tărâmuri în care călătorim şi

explorăm fără limite. Lectura lor de la vârste fragede are o mulţime de beneficii:

- în primul rând, dezvoltă abilitatea de ascultare;

- dezvoltă memoria şi vocabularul;

- prezintă informaţii despre tot ceea ce se află în jurul nostru, prin diversitatea lecturilor/cărţilor pentru

copii existente;

- este un prim profesor în arta comunicării;

- prezintă copilului concepte (culori, cifre, forme geometrice) într-un mod plăcut, distractiv;

- lecturând, inspirăm dragostea pentru cărţi/ lectură;

- nu în ultimul rând, “Poveştile ne aduc împreună!”

Anul şcolar 2020-2021 a fost pentru micuţii “Cercetaşi” de la grupa mare un an de poveste,

grădiniţa noastră fiind înscrisă în programul “Citeşte-mi 100 de poveşti” propus de Asociaţia OvidiuRo.

După ce am realizat un plan de lectură bine structurat, Cercetaşii au luat parte la activităţi de lectură şi

poveste, precum:

* atelier de lectură pentru părinţi şi copii, prin intermediul aplicaţiei Zoom.

* părinte invitat la grădiniţă pentru a lectura

8

* frăţior invitat la grădiniţă

(dramatizare)

* atelier de lectură pentru părinţi

* lectura cu un copil

* insula de lectură

* dramatizare

* lectură în parc

Totodată, micuţii Cercetaşi, iubitori de poveşti şi lectură, au participat la concursul de creaţii

”Raze de soare călătoare”, secţiunea “Poveştile sunt bucuria copiilor” din cadrul proiectului regional

“Raze de soare prin ţară călătoare”, ediţia a VII-a, iniţiat de grădinţa noastră.

Pe lăngă toate beneficiile pe care le are, să nu

uităm că “Lectura este o fabrică de visuri!”

9

POVEŞTILE ȊN VIAŢA COPIILOR

Profesor înv. preşc. Vîlcu Ioana

”Dacă vă doriți copii inteligenți, citiți-le basme. Iar dacă vreți să fie și mai inteligenți , citiți-le

și mai multe basme!” (Albert Einstein)

Lumea basmelor este acel loc sigur pe care îl cunoaștem de mici copii , locul în care putem să

dăm frâu liber imaginației, să ne jucăm dar și să învățăm .

Basmele ne-au ajutat încă din fragedă pruncie să înțelegem lumea din jurul nostru și mai ales

umanitatea din noi . Elementele fantastice , multe dintre ele foarte departe de realitatea de zi cu zi , au

un efect pozitiv asupra dezvoltării copilului arătându-i că orice este posibil și că niciun efort nu rămâne

nerăsplătit.

Poveștile joacă un rol deosebit în dezvoltarea cognitivă și morală a copiilor , stimulându-le

creierul pentru a dobândi noi cunoștințe, pentru a manifesta empatie față de mediul în care trăiesc și se

dezvoltă dar și pentru a le crește gradul de implicare în rezolvarea conflictelor. Copiii se identifică , in

funcție de afinități cu eroii din poveste – Făt-Frumos, Ileana Cosânzeana, Zâna Munților, Albă-ca-

Zăpada , Cenușăreasa au calități pe care copilul le descoperă la el însuși – sunt curajoși, loiali, amuzanți,

atașați de animale, iubesc total și pentru toată viața, se sacrifică pentru a îndeplini un țel care are ca resort

una din valorile fundamentale: devotamentul față de o cauză înălțătoare, respectarea tradițiilor,

ajutorarea semenilor etc.

Neprecizarea timpului și a locului în care se desfășoară evenimentele – tărâmul celălalt, împărăția

împăratului Roșu, – detaliile succinte asupra identității personajelor contribuie la identificarea tinerilor

cititori sau ascultători cu acțiunea și personajele basmului, contribuind astfel la construirea personalității

lor și la depășirea, rând pe rând , a fricilor cu care fiecare se confruntă în universul interior. Nu de puține

ori am avut rețineri și temeri la ascultarea sau lecturarea unei povești, a unui basm.

Oglindă a slăbiciunilor omenești, poveștile conțin veritabile lecții de moralitate, spuse cu ușurință

și dezinvoltură. Chiar dacă lumea propusă de povești este depărtată de realitate, prin prezența ființelor

ireale, înzestrate cu puteri supranaturale – zâne, zmei, zgripțuroaice, pitici, spiriduși etc. – sau a

obiectelor magice – oglindă fermecată ce poate vorbi, o perie care, aruncată în urma calului, așază un

obstacol de netrecut între bine și rău , o cingătoare care se strânge singură pe trupul fetei etc. - elementele

10

care o păstrează în strânsă legătură cu realitatea imediată a copilului aduc senzația de verosimilitate, de

cunoscut.

Eroul principal poate fi cel mai mic și mai neînsemnat dintre cei trei fii ai împăratului, dar, ajutat

de personajele potrivite se va transforma într-un supererou, surmontând obstacole care par de netrecut.

Basmul/povestea este o sursă de dezvoltare a copilului, permițându-i să facă diferența între bine

și rău, între real și imaginar.

Poveștile au cunoscut, de-a lungul timpului, o evoluție extrem de interesantă – dacă la început

erau destinate adulților, astăzi este specia predilectă a literaturii pentru copii, permițându-le acestora din

urmă să se dezvolte din punct de vedere psihologic și ajutându-i să atingă maturitatea necesară intrării

în viața adultă.

Este de ajuns să rostești formula magică – ”A fost odată ca niciodată , că de n-ar fi nu s-ar

povesti”... și ochii minții să cuprindă un nou univers în care pășești, convins fiind că nimic rău nu se

poate întâmpla atâta vreme cât îți păstrezi inima plină de iubire și îți pui viața și toată priceperea ta în

slujba binelui.

Și copiilor de la grupa Mare ”Veverițe” le plac foarte mult poveștile, acestea ocupând un timp

important în activitatea acestora de la grupă.

Biblioteca bogată pe care o au la dispoziție este o sursă imensă de cărți noi, gata de experimentat,

de explorat.

Copiilor le sunt citite povești variate, cu mesaje educaționale, care transmit valori și principii pe

care aceștia să le învețe și să le păstreze; povești care le stimulează creativitatea, imaginația, care le

îmbogățește vocabularul/limbajul.

Cred în povești și în rolul lor educativ, terapeutic. Consider că mă ajută la transmiterea de emoții

și trăiri pozitive, care influențează pozitiv dezvoltarea armonioasă a copilului.

ROLUL POVEŞTILOR ŞI BASMELOR ȊN EDUCAŢIA COPIILOR

11

Prof. înv. preşc. Irimia Mădălina

Părinţii reprezintă un factor cheie în educaţia şi dezvoltarea psiho-socială a copilului. Uşurinţa

cu care copilul se adaptează la solicitarile vieţii, performantele academice, precum si nivelul de implicare

si participare sunt rezultatele directe al factorului educational si afectiv al relatei parinte-copil. Rolul pe

care si-l asuma parintele in primii ani de viata a copilului, atitudinea si aspiratiile acestuia, vor pune

amprenta semnificativ asupra dezvoltarii intelectuale si sociale a acestuia. La varsta copilariei, povestile

si basmele sunt mai mult decat simple istorisiri. Ele reprezinta un instrument foarte important aflat la

indemana parintiilor, pentru a stimula dragostea de lectura si carti, curiozitatea intelectuala a micutului,

dar si un instrument pentru a consolida legatura afectiva copil-parinte.

La varsta copilariei, povestile si desenul sunt principalele mijloace de exprimare a vietii afective

a copilului. In aceasta etapa de varsta se fixeaza principalele valori si modele de viata, iar copilul se

identifica cu personajul care corespunde cu modelului educational existent. Personajele din basme ne

insotesc in anii copilariei si ne ofera modele pe care se le urmeze in viata adulta.

Povestile joca un rol foarte important din punct de vedere educativ. Prin intermediul povestilor,

copilul descopera lumea si se poate plasa in situatii de viata in afara contextului familial. Prin lupta dintre

bine si rau si situatiile conflictuale intalnite, copilul invata strategii de viata, descopera consecintele unor

fapte si atitudini si isi insuseste comportamente sociale pozitive.Fara a fi obligat sa treaca printr-o

experienta negativa, copilul poate invata astfel sa descopere lumea din jur, oamenii si modul in care

acestia actioneaza in diferite situatii de viata. Multe dintre povestile pentru copii semnaleaza, la nivel

metaforic, lupta dintre bine si rau, identifica principalele tipologii comportamentale, precum si modul in

care anumite situatii concrete de viata isi pot gasi rezolvarea.

Astfel, în poveşti precum “Capra cu trei iezi” sau “Scufiţa Roşie” transmit copiilor anumite

modele de viaţă.

Ȋn “Capra cu trei iezi”, copiii înţeleg prin intermediul metaforei faptul că

până la o anumita varsta trebuie sa asculte şi sa respecte sfatul părinţilor pentru

a evita pericolele iminente. Această povestire este plină de exemple educative

prin care copilul este expus in plan imaginar unor primejdii cu care se confrunta

adunci cand iese din cuvantul parintilor.

“Scufiţa Roşie”, de asemnea, vorbeşte despre riscul şi primejdiile cu care ne putem confrunta

atunci cand ne abatem de la drumul stabilit pentru a ajunge la un obiectiv. Finalul acestor povesti aduce,

12

intotdeauna, solutia salvatoare prin implicarea factorilor educationali, reprezentati de familie si ceilalti

formatori din viata copilului.

Poveştile stimulează dorinta de cunoastere, imaginatia si creativitatea copilului. Contextul

narativ al basmului faciliteaza accesul copilului la cuvinte si expresii noi, permite intelegerea sensului

unor cuvinte abstracte sau metaforice, dezvoltand astfel limbajul si gandirea. Imaginatia si creativitatea

joaca un rol important in viata copilului pentru ca ea este cea care il ajuta pe copil sa stabileasca o

legatura intre lumea sa interna si cea externa, sa isi construiasca propria imagine de sine si sa dezvolte

pe viitor strategii de succes pentru rezolvarea problemelor si identificarea solutiilor.

Ȋn basmele fantastice, copilul descoperă existenţa unor lumi complexe, ce sunt guvernate de

reguli si principii. Astfel, copilului ii este activat interesul pentru intelegerea si

fixarea unor concepte care altfel ar fi fost foarte greu de inteles. Atunci cand

zmeul cel mare, din Greuceanu, a furat de pe cer soarele si luna, copilului ii va

fi starnit interesul sa descopere functionalitatea universului. El va intreba, de

exemplu, cum se ajunge la soare, cum este format cerul sau ce este luna.

Parintii in aceste situatii trebuie sa reactioneze pozitiv in sensul explicarii

acestor concepte, in fucntie de varsta si cunostintele deja existente.

Poveştile îmbogăţesc viaţa afectiva a copilului, prin intermediul acestora copilul ajungand sa

traiasca alaturi de personaje, din punct de vedere afectiv, experientele la care acestea sunt supuse si sa

invete sa isi exprime propria agenta emotionala in functie de contextul si desfasurarea povestirii. Copiii

pun intrebari parintilor, se bucura pentru victoria personajului cu care se identifica, devin tristi sau

ingrijorati atunci cand personajul respectiv se afla in dificultate si invata sa isi defineasca propriile emotii

in raport cu anumite situatii de viata. Tot in acest context, copilul invata sa isi defineasca emotiile

pozitive, in raport cu cele negative si dezvolta anumite comportamente de tip social.

Povestile consolideaza legatura dintre copil si parinte prin implicarea ambelor parti intr-o

activitate care ii reuneste prin cuvinte, coportamente si trairi afective. Parintele este cel care creeaza

contextul, devenind regizorul unei scene de viata, iar copilul o traieste. Povestile reprezinta pretextul cel

mai favorabil pentru a stabili o legatura profunda intre parinte si copil, prin alocarea unui timp unic,

comun, in care partile consolideaza relatia. Astfel, cititul sau nararea unei povesti poate deveni un ritual

al familiei, contribuind astfel la definirea unui program comun.

Poveştile au un rol important în dezvoltarea anumitor abilităţi specifice

necesare în viaţă. Poveşti precum “Greuceanu”, “Fat Frumos” sau “Harap Alb”

au un profund caracter iniţiatic, oferindu-le copiilor anumite repere despre cum

sa actioneze in viata in situatii. Copiii se identifica cu personajul si inteleg ca

13

atunci cand ies de sub tutela familiei trebuie sa invete anumite comportamente care se dovedesc a fi

vitale pentru dezvoltarea, adaptarea si reusita acestuia pe viitor.

Deşi poveştile pentru copii aduc beneficii şi sunt recomandate ca principal factor educativ pentru

aceasta etapa de varsta, sunt situatii cand parintii trebuie filtreze si sa explice copilului anumite cadre

sau evenimente in functie de personalitatea celui mic.

Unele povesti ofera scene intense de violenta pe care parintele trebuie sa le estompeze mai ales

atunci cand copilul este sensibil si reactioneaza negativ la acestea. In Alba ca

Zapada, de exemplu, vrajitoarea ii cere vanatorului sa ii aduca drept dovada a

mortii acesteia, inima, imagine care poate declansa anumite emotii negative,

temeri sau frici din partea copilului. De asemenea, anumite personaje negative,

intruchipate in balaur sau zmeu, sunt folosite dept mijloace educative pentru

pedepsirea copilului. Afirmatii de genul “ O sa vina balaurul sa te manance

daca nu esti cuminte” pot fixa anumite frici care ulterior se pot transforma in fobii sa dependente de alte

persoane. Prezenta parintelui in preajma copilului devine astfel un factor de echilibru si securitate care

poate declansa anumite dependente.

Ȋn zilele noastre, părinţii preferă să cumpere un DVD sau să permita accesul excesiv al copilului

la televizor sau calculator in detrimentul timpului alocat unei relatii comune, in care ambii parteneri au

de castigat: copilul se va dezvolta armonios si va stii sa isi rezolve conflictele, iar parintele va castiga un

timp alaturi de propriul copil, pe care altfel nu l-ar mai fi primit niciodata.

CONTRIBUŢIA BASMULUI LA STIMULAREA CREATIVITĂŢII

Director profesor înv. preşc. Petre Florentina

14

Într-un moment în care se regândeşte întreaga structură a învăţământului românesc, nu se poate

să nu acordăm o deosebită importanţă comunicării educaţionale, care stă la baza pregătirii copilului

pentru şcoală.

Comunicarea între copii în grădiniţă şi dintre oameni, se realizează cu ajutorul limbajului care

este „o formă specifică de activitate umană”, iar însuşirea lui se realizează treptat din cea mai fragedă

vârstă în sânul familiei fără o îndrumare metodică sau ştiinţifică.

Copilul ajuns în grădiniţă, sub influenţa cerinţelor procesului de învăţământ, asimilează rapid

diferite aspecte ale limbii. Aici vorbeşte cu alţi copii despre ceea ce a văzut, a auzit, a făcut sau a gândit.

În acest fel el trece de la limbajul situativ (specific vârstei preşcolare) la limbajul contextual (pe măsură

ce copilul explorează lumea înconjurătoare, el „depăşeşte tot mai mult limitele experienţei,

desprinzându-se de influenţa momentului prezent).

Dezvoltarea vorbirii şi învăţarea corectă a limbajului constituie din partea noastră, a

educatoarelor, o preocupare permanentă. În grădiniţă, parcurgând cele trei grupe copiii dobândesc un

bagaj de cunoştinţe, iar vorbirea devine mai bogată, mai clară, mai corectă, asigurând dezvoltarea intensă

a gândirii. Astfel, „întreaga experienţă instructiv-educativă din grădiniţă atestă posibilitatea şi utilitatea

cultivării limbajului oral, în strânsă legătură cu dezvoltarea gândirii efectuându-se exerciţii de pronunţie,

de exprimare... Accentul principal în această privinţă este pus pe activităţile de comunicare, pe dialogul

liber, pe formarea deprinderilor de exprimere ordonată a gândurilor, de însuşire treptată a structurii

gramaticale a limbii”. Pentru a favoriza educarea conduitei verbale a preşcolarilor este necesar ca

activitatea educativă să fie făcută în aşa fel încât preşcolarii să fie stimulaţi să participe în cadrul

activităţilor în mod activ atât verbal cât şi mental.

Pornind de la aceste idei am intrat în proiectul naţional „Prichindei în lumea basmelor” pentru

că dintre toate mijloacele folosite – textul literar stimulează foarte mult copilul să observe realitatea, să

se implice în experienţă, să poată face o apreciere pozitivă sau negativă, să participe activ la un dialog.

Pe perioada proiectului am desfăşurat diferite tipuri de activităţi ca: povestiri, lecturi după imagini,

repovestiri, jocuri didactice, lucrări practice (machete cu subiecte din poveştile cunoscute), dramatizări,

jocuri muzicale ş.a. Obiectivele urmărite au ţinut seama de :

▪ Receptarea mesajului transmis prin basme şi poveşti este mai mare la

vârsta preşcolară, decât mai târziu. La această vârstă memoria, gândirea, limbajul, imaginaţia au un

pronunţat caracter plastic – intuitiv.

▪ Literatura are calitatea de a crea universuri imaginare, ceea ce este posibil la

15

preşcolari, ca urmare a bogatei lor imaginaţii.

▪ Preşcolarii nu opun rezistenţă mesajului transmis de basme şi poveşti, ci ei se integrează

lumii imaginare fără să confunde realul cu imaginarul.

▪ Preşcolarul simte nevoia să reia mereu acelaşi text, deşi-l cunoaşte foarte bine. Numai el

este în stare să asculte de mai multe ori aceeaşi poveste, delectându-se de desfăşurarea ei organizată

după tipare obligatorii. Copilul sesizează ori de câte ori „se schimbă ceva” sau „se sare ceva”. Spre

deosebire de adult, el receptează spontan ceea ce celălalt înregistrează conştient şi cu un registru mult

mai întins de percepţie sensibilă.

Spre finalul proiectului, pentru a stimula imaginaţia creatoare a copiilor, fantezia lor şi pentru a

evalua cunoştinţele acumulate am organizat jocul „Ce greşeşte povestitorul?”. Am luat în exerciţiu

cunoscuta şi totodată îndrăgita poveste „Scufiţa Roşie”. „...A fost odată o fetiţă care se numea Scufiţa

Galbenă (Nu, Scufiţa Roşie). ... Într-o zi tatăl o chemă şi-i spuse: ... (Nu tatăl, ci mama ).”

După o probă, am constatat că jocul este mai serios decât pare la prima vedere şi trebuie jucat cu

mare atenţie la detalii. Ştim cu toţii că în ceea ce priveşte basmele, poveştile, copiii sunt conservatori,

vor să le asculte de mai multe ori, pentru plăcerea de a le recunoaşte, de a învăţa cum progresează

acţiunea, de a resimţii iar emoţiile primei întâlniri: surpriză, teamă şi răsplată. Ei au nevoie de ordine şi

siguranţă, lumea nu trebuie să se îndepărteze de drumul pe care cu atâta osteneală a pornit.

Constatările din finalul activităţii m-au condus la concluzia că:

▪ Nepregătiţi pentru acest salt în absurd, la început copiii s-au simţit iritaţi, s-au simţit în

pericol, deci se impune o pregătire atentă în prealabil;

▪ Jocul are asupra copiilor o influenţă terapeutică pentru că îi ajută să se elibereze de

anumite fixaţii. Lupul şi balaurul sunt dramatizaţi şi atunci nu mai par atât de fioroşi; aici jocul stabileşte

o graniţă clară între lumea lucrurilor reale, unde anumite libertăţi nu sunt posibile, şi lumea lucrurilor

imaginare.

Având în vedere acelaşi scop, de a evalua, am organizat şi alte jocuri asemănătoare: „Ce se

întâmplă după?”, „Poveştile pe dos”, „Salata de poveşti”, ale căror rezultate au fost concludente în ceea

ce priveşte libertatea de imaginaţie a copiilor. Pentru a impulsiona hărnicia gândirii şi pentru a ajuta

logica să-şi desfăşoare cursul normal m-am aplecat către adevărul că între matematică şi literatură există

o fină şi subtilă comunicare. Am luat de exemplu aici povestea „Răţuşca cea urâtă” de Hans Cristhian

Andersen, adică a lebedei care a nimerit din greşeală într-un cuib de raţe. În termeni matematici

întâmplarea poate fi tradusă ca o „aventură” a unui element A, ce a nimerit din greşeală în ansamblul

unor elemente B şi care nu-şi găseşte liniştea până nu reintră în elementul său natural, mulţimea

elementelor A.

16

Ascultând povestea, copilul trece de la duioşie la entuziasm, descoperind în destinul răţuştii celei

urâte o promisiune sigură de triumf. Copilul însă nu-şi dă seama că acesta întipăreşte în mintea sa

embrionul unei structuri logice, se obişnuiesc să clasifice, să construiască ansambluri posibile şi să

excludă ansambluri imposibile de obiecte şi animale.

Grădiniţa , prin programele sale, permite parcurgerea unor cercuri de cuvinte, pronunţia

curentă,vorbirea nuanţat reverenţioasă, reproducerea de povestiri, poezii, familiarizarea cu situaţia de

comunicare. În concluzie putem afirma că „Omul şi pomul au o condiţie similară”, pomul ca să nu se

sălbăticească are nevoie de îngrijire permanentă, la fel şi omul are nevoie de instruire şi educaţie pe tot

parcursul vieţii.

POVEȘTILE – ELEMENTE ESENȚIALE ÎN DEZVOLTAREA SOCIO-

EMOȚIONALĂ A COPIILOR

Profesor înv. preșc. Potocea Daniela Veronica

17

Literatura pentru copii este parte a literaturii naționale și cuprinde creații literare accesibile

vârstei și care prin conținutul lor provoacă emoții puternice în sufletul copilului. Literatura pentru copii

are valențe formative, ea contribuind in mare măsură la dezvoltarea intelectuală a preșcolarului și la

formarea trăsăturilor de caracter.

Zece motive pentru care lectura este importantă la copii:

➢ Poveștile îi învață pe copii lecții de viață

Prin intermediul cărților copiii își apropie realitatea înconjurătoare și învață despre situații de viață

doar auzind ceea ce le este citit.

➢ Poveștile îi apropie pe copii de lectură.

Copiii cărora li se citește in mod constant, vor trăi cu ideea importanței lecturii pentru evoluția lor și

o vor considera un mod de destindere și relaxare.

➢ Poveștile dezvoltă copiilor abilități de comunicare

Lectura unei povești este o ocazie perfectă pentru copil de a învăța cuvinte noi, de a pune întrebări

și de a răspunde la întrebări, lărgind astfel aria de interes pentru copil.

➢ Poveștile contribuie la dezvoltarea cognitivă a copiilor

Prin intermediul poveștilor, copilul poate lua contact cu noțiuni abstracte, stimulându-i gândirea și

punându-l în situația de face conexiuni.

➢ Poveștile exersează capacitatea de concentrare a copilului și îl disciplinează

La copiii care sunt foarte energici și nu au răbdarea de a asculta până la capăt povestea, părinții

trebuie să persevereze, deoarece prin lectură se antrenează capacitatea de concentrare, iar acest lucru se

face în timp.

➢ Poveștile îi învață pe copii să își înțeleagă și să își exprime emoțiile și sentimentele

Deseori, copilul întâlnește în povești personaje care trăiesc aceleași emoții ca și ei și așa își dau

seama că ceea ce simt ei este normal și trebuie să povestească despre ele.

➢ Poveștile stimulează imaginația

Prin intermediul poveștilor, copiii își pot imagina orice, că sunt personaje din poneste, sau că pot

rezolva o problemă cu puteri magice.

➢ Poveștile relaxează

Lectura unei povești înainte de culcare, crează o rutină ce duce la un somn de calitate a

copilului. Poveștile se traduc prin momente de liniște, relaxare și stabilitate.

➢ Poveștile consolidează relația părinte-copil

Lectura unei povești aduce în același context pe copil și părinte realizând o legătură mai strânsă și

un transfer de emoții și sentimente.

18

➢ Poveștile crează premisele succesului școlar

Acei copii cărora li s-a citit în mod constant, dezvoltă o mai mare concentrare și capacitate de

învățare.

Poveștile contribuie la educația copiilor, ele având un rol moralizator, participând la clădirea unor

caractere puternice, insuflând curaj și principii morale.

În grădinițe, prin intermediul proiectelor sunt derulate activități care au ca scop promovarea lecturii la

vârsta preșcolară,

PETE MOTANUL

OMIDA CEA FLĂMÂNDĂ

POVEȘTILE ÎN VIAȚA COPIILOR

Profesor înv.preșc. Popa Roxana

19

Poveștile sunt atât de importante deoarece reprezintă expresia cea mai pură si mai simplă a

conținuturilor psihice inconştiente. Poveștile au o adevarată putere terapeutică în viata copiilor; ele îi pot

influenta profund şi pozitiv deoarece li se adresează acestora într-un limbaj simbolic şi ușor accesibil

lor, vorbindu-le la nivelul imaginilor şi sentimentelor.

Simplul fapt de a asculta o poveste este deja terapeutic; dacă suntem receptivi, imaginile povestii

lucreaza asupra noastră. Anumite motive ne pot izbi mai puternic decat altele. Este vorba despre motivele

care exprima ceea ce un copil simte intr-o maniera in care nimic altceva nu o poate face. Povestile ne

vorbesc despre cine suntem, despre nevoile, sperantele si fricile noastre. Ne pot ajuta sa ne imaginam ce

fel de persoane am dori sa devenim.

Personajele din povești adesea întruchipeaza probleme si preocupări personale. Încă de la o varstă

fragedî, facem din povești o parte a vietii noastre. Adesea, poveștile ne insoțesc prin viată si ne susțin in

momente dificile. Ele ii pot ajuta pe copii sa vada si cum pot invinge problemele si dificultatile lor.

Atunci cand le spunem povesti copiilor, acestia se identifica imediat si naiv cu personajele

prezente. De exemplu, dacă le spui povestea Ratuștei cea urate, toți copiii cu sentimente de inferioritate

si care au fost respinși speră ca și ei într-un final vor deveni persoane deosebite, admirate de ceilalti.

Eroul unei povesti este o figură arhetipala ce prezinta un model al eului ce functioneaza sanatos

si vital, in acord cu sinele. Conectarea la o poveste cu un erou preferat este de aceea o necesitate vitala

pentru un copil care traieste o situatie de viata dificila. Identificarea cu protagonistul are ca efect

psihologic pozitiv: speranta ca problemele au intr-adevar solutii daca le abordam creativ.

Structura povestilor ii incurajeaza pe copii sa se abandoneze fluxului liber al fanteziei lor. Fluxul liber

al fanteziei copiilor creste disponibilitatea energiei lor psihice. Povestile pot da astfel o cheie la

problemele copiilor, o cheie într-o lume fantastică unde schimbarile extraordinare sunt posibile.

Povestile imbogatesc viata copiilor nostri; sa le citim povesti copiilor nostri contribuie la dezvoltarea

unor atitudini sanatoase si pline de incredere in sine in fata provocarilor si problemelor vietii.

Bruno Bettelheim a fost un psiholog cunoscut al copiilor, focalizat pe înțelegerea copiilor cu

probleme emoționale. El considera ca „ pentru a imbogati viata copilului, trebuie sa ii stimulezi

imaginatia; sa il ajuti sa isi dezvolte inteligenta si sa isi clarifice emotiile; sa fie cat mai familiarizat cu

fricile, anxietatile si aspiratiile sale; sa iei in serios dificultatile pe care le resimte si in acelasi timp sa

promovezi increderea copilului in sine si in viitorul sau”.

Adesea, părinţii consideră că un copil trebuie distras de la ceea ce il tulbura cel mai mult: fricile

si anxietatile sale fara forma, fanteziile sale furioase, haotice sau chiar violente. De aceea se feresc sa le

citeasca copiilor povesti care pot contine personaje malefice, distructive: zmei, vrajitoare, mame

negative, etc. Incercand sa iși protejeze copiii de lucrurile rele si infricosatoare, aratand copiilor doar

20

partea frumoasa si idealizata a vietii, le pot face acestora un deserviciu. Este important sa alegem acele

povesti potrivite varstei copiilor nostri si sa nu ne fie teama sa ii lasam sa se confrunte si cu fricile lor

cele mai adanci.

Mai degrabă decât să ne protejăm copiii de partea rea şi dură a vietii, ii putem sprijini daca ii

ajutam sa fie capabili sa se confunte cu incredere cu dificultatile vietii.

Adesea, eroul poveștii este singur, pierdut si înspaimantat. Acestea sunt si sentimentele cu care un copil

se poate identifica cu ușurinta. Important este insă ca de-a lungul calatoriei sale, eroul primeste sprijin

datorită perseverenței și curajului sau. În acest fel, poveștile spuse copiilor sunt magice si terapeutice,

pentru că citindu-le, copiii se simt inteleși, validati si îmbogatiti, iar vraja poveștilor lucrează profund

asupra dezvoltarii psihologice armonioase a copiilor.

Povestile conţin „speranta incapsulata arhetipal”, sugerand că putem avea o viata buna si implinita,

in ciuda aversitaților, doar daca avem incredere în noi si curaj si nu ne dam în laturi să ne luptam cu

dificultatile vieții, fară de care nu putem ajunge la adevarata noastră identitate.

Poveştile sunt extrem de benefice pentru dezvoltarea psihologică a copiilor, intrucat le dezvolta frumos

imaginaţia şi creativitatea, le pot da încredere în ei înşişi şi curaj.

Bibliografie

Ministerul Educaţiei şi Învăţământului, Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de

copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1987.

Revista Învăţământul preşcolar, nr.1-2/1992.

Bocoş, M., Catalano, H.,Pedagogia învăţământului primar şi preşcolar, Presa Universitară

Clujeană,2006.

Bratu, B.,Preşcolarul şi literatura, E.D.P., Bucureşti, 1977.

Bratu, B., Creativitatea copilului,Ed. Enciclopedică Română, Bucureşti, 1969.

Preda, V., Grădiniţa altfel, Ed. V&I Integral, Bucureşti, 2003.

Rawlinson, G., Gândirea creativă şi brainstorming, Ed. Codecs, Bucureşti, 1998.

Roşca, Al.şi colaboratorii, Creativitate, nivele, programare, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1967.

COPILUL TĂU ARE NEVOIE DE POVEŞTI

Profesor înv. preşc. Pîtiu Georgeta

21

„La orice vârstă, omul este o ființă care se hrănește cu povești. De aceea, avuția poveștilor,

strânsă de oamenii de pe tot globul, din casă în casă, din secol în secol, fie oral, fie în scris, a depășit

celelalte avuții omenești.” – Scriitorul și filozoful indian Rabindranath Tagore

“A fost odată ca niciodată…”, aşa încep toate poveştile şi tot aşa începe şi povestea mea. Numai

că, de această dată, protagoniştii sunt fiinţe mici şi gingaşe, cu suflet bun şi minte ascuţită. Cu toţii

pornesc într-o lungă călătorie de inţiiere în viaţă, având ca îndrumători Feţi-Frumoşi dârji şi neînfricaţi

şi IleneCosânzene cu chip frumos şi suflet bun. Asemenea discipolilor, tinerele vlăstare vor să devină

oameni buni şi harnici, curajoşi şi de incredere. Vârsta preşcolarităţii le oferă cadrul adecvat pentru

iniţierea în societate, căci acum este perioada în care copiii descoperă cele mai multe personaje din

basme şi poveşti pe care doresc să le copieze.

Poveştile sunt un prim pas spre cunoaştere şi au rolul de a stimuli gândirea, imaginaţia şi limbajul.

La vârsta copilăriei, poveştile, şi mai ales basmele, sunt mai mult decât simple texte culese din cărţi. Ele

reprezintă un instrument de bază aflat la îndemâna părinţilor, pentru a stimuli dragostea de lectură şi

cărţi şi curiozitatea intelectuală a micuţului. Mai mult de atât, el reprezintă un punct cheiepentru a

consolida legătura afectivă copil-părinte.

Poveştile joacă un rol esenţialatât în educaţia, cât şi în dezvoltarea copiilor. Reprezintă un stimul

pentru creativitat, o întărire a relaţiei cu părinţii, ajută la dezvoltarea morală şi îi învaţă să capeteîncredere

în propriile forţe, dar şi să pătrundă într-un univers fantasticplin de mistere şi necunoscut. Imaginaţia şi

creativitatea joacă un rol important în viaţa copilului pentru că ea este cea care îl ajută pe copil să

stabilească o legătură între lumea sa internă şi cea externă, să îşi construiască propria imagine de sine.

Ne-am născut ascultând păţaniile Scufiţei Roşii şi am crescut odată cu Harap-Alb.

La vârste mici, capacitatea de învăţare a copiilor este atât de mare încât le e facil să prindă din

zbor tot ce aud nou. Deci cu cât sunt mai expuşi poveştilor, cu atât impactul acestora asupra lor va fi mai

mare.

Pentru formarea şi informarea preşcolarilor am apelat deseori la poveşti şi basme din literature

naţională şi universal. Mijlocul de insuflare la preşcolari a dragostei pentru literatură, dar şi pentru

informarea copiilor despre aspect din mediul înconjurător şi formarea de priceperi şi deprinderi este

povestirea.

Astfel, pe lângă basmele clasice, copiii pot dobândi informaţii despre corpul uman şi igiena

personal ascultând poveştile “Maricica” şi “Supărarea Danielei”, pot afla ce înseamnă politeţea din

povestirile “Nu numai la grădiniţă” şi “Sanda la grădiniţă”. Personajele negative şi păţaniile lor îi pot

determina pe copii să respecte şi să aplice regilile de igienă corporală şi de comportare civilizată, spre a

nu fi exemple negative. Amintim de asemenea, poveşti şi basmeprecum “Răţuşca cea urâtă”, “Puiul”,

22

“Gândăcelul”, “Căprioara”, poveşti ce pot oferi copiilor date despre viaţa păsărilor, animalelor şi despre

diferite medii de viaţă. Prin intermediul exemplului, ele îmbogăţesc viaţa afectivă a copiilor, oferindu-

le oportunitatea de a experimenta, alături de personajele prezentate, diverse circumstanţe desfăşurate în

cele mai diverse situaţii.

Haideţi să le oferim şi copiilor noştri şansa de a cunoaşte şi de a intra în pielea lor!

Poveştile consolidează legătura dintre copil şi părinte prin implicarea ambelor părţi într-o

activitate care îi reuneşte prin cuvinte, comportamente şi trăiri afective. Părintele este cel care creează

contextul, devenind regizorul unei scene de viaţă, iar copilul o trăieşte. Poveştile reprezintă pretextul cel

mai favorabil pentru a stabili o legătură profundă între părinte şi copil, prin alocarea unui timp unic,

comun, în care părţile consolidează relaţia. Astfel, cititul sau nararea unei poveşti poate deveni un ritual

al familiei, contribuind astfel la definirea unui program comun. Povestirile părinteşti se dovedesc a avea

o legătură emoţională cu copiii.

Copiii învaţă mai uşor şi mai repede semnificaţia cuvintelor din contextul de poveste.

Copilăria este perioada în care copiii absorb cele mai multe dintre cuvintele pe care le folosesc

în viitor. Citirea poveştilor încurajează, de asemenea, copiii să participe activ la procesul de învăţare.

Astfel, se pot îmbunătăţi abilităţile de ascultare ale copilului.

Citirea poveştilor este o artă care are beneficii mentale, sociale şi educaţionale pentru copii.

Oamenii de toate vârstele iubesc poveştile.

Datoria noastră a tuturor, părinţi şi educatori, este să conducem copilul spre a iubi poveștile, spre

a le asculta cu plăcere. Răspunzându-i copilului atunci când el nu înțelege firul istorioarelor, expresiile

sau simbolurile din text și încurajându-l să le creeze pe cele proprii avem în povești o adevărată comoară

în punerea bazelor dezvoltării personale a viitorului adult.

POVEȘTILE TERAPEUTICE

Profesor înv. preșc. Bărbuceanu Alina-Georgiana

23

Lumea poveștilor este o lume în care personajele sunt mari sau mici, bune sau rele, prieteni sau

dușmani, o lume în care totul este posibil. Acest tărâm al basmelor și al poveștilor ascunde extrem de

multă bogație, dar totodată și o forță vindecătoare.

Povestea terapeutică îndeplinește trei funcții:

✓ Funcția de ,,oglindă” pe care se proiectează trebuințele emoționale ale subiectului. Acesta

activează o bogăție neașteptată de imagini, în acest mod fiind posibilă modelarea

mesajului său conform structurii subiectului, iar aceasta este o primă reacție favorabilă

procesului terapeutic. Al doilea pas favorabil se datorează faptului că imaginea din

oglindă distanțează subiectul de conflict și de experiența sa de viață. Subiectul încetează

să mai fie victimă a coflictului, față de care i se sugerează că există opoziție;

✓ Funcția de model: relevă existența soluțiilor posibile, fiind precizate într-o manieră

neobișnuită lăsând loc opțiunilor petru a stimula căi active de învățare a modelelor

proprii. Aplicarea soluțiilor fantastice este un model experimental cu totul inedit pentru

subiect;

✓ Funcția de mediator: eroul basmului este subiectul în cauză. Extrem de importantă și

necesară este atitudinea creativă a terapeutului față de fiecare basm pe care este indicat

să o modifice conform datelor anamnesice ale cazului.

Poveștile și basmele terapeutice îi ajută pe copii să se identifice cu personajele care își

gestionează optim problemele sau conflictele. Preșcolarii au ocazia ca prin intermediul poveștilor

terapeutice să exerseze recunoașterea, exprimarea, înțelegerea emoțiilor sau să găsească strategii de

reglare emoțională și comportamentală.

Adaosul de fantezie din poveștile terapeutice, de intuiție permite descoperirea și rezolvarea unor

conflicte, datorită faptului că povestea cu mesj terapeutic este un ,,vehicul” foarte potrivit pentru modele

comportamentale și valori morale. Subiectulu absoarbe mesajul terapeutic, îl încorporează propriilor sale

gânduri, în timp ce comprehensiunea este alimentată de imaginea verbală, de narațiunea propriu-zisă.

Mesajul terapeutic nu este impus printr-o concluzie morală finală ca în cazul fabulei, ci ajunge să fie

identificat de subiect. Povestea terapeutică aduce soluții cu totul neașteptate, cu efect emoțional pozitiv.

Ea poate fi utilizată în combinație cu orice tehnică și la orice nivel al procesului terapeutic. Însoțită de

imagini atractive, de artterapie, de jocuri de rol și de dramatizări, povestea terapeutică are un impact

pozitiv asupra copiilor și conduce la o dezvoltare armonioasă atât pe plan emoțional, cât și pe plan

comportamental.

Copiilor le plac poveștile, chiar dacă nu au toate personaje fantastice. Acestea pot avea foarte

bine drept personaje principale copii de vârsta lor, prieteni de ai lor, evident cu trăirile, cu bucuriile și

24

tristețele lor. Imaginea, sunetul și desenulcompletează povestea pe care copilulu dorește să o asculte și

la care el se raportează. Copilul este cel care alege povestea.

Povestea terapeutică nu face altceva decât să transmită o experiență de viață, o situație problemă,

o stare de fapt, toate concurând la găsirea unei soluții implicând, de cele mai multe ori, autorul (fie el

educator sau copil).

Prin povestea terapeutică încercăm să descoperim aceea ,,poveste de suflet ce vindecă rătăcirea

de o clipă a speranței și a durerii”. Astfel, povestea prin puterea magică a celor spuse, aduce alinare și

vindecare, făcându-l pe cel care o ascultă să-și spună la un moment dat propria poveste, ca un inceput

de descoperire personală a identității și unicității sale.

,,Povestea nu face altceva decât transmite, pe baza celor relatate, o experiență de viață, o situație

problemă, o stare de fapt, toate concurând la găsirea unei soluții, implicând de ce mai multe ori autorul

cu întreaga sa personalitate”.

Bibliografie:

1. FILIPOI, S., Basme terapeutice pentru copii și părinți, Fundația Culturală Forum, Cluj-Napoca,

1998.

2. PAȘCA, D.M., Povestea terapeutică, Ed. V& I Integral, București, 2008.

ŞTRUMFI ȊN POVEŞTI DE GRĂDINIŢĂ

Profesor înv. preşc. Radu Ana-Maria Alina

Poveştile îi introduc pe copii într-un univers magic, în care imaginaţia nu are limite.

Micuţii Ştrumfi iubesc poveştile şi, de aceea, au luat şi ei parte la programul “Citeşte-mi 100

de poveşti”, lectura devenind o rutină plăcută şi mult aşteptată.

25

POVESTEA MEA, A LOR ŞI A NOASTRĂ

26

Profesor înv. preşc. Dan Emanuela Alice

Povestea mea începe cu o fetiță care asculta în fiecare zi o carte

citită împreună cu mătușa ei ,căreia îi spunea Aică.De unde acest nume

năstrușnic,cum îl inventase?Poate că din povești,sau poate ca în el se

regăseau toată blândețea si bunătatea mătușii.

Este povestea unei copilarii pline de personaje mai bune sau mai

rele,de întâmplări fatastice,in care erau castele,căsuțe de turtă dulce și un

ursulet care făcea gimnastică si un iepuraș mereu politIcos.

Este povestea mea,pe care o continui și astăzi,pentru că prin profesia mea de educatoare dăruiesc

copiilor bucuria poveștilor și retrăiesc în fiecare zi clipele fermecate pe care mi le-a daruit mătușa mea

dragă,Aică,în copilărie.

Cine ar fi crezut că eu am moștenit bagheta magică a povestitorului,un har de preț prin care îi

pot transporta pe copii in lumea minunată a poveștilor?

In clasa mea o bibliotecă mov,precum lanul parfumat de lavanda,prezinta ochilor curioși

rafturi,pe care cărțile se deschid precum aripile fluturilor și ne poartă în spre cunoașterea lumii , a vieții.

Unul dintre cele mai frumoase momente pe care l-am împărtășit cu copiii citind aceste cărți de

povești a fost când i-am învățat să răsfoiască o carte,să dea paginile,încet,cu sfințenie ca pe niște petale

delicate de flori.

Cartea este o descoperire a lumii în forma literelor adunate în cuvinte,fraze elaborate de scriitori talentați

si completate in armonie de imagini ale pictorilor ilustratori cu suflet și dăruire.

Dar povestitorul sau cel care lecturează ,are un mare privilegiu,acela de a face legatura dintre

textul povestirii și cititori,el da viață textului si transmite mesajul viu,el este cel care deține arta teatrala

de a dramatiza si recreea lumea povestilor.

Am avut acest privilegiu și am descoperit diferența dintre ce înseamnă a citi singur o carte si de

a o reciti împreună cu copiii .Mult mai bogată în înțelesuri și mai plină de uimire mi-a fost descoperită

lumea,prin ochii copiilor.

Sufeletul lor curat,spontaneitatea reacțiilor,mi-au redat bucuria poveștilor din copilărie. Povestea

mea continuă cu momente de revelație din fiecare carte citită cu copiii.

Elefantul Elmer cu minunata lui înfățișare în pătrățele colorate,este o carte cu un fir epic in care

punctul culminant a fost,spre uimirea mea,anticipat de un băiețel, Denis din clasa mea.Elefantul se

vopseste in culori obișnuite,lafel ca toți ceilalți, dar are o surpriză când descoperă că frații lui isi

27

schimbaseră pielea in pătrățele. Denis baiatul nostru foarte isteț a adăugat: ,,Le-a fost dor de Elmer!" Eu

am rămas surprinsă de faptul că prin exercițiul lecturii cărților, copiii își formează o gândire articipativă,

pot schimba un final nefericit in unul plin de bucurie și speranță,devin creativi .

Un alt moment magic a fost acela cand un alt băiețel, a reprodus textul cărții si a lecturat

singur,dupa ce citisem cartea o singură data,copilul având o memorie vizuală foarte bună. ,,Cu toții

au vazut o pisică" este cartea ,pe care David la numai trei ani a reușit sa o citească copiilor din

grupa,urmărind cu degetul textul si cu intonația schimbată, după fiecare personaj nou!

Când am ieșit de la grădiniță, l-am însoțit în drum spre casă împreună cu mama lui.O pisica a

iesit in calea noastră, neașteptat, după un copac. David, baietelul cu spirit de observație si memoria

vizuală foarte bună, ne-a atras atenția:,,Uite, doamna,o pisică! Și tu ai vazut o pisică si mama și

eu!"Pentru David povestea a continuat in realitate,pentru ca povestea l-a determinat sa observe cu atenție

lumea din jur!

Povestea mea continuă și a devenit acum și povestea lor,a copiilor din clasa mea,pe insule de

lectură, in care toți învăța sa devină curajoși,plini de imaginație, cu spirit critic pozitiv.

Vă invităm și pe voi,părinți drag să faceți parte din povestile copiilor dumneavoastră minunați,

să retrăiți povestile noastre, ale tuturor!

PREŞCOLARUL ŞI LUMEA MINUNATĂ A POVEŞTILOR

Profesor înv. preșc. Tomescu Mariana

28

Povestirile influențează în mod indirect și estetica comportării copiilor, contribuie la lărgirea

orizontului de cunoaștere prin multitudinea de aspecte din ambianța înconjurătoare la care face apel. În

procesul ascultării unei povestiri este antrenată în mare măsură activitatea psihică a copilului. Copilul

urmărește cu atenție datele povestirii, memorează, compară, analizează diferite situații, stabilește pe plan

mintal unele relații fapte, însușiri ale personajelor. Astfel, este antrenată și gândirea copilului, devenind

capabil de a înțelege faptele, gândurile și sentimentele personajelor.

Povestirile copiilor permit dezvoltarea cu precădere a limbajului preşcolarilor, permiţându-le

astfel să se exprime cu uşurinţă, atât în relaţie cu ceilalţi copii, dar şi cu adulţii.

Povestea este o deosebită modalitate de cunoaştere a lumii, este un mijloc de comunicare şi o bună

metodă de instruire. Ea conţine adevărurile fundamentale ale vieţii. Poveştile depăşesc hotarele spaţiului

şi timpului, fiind prima hrană spirituală a copilului care îl învaţă să judece; o poveste bine spusă poate

amuza, demonstra şi dezarma.

Poveştile îmbogăţesc deprinderile de a comunica, îmbogăţesc vocabularul, cultivă sentimente

frumoase, stimulează imaginaţia şi creativitatea, educă spiritul de sacrificiu, altruism, solidaritate,

dreptate. Pune baza concepţiei despre lume şi viaţă.

Grădiniţa este unul dintre factorii decisivi în educarea copiilor prin frumos pentru

valoare. Intrând „în lumea poveştilor”, copiii vor învăța să deosebească binele de rău, adevărul de

minciună, faptele bune de cele rele; vor deveni mai atenţi , mai sensibili, încep să-si formeze perceptele

morale.

Este de dorit ca preşcolarii şi elevii să-şi facă din cărti cei mai buni prieteni, să le dezvolte

discernământul în selecţia valorilor.

POVEŞTILE LA GRĂDINIŢĂ

Profesor înv. preşc. Ganea Florina Raluca

29

Grădiniţa este unul dintre factori decisivi în educarea copiilor prin frumos . Intrând „în lumea

poveştilor”, copiii vor învăța sa deosebească binele de rău, adevarul de minciună, faptele bune de cele

rele; vor devenii mai atenţi , mai sensibili, încep să-si formeze pereceptele morale.

Se înţelege că gustul pentru lectură se formează timpuriu si de aceea in gradiniţă informaţiile

sumare legate de mediul înconjurător sau istorie se transmit prin intermediul povestioarelor. Acestea fac

trecerea de la lumea fabuloasă a poveştilor din grădiniţă la cea reală. Contactul cu poveştile educatoarei

conduce la dezvoltarea gustului pentru frumos, la îmbogăţirea vocabularului, la creativitate.

Povestirile influențează în mod indirect și estetica comportării copiilor, contribuie la lărgirea

orizontului de cunoaștere prin multitudinea de aspecte din ambianța înconjurătoare la care face apel. În

procesul ascultării unei povestiri este antrenată în mare măsură activitatea psihică a copilului. Copilul

urmărește cu atenție datele povestirii, memorează, compară, analizează diferite situații, stabilește pe plan

mintal unele relații fapte, însușiri ale personajelor. Astfel, este antrenată și gândirea copilului, devenind

capabil de a înțelege faptele, gândurile și sentimentele.personajelor.

Povestirile copiilor permit dezvoltarea cu precădere a limbajului preşcolarilor, permiţându-le

astfel să se exprime cu uşurinţă, atât în relaţie cu ceilalţi copii, dar şi cu adulţii.

Poveştile îmbogăţesc deprinderile de a comunica, îmbogăţesc vocabularul, cultivă sentimente

frumoase, stimulează imaginaţia şi creativitatea, educă spiritul de sacrificiu, altruism, solidaritate,

dreptate. Pune baza concepţiei despre lume şi viaţă.

30

Colectivul de cadre didactice al Grădiniței Step by Step

cu P.P. ṣi P.N. “Rază de Soare” Ploieṣti