FOIA" ENCICLOPEDICĂ LITERARĂ, ijtitt_..'*l iii -•« W M .Hi..IM . / « _ i t t _ * t _ < » J ti»

APARE IN F I E C A R E LUNĂ DE DOUE-OKÌ

P r e ţ u l a b o n a m e n t u l u i : <§

Pentru Austro-l'mjaria 12 coróne 3; Pentru România ţi străinătate . . IT franci <•>

t I Q jj B ^ C I XJ % l'i'iilrn publicaţiutlilc âe 8 or, ce conţin cam 150 cu- L

<•/«/<• li cur.: ''IMI cucinlc 8 cur. şi mai sun lo coróne |

.«>. iv.__m 4M -SH .ţfe ..'.•.! .',»,! 4 » w-_.su . ' t i . i t i . ::n :,>/. sa m -M :M na. .un in

PROPRIETAR ŞI REDACTOR : Y P r e ţ u l i n s e r ţ i u n i l o r :

p r e o t .

W ".»'; W W !»r J» "«* Uf ••<•: :« ;n 10 w tff 10 ;tr

S T R O F E . închinate cu ocasiunea anivcrsariului de 2 0 0 de ani dela „Sânta Unire" hi 18 Septembre st. n. a. 1900.

#t c m w i era negrit, natura plângetore. Carpaţii plini de neguri şi sdrele ascuns — Câmpia 'ntuuecată şi ţera jălitdre .... Românit 'n uesciinţă, de chinui i el pătruns, Românul, genul Romei — Românul şelar ajuns: O! Sdrte, uegră sorfe, sibillă ursitdre Tu nu vedeai poporul italic, greu străpuns Pe-a timpului pumnale, amar ucicletdre, Ca cel-ce nici trăiesce, ea eet-ce nici nu mo re?

II.

Feriţi roi gânduri negre şi-a sufletului chinuri, Feriţi duşmani mai negri, ca sufletul din iad,: — Fseaţi-ve deci lacrimi şi încetaţi suspinuri: O! Sântă proredinţă, me plec, la tine cad!... Toriutele. ce curge, se n'aibă nici un rad, Se freca calatorul uşor de ceea parte? Pe munte se nu fie rre-un arbore sau brad Sub cari se odichnescă drumărul, ce departe îşi tărae piciorul cu gănilul la a sa sorte?!

IU.

Un pas • şi genul Romei era se nu mai fie. I u ceas — şi-al sorţii demon spre el gura-si căsca. O lume, o naţiune, ce-a fost mereu tot viuă Sub negrele ruine părea a-se ' umormeuta.

Aţâţa ani şi sechi se peră-n urma sa? Atâtea fapte mândre, atâtea mândre nume, Atâtea, braţe aprigi, ce lumea 'nfiora SJapună, să se stângă şi fapte şi, renume: Romanii se nu mai fie - se piară de pe. lume?

IV.

Iubită ţeră, mamă. pămăut udat cu sânge De fiii tèi, pe carii la sînu-ţi i-ai nutrit, — Şi scumpă naţiune, hui vin lacremi a plânge Când resumezi în minte rai, cât ai suferit: Când tu ai fost poporul uitat, nefericit! De cade înse frunda in timpul tomuei, — iar In primă rara dulce din mugurii iipupit Aliare mai frumdsă, căci nu péte se péra Sub scutul proredinpi, ce tòte le creară.

V.

De-ai fost tu ca şi frauda 'u romiii. nefericită, l'urtata ile erireţuri, purtata 'u tote părţi: O mandra primăvară, ddidsă şi dorită Te-a renăscut pe lume... Şi-a sorţii negre cărţi, Se arde 'n foc... se urda blăstemul crudei sorţi!.. Incliiua-te Române, luminii, te inchina. Şi radului Incinte. Incinte 'n tòte părţi. • (•cuiului teu mure te pleca fi te-uelină Puterii de viată, ce sei se te susţină !

VI.

Geniul te chemase la Roma ne învinsă, T/um/ina te sculase ca se-i urmezi eu dor, (Ca Magii din vechime la peştera încinsă De-a îngerilor flăcări, de-a ceriului ardor,) La Borna sempiternă, la tronu-i răpitor. Se dai mâna, cu fraţii, cu cart ai, fost de-o mamă, Se afli a tale glorii din timpul trecetor, Şi-apoi în ochi cu lacremi, se-ţi dai Române seină: Dac'ai uitai pe Roma, pe antica ta mamă?!

VIL

Apostolii tei, tainici, ei, umbrele sânţite In mână cu toiagul, ca Fior şi Ciprian Străbat a Romei strade, cu feţele 'ncăldite; -Ei strigă: „Sum al Romei; Creştin sum şi Roman /" O! Umbre immortale, voi, Clain, şi Şincăian Pilaştrii naţiunei, profeţii unei ginte, Tu Şincaiu, ce-n o cârpă purtat'ai pe un neam, Şi sunte Inocenţie, ca Moise de ferbinte, Ce-ai reclamat naţiunei a sale drepturi sunte!

VIII.

Poetul se îmbată de-atâta farmec dulce, Ce a produs Unirea la fiii unei firi, El strigă înc'odată şi fruntea lui străluce: „ Uniţi-ve cu toţii în cuget şi sâmţirî!" Şi D-deu aprobă poetu-n dulci zimbirî!...

Amară, e viaţa şi, fructele, amară Gustate din arbustul fatalei disuniri... Blăstem pe pomu-acela cu fulgeri; şi, pară, Uscas'ar ca smochinul lui. Christ dc-odinioră!

IX.

Trecură ani doue sute, de când sânta Unire Şi-a dat a, sale fructe, la cei-ce le-au gustat, De când un Athanasiu cu clerul în, unire Eşt din noptea negră, în care-au orbecat. Şi Blaşiul. Roma nouă, de-atu/uct în lung şi-n Imprăsciă lumina ca şi un far de aur... Intrega Românime prin Blaşiu s'a, deşteptat. Sciin.ţa, ne estimată a lumei scump tesaur Te-a'n, corouat cu frunze, o! Blaşiule, de laur!

X.

Păşesce înainte. Române deci cu fală, — Şi ui Iu-li o minută trecutul, neguros, Privesce-ţî adi gătită, o portă triumfală Şi treci prin ca cu ura! puternic şi fălos! Da, treci şi jubileză acest timp glorios! Şi rogă, provedinţa, mereu se te unescâ, Sionul te, protegă, sionul teu frumos: — Credinţa ta cea dreptă mereu se te 'ntărescă: Trăiască Archiereii si Clerul se trăiască!

lat

1900 O. A. AI. D. G. S. F . Simoxm.

CĂSĂTORIE SI SOCIETATE. (H. I.)

In afaceri de ale inimei şi prin urmare şi în închierea de căsătorii — dacă şi pre aces tea le numerăm între ace lea — se vede a avea mare rol frumoşeţa şi cu deosibire e a femeei, care îşî află espresiunea în consonanţa armonică a , diferitelor graţii mai ales sufletesc! pentrucă e bine cunoscut, c ă nu totdeuna cuce resce frumseţa t rupescă (talia.)

înt-re aces tea frumseţî se numeră şi colorea perului cu privire la ca re gustul omenilor a trecut prin însemnate metamor-fose, şi pdte spre norocul lui c ă nici astăzi nu este hotărît că'-, bre care ar fi mai frumos, şi de cumva se va hotărî — cea -ce nu va fi curund - - aces ta nu va fi decât în detrimentul fetelor, căc i atunci multe vor ajunge e ta tea patr iarchală în acesta cal i tate .

Bucle de per lungi, dese şi arginţi! totdeuna au fermecat privirea omenescă , decând sustă lumea şi sunt inimi car i mai bat de iubire. Acest per lung întipuesce dulcorea graţiei femeescî, desimea lui — focul sîmtemintelor, splendorea - întâietatea cuceri-tore. în cântarea cântărilor încă se d i c e : ..Strălucitor'ţi-c perul ca a caprelor cari pasc pre muntele Gilead."

Pudărirea cu alb —- c a ure-o frumseţa mai aparentă — au inventatu-o poporele păgâne pre car! acum le imite/.ă nu numai danieli! de c lasa înaltă ci secsul femeese mai lot până la cei ce locuese în hurubă ţârănescâ.

L a Romani femea ca se euceresca. pentru totdeuna afecţiunea soţului seu, la culcare îşi lip a pre faţă o :turtă de pane c a cu a c e a să se neledaseă încreţiturile de pre faţă, demineţa se spăla cu laple de măgar iar faţa şi-o colora cu albastru slab, dinţii şîi eurăţea cu un medicament din cbios numit mastix şi cu un fel de pulvere; mai mare grijă inse punea pre per pe care şi-l colora cu

şofran. Soţ ia lui Nero era însoţită în oii şi ce căletorie de 300 măgari, c a laptele acelora sei fie totdeuna gata spre spălare. Es-ces în colorarea feţei fac femeile persiene numai se potă apărea c ă au o faţă reînt ineri tă; spre a vivifica şi aprinde şi mai tare

O /aude mobdă.

focu l o c h i l o r lo r n e g r i i , e l e g r ă m ă d e a u p r o m a r g i n e a p í e ó p e í o r

c o l o r í n e g r e c a f u n i n g i n e a , m a i urni tă g r i j e i n s e le d a c o l o r a r e a

pe ru lu i , c ă r u i a prin c o l o r a r e n c u g a l b e n îi d e d e a u o . s i . r ă l i i c i r e^ca re

b a t e în a rg in t iu i a r c u fluidul i nd igo ¡Í f ă c e a u n e g r u c a c o r b u l .

F e m e a mulată (adecă născută din tată europen şi mamă ne-grâ) din Iamaica are per cret - lânos eredît dela părinţi, c a dovadă c u m c ă o parte constitutivă din sângele seu e de negru. AtarI fe­mei încă şi dinaintea bărbaţilor lor se silesc aşi ascunde perul cu un ved împletit în formă de tulpan şi cu o pălărie de paie. Când mergeau de a c a s ă îl ungeau, netedau sau lăţeu selinduse ca se facă mai bătătore Ia ochi încreţiturile aceluia, prin ce de comun îi da un astfel de esterior ca şi când ar purta parocă. Dar perul ace lor femei din i amaica cari sunt născute din sânge neamesteca t euro­pean, e regulat şi nu le acopere de tot capul ca prin aces ta să se eunoscă descendinţa lor mai înaltă.

In San-Louis încă şi între bărbaţii negrii a intrat emulăţiunea în tocmirea perului: F i indcă cu pletele lor lftnose sau urît, le tund până în rădăcină şi a-

al femeei, s tatură înaltă, forma plină a trupului şi ochi albaştrii . Femei le şi bărbaţii convin la tot părul c e a c e la dânşii nu e de loc scandalitsător. Fe te le tinere adeseori vorbesc cu mai mulţi băr­ba ţ i de-odată. Decumva fetelor le place orecare bărbat grăbesc a se inei c ă ore căsători t e sau ba. şi numai în caşul din urmă fac cu­noş t in ţ ă cu densul pentrucă cu cel căsători t nu au ce vorbi. Pă­rinţi fetelor c h e m ă pre tineri la case le lor. permit fetelor să se preumble cu ace ia şi se pet recă singuri.

în apus astfel continuă densul — este acea datină că femeia j o c ă im tînerul, îşi pune braţiui pre umărul aceluia, iar bărbatul o îmbrăţoşadă apoi atâta se învârt la olaltă pânăce femea ameţesce , când apoi sprijininduo o duce Ia mama sa care recorindu-o o deşteptă, dar îndată ce ş'a venii în ori, de nou îi concede ca se

iie dusă în învîrtirea

OII f « r A v T C » » " S -

poi se înpodobesc cu o parocă blondă sau roşie pre care ş'o [iun pre cap.

Folositóre modă pentru friseuri!

Anglesul şi turcul consideră perul roşiu de-o frumseţâ admira­bilă. Damele arabe în Africa nordică îşi colo-reză părul cu cinovru, în Spania tot aces ta este colorea dominantă; ger­manii, francesii şi ita­lienii încă o ţin de co­lore antipatică. In se-clul al XIV- lea a do: minat colorea de tot blondina, in ai XV- lea cea brunetă, în al XVI c e a galbenă -— bl o n d i n ă; în al XVII - lca cea ne­gra, in al XVIII - lea gustul a fost diferit, în al X l X - l e a s'a redical. la [intere cea galbena, blondina şi negrii.

Bărbaţ i i încă au mers departe in cultul perului, Carol al VIL lea împoratul Franciei lasă să se cheme înaintea sa frumseţâ fruinseţelor Sorel Agnes — îi de­spleti perul roşu -

argintiu - blondin în faţa cavalerilor- săi că­rora le schinteiau ochii de strălucirea aceste i frumseţi femeeşti apoi a lăsat să se aducă o mesura de bani noi de aur ca se vadă ce va străluci mai frumos şi fiindcă după judeca ta cavalerilor perul lui Sorel Agnes a strălucit mai frumos a versat înaintea ei grămada de bani. Perul acestei femei încă şi acum e plătit, cu aur. „ Fígaro" scrie c ă supravegheto-riul castelului din Loches a tăiat buclete de por de pre capul Iui Sore l Agnes îngropate în cripta besericei de acolo şi lea dat ca suvenire unui pretin al ei. Bucle le de per a acestei frumseţe din véeul al X V - l e a au trecut din mână în mână şi în urmă au ajuns în hotelul din Droust, unde în 1897 un adunător de rarităţi a solvit 1 4 0 franci pentru el. Dóue fire de per de-ai Măriei Antoinette au fost cumperaţi la l ici tarea în Rouen din Marte 1896 , eu 9 0 0 franci.

Tzen Mark mintiul chinez, care a călătorit prin Europa astfel s c r i e : „Omenii dela apus onoreză perul blondin sau roşiu

- O A , r À SC C * « - ' A ' i " ( \ u < \ u « y i , A P O ' Xff

S C H i t i t ' i c a c c a » i e" P e e u « J « i •

l » M 0

WIN O S » Ut NUKţv m«f\a'** Nin i

La culesul de vii.

nebună. Aces ta le-o demanda religi unea. lor. Damele ca i i jocă portă dea drépta vesment alb care pre lângă umeri e forte defectuos, băr­baţii se înbracă onest dar şi la ei vestmântul deasupra e fòrte scurt cu deosibire dinainte ceace nu e cuviincios. Aşa-ţî trebue sărmane fracc!

E drept c ă la in­dieni tòte sunt mai lungi. Acolo tinerii nu fac cunoşt in ţă în ba­luri, fata nu j o c ă dar nici nu potè j u c a pen-Irucă încă din fragedă copilărie îi schilăvesc piciorcle. L a dânşii tata de familie îndeplinesce şi cerereafete i , el merge la tatăl l'elei şi astfel, d i c e : „Din genunchi, îinpiorez c a se nu-mi despreţuesc "prea umi-lita-ml — îndrăsneţă

rugare, ci învredni­ceşte de ascultare ne­însemnatele mele cu­vinte şi dă fica ta fiu­lui meu care e servul teu cei mai fidel c a astfel t inera păreche unită prin legătură de mătasă se trăiască tot-déuna in c e a mai mare

fericire. Permite-mî c a se doresc tinerei părechi, ca re e unită prin iubire ideală, fericire statornică şi neelat i tă . în dileie plăcute de pri­mavèra îţi voi aduce şi donul de nuntă şi-ţi voi da şi o pareehe de gâşte, incă-odată te rog primeşte donul meu şi învrednicesce rugarea mea de strălucirea graţiosă şi curată ca oglinda ochilor tei ."

După aces tea tatăl miresei declară c ă se învoesce ca modes ta şi neînsemnata lui fică se fie soţia nobilului şi bravului tîner şi în redarea donului de nuntă încă nu va rămânea dator. De al tcum femeile sunt frumóse, au ochi negrii şi deşi au nas mic totuşi fisi­onomia le e plăcuta, numai acea e greşaia c ă co iórea roşie o ţin de respingètóre din. ca re causa, se coloreză cu alb, c e a c e fòrte iute

Ie încreţeşte pelea de pre faţă. In lapania fata care voeste a-se mărita pune deasupra porţi

o olă de flori dai- góla, apoi pândeşte că c ine va aduce în dânsa

- C U R I N U V6 t P M A T l OS A C A I C * S T R U G U R I I 1

- PAi . f tR .Es ie c a n o c o m i c a

T Â p ă i y v i n u l u i '

C À C I Í « . A » «

1 0 0 III.

flori pre cari numai atunci le udă dacă raspectivul îi place. Astfel tinerii se înţeleg forte iute fără a vorbi mult. Fii nici unui neam din Europa nu sunt aşa puţîu alegatori în câşt igarea soţului de căsătorie c a Portugeşil. Ori unde se coioiusezâ se căsă toresc numai decât cu fete de colore roşie, galbenă, brunetă şi negră. In Ame­rica de medâdi cu Indiani, în Asia orientală cu- chinezi .şi laponezi în Asia de medădl cu Maialac in Atrica cu negrii.

In Guinea nouă Ia poporul Erima-tamol căsător ia se indepli-nesce cu puţine ceremonii . Fe te le işî aleg ele bărbaţii, la c e uimo nu are cuvânt. AmorisaţiI dupăce sau înţeles la olaltă numai-decât dispar în pădurea seculară unde-i aştepta, palatul înfrundit cu fruc­tele s a l e : banan şi cocus, sau se retrag în comuna vecină la orece amic făcftndui cunoscut cumcâ ei sunt căsătoriţ i . Părinţilor le trimit donul de, nuntă ceea-ce le servesce, spre mângâiere. Că ce se iie ace la şi cât se fie. e grija miresei câ se-1 numesca, mirele are nu­mai se-l cumpere.

*-

Atunci apoi sunt căsătoriţ i după lege. La acest popor nu sunt baluri şi prin urmare mama nu are de-ase teme c ă doră fica sa la orecare cuadril va vinde petrinjei sau de acea c a orece eurlisanl o va scote din minte. Vestminte de măfasă j a che t e , bani de Intrare ia bal nu t rebue ; fiecare fată îşi ţ iese din. frunde de palm şurţ frumos cu ciucuri.

în India, orientală în munţii Nilghorri, mirele în semn de supremaţie işî pune mai întâi piciorul drept, după acea cel stnâg pro capul miresei dupăce a adus-o acasă , iar fata prin acea de­vine soţie că, fer.be apă.

Un soţ de căsătorie e pretind în 2 0 - 3 0 rupi! (840 . K - 5 1 0 , 2 II.) mai mainte inse a fost mai mic preţul.

In china soţia se preţueşte în 4 0 0 — 1 . 0 0 0 dolari, uneori înse şi mai mult. P â n ă când femea nu a onorat pre soţul seu cu un prunc (bărbat) e considerată numai c a servitore.

(Va u r i n a . ) ,' Marga.

PERSONALITĂŢI. (Urmare.'

Grădişteanu după salutările obicinuite păşi acum înaintea, so­ţiei sale — îmi dădu mâna — cu respect şi sinceritate — apoi îşi ceru scusele câ aşa tărdiu îşi face destul datoriei de a me vi-sita — dar năcasurile cu cari se luptă un preot. începător nu-i a conces pană a c u m . . . apoi zimbindu-mi îşi recomandă soţia.

— Chiar b i n e . . . preuteasa care dorea demult se cunoscă pre soţia d-tale se va bucura mult de acesta visită — d i s e ' l L l e u -

Ş i în adevăr, abia sfârşit şi se deschise o uşă largă — de se isbi de părete, iar preuteasa mea, voiosâ sosea dela resboiu ca se-şl hnbraţ ioşeză colega.

Ospele prim tăcea . Şi nu eram în ciar c ă cum se pote aceas­ta. Ostenitu-s'a ? ! . . . Sfârşi tuş-a v o r b e l e ? ! Ori doră cea ce era mai p o s i b i l . . . Grădişteanu cu presenţa sa . . . îl s d r o b i a ? !

— Chiar conversam cu D - l . . . (Ospele tremura, gândea c â vreau se îl d e s c o p ă r ) . . . despre filosofii vechi. Ceteam din Evanghe­lie, şi densul îmi spunea ce plăcere află în cet i rea opurilor — ve­chilor filosofi.

Ospele resullă mai l i b e r . . . vedea că nu îl trădez.

Grădişteanu conseiu de sine, cu sânge rece şi demnitate res-punse vorbelor m i e l e :

E un lucru desfătător a ceti opurile filosofilor vechi, — dar e sublim a urma pre filosoful filosofilor pre D-l Christos. Eu filosofie mai adâncă, mai sublima, mai vrednică de om nu cunosc, c a c e a esprimată în cuvintele scrise de s. Luca la c. 6. v. 37) „Nu judecaţi : şi nu ve vor judeca pre voi, nu osîndiţi şi nu ve veţi osîndi. iertaţi, şi se va ierta, rouă." (Er la c. 0. v. 31) Şi de iubiţi pe cei ce ve iubesc pre voi ce dar este vouă... înse iubiţi pre vrăşmaşi vostru etc.

Ospele meu vedend espresia dulce a vorbelor lui Grădiş­teanu şi înţielegend sensul, cuvintelor scrise de s. Luca căpătă curaj .

— Şi totuş d-ta nu poţi dice c ă me iubesc! pre mine. E -nunţî un principiu, dar nu îl urmezi. Marţi cât de neomenesce ni'ai tractat . Duşmanul cel mai rău de ţi-aş fi fost — şi trebuea se fii mai blând.

— D-le răspunse acum zimbind Grădişteanu. Eu pre d-ta te iubesc cu totă inima, în tocmai precum şi D-dieu o p o f t e s c o . . . Urăsc înse în d-ta păcatul de a vorbi şi de unul şi de altul. Adă-ţf numai bine aminte, ce-mi povesteai m a r ţ i ? . . . Ş i Grădişteanu zimbi cu milă.

Ospele earăş îngălbeni. Preuteasa tocmai aducea o ulcicuţia românoseă de vin, şi

Invită pre Speelabi la (ca se dicom la rândul nostru şi noi c a ospele) in ceaala l tă odaie c a s ă se facă comodă — invitând cu dragă inimă pre toţi ospe ţii la c ină — ojina ce va fi.

Eu vedînd că rămâneam singuri, umplui păharăle şi glumind mai mult decât serios mă adresei că.tră amândoi:

Bine, dacă e aşa, a<JI voiesc se fiu judecător . Vă î n v o i ţ i ? ? . . . Grădişteanu se întorse blând spre ospe şi cjise: Eu n 'am

neniic in contră. Ospele : Nici eu ! Bine , am dă8- S e vedem dar ce Ie-a făcut pre d-ta d-le Gră­

dişteanu se laşi în drum pre d-l ospe. Grădişteanu earăş zimbi cu bunătate apoi priinindu-me

fix — dise : — - Ve cunosc numai de curund, totuşi basat pre cunoscinţele

mele psichologice, cred tare că pol, spune — (deşi nu totul căci ar fi prea obositor) dar esenţ ia lul ; fără ca s incera mea mărturisire se aibă ceva urinări.

Ş i Grădişteanu începu : Domnul ospe m'a ţinut în mijlocul drumului pe frigul aces ta o oră. întreagă, cu preuteasa-mî cu tot. A avut un gust de vorbit aşa de mare, încât nu se mai putea opri. Mi-a spus că popa cutare e dator cu 2 0 0 0 fi. car i fac 4 0 0 0 , di patru mii c o r o n e ; c ă umblă în căleasă, care nu-i alui, eă-i luată pe dator ie ; c ă îşi creste fetele aşa ş-aşa . . . şi la sfârşit va ajunge la dobă. Ei bine, mie îmi era frig pentru a asculta cu . r se trage în noroiu cinstea şi vrednicia unui om.

Ospele c ă s c a ochi mari — c a şi când însuşi s'ar mira de cea ce a spus.

Grădişteanu înse îşi pierdu rebdarea de a povesti totul ci vrând se sfârşacă mai curund d i se :

---- Apoi după. ce mi-a spus o sumedenie de personalităţi... ba c ă ce la i aşia — celalal t nici aşa, ajunse cu vorba l a . . .

Ospele îngălbeni. Abia acum. îşi aduse aminte c ă (}io-acea va fi ajuns cu vorba şi la . . .

— L a d-vostră! îmi dise Grădişteanu. Ori cât voiam se îmi păstrez sângele rece , totuş semţiî c ă

îmi ard obrazii. — S e spun mai departe ? întreba Grădişteanu pe ospe . . . —- Poţi , dar eu nu schi se fi vorbit de fratele George. Grădişteanu îşi încruntă sprânceana. — - Aşa dar eu minţesc ? ! . . . — Asta n'am dis'o gângăi ospele. Era forte laconic ospele decând sosise Grădişteanu. — Dar se înţelege de sine când vorbesc! aşa . Eu înse-ţî

voiu demunstra contrariul — spunendu-ţî mai din cuvânt în cuvânt ce îmi spuneai.

Me întrebai. ' „Ca preot tîner pre la c ine ţi-ai făcut visiteîe* Ti-am răspuns: „La toţi afară de preotul Ceorge x." — 0 ! acolo nai ce căuta . Are o nevastă cât o dâlmă şi cu o

gură ea o mel i ţ ă ; iar el popa — e sgărcit al f o c u l u i . . . Un pahar de vin la masa lui nu gust! în veci.

Fără voie oeluî-mî se aţintiră spre păhărele golite. Şi pre corda asta ar ' mai fi mers vre un pătrar de oră —

dar mi se uriso de a tâ tea personalităţi, şi i-am spus câteva cu­vinte, cari de sigur pană acum mărite încă vor Ii sosit la eunos-cinţia d-tale. Ort dorii d-l Ospe n'a avut încă t i m p ? ? . . .

Am umplut păhărele - şi le-am goli t ; er ospele dicea me­reu: suridennd cum ar da din codită un căţeluş ce ar vrea să se însinue la stăpânu-so.) „N'oiu fi dis chiar aşa !

Şi am conversat pdnă lard iu sera fără a ne atinge de per­sana sau numele bun al cuiva. Dur apoi e drept c ă L'ismark re-mânea înapoia nostră. cale de o poştă - - în poli t ică; aşa chibsuiam de minunat treburile Europei şi viitorul naţiei romanesc! - - ca re de divul trăiau . era adusă in Daciile Transcarpat ine ri-pense . . . şi e le .

Eminescu era trântit de-o parte cu pessimismul Iui. D-dieu a creat pre om spre fericire dîcea Grădişteanu. Alesandri — pe care chiar Eminescu din întemplare djeeam noi il cântă „câ-i vecinie tiner şi ferice" . . . Alesandri <jic era rădicat pre pie­destal.

Şi nieî-odata pot afirma cu personalităţi n'a obvenit. Odată numai Ospele - când era vorba de Coşbue nu se potu rebda se nu d i eă : Ce C o ş b u e ? ? ! . . . ci că doră eu am cunoscut pe ta tă-so! Cine-i şi el ! ?

Argument naţionalo-ronuinasc ! . . . sciţi d-votră!?

Când ne-am despărţit Grâdişteanu ţinu un toast filosofic -pre care nu sein ce filosof dicea el — c ă îl mai rostise odată. Când s'a sferşit acest toast, ôspele promise c ă pănă-i h ă u . . . ce ­lor delà noua direcţie (cea mai de frunte instituţie literară romă-nescă) nu se va mai ocupa cu personalii»ti .

Grădişteanu toasta :

„Conţinutul vieţiT omeneseï e de un minut ; viaţa e o luptă, „şi tot odată un quartir căletorilor, cea ce după ea vine e uitarea. „Ce ne pote deci conduce pre noi prin viată mal s igur? — Una . . . : „fihsofia creştină-- Ce însemne/ă a fi f i l o s o f ? . . . însemnează acea „ca se ne ferim sufletul de ruşine şi de pagubă, se învingem „şi bucuria şi durerea, neinic se nu concredem întemplării, nici „odată se nu recurgem la minciuna şi falsitate, m faptele altera ,.se nu ne spargem capul, tete înlemplările vieţii nôstre se seim c ă „provin de acolo de unde provine şi viaţa nostră, delà . . . Domne/eu . ,.Şi in s Cerşii, se aseeplam cu inimă liniscită mértea. Eu poftesc „inse c a m ô r t e a . . . ţinta vieţii, se vir.ă cât mai târdju şi rădic „paharul în cinstea d-lui casei . ' '

Eram entusiasmaţl. O filosofic inse din toastul lui Grădişteanu n'o potea înţielege chiar deplin ospele . . . adecă :

,,Cu faptele altora se nu ne spargem c a p u l ! " . . . Şi domne mulţî 's în lume ca ospele.

George Simu.

DIN REPUBLICA PLANURILOR FRUMOSE. — Scene din viaţa Lmigomanilor.

Intr 'o dimmela bate*cineva la uşa lui Cloroform. Acest di­stins Lungomari chiar se descleştase din braţele moi ale lui Mor­fei! şi înailca oglindii s e nisuia se sterga numele acestui duet platonic.

— Intră ! — dise el fără să se gândescă că uşa era încuiată de frica creditorilor, pe cari de o vreme încocî numai cu viitorul îi mai putea manguea şi de eále-orí veniau numai atâta le putea promite, c ă in curènd are se le promită -din nou că-i va plăti peste câ teva due.

— Bine , dar deschide odată ! - strigă o vóce din afară şi nişte pumni începură a esecuta pe uşă un marş de résboiu . . . . bum darada, bum d a r a d a . . .

— Ah! tu eşti Pi ţulă! respunse Cloroform apropiindu-se de uşă. Marşul ace ia de résboiu era prevorbirea veşnică aiui Piţulă. In odaie de câte-orl avea se spună ceva mai dihai, se punea la ferastă şi bă tea cu degetele marşul seu „autohton," în cafenea apuca linguriţa şi de multe-orí făcea se asude sermanil Lungomanl de temă, că n'o se aibă cu ce plăti paharul dacă din întemplare sermanul s'ar tredi din amórtela sa seculară şi ar protesta în contra „inspiraţiilor musicale" ale lui Piţulă.

Cloroform deschisă uşa de jumeta te şi aruncă privirea prin crepa­tura şi vé f jèndca ìn adevér Piţulă e óspele matinal — o deschisă d'a largul. Prin o ferestă opuse, sórele — care chiar se ivea de sub orizont — - îşi trimitea primele raze în lăcaşul lui Cloroform.

— Bine ai venit pe aripele aurorei matinale, Piţulă, tu fala Lun , il întâmpina, dar se opri de-odată în mijlocul salutului seu de bineventare. Piţulă era serios şi profund, cum va fi fost pote Hamlet, când şi-a d i s vestitul monolog ,,to be or not to b e " . . .

— Măi, dami 5 coróne împrumut ! îi (Jisă Piţulă intrând în odaia şi înciudând după sine usa.

Cloroform îl privi uimit. -— Cinci corone ? — Ei, dar .de când te ocupi cu mitologia? — Cu mi-to-lo-gia ? --- repeţi Piţulă buimăcit .

Fireşte , când îmi ceri o sumă aşa — mitologica ! Cinci coróne ! Dar ai uitat pote, c ă adi e 2 9 , c ă ieri a fost 2 8 , c ă . . . . Cinci coróne ! 0 deilor, cari tronaţi colo , în albastrul c e r u l u i . . .

— . . . A z u r i u e tc . o sciu deja pe de ros t ! — îl întrerupse Piţulă nerăbdător, aşedându-se pe divan, după ce-şl făcuse loc dând jos nişte bucôvne vechi, diare, o pene de dinţi, o cravată ruptă, un papuc, o mică maşină de spirt şi câteva bucăţele de pâne.

— - Cinci corone ! — începu Cloroform din nou, — Dar omul lui D-deu, dor' n 'ai de gând se mergi la exposiţia delà Paris ?. Sau pôte vrei se faci o câletoriă in jurul păment.ului ? . . . Cinci corone ! Pa r ' c ă aşi fi înrudit cu minele de aur delà Clondike! 0 , (leilor —• şi Cloroform îşi ridica manile spre acea parte a odăii unde afară se întinde cerul şi erumpênd într'un rîs diabolic.

Un pas prin mante.

— Ai s fârş i t? îi cjise în urmă Piţulă. •- - S e reluăm dară. firul pertractărilor întrerupte — îi respunse

Cloroform domolindu-se. Şi pertractările începură, iar resultatul lor final fu: 1 coronă. — Chestia e dară „simplificată" dar pe de parte î ncă nu

„ r e so lva t ă , "—resuma Cloroform pledoriilor pro şi contra acestui îm­prumut naţional — c simplificată redusă fiind la unitatea valutei nostime, nereiolvafă inse nefiind încă real izată ezistinţa pipăibilă a aces te i unităţi imaginare. De unde se luăm aces ta co ronă?

III.

Ambii se adânciră în abizurile reflexiilor. — De mi-ar da numai Costache cele 20 coróne cu cari mi-e

dator, dar nu vrea, cu tòte c ă are bani. Numai ieri a primit un transport de 100 coróne, dar de când nu mai aparţine „Lungoma-niei" nici nu mai vrea se ştie de datoria.

— Pâresce- l ! A ş i ! Dar ştii ca ar fi in slare se nege, c ă mi-e dator şi

eu n'am cu ce dovedi contrariul. —- A h ! n'o poţi dovedi! - d ' s e Cloroform gânditor; apoi

d'odată striga vesel : — - Heureea ! Piţulă îl privi surprins . . . -— Ai găsit dorâ vre-o c o r o n ă ? — Nu una ci 20! Pe seră vei fi in posesiunea lor - - fireşte

numai dacă îmi promisi pentru ostenelele mele un împrumut fe­bril de 20°/o — îi respunse Cloroform.

—• Aici mi-e mâna. — Bine , atunci pune-te la mesă şi scrie. — „Iubite Costache" — îi dictă Cloroform după ce se aşe-

dasà la mésa de scris, dar Piţulă se ridică mânios. -•• Ce „iubite C o s t a c h e ? " Vrei se-ţî baţi j o c de mine? Cloroform zimbi. — Pune-te numai la mesă şi scrie, de vrei se ai cele 20 de

coróne. Piţulă se aşedâ iar Cloroform dictă din nou : „Iubite Costache, aflându-me de câteva dile sub equatorul

lipsei, te rog se faci bine se-ml trimiţi cele 40 de c o r ó n e . . . " — Numai 20! — îl coresă Piţulă.

— Ser ie ce-ţl dictez ! îi responso Cloroform. Aşadară: „cefe 40 de coróne, cu cari îmi eşti dator. Te sdu t e l e . . . " Ai sfîrţitV

Cloroform ceti scr isorea apoi o puse infr'mi plic şi scr isă adresa.

- Şi-acum hai s'o espedăm.

In colţ de stradă întâlniră un hamal, care cunoscea de mult toţi Lungomanil , căc i nu era nici unul care se nu-1 fi trimis vre­odată undeva.

Cloroform îi dădu scrisorea s'o ducă numai decât, Piţulă par 'că era în altă lume, aşa era de buimăcit . Procedura întregă alui Cloroform pentru el era o taină cu 7 s igi le! S e ceră 40 de corone, precănd pretensiunea lui făcea numai 20, se-i scrie „iu­bi te" când aşa se purta cu el. Şi Cloroform era cam agitat. Reu-şiva ore sau nu ?

In acest moment se reîntorsă hamalul şi înmanuâ lui Cloro­form o scrisore. Cloroform i-o dădu lui Piţulă.

— (.) sciam eu că aşa va fi! disă. Piţulă după ce ce t isă scri­sorea şi in mânia sa voia se sfârtice hârtia, dar Gioroform îl împe-decă.

— Ce-ţl serie ? dise el flegmatic de spăturind scrisorea . . . „Domnule nu sciu de unde puisezî d-ta obrăznicia de a me

provoca se-ţl trimit 40 de corone când bine ştii, că numai cu 20 îţi sum dator ş i . . . " dar Cloroform nu ceti mai departe ci păşind înaintea lui Piţulă, se opri înaintea lui.

Şi-acum haid In Cos tache ! De nu ne plătesce pe loc îl pârftm ! Cele 40 de corone au fost numai pretext! Voiam se-i dau anză se-ţi respundă şi prin urmare se avem în scris, că el ţi-e dator cu 20 c o r o n e ! Înţelegi a c u m a ?

— Tu tot cel vechio eşti! îi respunsâ Piţulă luându-l de braţ. Apoi se adresă hamalului :

Fi bun aviseză-i pe LungomanI ca pe 8 câsurl se fie la „Cocoşul vânet."

Ceealal tă di diminâţă Piţulă se tredi cu o durere mare de ca]). S e decise deci se mergă se-şi iee o baie. înainte de a se scula înse îşi examina c a s a . . . Din 20 corone mai avea tocmai 4 8 de b a i u . . . la vederea ăstui gol suspina una şi-apoi se întorsă 1 , u ° e a | , : , r i "- M. Aegea.

(\ ra urma.)

* U -te -A" -14

• > •••7

Pregătirea caşiului^de Stiria din lapte acru. Noi suntem dedaţi a face caşiu şi brânză numai din laptele

cel gros, untos, al oilor, iar dacă nu avem oi nu mâncăm caşiu nici brânză de cumva nu o cumpârâm cu 86- 40 cr. pondul, cum e şi in asta v r eme ; dacă voim înse a mânca caşiu mai bun, la dile mari cumperăm de cel bun helveţian cu câte 52 cr. . şi mai bine pondul, întru a c e e a înse noi nu punem nici un preţ pe lap­tele acela , din care şi noi am putea pregăti caşiu chiar aşa de bun c a şi cel de boltă. Acesta este laptele acru, (fără unt) care noi îl dăm de multe-orl ţiganilor, ca un ce fără de preţ.

Acum, când mijlôcele de nutremânt surd. alât de scumpe, ar fi bine se ne ocupăm şi noi mai cu de-adinsul de economia de casă , şi anume din laptele cel mult acru se facem şi noi caşiu c a al neamţului, apoi noi se-1 mâncăm al nostru şi el se-şl caute no­rocul pe la alţi nepriceput! cu caşiul lui de lapte acru. Am cuge­tat a fi de lipse se descriem şi noi (după d-1 Kodermann din St . -Lndb.) modul cum se face caşiul de Stir ia, precum u rmézâ :

După ce s'a luat smântână de pe laptele acru, aces ta se pune in o căldare asupra focului, ce arde încet, până ce st; în tăresce caşiul — numit brânză de vacă. — îndată ce începe zerul a ferbe se ia căldarea delà foc şi se tornă tot ce e în ea în un săculeţ de pânză.

Acum se tescuesee zarul bine din săculeţ . După ce s 'a stors bine în tâse, se ia şi se aca ţ ă într'un cuier la aer, unde se ţine 12 ore ca să se scurgă şi mai bine zerul.

Brânza de vacă acum se scote din săculeţ şi înlrun vas cu­rat se sfarmă eu mâna pe câ t se pote de mărunt şi se frământă. Acesta se pune acuma în o c a s ă caldă hino, unde se stee 4—5 dile fără de a se mai mişca .

După aces t timp, brânza care acum e mole şi lipiciosă c a untul, iarăşi se frământă bine sărându-se şi punând — cui îi place — şi puţină săcă rea chimin — . Acum se ia un ciubăr provS-dut la fund cu mai multe găurele mici, acesta se acopere cu o pânză şi se aşedă în el, peste pânză brânza îndesându-se b ine ; se acopere cu o altă pânză, peste aces ta vine un coperiş de scân­dură şi pe aces ta pietriî grele, ca să se apese.

Aceste ciubere cu caşiu se aşedă în loc recoros în vre-o că ­mară, unde se stee o—6 cjile. După a c e e a o res tornâ din ciubăr aşa c a , s e vină pe eoperişui de scândura, cu care se aşedă în Ioc recoros, dar unde umblă acrul.

In 4 - 5 septemânî e dospit caşiul. şi se» vinde Ia comercianţ i orî se folosesce la casă . Câţi caş l de aceşt ia nu se pot face la o casă unde sunt numai 2—3 vaci cu l a p t e ?

E c o n o m u l .

Cronica. Concurs. Pentru ocuparea unui post de înveţătore pentru lu­

crul de mână la şcola civilă de fete a Asociaţiuniî se publică concurs.

Doritorele de a ocupa acest post au se presente următorele documente ;

a) atestat de bo t ez ; b) document despre cualificaţiunea cerută prin legea statului

pentru ocuparea posturilor de înveţătore la şcolele civile ; c) o arătare despre studiile pregătitore şi despre oeupaţiunea

de pană acum ; d) un atestat despre cunoscinţa în teorie şi în prasă a lucru­

lui de mâna f eme ia scă ; e) se dovedească, că vorbesc bine românesce şi unguresce,

eventual şi nemţesce . Vor fi preferite acele concurenţe , cari au cuafilicaţie din ore-

care categorie de studii, îndeosibi din grupul limbilor. învetătorea suplentă primesee o remuneraţie anuală de 6 0 0

corone, solvită în rate lunare anticipative, şi întreagă întreţinerea în internat.

învetătorea ca angajată va ave să dee direetorei mână de ajutor la agendele internatului. Postul e a se ocupa cu 1 0 c -tobre a. c .

Concursele sunt a se înainta pană ia 2 0 Septembre a. c . Din şedinţa comitetului central al Asociaţiuniî, ţinută în S i -

biiu la 8 Septembre 1 9 0 0 .

Dr. I. Luceanu, vic;c-preşediî i le .

Dr. Beu, s e c i . 11.

Serbările d e l à B l a ş i u . Din incidentul împlinirei a 2 0 0 anï delà unirea Români lor cu biser ica Romei , la. Blaşiu se vor aranja pe dilele 17, 18 şi 19 Septembre a. c . mari festivităţi pe lângă un program forte variat. — Pentru aranjarea serbărilor s 'a ales un comitet , ca re va îngriji şi de încuart irarea ospeţilor.

„Asociaţilinea la B ă i l e - H e r C U l a n e . " „Amcuiţiunea pentru litera­tura română şi cultura poporului român,1' a raportat succese mart la Băile-Herculane.

Necrolog, ţ Avram Celegredean, membru în direcţiunea insti­tutului de credit şi economi „Hatiegana" din Haţeg a. reposât la 6 Septembre a. c.

f Gregoriu Sabo, preot în Aiton (tatăl colaboratorului nostru Emil Sabo) a încetat din viaţă la 6 Septembre a I. c . în etate de 5 6 ani, îl deplîng numeroşii sei consângeni, amici şi cunoscuţi .

DESLEGARI DE QACITTJHZ. Deslegarea gâeiturei de xach de Măriora Vlasa din nriîH- 9

e urmă.târea: „Florea'n câmp când veştedeste ; Alta n locui înfloreşte ; Dar în peptul omenesc Florile când vestedesc, Cade roua înzădar Alte 'n loc nu mai răsar."

Au deslegato b i n e : domnele şi d-şorele: Geni şi Corniii I iai i-ganuţ Borgo-Prund; Victoria Teslovan, B e l b o r ; Silvia opriş, Ar­meni ; Lucreţ ia Mathe, Chi ra leş ; Ottilia Caba, Cheud; Laura Seni , Naseud; P. Todorescu I a ş i ; Erena Lupescu, Cons tan ţa ; Silvia Brînzeu, Ciucuzel ; Regina şi Letiţia Fă rcaş , B a d a c i n ; Pre cum şi domnii : Iuliu Socol , Cianul -mare ; Georgiu Măican, Tecuşul- român; Dumitrache Săndulescu, Bucu re sc t ; [oan Bârna , S.-B.-Miclăuş.

Gâcitură de şach de Emilia Cutean.

Se pôle deslega după săritura calului.

re Mai mor ca

viu 0- bene mai vom •' ne.se.

iu­ mare, Or one­ la- cel

ti­ Mur­ mf- ra­ Şi'n te

fi Sute le ari ul- re in­ me, în iu-

rin- pă- cât de marni Mtl- Dar' du­ ho- Te nu- astă

ar' marc ţa mâni ! ri- ile lei rila besc Ou fără bese !

ment, mor- cñ- ne­ Hìtf- Şi rea tar . . . rerï de lu ticni­

tò­ ca- vié- un, mu- tem ne- amar tiri eu ră

ta Sciu L'al M Aiihti in­ lnû de- Cu me

ei la pH in­ mil, ca­ ta nu dor fä- lir,

(ire sfèr­ tra­ rni vor Cu

tară chi­

ii a...

% -X-

•5fr % -5fr POSTA REDACŢIUNEI.

D - ş 6 r e i Ot i l ia C a b a în C h e u d . Cele trimise le-am primit şi la timpul seu le vom face loc, vS mulţămim.

D-lui A n t o n i u P o p , K o v â g h . Nrul 7 ţi-lam trimis din nou, mai trimitene câte ceva nu ne uita de tot. Salutare !

L a m a i m u l ţ i . ArticHî scurţi din viaţa socială datini poporale şi descrieri decălctorie primim cu plăcere spre publicare în „Revistallustrată."

D-lui I o a c h i m V i n t i l ă în H i d e g v i z . Ai totă dreptatea până acum a trebuit se-ţî trimită, dacă nicî până la finea lunei curente nu vei primi scriene ca, se-i reclamăm noi.

L a m a i m u l ţ i . Până la finea lunei curente trebue se primiţi cele cerute.

D-lui A n d r e i u C e n t e a , p r e o t în A l s 6 - S z i v â g y . Noi ţi-am tri­mis de aici ceea-ce ai cerut, decî fă şi isprăvesce ca se-ţî putem trimite şi celalalt, aşteptăm răspuns.

A b o n e n t e l u i n o s t r u 2 1 8 8 . Nriî 5-—6 ţi-s'a espedat din nou. D-lui N i e o l a u B e r e s , p a r o c h în C s u k i c s . Scriene cari numeri

iţî lipsesc ca se ţi-î trimitem. D-lui C o n s t a n t i n M i c u în V i m a - m a r e . Am primit cu mulţă-

mită - - în scurt timp vom face paşî de lipsă pentru resoivire. D - lu i I . K o v â r i în F a r n o s . Om „Revista Ilustrată" ţiam trimis

toţi imineriî de pe airal <:urent apăruţi până acum, primituiai ? D-lui P e t r u B i r t a , H a l m a ş i u . Am primit şi dispus cele (ie lipsă. D-lui I . G . S b i e r a , p r o f e s o r u n i v e r s i t a r in C e r n a u ţ . Preţul

abonamentului l'am primit, Revista vi-s'a, espedat. Vo imiltămiiii şi salutăm respectuos.

Restanţi(-iriî sunt reeereati din nou, ea se ne trimită fără amânare costul abonamentului eăel la din contră vom fi necesitaţi de a-ie sista trimiterea

i

foii.

P R I M A T I P O G R A F I A R O M Â N E A S C Ă IN

N O R I ) - O S T U L T R A N S I L V A N I E I .

CD

O c â

• . — I

0

o CD C C CD CD OD

CD

- a a c3

Prin acesta fac cunoscut onoratului public, cumcă ani înfiinţat în Şoimuş

(comitatul Bistriţă-Năseud) un stabiliment, tipografic provedut cu cele mai bune

mijldce technice, aranjat după stilul cel mai nou, cu li.terile cele mai moderne,

unde se primesc spre esecutare:

Tipărituri de bancă, B I L E T E D E V I S I T Ă

Cărţi şi broşuri, Foi periodice,

Bilete de logodnă, Invitări la nuntă,

ANUNŢURI,

' i r

è §

f -5-

Registre,

BILANŢURI, Compturi,

PREŢURÎ-CURENTE

Ouverte, Bilete de înmormêntare,

CIRCULARE.

Cu cele mai moderate preţuri. Tipogralîa BACIU, Şoimuş.

CD

P

CD

'CC

o»

a -CD

P CD

T i p o g r a f i a B A C I U î n . Ş o i m u ş (Sajó-Solymos u. p. Nagy-Sajó).

fi? 7< K

********** *** ** * ********>****** ********* * * * * r^w» Mr Mr *<ţr *>fr M r -vfr -\fr Mr -\tr M r M r M r Mr *\fr -NV M r M r M r M r Mr y1r *9r Mr Mr *\tr >fr Mr -\?r Mr ^ î r Mr Mr -\lr *str *\V -\fr *\!r *\tr *\fr

7 g \

A i t i

vi-

C P /

La administraţiunea foiei

„Revista Ilustrată" în Şoimuş, u. p. Nagy-Sajo

se află de vendare:

Cum se fotografăm? — — cor. 1.— Oglinda inimei poesil de G. Bugnariu - „ —-.50 „Revista Ilustrată" pe anul 1898 ediţia

de salon — — — — — — „ 1 0 . —

„Revista Ilustrată" pe anul 1 8 9 8 ediţia porală — —- — —- — - - - ., 5 . —

„Revista Ilustrată" pe anul 1 8 9 8 semes­trul I, elegant compacta tă —- --- - „ 3 . —

Portretul metropolitului Şuluţiu pe

carton de lues — — — — — cor. — . 4 0

Portretul lui George Bariţiu pe car­

ton de lues - - - - — — -— „ — - . 2 0

Castelul Peleş tablou pe hârtie de lues „ — . 3 0

Novele şi schiţe de I.. P. Reteganul _— v . — . 7 0

Í Í U .

Toţi acei. cari comandă tote opurile de mai SUS de-odată, capelă im scădement dela preţul indicat.

" Adinimstraţiunea. > £ f e ^ í f e T a f e a f e a*fe a f e " a í í T a f e a f e " a f e a f e "afe" a f e afe"¿fe a f e a f e ^ f e a f e a f e a £ í ~¿fe ¿ f e a í i ¿ f e a f e a fe ¿í-í> à i * a fe <i'ííi a f e ¿ í i ¿ f e ¿ i í T ¿ f e ¿ f e ¿ f e a í f e ¿ÍÍT«^ÍJ:<Í^ÍI «fe? ¿ f e ^ a f e

J|V Jj^ JjV Jfr. J¡* J(» JJV JjV J¡ . ¡V. 4» ^ j 1 . ^ > ^ ^ > ^f. ^f. «'f. ^(V 7J>. Jf. Jf. J(. Jf. Jjf. Jf. VjV J¡\, J¡\ Vf. JJi. Vf. Vf. Vj\. Vf. Vf. Vf.

ÌSJ.

Tipografia Raciu, Şoimuş.