w câŞtigĂ wycybenhot™ · pdf fileconcurs vanatorul de imagini in acest numĂr...

ACEST NUMĂR SE DISTRIBUIE NUMAI ÎMPREUNĂ cu VCD-ul AMERICA DE SUD - IMPERIUL SOARELUI

Nr. 2 (172) • 2013 • 68 de pagini • 6,9 lei ________www.terramagazin.ro_______

m m n

Regina neîncoronată a acestor ţinuturi de la „capătul lumii" este, desigur, puma E timpul să-i cunoaştem supuşii: viscacia, pudu, mara, tuco-tuco, culpeo!

CONCURS VANATORUL DE IMAGINI

IN ACEST NUMĂR

A V IZ A TMINISTERULEDUCAŢIEINAŢIONALE

W CÂŞTIGĂ ■ Wn aparat fotoa,n gama 2013wyCybenhot™

* :ikr.Pa9>na 41 . . jk

Colecţia de hărţiAMERICA DE SUD

şi Argentina

http://www.terramagazin.ro

V C D - u l TERRA M A G A Z I N s u p o r t d i d a c t i c m u l t i m e d i a !enciclopedie geografică în form at electronic • film documentar • teste pentru clasele V-XII

In a n u l şco lar 2012-2013, TERRA M A G A ZIN propune cadrelor didactice, elevilor şi

părinţilor un nou concept educaţional, bazat pe tehnica modernă, m ultim edia.

V id eo CD-ul care însoţeşte în fiecare lună, gratuit, revista TERRA MAGAZIN are un conţinut pliat pe rigorile unei educaţii

m oderne, conform e standardelor tehnologice actuale, punând la dispoziţia publicului un bogat material inform ativ şi documentar, prezentat într-o formă atractivă, modernă

si uşor accesibilă.ENCICLOPEDIE ELECTRONICAConform cu structura curriculară pentru gimnaziu (clasele a Vl-a şi a Vll-a) pentru disciplina geografia continentelor,TERRA MAGAZIN pune la dispoziţia tu tu ro r c itito rilo r săi o enciclopedie în form at electronic referitoare la principalele masive montane, la podişurile şi la bazinele hidrografice sud-americane. în numărul de februarie, enciclopedia se numeşte AMERICA DE SUD •Imperiul Soarelui şi are 40 de pagini, care po t fi consultate pe calculator, în form at electronic.

DOCUMENTAREFilmele prezentate fac parte dintr-o serie intitulată POPULAŢII STRĂVECHI şi fac referire la grupări etnice sau la fam ilii de popoare care, din vechime,

au reuşit să păstreze un stil de viaţă tradiţional, obiceiuri şi ocupaţii rare sau unice pe glob. Aceste documentare vor urmări, ca succesiune, conţinuturile

programei şcolare pentru gimnaziu şi liceu, populaţiile fiind ordonate pecontinente.

Seria POPULAŢII STRĂVECHIEpisodul 5 - WAORANII Şl MONGOLII

Supranumiţi „poporul pădurii", waoranii trăiesc în partea amazoniană a teritoriu lu i ecuadorian. Cu două generaţii în urmă, ei utilizau încă topoare

din piatră cioplită şi locuiau în pădurile impenetrabile, care le asigurau adăpost şi protecţie. Trei clanuri - Tagaerii, Taromenane şi Ohamenane - au hotărât evitarea totală a contactului cu lumea exterioară şi şi-au m enţinut

modul de viaţă, graţie faptului că locuiau în teritorii izolate, puţin sau deloc frecventate de alte comunităţi umane.

Având o altitudine medie de aproximativ 1.500 de metri. Mongolia reprezintă unul dintre cele mai ostile spaţii de pe Terra din cauza aridităţii,

a tem peraturilor extreme, dar şi a puţinelor resurse naturale care să susţină viaţa com unităţilor umane.Totuşi, acest ţinu t neprietenos este leagănul uneia dintre cele mai interesante populaţii de pe glob, temută în istorie

şi cercetată îndeaproape astăzi. Mongolii, celebrii nomazi din deserturile central-asiatice, îşi duc existenţa printre turm ele lor de cai, în iurte şi printre

întrecerile spectaculoase d intre luptători.

m

TESTE DE EVALUARE SECVENŢIALĂ

g n g jl

% I I

în v igoare. Te ea secvenţiala pe

ul anu lu i şcolar 2012-2013, fiin d concepute n tru verificarea cunoş tin ţe lo r acum ula te d in

curse până în luna curentă, iec tive lo r şi co m p e te n ţe lo r curricu la

pen tru d isc ip line le geografie, istorie şi bio log i fiecare an de studiu. Testele sun t e laborate de prof.

C onstantin DINCĂ, inspector de specia lita te ia ISJ Sibi (pen tru d isc ip lina geografie), de prof. Lo litta BĂNUŢES*

şi de prof. Anca VASILIEV, am bele de la C entru l Şc de Educaţie In d u z ivă „A lb a tro s ” d in Constanţa (pen t

d isc ip line le b io log ie , respectiv istorie).

BONUS4\ ' 3f M t

! p e ••

e J O C U R X .rc

Nr. 2/2013 (an u l XIV)

Cea mai citită revistă românească de popularizare a ştiinţelor

Revista TERRA MAGAZIN se difuzează prin şcoli, fară titlu de obligativitate, cu avizul Ministerului Educaţiei Naţionale nr. 40129/1999.

I MINISTERUL ! EDUCAŢIEI s I NAŢIONALE

Revista TERRA MAGAZIN poate fi utilizată ca suport didactic pentru activitatea la clasă. Materialele din revistă sunt în conformitate |

cu programele şcolare pentru clasele V-XII.

4 0 4ED I r U R A f C D PR ESS

Editură acreditată CNCSIS (www.cncsis.ro)

Editura CD PRESS este prima alegere în domeniul produselor educaţionale româneşti de calitate pentru copii şi întreaga familie!

CD PRESS editează şi revistele educaţionale

C.U.1.6890579 Cont R094BRDE441SV98182134410

BRD agenţia Şincai, Bucureşti

Director fondatordr. COSTIN DIACONESCU

tel.: 0722.55.99.01; e-mail: [email protected]

Colegiul directorŞTEFAN DIMITRIU

ALEXANDRU MARINESCU DORU DUMITRESCU

februarie 2013

Director editorialSIMONA DOBRESCU

Redactor-şefProf. IONUŢ POPA

tel.: 0752.237.888; e-mail: [email protected] Redactor

VLAD DOBRESCU Art Director

MIHAELA ARAMĂ Reporter special

ALIN TOTOREAN Corespondenţi speciali

CORINA BAŞNOU (Spania)SERGIU SELÎAN (Australia)

Ilustraţii VALERIU STIHI

Consilieri ştiinţificiProf. univ. dr. SILVIU NEGUŢ

Prof. univ. dr. MIHAIIELENICZ Prof. univ. dr. ADRIAN CIOACĂ

Dr. OCTAVIAN MÂNDRUŢ Dr. MAGDA STAVINSCHI

Grafică S=bÎL= i=âRAF!C

Marketing & PRALINA ISTRATE

Director executivBOGDAN DOBRESCU

Director tehnicRĂZVAN SOCOLOV

Persoane de contactCĂTĂLIN IANCU; tel.: 0752.237.878;

e-mail: [email protected] RAMONA GRAM; tel.: 0752.237.882;

e-mail: [email protected] FLORI ST01AN; tel.: 0752.237.881;

e-mail: [email protected] MĂDĂLINA STANCIU; tel: 0752.285.752;

e-mail: [email protected] GELU LOVIN; tel: 0752.237.886;

e-mail: [email protected]

Vrei ca revista să ajungă în şcoala ta?TERRA MAGAZIN

Str. Logofătul Tăutu nr. 67, sector 3, Bucureşti, cod 031212. Tel.: (021)337.37.17,337.37.27,337.37.37.

Fax: (021)337.37.57. e-mail: [email protected]

P ublica ţie au d ita tă deBRAT Publicaţia beneficiază de rezultate

de audienţă, conform SNA FOCUS, pentru perioada 2008-2009.

Tiparul executat la INFOPRESS - Odorheiu Secuiesc I.S.S.N.: 1224-0176

Textele publicate în revistă respectă normele ortografice, ortoepice şi de punctuaţie ale Academiei Române.

© Reproducerea oricărui material din această publicaţie este categoric interzisă în lipsa consimţământului

prealabil al CD PRESS.

Foto copertă: DREAMSTIMF,

PARTENERI

Institutul de Geografie WWF VERDE GRIGOREANTIPA Muzeu! ttaţional de Istorie 3 României

Actual4 A g en d ă5 E d ito ria l

B ic ic lis tu l, o spec ie pe cale de d is p a riţ ie6 D esco p eriri s e n za ţio n a le

S p e c ii„e x tra te re s tre "în b a z in u l M e ko n g 8 E x p e d iţii ro m â n e ş ti

în cău ta rea Arcei lu i Noe 1 0 în tre m is te r şi m istic ism

Noi d e sco p e rir i în L in iile Nazca

Club Terra

4 0 Lecţia d e fo to g ra fie7 s fa tu ri fo to

4 2 A s tro n o m ieC o m e te s tră lu c ito a re

4 6 Fizica d e zi cu ziE xp loa tân d ch im ia ape i

4 8 B io lo g ieFără lim ită de v iteză

5 0 Şo recaru lUn p ră d ă to r re d u ta b il

52 Fauna R o m ân ie i (V II)Bizam ul sau şo b o la n u l de apă

53 C a m p a n ie m ed iaA d e vă ru l desp re b lă n u ri

5 4 C a m p a n ie • A vem şi n o i su p e rero iŞtefan cel M are

5 6 C ă lă to rieLa pas, p r in Bo liv ia

5 8 A lcan ta raC h e i... cu l i f t

60 P e rs o n a lită ţiS im one C ousteau

61 C o n tr ib u ţiile c itito r ilo rŞapte te o r ii co n tro ve rsa te

6 2 E d u caţie p e n tru m e d iu La lin ia de sosire!

63 A c tiv ită ţi şcolareSpune NU d ro g u r ilo r !

6 4 JocuriRebus • A m erica de Sud

DOSAR k america de sud,paginile 12-30 Imperiul Soarelui14 Is to rie

Din C ara ibe în Ţara de Foc 1 6 Is to ria A m eric ii L a tin e

M o ş te n ire a mayaşă 2 0 S im b o lu ri s u d -a m e ric a n e

în pas de ta n g o , p r in A m erica Latină 22 M a m ife re le P a ta g o n ie i

A n im a le de la ca p ă tu l lu m ii 28 W a o ran ii

P o poru l p ă d u rii3 1 G e o g ra fia fiz ică a c o n tin e n te lo r • nr. 6A m erica de Sud şi A rg e n tin a

http://www.cncsis.ro

mailto:[email protected]








Eşti pasionat de documentare şi vrei să afli mai multe despre viaţa din Pacificul de Sud?

Vrei să vezi cum, în condiţii de sălbăticie, departe de restul lumii, în mijlocul apelor, s-au dezvoltat

comunităţi umane cu o viaţă, o cultură şi o istorie fascinantă?

Revista Terra Magazin şi E-media te invită la concurs.

Câştigă unul dintre cele

10DVD-uriPacificul de Sud

DVDde colecţie

Intră pe www.filmedecoIectie.ro şi vezi trailer-ul

Completează talonul (cât mai citeţ) cu datele tale şi răspunsul corect la întrebarea concursului:

Ce oraş din Chile este denumit „Bijuteria Pacificului"?

Apoi fotografiază talonul şi trimite-l prin e-mail, până la data de 28 februarie 2013,

la adresa [email protected] Menţionează în subiect e-mail

„PENTRU CONCURS DVD"Câştigătorul va fi tras la sorţi şi va fi publicat

în revistă şi pe site.Regulamentul concursului îl găseşti pe

www.terramagazin.ro, la secţiunea „Concurs".

TALON d e c o n c u r s

N u m e

P re n u m e

T e le fo n _______________

e -m a il __ _____________

C la s a __________ v â rs ta

Ş co a la _____

L o c a lita te a

S e c to r / ju d e ţ

R Ă S P U N S

Prin participarea la concurs, sunteţi de acord cu înscrierea în baza de date a organizatorului (Editura CD PRESS) şi cu primirea de informaţii

privind ofertele speciale ale acestuia.

17-22 februarie 2013

cel mai mare evenim ent sportiv pentru tineret

Festivalul Olimpic al Tineretului European!

BRASOV2013EUROPEAN YOUTH OLYMPIC • WINTERf e s t iv a l mmmmm

P a rt ic ip a n ţ i i v o r a v e a o c a z ia să c o n c u re z eîn c a d ru l c e lo r o p t p ro b e „ d e ia rn ă " :

sch i a lp in , sch i fo n d , b ia t lo n , h o c h e i p eg h e a tă , p a t in a j a rtis t ic , p a t in a j v i te z ă ,

sărituri cu sch iu r i le si s n o w b o a r d ./

D e ta li i p e w w w .e y o w f2 0 1 3 . ro

Parteneri mediia:

http://www.filmedecoIectie.ro



http://www.eyowf2013

EDITORIAL

Biciclistul, o specie pe cale de dispariţie!La articolul 41, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:,,® Dacă un drum este prevăzut cu o pistă specială destinată circulaţiei bicicletelor, acestea vor fi conduse numai pe pista respectivă'! scrie, negru pe alb, în Legea nr. 203/2012 pentru modificarea şi completarea OUG nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, mai pe scurt în„Noul Cod Rutier" valabil din 19 ianuarie 2013. Toate bune şi frumoase în teorie, pe hârtie şi în Monitorul Oficial! Pe noi însă, ca de obicei, ne omoară practica, pentru că niciunul dintre cei care au lucrat la textul noii legi nu a mers în viaţa lui cu bicicleta prin vreun oraş al României, cu atât mai puţin pe vreun drum de munte.Pentru cine nu cunoaşte fenomenul, facem o scurtă introducere. Şi în România se încearcă, la fel ca în statele civilizate, cultivarea unei atitudini„eco" prin care,în marile oraşe, cetăţenii să renunţe treptat la deplasarea cu autoturismele personale şi să apeleze la biciclete sau la mijloacele de transport în comun.Copenhaga, Amsterdamul, Munchen-ul sau Viena sunt recunoscute pentru sistemele lor de piste şi trasee urbane special amenajate pentru deplasarea cu bicicleta, aşa că modelul respectiv s-a importat şi la noi... cu câteva mici excepţii!• acolo unde s-au marcat,

pistele sunt în cea mai mare parte pe trotuare, şi aşa invadate de maşini parcate haotic; chiar dacă ai vrea să mergi numai pe acolo, nu ai avea cum!

• suprafeţele de rulare sunt atât de denivelate şi atât de distruse, încât o tură cu bicicleta prin oraş este similară unei aventuri off-road!

• pietonii, din spaţiul cărora s-a tăiat o felie substanţială, nu ţin niciodată cont de pistele de biciclete atunci când merg

Redactor-şef, lo n u t POPA

n '

pe trotuare, aşa încât, chiar dacă ai vrea, n-ai putea să te deplasezi fără să accidentezi vreun cetăţean încărcat cu sacoşe pline de cumpărături;

• în multe sectoare, pistele sunt marcate la parterul unor blocuri unde sunt spaţii comerciale! Le propun celor care au redactat legea să meargă şi ei cu bicicleta câteva sute de metri şi să treacă, în viteză, prin faţa unei alimentare, a două-trei bănci,

a unui aprozar, a unei frizerii şi a 10 case de schimb valutar şi de amanet!

• în România, pistele speciale pentru bicidişti sunt, în virtutea presupusei siguranţe pe care o oferă, folosite de mămici pentru plimbatul bebeluşilor în cărucior, de pensionari şi persoane cu handicap, bicicliştii, refugiindu-se,în majoritatea cazurilor, printre maşini, pe carosabil... Iar lista de „inconveniente" poate continua la nesfârşit!

Eu înţeleg faptul că, din punct de vedere economic, biciclistul este un dezastru pentru societatea de consum, pentru că: mergând cu bicicleta, nu cumpără maşini (noi sau second-hand), deci nu plăteşte taxa auto; pentru bicicletă, nu e nevoie de credite, deci subminează sistemul bancar; nu este o sursă de accize, taxe şi impozite; nu plăteşte taxă de drum, vinietă sau RCA; nu foloseşte parcările cu plată şi, în plus, este mai sănătos ca restul populaţiei urbane, pentru că face mişcare...Mai grav, dacă e sănătos, biciclistul nu merge la medic şi nu cumpără medicamente, deci subminează şi sistemul de sănătate publică! Aşadar, din punct de vedere financiar, biciclistul nu este rentabil! Şi atunci, trebuie desfiinţat, prin lege!Nu ştiu ce atitudine veţi adopta voi, dar eu sigur îmi voi ş curăţa bicicleta la primăvară şi \ voi face câteva ture prin oraş. \ Cu orice risc!

X -M S 3 AICI GASITI DATELE NOASTRE DE CONTACT(+4)021.337.37.17;(+4)021.337.37.27;(+4)021.337.37.37.

@ [email protected] w w w .terram agazin.ro

g g Editura CD PRESS,str. Logofătu l Tăutu nr. 67, sector 3, Bucureşti, cod 031212

COLABORATORIDr. Alexandru Marinescu

vicepreşedinte al Diviziei de Istorie a Ştiin ţe i d in cadrul

Academiei Româneb io log ie * sistem atică zoo log ica • istoria ş tiin ţe i

Prof. univ. dr. M ihaela DinuFacultatea de Economia Turism ului

in te rn şi in ternaţiona l, Universitatea Româno-Americană

Prof. univ. dr. Adrian Cioacă Facultatea de Geografie,

Universitatea „Spiru Haret", Bucureşti

m m B B B M S2E3SProf. univ. dr. Nicolae ilinca

Facultatea de Geografie, Universitatea „Spiru Haret",

Bucureşti

Prof. dr. Doru Dumitrescum em bru în Consiliul de Conducere al Asociaţie i P rofesorilor de Istorie

d in România

Conf. univ. dr. M arian Ene Facultatea de Geografie,

Universitatea Bucureşti

Lect. univ. dr. Horia Banciu Facultatea de B iologie şi Geologie,

Universitatea„Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca

Prof. d r.M arius Ţiu Colegiu l Naţional

„Elena Ghiba Birta”, Arad

Cercetător Dănuţ Călin Institu tu l de Geografie f s al Academiei Române, -

Bucureştigeografie fizică ■ geom orfo log ie • turism

Dr. fiz. Ştefan GheorghiuCentrul pentru S tudii Complexe,

Bucureşti

Adrian ŞonkaO bservatorul A stronom ic „Am ira l Vasile Urseanu"al

M un ic ip iu lu i Bucureşti

AlinTotoreanClubul de Speologie„Speowest", Arad;

Asociaţia Expeditionary Group

Msmm

TERRA MAGAZIN « 5



DESCOPERIRI SEN ZAŢIO N ALE

■ » rexf deVlad DOBRESCU

Biodiversitatea în pericol!„în timp ce descoperirile din anul 2011 confirmă faptul că Mekongul este o regiune cu o biodiversitate impresionantă, multe dintre speciile proaspăt identificate se zbat să supravieţuiască în habitatele lor aflate în plină degradare. Doar investind în conservarea naturii, în special în ariile protejate, şi stimulând economia ecologică, vom putea proteja aceste specii, dar şi menţinerea speranţei de-a descoperi şi alte specii deosebite, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat", avea să declare Nick Cox, directorul programului WWF, care are ca obiect biodiversitatea din bazinul Mekong (WWF - Greater Mekong's Species Programme).

2. Peştele „plimbăreţ"Clarias gracilentus este o specie ele somn găsită în pâraiele cu ape dulci de pe insula vietnameză Phu Quoc. El se poate plimba pe suprafaţa terestră cu ajutorul înotătoarelor pectorale,

pe care le utilizează pentru a sta în poziţie verticală, unduindu-şi, în acelaşi timp, corpul, asemenea unui şarpe.„Măreţul"peşte pătat Boraras naevus, lung de doar doi centimetri, este o altă specie acvatică stranie:

1. Liliacul BelzebutMurina Beelzebub, o creatură endemică de mici dimensiuni, pe care o întâlnim în Vietnam, iese în evidenţă prin înfăţişarea sa „diavolească"; seamănă perfect cu stăpânul de necontestat al infernului! Acest liliac, la fel ca verii săi (doi la număr), descoperiţi tot în anul 2011, este extrem de vulnerabil la defrişările masive care au loc în regiunile pădurilor tropicale. Iar supravieţuirea pe aceste meleaguri este dificilă tocmai din cauza acestor defrişări; 30% din pădurile tropicale care se găsesc în bazinul fluviului Mekong au dispărut în ultimile patru decenii.

6 » TERRA MAGAZIN

crapilor şi a fost descoperit într-un afluent al Mekongului, din centrul statului Laos: Xe Bang Fai. Pe cursul| său inferior, râul îşi croieşte drum printr-un sistem de peşteri de13 kilometri lungime, peştele fiind întâlnit în subteranele întortochea:! oferite de enigmaticul relief carstic | de aici. Bangano musaei este o spe de peşte cavemicol orb, care a fosl imediat considerat vulnerabil din cauza arealului său foarte restrâns. I

Reptila de pe portativ |O nouă broască de copac, descop în pădurile montane din nordul Vietnamului, produce vocalize extrem de complexe, asemănătoa mai curând cu cele ale unor păsar Deşi cele mai numeroase broaşte: sex masculin îşi atrag femelele pr u strigăte repetitive, monotone, aed

descoperit în sudul Thailandei, denumirea sa în latină s-a făcut în „onoarea"petei mari şi negre care tronează pe corpul său auriu - din latinescul naevus, care înseamnă un defect al pielii, asemenea unei aluniţe, unei pete sau a unui neg.

3. Pestele roz-sidefiuDe o culoare asemănătoare perlelor, acest peştişor aparţine familiei

ACTUAL » in exclusivitate

WWF - World Wide Fund for Natureînfiinţată acum mai bine de jumătate de veac, în anul 1961, WWF este una dintre cele mai importante organizaţii internaţionale care derulează, în peste 100 de ţări, numeroase proiecte pentru conservarea naturii. La nivel global, misiunea acestei organizaţii este, pe de o parte, să oprească degradarea mediului înconjurător, iar pe de altă parte, să construiască un viitor în care oamenii să trăiască în armonie cu natura, prin conservarea diversităţii biologice la nivel mondial, prin utilizarea raţională a resurselor naturale regenerabile şi prin reducerea poluării şi a consumului iraţional.

specie de copac emite triluri noi de fiecare dată când cântă, neexistând practic două ciripeli sau fluierături identice. Astfel, fiecare individ îmbină, într-o succesiune unică şi pe tonalităţi diferite, game muzicale variate, pe care le oferă melomanilor de ocazie.

4 .0 viaţă în alb şi negruLa broaşteledin familia Leptobrachium ochii sunt cei care ies în evidenţă. Elementul distinctiv al celor peste 20 de specii cunoscute din această familie este dat tocmai de varietatea

impresionantă a culorii ochilor. De

exemplu, la Leptobrachium ieucops, care a fost găsită în pădurile tropicale din sudul Vietnamului, se distinge un colorit care se remarcă printr-o combinaţie frapantă de alb şi negru.

5. Vipera cu ochi rubiniiPrintre cele 21 de reptile care au fost, de asemenea, descoperite pe aceste meleaguri, se evidenţiază vipera verde cu ochi rubinii (Trimeresurus rubeus). Această reprezentantă de seamă a„sâsâitelor"şerpuieşte prin pădurile din apropierea metropolei Ho Chi Minh, pe dealurile din sudul Vietnamului, dar şi pe platoul Lang Biang din estul Cambodgiei.

6. Pitonul cu coada scurtăAcest piton a fost găsit într-un râu

situat în rezervaţia faunistică Kyaiktiyo din Uniunea

Myanmar. Descoperirea este spectaculoasă, dar efemeră din păcate - Python kyaiktiyo nu a mai fost văzut din nou,

chiar dacă a fost căutat asiduu, cu speranţa că va ieşi iarăşi la

Mekongul, în date şi cifreDeşi scoate in evidenţă doar zece specii, considerate un adevărat etalon, acest raport descrie 126 de specii noi: 82 de plante, 13 de peşti, 21 de reptile,5 de amfibieni şi 5 de mamifere, toate fiind observate în bazinul fluviului Mekong (805.000 km2), pe cuprinsul căruia se găsesc şase state (China, Cambodgia, Laos, Uniunea Myanmar,Thailanda şi Vietnam). Din anul 1997 şi până în prezent, 1.710 specii noi s-au inventariat şi analizat în bazinul său; ca mărime, este al doisprezecelea fluviu din lume şi al şaptelea din Asia (4.350 km lungime).

Cele 126 de specii noi care au fost identificate în bazinul fluviului Mekong, în cursul anului 2011, au fost prezentate la Hanoi (Vietnam) într-un raport al cunoscutei organizaţii de conservare a naturii WWF (World Wide Fund), intitulat „Extra Terrestrial". Dintre acestea, ies în evidenţă câteva specii „vedete" precum peştele subteran orb, vipera cu ochi rubinii, liliacul Belzebut, a cărei denumire a fost inspirată de aspectul său asemănător u n u i... drăcuşor,sau broscoiul care imită perfect sunetele unei păsări. Din păcate, multora dintre aceste specii le sunt ameninţate habitatele, pe măsură ce bazinul fluviului suferă to t mai multe modificări, din cauza influenţelor antropice.

iveală - aşa încât se cunosc mult prea puţine aspecte cu privire la modul său de viaţă şi de habitat. Cu toate acestea, se poate confirma faptul că pitonul de circa un metru şi jumătate în lungime se află, cel mai probabil, sub influenţa aceloraşi ameninţări care-i afectează şi pe ceilalţi pitoni: distrugerea habitatului, braconajul pentru carne sau pentru piele şi traficul pentru comerţul clandestin cu animale exotice de companie.

TERRA MAGAZIN « 7

Foto:

Pete

r Pa

ul VA

N DI

JK, D

ARW

IN

INIT

IATI

VE

^H^F

oto

Jere

myJ

AC

OB

S

A CTU A L » expediţii româneşti pa

Multă vreme, în copilărie, mi-a fost destul de neclar ce este Araratul. Părea mai mult un munte mitologic decât unul real. Ceea ce ştiam era că acolo a eşuat Arca lui Noe şi că este situat la graniţa dintre Turcia şi Armenia. între timp, situaţia s-a mai clarificat! Vârful Ararat are 5.165 m, este în întregime pe teritoriul Turciei şi se găseşte în apropierea lacului Van, într-o regiune locuită

şi a relaţiilor tensionate dintre cele două ţări, to t timpul a fost nevoie de permis special pentru ascensiunea pe Ararat. Dacă în trecut aceasta era o problemă serioasă, acum lucrurile se rezolvă simplu, prin plata unei taxe locale.

Se pare că singura opţiune decentă financiar pentru noi este să prindem din urm ă un grup care plecase cu un ghid m unte, chiar în ziua respectiv. Asta pentru a nu fi nevoiţi să plătim noi singuri un ghid. A doua zi dimineaţă coborâm dintr-un microbuz la ieşirea c satul Eli, aflat la 2.200 m altitudine, şi o luăm la picior spre tabăra 1, fiind însoţiţi de un băiat kurd, care vorbeşte doar limba maternă şi turca.

CUM SA SARI, FORTAT, PESTE ETAPE!După vreo patru ore şi jum ăta ajungem la altitudinea de 3.200 m, unde punem cortul. Aici întâlnim ghidul şi grupul din care vom face parte. Ghid este un localnic a cărui experienţă pe munte se rezurr. în principiu, la Ararat, la mod că are la activ aproape 100 de ascensiuni. Nu prea îl interesează alte masive, pentn el urcatul pe munte fiind o sui de venit şi atât. Grupul este format din oameni simpatici, veniţi din Ungaria pe şosea, o rulotă, până în Dogubayazi Turiştii tocmai coborâseră de tabăra 2, dintr-o tură de aclimatizare de jumătate de z pentru ei, noaptea care se lăs era a doua dormită la 3.200 n altitudine. Noi sărim aceasti etapă, pentru că trebuie să n« încadrăm în programul lor, ; prevedea ca a doua zi să mut

După o pauză lungă de urcat pe munte, fiind într-o perioadă în care încerc să revin în formă, decid că Araratul este obiectivul potrivit, ca antrenament pentru destinaţii mai înalte. Şi, iată-mă, la sfârşitul lui iulie 2012, împreună cu Anda Dobrescu, în

Dogubayazit, căutând sediul unei agenţii de turism cu care aranjasem obţinerea permisului de ascensiune. Nu mică este mirarea când ni se spune că nu ni se poate elibera numai permisul, ci trebuie să plătim şi un ghid, acest lucru fiind, se

pare, stipulat într-un fel de lege locală. Nu este chiar ceea ce ne doream, nici din punct de vedere al bugetului călătoriei, nici din cel al genului de expediţie pe care îl agreăm, dar presiunea este destul de mare, aşa că acceptăm.

M i m

PE„ACOPERIŞUL TURCIEI"Facem poze cu steagul de pe vârf şi, deşi am vrea să ne bucurăm de panorama de pe „acoperişul Turciei", renunţăm, convinşi de viscol, şi începem coborârea. Oboseala se simte din plin, durerile de cap se intensifică, dar acum e la vale! Pe la ora zece dimineaţa ajungem la corturi, unde începem să strângem şi, după alte trei ore, suntem pe drum. Ca ironie, după-amiază, contrar oricăror tipare de vreme, cerul este senin şi muntele răsare clar în spatele nostru, parcă zâmbind cu condescendenţă celor cărora, cu numai câteva ore mai devreme, le-a arătat o cu totul altă faţă.Dar, după cum se spune, pe vreme nu te poţi supăra, aşa că acceptăm ziua aşa cum a fost, lăsând sarcina de a găsi Arca celor care vor veni după noi, şi ne bucurăm de reuşită.

săpăm urme în faţă, prin zăpada proaspătă, pentru ghid şi pentru ei. Progresăm rapid, dar ştim că avem ceva cale de mers. O dată cu prim a geană de lumină apar şi norii, care se adună tot mai groşi şi ne învăluie. Deşi ziua îşi intră pe deplin în drepturi, nu mai vedem nimic şi încercăm să ne orientăm cum putem, câştigând în altitudine. La un

tabăra la 4.200 m. Altitudinea nu este foarte mare, dar aclimatizarea ar fi fost bine-venită.Ne trezim, facem un ceai, mâncăm şi plecăm primii la drum. Colegii noştri, la fel ca majoritatea oamenilor care urcă muntele, folosesc cai pentru transportul bagajelor.

ORBECĂIND SPRE VÂRFObişnuiţi cu excursiile din munţii noştri, optăm să ne cărăm singuri echipamentul şi, încet-încet, ajungem la 4.200 m altitudine, unde instalăm cortul. Nu mică ne este mirarea când vedem cum restul grupului aşteaptă corturile transportate de cai, care, din motive necunoscute, întârzie.Vremea se strică; începe să plouă şi, ulterior, să ningă foarte puternic! Intrăm în cort cu

hainele ude şi înfriguraţi. Emoţiile pentru a doua zi se instalează - oare vremea ne va permite să urcăm? Plecarea este stabilită foarte devreme, dorind ca în aceeaşi zi să ajungem înapoi, în oraş. Pe la ora unu alarma de la ceas sună şi

începem pregătirile. Vremea promite, fiind frig şi senin. Contrar a ceea ce auzisem, zăpada este prezentă încă de la primii paşi. Distingem poteca la lumina Lunii şi a lanternelor şi o apucăm pieptiş. însoţitorii noştri se mişcă mai încet, aşa că

moment dat, constat că în orice parte aş merge, cobor, dar realizez că nu aici este vârful! Trebuie să fie un pisc secundar din creastă, dar orientarea devine imposibilă. Decidem să mergem pe urme înapoi şi să aşteptăm, mai jos, o fereastră în nori, care să ne permită să găsim drumul bun. După aproape zece minute de mers la vale, ne întâlnim cu grupul însoţit de ghid, care progresa voiniceşte pe urmele bătute de noi. Discutăm cu toţii, eliminăm variante şi, în cele din urmă, în loc să urcăm, începem să traversăm. Vremea se îmbunătăţeşte un pic şi mai vedem câte ceva. După vreo jumătate de oră vedem punctul final şi, după încă un sfert de oră, ajungem cu toţii pe vârf.

ACEASTA ASCENSIUNE A FOST SUSŢINUTA DE AQUASOFT SRL SI A K A IR 0 M A N IA .

TERRA MAGAZIN « 9

ACTU A L » senzaţional

ÎNTRE MISTER SI M ISTIC ISMi

Noi descoperiri în Liniile Nazca

UN PUZZLE DURABIL„Străbătând teritoriul, doar calea care ţi se deschide în faţa ochilor este vizibilă", avea să susţină Clive Ruggles, de la Facultatea de Arheologie şi Istorie Antică, din cadrul Universităţii din Leicester, Marea Britanie. Profesorul Ruggles, împreună cu profesorul Nicholas Saunders, de la Facultatea de Arheologie şi Antropologie a Universităţii din Bristol, au parcurs mai mult de 1.200 de kilometri prin deşert, urmărind cu deosebită atenţie liniile şi figurile geometrice care au fost gravate cu mare precizie, între anii 100 d.Hr. şi 800 d.Hr., de populaţiile Nazca.

Populaţiile Nazca s-au dezvoltat pe teritoriul actualului stat Peru, între secolul I şi secolul al VUI-lea d.Hr., alunecând apoi în uitare în perioada de înflorire a altui mare imperiu, cel al incaşilor, care s-a axat pe o existenţă extrem de năbădăiosă şi plină de violenţă, ce tindea spre dominaţia totală a măreţei Cordiliere Andine.

» tex t de V lad DOBRESCU, TERRA M AG A ZIN

Un labirint de dimensiuni mari s-a descoperit în mijlocul celebrelor şi misterioaselor Linii Nazca, în urma celui mai recent şi mai detaliat studiu care s-a realizat vreodată despre enigmaticele gravuri din deşertul peruvian. Creat cu circa 1200-1900 de ani în urmă şi ascuns în peisajul plat, înţesat cu desene care mai de care mai interesante, labirintul a fost identificat după îndelungi investigaţii, care s-au întins pe o perioadă de cinci ani. Ciudatele imagini, numite geoglife, sunt situate destul de aproape de ţărmul Oceanului Pacific, la aproximativ 400 kilometri sud de Lima.

UN LABIRINTEXTREM DE ÎNTORTOCHEATDescoperit prima oară de prof. Clive Ruggles, după ce a petrei câteva zile în deşertul peruvian, labirintul se află în mijlocul zo: studiate. „Factori independenţi voinţa mea m-au adus, în expediţia din anul 1984, la o răscruce hotărâtoare în viaţa Dar, abia după alţi 20 de ani avut, în cele din urmă, posibilitatea de-a reveni în Ni şi de-a studia amănunţit zonă', avea să declare Clive Ruggles. mai adăugat că singura cale di deveni conştienţi de labirint de-a îl parcurge pe jos, pe cei kilometri lungime. Labirintul 15 colţuri, care îl poartă pe c; până în dreptul unei movile, apropiindu-1 şi îndepărtându aceasta de mai multe ori. Duj se mai face o curbă şi alte do întoarceri, se intră pe un dr spirală, care se află, dacă ai în linie dreaptă, la doar 60 de metri de punctul de plecare - întreaga plimbare prin acest

A Vedere aeriană care înfăţişează partea sudică a labirintului, inclusiv movila centrală şi poteca în spirală.

A Imagine luată de la sol, de-a lungul celei mai apropiate căi a labirintului, cu vedere spre movila centrală.

10 » TERRA MAGAZIN

PLANURI DE VIITORDeşi s-au studiat vasele ceramice descoperite în arealul acestor linii, nu apar relicve asemănătoare în labirint sau pe dealurile adiacente. Clive Ruggles speră, într-un viitor apropiat, să excaveze movila pentru a determina dacă aceasta este o formaţiune naturală sau o altă creaţie a civilizaţiei Nazca.

labirint luând, probabil, aproximativ o oră.Deşi marginile labirintului sunt bine conservate, din păcate, nu

LA PAS, PRIN LABIRINTProbabil, labirintul a fost construit cam în mijlocul perioadei pe care s-a întins civilizaţia Nazca, adică în jurul anului 500 d.Hr.Spre deosebire de celebrele figuri zoomorfe, care au adus faimă platoului Nazca, forma neregulată a labirintului nu oferă niciun motiv pentru specularea faptului că amplasamentul său a fost ales ca să nu fie observat din aer, ci, mai degrabă, ca să se facă experimente în interiorul său. Deci, se poate spune că menirea sa a fost doar ca să fie străbătut pe jos! Conform oamenilor de ştiinţă, parcurgerea la pas a liniilor a furnizat o sursă importantă de informaţii, pentru înţelegerea mai bine a desenelor enigmatice din deşert: de la sol, micul labirint este vizibil în timp ce-l parcurgi. în schimb, din aer, este greu de recunoscut, el fiind integrat în peisaj.

există nicio modalitate prin care să se descifreze semnificaţia structurii şi a modului în care a fost folosit. Totuşi, pagubele minime pe care le-au suferit pietrele din drum indică faptul că oamenii păşeau cu mare grijă şi că pelerinii, care

treceau periodic pe aici, evitau să treacă prin labirint - şamanii sau pelerinii urmau alt traseu, extrem de dificil, în călătoriile lor spirituale. O altă ipoteză care se vehiculează este că acest drum ar fi fost rezervat zeilor Nazca.

Văzute din aer, o parte din Liniile Nazca par o > inexplicabilă intersecţie de forme geometrice.

C0N0TATII SPIRITUALE Şl RITUALICERecunoscute doar din aer, liniile geometrice, desenele şi imaginile de mamifere şi de păsări, unele de până la 275 metri lungime, au fost o sursă de mister încă de la descoperirea lor, care s-a petrecut cu aproape un secol în urmă. Liniile Nazca acoperă 1.036 km2 de deşert şi au primit diferite conotaţii de-a lungul timpului: de la reprezentări ale constelaţiilor la ritualuri menite obţinerii ploilor, de la calendare străvechi la piste de aterizare pentru navele vizitatorilor din spaţiu. Liniile au fost, de asemenea, legate de diferite divinităţi acvatice, sugerând faptul că au marcat importante căi sacre. După ce a studiat integritatea mai multor linii şi cifre, într-o zonă de 50 km2, Ruggles şi Saunders au ajuns la concluzia că aceste căi transdeşertice meandrate şi extrem de uzate au fost create, cel mai probabil, în scopuri funcţionale.

Din cuprinsIstorie» Din Caraibe în Ţara de Foc

Istoria Americii Latine» Moştenirea mayaşă Biologie» Mamiferele Patagoniei

Geografie» Simboluri sud-americane Geografie umană» Waoranii, poporul pădurii

j* * Articole incluse în bibliografia concursului

LUMEA PE CARE O DESCOPERI, 2013detalii pe www.terramagazin.ro


PRIMII EXPLORATORI { / \ Printre primii, PedroÂlvarez Cabrai (1467-1520), în numele \ Portugaliei, a fost trimis într-o expediţie spre India de regele

A • ' ,v | VjUX*. Manuel I. Navigând pe aceeaşi rută ca Vasco da Gama, peJ k ] - f j \ 22 aprilie 1500, acesta a ajuns pe litoralul actual al Braziliei.

j fU a T ’ , > V-v 'i Poposind pe acest teritoriu, a pretins că noul spaţiu aparţine jgV y . coroanei portugheze, denumindu-l„Insula adevăratei cruci”.f z iŞ ’ \ ţ f j j Regele Manuel I avea însă să-i schimbe numele în„Pământul

Vţ'- : ă ' i / / Sfintei Cruci". Actualul nume al Braziliei provine de la o specie dek arbore, pau-brasil.’>:» / Un alt călător, Vasco Nunezde Balboa (1475-1519), a navigat

împreună cu Rodrigo de Bastidas, din Spania spre Columbia. în anul 1511, Balboa a pus bazele primei colonii din America de Sud: oraşul Santa

Mari'a la Antigua del Darien. Iniţial, în septembrie 1513, el a navigat din Golful Urabâ până în Peninsula Darien. De aici, după ce a traversat Istmul Panama, prin

pădurea tropicală, a ajuns la Oceanul Pacific, pe care l-a observat pentru prima dată de pe înălţimile munţilor din provincia Darien, din Panama. Exploratorul a adjudecat acest teritoriu în numele Spaniei.

DIN CARAIBE ÎN TARA DE FOC

» te x t de p ro f. M ire la POPESCU

14 » TERRA M A G A Z IN

până la vărsarea în Oceanul Atlantic. Do expediţia de pe Amazon, Orellana s-a i în Spania unde, în urm a relatărilor, de : ori exagerate, a obţinut nu numai drept a cuceri aceste teritorii, ci şi sprijin material şi um an pentru o nouă călătorie. Deşi călătoria trebuia să înceapă pe 18 februarie 1544, aceasta a fost amânată din cauza datoriilor mai vechi ale conchistadorului. Abia în mai 1545, acesta a reuşit să părăsească Spania, ajungând în Brazilia puţin înainte de Crăciun, în această a doua călătorie, Orellana a înaintat aproximativ 100 de leghe marine în estuarul Amazonului, în acest scop, el a construit două vase cu care a

Francisco Pizzaro >

SUPUNEREA INCAŞILOR Şl CUNOAŞTEREA AMAZONULUIDescoperirea şi cucerirea teritoriilor Americii de Sud a continuat prin expediţia condusă de conchistadorul spaniol Francisco Pizzaro (1478-1541). Debarcând pe ţărm ul golfului San Mateo, în anul 1532, Pizzaro a traversat munţii şi a ajuns în teritoriile locuite de incaşi, pe care avea să le supună în numele coroanei spaniole. Pizzaro

este cunoscut şi ca întemeietorul oraşului Lima, capitala viitorului stat Peru. Contemporan cu Pizzaro, Francisco de Orellana a fost desemnat de coroana spaniolă să-l însoţească pe fratele lui Francisco Pizzaro, Gonzalo, într-o expediţie care avea ca scop găsirea locului unde exista scorţişoara, localizată undeva în zona estică a Americii de Sud. Orellana a întreprins prima expediţie pe Amazon, de la izvoare şi

DOSAR » America de Sud • Im periul Soarelui

Chiar dacă pare puţin ciudat, to t călătoriile lui Columb au deschis drumul pentru explorarea şi cucerirea de teritorii noi pentru coroana spaniolă, din Golful Mexic până în Ţara de Foc şi Strâmtoarea Magellan. De la prima acostare a unei caravele europene în insulele din Marea Caraibilor, a urmat un lung şi deseori sângeros şir de„descălecări"ale conchistadorilor spanioli şi portughezi pe continentul sud-american.

T IN U TU L O M U LU I DE AURDin America de Sud, călătorii şi conchistadorii aveau să fie cei care au adus în Europa mitul legendarului ţinut El Dorado. Legenda relata despre un teritoriu al Omului de Aur. Originea legendei se pare că ar fi fost un obicei al tribului Chicha, din Columbia. în această comunitate, în fiecare an, conducătorul tribului îşi acoperea corpul cu aur, după care se ducea să se spele într-un lac din apropiere, printr-o baie ritualică, aruncând smaraldele şi aurul primit ca ofrande în apa lacului.Deşi acest obicei nu mai exista, dispărând în negura vremii cu mult timp înainte de venirea europenilor, el se transformase într-o legendă care relata despre existenţa unui teritoriu în care se află aur şi multe alte bogăţii. Cei care au căutat acest teritoriu au fost Gonzalo Pizzaro şi Francisco de Orellana, ultimul crezând că El Dorado se afla undeva de-a lungul fluviului Amazon.

MAREA PROVINCIE AINDIILORSebastian Cabot credea că Rio de Solis ar putea fi o trecere mai uşoară spre Oceanul Pacific şi Orient decât Strâmtoarea Magellan. Astfel, Sebastian Cabot înaintează de-a lungul estuarului aproximativ 160 de kilometri şi întemeiază aşezarea Sancti Spiritu. De aici, Cabot a urcat pe fluviu până la confluenţa cu râul Paraguay. Exploratorul a crezut că a găsit drumul de acces spre bogăţiile peruane. Cu această ocazie, Cabot a botezat râul pe care navigase Rio de la Plata, nume care astăzi este folosit doar pentru estuar. Explorarea şi cucerirea Paraguayului a continuat şi anii următori, prin călătoria efectuată de Pedro de Mendoza, împreună cu Juan de Ayolas şi cu Domingo Martinez de Irala. Cu timpul, după înfiinţarea oraşului Asuncion, aceste teritorii vor intra succesiv în administrarea Spaniei, devenind una dintre cele mai mari colonii, de unde provine şi numele dat acesteia: „La Provincia Gigante de las Indias” (Marea Provincie a Indiilor).

LATINITATEA SI CREŞTINISMUL} i

Asemenea explorărilor care au avut loc şi pe celelalte continente, europenii, pe măsură ce descopereau noi teritorii, le declarau drept posesiuni ale statului care îi susţinuseră în demersul lor de peste mări. Ulterior, acestea s-au constituit ca provincii subordonate unei metropole. Pasul următor a fost exploatarea bogăţiilor noilor colonii, prin asuprirea populaţiei băştinaşe. Fiind mai întreprinzători, spaniolii au deţinut cea mai mare parte a Americii de Sud, cu excepţia Braziliei, care a aparţinut Portugaliei. Fiind două regate a căror limbă provenea din latină, acest continent mai este denumit uneori şi America Latină. Ceea ce uneşte populaţia acestui întins spaţiu este însă religia creştină.

navigat pe principalul canal al estuarului. în septembrie 1546, exploratorul a murit alături de cea mai mare parte a marinarilor care îl însoţeau, ca urmare a foamei sau a atacurilor triburilor băştinaşe.

Suesca, ajungând în localităţile Nemoncon şi Zipaquirâ cu doar 160 de oameni, pentru că 600 dintre ei au murit pe parcursul călătoriei, în apropiere de Bogota s-a întâlnit cu Sebastian de Belalcâzar, care venea dinspre Ecuador, şi cu Nikolaus Federmann, care venea dinspre Venezuela. Fără a ajunge la o înţelegere în ceea ce priveşte cucerirea acestor teritorii, cei trei conchistadori au recurs la arbitrajul coroanei spaniole. Dacă Belalcâzar a obţinut titlul de guvernator al coloniei Popayân, Quesada revine din Spania cu titlul de guvernator al coloniei El Dorado, în anul 1549.

!n căutarea regelui albîn anul 1516, documentele menţionează expediţia eşuată a lui Juan Diaz de Solis. Corăbiile exploratorului spaniol au eşuat în dreptul estuarului Rio de la Plata, care separă Argentina de Uruguay. După ce de Solis a fost omorât de indieni, estuarul a fost denumit după numele acestuia, iar membrii expediţiei care au supravieţuit s-au întors în Spania. Pe drum ul de întoarcere, corăbiile au eşuat în dreptul insulelor Santa Catarina, din apropierea litoralului Braziliei. Unul dintre supravieţuitori, Aleixo Garcia, a fost intrigat de legenda privitoare la existenţa unui „rege alb”, despre care se spunea că trăieşte departe, spre vest, şi că stăpâneşte un teritoriu de o incomparabilă bogăţie şi splendoare. Timp de aproape opt ani, Garcia a făcut eforturi pentru a strânge cele necesare unei noi expediţii. Mergând spre vest, expediţia condusă de Garcia a descoperit Cascada Iguacu, a traversat fluviul Paranâ şi a ajuns în locul unde, peste 13 ani, va fi întemeiat oraşul Asuncion, capitala actualului stat Paraguay. De aici, expediţionarii şi-au continuat drumul alături de 2.000 de războinici guarani, traversând zona semideşertică Chaco, până la limita sudică a Imperiului Incaşilor şi

până la poalele Munţilor Anzi (teritoriul Boliviei de astăzi).

CEARTA PE TERITORIIExplorarea zonei, care mai târziu va aparţine statului Columbia, avea să fie făcută de

Gonzalo Jimenez de Quesada. Acesta a părăsit

Santa Marta şi, după ce a traversat râul Cesar, a ajuns în localitatea

Tamalameque, de pe malul râului Magdalena.

Călătoria a continuat, Quesada şi oamenii săi

înaintând, ulterior, spre râul Opon din Cordiliera Orientală

(nordul Munţilor Anzi), apoi spre valea râului Suârez.

De aici, fostul avocat şi judecător din colonia Santa Marta a traversat lacurile Fuquene şi

TERRA MAGAZIN « 15

Tumultuoasamoşteniremâyaşc

» te x t de p ro f. dr. D oru DUMITRESCU,A soc ia ţia P ro fe so rilo r de Is to rie d in R om ânia

Continentul situat între două oceane (Atlantic şi Pacific) care i pe teritoriul său cea mai mare cascadă (Ângel din Venezuela), cel mai mare fluviu (Amazonul), dar şi cel mai lung lanţ munta (Anzii) a avut şi continuă să aibă o istorie frământată, tumulto încărcată de schimbări nu de puţine ori surprinzătoare. Sincop din istoria ţărilor Americii de Sud, generate de bruşte transfor sau, din contră, de apatie, generată de inerţia istoriei, îi dau trecutului acestui spaţiu un specific aparte, de necontestat.

Deşi izvoarele scrise, şi unele nescrise, menţionează faptul < primele culturi ale acestui spaţiu au fost distruse de europe în ultimul timp, mult disputata epocă precolumbiană a intr în atenţia publicului larg, mai ales ca urm are a prezicerilor catastrofice ale misterioasei civilizaţii mayaşe.De-a lungul istoriei, din culegători şi vânători, populaţiile băştinaşe au evoluat, nu toate în acelaşi timp, primele prog] constatându-se spre secolul al X-lea î.Hr. începând cu mile al IV-lea î.Hr., locuitorii acestor spaţii au trecut la cultivare unei specii de porumb ameliorate, cereală care constituia b; alimentaţiei, apoi a tomatelor, a ardeiului şi, în cele de urm cartofului. Suprafeţele agricole au crescut în urm a defrişări dintre meşteşuguri practicându-se, mai ales, olăritul. O excepţie notabilă a constituit-o dezvoltarea unor tehnici speciale pentru ridicarea construcţiilor civile sau religioase ultimele, adesea, de proporţii monumentale. Trebuie menţi că, până la venirea europenilor, aceste populaţii nu au cunc roata în transport sau în olărit, nu cultivau alte cereale în ; porumbului şi, cu mici excepţii, nu prelucrau fierul. Creşte animalelor se rezuma la câteva mamifere (lama alpaca sau

câinele) şi la unele păsări. Abia odată cu venirea

POPULAŢII DE ORIGINE ASIATICĂSosirea populaţiilor amerindiene pe teritoriul sud-american s- făcut acum mai bine de 35-40.000 de ani. Migraţia din Asia de Sud-Est, de unde se crede că erau originare aceste popoare avut loc treptat, membrii acestora străbătând Oceanul Pacific pentru a ajunge la destinaţie. Colonizarea, care s-a făcut progresiv, de la sud la nord, s-a extins, cu timpul, în întregul continent.

16 » TERRA MAGAZIN

ISTORIA AM ERICII LATINE

conchistadorilor, precolumbienii au cunoscut caii, porcii, cornutele mari etc. Grupaţi în sate, comunităţile de amerindieni trăiau în locuinţe simple.

MISTERIOASA CIVILIZAŢIE MAYAi

Controversate, atât pentru origine, cât şi pentru conţinutul civilizaţiilor pe care le-au dezvoltat, populaţiile precolumbiene, al căror num ăr la venirea lui Columb se ridica la aproximativ 80 de milioane de oameni, sunt integrate de istorici în trei mari areale de dezvoltare materială: aztecă, mayaşă şi incaşă.De prim a civilizaţie, cea aztecă, inclusă în istoria Americii de Nord, ne-am ocupat într-unul din numerele anterioare ale revistei.Dispersată pe o suprafaţă de peste 300.000 km 2 în părţile centrale ale Americii,

civilizaţia mayaşă, al cărei punct maxim de dezvoltare a fost plasat de istorici între anii 300 şi 900 ai erei noastre, a fost o cultură ezoterică, enigmatică şi, cu toate eforturile făcute în ultimul timp, destul de puţin cunoscută. Cronologia acestui popor este extrem de controversată, căci nici astăzi nu se cunoaşte cum a apărut. Deoarece baza docum entară este precară, pentru că scrierea lor a fost ori distrusă de cuceritori, ori incomplet descifrată, iar cele mai multe construcţii ale acestei civilizaţii au dispărut, fiind fie înghiţite de vegetaţia tropicală, fie distruse de clima neprielnică, cultura maya suscită în continuare numeroase discuţii, nu de puţine ori transformate în adevărate dispute ştiinţifice.

IMPERIUL MAYAŞ

Sistemul politic mayaş se baza pe supremaţia oraşelor, în care puterea o deţinea aristocraţia ereditară, numită almejen. Conducerea era ereditară, pe linie bărbătească, pe principiul primogeniturii. Alături de civili, la guvernare intrau şi preoţii. în istoria lui, destul de îndelungată, acest popor, deşi a locuit o suprafaţă întinsă, nu a reuşit să realizeze centralizarea statală.Dacă în perioada clasică, secolele 1V-IX, numită şi Imperiul Vechi, principalul centru de putere a fost Chichen Itzâ, în timpul Imperiului Nou, care cuprinde epoca dintre secolul al X-lea şi până la ocuparea Yucatânului de către spanioli, rolul esenţial politic în cadrul civilizaţiei Maya l-a avut confederaţia formată din oraşele Chichen Itzâ, Uxmal şi Mayapân, în anul 987. Uniunea va rezista până la sfârşitul secolului al Xll-lea, fiind urmată de anarhia politică din secolele Xlli-XIV. Ulterior, în lumea mayaşă, s-a înregistrat un adânc proces de fărâmiţare, care a dat posibilitatea, la jumătatea secolului al XVI-lea (între 1541-1546), ca aceste stătuleţe să fie cucerite de spanioli.

(în anul 1535) ca urmare a condiţiilor aspre impuse de cuceritori, mişcare care a

durat câteva decenii, (până în 1572) a fost

ultima


MAESTRU APICULTORI>Cu o economie preponderent agrară, practicată cu unelte din piatră, cultura principală fiind porumbul, mayaşii creşteau, pentru carne, şi curcani; se ocupau şi cu apicultura, iar dintre meşteşuguri se îndeletniceau cu olăritul, ţesutul bumbacului, prelucrarea bronzului şi a cauciucului - din ultimul confecţionând îmbrăcăminte, încălţăminte şi mingi pentru jocuri.

MOŞTENIREA CULTURII MAYAPe plan cultural, mayaşii au lăsat posterităţii, alături de scrierea lor enigmatică, importante cunoştinţe legate de matematică (printre altele, ei au descoperit cifra 0), astronomie şi cronologie. Aplecarea exagerată a acestora către cronologie a fost generată, spun cercetătorii, de o mulţime de interese, dintre care cel practic, legat de succesiunea anotim purilor şi cel referitor la nevoia de cunoaştere, de către clasa sacerdotală, a fenomenelor astronomice, au fost esenţiale.în arhitectură, care impresionează şi astăzi, se disting vestigiile templelor mayaşe, dintre care îl amintim pe cel de la Tikal, din perioada clasică, cu o înălţime de 60 de metri.

INCAŞII, STĂPÂNII ANZILORîn inima Anzilor, pe teritoriul de astăzi al Columbiei, al statelor Peru şi Chile, s-a dezvoltat civilizaţia incaşă.Cu o economie asemănătoare cu cea a mayaşilor, această civilizaţie, relativ scurtă, a înflorit între secolele XV-XVI, până la distrugerea ei de către spanioli. Urmaşă a civilizaţiilor Mochica/Moche si Nazca

,• ' r ■■ •,• ' /: • ■

/ j . ..

• ' -ry

m(secolele III-IX d.Hr.), pe care cercetătorii au stabilit-o în Peru, şi mai ales a impresionantei culturi Tiahuanaco, din regiunea Munţilor Anzi, plasată cronologic de arheologi între secolele VIII-XIII, incaşii au preluat anumite progrese materiale şi spirituale ale culturilor anterior menţionate. Aparţinând grupului de populaţii quechua, şi-au impus limba odată cu întărirea stăpânirii lor pe Valea Cuzco; statul incaş a fost condus, după tradiţie, de 13 regi. Dacă, conform cutumelor, creatorul statului incaş a fost Manco Capac, adevăratul întemeietor este considerat Pachacutec Inca Yupanqui (1438-1462). Având capitala la Cuzco considerat de ei centrul lumii (în traducere, Cuzco înseamnă „buricul păm ântului”) - oraş care la venirea conchistadorilor avea o populaţie de200.000 de locuitori, Imperiul Incaş era îm părţit în patru provincii, ai căror conducători, numiţi apo, controlau întreaga activitate din aceste teritorii.

UN IMPERIU CUCERIT CU 170 DE SOLDAŢIîn deceniul al patrulea al secolului al XVI-lea, în urm a conflictului dintre Huâscar şi Atahuallpa, cel din urmă, ieşit învingător, se va confrunta cu mica armată spaniolă (170 de oameni) condusă de Pizzaro. Profitând de frământările interne ale statului incaş, dar mai ales având de partea sa superioritatea militară, Pizzaro va reuşi să îngenuncheze Imperiul Incaş. Răscoala izbucnită peste câţiva ani


tresărire a acestor amerindieni. Ridicarea, se pare, cu această ocazie, la aproape 3.000 de metri a vestitului ansamblu de la Machu Picchu („Vechiul Pisc” în traducere), descoperit în anul 1911 de arheologul Hiram Bingham, reprezintă pentru urmaşi o dovadă a impresionantei culturi a acestei populaţii.

LUPTA PENTRU INDEPENDENŢĂCucerirea treptată a Americii de Sud, în special de către spanioli şi, în parte, de către portughezi (Brazilia), organizarea acestor teritorii în viceregate, direct subordonate puterii de la M adrid sau de la Lisabona, exploatarea nemiloasă impusă de metropolă, bolile, sărăcia şi lipsurile de tot felul vor duce, de-a lungul secolelor, la numeroase ridicări la luptă ale populaţiei indigene.Profitând de situaţia tulbure din metropolă, ca urm are a războaielor napoleoniene, indigenii din teritoriile aparţinând Coroanei spaniole, conduşi de militari neînfricaţi, precum generalul argentinian Jose de San Martin, Bernardo O’Higgins,

general de origine irlandeză, Antonio Jose

de Sucre sau Francisco de Miranda, vor elibera aceste

spaţii, creând statele de mai târziu: Venezuela, Ecuador, Chile,

Bolivia, Peru, Columbia, Peru şi Argentina.

O situaţie asemănătoare va fi şi în cazul Braziliei. In condiţiile crizei prin care trecea Portugalia, ocupată de armata napoleoniană, prinţul regent Joăo şi curtea sa se refugiază în marea lor colonie de peste Oceanul Atlantic. Depăşită de vremuri, încercarea lui Joăo de a introduce vechile rânduieli coloniale se vor izbi de rezistenţa indigenilor. în condiţiile avântului eliberator al zonei, Brazilia îşi va proclama independenţa în anul 1822, fiul lui Joăo, Pedro, proclamându-se împărat, sub numele de Pedro I.

UN TERITORIU AL CONTRASTELORUlterior, în evoluţia istorică, până în zilele noastre, America de Sud se va înfăţişă cercetătorului drept un „teritoriu al contrastelor”. Astfel, deşi zona dispunea şi dispune de numeroase bogăţii, aceste ţări au o economie sub cea a statelor dezvoltate. în cele mai multe dintre cazuri, economia lor a

fost şi este agrară, uneori bazată pe

monocultură. în consecinţă,

RĂZBO IUL LUI BOLIVAR0 atenţie specială trebuie acordată lui Simon Bolîvar. Născut în capitala Venezuelei de astăzi, într-o familie bogată de creoli, beneficiind de o educaţie aleasă la Madrid şi ia Paris, Boli'var va dezlănţui, după întoarcerea în locurile natale, războiul de eliberare a amerindienilor, cunoscut în istorie şi sub numele de Războiul lui Boli'var. Bătălia de lângă localitatea Ayacucho, din Peru, din decembrie 1824, a avut un rol decisiv în lupta de eliberare a coloniilor spaniole. încercările de federalizare susţinute de El Libertador, vor dispărea ca un fum după moartea sa, în iarna anului 1830. Rând pe rând, în funcţie de particularităţi, statele din America de Sud îşi vor proclama independenţa: Argentina, în 1816, Chile peste doi ani, în 1818, Peru peste alţi trei, în 1821, Bolivia, în 1825, Ecuador, în 1830, Venezuela în acelaşi an (1830) si Columbia, ultima, în 1832.

produsele principale ale economiei sunt şi marfa principală pentru export (Brazilia, cafea şi cacao; Argentina, cereale şi carne; Uruguay, carne şi lână; Ecuador, banane, cafea şi cacao etc.). De asemenea, în această lume există un discrepant contrast între condiţiile de viaţă ale majorităţii populaţiei şi o minoritate care concentrează toate avantajele politice şi economice.Politic, principala caracteristică a acestor ţări a fost instabilitatea în cadrul unui sistem instituţional de multe ori clasic, învechit. Schimbările politice sunt frecvente şi, mai puţin în ultimul timp, violente. De altfel, practica loviturilor de stat în aceste ţări, pe care analiştii politici le numesc pronunciamento este, în unele state, un element de tradiţie. Organizate fie de partidele de dreapta, fie de armată, regimurile care au fost instaurate în urm a acestor lovituri de forţă, to t mai rare în ultima perioadă, nu au stabilitate internă, căutând sprijin fie în forţele din interior, fie în străinătate.

DICTATURA LUI AUGUSTO PINOCHETMare emoţie în opinia internaţională a creat lovitura de stat din Chile, din 11 septembrie 1973, prin care a fost înlăturată guvernarea coaliţiei Unităţii Naţionale (noiembrie 1970-septembrie 1973) condusă de Salvador Allende. în urm a acestui puci organizat de forţele militare, cu sprijin extern, preşedintele Allende a fost asasinat, instaurându-se o Juntă militară (guvern dictatorial) condusă de generalul Augusto Pinochet. în ţară s-a dezlănţuit prigoana şi teroarea împotriva oponenţilor noului regim. Partidele fostei coaliţii - Uniunea Naţională - au fost interzise, Parlamentul a fost dizolvat, iar reformele şi măsurile introduse în tim pul celor doi ani de guvernare, anulate. După ce a părăsit puterea, în anul 1990, Pinochet a încercat tot felul de subterfugii pentru a scăpa de

rigorile justiţiei. Arestat în Marea Britanie, în anul 1998, şi extrădat în Chile, doi ani mai târziu, Pinochet nu va da socoteală în justiţie pentru cele aproximativ 3.000 de persoane ucise în tim pul regimului său şi pentru deturnarea a mai m ult de 28 de milioane de dolari din fondurile publice. Moare liniştit, la 91 de ani, în urma unui atac de cord.

Având o istorie zbuciumată, puţin cunoscută românilor, spaţiul sud-american, departe de Europa, atrage atenţia atunci când se întâmplă ceva în afara cotidianului. Exotică prin relief, impresionantă prin vestigiile lăsate moştenire de vechile culturi, contradictorie prin unele aspecte ale civilizaţiei contemporane, lumea Americii Latine invită la cunoaştere şi meditaţie. Cunoaştere pentru a şti mai bine realităţile acestui areal şi meditaţie pentru a pricepe sensul celor ştiute.

TERRA MAGAZIN « 19

Foto

:DR

EAM

STIM

E

(în anul 1535) ca urmare a condiţiilor aspre impuse de cuceritori, mişcare care a

durat câteva decenii,'X (până în 1572) a fost

ultima

MOŞTENIREA CULTURII MAYAPe plan cultural, mayaşii au lăsat posterităţii, alături de scrierea lor enigmatică, importante cunoştinţe legate de matematică (printre altele, ei au descoperit cifra 0), astronomie şi cronologie. Aplecarea exagerată a acestora către cronologie a fost generată, spun cercetătorii, de o mulţime de interese, dintre care cel practic, legat de succesiunea anotimpurilor şi cel referitor la nevoia de cunoaştere, de către clasa sacerdotală, a fenomenelor astronomice, au fost esenţiale.în arhitectură, care impresionează şi astăzi, se disting vestigiile templelor mayaşe, dintre care îl amintim pe cel de la Tikal, din perioada clasică, cu o înălţime de 60 de metri.

INCAŞII, STĂPÂNII ANZILORîn inim a Anzilor, pe teritoriul de astăzi al Columbiei, al statelor Peru şi Chile, s-a dezvoltat civilizaţia incaşă.Cu o economie asemănătoare cu cea a mayaşilor, această civilizaţie, relativ scurtă, a înflorit între secolele XV-XVI, până la distrugerea ei de către spanioli. Urmaşă a civilizaţiilor Mochica/Moche si Nazca

^ , V 3 J

(secolele III-IX d.Hr.), pe care cercetătorii au stabilit-o în Peru, şi mai ales a impresionantei culturi Tiahuanaco, din regiunea M unţilor Anzi, plasată cronologic de arheologi între secolele VIII-XIII, incaşii au preluat anumite progrese materiale şi spirituale ale culturilor anterior menţionate. Aparţinând grupului de populaţii quechua, şi-au impus limba odată cu întărirea stăpânirii lor pe Valea Cuzco; statul incaş a fost condus, după tradiţie, de 13 regi. Dacă, conform cutumelor, creatorul statului incaş a fost Manco Capac, adevăratul întemeietor este considerat Pachacutec Inca Yupanqui (1438-1462). Având capitala la Cuzco - considerat de ei centrul lumii (în traducere, Cuzco înseamnă „buricul păm ântului”) - oraş care la venirea conchistadorilor avea o populaţie de200.000 de locuitori, Imperiul Incaş era îm părţit în patru provincii, ai căror conducători, num iţi apo, controlau întreaga activitate din aceste teritorii.

UN IMPERIU CUCERIT CU 170 DE SOLDAŢIîn deceniul al patrulea al secolului al XVI-lea, în urm a conflictului dintre Hudscar şi Atahuallpa, cel din urmă, ieşit învingător, se va confrunta cu mica armată spaniolă (170 de oameni) condusă de Pizzaro. Profitând de frământările interne ale statului incaş, dar mai ales având de partea sa superioritatea militară, Pizzaro va reuşi să îngenuncheze Imperiul Incaş. Răscoala izbucnită peste câţiva ani



SIM BO LURI S U D -A M E R IC AN E

în pas de tango,» te x t de p ro f. Roxana MURGOCI

Fascinantă, misterioasă şi populată încă de triburi care păstrează unele dintre cele mai vechi tradiţii ale umanităţii, America de Sud reprezintă, şi astăzi, un continent al contrastelor şi al curiozităţilor, dar şi un ţinu t al superlativelor. Să cunoaştem, împreună, câteva dintre ele!

mare parte pe teritoriul Braziliei (80%, înMato Grosso) şi într-o pondere mai mică in Paraguay şi Bolivia; se suprapune unei câmpii aluvionare care, în timpul sezonului umed, este în cea mai mare parte acoperită de ape. Este numită şi „Grădina Edenului” datorită diversităţii remarcabile de plante (peste 3.500 specii) şi de animale (80 de specii de mamifere, 50 de specii de reptile, 400 de specii de peşti, 650 de specii de păsări), care

■m

:s. ' ~ a r - M

prin America Latină

se întâlnesc în peisajul mirific creat de mlaştini şi lacuri. Din multitudinea de menţionăm macaul (A ra macao), cel mare papagal din lume, cu o lungime 100 cm (măsurată din vârful cozii şi

CENTRUL LUMIILocalizat la 25 km nord de Quito, capitala statului Ecuador, M ita d del M un d o (Centrul Lumii) reprezintă, de fapt, un inedit muzeu al liniei imaginare care marchează paralela „zero”: Ecuatorul. Locaţia oficială a Ecuatorului este evidenţiată printr-o linie aurie, trasată pe sub monumentul de formă piramidală, cu o înălţime de 30 m, care are un glob aurit la partea superioară; construcţia a fost finalizată în anul 1982. în cadrul parcului se află şi Muzeul Soarelui - Intinan (localizat într-o grădină de cactuşi), un planetariu, dar şi un model în miniatură al oraşului Quito.

GRĂDINA EDENULUIG ran Pantanal este cea mai mare mlaştină de pe glob, cu o suprafaţă de circa 180.000 km2, care se desfăşoară în cea mai

20 » TERRA MAGAZIN

CURIOZITÂTI GEOGRAFICEi

• America de Sud este cel mai omogen continent din punct de vedere religios, majoritară fiind religia romano-catolică, ca urmare a cuceririlor iberico-portugheze;

• In 9 din cele 13 state sud-americane limba oficială este spaniola;

• Tangoul, originar din Argentina şi Uruguay, a fost inclus, în anul 2009, în patrimoniul UNESCO;

• Quito, din Ecuador, este a doua capitală ca altitudine de pe glob (2.850 m), după La Paz (Bolivia), fiind cea mai apropiată de Ecuator (la 25 km). Quito este dominat de vulcanul activ Pichincha;

• El Alto, din Bolivia, este aeroportul localizat la cea mai mare altitudine de pe glob (4.100 m).

TERRA M A G A Z IN « 21

creştetul capului), dar şi jabiru - cea mai înaltă pasăre zburătoare din America Latină (140 cm). După anvergura aripilor, de 2,3-2,8 m, jabiru deţine locul al doilea după condorul andin.

BIJUTERIA PACIFICULUIO r a ş u l V a l p a r a t s o , num it şi „Bijuteria Pacificului”, a fost declarat, datorită unicităţii arhitecturii şi a aspectului urban, monument al patrimoniului UNESCO. Dispus sub formă de amfiteatru, oraşul este construit pe dealuri cu pante abrupte, cu deschidere la Oceanul Pacific. Amprenta lăsată de dezvoltarea industriei miniere încă de la începutul secolului al XlX-lea se observă şi astăzi în peisajul urban, datorită funicularelor de pe versanţi. La un moment dat, oraşul dispunea de mai m ult de 30 de funiculare, primul fiind dat în folosinţă în anul 1883.

MUNŢII DE GHEAŢĂP a r c u l N a ţ i o n a l „ L o s G l a c i a r e s ” , cu osuprafaţă de aproximativ 4.500 km 2 şi localizat în Patagonia (Argentina), îşi trage numele de la imensa platoşă de gheaţă care ocupă mai bine de jumătate din suprafaţa sa. Ea reprezintă a treia mare calotă de gheaţă de pe glob (14.000 km 2), după cele din Antarctica şi Groenlanda, fiind formată din 47 de gheţari mari şi din circa 200 de gheţari mai mici, localizaţi independent de aceasta. Peisajul parcului este completat de munţi stâncoşi, de păduri şi de lacuri glaciare, aşa cum sunt lacurile Argentino (1.460 km 2) şi Viedma (1.100 km 2), cele mai mari din Argentina. în apele lacului Argentino se revarsă trei gheţari activi, cel mai mare fiind Perito Moreno.G h e ţ a r u l P e r i t o M o r e n o , cel mai mare de pe continentul sud-american, este un gheţar activ care se înalţă şi se extinde anual, cu 1-2 m, în suprafaţa lacului; înălţimea medie a gheţii de deasupra apei este de 60 m. Datorită presiunii exercitate de apă, în masa de gheaţă se produc fisuri/crevase foarte mari, care, la un interval de 4-5 ani, produc rupturi în limba glaciară, ce duc la desprinderea unor mase mari de gheaţă, din care se vor forma apoi aisbergurile. Acesta a fost num it după exploratorul Francisco Moreno, care l-a studiat în secolul al XlX-lea.

DEASUPRA TUTURORT e le c a b in a M e r i d a (Teleferico de Merida), prin altitudinea la care ajunge - 4.765 m, în Pico Espejo - este cea mai înaltă de pe glob şi a doua ca lungime (12,5 km), după cea din Norsjo, Suedia, care are 13,2 km. Aceasta are ca punct de plecare oraşul Merida, din Venezuela, localizat la o altitudine de 1.630 m, iar traseul său oferă o panoramă asupra Sierrei Nevada de Merida. Cabinele au o capacitate de 45 de persoane şi se deplasează cu o viteză de 35 km/oră, urcuşul durând aproximativ o oră.

__________

Foto

: DR

EAM

STIM

E


MAM IFERELE PATAGONIEI

Patagonia, un pământ de la capătul lumii, ostil şi, în acelaşi tim p fascinant, este s itu a tja marginile îngheţate ale nostalgiei, utopiei şi uitării", după cum scria francezul Jean Raspail.Un spaţiu în care aventurierii şi fermierii au trăit doar o vreme alături de băştinaşi, pe care, în trei secole, au izbutit să-i extermine. Primul care a scris despre ei, în anul 1520, a fost Antonio Pigafetta, cronicarul expediţiei iui Magellan. Spaniolii i-au văzut pe băştinaşi ca pe nişte giganţi, dar, ciudat, le-au spus„patagones" (pata-goa = picior mare). Dacă animalele gigantice ca Megatherium sau ca Mylodon au dispărut de mult, fauna actuală este încă diversă şi interesantă, dar multe specii sunt pe cale de a fi exterminate.

O ACTIVITATE PE NEDREPT IGNORATĂTrimis de Muzeul Naţional de Istorie Naturală din Paris pentru a strânge piesf pentru colecţii, tânărul Alcide d’Orbigr doar 24 de ani, debarcă la Rio de Janeirj, 24 septembrie 1826. Va străbate America Sud timp de 7 ani şi 7 luni, explorând Brazilia, Uruguay, Argentina, Chile, Perj Bolivia. în Patagonia a sosit pe 17 ianua

22 » TERRA MAGAZIN

Ţinutul este neted, alcătuit din straturi orizontale de nisip. în

depărtare, pe dealuri, câteva tufişuri mărginesc orizontul celor două

maluri ale lagunei. Se vede Sierra, acoperită de zăpezi. Malurile lagunei

sunt înţesate de păsări: bernicla, două specii de raţe becaţine,

goelanzi, pescăruşi, flamingi, nagâţi, mierle, şoimi. Trecem pe istmul ce

desparte Lago Blanco de o mică lagună, locul de şedere preferat al

flamingilor. Pe marginea drumului, la 20 depăşi, o vulpe tocmai vrea să spargă un ou de bernicla. Ne oprim,

descălecăm şi găsim un cuib, un fel de adâncitură în sol, rotundă,

având un diametru de 30 cm, puţin adâncă şi căptuşită cu pene cenuşii.

Conţinea şase ouă, pe care vulpea le scosese şi încercase să le spargă.

Le luăm de sub ochii vulpii, care stă liniştită pe coadă, la 15 paşi de noi. Este foarte nemulţumită văzând ce facem. Domnul Moreno îmi spune

că vulpile rostogolesc ouăle până la o piatră pentru a le sparge. Ceva mai ■

departe, întâlnim o a doua vulpe, tot atât de puţin sălbatică şi dăm peste ,

un cadavru de guanaco.E m i l R a c o v i ţ ă - f u r n a l , e d . C o m p a n i a ,

B u c u r e ş t i , 1 9 9 9

1829 şi a rămas în preajma lui Rio Negro timp de opt luni, intr-o perioadă de tulburări şi lupte violente, suportând şi rigorile iernii australe. Acestea nu l-au împiedicat însă să cerceteze flora şi fauna regiunii şi să colecteze un material bogat (107 specii de păsări,178 specii de coleoptere, 178 specii de plante, numeroase mamifere, crustacee, moluşte). El este indignat de cruzimea cu care sunt ucise

cirezile de vite şi de ferocitatea cu care sunt omorâţi elefanţii de mare (Mirounga leonina). Alcide d’Orbigny bănuieşte existenţa unei specii distincte de nandu, alta decât Rhea americana, dar nu izbuteşte să obţină un exemplar; se ocupă de rozătoare, studiază comportamentul iepurelui patagonez (Dolichotis), dar este interesant şi de miturile populaţiilor Tehuelche. întors în Franţa, d’Orbigny se consacră studierii materialelor colectate şi redactării notelor de călătorie. Marea sa lucrare,„Voyage dans lAmerique meridionale”, a apărut între anii 1834 şi 1847, cele 11 volume totalizând 4.747 de pagini, 555 de planşe şi numeroase hărţi, dar această extraordinară lucrare, scrisă cu claritate şi eleganţă, a fost şi continuă să fie ignorată. Cele 291 de pagini consacrate faunei, florei şi indienilor din Patagonia au rămas aproape necunoscute.

DARW IN Şi PATAGONIANu aceeaşi soartă a avut-o„Jurnalul de călătorie în jurul lumii"al tânărului englez Charles Darwin, publicat într-o primă ediţie în anul 1839 şi care i-a adus celebritatea înainte de a-şi publica, în anul 1859, „Originea speciilor". Darwin a sosit cu nava„Beagle" la vărsarea lui Rio Negro, pe 3 august 1833 şi a rămas în Patagonia aproape două luni. Ştia de cercetările lui dOrbigny în această regiune şi se temea că francezul a adunat cele mai frumoase specimene pentru muzeul din Paris. Dar acest lucru nu l-a împiedicat să observe natura regiunii, animalele, dar şi comportamentul păstorilor gauchos sau al indienilor şi, mai ales, să dezgroape resturile unor animale mari, care aveau să fie cercetate şt descrise de celebrul paleontolog Richard Owen. A izbutit să găsească o nouă specie de nandu, pe care o căutase zadarnic şi Alcide d'Orbfgny, a observat trei specii de tatu, urmaşi ai marelui Glyptodon din cuaternar, iepuri, guânaci, cerbi; a fost pasionat de geologia Patagoniei, dar resturile fosile ale unor mamifere ierbivore mari, precum Megatherium, Megalonyx, Scelidotherium şi Mylodon, descoperite la Punta Alta, au alcătuit o colecţie cu adevărat extraordinară. Dispariţia acestormamifere mari a fost explicată diferit de Alcide d'Orbigny, discipol al lui Georges Cuvier, creatorul teoriei catastrofelor, şi de Darw in, adm irator al geologului Charles Lyell, autorul principiulu i cauzelor actuale, Primul socotea că marile m am ifere au dispărut datorită unor evenimente neaşteptate şi catastrofice, iar englezul, prin even im ente progresive, graduale.

ROZĂTOARELE VISCACIAîn alte vremuri, viscacia (Lagostomus m axim us), un rozător de talie mare, atingând o lungime de 60 cm şi o greutate de până la 7 kg, era cel mai comun şi mai numeros animal din pampasul arid patagonez. Astăzi, aproape a dispărut,

fiindcă oamenii l-au considerat un animal dăunător. Rudă apropiată a cincilei, vânată şi ea excesiv pentru blana extrem de fină şi foarte scumpă, aparţinând aceleiaşi familii (Chinchillidae), viscacia este un animal cu viaţă socială, trăind în colonii de 20-30 de indivizi, săpând galerii subterane care se pot întinde pe suprafeţe de 600 m2. Are capul mare, masiv, picioarele din faţă sunt mici, terminate cu patru degete, iar cele posterioare, foarte musculoase, cu trei degete prevăzute cu gheare puternice. Blana aspră are o culoare cafeniu-cenuşie, cu o dungă mai închisă pe cap, iar burta este albă. Coloniile de viscacia se întâlnesc pe terenuri plate, lipsite de vegetaţie. Fiecare cuprinde o reţea de galerii subterane, intrările având uneori un diametru de un metru. Pământul este scos lângă intrare, formând un monticul pe care animalele depun şi excrementele aduse din galerii. Un obicei curios al acestor rozătoare este adunarea şi aducerea la galerie a celor mai diverse obiecte pe care le găsesc în deplasările cotidiene: oase, coarne, pietre, tulpini de ciulini. Charles Darwin povesteşte în jurnalul său o istorie aflată de la un gaucho. Omul şi-a pierdut ceasul, călărind noaptea prin pampas. A doua zi a inspectat toate coloniile de viscacia situate pe drumul străbătut noaptea şi, la intrarea unuia dintre ele, şi-a găsit ceasul, adus de un animal. Este un comportament ciudat, care nu a putut să fie încă explicat. în galeriile acestui rozător îşi găsesc adesea adăpost diverse alte specii de păsări, precum cucuveaua săpătoare (Speotyto) sau Geositta, dar şi şopârle sau şerpi, şi chiar vulpi.

TERRA MAGAZIN « 23

Viscacia este un rozător nocturn, care se hrăneşte cu ierburi şi rădăcini, incisivii săi având creştere continuă. William Hudson,în cartea sa, „Sub vântul pampei", consacră un întreg capitol acestui animal (Biografia viscaciei, 31 de pagini), menţionând că este un animal prudent, ce iese doar noaptea şi care se refugiază, la cea mai mică alertă, în galeriile sale, dar căzând totuşi adesea pradă celui mai mare duşman al său, puma (Puma concolor), însă, odată cu pătrunderea oamenilor în pampas, marele prădător a fost aproape exterminat pentru protejarea turmelor de atacurile sale. Viscacia a avut, curând, aceeaşi soartă, motivaţia distrugerii sale, începând cu anul 1907, fiind absolut puerilă. Zonele cu numeroase galerii deveniseră periculoase pentru caii păstorilor gauchos, care se poticneau şi îşi aruncau la pământ călăreţul atunci când picioarele li se înfundau în solul minat de galerii. Campania nemiloasă şi stupidă de exterminare a dus la dispariţia totală a animalului din cea mai mare parte a ariei sale de răspândire.


LA UN PAS DE DISPARIŢIENUTRIA, UN ROZĂTOR ACVATICAnimal mare, corpul şi coada măsurând împreună mai mult de un m etru şi cântărind cam 9 kg, M yocastor coypus, num it de argentinieni şi de chilieni coypu, este un rozător surprinzător în mai multe privinţe: are dinţii coloraţi într-un portocaliu intens, cavitatea bucală se poate închide în spatele incisivilor, capul este masiv, cu mustăţi lungi, degetele de la picioarele posterioare sunt unite printr-o membrană şi are coada solzoasă, de formă cilindrică. La castor, aceasta este aplatizată, iar la şobolanul moscat, turtită lateral. Am amintit aceste două specii fiindcă nutria mai este numită adesea castor chilian, iar numele latinesc Myocastor înseamnă „şobolan- castor”. Dar ea nu are nicio legătură cu castorul şi cu şobolanul, înainte de a prezenta obiceiurile nutriei, voi aminti o întâmplare ciudată, petrecută în prima jumătate a secolului al XlX-lea, când animalul era mult mai numeros în stare sălbatică, iar blana sa, destul de preţuită o vreme, era exportată în cantităţi mari spre Europa. Generalul argentinian Juan Manuel de Rosas (1793-1877), pe care l-a întâlnit şi Charles Darwin în septembrie 1833 şi l-a descris drept un om extraordinar, a dat un decret prin care se interzicea vânarea lui Myocastor. Rezultatul a fost cel puţin ciudat: animalele s-au înmulţit enorm, şi-au schimbat comportamentul, au părăsit apa,

devenind terestre şi migratoare, răspândindu-se pretutindeni, în căutarea hranei. Apoi, brusc, o misterioasă boală s-l abătut asupra populaţiilor de coypu, care i ajuns la un pas de dispariţie. Cu timpul, specia şi-a revenit şi a avut şansa ca b la ri | să nu mai fie apreciată o bună bucată de vreme.întorcându-ne la biologia coypu-lui, ma: trebuie precizat faptul că este un anima] crepuscular şi acvatic, care noaptea scoa nişte sunete ce l-au tulburat pe Hudson. fiindcă semănau în mod straniu cu gem; şi strigătele unor oameni răniţi. El îşi sa vizuinele în malurile râurilor, acestea 1 scurte şi neramificate, terminându-se printr-o simplă cameră. Dacă malul nu i tocmai potrivit pentru acest scop, anima îşi face un cuib acoperit cu stuf, pe usc la suprafaţa apei. înotător agil, coypu îş petrece majoritatea timpului în apă, pe mişcându-se greoi, dar când este în per poate alerga şi sări cu rapiditate, însă ] pe distanţe scurte. Trăieşte în cupluri şi adesea în colonii mari. Se hrăneşte cu : acvatice, dar adesea şi cu scoici şi me’ c îngrijeşte cu mare atenţie blana, perii:’ cu ghearele şi netezind-o, apoi ungânc- o secreţie grasă, produsă de glandele : la comisura buzelor şi în preajma anu împerecherea are loc în septembrie ; octombrie, femela născând, după o i de 130 de zile, cinci sau şase pui. Ma cu puii pe apă noaptea, purtându-i pt spatele său. Cei care nu-şi mai găsesc . urmează înot, scoţând sunete plângăe Puii au încă de la naştere ochii desch blana şi dinţii complet dezvoltaţi, i continuă să sugă la cele şase mamele femelei, cam o lună şi jumătate.

DIN SĂLBĂTICIE, ÎN CRESCĂT.:

Pentru blana sa, care necesită un trata special pentru înlăturarea perilor lunc înainte de folosire, coypu este crescut; în ferme specializate, ceea ce a mai s : presiunea asupra animalelor sălbatice asemănător s-a întâmplat şi cu un ah : blană preţioasă deasă, fină şi moale. lanigera, foarte numeros altădată în :: vestice şi muntoase ale Patagoniei ş La sosirea spaniolilor în Peru şi în Q animale erau extrem de numeroase: - Anzilor. Vânate masiv pentru blană,: împuţinat la sfârşitul secolului al XlX-lea, cîncilele dispărând aproa: t din natură, prin anul 1920. Abia da:: fi găsite câteva exemplare, pentru ? 1 într-o fermă specializată americar: pretutindeni ferme în care sunt ere:, iar numărul lor se ridică, probabi : milioane de exemplare.

Cobaiul pitic, Microcavia austmlis

COBAIUL PITIC SAU PORCUL Di INDIACunoscut şi astăzi drept „porc de India”, aşa cum îl numise, în anul 1554, marele naturalist elveţian Konrad Gesner, la 62 de ani după descoperirea Americii de către Columb, care credea că a ajuns în Indii, acest rozător mic din pampasul patagonez era num it de băştinaşi cui, din cauza sunetelor pe care le scoate - un fel de guiţat. Zoologii îl numesc M icrocavia austmlis.Sunt rozătoare de dimensiuni mici, cu cap masiv, urechi scurte şi coadă atrofiată. Au molari fără rădăcini, cu creştere continuă. Trăiesc în grupuri mici, de 5-10 indivizi, în spaţiile deschise ale pampei, săpând vizuini în care se adăpostesc ziua, iar noaptea ies la păscut, hrănindu-se cu tot soiul de graminee şi alte vegetale. Merg mereu pe aceleaşi cărări, pe care ajung să le bătătorească. Se împerechează pe tot parcursul anului, cei 2-4 pui pe care-i naşte femela, după o gestaţie de 70 de zile, fiind perfect dezvoltaţi şi capabili să alerge după numai câteva ore de la naştere. Sunt alăptaţi doar trei săptămâni şi ajung la maturitate sexuală la vârsta de 70 de zile. Astăzi, numele de „porc de India” este folosit doar pentru cobaiul domestic (Cavia aperea porcellus), originar din Peru.

cum fac pisicile, iar cu partea anterioară a membrelor anterioare îşi spală faţa, frecând-o serios, fiindcă, după o vreme, perii de pe labă sunt aproape tociţi. La fel ca alte animale din Patagonia, mara a fost aproape complet exterminată, în partea estică a regiunii.

TUC0-TUC0, ŞOBOLANUL CU PIEPTENEEste tot un rozător săpător foarte comun în Patagonia, trăind în coloniile mari din regiunile uscate, cu sol nisipos. Sapă galeriile foarte aproape de suprafaţa solului, adunând pământul în grămăjoare mici, asemănătoare cu cele ale cârtiţelor. Fac zi şi noapte un zgomot extraordinar, vocea lor puternică şi sonoră amintind de loviturile unor ciocane pe nicovală, la început mai slabe, pe care urechea omului nu le percepe, apoi din ce în ce mai rapide. Sunt peste 20 de specii de tuco-tuco, cu dimensiuni între 15 şi 30 cm, cel mai cunoscut fiind tuco-tuco al lui Knight (Ctenomys knighti), num it şi şobolan cu pieptene, fiindcă degetele lui posedă perii din peri, în formă de pieptene, folosite la lopătarea şi evacuarea pământului săpat. în unele regiuni ale Patagoniei, reţelele de galerii se întind pe suprafeţe mari, încât este greu să mergi fără ca piciorul să nu se afunde în păm ânt şi mai cu seamă caii înaintează cumplit de greu, accidentele fiind destul de dese. Emil Racoviţă a notat în jurnalul său patagonez (noiembrie 1897) problemele cauzate de mulţimea galeriilor de tuco-tuco. Totuşi, acest rozător mic a scăpat de soarta pe care oamenii i-au hărăzit-o, cum am amintit deja, când am povestit despre viscacia.

CERBII PATAGONEZI MIROS A USTUROI!Din marele grup al cerbilor, o întreagă subfamilie (Odocoileinae) grupează exclusiv cerbii americani. Din cele şase genuri principale, cu o mulţime de specii, unul este cantonat în America de Nord, iar celelalte

MARA, IEPURELE PATAGONEZTrăind în regiunile acoperite de tufişuri şi ierburi ale Patagoniei, mara (Dolichotis patagonum) seamănă, la prima vedere, cu un iepure mai degrabă decât cu rudele sale, cobaii. De altfel, are şi talia unui iepure, cu o lungime a corpului de 70 cm, o coadă foarte scurtă şi o greutate care poate depăşi 10 kg. în plus, este un alergător foarte rapid, capabil adesea de salturi de până la 2 m. Sapă galerii lungi şi adânci, în care se adăposteşte, iar femelele nasc trei sau cinci pui, complet dezvoltaţi, dar extrem de temători, rămânând cel puţin nouă luni lângă mamă. Se curăţă, folosind dinţii, aşa

TERRA MAGAZIN « 25


PUDU, CEL MAI MIC CERB DIN LUME!Are o înălţime la greabăn de numai 35 cm şi o lungime a corpului de 80 cm, iar puiul la naştere are o înălţime de doar 15 cm. Capul este mic, cu botul alungit şi urechile acoperite

26 » TERRA MAGAZIN

grădina zoologică din Berlin şi s-a putut studia comportamentul lor. Sunt animale ca se îmblânzesc uşor, mănâncă din mână şi se lasă mângâiate. Ivan Sanderson, marele zoolog american, povesteşte că mai multe generaţii de pudu au fost crescute într-un apartament din Paris şi îmblânzite exact ca nişte câini. De altfel, majoritatea celor care i-au văzut au crezut că sunt câini, având mărimea unui fox terrier.

CARNIVORELE PATAGONIEIDespre puma (Pum a concolor), cel mai celebru prădător din pampasul patagonez, am citit nenumărate istorii, probabil cele mai multe dintre ele fanteziste, dar care au creionat o întreagă mitologie despre aceas:: superbă felină. Pentru unii este un prădătq teribil, pentru alţii un animal laş. Crescători de vite l-au urât şi au făcut tot ce au putut pentru exterminarea lui. Fără îndoială, dincolo de pagubele reale aduse fermierilci

cinci sunt sud-americane. Dintre acestea, două s-au adaptat la viaţa în pampasul patagonez. Unul chiar se numeşte cerbul de pampas sau goazu (Odocoileus bezoarticus). El este un animal svelt, cu picioare lungi, cu coarne puţin dezvoltate, cu blană fină, mătăsoasă, având în mijlocul spatelui o tufă de peri. Cântăreşte între 30 şi 40 kg, la o lungime de 1,2 m. Masculii au nişte glande interdigitale a căror secreţie are un puternic miros de usturoi, care poate fi simţit de la o distanţă de 1 km, fiind mai accentuat în perioada de rut. Poate că această particularitate înlesneşte legătura între membrii familiei sau ai grupului familial, împerecherea nu se produce într-un anume anotimp, iar masculul se împreunează doar cu o singură femelă. Puiul are o blană cafenie, brăzdată de patru dungi albe, pătate, şi este îngrijit de ambii părinţi, caz aproape singular printre cervide.Cum în Patagonia multe dintre marile întinderi ierboase au fost transformate în zone pentru cereale, goazu a încercat să se retragă în regiuni încă puţin populate, pentru a supravieţui. Din păcate, cele trei subspecii ale cerbului de pampas au fost aproape exterminate; una dintre ele, Odocoileus bezoarticus color, mai există doar sub forma unor mici turme, aflate în posesia unor fermieri. Celelalte două, vânate excesiv, sunt ameninţate cu dispariţia.

de peri lungi, iar coarnele sunt doar nişte mici proeminenţe. Culoarea blănii variază între un brun roşcat şi un cenuşiu pal. Sunt două specii de pudu, una nordică, Pudu mephistopheles, şi alta în sud, în partea vestică a Patagoniei, Pudu pudu , odinioară larg răspândită, astăzi trăind doar în Anzii chilieni şi în insulele de pe coasta Ţării de Foc, în Insula Chiloe de pildă. Animal tipic pentru zonele de hăţişuri aproape de nepătruns, acest minuscul cervid este foarte sperios şi sălbatic în cursul verii sudice, dar iarna se apropie de zonele locuite. A fost vânat cu sălbăticie şi este condamnat la dispariţia totală din natură. încă din anul 1896 au fost aduse câteva exemplare la

puma a fost un agent important de selecţie naturală, care a asigurat sănătatea vânatului. Săritor extraordinar, ajunge în vârful unui copac înalt de 6-7 m dintr-un singur salt, aproape fără elan, alergând foarte repede, dar pe distanţe scurte. Atacă toate mamiferele, pândindu-le şi sărind brusc asupra lor pentru a le rupe gâtul cu o muşcătură, dar dacă atacul eşuează, nu îşi mai urmăresc prada. Adult, puma nu are duşmani naturali.Şi jaguarul (Panthera pardus) coboară uneori în pampasul Patagoniei, dar altele sunt felinele caracteristice. Una este pisica lui Geoffroy (Leopardus geoffroyi), care are dimensiunile unei pisici domestice, este bună căţărătoare, dar şi înotătoare, în unele zone fiind numită pisica pescar. Atacă păsări şi mai ales mamifere mici. Pisica de pampas (Lynchailurus pajeros) este singura pisică sud-americană cu urechi ascuţite, dar fară pămătuful de peri din vârf. Comportamentul său este aproape

necunoscut şi, probabil, se hrăneşte cu rozătoare, păsări, şopârle şi insecte mari. Dintre canidele din Patagonia, amintim lupul cu coamă (Chrysocyon brachyurus), aguarâ guazu, cel mai mare canid sălbatic, şi aproape la fel de mare, lupul lui Magellan (Dusicyon culpaeus), numit, în sudul Patagoniei, culpeo. Are o blană roşiatică, cu pete cafenii, şi se hrăneşte cu rozătoare, păsări, dar şi cu oile fermierilor, care încearcă să-l distrugă.

ŞIREATA DIN PAMPASPe coastele estice ale Patagoniei trăia lupul antarctic (Dusicyon australis), întâlnit şi în Insulele FalWand. Animal deloc temător, se apropia de om, putând să primească din mâna sa o bucată de carne, dar, în timp ce mânca, era omorât. Darwin, care a întâlnit aceste animale, povesteşte că au îndrăznit să intre în cort şi să smulgă o bucată de carne aflată sub capul unui marinar adormit. Introducerea oilor în Patagonia a însemnat însă decretul de moarte al acestui carnivor, iar ultimul exemplar a fost împuşcat în anul 1876.Vulpea de pampas (Dusicyon gymnocercus) trăieşte în zonele de pampas aproape lipsite de vegetaţie şi se hrăneşte cu mamifere mici,

broaşte, şopârle şi păsări. Este un animal îndrăzneţ care nu prea se teme de om, aşa cum a observat şi Racoviţă. Aceste vulpi sapă vizuini sau se adăpostesc între rădăcinile unui copac, dar cel mai adesea folosesc vizuinile de viscacia sau de tatu. Deşi este o mare distrugătoare de rozătoare, oamenii o ucid cu hoituri otrăvite fiindcă, din când în când, mai doboară un miel. Din fericire, marea sa prolificitate a salvat-o de la dispariţie, populaţiile refacându-se după câţiva ani. Departe de a încheia enumerarea animalelor din Patagonia, ne vom opri totuşi la acest animal care a reuşit să supravieţuiască în ciuda încercărilor oamenilor de a-1 distruge.

Intră pe w w w .terram agazin .ro şi află mai multe despre personalităţile care au cercetat Patagonia şi ale căror nume stau înscrise, cu litere de aur, în istoria ştiinţei: Francisco Moreno, Emil Racoviţă, William Henry Hudson etc.

Foto

:DRE

AMST

IME


Limită de provin

Frontieră de stat |

Comunitate ii

Altitudini peste 600 m

Altitudini între 200 şi 600 m

Altitudini sub 600 m

conform unui decret prezidenţial din anii 1999. După anul 1990, s-a legalizat supra de locuire pentru waorani la 716.000 h a ,| limitele unui relief de câmpie, cu altitud ce variază între 100 şi 300 m. în anul ÎS statul ecuadorian avea să recunoască teritoriul locuit de waorani ca fiind de 612.560 ha.

UN MEDIU UMED Şl SUFOCANTMediul în care trăiesc waoranii este dat . pădurea ecuatorială umedă, cu temperaţi medii anuale ce ajung la 24°C, în timp i mediile lunare variază între 23 °C, în Iun iulie şi 26°C, în lunile decembrie-ianuar Anual, precipitaţiile depăşesc 2.800 mm,, peste 350 mm în luna mai şi cu 153 m i luna decembrie, în partea nord-estică.'

în număr de 2.200-2.500 de persoane, waoranii au trăit într-un spaţiu desfăşurat pe 20.000 km 2, la sud de râul Napo şi la nord de râul Curaray, unde Parcul Natural Yasuni, recunoscut ca rezervaţie mondială a biosferei de către UNESCO, a fost creat, în anul 1979, pentru a-i proteja pe tagaeri. Acest parc acoperă o mare parte din teritoriul lor ancestral şi restricţionează accesul pentru exploatarea de petrol,

UN TERITORIU PLIN DE BOGĂŢII NATURALERezervaţia Etnică W aorani se în tin d e pe 6 .100 km :, partea sa estică fiind inclusă în Parcul Natural Ya: şi este traversată de drum ul care duce la portu l şi la centrul petrolier Puerto Francisco de Orellana. Alte resurse de interes internaţional ale regiunii locuite d e w aorani sunt arborele de cauciuc şi filde. vegetal {produs de p lanta Phyielephas macrocarpa şi solicitat de com erţul m ondial), lem nul de aca şi cedrul spaniol. De asem enea, fauna este variată şi densă: circa 200 de specii de m am ifere, 610 sp t avicole, 111 specii de am fib ien i, 107 specii de reptile, 268 specii piscicole şi num eroase specii de nevertebrate. Presiunea exercitată de exploatările petroliere a dus la restrângerea suprafeţei de loc a w aoranilor doar în zona Tivacuno-Curaray. La această extindere spaţială se adaugă şi o le o d u c tu i: traversează M unţii Ânzi până la portu l Esmeraldas, pentru export.

28 » TERRA MAGAZIN

Supranumiţi „poporul pădurii", waoranii trăiesc în partea amazoniană a teritoriului j statului Ecuador, fiind dispersaţi în provinci 1 Napo, Orellana şi Pastaza. Cunoscuţi şi sub j numele de huaorani, waoranii au fost num t „Aucas"de alte populaţii, cuvânt peiorativ, 1 de origine quechua, cu sensul de„sălbatici ai pădurii", ca urmare a atitudinii agresive faţă de alte populaţii, pe care o au aceşti baştină] amazonieni.

C TERITORIUL OCUPATIN PREZENT DE WAORA*

partea sudică a spaţiului waoranilor, temperatura medie anuală este de 25 °C, cu diferenţe mari între valorile medii lunare extreme: 15°C şi 38°C, în timp ce precipitaţiile anuale variază între 2.425 mm şi 3.145 mm. în aceste condiţii, umiditatea medie anuală este de 88%, ceea ce presupune un mediu umed şi sufocant.

IZOLARE TOTALĂOriginea huaoranilor este încă necunoscută, fiind, până în ziua de astăzi, învăluită în mister, asta şi pentru că limba vorbită, numită „huao tiriro”, nu prezintă similitudini cu nicio altă limbă din regiune - se pare că au migrat din estul bazinului Amazonian, într-o perioadă nedeterminată. Tradiţia waoranilor spune că ei ar fi coborât în josul râului de mult timp, evitând canibalii. De asemenea, practicile lor nu au nicio legătură cu populaţiile apropiate sau cu eventualii turişti.Cu două generaţii în urmă, ei utilizau încă topoarele din piatră cioplită şi locuiau în pădurile cu ploi imense şi impenetrabile, care le asigurau adăpost şi protecţie.Trei clanuri - Tagaerii, Taromenane şi Onamenane - au hotărât evitarea contactului cu lumea exterioară, m enţinându-şi modul de viaţă graţie faptului că trăiau pe teritorii izolate, puţin sau deloc frecventate de alte populaţii, în anul 1956, cinci misionari evanghelişti nord-americani au încercat o apropiere de waorani, dar au fost omorâţi imediat de lancea acestora. Contactul cu lumea occidentală a continuat în anul 1958, prin

intermediul misionarilor evanghelişti de la Institutul Lingvistic Ete.Ultimul contact realizat de doi misionari cu un grup autohton de tagaeri, în anul 1987, a cărui izolare deliberată este încă strictă, a dus la moartea acestora. Respectivii misionari au încercat să convingă tribul de tagaeri să accepte pătrunderea lucrătorilor pentru extracţia petrolului pe teritoriul lor.

A R M Ă M O R TALĂ DE 2 METRNum eroşi huaorant sunt încă vânători şi

'd e bum

După acest incident, tagaerii şi-au abandonat locuinţele şi s-au deplasat în alte spaţii din pădurea amazoniană, manifestându-şi refuzul de a contacta lumea modernă. Aceste triburi trăiesc în profunzimea pădurilor amazoniene, între râurile Tiputini şi Cononaco.

ŞAMANII Şi FIINŢELE SUPREMEWaoranii cred în revenirea vieţii după moarte. Din punctul lor de vedere, corpurile celor morţi nu sunt decât simple treceri ale vieţii spirituale în alte situaţii ale existenţei. De asemenea, m orţii sunt îngropaţi cu toate bunurile pe care le posedă.Pe de altă parte, ei cred în trei fiinţe supreme: vulturul-harpie, care guvernează cerul; jaguarul, care guvernează teritoriul; anaconda, care domină mediul înconjurător. Şamanii sunt autoritari şi se protejează prin spiritul jaguarului în momentele de nelinişte, când transele sunt numeroase şi nu pot fi depăşite. De asemenea, şamanii sunt depozitarii istoriei, ai miturilor şi ai legendelor comunităţii şi „comunică” cu spiritele aflate dincolo de mijloacele lor de percepţie, folosind băuturi halucinogene, obţinute din ciuperci şi din diverse plante.

OTRĂVURILE OCCIDENTALEPătrunderea exploatărilor de petrol în adâncul pădurii amazoniene şi, deci, pe teritoriul ancestral al waoranilor, avea să ducă la apariţia hepatitei B, a poliomielitei şi a gripei, care au fost fatale pentru mulţi băştinaşi, aceştia fiind vulnerabili în faţa bolilor „de im port”. După anul 1990 au fost identificate noi câmpuri petroliere sub văile Rio Pastaza şi Napo, estimate la 150 de milioane de barili, în timp ce producţia de petrol are o contribuţie de circa 50% la bugetul ţării. Totodată, şi-au făcut loc malnutriţia, din cauza reducerii arealului de existenţă şi de procurare a resurselor de hrană. Mai mult decât atât, vânatul, pescuitul şi culesul au fost limitate treptat, în condiţiile atracţiei vieţii civilizate graţie companiilor petroliere, care n-au ezitat să-i corupă prin ofertele de alimente, medicamente, puşti, benzină, motoare şi utilaje, grupuri electrogene şi „otrăvurile” occidentale: banii şi alcoolul.S-a creat, astfel, un alt mod de viaţă, de relaţionare cu mediul, foarte diferit de modelul tradiţional. în aceste condiţii, impactul cultural a adus, în partea vestică a teritoriilor ancestrale, primele aşezări, cu construcţii din lemn, iar waoranii care au acceptat modelul de viaţă civilizat folosesc pentru protecţie îmbrăcămintea şi

TERRA MAGAZIN « 29

Foto:

www

Save

Yasu

ni.o

rg,

un pr

oiect

Save

Ame

rica's

For

est


încălţămintea, iar pentru hrană alimentele utilizate în bucătăria lumii civilizate, altele decât cele tradiţionale. S-a creat chiar un sat imens pentru a adăposti huaoranii, cu dotări

complexe, cu spital şi cu mijloace de acces (elicopter şi avion).Toate aceste modificări au apărut pe fondul altui potenţial climatic specific teritoriilor situate dincolo de cele ancestrale, spre dealurile de la poalele Munţilor Anzi, unde temperatura medie anuală variază între 11,25°C şi 13,5°C, iar cantităţile de precipitaţii, m ult mai reduse, nu depăşesc 650 m m /an la Puerto Francisco de Orellana.

IMPOSIBIL DE EDUCATEducaţia este o chestiune nesoluţionată, având în vedere calitatea scăzută a învăţământului destinat indigenilor, care s-a finalizat cu numeroase efecte negative, precum: eşecurile, abandonurile şcolare şi fenomenul de respingere a limbii şi culturii oficiale. Pe de altă parte, conceptul de bilingvism de menţinere (păstrare), lansat la nivelul ţării pentru a susţine faptul că educaţia trebuie să înceapă cu limba maternă (indigenă), în primii ani de şcoală, după care să se introducă, progresiv, castiliana (spaniola) ca obiect de învăţământ şi instrument de învăţare, n-a fost niciodată realizat.

NUEVO ROCAFUERTEt»C

PUERTO FRANCISCO DE ORELLANA- 13

12,5

I II III IV V V I V II V III IX X XI XII

I Precipitaţii — Tem peratura m edie lunară

I li III IV v VI VII V III IX x X I XII

I Precipitaţii — Tem peratura m edie lunară

Oricum, obiectivul programelor bilingve destinate minorităţii indigene era şi este j le proteja drepturile lingvistice şi cultural-.:. Totuşi, neglijând „cultura în practică” şi reducând cultura la limbaj, respectivele programe încurajează mai mult emergenţi identităţii discursive, neadaptată la continuitatea culturală a grupurilor indige nomade şi egalitariste.

ACASĂ LA WAORANIPersistenţa identităţii huaoranilor se menţid trăind încă în „maloca/nanicabo”, în mijlocii pădurii, până într-o zi când vor deveni păra la civilizaţia modernă, într-un sat cu şcoală, dar într-un alt context şi cu alte competentei pe care, acum, nu le au. A merge, a cânta şi i mânca numai carne de vânat sunt percepuţi ca achiziţii simultane, ce au marcat începur. autonomiei. De asemenea, a învăţa să procui obiecte, pentru nevoile casnice sau pentru vânat, reprezintă cultura materială limitată a waoranilor.Locuinţa („nanicabo” sau „maloca”) reprezintă o construcţie lungă, care adăposteşte 10-15 persoane. De asemenea ei obişnuiesc să se adune pentru a cânta, : dansa şi a sărbători evenimentele întâmpL în timpul zilei, precum vânatul şi peripeţ.. din peregrinările pentru culesul fructelo: timpul serbărilor, ei consumă o băutură : manioc fermentat („chicha”). De asemene în timpul ceremoniilor îşi mânjesc, recipi corpurile cu vopsea roşie, obţinută dintr-i amestec de plante.Bătrânii dirijează comunitatea şi deciziile' iau în sânul comunităţii. Atribuţiile cotidiene sunt împărţite pe cele trei dome ce privesc vânatul, locuinţa şi grija copiiic

Explicaţi:! palorile ridicate ale temperaturii medii

lunare determinate pentru localitatea Nuev, Kocaruerte, în comparaţie cu valorile medii lunare mai scăzute ale temperaturii determ-,

pentru Puerto Francisco de Orellana;2. Cantităţile anuale foarte mari de precipitaţii

înregistrate la Nuevo Rocafuerte, fată de * cantităţile anuale scăzute înregistrate la Puei Francisco de Orellana;

3. De ce, spre deosebire de România, unde temperaturile medii lunare cele mai mari se înregistrează în luna iulie, la ambele statii ecuadoriene, temperatura medielunară cea mai mare s-a înregistrat în lunile decembrie şi ianuarie, iar cea mai scăzută în luna iulie, f h

Intră pe www.terramaşiiiişi află răspunsurile corecte.

ANUL ŞCOLAR 2012-2013IN PREM IERĂ

SI ÎN EXCLUSIVITATEColecţia de hărţi„Geografia fizică a continentelor"

este realizată de

© Copyright Terra Magazin, Editura CD PRESS, 2012«— i

G E AMERICA DE SUD, Argentina

Colecţia de 10 hărţi „Geografia fizică a continentelor" prezintă în fiecare număr al revistei TERRA MAGAZIN, în anul şcolar 2012-2013, un articol de factură geografică, dar şi cu elemente specifice de geomorfologie generală, referitor la fiecare dintre continentele Terrei,

la care se adaugă harta fizică a continentului respectiv şi hărţi fizice ale unor state reprezentative.Pentru o bună vizualizare, în cazul hărţilor statelor, relieful acestora este prezentat în culorile clasice,

în timp ce statele vecine şi regiunile înconjurătoare sunt colorate cu gri.Ordinea pe numere de revistă a continentelor prezentate precum şi a unităţilor geografice componente

urmăresc succesiunea clasică a acestora din toate manualele şi auxiliarele şcolare în vigoare.

Vulcanism andezitic J

Litosferă parţia l top ită

C O LEC Ţ IE » geografia fizică a continentelor » N R. 6

A M ER IC A DE SUD

Crustă oceanica

l i t o s f e r ăl it o s f e r ;

Un continent mai „vulcanic" decât toate

Ascensiunea m aqm ei andez itice

Studiile geologice recente au identificat numai pe continentul sud-american peste 135 de vulcani ( ) din timpurile istorice şi

până în prezent, din care mai mult de sunt activi, ceea ce reprezintă aproape

* 1/3 din vulcanii activi de pe glob. lată de ce America de Sud

este„cel mai vulcanic i continent de pe glob".

a s t e n o s f e r

» t e x t d e p ro f. u n iv . dr. M ih a e la D IN U , p ro f. u n iv . dr. A d r ia n C IO A C Ă

Expresia care a caracterizat America de Sud drept„cel mai vulcanic continent de pe glob" am găsit-o în cursul universitar„America Centrală şi America de Sud" publicat de Andrei Incze de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, acum mulţi ani. Acest superlativ este, desigur, intrigant, dar are nevoie de o susţinere ştiinţifică. Să încercăm, aşadar, să creionăm, în detaliu, acest atribut neobişnuit al Americii de Sud.

Odată cu „revoluţia geoştiinţelor” - cum a num it Dan Rădulescu, de la Universitatea Bucureşti, etapa schimbării ideilor de bază şi a apariţiei teoriei tectonicii globale, susţinută de existenţa şi de dinamica plăcilor litosferice - cauzele şi amploarea vulcanismului trebuie privite ca o consecinţă

a transformărilor care au loc atât în manta superioară, cât şi în ansamblul crustei. Consumul de crustă, din partea de sud-es; bazinului Pacific, are loc prin intermediul fosei Peruviano-Chiliene, despre care acel profesor Rădulescu susţine că însoţeşte, p< toată latura sa vestică, America de Sud. Di nu se referă strict la vulcanismul sud- american, Hans-Ulrich Schmincke, de la Universitatea din Bochum, apreciază, pe lângă rolul subducţiei, şi pe cel al deplasăi spre vest a plăcilor tectonice nord şi sud- americane, explicând astfel existenţa fâşiei de orogen a Anzilor, lungă de 9.000 km, d la Peninsula Paria până la Ţara de Foc. Deşi, în timp, eroziunea a distrus multe conuri vulcanice, există încă multe crater; bine conservate. Platourile vulcanice, deşi mai restrânse decât în America de Nord, s-au format prin revărsări cu caracter aci: est de Anzi, cu excepţia celor ce formează Platoul Patagoniei, care au caracter bazic. Vulcanismul actual este reprezentativ la o două extremităţi ale Anzilor, respectiv în masivele Columbiei şi Ecuadorului, în nc i şi în cele Chiliano-Patagoneze, în sud.

O C E A N U L P A C I F I CFosa Atacama (- 7.973 m)

A M E R I C A D E S U I

Crustă continentală (cratogenuf brazilian)

AR

GEN

TINA

u

COLECŢIE »

GEOGRAFIA FIZICĂ

A CONTINENTELOR

» NR.6

AMERICA

DE SU

D

Bază cartografică: M ichael SCHMELING / DREAMSTIME

■>_. [gpŞ;

„Căpăţânile de zahăr", termen care la noi este echivalent pentru„Pâo de Aţucar", cu care portughezii au botezat acele forme de relief conice-rotunjite, care domină un spaţiu colinar sau de platformă mai joasă ori submarină (tradus în franceză„Pain de Sucre"sau în engleză „Sugar Loaf") nu este o traducere mot â mot, în limba română, a numelui „Pâinile de Zahăr".

TERRA M A G A Z IN « 3 7

care provin din platou (Moxoto, Mundau, Pajeu, Paraiba do Norte, Serido şi Una) urmează liniile tectonice de forfecare ale Platoului Borborema, separând multiple blocuri cristaline bine individualizate geomorfologic, ce definesc un peisaj specific. în plus, structurile geologice prezintă resurse minerale de valoare (turmalină, acvamarin, granat, ametist), a căror extracţie şi prelucrare a atras de secole o populaţie numeroasă. Oraşul Parelhas este poate cel mai reprezentativ exemplu de centru care deţine nu numai resurse minerale, dar şi patentul procesului de prelucrare a acestora.

BUN VENIT LARIO!Pe teritoriul României a circulat, încă din secolul al XlX-lea, noţiunea de „căpăţână de zahăr” (de la „capitina”, din latina populară) dată calupurilor de zahăr rafinat, depozitate pe corăbii, în secolul al XVI-lea. De aceea, încă de la începuturi, în literatura geografică şi geologică autohtonă el circulă cu acelaşi nume dat în întreaga lume formelor cu aspect de proeminenţe conice mai înalte şi rotunjite, din spaţiul m ontan sau colinar, nume dat şi unor forme reziduale, frecvente în platourile structurale. Formele care au inspirat acest nume sunt blocurile cuarţifere sau granitice din regiunea de ţărm cu climat cald şi umed a cartierului Morro da Urca, din Rio de Janeiro. Cel mai reprezentativ

LUMEA CONTRASTELOR BRAZILIENIPodişul Braziliei (cunoscut şi ca Planalto Brasileiro) reprezintă o treaptă mai înaltă faţă de câmpia aluvionară a Amazonului, o regiune geografică enormă, extinsă între 3° şi 35° lat. S, care ocupă mai bine de jumătate din suprafaţa ţării (circa 4,5 mii. km 2). El este alcătuit din dealuri, podişuri şi lanţuri muntoase vechi, nivelate, dezvoltate pe scuturi cristaline acoperite, în mare parte, de roci sedimentare şi vulcanice. Vechile fluxuri de lavă bazaltică au dat naştere celei mai mari părţi a regiunii. Cu toate acestea, eroziunea a jucat un rol important în modelarea podişului, formând depozite sedimentare extinse la poalele munţilor.în partea sa centrală, podişul are altitudini medii de 800-900 m, dominat ici-colo de

horsturi care se ridică până la 1.350 m altitudine (Serra de Goiâs). Către est şi sud-est, scutul Atlantic atinge înălţimi majore: Serra do Mar (1.889 m), Serra da Mantiqueira (2.787 m) şi Pico da Bandeira (2.890 m), ale căror versanţi estici prezintă aspecte rupturale către ocean. De-a lungul malului drept al râului Săo Francisco, crestele ascuţite ating 1.500 - 2.100 m în Serra do Espinhaşo.Platoul Borborema reprezintă partea de nord-est a Podişului Braziliei, fiind o regiune muntoasă veche, cunoscută în plan local ca Serra da Borborema; aceasta se întinde pe circa 250 km, de la sud-vest la nord-est, unde formează promontoriul capului Săo Roque. Platoul are o altitudine medie de 400-500 m, dar atinge, în vârful Pico do Papagaio, 1.260 m. Mai multe râuri

CO LEC ŢIE » geografia fizică a continentelor » N R. 6

dintre ele este blocul din granit mărginit de apele Golfului Guanabara, al cărui toponim, Pâo de Aşucar, este cel generalizat pentru acest tip de relief.Geologii apreciază că a apărut cu peste 600 de milioane de ani în urmă, atunci când America de Sud s-a separat de Africa, fragmentând partea de vest a Gondwanei. Având o înălţime de 395 m deasupra nivelului oceanului, are o vedere panoramică asupra oraşelor Rio de Janeiro şi Niteroi, dar şi asupra celorlalte stânci asemănătoare: Corcovado (cu statuia gigantică a lui Iisus Hristos), Pedra da

=ş Gâvea, Morro da Urca. De aceea, ansamblulA A 1i este cunoscut in întreaga lume şi este

§ considerat unul dintre cele mai frumoaseO£ peisaje naturale de pe Terra.

SPECTACOL ÎN CASCADĂCascadele Iguaţu, unele dintre cele mai spectaculoase şi mai intens mediatizate din lume, se află pe Rio Iguaşu, care izvorăşte din Brazilia (Serra Geral), la graniţa dintre Argentina şi Brazilia. înconjurat de fragmente din pădurea tropicală Mata Atlântica, care prezintă o biodiversitate considerabilă, acest teritoriu de peste 2.000 km 2 a fost înscris pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO încă din anul 1984. Nucleul ariei protejate este reprezentat de cursul sinuos şi ramificat al lui Rio Iguaşu, care traversează, de la est la vest, prin căderi succesive, treptele structurale care însumează o diferenţă de nivel de 77 m. Partea cea mai spectaculoasă a căderilor este însă arcada din jurul pâlniei

STUDII CU AJUTORUL SATELIŢIIîncepând din anul 1997, situl Machu Picch. intrat în atenţia geomorfologilor şi geolog Carreno şi Bonnard, care au descris condiţ: geologice şi procesele geomorfologice cs afectează aria arheologică. Au urmat apoi numeroase studii efectuate de Sassa şi de colaboratorii săi (2001,2002,2005) în u rrr: alunecărilor superficiale; cele din 2004 au : ca efect desprinderea unor tencuieli şi a i r lianţi din restaurări, desprinderi care au b : chiar accesul în oraşul turistic Aguas Calie din apropiere. Ca urmare, cea mai mare p: geoarheositului Machu Picchu a intrat în : ICL International Project - un studiu inter al condiţiilor instabilităţii, care utilizează rezultatele ce decurg din analizele comp^ datelor obţinute prin satelit.

ovalizate Garganta del Diablo/do Diabo (Gâtlejul Diavolului), care concentrează mai mare volum de apă. Cascadele prez o importanţă ştiinţifică, ecologică, esteti: istorică şi culturală, care, împreună, legitimează consideraţia „valorii univer excepţionale”, în conformitate cu statute, j Patrimoniului Mondial. Deşi geomorfo’. j

are o importanţă primară, deoarece cade sunt, mai presus de toate, forme de relief I modelate prin procese de suprafaţă şi de profunzime, şi celelalte valori sunt deriva din geomorfologia cascadelor.

STUDII GEOMORFOLOGICE LA MACHU PICCHU„Piscul bătrân” este bine-cunoscutul sit arheologic din Peru, descoperit pentru lumea din afara spaţiului andin acum i bine de 100 de ani, în anul 1911, de Hir Bingham, profesor de istorie de la Universitatea Yale.Cum în paginile revistei, noi am mai prezentat ruinele de la Machu Picchu şi pădurea ecuatorială peruană (2009), de această dată vom aborda impactul proceselor geomorfologice asupra acest geoarheosit. în perioada vizitată de noi. ] laturile cu amplitudinea maximă a enerd de relief au fost deja amenajate baraje şi | canale de divagare a debitelor mari d e ; provenite din ploi.

N O U !Dumitru Rus

Caietul elevului

GEOGRAFIE un auxiliar didactic, un suport modern de instruire;structura şi conţinutul caietului respectă sugestiile metodologicedin programa de geografie, clasa a Xl-a;poate fi utilizat împreună cu oricare dintre manualele de geografiepentru clasa a Xl-a aprobate, aflate în circulaţie;temele, aplicaţiile şi testele elaborate asigură o evaluare şi oautoevaluare obiectivă a performanţelor fiecărui elev, dar şi opregătire adecvată pentru evaluarea ce urmează să aibă loc peparcursul întregului an şcolar sau în condiţiile concursurilor şcolare(Olimpiada Naţională de Geografie, Olimpiada Interdisciplinară„Ştiinţele Pământului").

Probleme fundamentale ale lumii contemporane

Răsfoieşte lucrările pe www.

Nicolae Ilinca

FOIT U R A -C D PRESS

p t l a ţ k • aşezări • economie

cea mai actuală analiză a elementelor care alcătuiesc geografia umană a României (spaţiul românesc, populaţia, aşezările şi economia);

• lucrarea oferă imaginea actuală a vieţii social-economice româneşti, beneficind de datele statistice oficiale ale recensământului din 2011;

• surprinde tranziţia de la economia centralizată, comunistă, la economia de piaţă, bazată pe competiţie liberă.

Petre GâştescuN kolae Ilinca Io:ut .Şandru

COMENZI LA: Tel.: 021.337.37.17; 021.337.37.27. Fax: 021.337.37.57 e-mail: [email protected]

E D I T U R A f C D pRFSS

AVIZAT

EDUCAŢIEIw tm u i : şisrosTULUi


EXPER T » lecţia de fotografie

» t e x t ş i f o t o d e B o g d a n GREA VU

1. Fotografiază de la nivelul lorCoboară aparatul foto la nivelul ochilor animalului fotografiat. Atunci când fotografiem stânci în picioare şi camera este îndreptată în jos, imaginile vor avea o perspectivă foarte asemănătoare cu cea umană. Atunci când fotografiem animalele de la nivelul podelei sau printre firele de iarbă, pătrundem în lumea lor, iar fotografiile noastre vor părea mult mai naturale. Experimentează această tehnică şi vei vedea cât de diferite sunt rezultatele.

2.„lngheată" acţiuneaCele mai bune fotografii sunt cele în care surprindem animalele în timp ce se joacă sau sunt în mişcare. însă, de cele mai multe ori, aceasta nu este o sarcină uşoară. Dacă doreşti să îngheţi acţiunea, alege modul TV (prioritate de timp) de fotografiere şi un timp scurt de expunere, de 1/500. în funcţie de cantitatea de lumină necesară pentru a seta această valoare, vei fi nevoit să creşti valoarea ISO.O alternativă este să foloseşti modul „Sport" prin care aparatul tău va alege cel mai rapid timp de expunere.

3. Focalizează pe ochiSe spune că dacă nu ai surprins ochii în cadru, atunci acel cadru este ratat. Să fotografiezi ochii focalizaţi corect este un element crucial în orice fel de fotografie. Ochii animalelor pot fi foarte expresivi, aşa că asigură-te că îi fotografiezi „în clar".

4. Surprinde personalitateaînainte de a apăsa butonul declanşator, opreşte-te pentru câteva minute şi întreabă-te cu ce

este animalul tău diferit faţă de alte anim; » Este activ sau leneş, este pofticios sau t im ii Fotografiile tale vor fi mult mai apreciate : vei reuşi să surprinzi personalitatea apare câinelui sau a pisicii tale.

5. Aleqe obiectivul potrivitFotografiază de la distanţă, cu o lentilă te t şi încadrează în aşa fel încât să umpli cad' pentru a surprinde imagini unice, pline c ; viaţă. Un alt avantaj al folosirii teleobiect ■ este câmpul de profunzime redus (funda. fi blurat, iar ochii vor fi „în clar"). Pentru ced mai haioase portrete foloseşte obiectivei; wide. Acestea îţi vor permite să te aprcp foarte mult de animal şi în acelaşi timp imaginile vor apărea distorsionate şi cu o perspectivă interesantă.

6. Fotografiază în lumină naturalăLumina este importantă în orice fotografi dar este un element crucial în fotografia; animale. Pentru a pune în valoare blana şi | coloritul animalului tău, alege să fotograf afară, în lumina naturală. Evită, totuşi, lur directă a Soarelui. Dacă nu este posibil se fotografiezi afară, aşază animalul aproape I fereastră, în casă, cu lumina venind din Ic:-

7. Ai răbdare şi experimenteazăîn acest gen de fotografie, răbdarea mai multe roade. Chiar dacă animalul t agitat şi nu cooperează, dacă eşti destul răbdător, în scurt timp el se va relaxa, iar poţi întoarce la fotografiat.Dacă tu crezi că utilizarea bliţului va aju imaginea sau că focalizarea nasului, în ce ochii apar neclari, face fotografia mai interesantă, eşti liber să te joci.

Că să poţi declanşa în momentul decisiv, focusează din timp zona care te interesează, ţinând apăsat la jumătate butonul declanşator. Această tehnică se numeşte prefocusare. Alege locul potrivit, unde crezi că va veni prietenul tău can (să îi spunem Fred) şi aşteaptă cu aparatul „la ochi". Când subiectul, în cazul nos: Fred, ajunge în acea zonă, apăsă butonul până la capăt.

4 0 » T E R R A M A G A Z I N

Pentru mulţi dintre noi, ani" .i de companie -căţe l, pisică sai sufleţel — este la fel deimpo * ca oricare membru al familie

este de mirare că, în ultima vn fotografiile cu animale s u "

mai populare, lată o listă cu . 3 sfaturi care te vor ajuta să :

fotografia animalului tău prel la nivelul urm

FOTOGRAFII DE FAMILIE

7 sfaturi foto pentru animalele de companie

CONCURSde fotografie VANATORUL

DE IMAGINIediţie specială Sony

Eşti pasionat de fotografie şi doreşti ca imaginile surprinse de tine să se regăsească în paginile

revistei TERRA MAGAZIN?

Tema lu n ii februarie

ANIMALEtermen lim ită de trim itere:

1 martie 2013

Participă la ediţia specială V Â N Ă T O R U L DE IM A G IN I susţinută de Sony

şi câştigă un aparat foto din noile modele ale gamei Sony Cyber-shot™, proaspăt lansate în România, în 2013!

Sony Cyber-shot™W710este un aparat de fo togra fia t perfect

pentru tinerii fo togra fii la început de drum , com pact şi uşor,

pe care îl po ţi ţine în buzunarul jeanşilor şi pe care-l poţi duce

cu tine oriunde.

Obiectivul Sony, cei 16.1 megapixeli efectivi şi funcţia video HD te ajută să realizezi imagini demne de înrămat şi miniclipuri HD perfecte pentru a fi împărţite cu prietenii pe Facebook şi pe YouTube.

Senzorul Super HAD CCD realizează imagini de înaltă rezoluţie, cu un contrast perfect, iar cu ajutorul zoom-ului optic 5x poţi face fotografii deosebite subiectelor aflate la distanţă (în timpul competiţiilor sportive sau în

călătorii). Disponibilă pe modelele Cyber-shot de anul acesta, funcţia Beauty Effect realizează cele mai frumoase portrete. După fotografiere, camera retuşează fotografiile, eliminând petele de pe faţă sau ridurile. Funcţia poate să corecteze ochii pe jumătate închişi, albul dinţilor şi poate retuşa luciul vizibil de pe frunte. Toate modelele noi

sunt echipate cu Advanced Flash, care facilitează fotografierea subiecţilor aflaţi în depărtare. Este perfect pentru fotografiile făcute la petreceri sau pentru cele realizate pe timp de ceaţă.

REGULAMENTîn lunile februarie, martie şi aprilie

2013 Terra Magazin vă propune câte o temă. Cea mai frumoasă fotografie va câştiga titlu l de „fotografia lunii" şi va intra în

competiţia finală pentru marele premiu,

un aparat foto digital oferit de Sony prin Sony Center.

Juriul care alege fotografia lunii este format din lonuţ Popa,

redactor-şef al revistei Terra Magazin, şi Bogdan Greavu, fotoreporter al aceleiaşi publicaţii. Cele trei fotografii finaliste vor fi

postate pe www.terramagazin.ro, în secţiunea „Concurs".

TU DECIZI CÂŞTIGĂTORUL!iMarele câştigător va fi desemnat prin votul vostru pe pagina de facebook

(facebook/revista Terra Magazin)!

r i B B i

Poţi trimite fotografiile tale la adresa [email protected].

Fiecare participant poate trimite maxim 3 fotografii. Acestea trebuie să respecte strict tema concursului

şi să fie la o rezoluţie minimă de 4 megapixeli. Se acceptă orice

modificări de bază asupra imaginilor: luminozitate, contrast, saturaţie etc.

Fotografiile trucate vor fi excluse din concurs!

CITEŞTE CU ATENŢIEregulamentul concursului pe

www.terramagazin.ro,secţiunea „Concurs". Mail-urile care

nu conţin toate datele, aşa cum sunt prevăzute în regulament, nu vor fi

luate în considerare.

TEMELE CONCURSULUI Şl TERMENE DE TRIMITERE • Tema lunii februarie - ANIMALE;term en lim ită de trim itere : 1 martie 2013

•Tema lunii martie - APĂ; term en lim ită de trim itere: 1 aprilie 2013

•Tema lunii aprilie - PĂDURE;term en lim ită de trim itere : 1 mai 2013

OrganizatoriS O N Ymake.believe

Prin participarea la concurs, sunteţi de acord cu înscrierea în baza de date a organizatorului (Editura CD PRESS) şi cu primirea de

informaţii privind ofertele speciale ale acestuia.




EXPERT » astronomie

.• M i i ' ,

M r

t '

K v

SPECTACOL COSM IC 2013

Comete» text de Adrian ŞONKA, Observatorul Astronomic

„Amiral Vasile Urseanu", Bucureşti

M ETEORITUL PURTĂTOR DE APAUn meteorit marţian în vârstă de mai bine de două miliarde de ani, care cântăreşte 320 de grame, a fost găsit în Deşertul Sahara. Deşi nu este singurul meteorit provenit de pe Marte - din perioada în care pe Planeta Roşie exista apă şi numeroşi vulcani activi - descoperit pe planeta noastră, el deţine o particularitate unică: având în vedere că provine din lava unui vulcan, conţine de zece ori mai multă apă decât restul rocilor descoperite până în prezent! Pe numele său oficial North West Africa (NWA)7034, datorită culorii sale negre, el a fost poreclit „Black Beauty” şi are o istorie interesantă: un colecţionar din Maroc, care a cumpărat micul meteorit în anul 2011, l-a donat ulterior savanţilor, pentru a fi studiat. Trebuie spus că asemenea meteoriţi, în acel colţ de lume, se comercializează uneori pentru adevărate averi, deoarece sunt utilizaţi ca pietre preţioase, în urma raportului apărut într-o revistă de specialitate, Science Express, se poate confirma faptul că acest obiect seamănă extrem de mult cu alţi meteoriţi marţieni, dar cantitatea de apă descoperită în el este cu mult mai mare. Astfel, s-a descoperit că piatra, în momentul formării sale, adică acum circa 2,1 miliarde de ani, a intrat în contact cu apa. Mai mult, după ce s-au comparat izotopii atomilor de oxigen din rocă cu cei ai atomilor de oxigen prezenţi în apa terestră, s-a putut confirma faptul că apa din meteorit nu provine de pe Terra, în prezent, se cunosc mai mult de 100 de meteoriţi proveniţi de pe Marte care au ajuns pe suprafaţa planetei noastre, cel mai vechi având onorabila vârstă de 4,5 miliarde de ani; ei au fost descoperiţi cu precădere pe marele continent alb din sud (Antarctica) şi pe continentul negru (Africa), mai ales în Deşertul Sahara. Totuşi, modul în care au ajuns pe Terra rămâne un mister, nedesluşit încă, deşi cea mai vehiculată ipoteză susţine că un asteroid de dimensiuni mari a lovit Planeta Roşie, lansând apoi bucăţi de rocă în spaţiu. Iar unele dintre aceste fragmente ar fi ajuns ulterior pe planeta noastră, sub formă de meteoriţi, în timp ce altele fie plutesc încă prin spaţiul cosmic, fie au ajuns pe Lună (satelitul Terrei).

Două comete de toată frumuseţea îşi fac‘ ' apariţia pe cer în acest an, când vom putea vedea, cu ochii noştri, de ce unele dintre aceste corpuri se intitulează „mari comete"! Să facem cunoştinţă cu personajele principale ale poveştii noastre...

Cometa C/2011 1.4 PanSTARRS pe cerul de seară 8 martie -1 aprilie 2013, ora 20

Poziţia pe cerul de seară a cometei PanSTARRS, la ora 20. Mărimea şi orientarea cozii pot diferi faţă de ceie trecute pe hartă.

___A . . i i

Prima care apare pe ce nostru se numeşte C/2- L4 PanSTARRS şi vap. fi văzută cu ochiul libc martie 2013. PanSTAF. este o cometă „proasp: care nu s-a mai aflat niciodată atât de apro. de Soare.în ultimele milenii, co: în cauză s-a aflat depa: Soare, deplasându-se : pentru că a fost prins: forţa de atracţie a ace-

42 » TERRA MAGAZIN

în martie însă, cometa se va afla la cea mai mică depărtare de Soare, la aproximativ 45 milioane de kilometri, când va deveni atât de strălucitoare, încât se va putea vedea cu ochiul liber de pe Pământ.Veţi putea observa acest minunat astru şi coada lui în serile dintre 8 şi 22 martie, imediat după apusul Soarelui, în aceeaşi direcţie, perioada cea mai bună pentru observaţii fiind 12-18 martie, când cometa va fi strălucitoare şi colda ei destul de lungă, în serile de 12, 13 şi 14 martie, Luna se va afla în preajma comete^ în seara de 12 martie aflându-se în coada acesteia, formând o privelişte de neuitat.Unii astronomi sunt rezervaţi, estimând că strălucirea cometei nu va fi atât de mare, ba

inestimând chiar că va fi greu de văzut cu ochiul liber, sau chiar deloc! Pentru a înţelege de ce unii spun „hăis” şi alţi „cea”, trebuie să înţelegem ce se întâmplă cu o cometă care se apropie de Soare.

Când vorbim despre comete, vorbim despre obiecte mici (de câţiva kilometri mărime), compuse din gaze îngheţate şi praf, de obicei instabile; de aceea există posibilitatea ca fiecare astru de acest gen să nu se comporte aşa cum ştim că se comportă o cometă. Cât timp nucleul cometar se află la depărtare mare de Soare nu se întâmplă nimic. Acolo, la temperatura spaţiului, gazul îngheţat, mai dur decât roca, amestecat cu praf şi cu bolovani mari, formează un obiect solid, atât de puţin strălucitor, încât nu poate fi văzut. Căldura Soarelui începe să^şi spună cuvântul atunci când cometa se află lâ mai puţin de câteva sute de milioane de kilometri de acesta; apar modificări în structură. în primul rând, gazul începe să se încălzească şi trece din stare solidă în stare gazoasă (sublimează). Particulele de praf sunt eliberate şi, împreună cu cele de gaz, rămân pe orbită în jurul cometei; apare apoi un halou transparent num it „coamă”, un fel de atmosferă temporară a cometei. De pe Terra, cometa începe să fie văzută ca o pată difuză, pentru că atmosfera ei reflectă lumina Soarelui şi produce ea

însăşi lumină. Avem zeci' de asemenea comete în fiecare noapte pe cer, dar, sincer, sunt urâte: pete rotunde şi difuze care se deplasează printre stele (dacă stai şi le urmăreşti câteva ore).

COMETELE SUNT CAPRICIOASEj

Pe măsură ce se apropie de Soare, cometa se încălzeşte-şi mai mult, coama ei crescând în mărime şi în strălucire, iar astrul devine şi mai uşor de observat. Uneori, coama cometei poate avea milioane de kilometri în diametru, fiind mai mare decât Soarele, dar de o consistenţă (densitate) extrem de mică. Imaginaţi-vă cum în negrul spaţiului călătoresc mici nuclee solide, înconjurate de nori de gaze mari, de sute de mii sau de milioane de kilometri în diametru!La depărtări şi mai mici de Soare, un alt fenomen devine vizibil. Coama cometei începe să se deformeze, alungindu-se în partea opusă astrului zilei, dar nu pentru că aşa vrea, ci pentru că aşa trebuie! Soarele emite constant un flux, num it „vânt solar”, dinspre el venind jJkrticule mici care călătoresc cu viteză spre marginea Sistemului Solar. Vântul solar este, aşadar, cel care „produce” cozile cometelor. în urma cometei apare o coadă, materia din coamă

fiind alungită, în partea opusă Soarelui, de vântul solar. Coada este compusă din praf, existând şi cozi de gaze, situate înspre Soare. Coada poate avea milioane de kilometri în lungime şi poate fi văzută cu uşurinţă de pe Terra dacă se îndeplinesc unele condiţii: cometa să fie relativ mare şi să treacă destul de aproape de Soare.La apropierea minimă de Soare, cometa încetează să mai fie un astru ascultător. în timp ce gazul iese cu viteze mari din nucleu, părţile solide ale acestuia încep să se mişte: cometa este măcinată din interior. Cea mai catastrofică posibilitate este ca nucleul să se rupă în bucăţi, apărân®zeci de mini-comete pe aceeaşi traiectorie (orbită). Alteori, producţia de gaz şi de praf încetează, » cometa pierzând atât de mult din strălucire, încât nu se mai vede de pe Terra. Acesta este motivul pentru care părerile sunt împărţite: fie vom avea un astru foarte strălucitor, fie unul vizibil doar prin binoclu sau prin telescop.

UITE COMETA, NU E COMETA!De-a lungul timpului, astronomii au observat cum uneori cometele„proaspete" neîncălzite niciodată de Soare, tind să devină strălucitoare repede, cât timp se apropie de Soare. însă, de pe la 225 de milioane de kilometri depărtare faţă de Soare, strălucirea cometei creşte mult mai încet, aceasta rămânând vizibilă numai prin telescop.

m g * ? » #

TERRA MAGAZIN « 43

EXPERT » astronomie

în acest an vom mai avea ocazia să testăm ou ochii moştri cum funcţionează o cometă. Pe drum, înspre Soare, se află C/2012 SI ISON, tot o cometă „proaspătă”. SI ISON se va vedea cu ochiul liber în luna noiembrie şi în prima jumătate a lunii decembrie 2013, dimineaţa, în direcţia din care răsare Soarele.Calculele ne spun 'că încă din octombrie vom vedeaicometa prin binoclu, tot pe cerul de dimineaţă, în primele zile ale lunii obiectul trecând destul de.aproape de planeta Marte, la 15 milioane de kilometri depărtare. La începutul'lui noiembrie, cometa se va.vecjea cu ochiul liber, cu o coadă destul de mare, dar spectacolul încă nu a început. Se va apropiă fizic şi aparent de Soare pe 18 noiembrie, atunci1 fiind pe cer lângă acesta. Strălucirea calculată a

! cometei va fi atât de mare, încâi o vom putea observ,a dacă acoperim Soarele cu i mâna. în primele zile ale lui decembrie o vom vedea cu o coadăi imensă, ce va acoperi un sfert de cer!!! Cel puţin aşa ne spun calculele. ‘ \pentru că L4 ISON este tot o,cometă care nu a mai simţit căldura Soarelui, există posibilitatea să se fragmenteze şi să nu se mai vadă cu ochiul liber. Ce se va întampla, rămâne de văzut.

,

44 » TERRA MAGAZIN

________ Fenomenele astronomice ale (unii februarie 2013ZIUA ORA________________________________ FENOMENUL______________________________

01 spre 02 în această dimineaţă, deasupra Lunii se află steaua Spica din Virgo (Fecioară).02 spre 03 in această dimineaţă, în preajma Lunii se află planeta Saturn.

03 15:56 Ultimul Pătrar.04 spre 05________ în această dimineaţă, sub Lună se află steaua Antares din Scorpius (Scorpion).

07 Luna, la cea mai mică depărtare de Terra (365.292 km).în această seară, imediat după apusul Soarelui, în aceeaşi direcţie, planetele

08 Marte şi Mercur se află una lângă alta. Folosiţi un binoclu pentru a le vedea mai bine!

10 09:20 Lună Nouă.

1 1 Imediat după apusul Soarelui, în aceeaşi direcţie se află secera subţire a Lunii, dar şi planetele Marte şi Mercur. Folosiţi un binoclu pentru a le vedea mai bine!

12-20 în aceste seri, spre sud-vest se poate vedea cu ochiul liber planeta Mercur.

în această noapte, asteroidul 2012 DA14 trece la doar 28.500 km depărtare de 15 Terra. Se va vedea, prin binoclu, străbătând în câteva ore constelaţiile Virgo

(Fecioara), Leo (Leul) şi Ursa Major (Carul Mare).17 22:31 Primul Pătrar. Luna se vede seara, în vecinătatea Pleaidelor şi a planetei Jupiter.18 Astrul strălucitor, vizibil chiar în dreapta Lunii, este planeta Jupiter.19 Luna, la cea mai mare depărtare de Terra (404.512 km).21 Neptun se află în conjuncţie cu Soarele (Soarele se află între Neptun şi Terra).7r Lună Plină. Luna se află în preajma stelei Regulus, din constelaţia Leo. Nopţile

de 24,25 şi 26 februarie vor fi luminate de Luna Plină.28 Sub Lună se află steaua Spica din Virgo.

Cometa C/2011W3 (Lovejoy). Imagine realizată de astronautul Dan Burbank, pe 12 decembrie 2011, de la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale.

RÂZBO IUL STELELOR, ÎN DIRECT!Celebrul şi simpaticul robot android C-3PO din şi mai celebra serie cinematografică SF Războiul Stelelor are, de ceva vreme, un echivalent în spaţiul cosmic. Creat cu mai bine de trei ani în urmă, primul astronaut-robot, cunoscut drept Robonaut 2 (R2), înalt de 1,01 metri şi având o greutate de circa 150 de kilograme, a fost conceput pentru a fi un ajutor de nădejde al astronauţilor umani. Acest nou membru al marii familii spaţiale a celor de la NASA - creat în parteneriat cu producătorul de automobile General Motors, costurile ajungând Ia 2,5 milioane de dolari - a fost adus în anul 2011 pe Staţia Spaţială Internaţională cu ajutorul navetei Discovery, aflată ia ultima sa misiune. Faţă de alţi roboţi, R2 este mai special, pentru că deţine un contTwitter, prin intermediul căruia ţine legătura cu publicul larg, pasionat de nave şi de războinici interstelari, şi nu numai. Cunoscut pe reţeaua de socializare sub pseudonimul AstroRobonaut, acest cont este, bineînţeles, administrat de cei care l-au creat. Interesant este faptul că, prin modul în care arată şi prin acurateţea dexterităţii sale, acest robot îşi,,permite" să utilizeze aceleaşi tipuri de instrumente şi de panouri de control ca oamenii obişnuiţi.Dar, ca să revenim în prezent, precizăm că la începutul acestui an, pe 2 ianuarie 2013, NASA a oferit publicului larg o imagine nouă cu R2, în timp ce se afla în plină misiune, în mijlocul unei runde intense de testări, în Laboratorul Destiny a staţiei spaţiale. în toamna anului trecut, îndemânaticul R2 a făcut cunoştinţă şi cu „aerul" tare de„afară", din spaţiu, dezmorţindu-şi puţin degetele, palmele şi braţele.Totuşi, în momentul de faţă, robotul este proiectat în aşa fel încât îşi poate desfăşura activitatea doar în interiorul staţiei spaţiale, pentru că, în forma sa actuală, R2 este alcătuit doar din cap, bust şi braţe - el stă fixat, în zona taliei, pe un piedestal fix. Vestea bună pentru el este că in cursul acestui an se doreşte ca robotul să primească o pereche nou-nouţă de picioare. Se speră ca, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, versiuni mult îmbunătăţite ale lui R2 să se aventureze în spaţiul cosmic, alături de coechipierii săi umani.

TERRA MAGAZIN « 45

EXPER T » fizica de zi cu zi

EXPLOATÂND C H IM IA APEI

De la la

membranele celular» te x t de dr. fiz. Ş te fan GHEORGHIU

Trăind în epoca modernă, înconjuraţi zi de zi de materiale şi de produse ale chimiei industriale - plastice, metale, vopsele, materiale de construcţie, piese şi componente electronice - uităm că toate aceste lucruri sunt creaţia omului şi roadele dezvoltării din ultimele câteva secole. La scara istoriei naturale a planetei, acestea reprezintă cel mult o clipă, un moment total nesemnificativ. Timp de miliarde de ani, viaţa a dezvoltat cu răbda i prin încercări succesive, selecţionate eficient de forţele evoluţiei, forme şi structuri de o frumuseţe şi complexitate remarcabile, toate fără plastic, ciment sau metal.

Din prima zi, viaţa pe Terra s-a desfăşurat sub semnul apei. Neavând la dispoziţie chimia solvenţilor anorganici, viaţa şi-a dezvoltat o chimie proprie, bazată aproape exclusiv pe proprietăţile de solvent ale apei. Pare aproape miraculos că, în aceste condiţii, s-au putut crea unele dintre cele mai solide materiale cunoscute, precum sideful scoicilor, smalţul dinţilor, firul păianjenului sau lemnul, şi o sofisticată maşină de calcul cum este creierul. Asta arată că o constrângere puternică, aşa cum este obligativitatea de a lucra doar cu apă şi cu substanţe solubile in apă, se poate dovedi o binecuvântare, pentru că dezlănţuie inventivitatea naturii.

CUM SOLUBILIZEZI INSOLUBILUL?Din punctul de vedere al apei, lumea se împarte în două: substanţe hidrofile, adică solubile în apă sau care se ataşează uşor de aceasta, şi substanţe hidrofobe, adică cele care nu se ataşează de apă şi, prin urmare, nu se dizolvă în ea. Toată clasa substanţelor derivate din petrol, care stau la baza chimiei industriale, sunt

hidrofobe, la fel ca şi celelalte grăsimi pe care le cunoaştem, ca uleiurile vegetale, d exemplu. Departe de a renunţa la jumătaJ hidrofobă a spectrului chimic, natura a gi un fel de a o coopta în jocul vieţii. Cum: Dacă aţi urmărit ultimele numere ale revistei, puteţi ghici chiar voi răspunsul. Aşa cum povesteam în articolele despre emulsii, bezele şi brânză, există o clasă interesantă de molecule care se numesc a m fif ile ; ele au, în acelaşi timp, un cap hidrofil şi o coadă hidrofobă iar un bun exemplu este săpunul. Am mai văzut că anumite proteine pot avea o comportare asemănătoare, în condiţii precise. O altă clasă importantă de biomolecule cu proprietăţi amfifile o formează lipidele şi mai ales cele care se numesc fosfolipide. Printr-o mişcare ingenioasă, substanţele amfifile pot fi folosite pentru a „solubiliza substanţele insolubile în apă, precum ulei Bineînţeles, ele pot acţiona şi invers, făcâi apa să fie „solubilă” în ulei. Amfifilele dei deci o punte între două lumi aparent ireconciliabile, o comportare care le face extrem de valoroase pentru chimia vieţii

E x p e r im e n tPuneţi într-un bol câteva linguri de ulei, o lingură de apă şi o picătură de detergent de vase. Acum amestecaţi rapid cu telul sau cu furculiţa. Se formează o emulsie: o suspensie de picătur microscopice de apă în ulei. Acum turnaţi deasupra 11A de cană de apă şi amestecaţi din nou. Acum aveţi ceea ce se numeşte o multiemulsie: o suspensie de picături de emulsie în apă, adid un sistem stabil apă-ulei-apă. Lucrurile se pot complica astfel în continuare.

SOLUŢII B IO -M IM ETIC E INOVATOARERecent, anumite configuraţii de molecule amfifile, de tipul celor discutate aici, au început să fie folosite pentru aplicaţii biomedicale neinvazive. Un exemplu important este cel al lipozomilor (vezi figura). Asemenea structuri pot fi astăzi construite sintetic la dimensiunile microscopice dorite, pentru a putea fi injectate şi transportate eficient de fluidele fiziologice din organism, in compartimentul central poate fi introdus un medicament sau un fragment de ADN, iar stratul de fosfolipide poate fi funcţionalizat pentru a face lipozomul respectiv să se ataşeze de anumite celule din organism, livrând astfel medicamentul direct „la ţintă". în alte aplicaţii revoluţionare, lipozomii pot fi funcţionalizaţi cu anumiţi anticorpi sau antigeni care să declanşeze un răspuns imunitar specific.

o Strat dublu

0 MULTITUDINE DE FORME Şl DE STRUCTURIMişcarea ingenioasă de care vorbeam este chiar una de „învăluire”. De exemplu, moleculele amfifile se pot aranja într-un strat subţire în jurul unei picături microscopice de grăsime, cu cozile hidrofobe orientate către interior, iar capetele hidrofile orientate către apă. Ele mediază astfel „conflictul” de la interfaţa apă-ulei. Picătura de ulei poate fi acum purtată de apă ca şi cum ar fi dizolvată în ea.

Aşa se stabilizează emulsiile, precum maioneza sau cremele hidratante, dar acestea nu sunt nici pe departe singura formă de agregare a sistemelor apă-ulei- amfifile sau apă-amfifile. Figura alăturată arată mai multe astfel de structuri pe care le pot forma moleculele amfifile în mediu apos. însă veţi descoperi mai multe lucruri făcând experimentul de mai jos.

0 PROTECŢIE ACTIVĂConfiguraţia de strat dublu s-a dovedit a fi cea mai importantă, pentru că, astfel, au devenit posibile primele forme de viaţă: celulele. Un strat dublu de fosfolipide formează peretele tuturor celulelor vii. în plus, straturi similare protejează organele intracelulare, precum mitocondriile,

despărţindu-le de restul citoplasmei.Stratul dublu de fosfolipide este o soluţie ingenioasă de protecţie a conţinutului celulei. Acesta realizează o separare eficientă a citoplasmei de mediul extracelular, o barieră ce împiedică pătrunderea în interiorul celulei atât a substanţelor hidrofile, cât şi a celor hidrofobe. Celula poate astfel să-şi regleze eficient metabolismul, precum şi concentraţia anumitor substanţe de importanţă vitală, precum calciul, sodiul şi potasiul.Nivelul următor de complexificare celulară a venit prin funcţionalizarea anumitor molecule de pe peretele celular. Astfel a devenit posibilă „permeabilizarea” peretelui celular, astfel încât să permită trecerea controlată a anumitor substanţe.

Membrană plasmatică Lanţ de carbohidraţi

Suprafaţă polarizată

Suprafaţăpolarizată

Glicoproteină

Suprafaţa externă a membranei

Dublu strat lipidic

Colesterol

Citoschelet

TERRA MAGAZIN « 47

Foto

: DRE

AMST

IME

\>w

MrtJ

MriK

W'A

U

'w

wv

wa

it

ow

ct

t

> jw

vw

mM

KK

\xy

. ft

ot

kEXPERT »

0 Articol inclus în bibliografia concursului

LUMEA PE CARE 0 DESCOPERI, 2013d e ta li i p e w w w .te rra m a g a z in .ro

EVOLUŢIE Şl ADAPTARE (V

viteza» te x t de conf. univ. dr. Horia BANCIU,

Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-NapocaAndreifleşu, în carte/sa ^B lsp re îngeri", scri/că „atributul dumnezeiesc al vieţii animate se reflectă în regii ui animal". Mişcarea este, %adar, o însuşire exclusivă a animalelor, adică a adevăratelor fiinţe însufleţite („anima", în limba latină înseamnă impuls vital, suflet). Abilitatea animalelor de a se deplasa în spaţiu are mai multe meniri: căutarea hranei, a perechii sau fuga de inamic. Viteza cu care se deplasează un animal este bazată pe o serie de adaptări ale aparatului locomotor şi este strâns condiţionată de perpetua competiţie dintre pradă şi prădător.

Tigrii aeruluiCele mai rapide insecte din lume sunt libelulele. în zbor, acestea peri atinge şi depăşi cu uşurinţă 90 krr Cele două perechi de aripi au la baza lor un set de muşchi ataşaţi mod direct, a căror temperatură e. menţinută la o valoare neobişnu'- de ridicată. Bătăile aripilor de libelulă sunt deosebit de complic; putând susţine manevre bruşte s spectaculoase. Niciun aparat de z fabricat de mâna omului nu poa: egala performanţele acrobaţiilo aeriene efectuate de libelule - ele sunt insecte prădătoare ce pe decola, ateriza, schimba direcţia zbor sau chiar roti în jurul prop-

4 8 » TERRA MAGAZIN


ax intr-o maniera greu de urmărit. Aripile sunt în aşa fel construite încât frecarea cu aerul este minimizată, iar, în plus, sunt / flexibile şi au o capacitate extraordinară de a se îndoi sub unghiuri / foarte variate. /Mai mult, se

pare\ că bătaia celor\ \ două perechi delA aripi ale libelulelor\ jj poate să fieI li jj asincronă, diferită caV | frecvenţă şi ca

" n . direcţie la fiecare pereche în parte.

N . Merită menţionat în acest context şi faptul că

o serie de surse neavizate prezintă adultul muştei

parazite Cephenemyiapratti drept cel mai rapid animal de pe planetă, cu o viteză de peste 1.300 km/h, după o semnalare făcută de un entomolog american în anii '30 ai secolului trecut. Deşi viteza insectelor în zbor este relativ greu de estimat, faptul că pentru aprecierea colosalei viteze a musculiţei Cephenemyia nu s-a folosit niciun instrument de precizie, la care se adaugă şi o serie de calcule fizice, duc la ideea imposibilităţii atingerii unei asemenea viteze, care ar depăşi-o pe cea a sunetului în aer (1.236 km/h, la 20°C).

Torpilele cu sânge caldCei mai rapizi peşti sunt membrii grupului de peşti-evantai, peşti-suliţă şi peşti-spadă (Familia Istiophoridaeşi Familia Xiphiidae). Atingând aproape 4 m lungime şi o greutate de până la 800 kg, aceşti giganţi spectaculoşi patrulează în viteză zona pelagică a mărilor tropicale, subtropicale sau temperate în căutare de sepii sau toni. Aceştia din urmă, sunt, la rândul lor, nişte peşti extrem de agili. In ansamblu,

antiorar a unui flagel dispus polar împinge bacteria printr-o mişcare de sfredelire, fapt ce îi facilitează pătrunderea prin medii relativ vâscoase, inclusiv prin membranele celulelor eucariote, atacate de astfel de bacterii cu potenţial patogen. Foarte interesantă este însă constatarea vitezelor atinse

de unele bacterii flagelate (Vibrio

spp., Spirillum spp., Salmonella spp. etc.): între 20 şi 100 microni/secundă (echivalent cu circa 10-50 km/h). Raportat însă la lungimea corpului (2 |jm, în medie), reiese că bacteriile flagelate sunt... cele mai rapide fiinţe de pe planeta noastră, parcurgând într-o singură secundă o distanţă egală cu 10-50 de ori din dimensiunea lor!

adaptările celor mai mobilipeşti oceanici vizează o capacitate neobişnuită de a genera şi de a menţine o temperatură ridicată a muşchilor. Ei au un sistem circulator, respectiv celule musculare înalt specializate în asigurarea unui„sânge cald”, prin care anumite părţi ale corpului (ochi, creier, muşchi) pot avea cu 14-20°C mai mult decât temperatura apei în care înoată.

Gheparzii microscopiciîn microcosmosul viu, unele bacterii prezintă aşa-numite„motoare moleculare"care le dinamizează mobilitatea în mediul apos. Mai precis, un număr important de bacterii deţin sisteme propulsoare numite flageli, de natură proteică, ancoraţi prin structuri foarte elaborate (motoare flagelare) la nivelul membranelor şi pereţilor celulari. Unele bacterii (monotrihe) au un singurflagel dispus la un po al celulei (de exemplu, la vibrionul holerei), în tim p ce altele (peritrihe) au numeroşi flageli dispuşi de jur împrejurul celulei. Rotaţia în sens

Fugi sau mori!în lumea mamiferelor terestre, una dintre strategiile cele mai

importante de supravieţuire a unor ierbivore„suple" este fuga din faţa carnivorelor. Evoluţia calului reflectă cel mai bine adaptarea la

alergat, membrele modificându-se gradat prin transformarea degetelor nespecializate în copite. Copitele cailor şi antilopelor (ungulate) sunt, de fapt, degete alungite (unul la cai, Ordinul Perissodactyla, sau două la antilope, Ordinul Artiodactyla), acoperite de un cartilaj. In paralel, felinele mari, principalii urmăritori ai ungulatelor, dar şi unele canide, au adoptat o alură similară, cu metabolismul, sistemul osos şi muscular transformat, pentru a putea răspunde provocărilor vitezei. Trebuie totuşi subliniat un lucru important: în general, animalele care ating viteze de vârf foarte mari nu sunt

bune alergătoare pe distanţe lungi. Dacă gheparzii, leoparzii sau leii pot avea fuleuri explozive tim p de 1 -2 minute

pe distanţe de maxim 400-500 de metri, coioţii sau câinii sălbatici africani aleargă cu viteze moderate (30-40 km/h) pe distanţe apreciabile, hărţuind

prada până la epuizare. Strategii similare se regăsesc şi la prădătorii acvatici (mamifere sau peşti).

TERR/ AGAZIN « 4 9

Păsările lumii (X)

SORECARUL

» tex t de Mihaela CONSTANTINESCU, ţi Societatea Ornitologică Română

•" Articol inclus în bibliografia concursului

LUMEA PE CARE 0 DESCOPERI, 2011d e ta li i p e w w w ,te rra m a g a z in .ro

Şorecarii sunt păsări răpitoare de dimensiuni medii spre mari, cu un corp robust şi o anvergură mare a aripilor. Toate speciile de şorecar sunt oportuniste atunci când vine vorba de hrană şi vânează aproape orice specie de animal mic care le iese în cale. Cu toate acestea, preferă rozătoarele şi, uneori, păsările de mici dimensiuni. Sunt păsări teritoriale şi nu acceptă alţi prădători în zona lor de vânătoare. Adesea, fură hrana altor păsări. Cele mai întâlnite specii de la noi sunt şorecarul comun (Buteo buteo), şorecarul mare (Buteo rufinus) şi şorecarul încălţat (Buteo lagopus).

ŞORECARUL COMUNEste una dintre cele mai răspândite păsăr: de pradă din Europa. Acesta are dimensiu medii, măsurând între 40 şi 58 cm lungim (masculul este mai mic decât femela), avâi anvergura aripilor între 109 şi 136 cm şi cântăreşte între 0,5 şi 1,3 kg.Penajul său are culori diverse, în funcţie d zona in care trăieşte, şi poate varia de la maro închis până la bej. Cel mai adesea io şorecarul comun are penajul în diverse tonuri de maro, amestecate.El are corpul solid, capul mare, gâtul scurt aripile late şi picioarele galbene. Cel mai adesea, poate fi observat zburând în cerc deasupra terenurilor agricole, acolo unde î găseşte cel mai uşor hrana; se hrăneşte cu

CREŞTEREA PUILORi

Perechea de şorecari îşi construieşte cuibul în luna martie, atunci când femela depune 2-4 ouă. De obicei, cuibul este construit la marginea pădurilor sau a dumbrăvilor, fiind aleşi copaci înalţi, şi preferă zonele de deal. Puii eclozează după 35 de zile, sunt hrăniţi de părinţi cu animale târâtoare de dim ensiu' mici şi părăsesc cuibul după aproximativ 40-45 de zile.

■< Şorecarul comun (Buteo buteo)

50 » TERRA MAGAZIN

săptămâni din nuiele, rogoz şi pene. Preferă zonele stâncoase pentru a-şi construi cuibul. Femela depune 1-7 ouă, pe care le cloceşte timp de 31 de zile, fiind hrănită de mascul. Puii zboară pentru prima dată la 4-6 săptămâni de la eclozare şi au nevoie de susţinerea părinţilor încă aproximativ o lună, pentru a se hrăni.Şorecarul încălţat poate trăi în sălbăticie până la 19 ani, dar cei mai mulţi nu trăiesc atât de mult. Specia este ameninţată de activitatea umană, în principal datorită distrugerii habitatelor sau a coliziunii cu cabluri, cu stâlpii de electricitate, cu clădiri etc.

STIATIC Â:i >

• Nu demult, şorecarul era o specie aproape dispărută în Marea Brifanie? Astăzi este unul dintre cei mai comuni prădători din Europa.

• Strigătul şorecarilor poate fi confundat cu mieunatul unei pisici?

• Cel mai longeviv şorecar are peste 25 de ani şi se află la o grădină zoologică din statui Idaho (SUA)?

V Şorecarul încălţat (Buteo lagopus)

rozătoare, şerpi, broaşte, iepuri de mici dimensiuni şi uneori, în timpul iernii, atunci când hrana este puţină, recurge chiar şi la consumul de cadavre, în ţara noastră este o pasăre majoritar sedentară. Şorecarul comun este o specie ocrotită prin lege, atât în România, cât şi în Europa, iar uciderea păsărilor este pedepsită. Populaţia de şorecar comun din România este estimată la 6.000- 8.000 de perechi clocitoare, dar aceste cifre sunt în scădere, din cauza distrugerii habitatelor.

ŞORECARUL MAREŞorecarul mare este o pasăre caracteristică sud-estului Europei, fiind întâlnită în zonele aride şi pe munţii stâncoşi. Este o pasăre de talie mare, cu aripi lungi, pe care, în zbor, le ţine uşor ridicate şi îndoite în forma literei V. Una dintre cele mai marispecii de şorecar are o lungime a corpului de 50-65 cm şi o anvergură a aripilor de 1,1-1,6 m. Femela este mai mare decât masculul şi cântăreşte, în medie, 1,3 kg. Penajul său are o tentă distinctă de portocaliu, capul este de culoare deschisă, la fel ca marginea frontală a aripii; zona ventrală este deschisă la culoare, în timp ce partea dorsală este întunecată. La păsările adulte, coada este crem-roşiatică, foarte deschisă (de la distanţă pare albă). Cuibăreşte şi la noi în ţară, dar este întâlnit mai ales în sezonul rece, în număr mai mare în timpul iernilor geroase. La fel ca şorecarul comun, se hrăneşte cu rozătoare, şopârle, şerpi şi amfibieni.

greutatea variază între 0,6 şi 1,5 kg, iar femela este mai mare decât masculul.

Penajul său are culori variate, dar, în general, este alcătuit din

nuanţe de maro; are corpul masiv, coada albă, cu capătul negricios, capul deschis la culoare şi abdomenul întunecat.Trăieşte în zonele de tundră

şi taiga din America de Nord şi Eurasia, iar iarna migrează

spre sud. Este un vânător oportunist, care nu se fereşte să

fure prada altor păsări, vânează pe timpul zilei şi se hrăneşte cu

iepuri, rozătoare şi păsări. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de doi ani şi este o

pasăre monogamă.Cuibul, care are un diametru ce variază între 40 şi 60 cm, este construit în aproximativ patru

- < Şorecarul mare (Buteo rufinus)

şorecarulÎ ncălţatEste o pasăre destul de comună în zona nordică a ţării noastre, dar poate fi întâlnit şi în alte regiuni, atunci când hrana este îmbelşugată. De obicei, iernează în ţinuturile deschise de câmpie, din sudul ţării. Este o pasăre răpitoare de dimensiuni relativ mari (puţin mai mare decât şorecarul comun), având 45-60 cm lungime; anvergura aripilor atinge 1,2-1,6 m,

TERRA MAGAZIN « 51

S-A ADAPTAT RAPID!Provenit din America de Nord, bizamul s-a adaptat rapid la clima din ţara noastră, populânc majoritatea habitatelor umede unde există bazine cu apă curgătoare şi/sau stătătoare, cu excepţia zonelor de munte, unde apele sunt mult prea reci.

EXPERT » biologie

FAUNA R O M ÂN IEI (VII)

•• Articol inclusîn bibliografia concursului

LUMEA PE CARE O DESCOPERI, 2013d e ta li i p e w w w .te rra m a g a z in .ro

Bizamul sau şobolanul de apă» te x t şi fo to de Florian ANDRONACHE

Bizamul (Ondatmzibethicus), cunoscut şi ca şobolanul de apă sau şobolanul de mosc, este un rozător de talie mică, cu blană de culoare brună/cafenie pe spate şi ceva mai deschisă pe abdomen.

Mamifer semiacvatic, preponderent cu activitate nocturnă, bizamul este adaptat la înot şi prezintă, ca o caracteristică specifică, peri duri situaţi între degetele labelor. Coada este lungă, uşor lăţită şi este acoperită cu solzi mărunţi, fiind utilizată pe post de cârmă. O altă caracteristică specifică speciei o reprezintă prezenţa unei glande care secretă o

substanţă puternic mirositoare (moscul), pe care o foloseşte la marcarea teritoriului.

SCAPA CINE POATE!Cuibul bizamului este

săpat în malurile cursurilor de apă, intrarea fiind situată sub nivelul apei. Vara, prezenţa şobolanilor de apă este semnalată de mormane mici de vegetaţie lacustră ridicate pe apă; iarna, aceştia pot fi întâlniţi în comunităţi mici, stând la Soare pe platforme de stuf doborât, situat deasupra nivelului apei.

Intră pe w w w .terram agazin .ro sau pe www .viata-salbatica.rodescoperă animalele României, în tr-o colecţie de fotografii de excepţie

de Florian Andronache, coordonator SOR Prahova, autorul acestui

Hrana este compusă, în principal, din plante de apă (papură, stuf, plante suculente crescute pe maluri, lăstari tine şi fructe), dar a fost observat! în timp ce consuma scoici, la sau crustacee.Ca duşmani naturali enumer; vidra, nurca şi dihorul, dar ş: vulpea, câinele enot, câinii sălbăticiţi şi păsările răpitoare de talie mare.



http://www.viata-salbatica.ro

» cam panie m edia

HAINE FÂRA BLAN A NATURALÂ!VIER PFOTEN a devenit partener oficial al programului „Retaileri care au renunţat la comercializarea blănurilor". Consultă lista actualizată a magazinelor •care au semnat angajamentul de a nu mai folosi blană # *■ naturală constant, putând fi găsită pe:

pericol viaţa animalelor şi de a avea un impact minim asupra mediului. Blănurile din Europa nu sunt deloc mai „prietenoase pentru animale” decât cele provenite din China. Multe dintre companiile care se ocupă cu creşterea animalelor pentru blănuri nu respectă

BLANA NU ESTE UN PRODUS NATURAL

NATURAL VS ARTIFICIAL

Adevărul despre blănuri» te x t de A nca NEGOESCU, Vier Pfoten România

Blana a revenit la modă în întreaga lume, inclusiv în România. Dacă în trecut cele mai populare haine erau ceie confecţionate din blană, astăzi materialul este folosit intens ca accesoriu aplicat pe gulere, manşete, căciuli, cizme sau brelocuri. De ceie mai multe ori, consumatorii nu pot identifica blana deoarece aceasta este tunsă şi/sau vopsită.

[email protected]

Chiar şi folosirea unor mici bucăţi de blană naturală în obiectele de vestimentaţie înseamnă cruzime faţă de animale.Tivul de blană din gluga pufoasă a unei haine de iarnă, de exemplu, sau o căciulă care conţine bucăţi mici de blană reprezintă o suferinţă de neimaginat pentru animale. Tendinţele în modă se mută de la folosirea hainelor confecţionate în întregime din blană la folosirea accesoriilor sau ornamentelor „pufoase”, făcute din blană de raton, de vulpe sau de nurcă. Ce nu se ia însă în considerare este tortura la care sunt supuse animalele din a căror blană sunt făcute aceste accesorii.

y p Intră pe w w w .terram agazin .ro şi află cum poţi deosebi blana naturală de cea artific ială!

Industria blănii îşi promovează produsele ca fiind în mod special prietenoase pentru mediu, pentru că sunt în totalitate naturale. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr! Chiar şi condiţiile de creştere a animalelor sunt asociate cu un impact distrugător asupra mediului, poluând grav apele din regiunea respectivă. Mai mult, în procesul de producere a blănurilor, pentru utilizarea în industria modei, se utilizează cantităţi importante de chimicale şi de energie. Mai multe informaţii cu privire la substanţele toxice prezente în blănuri pot fi găsite pe site-ul www.vier-pfoten.ro.

NU EXISTĂ„BLANA ETICĂ"Chiar dacă numai o bucată de blană nu provine din fermele din ţările scandinave, China, Olanda sau din alte ţări cunoscute pentru creşterea animalelor pentru blană, ci provine de la un animal prins sau vânat, există întotdeauna o cantitate enormă de suferinţă animală asociată cu obţinerea blănii (spre exemplu, unele metode de vânătoare sunt adevărate torturi). Aceste produse nu au nimic de-a face cu ultima tendinţă în modă, aceea de a nu pune în

legislaţia cu privire la condiţiile în care aceste animale trebuie să trăiască până în momentul uciderii lor. Dovezile acestui fapt au fost aduse de cercetările realizate în Danemarca, Suedia şi Finlanda. Sistematic, sunt transmise către public dovezi cu privire la încălcarea condiţiilor impuse de legislaţie în ceea ce priveşte adăpostirea animalelor, dovezi cu privire la tulburările comportamentale căpătate de animale din cauza stresului enorm, precum şi cu privire la existenţa animalelor rănite sau moarte în ferme.

CEPO TI FACE?t»NU CUMPĂRA produse din blană naturală

sau obiecte vestimentare care conţin bucăţi de blană!

• Când achiziţionezi jucării pentru copii sau pentru animale, asigură-te că nu conţin blană naturală;

• încearcă să aduci în discuţie condiţiile în care trăiesc şi sunt ucise animalele crescute pentru blană, atunci când vezi cunoscuţi care poartă blănuri;

«Fă o plângere la magazinele care încă vând produse din blană naturală;

• Ajută VIER PFOTEN şi activităţile sale împotriva cruzimii de care dau dovadă companiile şi persoanele care cresc animale pentru blană.

TERRA MAGAZIN « 53



http://www.vier-pfoten.ro

C AM P AN IE • AVEM Şl N O I SUPERERq /

di wm . gi 1 bm Mo % -c- * gt

« >

» fexf de Mihai DRAGNEA

Cel mai vestit principe şi războinic al Ţării Moldovei a domnit între anii 1457-1504. Stabilitatea,

continuitatea şi dreptatea l-au ţinut pe Ştefan timpde 47 de ani la cârma ţării, iar la trei decenii după moartea sa, regele Poloniei, Sigismund I, l-a numit

Stephanus iile magnus („acel mare Ştefan").

f structură militară permanentă - şi „oastea mare” - chemată doar în caz de atac extern) şi a încurajat clasa negustorească şi legăturile comerciale externe, transformând Moldova într-o ţară bogată şi stabilă din punct de vedere politic. Măsurile sale militare au vizat şi consolidarea

Ştefan al III-lea, sau Ştefan cel Mare, a fost fiul cel mic al lui Bogdan al II-lea şi al Doamnei Oltea şi nepotul lui Alexandru cel Bun. Domnia sa, de aproape 50 de ani, a fost marcată de multe lupte pentru independenţă, împotriva Imperiului Otoman, al Regatului Poloniei şi al Ungariei.După moartea tatălui său, Ştefan se retrage şi îşi găseşte un aliat în Vlad Ţepes, domnul Ţării Româneşti. Cu forţa militară pusă la dispoziţie de către acesta şi cu partizanii săi din sudul Moldovei, Ştefan cel Mare îl învinge pe Petru Aron la Doljeşti (Dolheşti) şi cucereşte tronul Moldovei, pe data de 12 aprilie 1457.

MOLDOVA,LA RĂSCRUCEA VREMURILORPe atunci, Moldova se întindea pe toate ţinuturile situate între Carpaţii Răsăriteni şi râul Nistru. Fiind o ţară sărăcită, care plătea tribut turcilor, domnia lui Ştefan cel Mare începe prin măsuri ample de redresare a situaţiei socio-economice. Răzeşii - ţărani liberi, proprietari de pământ - erau chemaţi la „oaste

în schimbul unor privilegii, iar tendinţele anarhice şi de nesupunere faţă de puterea centrală, ale boierimii, au fost eliminate.Ştefan a acordat o atenţie aparte structurilor militare tradiţionale ale ţării („oastea mică” -

şi modernizarea cetăţilor care apărau ţara: Hotin, Tighina, Soroca, Chilia, Cetatea Albă, Suceava, Neamţ, Crăciuna. Toate aceste mijloace strategice i-au permis lui Ştefan să lupte şi să construiască fără încetare în lunga sa domnie.

LIBERTATE DE MIŞCARE*

Ştefan cel Mare, un apărător îndârjit al integrităţii ţării, a fost un voievod care a ştiut să-şi folosească atât calităţile umane, cât şi pe cele politice, pentru a aduce prosperitate ţării şi pentru a stârni admiraţia iluştrilor contemporani, câteva secole mai târziu.Armata moldovenească a fost instrumentul esenţial folosit de Ştefan cel Mare pentru apărarea independenţei ţării. Abilităţile sale diplomatice şi strategice i-au adus o serie de victorii militare spectaculoase în faţa unor adversari de temut precum Ungaria, Polonia şi Imperiul Otoman. Ştefan a dispus de o armată estimată la 50.000 de oameni, o cifră considerabilă pentru Europa acelor timpuri. Totodată, el nu s-a lăsat niciodată asediat într-o cetate sau oraş, ci şi-a asigurat libertatea de mişcare, pentru a-şi mobiliza supuşii. A purtat negocieri şi a încheiat alianţe cu o serie de state puternice din estul, centrul şi vestul Europei (Hanatul Crimeii, Imperiul Otoman, Cnezatul Moscovei, Polonia, Ungaria, Veneţia, Statul Papal).

-

I

EXPER T » călătorie

LA PAS, PRIN BOLIVIA

La Paz, Titicaca, Potosî........ .......... ............. . „

» te x t şi fo to de Alin TOTOREAN

Poposim într-o ţară de legendă, cu o diversitate remarcabilă, pentru a ajunge în trei locuri distincte. însă Bolivia este atât de contrastantă, atât de diferită de la o regiune la alta, încât nici chiar vizitarea celor trei areaie caracteristice, emblematice, nu sunt suficiente pentru a găsi numitorul comun al acestui teritoriu.

BO LIVIA, CU BUNE Şl CU RELEOamenii La Paz-ului sunt, ca în orice oraş mare, bogaţi şi săraci, cu siguranţă, buni, dar şi răi, fiecare văzându-şi de interesul de zi cu zi. Mulţi bolivieni din provincie vin să-şi vândă produsele, iar sâmbăta şi duminica străzi întregi (dintr-un cartier) sunt blocate de o imensă piaţă în aer liber, unde găseşti de toate, de la ierburi vindecătoare la electronice, de la ţesături până la grămezi de pulpe de pui. in întreprinderile din jurul oraşului se produc acum aproape două treimi din bunurile industriale ale ţării. Ca o ţară bazată pe extracţia şi pe prelucrarea mineralelor, dar şi pe produsele agricole, Bolivia şi-a îmbunătăţit economia foarte mult după 1990, ca urmare a instaurării unei stabilităţi politice.

LA PAZ, CAPITALA DE DEASUPRA NORILORPrin jurul anului 1548, conchistadorii spanioli ajungeau în canionul râului Choqueyapu, la Laja - un vechi aşezământ al incaşilor. Aici, au pus piatra de temelie pentru o nouă aşezare spaniolă, numită Nuestra Senora de La Paz (foto stânga, jos) - Doamna noastră aducătoare de pace. Astăzi, localitatea respectivă este

cunoscută simplu ca... La Paz. Este capitala guvernamentală a Boliviei, capitala administrativă fiind la 400 km mai spre sud-est, la Sucre.Când laşi în urmă centrul oraşului şi începi să urci spre periferie, pe pantele abrupte, începi să gâfâi şi să oboseşti mai repede. Altfel, nu realizezi că eşti pe străzi situate pe la 3.500 m altitudine. Iar când ajungi chiar deasupra oraşului, pe marginea largului canion în care s-a dezvoltat, eşti deja la 4.000 m altitudine! Din acest motiv, La Paz este considerată capitala

administrativă situată la cea mai mare înălţime, din lume! De sus poţi cuprinde cu privirea întregul oraş. în mijlocul lui, ca arteră principală, se înalţă un şir lung de blocuri care depăşesc chiar şi 30 de etaje; ele au fost construite prin sacrificarea vechilor clădiri coloniale. Ca în unele cazuri de pe la noi, şi acolo proprietarii au preferat demolarea clădirilor istorice, fiind mult mai rentabil să ridice clădiri noi, aducătoare de profit. Doar în jurul pieţei centrale, Piaza Murillo, mai poţi vedea arhitectura de odinioară.

56 » TERRA MAGAZIN

INSULELE PLUTITOARELacul Titicaca se află pe graniţa dintre statele Peru şi Bolivia, fiind împărţit de cele două ţări. Ca dimensiuni maxime, are o lungime de 190 km, o lăţime de 80 km şi 281 m adâncime. Cinci râuri principale şi alte peste 20 mai mici îmbogăţesc apele acestui tac; acestea sunt râuri care au ca sursă principală apa provenită din topirea anuală a zăpezilor, de pe vârfurile de peste 6.000 m care flancheză la oarecare distanţă marginile lacului. Pe suprafaţa lacului sunt 41 de insule, multe dintre ele locuite. Este de amintit aici şi existenţa insulelor plutitoare ale comunităţii IJros, din partea peruană a lacului; insulele sunt construite din totora - o specie de papură.

cea mai mare insulă de pe întinsul lacului. Legenda spune că insula este locul unde Manco Capac, împreună cu soţia lui, Mama Ocllo, au fost trimişi direct de Inti, Zeul Soare, să-i înveţe pe oameni să-l cunoască, să-l adore şi să-l considere zeul lor.800 de familii locuiesc acum pe insulă, viaţa tuturor fiind extrem de simplă. Trăiesc din turism, pescuit, iar terenul terasat pe pantele stâncoase le permite doar o agricultură precară, cu câteva plante adaptate condiţiilor nu prea favorabile. Nu există niciun mijloc motorizat de transport, totul fiind cărat cu spatele sau pe spinarea catârilor sau a lamelor, pe poteci înguste. Şi nu există poluare industrială. Sunt doar oamenii locului, cu care te saluţi... şi animalele lor. Chit că vor să-şi vândă produsele tradiţionale, pe care le realizează unii dintre locuitori - lucruri din piele sau din lână, ţesături - nimeni nu te agasează. E multă linişte şi pace.Te cazezi la una dintre familiile care au vreo cameră simplă, pregătită pentru turişti, iar peste zi poţi hoinări pe întreaga insulă. De pe înălţimi cuprinzi cea mai mare parte din luciul lacului. Privirea ţi se opreşte la zeci de kilometri în zare, pe piscuri înzăpezite, de peste 6.000 de metri în altitudine.Poteci pietruite încă de pe vremea incaşilor şi ruinele aşezărilor acestora, de prin secolul al XV-lea, alături de tot ce înseamnă această insulă, te pot face să pari rupt de restul lumii şi să simţi o întoarcere în timp.

VIATĂ GREA, DE MINERO senzaţie asemănătoare o poţi avea şi într-un alt loc... de data asta lângă un munte de legendă. Este Cerro Rico, de lângă Potosi; el este un munte din care, încă de pe vremea incaşilor, se extrăgea argint... iar acum şi plumb, staniu şi cositor. însă şi acum, mulţi lucrează ca în vremuri de mult apuse, siguranţa vieţii lor fiind mai mult în mâinile Celui de Sus.Cu toţii lucrează cu uneltele cele mai simple. Pentru înaintare se foloseşte dinamita, iar accidentele nu sunt rare. în rest, se sparge stânca folosind forţa braţelor, cu scule de mână - baroase, şpiţuri şi răngi. Cei din cooperative beneficiază de vagoneţi pe care îi împing spre suprafaţă, dar ceilalţi cară totul în braţe. La baza muntelui sunt firme care achiziţionează la kilogram bucăţile de minereuri, după ce au fost separate din bulgării de piatră. Preţurile nu-i îmbogăţesc defel pe cei ce transpiră din greu. Am văzut cu ochii mei ce înseamnă viaţa acestor mineri, într-o regiune situată la vreo 65 km de La Paz - patru ore de mers cu o cursă locală! - spre care duce unul dintre cele mai periculoase drumuri din lume (foto). Am stat patru zile în Chulumani, una dintre localităţile din inima regiunii, şi am făcut incursiuni prin împrejurimi, văzând munca de peste zi a localnicilor.

POTOSI, CAPITALA ARGINTULUILa 4.090 m, Potosi este unul dintre oraşele aflate la cea mai mare altitudine, din lume. Fondat în anul 1545 ca aşezare minieră, a devenit rapid unul dintre cele mai mari oraşe din lume. Asta datorită celor peste 200.000 de locuitori care au venit aici pentru îmbogăţire (în principal, datorită zăcămintelor de argint). Numărul locuitorilor este şi acum de circa 250.000. Pe lângă o incursiune printre minerii care lucrează pe pantele muntelui şi prin piaţa centrală, unde vezi crâmpeie din viaţa tradiţională, este interesantă partea veche a oraşului, cu repere ale arhitecturii coloniale. Este o încântare să străbaţi străduţele înguste, printre băştinaşii cu port colorat, printre case de sute de ani. Ca puncte de referinţă sunt şi câteva biserici, construite prin secolul al XVI-lea, dintre care se remarcă Iglesia de San Lorenzo de Carangas, cu un portal sculptat în piatră. Este o adevărată dantelărie, creată de artizani locali acum aproape 500 de ani, care a devenit unul dintre cele mai fotografiate repere arhitectonice boliviene.

în Piaza Murillo se găsesc Palatul Prezidenţial, clădirea Congresului Naţional şi Catedrala, construită în anul 1836. Pe pantele care urcă spre înălţimile ce mărginesc valea oraşului, atât în trecut, cât şi acum, se găsesc casele simple, ale celor mulţi...

INSULA SOARELUIDar haideţi să părăsim aglomeraţia oraşului şi să vedem viaţa tradiţională a adevăraţilor urmaşi ai incaşilor...După o călătorie de trei ore cu o cursă auto locală şi o altă oră şi jumătate de mers cu o mică ambarcaţiune, ajungem pe cea mai mare insulă de pe Lacul Titicaca, Isla del Sol (ceea ce se traduce prin Insula Soarelui). Titicaca este un lac al recordurilor şi al superlativelor - cea mai înaltă cale navigabilă din lume şi cel mai mare lac din America de Sud. Iar Isla del Sol este şi ea

TERRA MAGAZIN « 57

58 » TERRA MAGAZIN

EXPER T » călătorie

ALCANTARA

Chei cu... liftîn nord-estul Siciliei, de jur-împrejurul vulcanului Etna, emblema insulei, poţi să te bucuri de existenţa unor areale naturale unice prin peisaj şi prin modul în care au luat naştere. Ţinta noastră este Parcul fluvial Alcantara, unicul de acest fel din Sicilia - acesta a fost declarat parc regional în anul 2001.

LA POALELE ETNEICu o suprafaţă de 1927,48 km2, Parcul Alcantara este situat în bazinul râului cu acelaşi nume, bazin ce ocupă o suprafaţă de 573 km2. Acest râu sau fiume, cum îi spun sicilienii, constituie graniţa dintre provinciile Catania şi Messina. Cu izvoarele pe faţada sudică a Munţilor Nebrodi,........................... .250 m, în Serra di Flascio, acest râu important al

i vest la est, între masivul eruptiv Etna, la sud, şi dice ale munţilor Nebrodi şi Peloritani, la nord. După tumultos, apele Alcantarei ajung în Marea Ionică, în ui Schiso.

Pentru a cunoaşte una dintre destinaţiile de vârf ale insulei este recomandat să pornim din Taormina, Perla Siciliei, staţiunea turistică plină de vestigii istorice, cocoţată pe versanţii stâncoşi ai ţărmurilor ioniene. Atunci când cobori în preajma apelor turcoaz ale mării presărate cu

numeroase stânci, şi-ţi începi călătoria spre Giardini Naxos - prima colonie greacă din Sicilia - şi mai apoi străbaţi mulţimea de localităţi mici îngrămădite la ţărmul unei mări primitoare, cu greu îţi închipui că eşti pe drumul cel bun. Dar, treptat, şoseaua relativ

îngustă te conduce spre vest şi pătrunzi în valea râului Alcantara, ce asigură locuitorilor şi culturilor vitala apă fără de care nimic nu ar mai fi verde prin aceste locuri. Străbaţi valea destul de largă spre Francavilla di Sicilia şi Castiglione di Sicilia. înainte de Gole dell’Alcantara, o mică localitate care îşi revendică cel mai spectaculos sector de chei, în Motta Camastra se află centrul de vizitare şi de intrare în cel mai îngust şi mai spectaculos sector al canionului, care însumează 14 km în lungime. Practic, vom pătrunde într-un parc geologic şi botanic bine amenajat.

CHEI ÎN COLOANE BAZALTICE!Facilă de străbătut de orice turist, poteca amenajată cu materiale locale te poartă pe deasupra cheilor, te coboară în preajma apelor tumultoase sau în minunate puncte de belvedere. Scurt, dar extrem de bine creat, parcursul turistic te convinge de frumuseţea stranie a canionului care, până în anii ’50 ai secolului trecut, nu fusese descoperit. Cu greu ţi-ai fi putut închipui că, într-o masă eruptivă

» te x t si fo to de Dănuţ CĂLIN

bazaltică, apa a putut crea, de-a lungul secolelor, un parcurs atât de îngust şi de întortocheat, cu pereţi verticali, în care coloanele bazaltice sunt dispuse asemeni unor orgi imense sau unor harpe cu dimensiuni ciclopice - culoarea dominantă este griul-metalic. Pereţii şlefuiţi de apă şi galeţii mai mult sau mai puţin rotunjiţi, împinşi cu furie în chei, te ameţesc prin verticalitatea lor. Acolo unde eşti lăsat să priveşti în interiorul acestora ai surpriza să descoperi marmite imense, praguri de rocă şi minunate cascade laterale. Traseul apelor verzui şi înspumate este însoţit de zgomotele agitatei mase lichide. Adesea, pe pereţii verticali stau agăţate plante cu flori viu colorate - este incredibilă această alternanţă de zgomote lichide cu liniştea aproape totală din micile livezi cu lămâi, de deasupra cheilor.

LA BAIE, CU LIFTUL!Pentru cei care sosesc mai târziu sau nu au condiţia fizică optimă pentru a parcurge traseul amenajat sau chiar pentru cei care preferă varao baie în apele râului, a fost construit la ieşirea din chei un lift. Da! Un lift care coboară de la centrul de vizitare până la râu. Poposind la ieşirea râului din chei, ai posibilitatea să admiri imense blocuri rotunjite de rocă, dar şi plaja

PO DU L ARABDenumirea de Alcantara (Al-Qantarah) semnifică în limba arabă„pod", ea provenind de la existenţa unui pod construit de romani peste apele râului.

plină de curajoşii care încearcă să reziste temperaturilor coborâte ale apelor Alcantarei. Dar, ceea ce te uimeşte şi te fascinează este spectacolul imenselor coloane de bazalt care alcătuiesc pereţii cheilor.Trebuie menţionat faptul că doar echipaţi corespunzător, cu costume speciale, poţi parcurge un traseu scurt în interiorul cheilor, de circa 300 m, prilej cu care poţi admira înalta şi minunata cascadă aflată pe stânga cheilor, ce îşi aruncă vijelios apele pe un imens pinten stâncos. Cei mai curajoşi vizitatori pot continua, alături de ghizi, să exploreze lumea bazaltelor, dar şi ei vor fi împiedicaţi curând să continue, datorită prezenţei în mijlocul cheilor a unei cascade energice, care face imposibilă continuarea aventurii.

AMINTIREA ORGILOR DE PIATRĂCheile Alcantara constituie pentru mulţi unul dintre cele mai interesante locuri din întreaga Sicilie, datorită frumuseţii şi a şarmului aparte oferite de impozanţii pereţi bazaltici şi de tumultoasele ape care continuă să-şi şlefuiască drumul spre mare.Cu siguranţă, fiecare dintre noi pleacă puţin tulburat după ce a vizitat o astfel de minune a naturii! într-adevăr, rămâi mult timp în memorie cu traseul apei printre zidurile de lavă gri-negricioasă, punctat de lacuri limpezi, cascade înspumate şi orgi de piatră. Acolo, între munţi, printre lămâi, portocali şi rodii, apa Alcantarei îşi consumă energiile în lupta cu

piatra tare, de la care sicilienii au împrumutat câte ceva; aceste energii se regăsesc în temperamentul şi în felul lor de a fi.

TERRA MAGAZIN « 59

O RIGINEA COLOANELOR BAZALTICECurgerile de lavă care au invadat patul văii au la origine fracturile eruptive aflate la sud-vest de Castiglione di Sicilia şi nu conul vulcanic excentric Molo, cum se credea până de curând. Studiile geologice arată că în decursul ultimilor 8.000 de ani, trei curgeri de lavă s-au deversat în sectorul fluviului care include Cheile Alcantara. Cea mai veche a reuşit să ajungă până la Marea Ionică, în timp ce cea mai recentă se află la originea bazaltelor prismatice, vizibile astăzi, care caracterizează nu numai curgerile de lavă, dar şi dyke-urile, sill-urile şi ignimbrite-le. Majoritatea coloanelor observabile în chei prezintă muchii perfect paralele, diametrul lor variind între câţiva centimetri şi 3 m - lungimea acestora poate atinge chiar şi 30 de metri. Fiecare coloană tinde să aibă o formă pentagonală sau hexagonală, dar se cunosc şi exemple cu trei sau şapte muchii.

CLUB TERRA M AGAZIN » personalităţi ale lumii ştiinţelor

S IM O N E CO USTEAU

Marea doamnă de pe nava» tex t de dr. Alexandru MARINESCU

Despre marele explorator Jacques-Yves Cousteau şi inegalabilele sale cercetări marine realizate cu ajutorul legendarei nave Calypso aţi auzit, desigur, cu toţii. Se cuvine însă să evocăm în cele ce urmează şl personalitatea unei femei extraordinare, care i-a fost alături comandantului Cousteau vreme de 40 de ani, la bordul celui mai cunoscut vas de cercetări oceanice.

15 ani decând a început,

la M uzeul M aritim din La Rochelle,

Simone Melchior s-a născut pe 19 ianuarie 1919, într-o familie înstărită, care a slujit marina franceză, ajungând să ocupe funcţii înalte şi grade de amirali. Când fetiţa avea doar 8 luni, familia a ajuns în România, unde tatăl său, ofiţer de marină, a fost numit în personalul misiunii navale franceze. Nu pentru mult timp însă, pentru că demisionează din marină şi obţine postul de director al filialei japoneze a unei mari firme franceze, „Air Liquide”

SEDUSĂ DE UN MARINARMica Simone îşi petrece copilăria la Kobe, în Japonia, vorbind limba japoneză înainte de a ajunge să se exprime în franceză. însă, adolescenţa va începe pentru singuratica Simone în Franţa, unde, la 16 ani, cunoaşte un tânăr

în anul 1938 se naşte Jean-Michel, un băiat gălăgios şi smiorcăit, după cum îl caracteriza mai târziu chiar mama sa, iar la sfârşitul lui 1940, Philippe, un înger, după cum îl considera tatăl său.

CALYPSO, 0 ADEVĂRATĂ MUZĂPasiunea lui Jacques-Yves pentru scufundări este împărtăşită, în scurt timp, şi de Simone. Urmează visele ţesute cu prietenii în vila de la Sanary, de lângă Toulon: scufundări, primele filme submarine şi, în sfârşit, minunea din anul 1950, de a deţine o navă. Botezat Calypso, vechiul vas american va fi transformat în navă de cercetări oceanografice şi va marca o mare cotitură în viaţa cuplului Cousteau. Calypso va deveni adevăratul cămin al lui Simone, iar echipajul va fi, într-un

ofiţer de marină, înalt, subţire, cu ochi albaştri şi zâmbet seducător, Jacques-Yves Cousteau. Cei doi tineri se îndrăgostesc şi, după doi ani, pe 12 iulie 1937, se căsătoresc după un ceremonial fastuos obişnuit în marină, tinerii trecând printr-un arc de triumf format din săbiile ridicate ale colegilor soţului.

fel, familia sa. Marile succese încep să apară după ce filmul „Lumea tăcerii” obţine Palme D’Or la Cannes şi cucereşte, prin spectaculozitatea şi frumuseţea imaginilor submarine, milioane de oameni din întreaga lume. Jacques-Yves devine un personaj cunoscut şi adulat pretutindeni,

dar Simone doreşte să rămână în umbră; nu-i plac jurnaliştii, refuză să se lase fotografiată, urăşte mondenităţile...

40 DE ANI PE MAREViaţa ei se desfăşoară pe Calypso, unde Jacques-Yves apare din când în când pentru filmări. Se poate spune că Simone a fost singura soţie de marinar care nu şi-a aşteptat bărbatul pe uscat, aşa cum se întâmplă în toate celelalte cazuri, ci la bordul navei. A fost singura femeie din Franţa care a

0 IM AG INE DE NEUITAT!

primit medaliile de cavaler şi de ofiţer al Meritului Maritim şi una dintre femeile care şi-au petrecut o mare parte a vieţii navigând pe oceane. A fost sufletul navei Calypso, membrii echipajului numind-o „La Bergere” („Păstoriţa”); o venerau şi o respectau ca pe o regină!A părăsit Calypso, vasul pe care a trăit vreme de 40 de ani, la Manila, în Filipine, în anul 1990, numai atunci când o boală necruţătoare şi-a arătat colţii. S-a stins în acelaşi an, pe 1 decembrie.

Am avut şansa să o întâlnesc pe Simone Cousteau cu prilejul unei Adunări Generale a Comisiei Internaţionale pentru Explorarea Ştiinţifică a Mării Mediterane (CIESMM), care îl avea ca secretar general pe Jacques-Yves şi apoi, mai târziu, la Monaco, unde i-am fost prezentat de Nicole Darso. Memoria păstrează imaginea unei femei cu o figură severă, fără zâmbet, îmbrăcată într-o rochie elegantă, de culoare gri, purtând pe umăr o eşarfă. Au trecut de atunci 42 de ani, dar imaginea mi-a rămas la fel de clară. Scurgerea timpului nu a brumat-o!

60 » TERRA MAGAZIN

» contribuţiile cititorilor

» text de Lucian SCURTU, student UMF„Carol Davila", Bucureşti

Toate culturile lumii au dezvoltat teorii care să explice originea vieţii. In Evul Mediu, ' £ - şcolile europene au dezvoltat o teorie conform căreia creaturile mici (insectele, amfibienii şi şoarecii) au apărut prin „generare spontană", adică prin ansamblare de la sine (self-assembly), din material fără viaţă; cu alte cuvinte, bioticul şi-a avut originea în abiotic. Pentru a verifica acest crez, cercetătorul de origine italiană Francesco Redi •a urmărit originea viermilor de muscă şi a observat că aceştia îşi au originea din ouăle depuse de muşte şi nicidecum din materie moartă (1668).

*. ■Jw** ş.Pe lângă această teorie „primitivă" odată cu

% modernizarea mijloacelor de cercetare, oamenii de ştiinţă au îndreptat luneta dinspre Calea Lactee spre celulă şi au analizat mecanismele biochimice, prin care un aminoacid esenţial ar putea apărea în condiţii naturale, fie ele blânde sau vitrege, născându-se astfel şapte teorii principale, care fac subiectul multor discuţii controversate în lumea ştiinţifică

P ’*. contemporană.4 ^ 1.Teoria supei primordiale

- J ' . Supa primordială este un amestec de compuşij j * ” organici (ia acest nivel a apărut viaţa). Când

ţ i ' :; Pământul s-a format, pe acesta nu existaH » % . ■ f t w, materie organică,Totuşi, acum miliarde de ani,

materia anorganică s-a transformat brusc în ‘ <*'. £ % materie organică, proces numit abiogeneză,

Unii cercetători consideră supa primordială t a î j i p V y S . J R t „incubatorul mamă"şi îi atribuie acesteia rolulJ m , "ţ i elementar în formarea aminoacizilor,„părinţii"

e acizilor nucleici (ADN şi ARN).-* J T 2. Teoria fulgerului

j L • Scânteile electrice pot genera aminoacizi şiglucide într-o atmosferă saturată cu vapori

■'* * j t f ţ t de apă, metan, amoniac şi hidrogen, fapt/ t . t j f f r . demonstrat prin celebrul experiment Miller-

4 Urey. S-a demonstrat că acţiunea unui fulgerar putea sta la originea vieţii, mai ales având

1 , f f în vedere faptul că, acum miliarde de ani,atmosfera terestră conţinea asemenea compuşi

. U p chimici, ca urmare a activităţii vulcanice intenseP e a K m i P din acea perioadă străveche.

m 3‘Teona comun't®ţ'i din ar9'' * ' Primul compus organic sau aminoacid a apărut

în mediul de argilă, acum aproximativ 4 miliarde de ani. Argila are două proprietăţi ce

Ş & f m * îi potatribui, cumulat,denumirea de„leagănjF al vieţii": capacitatea de a înmagazina energie

Şi capacitatea de a transfera energia provenită mai ales din dezintegrările nucleare sau din proceseletermochimicede natură magmatică. Astfel, având în vedere aceste proprietăţi

B r % f l de transfer, argilele străvechi ar fi pututfuncţiona ca „fabrici chimice" de transformare

, / M a substanţelor simple, anorganice, în primeleparticule ale comunităţii de substanţe organice.

** « ţ - 4 .Teoria izvoarelor hidrotermaleâ Viaţa a apărut în izvoarele hidrotermale, la

adâncime mare, unde moleculele bogate în K j -m I „ , hidrogen au dat naştere primului aminoacid,

sub cataliza mineralelor care alcătuiesc pereţii

acestor fisuri. Această teorie este coroborată cu descoperirea, în anul 1979, a unor ecosisteme fabuloase, care s-au dezvoltat în aceste condiţii vitrege, populate cu o faună specifică, adaptată la întuneric - crabi, peşti, bacterii. Din punct de vedere biochimic însă, şansele apariţiei primului aminoacid în izvoarele hidrotermale marine sunt infime, întrucât compuşii organici sunt instabili la temperaturi ridicate. De aceea, nu se poate vorbi despre o chimie organică în acest mediu, deci nici despre un prim aminoacid!5. Teoria începutului Receîn urma unui studiu realizat de Institutul de Oceanografie Scripps (San Diego, SUA) s-a ajuns la concluzia că acum 3 miliarde de ani, oceanele lumii erau acoperite cu un strat gros de gheaţă, de 300 m grosime, care proteja moleculele organice (cu rol de precursor al aminoacizilor) de acţiunea nocivă a radiaţiilor ultraviolete. Stratul de gheaţă a funcţionat astfel ca o barieră, creând mediul perfect pentru apariţia vieţii, la temperaturi scăzute şi la sute de metri adâncime.6. Teoria originii vulcaniceAceasta completează celelalte teorii care speculează doar apariţia aminoacizilor. Leslie Orgel, cercetător de origine britanică, a studiat prezenţa sulfurii de carbonil (COS) în gazele emanate de vulcani, împreună cu alţi doi cercetători, Luke Leman şi Reza Ghadir. COS are rolul de a lega aminoacizii, fapt demonstrat într-un experiment al acestora (2004). întrucât COS este un compus chimic extrem de reactiv, în mediu apos acesta suferă o reacţie de hidroliză; aşadar, reacţia de condensare a aminoacizilor a avut loc în mediul uscat, vulcanic.7. PanspermiaCâştigător al Premiului Nobel pentru Chimie (1903), cercetătorul de origine suedeză Svante Arrhenius, cunoscut ca fondatorul chimiei fizice, a elaborat teoria panspermiei, conform căreia viaţa nu este originară de pe Terra, ci are alte origini, extraterestre. Viaţa a fost adusă pe Terra prin intermediul unui meteorit şi apoi a proliferat. IToate aceste teorii nu fac decât să răspundă la ipoteze care nu pot fi demonstrate, însă cunoaşterea lor asigură un strop de savoare neîncetatei dorinţe a omului de a-şi înţelege originile, neluând în seamă intervenţia divină.

TERRA M A G A Z IN « 61

mm Articolele publicate în secţiunea CLUB TERRA MAGAZIN sunt contribuţii ale colaboratorilor

şi ale cititorilor noştri! Scrie-ne şi tu! [email protected]


MINISTERULED U CA ŢIEINAŢIONALE

Câştigătorii vor fi anunţaţi până pe data de 1 martie 2013 şi vor fi premiaţi la „Gala Şcoli pentru un viitor verde -EDUPET 2012", care va avea loc la Bucureşti, între 15-30 martie.STATISTICI:Cantitate de PET-uri compactate în cadrul proiectului: peste 150 tone;Cantitate de PET-uri compactate în secţiunile 11-18 (Terra Magazin) şi 7-18 (Doxi + Terra Magazin) = aprox. 100 tone. JUDEŢE FRUNTAŞE:Bihor-aprox. 17.000 kg;Timiş-aprox. 9.500 kg; Constanţa - aprox. 9.000 kg.

CLUB TERRA M AGAZIN » educaţie pentru mediucorespondenţă:

rverde@scolipentruunviitorverde.rolwww.scoiipentruunviitorverde.ro

Cel mai mare concurs de conştientizare a necesităţii reciclării PET-urilor,„Şcoli pentru un viitor verde - EDUPET 2012", s-a încheiat pe data de 31 decembrie 2012. In prezent, are loc etapa de verificare şi de validare a câştigătorilor. în vederea stabilirii premianţilor, unităţilor şcolare li s-au cerut, prin înştiinţări oficiale, documente în original, pentru cantităţile de PET-uri compactate, pe care le-au declarat în timpul concursului. în toată această perioadă, unităţile şcolare participante pot derula şi posta în continuare activităţi de mediatizare, însă ele nu vor fi punctate în concurs.

ŞCOLI PENTRU UN VIITOR VERDE - EDUPET 2012

La linia de SOSIRE!» tex t de Irina GHEORGHIU

• Clasamentul provizoriu, la secţiunea 11-18 ani (Terra Magazin):

Locul I: Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi” din Iaşi; dir. Anda Tănasa; cadre didactice participante: Paula Negru, Carmen Biniuc şi Liliana Curelariu; cantitate colectată - 5.648 kg; Locul II: Liceul Tehnologic Agricol din Bistriţa; dir. Simona Maria Belea; cadre didactice participante: Maria Pop-Rucan, Elena Mora, Lucia Homei şi Oana Bunea; cantitate colectată - 3.503 kg;Locul III: Colegiul Naţional „Roman-Vodă” din Roman; dir. Constantin Ostafe; cadre didactice participante: Gheorghe Irimia, Mihaela Tanovici, Constantin Ostafe şi Cristian

Tudor Cristian; cantitate colectată - 2.748 kg.• Clasamentul provizoriu, la

secţiunea 7-18 ani (Doxi + Terra Magazin):

Locul I: Liceul Teoretic „Ady Endre” din Oradea, dir. Marta Toth; cadru didactic participant: Attila L. Ambrus; cantitate colectată - 5.930 kg;Locul II: Şcoala Gimnazială nr. 6 „I. Ciurea” din Fălticeni; dir. Aurora Zaharescu; cadre didactice participante: Aurora Zaharia, Ermolania Dan, Valentin Iordăchescu, Viorica Stoleru, Marieta Jitaru; cantitate colectată - 3.527 kg;Locul III: Colegiul Naţional „Iosif Vulcan” din Oradea; dir. Simona Martin; cadre didactice participante: Dana Mihincău, Lioara Beltechi,

6 2 » TERRA MAGAZIN

Maria Lucaciu, Adriana Chirilă, Angela Clonda şi Ioana Cherechianu; cantitate colectată - 1.865 kg.

PITEŞTIUL ESTE MAI CURAT CU„ŞC0LI PENTRU UN VIITOR VERDE"Şcoala Gimnazială „Ion Pillat” din Piteşti a pornit din nou la drum, cu mare entuziasm, in proiectul „Şcoli pentru un viitor verde - EDUPET 2012”, după ce anul trecut a obţinut o menţiune la acelaşi proiect.Motivată de premiul câştigat, echipa verde constituită anul trecut a mai cooptat elevi şi şi-a propus ca anul acesta să urce pe podium, împreună cu profesorii coordonatori conduşi de profesorul de geografie Gabriel Matei, elevii şcolii, îmbrăcaţi în tricouri de culoare verde, inscripţionate cu „Şcoli pentru un viitor verde”, au pornit la curăţarea oraşului de PET-uri. Acţiunea a avut mai multe etape: curăţarea parcului Trivale, a parcului Ştrand şi împrejurimile şcolii. Apoi, toţi elevii au depus, în saci uriaşi, PET-urile folosite în incinta şcolii.

Domnul profesor Matei ne-a precizat următoarele: „Toţi elevii şcolii, dar şi o parte din locuitorii municipiului Piteşti,

care au urmărit acţiunile noastre, au înţeles că un oraş curat înseamnă mai puţine emisii nocive în atmosferă, parcuri mai curate, ape mai curate, adică un viitor mult mai sănătos pentru generaţiile viitoare. Echipa verde a confecţionat flyere cu îndemnul „Păstraţi oraşul curat”, pe care le-au distribuit în centrul oraşului. La această acţiune au participat şi angajaţii Agenţiei de Protecţie a Mediului din Piteşti”.

NE PLACE VERDELE!„Şi de aceea luptăm pentru el, colectând PET-uri, hârtie şi doze! Vrem să fie curat!”Aceasta este declaraţia echipei verzi de la şcoala gimnazială „înv. Nicolae Dinu” din Dumbrava, judeţul Prahova.Iată ce ne-au declarat coordonatorii proiectului, doamna profesoară Maria Magdalena Mihai şi domnul prof. învăţător Gheorghe Spirescu: „La acţiunile noastre participă din ce în ce mai mulţi elevi, cadre didactice (educatori, profesori), domnul primar Bunea Nicolae, dar şi cetăţeni din satul Dumbrava. Acţiunile noastre au fost planificate pe întreg parcursul anului.”


http://www.scoiipentruunviitorverde.ro

» activităti şcolare» »

ALEGE ViATA!

Spune NU drogurilor!» text de prof. Lăcrămioara STOENESCU, Liceul Tehnologic

„Liviu Rebreanu" Mozăceni, judeţul Argeş

Semeni fapte şi culegi deprinderi, semeni deprinderi şi culegi un caracter, semeni

caracter şi culegi un destin. Miercuri, 15 ianuarie 2013, Liceul Tehnologic

„Liviu Rebreanu", din Mozăceni judeţul Argeş, a găzduit o acţiune preventivă adresată elevilor şi tinerilor, pe tema

drogurilor şi a infracţionalităţii, organizată de prof. Lăcrămioara Stoenescu

şi prof. Alina Belciug, în colaborare cu Poliţia Mozăceni, prin intermediul

agentului şef, Narcis Bădescu.

Grupul ţintă de elevi a fost format din clasele a IX-a şi a Xl-a Economic. Ora a început cu definirea generică a drogurilor (prezentarea a fost susţinută cu imagini adecvate), pornind de la ce gândesc elevii despre acest flagel al societăţii m oderne („drogurile sunt foarte toxice; ne fac dependenţi şi ne

distrug viaţa”, „drogurile nu înseamnă altceva decât o moarte mai rapidă”, „înrăutăţesc sănătatea, grăbind moartea”, „ceva ce te distruge” etc.). Elevii au discutat despre dependenţă şi toleranţă, apoi au enumerat motivele probabile pentru care tinerii consumă droguri (curiozitatea, influenţa

prietenilor, problemele familiale, lipsa de informare, dorinţa de a ieşi în evidenţă etc.).

ŞTII TOTUL?La această întâlnire informală au mai fost prezentate câteva elemente de legislaţie, s-au distribuit pliante puse la dispoziţie de Centrul Judeţean de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog, iar elevii au primit şi un chestionar cu titlul „Crezi că ştii totul despre droguri?” care nu numai că i-a ajutat să se informeze, ci şi să-şi exprime un punct de vedere referitor la acest subiect.După ce elevii au luat parte la discuţiile deschise, a urmat vizionarea unui material video cu declaraţiile făcute de un fost consumator de etnobotanice. în final, elevii au fost rugaţi să transmită un mesaj consumatorilor sau celor tentaţi

de droguri. Iată câteva dintre ele: „La ce v-au folosit drogurile?”; „Drogul este foarte periculos!”; „Să distrugem drogurile!”; „Consumatorii fac o greşeală pe care o s-o regrete toată viaţa”; „Nu te droga! Nu-ţi distruge viaţa cu astfel de lucruri!”; „Nu încerca, o să-ţi strici viaţa, şi nu numai pe-a ta, ci şi pe a părinţilor!”; „Bucură-te de viaţă fară droguri!”

OBIECTIVE:-formarea unei atitudini corecte,

responsabile, faţă de consumul şi traficul de droguri;

- dezvoltarea unei conştiinţe şi a unei conduite antidrog;

- informarea corectă, adecvată vârstei, despre fenomenul traficului şi al consumului de droguri;

-implicarea activă a elevilor în prevenirea traficului şi al consumului de droguri, dar şi în campaniile antidrog.

TERRA MAGAZIN « 63

CLUB TERRA M AGAZIN » rebus

Metropole din America de Sud» rebus de prof. dr. MariusŢIU

ORIZONTAL:1) Metropolă cu peste 5,5 milioane locuitori (în aria extinsă) din Brazilia, capitala regiunii Minas Gerais, dezvoltată mai ales pe baza bogatelor resurse naturale (minerale preţioase, aur, mangan etc.) din zona montană învecinată (2 cuvinte). 2) în combinaţie cu o bază formează o sare - Stat sud-americân, pe teritoriul căruia întâlnim (pe lângă capitală) alte şase mari oraşe, care depăşesc câte un milion de locuitori fiecare: Medellin, Caii,Barranquilla, Cartagena, Cucuta, Bucaramanga. 3)Dans şi muzică de sorginte cubaneză - A iubi (înv.).4) Riverside Aquatics Association (siglă) - Cel mai populat oraş al Ecuadorului, metropolă cu peste 3,5 milioane de locuitori, fondat în anul 1538 de conchistadorul Francisco de Orellana, port la vărsarea celui mai important fluviu din vestul Americii de Sud în Oceanul Pacific (Guayas). 5)Adriana Donose - Figură, înfăţişare (fam.). 6) Care îşi schimbă locul de domiciliu foarte des - Cel mai mare oraş al Argentinei şi capitala acestui stat (Buenos...), cu aproape 13 mii. locuitori în aria metropolitană, amplasat pe ţărmul estuarului Rio de la Plata, este cunoscut ca oraşul cu cea’mai mare concentrare de teatre din lume. 7) Quentin Romano - Cel mai mare oraş andin (peste 10 mii. locuitori în zona metropolitană), situat la peste 2.600 m altitudine şi supranumit „Atena din Anzi"datorită numărului foarte ridicat de instituţii de învăţământ şi de cultură. 8) Altă mare metropolă a Columbiei, care numără peste 2,5 mii. locuitori, este cunoscut atât pentru vastele plantaţii de trestie-de-zahăr, cât şi (din păcate) pentru comerţul cu narcotice - Bine! 9) Italian Motorcyde Owners Club (siglă) - Uitat, trecut cu vederea - Articulaţia dintre braţ şi antebraţ. 10) Capitala situată la cea mai mare altitudine din lume (3.650 m), în Bolivia, având peste 2,3 mii. locuitori, economia locului fiind axată pe cultura de tutun şi pe exploatarea minereurilor din munţii vulcanici din apropiere (2 cuvinte) - Sao..., cea mai mare metropolă a Americii de Sud, cumulând aproape 20 mii. locuitori în aria sa, importanţa fiind majoră pentru întreaga lume latino-americană (universităţi, centre de cultură, sedii diverse de instituţii majore etc.). 11) Arbore specific statului Chile, cu fructe verzui, toxice - Cu greu, anevoie. 12) în naos! - Capitala celui mai extins stat al Americii de Sud, oraş ridicat „de la zero"special pentru această destinaţie, începând cu anul 1960 (pentru a descongestiona zonele litorale tot mai populate), în prezent având 3,7 mii. locuitori. 13) Fosta capitală a Braziliei, metropolă de pe ţărmul atlantic cu peste 12 mii. locuitori, situată foarte aproape de Tropicul Capricornului, faimoasă pentru carnavalul său (samba), pentru plaje (Copacabana), pentru uriaşa statuie a lui lisus, pentru stadionul Maracana, pentru următoarea Olimpiadă din anul 2016 etc. (3 cuvinte).

VERTICAL:1) Cea mai nordică metropolă a Americii de Sud, numărând peste 2 mii. locuitori, port la vărsarea fluviului Magdalena în Marea Caraibilor şi mare centru industrial (motiv pentru care, în unele perioade, se ating cote alarmante ale poluării aerului şi apei).2) Statul desfăşurat în cea mai mare parte în Munţii Anzi, având

ieşire la Oceanul Pacific, pe teritoriul său aflându-se două metropole însemnate (Guayaquil şi Quito) - Grad militar. 3) Oraş mare, întemeiat de Francisco Pizzaro, în anul 1535, actualmente capitala statului Peru (cu peste 8 mii. locuitori), este situat pe ţărmul oceanului Pacific într-o zonă foarte aridă, de convergenţă economică şi demografică majoră pentru întregul areal peruan - Fruct bun de mâncat. 4) Ontario Drug Benefit (siglă) - A doua mare metropolă a Venezuelei, având peste 2 mii. locuitori, fiind situată la ieşirea din laguna omonimă spre Marea Caraibilor, centrul unor intense exploatări petroliere. 5) Dud - Ramona Damian. 6) început de octombrie! - Uşiţe! - Prefixul pentru „viaţă"- Ministerul Afacerilor Externe (siglă). 7) Metropolă în partea central nord-estică a Argentinei (pe fluviul Paranâ), cu 1,3 mii. locuitori, dezvoltarea sa explozivă având loc odată cu extinderea reţelei de transport pentru comerţ, atât fluvial, cât şi feroviar - Marcel Popa - Sălaj (auto). 8) Mijlocul filmului! - Izvoarele lui Yangtze! - Metropola braziliană cu cea mai mare suprafaţă verde (şi a doua din lume, pe cap de locuito- după Edmonton), oraş întemeiat în anul 1933 prin planificare, ulterior facilităţile sale atrăgând fluxuri de imigranţi de toate rasele, populaţia actuală fiind de 2,2 mii. locuitori. 9) Cunoscut joc puzzle pe computer - Ariadna Olteanu - Intrarea în Sucre! - Penel! 10) Individ, ins - Capitala Ecuadorului, numărând peste 3,3 mii. locuitori, este situată foarte aproape de cea mai importantă paralel: terestră, în proximitatea unor vulcani faimoşi (Pichincha, Cotopaxi, Antisana) - Ceată, şleahtă gălăgioasă. 11) Abreviere pentru„Not Business As Usual"-Soarele sfânt al egiptenilor - Animale destinat* experimentelor. 12) Ruşinoase, sfioase - Se lasă noaptea! 13)Eyup Aygar Anadolu Lisesi (siglă) - Metropola-capitală, cu 5,4 mii. locuitori, situată la jumătatea distanţei dintre Munţii Anzi (şi Vulcar Tupungato, 6570 m) şi Oceanul Pacific, într-o zonă cu risc seismic ridicat şi climat temperat moderat.

DICŢIONAR: LITI,ZUMA,LARezolvarea rebusului o găsiţi pe s ite -u l w w w .terram agazin.ro

64 » TERRA MAGAZIN


S u n te ţ i e x p e r ţ i sau , d im p o t r iv ă , m a i a v e ţi d e în v ă ţa t? Vă p re g ă t im şi lu n a v i ito a re u n s u p e rte s t. în t r e t im p , in t r a ţ i p e www.dopotel.ro u n d e v e ţ i g ă s i n u m e ro a s e te s te d e c u ltu ră g e n e ra lă .

activităti extrascolare

Odată cu evoluţia tehnologică şi cu posibilitatea de a comunica rapid cu cititorii noştri prin intermediu! poştei electronice, am decis ca în acest spaţiu să prezentăm, lună de lună, imagini primite de la voi, cei mai apropiaţi prieteni ai revistei TERRA MAGAZIN!

Elevii clasei a Xl-a, de la Colegiul Agricol„D.P. Barcianu", Sibiu. Prof. coordonator Gabriela BORBIL

«WŞPPP■Câştigătoarea

notebook-ului ultraportabil U9, oferit de Evolio, este

MIHAELA MĂRUNTUdela Colegiul Naţional „Spiru

Haret", dinTârgu Jiu, prof. îndrumător Florina Fluturas.

■ ■ ■ ■ | şeeşppFPwpipippppppp

Elevii Liceului Tehnologic din localitatea Ciobanu, judeţul Constanţa. Prof. coordonator Volumia SÂNGEORZAN

E V O L lOth e in te ra c t iv e d im e n s io n ;

TEST DE CULTURĂ GENERALĂCiteşte acest număr al revistei TERRA MAGAZIN, studiază enciclopedia electronică de pe Video CD şi răspunde corect

la testul de mai jos. Fiecare întrebare prezintă mai multe variante de răspuns, dintre care doar una este corectă.

1. Am erica de Sud este pe locul patru în lum e în ceea ce priveşte suprafaţa .a. Adevărat; b. Fals.

2. Cum se num eşte istm ul care desp arte Am erica de Nord de Am erica de Sud?a. Istmul Corint; b. Istmul Panama.

3. Câte tă r i se află pe continentu l sud-am erican?a. 12; b. 15.

4. Cum se num esc oceanele care scaldă continentu l Am erica de Sud?a. Oceanul Atlantic şi Oceanul Arctic;b. Oceanul Atlantic şi Oceanul Pacific.

5. Care este cea m ai m are ţa ră (ca p o p u la ţie şi ca suprafaţă) din Am erica de Sud?a. Brazilia; b. Argentina; c. Columbia; d. Chile.

6. în Am erica de Sud nu se află cea m ai în a ltă cascadă din lum e!a. Adevărat; b. Fals.

7. Care sunt resursele m inera le cu care se laudă A m erica de Sud?a. aurul, argintul, minereul de fier şi petrolul;b. cărbunii, petrolul, sarea şi minereurile de aluminiu.

8. Cum se num eşte cap ita la Boliviei (capitală a fla tă la cea mai m are a ltitu d in e din lume)?a. La Paz; c. Asuncion;b. Brasilia; d. Buenos Aires.

9. Care este cel m ai în a lt v â rf m untos din Am erica de Sud?a. Cotopaxi; c. Aconcagua;b. Atacama; d. Ojos del Salado.

10. Cum se num eşte lacul a fla t la cea m ai m are în ă lţim e din lume?

a.Titicaca; b.Tanganyika; c. Victoria; d. Baikal.

11. Care este cea m ai vo rb ită lim bă din Am erica de Sud?a. latina; c. quechua;b. spaniola; d. portugheza.

12. C ontinentu l sud-am erican a fost b o te zat după num ele exp lo ratoru lu i ita lian A m erigo Vespucci.

a. Adevărat; b. Fals.

13. Care este cel m ai p op u lar sport de pe continent sud-am erican?

a. handbalul; c. fotbalul;b. baschetul; d. rugby-ul.

14. Pe acest continen t trăiesc an im ale ca lam a, ana p iranha, jag u a ru l şi tap iru l.

a. Adevărat; b. Fals.

15. Care este singura republică p arlam entară de pe te rito riu l Am ericii de Sud?

a. Venezuela; b. Guyana.^ ^R ăspunsurile sunt pe site-ul w w w .terram agazin .r

http://www.dopotel.ro

http://www.terramagazin.r

EOGRAFIA FORAŞE SIMBOLBRUXELLES, STRASBOURG,

MAASTRICHT

întregul colectiv al editurii CD PRESS şi echipa redacţională Terra Magazin urează succes tuturor participanţilor laConcursul Naţional de Geografie TERRA!

. gj . I MINISTERUL M f EDUCAŢIEI k— te j NAŢIONALE

EDIŢIA I, ANUL ŞCOLAR 2012-2013

CONCURSUL NAJIONAL DE GEOGRAFIEJERRA"pentru clasele V-VII

Evenimentul este indus In Calendarul concursurilor şcolare pe discipline.

« i | .... | MINISTERUL

^ [S I 1 p f H I t l l M E N şi re v is ta T E R R A M A G A Z I Nte inv ită la

Concursul de cultură generală pe echipep e te m e d e g e o g r a f ie , is t o r ie şi b io lo g ie

L U M E A PE C A R E O D E S C O P E R I - ed iţ ia a ll-a, 2 0 1 3Participă şi tu la concurs în săptămâna Să ştii mai multe, să fii mai bun (1-5 aprilie 2013) alături de cele mai pregătite echipe din judeţul tău

MICA OLIMPIADĂ DE GEOGRAFIE LA START

Ministerul Educaţiei NAŢIONALE lansează ediţia I - 2013 a Concursului Naţional „Terra" pentru clasele V-VII

Concursul este organizat cu sprijinul Societăţii de Geografie din România şi al editurii educaţionale CD PRESS

şi este inclus în Calendarul MEN al concursurilor şcolare pe discipline pentru anul 2013. Partenerul educaţional oficial al Concursului

este revista Terra Magazin.Mai multe detalii (regulament, perioadă de desfăşurare, bibliografie,

premii etc.) găsiţi pe site-ul oficial, special creat pentru concurs, www.concursterra.ro

şi pe http://www.edu.ro/index.php/articles/18417.

Pentru întrebări, puteţi contacta organizatorii pe www.concursterra.ro sau reprezentantul revistei Terra Magazin din zona dumneavoastră.

PE SITE-UL OFICIAL AL CONCURSULUI - www.concursterra.ro - Şl PE VCD-UL CARE ÎNSOŢEŞTE REVISTA GĂSIŢI

MODELE DE SUBIECTE PENTRU FIECARE AN DE STUDIU!

Fii cel mai bun

Regulamentul complet şi modele de subiecte pe www.terramagazin.ro

Terţa Magazin le ajută să te

http://www.concursterra.ro

http://www.edu.ro/index.php/articles/18417




w câŞtigĂ wycybenhot™ · pdf fileconcurs vanatorul de imagini in acest numĂr...

Documents