lvan Franlro

Trdia odatd intr-o pldure un Vulpoi deo-sebit de giret, pe nume Michita. De multe oril-au urmdrit vindtorii hdituindu-l cu ciinii,i-au intins felurite capcane, insd n-au reugitsi-l prindd. Vulpoiul Michita igi bitea jocde ei, ocolind toate pericolele ce-l pfndeau,ingtiin{ind $i pe semenii lui de primejdiilece-l inconjurau. Iar cind se pregitea sd

?

meargi la vindtoare, cu deosebire pentru a

da iama prin cotele sau cimdri-apoi nu era

alt ho{ mai indrdznet, mai giret, mai iste}ca el. Ajunsese si plece la v'inat gi ziua-namiaza mate qi niciodatd nu revenea cu tra-ista goald.

Cu Eansa pe care o avea de fiecare datd,precum Si viclenia sa l-au ficut peste misurdde infumurat. Ajunsese si creadii cd pentruel totul e p osibil.

- Ce crede{i voi cd numai de atit sinL instare? se liuda fald de semenii lui. Piniacum am dat iama numai prin sate, dar sd

qtifi cd miine, in plini zi, am sd merg intirgul din oraE Si am si fur chiar de acolo

o gdind.

- Ia nu mai spune bazaconii! incercausi-l potoleascd cei din jur.

- Ce bazaconii? Atunciam s6 va de-

monstrez ce snt in stare, se infierbintbVulpoiu l.*

- Om vedea sau nu, asta e greu de zis.

Prin orag ciinii unrbli in haite. Poate doar

i;ti:liff

J;?%,'#;'dacd te vei preface intr-un purice, nu te vorzdri si te sfigie.

- O sd vedeji cd nu va fi nevcie si devinpurice qi nici nu mi vor sfiEia ciinii, se gro-zdvi Vulpoiul, care-qi pusese in gind si deaa doua zi o raitd prin oraE gi si fure o gdinadin tirg.

Insd de data aceasta Michita didu greg. Lainceput reugi sd se strecoare prin cinepa gilanurile de porumb de la marginea oraEului;de aici o lud prin gridini, sdrind peste gar,duri gi ascunzindu-se prin buruieni, pini sepomeni in mijlocul oragului. Acum ii era greusd meargi mai departe. Ar fi trebuit sb

llEneascd intr-o clipd pe stradi, si se repeadirapoi in piald Ei si revind tot atit de repedede unde plecase. Pe stradi qi in pia{d seauzeau tot felul de {ipete, zgomoie, zarvb,scirfiit de care, huruit de ro{i, tropot decopite, grohditul porc ilor-int r-un cur,int ohbrmdlaie cum Michita al nostru nici in visnu visase, nici cind avea friguri n-o pome-nise.

'5

Ce si facd insi? Trebuia si se incumetes5-Ei duci planul la bun sfirgit. Stitu' pre{

de vreo doud ceasuri, sub nigte buruieni de

lingi un gard gi se mai obignui putin cu agi-

talia din oraE. Revenindu-$i din prima spa-

imd,. se gindi incotro e mai bine sb fugi. Si

Vtlpoiul Michita prinse cural. IEi lui vintqi, dintr-o sdriturd, ajunse in stradS. Pe aco-

lo trecea o mul{ime de oameni. Datoriti pra-

fului stirnit, dar Ei zorului acelor oameni,

Vulpoiul reuqi se treaci aproape neobservat.Michita atit aEtepta. Se ghemui 9i...fuga

prin ganj, drept in pia{i. unde se aflau pre-

cupe{ele venite sd vinrlI oui, unt, ciuperciproaspete, giini, raJe si alte bunit5ti.

Dar Vulpoiul nu reugi si ajungd in pial5.Drept in faja lui se ivi un ciine, dintr-o partcvenea in fugi un altul qi imediat apiru qi al

treilea. Era greu sZ-i picileascS. Ciinii iu-cepurd s5-1 miroasd gi se repeziri asupra Iuimiriind. Michita al nostru incepu si se invir-teasci la fel ca musca in apa clocotitd, intre-bindu-se cum sI iasi din impas. incotro si

6

i

P

. i:l

;:l ."

' *r--i*. r;|"'::i:.:i

{-"":, ,wl

fugd? Nu mai stitu mult pe ginduri gi se

repezi prin cea mai apropiatii uEd intr-otindd, de unde siri in curte Ciulea urechilegi se uita unde sd se ascundl de urmdritori.Ei! se aud! sint pe aproape! Deodatd zdri un

butoi intr-un colf al cur{ii. FirI si zdbo-

veascd, siri in el Ei se ascunse.

Soarta finu gi de data asta cu Michita,fiindci abia intrase in butoi qi haita de ciiniapiru litrind, miriind, adulmecind.

- Aici trebuie sd fie! pe aici! Ciutafi-l!sirigau cei ce sosiserd Primii

Toati haita intrd in scurt timp in curtea

care nu era prea mare si incepu sd rdsco-leascd prin cotloane adulmecind, scormo-

nind, dar nici urml de Vulpoi. Se apropiaride citeva ori gi de butoi, insi mirosul uritcare se rispindea din el ii goni indatd. Incele din urm5, negisind nimic, fugiri care

incotro. Vulpoiul Michita se salvase. Se sal-vase, insl cum!

Butoiul care-i ieqise

salvindu-i via{a, eraneaqteptate in ca le,jumdtate plin cu o

a

'r r ljl.:

tlllrr

I .!* ..

i&:i "':; r'r'. "

.*1: t.1:- ";::, i:= i;r: '':"'*

i .,-s:&i..

-',! \

ti.t';><

:.r:d! -, 1 !,4.

:-i' {:i i'r- - y' li

r\iil

*,. 11

i:;;''t- ,..,* *; - .,

q:.

jlj ili

llts

vopsea de ulei de culoare albastri. Pe sem-

ne cd in casa aceea locuia un zugrav care

vopsea case, garduri, bdnci de prin parcuri.A doua zi urma si vopseasci un gard maregi-si pregdtise un butoi de vopsea intr-uncol{ al curfii, pentru a-l avea la indeminS.

Sirind in acel butoi, Vulpoiul Michita ni-meri cu capul drept in vopsea gi era la un

pas sd se indbuEe. Cind veni cu labele dina-poi pe fundul butoiului, tot trupul ii intrasein vopsea. Doar botul, colorat gi el in alba-stru, ii iegea puJinln afard. A fost nevoit sistea gi si agtepte pind s-a indepdrtat peri-colul. Inima ise zbdtea cu putere, foamea iiincrincena stomacul, mirosul de ulei apro-

ape il ineca, dar ce putea face? Bine cd a

sciipat teafdr! Dar cine Etie ce va urma?Dacd umbli stipinul la butoi Ei-l giseqteinduntru?

Infringindu-Ei teama, sdrmanul VulpoiMichita fu nevoit sd stea prins in vopseapind spre inserat, inlelegind cd, daci ar iiajuns acum, cu o asemenea infitiEare, in

l0

stradd, nu numai ciinii, ci qi oamenii s-ar

fi repezit asupra lui, omorindu-1.Cum se lnserd, Vulpoiul Michita siri iute

din neobi$nuita lui baie, strbbitu in fugistrada qi, neobservat de nimeni. se strecuriin gridin6. De aici, printre buruieni gi peste

garduri, printre verze gi lanuri de porumbajunse in padure. In urma sa rhmiseserddire a lbastre.

Se innoptase de-a binelea cind Michitaintri in pidure, tocmai pe partea opusi vi-zuinei sale. Era ildmind, obosit. abia mai

respira. Pini acasi mai avea de umblat cale

de vreo douir mile, dar nu se mai simtea in

stare sd meargi mai departe.Dupd ce iqi mai potoli foamea cu citeva

oub pe care le gisi in cuibul unei prepeli{e,

se strecurd in prima vizuind goalS ce-i iegisein cale, imprigtie citeva frunze pe care se

intinse gi adormi, ca dupd o baie buni.' Dacd a doua zi s-a sculat devreme sau

mai tirziu-despre asta nu scrie in cir{i.E suficient sd gtim sd, trezindu-se, clsci pu-

ll

ternic ai, scuipind de trei ori inspre parteaunde avusese o pltanie aga de uritd, se uitdcu bdgare de seamd in jur, aga cum fac de

reguli vulpile gi iegi din vizuind. Iata! Hm!Peste tot era linigte. Inima ii sdlta de bu-curie.

<<O vreme numai bune de vinbtoare> -se gindi el. In aceeagi clipi igi privi trupul$i exclame: Nenorocirel De spaimd sdri intr-oparte. Ce-o mai fi gi asta? Ar ii vrut s-o iaIa fugd, dar de tine insufi n-ai cum sd scapi!Se opri gi se privi din nou: sint intr-adevdreu? Asta e blana mea, asta e coada mea,astea sint labele mele? Nu, nu se putea re-cunoagte $i pacel Vedea o dihanie ciudatd 9ifioroasS, albastri-albastrd, acoperiti parcdcu niqte solzi, ori tepi, iar coada arlta caun fel de ciomag mare, plin cu fepi.

Stdtu Vulpoilu. privi ce privi dihania incare se transformase, se mirosi, incerci sa

se scuture, dar degeaba. Se tivili prin iarbi,dar tot nimic. Zgirie cu \gliarele solzii,invingindu - qi durerile, dar nu scdpi de ei.

t2

..\\)*Ii+r1 t z

,&ti, ,H,*M/gj,.r.- -6

",R!tF.

*4'u

.t','i '1',i

. | . t2-\

' l"{tYr, [f, {i\

ni rl lfY'tW"

Ii linSe cu limba-nimic. Se repezi spre o bdl-toac6, se azvii in ea, sperind si scape de

vopsea, dar nici de data asta nu reugi. Vop-seaua de ulei se uscase din cauza cllduriidin vizuini. Descurci-te cum po{i, irateMichita !

Intre timp apiru gi Lupul-f5{iorul. Pindieri fusese bun prieten cu Michita al nostru,insi acum, observind o fiard albastrd, nema-ivdzutd, plinl de {epi, cu coadi mare gi scor-

loasa. se sperie cu m plit.Dupi ce-gi reveni, o lui la fugi din rds-

puteri. Prin pddure se intilni cu Lupoaica,apoi cu Ursul, cu Mistre{ul, cu Cerbul care-lintrebari de ce aleargd aga de tare. I-upul se

holbi la ei gi ingini printre sughituri:

- E acolol E acolo! E acolo! Si ce inspd-imintdtor e! Si ce feroce!

Ce minun5|ie! In jurul Lupului se aduna-seri nunteroase animale care se strdduiaus5-l linigteasci, i-au dat gi api sd-qi revindmai repede. Maimufa Fruzea ii smulse treismocuri de pir gi le aruncd in vint ca, odati

l4

\|':.| .'

,,

l'-::

i .:..

=i i- *o,*,nF

cu ele, si dispard gi spaima lui. Dar degeabalY Azind cd nu-l puteau face s5-gi revind, ani-malele hotiriri si meargd iripreuni in direc-fia pe care le-o ardtase Lupul qi sd vad} cuochii lor ce grozdvie putea fi.

Ajunserd Ei ele in acel loc Ai, aruncindu-Eiprivirile spre aritarea albastri, fugird careincotro. Cum si nu fugd? O asemenea fiarinu se mai vdzuse de cind era lunrea lumegi pidurea pddure! Cine putea qti cit de pu-ternic era, ce colfi avea, ce ghiare gi, maiales, ce avea de gind sd faci?

Degi era tare necdjit de noua sa infd{igare,Vulpoiul Michita observi cit de tare se spe-riaserd de el, mai intii Lupul, apoi celelaltevie{uitoare ale pi durii.

<iEi!- se gindi Eiretul Vulpoi. Nu e delocriu ci se tem atita de mine. Trebuie sd profitde lucrul dsta. Sta{i pu{in, cE vi ardr eu cepot !>

$i, ridicindu-9i semef coada, igi umfldpieptul 9i porni spre adincul padurii. undegtia ci se aduni de obicei animalele. lntre

t6

timp, se rispindise prin toati pidurea vesteadespre aparitia unei fiare noi, nemaivizutegi insp Simintitoa re. Toate anintalele piduriiveniseri din diverse cotloane, curioase sa

vadd fioroasa a rdtare.Vulpoiul Michita se preficea ci nu le ob.

servd gi pigea ingindurat. Cind ajunse inmijlocul luncii, se aEezd pe buturuga undestdtea de obicei Ursul. Stitea qi aEtepta. N-atrecut nici o jumitate de orh 9i locul fuin{esat de animale Ei pisdri. To{i iineau siafle cit mai repede cum ardta fiara. Se te-meau insi sd se apropie de ea. Stiteau maideparte tremurind, gata s-o gteargd la primamigcare a dihaniei. Atunci Vulpoiui le zisecu blinde{e:

- Dragii mei, nu vd temefi de nrine!Apropia{i-v5, fiindci vreau se vd spun cevadeosebit de important.

Animalele tot nu aveau curajul sd inainte-ze. Numai Ursul, abia trdgindu-qi rlsuflarea,il intrebb:

- Dar cine eEti tu?t7

- Venifi mai aproape, am si vd povestesctotul, le zise Vulpoiul cu glas blind 9imieros.

Animalele se apropiard pufin de el, dar nuse incumetau sd inainteze mai mult.

- Asculta{i, dragii mei gi bucura{i-vd, ziseVulpoiul Michita. Azi dimineajd sfintul Nico-lae m-a plSsmuit dintr-o bucati de lut ceresc.Privili ce albastru e! $i, dindu-mi vial5 cusuflarea lui, mi-a zis: <<Te vei numi animalulMinte-Ageri! In impdrilia animalelor dom-neqte dezordinea, nedreptatea gi nelinigtea.Nimeni nu e sigur acolo pe via{a qi avutulsiu. Mergi pe pimint qi fii impiratul ani-malelor, dd legi noi, asiguri dreptatea Ei nuda voie niminui sd vd [aca vrcun rau>.

^A.uzind una ca asta animalclc aplaudari.

- Ei, doamne! Deci, vei fi impiratul no-st ru?

Da, copiii rnei, le rispunse cu seriozitateVulpoiu I Michita.

O bucuric dc nedescris domnca in impara-tia animalelor. Se apucard de indatb si faci

l8

,;",F.i:"; -.,;-1:

." ' i..-- - 8,.,';"s=;*---. -l-' ,i sj

rlD

ordine. Vulturii 9i ulii prindeau gdinile, lupiigi urqii sfirtecau oile qi viteii, inghesuindu-lein fafa noului impirat. Acesta lua cite obucatd din fiecare, impdrfind restul, cu drep-tate, celor fldminzi. Altd bucurie, alte mul{u-miri. Ce impdrat! Cit de bun e! Cit de inJe-lept! Cu un asemenea impdrat vom trei n'lereuferici{i, ca-n ra i!

$i aga se scurgeau zilele. Vulpoiul Michitaera un impdrat bun, drept gi milos. El numai era nevoit acum sd meargi la vindtoare,sd stea la pind5, sd omoare prada.;Hranaise aducea tiiati, ba chiar jumuliti Ei cumiruntaiele scoase. $i nu i-o servea oricine,ci sfetnicii lui cei mai apropiafi. Dreptatealui era aga ca-n lumea animalelor; cine eramai puternic, acela era mai bun, iar cine eramai slab, acela n-avea niciodatl cigtig decauza.

Animalele trdiau acum ca gi fere impiratulcel nou: care prindea sau gisea ceva demincare avea, cine nu, raminea flamind. Pecine-l impuqca vinatorul pierea, iar cine reu-

20

J,ti\

}re*^F4, **"-fff '*{-i € {t

L '1"

a\

gea sA fuge, era bucuros cd scipase cu via{d.Erau insi fericite ch aveau un impdrat inie-lept, puternic ai blind, care nu semena lainfd{igare cu nici-un animal al pidurii.

Vulpoiului Michtia, dupd ce devenise impi-rat, ii trecuse triste{ea. Se temea insi de unsingur lucru: ca vopseaua si nu dispariincetul cu incetul qi astfel animalele sd aflecine era in realitate. De aceea nu iegea nicio-datd cind ploua, nu se bdga prin hdfiEuri,nu se sc6rpina pi dormea numai pe pernemoi. In general avea grijd si nu se trddezefafd de sfetnicii sii cd ar fi Vulpoiul gi nudihania Minte-Agerd.

Aga trecu un an de zile. Se apropia ani-versarea unui an de cind devenise impbrat.Animalele se gindire si sdrbdtoreasci ace-astd zi gi se pre?inte un concert deosebit.Se adund un cor format din Vulpi, Lupi,Urgi care compuseserd un cintec de slavd.Seara, dupd ce prin fa{a impiratului se pe-rindi tot alaiul animalelor, dupi ospit Siluiri de cuvint adresate sErbitoritului. apiru

22

-\.\rl

$i incepu sd cinte corul. O adevirati minu-ni{ie! Urgii ricneau ca baqii, de se cutre-murau stejarii. Lupii cintau solo deiectindu-ti auzul. Cind insl vulpile tinere, irnbricatein straie {drinegti, incepurd sd cinte cu glds-cioarele lor subfiri de altiste, impiratul nu se

mai putu abfine. Cu inima plinb de duioqie,uiti de pruden{a de care ddduse dovadi piniatunci, ridicd botul Ei urlb la iel ca vulpile!

Doamne! Ce s-a intimplat? To{i cintire{iiamu{iri ca la un semnal. Sfetnicilor qi celor-lalte slugi Ie cizu parci un vil din priviri.Dar acesta e un Vulpoi! Un simplu Vulpoi!Si, mai ales, vopsit cu ceva de proastd cali-tate! Ptiu! $i noi, care am crezut ca e cinegtie cine! Mincinosule! I ngeldtoru lel

$i, uitind de toate binefacerile Ei de marealui in{elepciune, iniuriaji cd i-a dus de nasatita timp, se repeziri to{i asupra neferici'tului Michita qi-l sfigiard in bucilele.

(.s