A fi sau a nu fi…

A fi sau a nu fi: aceasta-i întrebarea. Mai nobil e să-nduri în cuget, oare, Săgeţi şi praştii ale-ursitei rele, Sau apucând o armă tu să curmi al Restriştilor noian? Să mori, să dormi… Şi printr-un somn să ştii Că pui sfârşit durerii sufleteşti Şi-atâtor mii de alte suferinţi Ce sunt a cărnii parte. E-o-ncheiere Chiar foarte de dorit. Să mori, să dormi. Să dormi, dar cine ştie? Să visezi! Aici e greul! Căci în somnul morţii, Când ai scăpat vremelnicul caier, Ce vise-atunci ai să mai poţi visa? E tocmai ce ne-ndeamnă-a şovăi, Şi-aici e teama care dă năpastei Un trai atât de larg. Cine-ar mai sta Să rabde biciul şi dispreţul lumii, Despoticul bun-plac, zăbava legii,Sfidările din partea celor mândri, Durerea dragostei ne-mpărtăşite, Trufia stăpânirii şi-njosirea, Prin cei nemernici, a destoiniciei, Când poate să-şi dea singur dezlegarea C-un vârf de jungher? Cine şi-ar mai duce Povara vieţii-n geamăt şi sudori De n-ar fi groaza tainei ce urmează Şi-acel hotar necunoscut de unde Nu-i călător să se fi-ntors vreodată, Şi care zdruncină voinţa noastră, Şi făcându-ne să suferim mai lesne Urgiile de-aici decât să tindem Spre altele pe care nu le ştim, Ăst gând ne face pe toţi a fi mişei. Şi astfel firescul tip al hotărârii

Arată bolnav de gândire pală Şi avânturile cele mai măreţe Sub semnul lui se-abat din drumul lor Şi pier ca faptă.

1. asociaţii libere spontane2. experienţă nemijlocită3. experienţă mijlocită4. repere culturale