volum de la strada la ansambluri rezidentiale

http://slidepdf.com/reader/full/volum-de-la-strada-la-ansambluri-rezidentiale 1/214
1
De la strad la ansambluri rezideniale. Opt ipostaze ale locuirii în Bucuretiul contemporan
Editura Pro Universitaria
2
Promotor proiect Parteneri proiect
Volum realizat în cadrul proiectului „Case Vii. Diversitatea cultural a spaiilor de locuit din Bucureti i împrejurimi”, finanat printr-un Grant oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein i Guvernul României
în cadrul Programului PA17/RO 13 Promovarea Diversitii în Cultur i Art din cadrul Patrimoniului Cultural European.
© Asociaia Vira, www.vira.ro, www.bucharesthousingstories.roEditura Pro Universitaria - Bd. I. Maniu, nr. 7, Cotroceni Business Center, corp C, parter, cod potal 060274, sector 6, Bucureti, România.
Autori: Natalia Negru (coordonator) Cristina Boboc
Vlad Ctun Andra-Mitia Dumitru Bogdan Iancu Oana Cristiana Iftode Carmen Mihalache Maria Mateoniu Cosmin Manolache Ciprian Voicil
Prefa: Vintil Mihilescu Design grafic: Argo Media Fotografii: Bucharest Housing Stories
(Bogdan Ctlin Cazacioc), echipa de cercetare
Tehnoredactare: Aurora Pdureanu
Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a României De la strad la ansambluri rezideniale : Opt ipostaze ale locuirii în Bucuretiul contemporan / Cristina Boboc, Vlad
Ctun, Andra-Mitia Dumitru, ... ; coord.: Natalia Negru. - Bucureti : Pro Universitaria, 2016
Conine bibliografie
ISBN 978-606-26-0515-5
II. Ctun, Vlad III. Dumitru, Andra-Mitia IV. Negru, Natalia (coord.)
728(498 Buc.)
3
8/20/2019 Volum de La Strada La Ansambluri Rezidentiale
4
5
Credem c forma i organizarea spaiului de locuit sunt influenate de mediul în care acesta este construit, prin intermediul locuinei reflectându-se relaia dintre cultur i mediu
(natural sau social). Modul în care spaiul de locuit este folosit descrie idei i valori culturale, iar experienele de locuire surprind deopotriv istoria personal i pe cea a comunitilor sau grupurilor de oameni. Prin proiectul „Case vii. Diversitatea cultural a spaiilor de locuit din Bucureti i împrejurimi” ne-am propus s contribuim la contientizarea varietii formelor i experienelor de locuire din Bucureti i zonele limitrofe, ca expresii ale diversitii culturale. Pe parcursul celor 12 luni ale proiectului, experiena locuirii în Bucureti i localitile limitrofe a fost analizat i documentat din perspectiv socio-antropologic i a artelor vizuale, iar rezultatele proiectului au fost folosite în organizarea unor ateliere interactive cu liceeni din Capital.
Casele i oamenii din spatele uilor, resorturile de ordin cultural, social i economic care
îi pun amprenta asupra experienei de locuire, au reprezentat direciile de analiz ale echipei extinse de cercetare, materializate în prezentul volum, „De la strad la ansambluri rezideniale. Opt ipostaze ale locuirii în Bucuretiul contemporan” . Subiectul locuirii în Capital a fost abordat prin prisma a opt tipologii i, în special, a particularitilor acestora: cminele i chiria, casa în credit, apartamente din blocurile construite în perioada socialist, ansamblurile rezideniale, spaiile de locuit din zona periurban a Capitalei, fostele case naionalizate i cazul persoanelor evacuate, locuinele din zone de tip „ghetou” i persoanele fr adpost.
Bucharest Housing Stories este un serial documentar despre diversitatea experienei de locuire din Bucureti i împrejurimi. Constituit din apte episoade axate pe diferite tipuri de spaii
– blocuri construite în perioada socialist, noi ansambluri rezideniale, zone de tip „ghetou”, cmine studenesti, spaii publice (locuirea „în aer liber”), fostele case naionalizate sau cele din zona periurban, i urmrind 21 de personaje cu experiene diferite, serialul îi propune s documenteze vizual diversitatea cultural a practicilor de locuire din urbanul românesc contemporan. Fiecare episod, lansat pe platforma bucharesthousingstories.ro, pune accent pe diversitatea experienelor de vecintate sau de rutin i pe relaiile cu spaiul locativ dezvoltate de persoane cu profiluri diverse.
Povetile Caselor Vii, ateliere creative proiectate pentru 150 de liceeni, au creat cadrul propice pentru înelegerea comunitii din care tinerii fac parte, precum i a celor din jurul
lor. Am optat pentru folosirea tehnicilor de educaie non-formal pentru a susine implicarea, depirea barierelor psihologice sau a prejudecilor vizavi de grupuri de oameni, precum i dezvoltarea abilitilor creative i stimularea înelegerii diversitii culturale.
Mulumim pentru deschiderea i ideile constructive lui Liviu Chelcea, profesor doctor i eful Catedrei de Sociologie a Facultii de Sociologie i Asisten Social, Universitatea din Bucureti i Celiei Ghyka, profesor doctor asociat la Universitatea de Arhitectur i Urbanism „Ion Mincu”. Recunotina noastr se îndreapt ctre Vintil Mihilescu, profesor universitar doctor i eful Catedrei de Sociologie a Facultii de tiine Politice, coala Naional de Studii Politice i Administrative, pentru sprijinul pe care ni l-a artat. Îi mulumim pe aceast cale i
lui Bogdan Iancu, cercettor în cadrul proiectului i lector universitar doctor la Departamentul de Sociologie al Facultii de tiine Politice, SNSPA, care a fcut posibil sprijinul academic din partea colii Naionale de Studii Politice i Administrative.
ARGUMENT
6
7
CUPRINS
Prefa
Vintil Mihilescu
Locuiri tranzitorii. De la camera de cmin la locuina cu chirie
Maria Mateoniu
Oana Cristiana Iftode
Andra-Mitia Dumitru
Mare, curat i frumos. De la blocul comunist la ansamblu rezidenial
Cristina Boboc
Carmen Mihalache
Locuirea în spaii disputate. Case naionalizate, retrocedri i evacuri în Bucureti
Bogdan Iancu i Cosmin Manolache
Locuire colectiv i solidaritate în zonele de tip „ghetou”. Cmine din aleea Nehoiu
Vlad Ctun
Casa din strad. Cum locuim când nu avem unde locui
Ciprian Voicil
8
9
Prefa
10
11
În 2008, Bogdan Gîrbovan a fotografiat 10 apartamente din blocul cu zece etaje în care locuia. „Ele sînt atît în exterior (m refer la faad), cît i în interior, identice. [..] Am fotografiat fiecare garsonier (interiorul acestui spaiu), din acelai unghi, pentru a reda mai bine amalgamul claselor sociale ce împart acelai spaiu, singurele diferene fiind decorul i personajul” – povestea acesta. Singurele diferene? Da, dar ce diferene! M uit din nou la secvena de imagini, una dup alta, le rulez din ce în ce mai rapid, i spaiul devine timp. Este un bloc comunist, încremenit pentru noi în spaiul standard i în timpul încremenit al „epocii de aur”. În aceleai locuri ale cartierlor de blocuri, între aceeai perei ai locuinelor pentru toi, în aceleai vremuri trite împreun, locuirea aduce viaa prin diferen: nici un apartament dintre cele fotografiate de Gîrbovan nu este la fel. i fiecare seamn cu „personajul” aflat acas la el, aezat undeva în acest spaiu comun i personal în acelai timp.
Loc, locuin, locuire. Totdeauna m-a fascinat aceast trinitate locativ, în centrul creia se afl spiritul protector al lui acas. De obicei, geografii se uit la loc, arhitecii i urbanitii la locuin, iar sociologii i antropologii la locuire. De îneles de ce i cum Omul este o fiin care locuiete – precum ne spune Heidegger – reuesc îns doar cei care îi dau osteneala s priveasc aceast „trinitate” în unitatea ei de interdependene. i s o priveasc în devenirea ei, cci omul locuiete spaiul cu timp cu tot – ne mai spune Heidegger –, iar casa nu este un dat, ci un proces – au constatat cam toi sociologii i antropologii care s-au aplecat asupra fenomenului locuirii.
Volumul de fa realizeaz, sui generis, o astfel de performan. Definitoriu este aici accentul pus înc din titlu pe locuire. „Opt ipostaze ale locuirii în Bucuretiul contemporan” sparge astfel, din start, impresia de uniformitate haotic cenuie a unui Bucureti monolitic i monocrom. Apoi, la nivelul fiecrie „ipostaze”, descoper cu finee nuanele, diferenele de locuire. În toate cele opt cazuri, particularul locuirii este plasat în istoria sa definitorie i în contextul macro care l-a determinat i inspirat în acelai timp. Bazate în principal pe interviuri, cercetrile nu se rezum
îns niciodat la anecdotic, la poveti exemplare, ci sînt purttoare ale unor contexte politice, economice i simbolice mult mai largi. Rezult astfel, la o prim lectur, un Bucureti mult mai viu, în care cenuiul aparent se desface în toate culorile curcubeului, inclusiv cel mai îndoliat negru. Împreun, cele opt ipostaze-capitol alctuiesc un soi de topografie social a spaiilor locuirii i o „topologie” a transformrilor lor istorice.
Axa în jurul creia pivoteaz tot acest ansamblu ar putea fi considerat însi ideea de proprietate. Sîntem ara cu cel mai mare procent de proprietari imobiliari din Europa, o tim. „În ri precum Germania sau Austria – ni se amintete într-unul dintre capitole –, unde legislaia protejeaz chiriaul i încurajeaz locuirea în chirie, 47,5%, respectiv 42,8% din populaie locuiete astfel. Prin comparaie, procentul oficial al chiriailor din România ajungea în 2014 la 3,9%, potrivit datelor Eurostat”. Dar oare de ce? Doamna V.F., în vîrst de 50 de ani, consider c dorina de a avea o cas este o caracteristic a poporului român. Un proaspt proprietar de cas este îns de alt prere: „Ce m-a motivat a fost faptul c în prezent chiriaul nu are legi care s îl protejeze. Dac ar fi fost nite legi ca în afar, cu contracte, care s m asigure c dac fac contract pe patru ani atunci patru ani
s stau acolo cu posibilitate de prelungire i aa mai departe, atunci nu mi-a fi luat [un apartament]”. Iar Oana-Cristiana Iftode este mult mai prudent: „Este greu de stabilit în ce msur dezideratul de a avea o locuin este reminescena unei mentaliti rneti de sacralizare a spaiului de locuit (Bernea
PREFA
12
1997) sau este efectul politicilor de locuire. Impactul celor din urm este totui evident, pe parcursul discuiilor fiind exprimat foarte des nemulumirea fa de statutul de chiria, vulnerabil în relaia cu proprietarul i cu vecinii de bloc”.
„Blocul”, locuina comunist prin excelen i cea mai rspîndit i în prezent, poate fi luat astfel ca reper al întregii configuraii de locuiri. În sine, el pune problema transformrii unei „case” a tuturor
într-un „acas” al fiecruia. Diferit în perioade diferite, diferit de la caz la caz, aceast domesticire a avut îns loc de cele mai multe ori. S ne aducem aminte doar de faptul c primul lucru pe care
îl fcea cineva care primea o „repartiie” la bloc era s-i schimbe ua de la intrare: aici stau eu, nu omul muncii generic! Apoi, cu aceleai mobile de pe piaa socialist, la care aduga moteniri de familie, fiecare îi amenaja interiorul în felul su. Este un prim cerc al locuirii „între spaiu de locuit i acas”, cum se exprim Andra-Mitia Dumitru, un reper pentru tot ceea ce urmeaz.
Dincolo de acest reper al locuirii oferite (impuse...), se întinde lumea invizibil a locuirii furate. Muli dintre cei care au fost repartizai la bloc au ajuns acolo, de fapt, deoarece li se luase, într-un mod sau altul, propria cas. Iar în multe dintre aceste case locuiau noii proprietari
ai comunismului. Bogdan Iancu are inspiraia (i curajul...) s pun fa în fa istoria caselor naionalizate în comunism i a celor retrocedate dup cderea acestuia. „Case-cicatrice”, cum le numete el, fracturate i disputate, case ale unor lupte politice ce devin rzboaie domestice de secesiune, poate cea mai vizibil i brutal prezen a politicului în domestic.
Pornind tot de la blocul comunist, se nate problema locuirii recente a acestor vechi imobile. Toate au devenit acum proprietate privat, dar fotii chiriai ai vechilor apartamente au devenit proprietari mai degrab juridici decît sociali, sînt proprietari de drept, dar nu se comport ca atare în fapt. Dac nu tii la ce m refer, participai la o edin a „asociaiei de propriatri” ai oricrui bloc din Bucureti. Ce înseamn deci locuirea acestor vechi locuine pentru locuitorii lor devenii proprietari?
Pentru unii, blocul devine doar locuina de unde trebuie s scapi. „Spaiul apartamentelor comuniste devine insuficient pentru noile aparate electrocasnice, devenite brusc utile i indispensabile. Noul tip de mobilier nu se mai pliaz pe apartamentele vechi, iar în apartamentele noi nu mai e loc i nici nevoie de mobila veche” – constat Cristina Boboc. Trit ca o constrîngere totalitar, „viaa la comun” în bloc este înlocuit de ctre o clas de mijloc
în devenire prin idealul locuinei individuale, a „casei pe pmînt”. De la bloc se poate trece, în aceste cazuri, – parcurgînd etapa „locuirii în rate” (cu propriile sale caracteristici i strategii) – la visul „ansamblurilor rezideniale” sau al vilelor individuale. Plasate adesea în periferiile peri- urbane ale Bucuretiului, acestea alctuiesc spaii pestrie de locuire: „un hibrid, da’ un hibrid
ciudat: nu e nici cal, nici mgar, nici catîr!” – cum se exprim un localnic din Chiajna. La extrema cealalt, a provizoratului i eecului, este cartografiat locuirea tranzitorie a cminelor
studeneti, un spaiu frustrant de confruntare între autoritatea administrativ i libertatea individual i un timp mirific al riturilor de trecere. De aici se trece, pe diagonala excluderii, la locuirea din „ghetouri”, unde comunitatea i solidaritatea devin mai importante decît spaiul fizic deinut. i se ajunge, în final, „pe strad”, pentru a se urmri „cum locuim cînd nu avem unde locui”.
Dedicat Bucuretiului, volumul de fa este în primul rînd o oglind în care capitala se poate privi fr prejudeci, dincolo de – dar nu indiferent la – blestemul lui Mitic, al sistematizrii comuniste i / sau al imobiliarului capitalist: privii, cam aa se locuiete în Bucureti. Cercetarea
coordonat de Natalia Negru este îns i un „studiu de caz”, care ne introduce în complexitatea i diversitatea locuirii urbane de oriunde. Bun venit, deci, în Ora!...
13
14
15
Maria Mateoniu
Locuiri tranzitorii. De la camera de cmin la locuina cu chirie Maria Mateoniu
16
- Rezumat -
Articolul abordeaz dou tipuri de locuire, desemnate ca fi ind „tranzitorii”: locuirea în
campusurile studeneti i în chirie, ambele caracteristice tinerilor cu o situaie material înc fragil, pendulând între locul naterii i universul propriu în materie de locuire, proiectat de cele mai multe ori într-un viitor mai apropiat sau mai îndeprtat. Caracterul tranzitoriu pe care îl are atât locuirea în cminele studeneti, cât i locuirea cu chirie ilustreaz un mod de via la limit. Dac spaiul liminal din cminele studeneti este propice tinerilor i presupune rituri de trecere de la adolescen la maturitate, îngrijortoare poate s fi e prelungirea strii de marginalitate la vârsta adult. Dei perceput ca temporar i tranzitorie, locuirea cu chirie tinde s se permanentizeze din cauza condiiilor economice difi cile. Chiria nu este o opiune liber, ci o necesitate dictat de lipsa unui venit adecvat care s permit o locuin în proprietate. În aceste condiii, a fi proprietarul
unei case reprezint înc, la peste 25 de ani de la cderea comunismului, un ideal de reuit social. Este o condiie indispensabil a unui statut social acceptabil, baz fr de care riti s fi i privit ca „ultimul om”.
- Abstract -
Transient living. From student dorm to rented home
The article tackles two types of housing designated as “transient”: living on campus or in rented accommodation, both specifi c to young people with a still fragile fi nancial situation, undecided between their parents’ homes and their own universe in terms of housing, designed mostly for a closer or more distant future. The temporary nature of these two types of housing
points to a precarious lifestyle. If the liminal space of the student hostels is relatively propitious to young people, involving rites of passage from adolescence to adulthood, the prolongation of this state of marginalization in adulthood may be disturbing at older age. Although perceived as temporary and transitional, rented housing based tends to become permanent due to diffi cult economic conditions. Therefore rent is not a free option, but a necessity dictated by the lack of an adequate income to enable owned housing. In those circumstances, owning a home, at 25 years since the fall of communism, represents an ideal of social success and a prerequisite of an acceptable social status.
17
Sensul locuirii tranzitorii. Problematica i metodologia cercetrii
În societatea româneasc ca i în celelalte societi foste socialiste, locuina tinde s devin cea mai sigur i cea mai vizibil form de materializare a succesului social i profesional (Moisa 2011, 34-52). În condiiile acaparrii sectorului public de ctre partidul stat, înainte de
1989, populaiei nu-i rmânea alt cale decât replierea asupra bunurilor i valorilor personalei familiale (Ibidem, 50). Contra msurilor impuse de statul acaparator se dezvolt o societate bazat pe reele informale, sprijinite pe instituii tradiionale de rudenie, vecintate i prietenie (Chelcea i Mateescu, 2005). Schimburile informale iau locul comerului controlat de stat.
Absena unei piee libere de producie i consum determin populaia s-i investeasc economiile în singurele proprieti personale admise, în cas i în main.
Conform statisticilor, în anii ‘90, 80% din totalul locuinelor din Bucureti erau reprezentate de blocurile din prefabricate construite între 1960 i 1980 (Chelcea i Pulay, 2015). Bazat pe reelele de distribuie de energie, ap i gaz controlate, acest gen de locuire este considerat
imediat dup 1989, o dat cu apariia ideii de pia liber, excesiv centralizat, rigid i constrângtor,de ctre locuitorii care tind s îmbrieze un alt sistem de valori decât cel promovat de ctre vechiul regim (Ibidem). Modelul colectivist de locuire, bazat pe o „ideologie a partajrii penuriei” (Geertz 1956, 116-133), este înlocuit rapid de modelul unei locuiri individualiste cât mai puin dependente de instituiile centralizatoare ale statului. Aa se face c imediat dup cderea regimului, majoritatea chiriailor la stat devin proprietarii apartamentelor în care deja locuiau. „Privatizarea” spaiului construit în timpul comunismului se petrece rapid astfel încât la scurt vreme dup evenimentele de la sfâritul anului 1989, România se transform dintr-o ar unde „locuirea la comun” era preponderent în ara cu cei mai muli proprietari de case i apartamente din Uniunea European. Procentul foarte ridicat, de 96,1%, de proprietari de
locuine din totalul populaiei se menine pân azi în ciuda transformrilor pe care societatea le-a cunoscut în ultimii ani (Eurostat, Statistici privind locuinele, 2014).
Din cei 3,9% cât reprezenta în 2014, potrivit Eurostat, ponderea persoanelor care locuiesc cu chirie, majoritatea sunt tineri, acest gen de locuire fiind în viziunea lor, de cele mai multe ori, tranzitoriu. Dintr-un raport realizat de grupul de marketing i cercetare de pia ElQuar, citat
într-un articol din 24 mai 2014 pe platforma online Dezvoltator Imobiliar, reiese c doi din trei tineri cu vârste cuprinse între 25 i 35 de ani (aproximativ 67% din acest segment) locuiesc cu chirie.
Statisticile în sine, dei importante pentru ilustrarea situaiei, ridic totui o serie întreag de probleme. Trebuie inut cont de faptul c locuirea cu chirie în România, în general, i în Bucureti, în particular, este foarte greu de evaluat prin statistic, în condiiile în care cele mai multe închirieri se fac doar pe baza înelegerii verbale i nu pe baz de contract înregistrat la notar i la fisc. Lipsa contractului este un argument suplimentar în favoarea caracterului temporar i provizoriu al locuirii cu chirie. Limitele pe care statistica le poate avea în evaluarea situaiei reale a tipului de locuire tranzitorie întrete i mai mult importana cercetrilor etnografice, care au menirea s completeze i s nuaneze cunotinele de tip sociologic. Este tocmai ceea ce prin articolul de fa intenionm s compensm.
18
Un alt tip de locuire tranzitorie, foarte puin studiat pân în prezent, este cel din cminele studeneti pentru care opteaz un numr destul de mare de tineri studeni, dat fiind costurile mici, dar i avantajul de a coabita cu persoane de aceeai vârst i cu aceleai preocupri. Cele dou tipuri de locuire, cel cu chirie i cel din cminele studeneti, sunt fr îndoial distincte, dar nu separate, în msura în care studenii care locuiesc în cmine imediat dup terminarea
studiilor opteaz, de cele mai multe ori, cel puin într-o prim etap, pentru locuirea cu chirie. De aceea, vom încerca în studiul de fa s urmrim deopotriv elementele care disting cele dou tipuri de locuire, dar i elementele care le apropie. În ce msur aceste dou moduri particulare de locuire sunt dictate de stiluri de via particulare, distincte i în acelai timp complementare? În ce const caracterul lor tranzitoriu? Tranzitoriu de la ce i spre ce? Este locuirea în cminele studeneti expresia unei culturi particulare a campusului? Cum percep respondenii notri propria lor locuire i care sunt aspiraiile lor de viitor în materie de locuire? Pentru a rspunde la aceste întrebri vom utiliza concepte cunoscute în antropologie precum cel de loc, casa ca loc fundamental, mediu, cultur, stil de via.
Aa cum reiese din studiile deja efectuate, locuina a reprezentat indiferent de loc i societate un construct social i în acelai timp cultural, în sens fizic, de spaiu efectiv construit, i
în sens cognitiv ca rod al gândirii i imaginaiei, interferând cu ideea de comunitate, memorie colectiv, grup i individ, identitate, politica de organizare, capital (Easthope 2004, 128). Spaiul locuit este locul privilegiat al obiectivrii tiparelor culturale prin intermediul diviziunilor i ierarhiilor ce se stabilesc între oameni i lucruri (Bourdieu 1980). Casa poate s însemne un spaiu liminal, un teritoriu situat simbolic între diverse zone de experien, un loc de coagulare a sensului i al orientrii. Ca s utilizm o expresie a lui Victor Turner (1968, 8-9), casa este un „simbol multivocal”, cu sensuri multiple, în funcie de identitatea celor care o locuiesc. Tocmai
de aceea este justificat s ne întrebm ce importan are casa azi, în capitalismul târziu, definitprin procese de migraie ale populaiei i extindere a urbanizrii? Pentru a defini societile actuale sunt vehiculate concepte precum mobilitate (Urry 2007, Cresswell i Merriman 2011), flux (Appadurai 2000), reele (Castells 1996), societate lichid (Bauman 2000). Ce sens are casa în contextul actual al globalizrii în care timpul i spaiul ajung s se comprime? Mai este omul de azi ataat de un loc anume? Ce înseamn „acas” pentru el?
Studiile întreprinse demonstreaz importana pe care locuina o are azi în viaa omului ca semnul cel mai evident al nevoii lui stringente de stabilitate i securitate. Indiferent de gradul de desacralizare al societilor de azi, casa joac în continuare un rol simbolic catalizator.
Locuirea trebuie conceptualizat ca un sistem specific de locuri în care se desfoar unsistem particular de activiti (Rapoport 1998, 8-9). Acesta este inclus la rândul su într-un sistem mai larg de locuri care este mediul, deoarece ceea ce se întâmpl (sau nu se întâmpl) într-un loc influeneaz activitatea din celelalte locuri. Sistemul activitilor este dictat de stilul de via care la rândul su reflect valori, imagini i norme.
În opinia lui Amos Rapoport, fiecare locuin poate fi descris plecând de la trei tipuri de elemente caracteristice: elemente fixe, elemente semi-fixe i elemente non-fixe (Rapoport 1990). Elementele sau aspectele fixe sunt cele de baz, care se schimb arareori i oricum foarte încet. Sunt elementele arhitecturale i structurale cum ar fi pereii, podelele, tavanul. Aspectele fixe sunt
controlate de coduri i regulariti; sunt mai aproape de sensul social, cultural, organizaional
19
Maria Mateoniu
i instituional decât de sensul individual. Elementele semi-fixe se refer la aranjarea mobilei, la ornamentele decorative, care pot fi schimbate uor i repede. Aceste elemente semi-fixe care definesc prile locuinei sunt cele care arat identitatea ocupanilor mult mai mult decât elementele fixe, fiind bogate în înelesuri personale. Elementele semi-fixe se refer de altfel i la obiectele personale cum ar fi fotografiile sau suvenirurile de vacan. Culorile, mirosurile
sunt de asemenea foarte importante în înelegerea aspectelor semi-fixe ale locuinei. Sensul lor este de a arta identitatea ocupanilor, relaia acestora cu familia, prietenii, diversele grupuri i organizaii sociale. Elementele non-fixe se refer la comportamentele umane, incluzând modul de a vorbi, de a se îmbrca, hainele i limbajul ca recuzite ale comportamentului, precum i totalitatea aciunilor care au loc în diversele coluri ale casei. Aceste aciuni comunic identitatea social a ocupanilor.
inând cont de refleciile lui Rapoport vom încerca, în studiul nostru, s descriem în detaliu spaiul locuit, cu locurile lui particulare, pentru a înelege sensul locuirii în cminele studeneti i cu chirie. Observarea comportamentelor, a locuinei cu elementele sale fixe, semi-fixe i non-
fixe, precum i analiza interviurilor va avea drept scop înelegerea preferinelor individuale ale ocupanilor, dar i a modelelor, regularitilor, constantelor acestui gen de locuire. Cum percep ocupanii mediul locuit, care sunt valorile care subscriu genul nostru particular de locuire fa de celelalte? Cum se simt, ce le place i ce le displace în spaiul pe care îl locuiesc? Relaia cu mediul exterior locuinei este de asemenea foarte important în înelegerea locuirii cu chirie i celei din campusurile studeneti.
Alegerea subiectului locuirii tranzitorii nu a fost deloc întâmpltoare. Am cunoscut i experimentat direct atât viaa la cmin, în timpul studeniei, cât i locuirea cu chirie, în diverse zone ale Bucuretiului, timp de aproape 20 de ani. Prin urmare, descrierile i observaiile din
acest studiu au fost fcute din postura unei persoane „în cunotin de cauz”, care face, la rândul su, permanent efortul de a se distana de propriile amintiri. Dialogul cu cei intervievai a fost fr îndoial influenat de propria mea experien în calitate de fost student locatar a unui cmin i de fost chiria, lucru pe care nu numai c nu am cutat s-l ascund, dar l-am i comunicat interlocutorilor mei atunci când a fost cazul, cu scopul de a dezamorsa discuiile sau de a le relansa.
În aprilie i mai 2015 am vizitat câteva campusuri studeneti, trei de stat (Grozveti, Tei i Stoianu Militaru) i unul privat (Carpex)1. Ne-am limitat cercetarea la aceste cmine, celelalte aprând totui în descrierile studenilor intervievai. Nu de puine ori studenii cu care am stat
de vorb ne-au relatat fie propriile experiene din celelalte cmine studeneti, fie ceea ceauziser de la colegi. Vârsta studenilor intervievai este cuprins între 19 i 26 de ani dar, pe lâng interviurile cu acetia, am utilizat i interviuri luate personalului administrativ, importante atât pentru înelegerea regulilor administrative, cât i pentru înelegerea schimbrilor survenite
în campusurile universitare bucuretene. Chiriaii intervievai au vârste cuprinse între 29 i 41 de ani, majoritatea locuind în cminele studeneti înainte de chirie, rememorând adesea spontan viaa de cmin ca pe un preambul al vieii pe cont propriu, departe de prini i de mediul familial.
20
Campusurile universitare. De la geografia centrului i a periferiei la ierarhia valoric a locurilor
În cminul din Tei am ajuns în aprilie 2015, chiar înainte de Pati. Era pentru prima dat. În timpul studeniei mi l-am imaginat ca pe un loc mirific, poate i pentru c dintotdeauna
mi-au plcut teii. Surpriza a fost s constat c locul pe care mi l-am imaginat atât de frumosera de fapt foarte trist, izolat, cumva uitat, mai ales de cei care ar fi trebuit s-l îngrijeasc. Cminul este la distan destul de mare de centrul oraului i de centrul vieii studeneti, fiind situat pe un bulevard cu trafic intens. Singurele punctele de interes pentru studenii care îl locuiesc sunt magazinele alimentare de vizavi, parcul Tei i metroul care se gsete la aproximativ 1,5-2 km. Nu are în proximitate locuri de recreere i socializare, tinerii fiind nevoii s le caute în alt parte.
Cminul este administrat de Facultatea de Construcii, dar este locuit, în urma unei înelegeri, i de ctre studeni de la alte instituii de învmânt. Sunt de fapt dou imobile
alturate, cu paliere separate i mixte de fete i biei. Prost administrat, cminul izbete înc de la intrare prin lipsa cureniei, pereii nezugrvii, termopanul murdar, învechit, baia necurat cu miros neplcut. Supravegherea asigurat de o firm de paz specializat pare s fie pur formal. Aflm de la S.B., studentul care ne-a introdus, c portarii îi exercit atribuiile în mod arbitrar, interzicând sau acceptând dup bunul plac, accesul persoanelor strine în imobil. Nici portarii i nici personalul administrativ nu intervin în situaiile în care anumii studeni provoac glgie i deranj. Singura ocazie prin care administraia îi exercit autoritatea este momentul încasrii chiriei lunare (150 lei de persoan). Studenii cu restane la chirie sunt somai direct, prin viu grai, de ctre administratori, care vin neanunai la ua lor pentru a le cere plata chiriei.
Palierele bieilor sunt cu mult mai glgioase, mai prost întreinute, cu condiii de igien precar datorat atât implicrii slabe a factorului administrativ, cât i neateniei, lipsei de grij pentru spaiul comun, a studenilor locatari. S.B. (student, 20 ani) împarte camera cu înc trei colegi. I-am cunoscut pe doi dintre acetia, pe I.M. (student, 19 ani) i pe C.V. (masterand, 25 ani). Camera lor este de mici dimensiuni, improprie pentru a fi locuit de patru persoane. Cele patru paturi din fier forjat, suprapuse câte dou, sunt dispuse pe partea dreapt cum vii de la intrare. Pe partea stâng sunt amplasate mai întâi dulapurile i în prelungirea acestora, de-a lungul pereilor, trei birouri, care de fapt sunt mai curând simple mese de scris. Una din mese este aezat pe latura din fa, lâng fereastr. Câteva etajere pentru cri i alte obiecte
de strict necesitate sunt suspendate deasupra. Mesele sunt ticsite de obiecte de tot felul, de la cuptor cu microunde, cri, computere, pân la farfurii, tacâmuri, sticle de cola. Jos, între mese i în apropierea unei prize, zace un aparat de înclzit sandviurile. Impresia este de „ordine în dezordine”, în sensul în care obiectele, dei amestecate, sunt „expuse” ca într-o vitrin, fiind astfel uor de reperat.
Nu exist cuier, hainele fiind agate pe barele de fier ale paturilor. Tot pe aceste bare sunt puse i hainele la uscat. La intrare, lâng dulapuri, am reperat câteva geamantane, cu dublu rol, de transportare i de depozitare a lucrurilor. Lsarea lor la vedere accentueaz impresia de loc tranzitoriu, temporar.
21
Maria Mateoniu
Studenii fac curat doar în camera lor, spaiul comun fiind rezervat exclusiv personalului administrativ. În camer de cele mai multe ori nu se fumeaz, în schimb se fumeaz pe holuri. Nu exist niciun loc special amenajat pentru fumat, niciun spaiu rezervat socializrii sau petrecerii timpului liber. Slile de lectur de pe paliere (fiecare palier are la capt câte o sal de lectur) sunt la fel de mizere i neprimitoare ca i restul spaiului comun, cu perei scorojii,
mobilier învechit din fier i PAL. Un exemplu gritor al relaiei pe care studenii o au cu spaiul comun este o întâmplare la
care am fost prtai. Am vrut s vedem cum arat sala de lectur, dar am gsit-o blocat. Unul dintre studenii de pe palier, care voia s învee, o baricadase la propriu, cu scaune suprapuse. Singura posibilitate de a gsi un spaiu propice învrii a prut s fie acest mod disperat de ocupare a unui spaiu comun, destinat în esen tuturor. Este imaginea cea mai gritoare a relaiei locatarilor cu locul i a relaiei dintre ei i dintre ei i administraie.
Studenii sunt în marea lor majoritate reactivi la starea de fapt, manifestând mai curând o atitudine de distrugere a spaiului comun, care e de fapt spaiul în care triesc. Este pân la urm
o atitudine de autodistrugere. Între camera ca spaiu comun, dar privat, i hol, baie, sal de lectur, ca spaiu comun, dar public, exist o limit bine marcat. Spaiul public e al tuturor i al nimnui, locul care ar trebui s fie întreinut exclusiv de administraie. Studenii merg la du cu propriul furtun. Imaginea studentului la bustul gol, cu prosopul înfurat în jurul coapselor i cu furtunul pe umr, traversând holul pentru a merge la du, este o imagine comun în Tei.
Spre deosebire de cminul din Tei pe care l-am vzut în 2015 pentru prima dat, campusul din Grozveti îmi era deja cunoscut. În Grozveti am locuit în perioada studeniei, timp de patru ani, între 1993 i 1997. Locul mi s-a prut schimbat i totui acelai. Prculeul unde stteam uneori s citesc pe o banc veche ascuns dincolo de o tuf slbatic, imens de
liliac, m atepta, dar liliac nu mai era i nimic din slbticia cu care m obinuisem. Doi - trei copaci btrâni, curbai, sunt singurii care mai amintesc de vechiul prcule. În rest, foarte muli copaci tineri, de o parte i de alta a aleilor ce se intersecteaz de-a lungul i de-a latul parcului.
Vegetaia luxuriant, de lumini de pdure, a fost înlocuit cu iarba tiat periu i copaci tineri, plantai la linie. Locul a fost cumva domesticit, ordonat, i fr îndoial mai eficient administrat.
În dimineaa vizitei mele campusul era linitit, parc sub adormire. La teras muzica se auzea în surdin. Era aceeai teras din anii ‘90, dar mai linitit i dichisit, amenajat cu mese din lemn masiv i „îngrdit” cu grdule din lemn cu ieder i plante agtoare. Locul mi s-a prut
încânttor, ideal pentru socializare i discuii.
Lâng terasa cu ieder se gsete cminul unde locuiete F. V. (student, 24 ani). În drum spre camera ei am remarcat spaiul din jur. Pe peretele din faa cminului i pe ua de la intrare (direct pe geam) erau lipite câteva anunuri cu serviciile i evenimentele care au loc în campus. Lâng intrare, pe partea dreapt stau în ateptare o motociclet i câteva biciclete, care aparin cel mai probabil studenilor locatari. Drept în fa, la intrare, dm peste cabina portarilor, prevzut cu un frigider la exterior i înconjurat de foarte mute flori.
Cminul este singurul din campus care are flori în spaiul comun. Florile înconjoar „luxuriant” cabina portarilor, prelungindu-se de o parte i de alta a scrii. În partea dreapt, cum urci scrile, pe un calorifer se gsete cutia cu scrisori - o simpl cutie de carton în care
22
stau aezate în devlmie toate plicurile i crile potale. Cldirea are patru etaje, fiecare palier coninând 24 de camere de o parte i de alta a unui culoar larg, un oficiu i dou bi la capetele celor dou holuri. Bile sunt prevzute cu toalete i duuri. Fiecare culoar are ferestre mari la cele dou extremiti i la mijloc, acolo unde exist câte un „buzunar” (un intrând de dimensiunea unei camere). Holul, foarte larg cu linoleum pe jos, este ocupat cu suporturi pe
care sunt puse haine la uscat. Aproape la fiecare u exist un astfel de usctor de haine. Camera lui F. V., ca toate celelalte, nu depete 10 metri ptrai i gzduiete dou
persoane. Este mobilat cu dou paturi de-a lungul pereilor, un dulap, un birou. Nu lipsete chiuveta i frigiderul. Pe perei, deasupra fiecrui pat exist câte o noptier pe care sunt aezate cri i cosmetice. Pereii sunt decorai cu postere, mici tablouri, suveniruri, icoane i câteva frunze uscate. E un decor cald, extrem de feminin în care îi face plcere s stai i s discui. Cu F. V. schimb primele impresii despre Grozveti, cel de ieri i cel de azi.
În campus sunt cinci cmine (A1, A2, B, C i D), administrate individual. Condiiile de confort sunt mai mult sau mai puin asemntoare, exceptând câteva mici elemente care le particularizeaz
i creeaz chiar o ierarhie a preferinelor. Cel mai recent construit, în 2008, este cminul A1, având condiii de confort superioare (fiecare camer dispune de baie proprie). Toate celelalte au fost ridicate în anii ‘60, iar condiiile sunt mai proaste, baia fiind la comun pentru un palier întreg. Totui, între 2007 i 2008 toate cminele vechi din Grozveti au fost renovate, mobilierul din camere a fost schimbat (paturile din fier forjat, de exemplu, au fost înlocuite cu paturi din PAL), duurile reparate etc. Spaiul s-a transformat nu numai din punct de vedere al aspectului, dar i din punct de vedere al controlului administrativ. Survine o anumit rigoare în pstrarea cureniei, dar i a controlului intrrilor i ieirilor din cmine, care lipseau practic în anii ‘90. Apariia interfonului la intrarea în fiecare cmin contribuie la o mai eficient supraveghere a persoanelor strine care
se perind prin campus. Schimbri survin i în modul de repartiie a locurilor. Dac în anii ‘90 criteriile puteau fi aleatorii, astzi criteriul de baz este media general obinut de studeni. Numrul cu mult mai mare de studeni crete concurena i face ca obinerea unui loc în cminele studeneti s fie mai dificil.
Cu toate aceste fluctuaii, campusul din Grozveti i-a pstrat un anumit spirit de convivialitate care-l particularizeaz i care nu e de gsit din pcate în cminele studeneti periferice, cum ar fi cminul din Tei. Dei exist un regulament destul de strict de funcionare, studenii nu se simt constrâni, nu au sentimentul acut c sunt controlai sau privai de libertate. Relaia cu personalul administrativ nu este una tensionat. Sunt organizate aciuni comune de
interes civic, de bun administrare (curenie, întreinerea spaiilor verzi), recreere i distracie(srbtorirea Crciunului, zile de natere i onomastice, ieiri comune etc).
Aceast atmosfer lipsete în cminul din Stoianu Militaru (Brâncoveanu). Situat la periferie ca i cminele din Tei, cminul din Brâncoveanu este de fapt un bloc vechi de locuine, impropriu pentru un campus studenesc. Este un bloc cu nou etaje, transformat ulterior în cmin studenesc. La fiecare etaj sunt patru apartamente cu câte trei sau patru camere. Accesul se face pe scri sau cu liftul. Dei imobilul are portar, nu se poate vorbi de un control strict al celor care vin i pleac din imobil. În Brâncoveanu am ajuns în mai 2015, când am vizitat apartamentul în care locuiete D. P. (student, 20 de ani). Este un apartament compus din
trei camere, hol, o buctrie i dou bi, în care locuiesc nou persoane: patru într-o camermai mare, trei în camera mijlocie i dou persoane în camera mai mic. Apartamentul este
23
Maria Mateoniu
destul de aglomerat. Ne-am dat seama de acest lucru înc de la intrare când am vzut în hol înclmintea celor nou locatari, aezat atent pe rafturi din lemn i plastic. Tot în hol am dat peste un usctor uzat, încrcat cu haine. În imediata proximitate a holului, pe partea dreapt cum vii de la intrare, se gsete buctria. Înc dou camere mai mici sunt dispuse pe latura din partea strâng, cum vii de la intrare, „încadrate” de cele dou bi ale apartamentului.
La buctrie se gtete i se mnânc de regul cu rândul. Mesele comune sunt aproape inexistente. Vesela i tacâmurile în schimb sunt folosite la comun. Fiecare a adus câte ceva pentru a o întregi, vasele sunt totui, în cea mai mare parte, „motenite” de la cei care au locuit
înainte apartamentul. Buctria dispune de dou mese simple, lipite, formând un singur corp, utilizate atât la pregtitul mâncrii cât i la servit, un dulap de buctrie din anii ‘60-‘70, cu vitrin, în care stau la vedere dou iruri de cni i pahare, un frigider din aceeai epoc i un cuptor cu microunde. Bile sunt destul de îngrijite, dar cu faian veche, care pare s nu fi fost schimbat de la construirea imobilului, din anii ‘70.
Întreinerea cminului este minim, administraia asigurând doar dezinsecia camerelor i
curenia în spaiile comune (holul imobilului, scri). Nu exist controale periodice i nici reguli stricte de meninere a cureniei i a bunei stri a spaiilor de locuit. Apartamentele sunt date în gestiunea studenilor locatari care-i negociaz ei înii regulile minime necesare convieuirii. Spre deosebire de cminul din Brâncoveanu, unde intervenia administraiei este neglijabil, nu acelai lucru se întâmpl în cminul privat Carpex.
Cminul privat apare ca instituie în centrele universitare din România destul de recent, ca urmare a cererii crescute de locuri de cazare pentru studeni. Numrul din ce în ce mai mare de studeni determin apariia unor astfel de cmine în care condiiile de confort sunt net superioare, dar unde i chiria este pe msura acestor condiii, iar controlul administrativ cu mult mai riguros.
Un exemplu în acest sens este cminul administrat de unitatea meteugreasc Carpex. Iniial imobilul a fost un bloc de nefamiliti, dar a suferit transformri.
Cminul este amplasat relativ aproape de centrul oraului, la 10 minute distan de metroul de la Timpuri Noi, în proximitatea parcului Carol i Tineretului. În vecintatea cminului se gsesc foarte multe locuri adecvate întâlnirilor i distraciilor: cafenele, restaurante, cluburi. Nu lipsesc nici locurile de aprovizionare, cminul dispunând de un minimarket la parter, cu o u spre strad i cu alta spre holul de la intrare. Zona în care este amplasat constituie unul din avantajele invocate de studeni. Un altul este dat de curenia camerelor i a locurilor comune. Cminul dispune de buctrie comun pe fiecare etaj, de usctorie i de loc pentru fumat.
Printre dezavantaje se numr chiria destul de mare – 450 lei de persoan în camere de câte dou persoane (prin comparaie, în Grozveti o persoan achit 130 de lei), rigoarea
în privina pstrrii linitii i cureniei, accesul restricionat al persoanelor strine în interiorul cminului. Pentru a include persoane strine în imobil, studenii locatari sunt nevoii s depun cerere în prealabil.
Studenii sunt supui unor controale periodice neanunate din partea administraiei pentru verificarea cureniei i bunei stri a camerei. Orice mic abatere de la aceste norme poate s atrag dup sine excluderea din cmin.
Buctriile sunt foarte puin utilizate, dei sunt utilate cu tot ceea ce este necesar (studenii au fiecare câte un mic dulpior personal în care pot s-i in vasele i alimentele de baz). În
24
buctrie studenii de regul vin s-i înclzeasc mâncarea pe care o primesc de acas, de la prini. Buctria nu este un loc convivial, de socializare, din cauza camerelor de luat vederi puse cu scopul de a-i supraveghea pe studeni. Acetia nu au voie s fumeze în buctrie i nici s fac mizerie. Cum pstrarea cureniei este un lucru relativ, perceput diferit de studeni i de personalul administrativ, locatarii sunt deseori apostrofai, ameninai chiar i cu datul afar
pentru nerespectarea regulilor de igien. Camerele se transform, nu de puine ori, în spaii de relativ refugiu din faa personalului administrativ, care tinde s controleze total viaa de cmin.
Dac bieii sunt ferm categorici împotriva acestor reguli, fetele tind de foarte multe ori s le internalizeze. Dar i într-un caz i în cellalt, atât fetele, cât i bieii au atitudini reactive la aceste reguli, de înclcare programatic a lor.
i din ce în ce, au început s ne impun, mai multe chestii. Reguli peste reguli i v dai seama
c nu ne convine, adic suntem tineri, adic... Vrem i noi s avem libertate. Nu ies afar i...
îmi zici cu o sptmân înainte: chiria, chiria, chiria... pi... i de când a venit noua casier, e
mai bine. Adic nu ne mai bate aa la cap... Nu mai vine s ne controleze în camer. Acum
îi respeci pentru c te respect. Înainte de fric... plteai chiria, de fric... „aoleu, s nu fac glgie c m ceart...” În momentul în care apare o problem, nu tiu, cu persoana pe care o
aduc la mine, eu rspund. Mi se pare normal. Nu stau s fac cereri, nu tiu, dau un exemplu:
vii i tu cu o gagic din club, da? Tu vrei s o aduci în camer, ce faci, trebuie s faci cerere
dinainte? (M.P., student, 23 ani)
Înclcarea regulilor de curenie prin fumatul pe hol (singurul spaiu comun nesupravegheat cu camere video) este un mod de opoziie la regulile impuse, de manifestare liber, contra constrângerilor.
(…) ne adunam în buctrie. Pentru c nu erau camere, puteam s facem ce vrem. Eram ca la noi în camer. Acum, nu mai putem s facem treaba asta pentru ca suntem sancionai. La
modul c ne avertizeaz c la urmtoarea abatere vom fi dai afar din cmin… i stm ori pe
hol, ori pe balcon, vara, sau în camera… Bine, teoretic nu am avea voie nici pe hol, dar având
în vedere c nu ne poate controla nimeni. [Scrumul unde îl punei când fumai, pe hol?] Pe
jos. i apoi ca s nu îi dea seama cine a fumat dm cu piciorul, îl aruncm aa, la alt u.
(D.S., student, 22 de ani)
Studenii din Carpex au o atitudine reactiv la regulile administrative rigide. Aceeai atitudine reactiv au i studenii din Tei, dar nu atât la modul invaziv al personalului administrativ
cât mai ales la lipsa de implicare a administraiei în pstrarea linitii i cureniei. i într-un caz i în cellalt, spaiul comun ajunge s fie degradat de chiar cei care-l locuiesc. Dac în cminul privat Carpex am întâlnit o buctrie curat, dotat cu cele necesare, dar goal, uor aseptic,
în cminul Tei ne-am confruntat cu situaia de a nu putea ptrunde în sala de lectur, acolo unde se baricadase unul dintre studenii care aveau nevoie de linite pentru a înva.
Exist fr îndoial o ierarhie valoric a campusurilor bucuretene care ine de amplasarea geografic, mai aproape sau mai departe de centrul oraului, dar i de istoria fiecrui loc în parte. Sunt cmine studeneti cu o anumit tradiie, unde valorile se transmit de la o generaie la alta, i cmine de dat recent, situate de regul la periferie, în zone marginale, unde viaa
cotidian este limitat la aciuni de strict necesitate. Cminele considerate centre de via studeneasc sunt cminele din Grozveti i din Regie, celelalte cmine, cum ar fi cminul
25
Maria Mateoniu
din Tei sau din Brâncoveanu, dar i cele din Leu, Panduri, Fundeni, Pallady sunt considerate periferice. Delimitarea dintre centru i periferie nu ine atât de nivelul de confort cât mai ales de un anumit cadru cultural, de ceea ce s-ar putea numi cultur a campusului: o viziune i un stil de via proprii, prezena unor atribute particulare ale spaiului, activiti, reguli, ritualuri i srbtori specifice vieii de cmin; un anumit spirit, o anumit atmosfer.
Auzisem doar când am fcut înscrierea c toi studenii îi doresc s vin în Grozveti c aici sunt toate cluburile... Ei, nu le aveam eu prea mult cu cluburile i partea asta dar mi-a plcut
dup aceea foarte mult zona… E aproape de gar, aproape de facultate, aproape de centru,
deci... i de asta i în anii urmtori nu am vrut s schimb zona în niciun fel. Anul acesta a fost
cea mai mare chestiune pentru c s-au deschis cminele din Gaudeamus la noi la facultate.
Super aranjate, cu buctrie, cu baie, adic... stil apartament, aa… i a fi putut s intru acolo
doar c astea erau în Panduri. „B, nu schimb!” tiam i locul aicea, campusul... aa... numai
când intri îi d aa o alt stare... prculeul, pub-urile astea dou de aici. E plin de via. (F.V.,
student, 24 ani, cmin Grozveti)
Atmosfera ideal de campus ine de proximitatea cadrului natural i a locurilor de distracie, întâlnire i recreere, de posibilitatea de a fi în contact cu ceilali. ine pân la urm de via. Prin contrast, periferia este locul unde interaciunea între studeni este minim, unde studentul vine doar pentru nevoile stringente, restul activitilor desfurându-le în afar. Cminul de la periferie este asemenea unui hotel, fr s dispun în schimb de condiiile de confort ale unui hotel.
Eu merg foarte mult în Regie. Cci foarte muli [dintre prietenii mei] sunt la Politehnic. i
foarte mare diferen este între Regie i ce este aici… Regia este exact cum auzi când îi vine în
minte ideea de cmin. Acolo e! Aici e foarte linite. Nu auzi muzic. Eu când rmân singur în
cmin, nu vreau s dorm aici, plec cât mai departe… Nu se aude absolut nimic… Pe când în
Regie, bieii ies, rareori nu e cineva pe holuri, mai ales vara. Mai mult îmi place acolo, chiar
dac e doar o camer. Ca i condiii, într-adevr e mai prost. Mai ai noroc s dai i peste câte
un gândac, doi. La bi igiena cam las de dorit. Dar e ideea de a fi unii. Ne strângem pe
holuri, ieim. Aici nu ies oamenii. Suntem strict noi tia din apartament i atât (A.M., student,
19 ani, Brâncoveanu).
Cminul ca loc de iniiere
În campusul din Grozveti, spre deosebire de cminele de la periferie, exist o cultura campusului caracterizat prin reguli comunitare (diferite de cele administrative), rituri de trecere, de agregare la un grup sau la altul, roluri i poziii care se transmit i se schimb de la o generaie la alta. Studenii înii se refer la o motenire transmis de la o generaie la alta, de la cei mai în vârst la cei mai tineri.
Muli dintre studeni cer continuitatea. Dac anul sta au fost s zicem 500 de studeni în cminul
acesta, în toamn din aceti 500 cam 50% sigur îi pstreaz continuitatea în acest cmin. i
dac se pstreaz continuitatea, aa a fost în ultimii cinci - ase ani, se pstreaz motenirea, s
zicem, formatul, structura care deja s-a creat, un anumit spirit care se transmite. i cei noi vin cu
ceva nou i cei vechi vin cu ce au învat i se remodeleaz în fiecare an, apar lucruri noi, nuputem s rmâneam la cum am fost anii trecui, ne adaptm la ce e nou, dar spiritul cminului
26
e cam acelai: s fie comunicare, s se îneleag studenii între ei, s avem o legtur bun cu
personalul de serviciu, cu administraia. (F.P., doctorand, 26 ani, cmin Grozveti)
Dac regulile i obiceiurile se mai pot schimba, spiritul locului nu. Spiritul este cel care dicteaz regulile comune de comunicare i convieuire. Spiritul locului este echivalentul stilului de via studenesc, de campus, în accepiunea dat acestui termen de ctre Amos Rapoport, despre care am vorbit anterior. Stilul de via presupune negociere, evitarea sau înlturarea exceselor. Convieuirea presupune dialog i compromis, spirit care se transmite i se motenete, dar viaa de cmin nu este scutit de excese, dimpotriv. Comuniunea spre care tind tinerii studeni nu poate fi atins decât prin ieirea periodic, ritualic, din cotidian. Cminul este fr
îndoial un loc de iniiere a celor mai mici, a mezinilor sau „bobocilor” de ctre cei mai mari, „mai vechi”.
Am ieit la început cu cineva de la etajul apte i am fcut cunotin i „ce an eti? Aaa, anul
întâi, boboac!” A fost aa o tresrire, „carne proaspt”, ca s zic aa. La modul c atunci când
auzi c e boboc, spui c e din provincie i automat e mai blegu, poate fi pclit… fiind i fat.
E mai uor de modelat i de profitat. Dar am avut grij s-mi dau seama. Am fost i genul care
am ieit acas i tiu la ce s m atept. (A.M., student, 19 ani, Brâncoveanu)
Relaia de iniiere presupune supunerea celui mic, necunosctor a mediului studenesc, de modelare i manipulare dup dorina proprie a celui deja iniiat. Performana „bobocilor” este de a înva cât mai mult de la cei mai mari, de a experimenta, dar în acelai timp de a nu renuna la propria personalitate.
Am stat la Grozveti, în D, în primul an. Etajul cinci, cu un coleg de la drept. A fost, aa, un
oc, pentru c trebuia s-mi fac mâncare singur, s m spl singur, s-mi calc singur, s-mi
fac curenie singur i s m-neleg cu un coleg pe care abia îl cunoscusem. i-a fost cam dificil… Mi-a folosit, dar a fost mai greu la început, e adevrat. Colegul meu era mai mare ca
mine cu un an i avea un aer de student învat, de student obinuit cu cminu’. Eu eram cel
mezin, trebuia s înv de la el, s m acomodez dup regulile lui. Pentru c era mai mare i
cumva arta, asta era atitudinea lui, încerca s m educe într-un stil propriu… Da, el era mai
vechi. Venise s m-nvee. Dar n-a putut pentru c avea nite reguli care nu mi se preau
sntoase… M rog, reguli cu somnu’ s… na, c m culcam devreme, c a doua zi aveam
cursuri, el chiulea i nu-i psa de program, aa putea s stea noaptea s se joace pe laptop, s
piard nopile. (C.V., student, 22 de ani, cmin Grozveti)
Glumele i farsele sunt foarte importante în stabilirea relaiilor de iniiere. Este un mod de a relaiona într-un alt registru, extatic, paralel vieii obinuite. De regul mezinul sau bobocul face obiectul acestor glume sau otii, jucând rolul celui „blegu”, uor de manipulat. Dar rolurile pot fi adesea inversate, creându-se atmosfera unui permanent bizutaj în care prin rotaie unul din grup îndeplinete rolul celui luat în râs. Glumele contribuie pân la urm la sudarea relaiilor, fiind, aa cum ne-a spus I.M. (masterand, 22 de ani, Tei) „mai la îndemân când abia l-ai cunoscut pe cellalt”. Într-un spaiu limitat pe care trebuie s-l împari cu ceilali „e de preferat s glumeti, decât s te ceri”.
27
Privaiuni, srcie i precaritate
Viaa de cmin presupune în primul rând traiul la comun, capacitatea de a convieui cu ceilali, efortul constant de adaptare la condiii cu totul diferite de cele din sânul familiei, de a face fa stresului i strii de precaritate maxim. Nu toi studenii îi permit o mas zilnic la
cantin. În Grozveti, de exemplu, înc se mai gtete pe holurile cminelor. În cminele de laperiferie nivelul de trai al studenilor este înc i mai sczut.
Nu prea mâncm. Asta am observat, nu prea mâncm. Mâncm seara. O dat pe zi, i asta
ca s nu-i fie foame când te pui în pat… Ne lum cu alte chestii pe care le considerm mai
importante, dei cealalt ine de sntatea noastr, dar... Orice, numai mâncare nu. (S.B.,
student, 20 de ani, Tei)
Trecerea de la mediul familial la cel de cmin poate fi un oc pentru cel în cauz. Studentul cminist este nevoit s se adapteze la cadrul deja existent al traiului în comun, s convieuiasc cu acei colegi cu care a fost repartizat i pe care de cele mai mute ori nu-i cunoate.
(…) am rmas ocat în anumite privine când am ajuns aici. C tot aa, nu eram obinuit.
Venind de acas, dintr-un mediu foarte linitit, am dat peste nite colege, cel puin în anul I,
foarte, foarte diferite de mine. Erau cu distraciile, cu bieii, îi aduceau în camer, dormeau aici.
Dormeau i cu lumina aprins. Nu aveam condiii de loc. (N.P., student, 22 ani, Brâncoveanu)
La cmin nu deii nici mcar camera ta. Studentul cminist este practic tot timpul împreun cu un altul, la început total necunoscut. Dialogul, discuiile sunt inevitabile i indispensabile în cunoaterea celuilalt. Nu poi rezista în campus fr dispoziia de a dialoga.
Personalizri ale spaiului de locuit
Într-o lume a valorilor de grup, camera poate s devin un loc al etalrii personalitii proprii. Dei camerele sunt împrite la rândul lor, fiecare deine totui un col al lui, propriu, care devine oglinda personalitii sale. Camera de cmin este transformat dup gustul i idealurile celor care o locuiesc. Transformrile pot fi minore, sau dimpotriv presupun pictarea pereilor în aa fel încât colul decorat s-l reprezinte pe ocupant ca persoan unic.
Gestul de ornamentare al camerei de ctre student se afl în relaie direct cu gradul su de posesie al spaiului. Camera de cmin poate în acelai timp s rein pe cel care-o locuiete
s intervin, în virtutea caracterului su tranzitoriu. Este cazul lui A. M. (student, 22 de ani,cmin Grozveti) care opteaz pentru un decor minimalist, pentru a nu schimba foarte mult aspectul camerei, fiind contient de trecerea ei prin acest spaiu.
Nu-mi place s am chestii pe perei, pentru c dac vine cineva i nu-i place cum le-am lipit
eu sau… nu este casa mea i camera mea i... Nu pot s zic c asta-i casa mea. Nu pot s-o
numesc casa mea, e spaiu mic, nu pot. Dar totui tre’ s am grij s nu, na… nu mi-ar plcea
s intru-ntr-o camer i s fie mâzglituri… (A.M., student, 22 ani, cmin Grozveti)
28
Dar de foarte multe ori pereii sunt ornamentai i sunt pstrai ca atare, ani de zile, de voie sau de nevoie, de ctre studenii care-i „motenesc”. Este i cazul lui C. V. care a pstrat decorul gsit în camera în care locuiete acum.
Am gsit camera relativ curat… peretele colegului era cu floricele. A fost camer de fete, i-
avea floricele. În schimb, a preferat s transforme florile în montri, în spirite i demoni, care
s-l inspire, nu tiu, poate-n somn, habar n-am… Camera mea în schimb, partea mea este una zen, am gsit-o foarte bine decorat, da’ are nite forme decupate i lipite pe perete. Noriori,
floricele, fluturi, un soare i mai am la captul patului o floare pictat. Aa a fost, a artat bine i-
am zis c-o pstrez, de ce s nu, e munca altuia totui i n-arat ru. (C.V., student, 22 ani, cmin
Grozveti)
De foarte multe ori decorul vechi, motenit, nu este agreat de ctre noii venii dar este pstrat de nevoie, orice modificare presupunând o investiie pe care nu i-o permit.
Mi-a fi dorit s-mi pun amprenta. Sincer s fiu, desenele care sunt aici sunt oribile… Un
desen copilresc care… S-au fcut foarte multe glume rutcioase. E gen… desen fcut de un copil, nu tiu, de clasa a II-a. Toat lumea, cum intr în camer, acolo îi îndreapt atenia. i
automat, fiind patul aici… Mie îmi atribuie peretele. Muli colegi cam aa spun. (A.M., student
19 ani, Brâncoveanu)
Camerele de fete sunt mai dichisite i mai curate decât cele de biei. Fetele sunt mai atente la modul în care arat spaiul în care locuiesc i mai tentate s împart lucrurile.
M bucur c nu am nimerit într-un apartament mixt. C sunt, de exemplu, dou camere de
biei, una de fete, sau dou de fete, una de biei. Din câte am îneles de la colegele care stau
într-un astfel de apartament, e problema cu curenia la baie. Plus c nu e aceeai intimitate.
Când iei din camer… ei (bieii) sunt într-o continu distracie, muzic, bere. (A.M., student
19 ani, Brâncoveanu)
Nevoia unui spaiu personal este resimit uneori acut, mai ales de cei obinuii s aib un astfel de spaiu în sânul familiei. Adaptarea la un mediu colectivist de locuire este de cele mai multe ori dificil. Studenii înva s convieuiasc, s împart cu ceilali bunuri, idei, dar i gânduri dintre cele mai intime.
Nu trebuie s stai doar cu colegul de camer, mai stai în camer i la ali colegi, mai vorbeti,
mai discui despre facultate despre anumite materii despre anumite subiecte de via, deci nu
trebuie s fii legat doar de camer... eu m gsesc definit ca i cum a fi în cmin nu neaprat într-o singur camer, cam aa m vd eu. (F.P., doctorand, 26 ani, cmin Grozveti)
Îi frumos în cmin. Cminul are i pri bune… Nu numa’ cu colegii, adic totui, avem aici un
colectiv, ieim pe-acolo i stm la bârf… Nu, avem momente frumoase, mergem în camer
la cineva, cântm, avem aniversri, ne distrm, jucm mima. Deci e i frumos în cmin, avem
un colectiv. Apoi este ieftin, fa de chirie, i asta conteaz foarte mult. Condiii rezonabile,
pentru banii tia. (C.V., student, 22 ani, cmin Grozveti)
29
Cminul ca loc paideic
Cminul este un loc paideic, de învare, de modelare a firii i personalitii studenilor, care presupune trecerea de la adolescentul susinut de prini la adultul care triete pe cont propriu.
Eu am apreciat fiecare lucru pe care l-am avut acas când m-am mutat în cmin, pentru c mi se prea c am foarte multe acas fa de cmin. De exemplu acuma o s-mi iau cuptor din
banii mei, cuptor cu microunde. „A, pi, am nevoie de el”, tiu ce-nseamn s stai fr cuptor,
este ceva, wow, s ai cuptor cu microunde, este ceva… s ai un loc al tu, un apartament,
dup ce stai în cmin i-mpari camera i-nvei s fii mai tolerant, c nu tot timpu’ te-nelegi cu
colega. Oricât de bun ar fi colega, tot sunt diversiuni. i învei s cedezi i ea înva s cedeze.
i tii când tre’ s aplanezi nite conflicte… Nu poi s învei toate astea stând în camera ta i
fcându-i prinii toate poftele. i mai e chestia c-ntâlneti oameni de la alte faculti, schimbi
idei, mai vorbeti cu ei, mai învei chestii de la ei. (A.M., student, 22 ani, cmin Grozveti )
Ataamentul fa de campus nu exclude mobilitatea. Studenii sunt nevoii s fie mobili mcar c-i schimb în fiecare an, dac nu campusul, atunci cel puin camera. Mutatul de colo colo nu este o experien plcut, fiind perceput de cele mai multe ori ca stresant, de evitat
în orice caz. Atât în cazul tinerilor cminiti, cât i în cazul chiriailor mobilitatea nu este privit ca un avantaj, ci ca o mare povar i încercare. i unii i ceilali tind spre un loc sigur, stabil care s le ofer o anumit continuitate. Pentru I. M. (masterand, 25 de ani, Tei) schimbarea locului la
începutul fiecrui an este „cel mai enervant lucru”.
Primul an de facultate am stat într-un cmin privat pentru c nu am prins loc la cminele de
stat, nu am avut media suficient de mare. Dup-aia anul doi Panduri, anul trei Leu, apoi am
fost la un master la Limbi Strine, la care am stat un an în Grozveti i al doilea an am stat în Regie... anul trecut am stat tot în Leu, i anul sta aici. i am mai stat o var în Stoian Militaru,
în Fundeni, am stat i-n Mgurele dou sptmâni pân am prins loc în ora. [i cum e s te
plimbi de colo colo?] E cel mai enervat lucru… E cea mai enervant chestie de când am venit
în Bucureti. Trebuie s m mut practic la fiecare sfârit de an, s stau vara undeva i apoi la
începutul toamnei iari s-mi caut alt loc. (I.M., masterand, 25 ani, Tei)
La cmin nu te poi simi acas. Schimbarea camerei de la un an la altul, depozitarea lucrurilor peste var, în locuri inadecvate (cminele nu dispun de locuri speciale de depozitare
a lucrurilor personale ale studenilor) determin caracterul temporar al acestui gen de locuire. Acas este înc la prini sau nicieri, un loc care ine mai degrab de amintire sau de aspiraie, dar nu de un spaiu fizic concret.
30
„Viaa în dou etape”. Perspectivele locative ale absolvenilor
Majoritatea studenilor care azi locuiesc în cmin sunt contieni c cel puin într-o prim etap, dup absolvire, vor locui cu chirie. Pentru cei mai muli maximul din cât îi pot permite este s locuiasc împrind un apartament cu o persoan sau mai multe. Majoritatea viseaz c
vor ajunge cândva, într-un timp adesea greu de definit, s aib o locuin proprie. Pentru ceimai muli visul ultim rmâne o casa pe pmânt, cu grdin i curte.
Nu vreau s stau la bloc. tiu sigur c nu la bloc. Eu am crescut la cas, cu câine-n curte iar
vara ies la o msu cu un scaun i vd câinele lâng mine, da? Asta vreau. (A.M., student,
22 ani, cmin Grozveti)
Poate pân la anu’ o s rmân în cmin, înc un an i jumtate, fiindc atât ine masterul.
Dup’-aceea, mi-a dori s stau la cas, a vrea s am casa mea cu curtea mea, îns tiu c
e greu în Bucureti, trebuie foarte muli bani. A sta poate în chirie o perioad, c-aa este
împrejurarea. Da’ nu am nici banii, nici spaiul s-mi fac aa ceva, a sta poate-n chirie, dar în
timp a vrea s stau la cas, nu la bloc. (C.V., student, 22 ani, cmin Grozveti)
„Viaa în dou etape” este modul în care tinerii studeni îi proiecteaz viitorul: o prim etap, imediat dup facultate, perceput ca activ i individual în care s locuiasc într-un apartament aproape de centru, urmat de o a doua etap, cea a împlinirii profesionale, când vor locui cu familia într-o cas la marginea oraului sau chiar la ar.
Îmi imaginez probabil, în tineree s spun aa, c voi locui undeva într-o garsonier, într-un
spaiu cât de cât restrâns. Dar probabil dup 35, când o s fiu mai legat de familie sau ceva de
genul, la o cas… am locuit toat viaa în bloc, dar am bunici la ar i m-am simit mult mai
bine la ar întotdeauna. (C.V., student, 19 ani, Tei)
Frica de viitor. Aventura locuirii cu chirie
Mi-e fric s m gândesc... da, mi-e fric s m gândesc la viitor. Pentru c nu tiu exact ce-o
s fac, nu sunt hotrât. Zic c mai e, mai e pân atunci. Mai am timp s m gândesc. Probabil
la anul o s m mut într-o chirie, cu sora mea. (D.S., student, 22 ani, Carpex)
Aceast destinuire este relevant pentru sentimentul de insecuritate i incertitudine pe care tinerii în pragul absolvirii îl resimt în faa unui viitor extrem de incert. Dincolo de visele pe
care tinerii i le fac în materie de locuire, exist teama i nesigurana în faa perspectivei de alocui cu chirie, date fiind costurile mari comparativ cu salariile unui tânr profesionist, precum i lipsa unui cadru care s reglementeze relaia chiriailor cu proprietarii. De teama locuirii cu chirie, foarte muli studeni îi prelungesc locuirea în cmine prin continuarea studiilor la master sau chiar la doctorat. Locuirea în cmin le permite economisirea unei anumite sume de bani pentru a se descurca s-i plteasc, dup absolvire, o chirie cât de cât decent.
Pe lâng tinerii care doresc s-i prelungeasc ederea la cmin, exist i categoria celor care vor o schimbare în stilul lor de via. Pentru cei din urm chiria pare s fie un mod de locuire mai stabil decât locuirea la cmin. Lipsa certitudinii obinerii unei repartiii în campus,
condiiile de multe ori extrem de precare, îi determin pe muli s îi doreasc o locuin înafara campusului. Chiria în acest caz nu este atât o opiune cât o necesitate din cauza lipsei veniturilor necesare achiziionrii unei locuine proprii.
31
Maria Mateoniu
Eu vreau s termin în primul rând cu cminele. Sper ca sta s fie ultimul an. Cred c o perioad
destul de lung o s stau în chirie. Nu visez s-mi cumpr casa mea pentru c nu m imaginez
stând foarte mult timp într-un singur loc, în anii imediat urmtori. Din punctul sta de vedere mi se
pare rentabil s stai cu chirie. Stai mai mult timp într-un loc, o s te simi la un moment dat ca i cum
ar fi casa ta, dar poi oricând pleca de acolo. (I.M., student master, 25 ani, Tei)
În România i în special în Bucureti, locuirea cu chirie nu face parte dintr-un cadru foarte bine reglementat, cu legi i norme care s fie respectate. Cei mai muli proprietari care închiriaz nu i-au fcut o profesie din a închiria. Sunt închiriate locuinele dobândite în plus, de regul motenite i mult mai rar achiziionate special pentru a fi închiriate. Nu exist practic un cadru instituional care s reglementeze relaia dintre chiriai i proprietar, închirierea unei locuine pe baza unui contract încheiat în form autentic i înregistrat la organele fiscale fiind înc o practic rareori întâlnit. Exist totui o legislaie care stipuleaz condiiile în care o locuina poate s fie închiriat, dar care din pcate de cele mai multe ori nu este respectat. Atât legea chiriaului nr. 114 / 1996 cât i Noul Cod Civil intrat în vigoare de pe 1 octombrie 2011, prevd
obligativitatea înelegerii dintre proprietar i chiriai pe baza unui contract scris, care s fie înregistrate la organele fiscale. În realitate, legea ajunge s fie de cele mai multe ori înclcat. Închirierea se face pe baza unei înelegeri verbale sau uneori scris, dar fr valoare juridic (semnarea unui contract de ambele pri fr avizul notarului sau neînregistrat la organele fiscale). Acest lucru se petrece chiar i în cazurile în care închirierea este intermediat de o agenie imobiliar. Lipsa contractului se traduce prin evitarea taxelor fiscale, care nu sunt deloc mici (16% taxa pe venit i 5% Contribuiile de Asigurri Sociale).
Dat fiind lipsa unui contract, locuinele închiriate sunt de foarte multe ori improprii locuirii. Condiiile sunt foarte proaste comparativ cu preurile destul de ridicate. A locui cu
chirie înseamn a-i asuma o serie întreag de riscuri. Nu întâmpltor aproape toate persoanele intervievate ne-au povestit experienele locuirii în chirie ca pe adevrate aventuri, de cele mai multe ori extrem de neplcute. Pentru categoria absolvenilor de facultate, locuirea cu chirie reprezint o experien cu o încrctur simbolic foarte puternic.
A. C. locuiete acum într-un apartament cu dou camere de 53 metri ptrai, lâng parcul Tineretului. Este un apartament destul de spaios dotat cu toate cele necesare unei locuiri decente, pe care îl împarte cu una dintre prietenele ei. Doar împreun reuesc s achite chiria apartamentului i s se bucure atât de confortul pe care-l ofer apartamentul cât i de zona destul de linitit i plin de verdea din cartierul Tineretului. Înainte A.C. a locuit în cminele
studeneti ale facultii UNATC, iar dup terminarea facultii înc în trei apartamente, în postur de colocatar, în condiii „groaznice”.
S te trezeti în timpu’ nopii, c nu poi s dormi din cauza frigului, nu doresc nimnui.
Deci nu tii cum s te-nclzeti, n-ai cum, s stai cu ptura pe nas, dar în aa fel ca s poi s
respiri. Groaznic! Nite covoare foarte nasoale pe jos, mobila bunicii care mirosea a naftalin,
groaznic! Aragazu’, din la foarte foarte vechi, care era ruginit. i râdeam cu fetele, zic: „bi,
dac punem acuma o tav c-un curcan, ce faci? sta-i drâm casa”. Deci era… nu puteai s
pui o oal de zece kile, c te gândeai „b, s-ar putea s cad i te trezeti c…” Dar, în schimb,
proprietara, foarte… adic, domn’e, tre’ s-avem grij de apartamentu’ ei, i avea din astea de
venea foarte des pe la noi fr s ne anune, ca s verifice ea apartamentu’… (A.C., femeie, 30 ani, chiria Tineretului)
32
Locuirea cu chirie presupune foarte mult mobilitate. Nu de puine ori locuirea cu chirie începe chiar din perioada studeniei. Datorit locurilor limitate în campusurile universitare studenii sunt nevoii s stea în gazd sau s închirieze mai muli un apartament. A sta în gazd în acelai apartament cu proprietarul este practic alternativa la camera de cmin, pentru studeni. Uneori veniturile limitate din primii ani de dup absolvire prelungesc perioada de stat în gazd. Pentru
V. D. (femeie, 29 ani, chiria, Piaa Muncii), primul an de studenie a reprezentat o adevrat perindare dintr-un loc în altul. Obinerea unui loc în cmin, dup experienele negative repetate ale locuirii cu chirie în aceleai apartamente cu proprietarii, a survenit ca o adevrat salvare.
Dintre chiriaii intervievai niciunul nu-i dorete s locuiasc cu chirie, dac ar avea posibiliti toi ar opta pentru o cas proprie. Majoritatea nu-i permit un credit pentru locuin i în acelai timp se tem de perspectiva îndatorrii pentru tot restul vieii.
Cred c... eu am un blocaj, tii? La modu’... nici nu întrevd o soluie imediat: „Da’ uite, anu’
sta o s-mi cumpr cas i fac chestiile astea”. Dar în acelai timp nici nu m închipui într-o
eternitate stând în apartamente închiriate, tii? Adic acuma m gândesc c m mai descurc
cum m mai descurc, da’ la btrânee habar n-am, cum a putea s fac chestia asta… (R. M., femeie, 38 ani, chiria Berceni)
Dac la început locuina cu chirie poate s însemne mai mult libertate în raport cu mediul parental, cu trecerea timpului poate s survin angoasa mutrilor prea dese, nesigurana pe care i-o d mutarea dintr-un loc în altul. Nevoia unui loc personal, securizat i stabil este resimit de majoritatea respondenilor notri.
E unu’ dintre aspectele cele mai nesuferite ale vieii, mutatul dintr-un spaiu în altul, pentru c
totui avem cas de oameni, cu toate lucrurile adunate, cu biciclet, cu aragaz, cu frigider, cu
pat, cu tot ce este, ca obiect, într-o cas de oameni, mai puin anumite elemente de mobilier. i mi-e foarte, foarte greu s m mut. (R.M., femeie, 38 ani, chiria Berceni)
Nu-mi place s m mut. M obinuiesc într-un loc, e cas, cum ziceam, c m integrez în acest
spaiu i e al meu dup o vreme, adic nu mi-l construiesc eu, ci cumva fac acolo cuibu’. i nu
m-a muta nici mort. (P. C., brbat, 41 ani, chiria Piaa Muncii)
Obiectele tale, obiectele celuilalt. Amenajri i personalizri ale spaiului închiriat
Una dintre constrângerile locuirii cu chirie este nevoia limitrii la obiectele considerateindispensabile. Chiriaul este pus în faa a dou opiuni: s renune la tendina de acumulare a obiectelor i s locuiasc în apartamente gata mobilate, sau, dimpotriv, s opteze pentru acumularea obiectelor personale i s caute locuine nemobilate pe care s poat s le amenajeze dup preferinele proprii. Acumularea obiectelor personale este nu de puine ori invocat ca o piedic serioas în calea mobilitii. Dificultile create de mutarea mobilei i a celorlalte obiecte dintr-un loc în altul pot s determine chiriaii s rmân cât mai mult timp în locuinele pe care le-au închiriat deja.
Primele mutri nu au fost o problem pentru c nici n-aveam prea multe bagaje. În momentu’
în care am început s am bagaje i s prind rdcin, a devenit o problem destul de serioas.
Adic de prin 2010 când deja aveam frigider, deja aveam mobil dup mine, flori… oricum
33
Maria Mateoniu
la flori am început s cam renun din 2010, c la un moment dat erau prea multe i nu mai
puteam s le mai mut dintr-un loc în altu’. Era greu. Iar acuma mi-ar fi i mai greu s m mut…
(V. D., femeie, 29 ani, chiria Piaa Muncii)
Chiriaul este nevoit s fac o permanent triere a lucrurilor personale, lucrurile considerate de prisos fiind înlturate. Cu toate acestea obiectele cu valoare sentimental cum ar fi fotografiile, amintirile îl însoesc totdeauna pe cel care migreaz dintr-un loc în altul.
(…) cu toate mutrile astea am început s renun la lucruri pe care eu le consideram super
importante… Acum vreau s am cât mai puine i m-am gândit c sunt doar nite lucruri. Dar
mai am foarte multe pe care le in. i astea sunt poze, rame cu poze, bilete, scrisori. Am scrisori
din liceu, am cutii cu scrisori. M rog, nite pungi de cadouri în care sunt puse multe multe
scrisori... i astea sunt lucrurile pe care le car cu mine de ani de zile. (I.S, femeie, 31 ani, chiria
Piaa Universitii)
Amenajarea spaiului închiriat presupune mult mai mult efort decât amenajarea spaiului
într-un apartament proprietate personal. Prima etap este înlocuirea obiectelor celuilalt cu obiectele tale.
i a urmat ce fac eu dup ce intru într-o cas. Golesc tot de toate obiectele care nu-mi aparin.
Iau fiecare obiect care este acolo. Aici erau foarte puine obiecte. Dar am strâns covoarele i
tot ceea ce nu-mi aparine. (I. S., femeie, 31 ani, chiria Piaa Universitii)
Într-un spaiu închiriat e munc de fiecare dat, pentru c tot arunci lucruri i toate astea-i
iau foarte mult timp, nu e ca i cum te-ai muta într-o cas nou, pe care o gseti goal i
te-apuci tu s schimbi lucrurile. Trebuie întâi s scapi de vechile nravuri i vechile obiecte ale
proprietarului… Este, mi se pare, efortul cel mai mare. Dup care s vezi cum poi s intervii în spaiu’ tu. (R. M., femeie, 38 ani, chiria Berceni)
Chiria - proprietar
Relaia necontractual dintre chiriai i proprietari presupune efortul permanent de a negocia pentru rezolvarea problemelor inerente locuirii. Sunt preferate înc apartamentele
închiriate direct de la proprietar celor închiriate prin agenie. Prietenii i cunotinele sunt intermediari mult mai de dorit decât ageniile imobiliare, atât de ctre chiriai cât i de proprietari. În plus, este o cale necostisitoare preferat de ambele pri. Dac costurile plii ageniei pot fi evitate, proprietarul poate s impun chiriaului costuri suplimentare precum plata unei garanii, echivalentul a uneia sau a dou luni de chirie i uneori plata facturilor restante ale apartamentului închiriat. Adesea în lipsa contractului de închiriere, relaia dintre chiriai i proprietari este tensionat, locuina devenind adesea un teritoriu disputat.
Unde stteam la garsonier avea o grmad de lucruri i avea pretenia s le inem acolo,
adic proprietarul nu contientiza faptul c de fapt eu îi pltesc pentru spaiu’ respectiv i c
spaiu’ respectiv, atâta timp cât îl pltesc, îmi aparine. i c eu nu am

volum de la strada la ansambluri rezidentiale

Documents