** 11-

C

Vol. III:

De la venirea lui Lenin la pute-re pans la dezarmarea trupelorrusesti in Moldova . 1917 -Noaptea de la 9 Decembrie -Dezarmarea bolsevicilor - Li-chidarea frontului rusesc . Dela dezarmarea bolsevicilor lademisia guvernului . GuvernulAverescu . Guvernul Marghi-loman . Ostracizatii . Desno-damantul . Guvernarea noas-tra (Noiembrie 1918-1919) -Conferinta pacii

DIVERSE:Moartea Regelui Ferdinand .

Moartea lui Ion I.C. Bratianu .Moartea lui Vintila Bratianu .*Imagini din viata politica a luiI.G. Duca. *Indice general -Vol. I, II III.

Ne bucurdm sa vd putem ofe-ri sere lecturd cel de-al doileavolum din opera memorialisti-cci a lui I.G. Duca.A fost un pas greu pentru cadzficultd tile materiale ce ne-auinsotit la editarea primului vo-lum au crescut in amploare,iar noile investitii ne-au fostingreunate de nerecuperareaa circa 3/4 din primele inves-

Intr.& aparitia volumuluiera anuntata pentru finele lu-nii Iunie a.c., apeleim la inte-legerea dv. pentru intiirziereasurvenitel.Cu multumiri pentru solici-tudinea ardtatd,

Editura

441=4

744.1.

-1

I.G.DUICs. fin

w

:

111

IIM111111=11IMMI11111111111

F

si

titii.

Ilr

.

*

i

11.G.DUC

AU---=4,--=-:---=o:,-E--vol.11

NIMINIII

ColectiaMemorii si marturii"

Jon DumitruNerlag

Munchen 1981

POLITIC.

1.G.DUCA

Vol.11

Co lectiaMemorii si marturii"

Jon Dumitru-Verlag

Miinchen 1981

AMINTIRE1POLITECE

0 Copyright 1981 by Jon Dum:tru Verlag, Munich,with the granted permission

of the Publications Committee of theHoover Institution on War, Revolution and Peace (Stanford University),

California,the repository for the memoirs.

Gesamtherstellung: Jon Dumitru Verlagfur Fachliteratur, wissenschaftl. Bucher, literarische Werke

in der Sammlung Colecjia Memorii ,ci manure8000 Miinchen 40, Siegfriedstr.3, Tel. (089) 34 61 32

Composersatz and Offsetdruck: Jon Dumitru Verlagswerkstatt8000 Miincben 40, Kaiserstr. 65, Tel. (089) 34 31 93

Fur diese Ausgabe alle Recbte dem Verlag vorbehalten

Printed in Germany

Fig. 1: I. G. Duca

D 1E'f,

sie, '-. 1 \' i

i..--- , i -k.,is

_.."; ,,

H"' / IL, A

I I1 AZ

'1' 'N. , . i

p

:

711/Ile

. A 6.

, ,

ttAl oto.wt.eltu:e IAA. co.A.-0. -444.4 pewa 1.44. 6tAx:ci.

1.4)4.44 -1{A tirprZ 1-wc Ct-ur PAA.-9-c/44.4. I -LA -1-t -c-& t4 ttwe-t.idt,t4 -66u.A. eta tx, et4,-t4CA_I. at- 1-ti4 t46-4.4,47 etA tuA.A.

-ttfx,if p_ttit.cA detw -tLAi-tA_Zea i,u_tA 1, e`44

0.tAxt%A.ta., ere te.uux, ,

Plan ca Nr. 1

A 4.i.4_* eta 1-V-'CAL4 rdt kit4.44./ X t. 4tfeLt. ft, 1. tt4A144.4.4.ft_ti

Le,c,t+

M. 14 tt:(AA v-ot, etA.47

-el Z' eta et:Usuett AAA. et.11--8 t4 *C. tA-4

1C.1.-s,cAAA.?

rt,

-(AA,t.t.c.2.a41

4

1 Ircab-wia.-a

,

)1 Nn Ai tit x m4410 '4114s1444.

44.4 a crux N ()Le_ (44. luo .101 rA4 Umes.

Ciao. 11 cup oft is. 1(4 tun 1444.1 Aff 414.

4 11,1 p64 qovit lid voi446 i4firdito

11.61-ritititt At 1 t AOC OW km itt444)44(

lum4 14, !tun. 41 le )GraPt. l441

tec Ast 41 Ot444 ow a r 04,04 ma "tie

amt t441 lit 'SA 4st otti

m rit 1(4 It NA* .

Plan,sa Nr. 2

A crits.4

'114

It

k.

.

d

1V1 It4 CA4d JIGS

la

II;

h t urii

ti k

ION G. DUCA

AMINTIRI POLITICE

Volumul II

RAZBOIUL

Capitolul 24/ Primele zileCapitolul 25/ Desperarea lui Breitianu Mantaua lui

ArvinteCapitolul 26/ Apeirarea in Carpati Moartea lui Nicu

FilipescuCapitolul 27/ Chinuitoarele alternative moartea Princi-

pelui MirceaCapitolul 28/ Dezastrul se precipita Falkenhayn trece

Carpajii §.i Mackensen DundreaCapitolul 29/ Batdlia pentru apeirarea Bucuregilor Ul-

timele zileCapitolul 30/ lafi Primele spa tilmdniCapitolul 31/ Ultimele sciptlimcini ale anului 1916Capitolul 32/ 1917 Primele luni Tifosul exantematicCapitolul 33/ 1917 Primele luni urmare Revolutia

Ruseascd Intrarea AmericiiCapitolul 34/ 1917 Reformele Partidul MunciiCapitolul 35/ BoLievismul intinde votarea reformelorCapitolul 36/ 1917 Criza Ministeriald Ofensiva pe

Siret, Mcirdsti, Mdre4estiCapitolul 37/ 1917 August Septembrie

5

HRAZBOIUL

CAPITOL UL DOUAZECI ..I PATRU

PRIMELE ZILE

Inteadevar, la ora 4 ne-am intrunit in consiliu la mine acasa, in Stra-da Caragiale, consiliu scurt, care avea de scop sa fixeze ultimele m5.suriurgente. Pe and deliberam am auzit zgomotul patrulelor de cavalerie caresi incepusera sa circule prin oras. Era primul semn al razboiului ce incepe.

La 5 am plecat la posts ca sa proclam functionarea oficiala a cenzu-rei. Am fost intampinat acolo de nenorocitul de Verzea, a carui originsardeleneasca $i ale carui protestari de devotament indemnasera pe Gene-ralul Iliescu sa-1 recomande lui Bratianu pentru postul atat de insemnat,alit de plin de raspunderi, de director general al Postelor si Telegrafelor.Organizarea cenzurii era facuta din vreme, am pus deci aparatul in miscare,iar totdeodata am convocat acolo pe toti ziaristii din Zara cat si pe cores-pondentii presei neutre si aliate. Le-am facut recomandarile cuvenite, mi-aufagaduit tot concursul si trebuie sa recunosc ca s'au tinut de cuvant, potspune chiar ca timp de doi ani, cat a trebuit sa exercit aceste ingrate sidelicate functiuni, nu am avut a ma plange de press. Pot spune in plus ca,afara de doua exceptii, nu imi reamintesc sa fi avut vreo neplacere de peurma ei, ceea ce constituie, cred, cel mai frumos omagiu ce se poate aducecelei de-a patra puteri din stat. Aceste doua exceptii sunt socialistii si uncorespondent de ziar rusesc.

In urma atitudinii violent anti-razboinice a lui Rakowski, pe atunci se-ful Partidului social-democrat roman si mai ales dupa dovezile pe care leaveam ca primise subventii de la Germani pentru a combate actiunea in-trarii noastre in razboi impotriva Puterilor Centrale, guvernul a dispus, dinmomentul chiar al decretarii mobilizarii, internarea lui. Tovarasii lui de laRomania Muncitoare" au crezut ca, razboiul declarat, pot continua ati-tudinea for din timpul neutralitatii. Ziarul for era plin de indemnuri la ne-supunere, de protestari contra razboiului si de batjocuri la adresa idealuluinational. I-am chemat, le-am spus ca un atare limbaj nu poate fi tolerat,i-am vestit ca daca nu inceteaza va trebui sa recurgem la masuri drastice.Vreo cloud zile s'au tinut de cuvant, pe urma au reinceput si mai violent,cine stie, poate anume spre a ne sili sa intervenim energic sau pentru ca,subventiile germane disparand, nu mai aveau mijloace si le trebuia un pre-

7

text pentru incetarea ziarului. Atunci am consultat consiliul de mini§tri §iam dispus suprimarea ziarului socialist, la vreo saptamana de la intrarea inrazboi, specificandu-le insa cal atunci cand se vor hoari sa adopte o atitu-dine compatibila cu imprejurarile actuale, vom examina fara gand precu-getat posibilitatea reaparitiei lui.

Cu corespondentul ziarului rusesc lucrurile au avut o infati§are maiciudata. La po§ta intai, la cenzura pe urma, am observat printre cores-

ponden ;ii presei aliate un individ cu ochelari, mic, slabut, galben la fat a,cu un aer bolnavicios, tipul clasic al revolutionarului rus. Era, insa, foarteprevenitor i parea insufletit de cele mai amicale simtarninte fat a de Ro-mania §i fratia de arme romano-rusa. Care mi-a fost, insa, mirarea dupacatva timp, cand mi s'au adus articole pe care le trimitea la Petrograd, pli-ne de inexactitati §i scrise cu o ura nemaipomenita impotriva noastra.Am prevenit imediat pe Poklewski, care s'a aratat §i el foarte surprins imi-a fagaduit ca va cerceta cazul. tnteadevar, dupa cateva zile a venit lamine foarte jenat sa-mi spuna ca a examinat chestia §i ca roaga sa nu ii daunici o insemnatate, ca acest ziarist este cam ciudat, dar ca e un om foartede treaba, ca imi promite cal pe viitor va verifica chiar el coresponden ;elesale §i ca nu voi mai avea neplaceri. Ziaristul totu§i a continuat sa aiba oatitudine suspects, iar la Iasi, la inceputul revolutiei ruse§ti, 1-am prinsscriind mai mult incoherenle decat lucruri suparatoare. Si de-o data a dis-parut, unii mi-au afirmat ca devenise bol§evic, altii m-au asigurat cal eraun monarhist mistic §i ca., dimpotriva, bol§evicii 1-au impu§cat. Ce motivea avut insa Poklewski ca sa-1 acopere §i sa -1 protejeze? A ramas pans aziun mister pentru mine. Sa fi fost vreun agent al sigurantei imperiale, bu-curandu-se de inalte protectii, un simplu agent provocator pe care Poklew-ski prefers sa-1 menajeze, cine va patrunde vreodata in tainele diplomatieiruse§ti din labirintul inextricabil al politicei secrete ;ariste? Tot bine Ca nuam avut cu ele nemultumiri mai grave de inregistrat.

Din prima zi am cautat sa folosesc la serviciul cenzurii nu numai zia-ri§ti, dar Si arti§ti §i scriitori. Cand ne-am retras in Moldova, s'au mai im-pra§tiat, dar cat am stat la Bucure§ti cenzura a fost o adevarata adunare areprezentantilor literelor §i artelor romane. Nu tiu dace imi vor fi pas-trand o amintire recunoscatoare pentru gandul pe care 1-am avut de a feri§i astfel intelectualitatea noastra de pierderi inutile, lucrul de altfel nu arenici o insemnatate. Destul ca eu ma felicit §i azi de aceasta initiative. Catdespre felul cum mi-am indeplinit misiunea de cenzor, prefer sa nu spun ni-mic, sarcina mi-a fost destul de penibila, ca sa nu mai rascolesc toate amin-tirile legate de ea. Se potrivea a§a de putin cu firea §i cu toata mentalita-tea mea, incat patriotismul care in timp de razboi dicteaza tuturor sa lup-te acolo unde li se cere, m'a indemnat sa ma supun rugamintii lui Bratia-nu. Nu e vorba, am avut o rasplata dupa ce razboiul s'a terminat §i cenzu-ra s'a ridicat: victimele mele, ziari§tii, au venit sa ma roage sa fiu pre§e-

8

dintele sindicatului for §i m-au §i ales daca nu ma in§el, cu unanimitateavoturilor. Recunosc cal este un record §i marturisesc ca am considerat in-totdeauna acest vot ca cel mai magulitor succes din viata mea

La ora 6, cand par5.seam palatul po§telor, goarnele sunau mobilizarea,strazile erau pline de lume §i fierberea era mare pretutindeni. Desigur canu era entuziasmul de la 1913, caci atunci fara se simtise luni de zileumilita in mandria ei nationals din pricina rezolvarii fara not a chestiuniiorientului §i se temea ca razboiul balcanic sa nu se termine iar Romaniapentru a intrebuinta expresia curenta de atunci sa scape trenul. A§a in-cat, atunci cand s'a dat in sfar§it semnalul luptei, a fost o explozie de bu-curie, a§ putea spune un adevarat delir. Pe de aka parte, lumea avea con-vingerea superioritatii noastre asupra celor cu cari trebuia sa ne batem §i,prin urmare, intuitia ca nu mergem nici la lupta grea, nici la jertfe maxi.

Acuma lucrurile se infati§au cu totul altfel, entuziasmul pentru reali-zarea idealului national atat de viu, atat de napraznic la izbucnirea razbo-iului mondial, avusese vreme sa se mai domoleasca in timpul celor doi anide neutralitate. In acest rastimp rationamentul incepuse sa predomine im-boldurile inimii, opinia publics vedea cat de nesigura era soarta razboiului,discutiile in jurul probabilitatilor de invingere ale unora §i ale altora lasaumari nedumeriri in sufletele tuturora. Controversa asupra oportunitatiimomentului sporea Inca dezorientarea generals. In sfar§it, toata lumeacuno§tea ororile acestui razboi fara seaman §1, ca atare, §tia ca de astadata nu mai mergeam la o plimbare militara, ci la o lupta crancend, la du-reri, la sacrificii, la cumplite incercari.

Cine a sustinut ca fara era impotriva razboiului s'a in§elat, sau a vrutsa in§ele lumea, pentru ca opinia publics era absolut pentru intrarea in ac-%iune, ideea de-a trece Carpatii, de-a infaptui unirea cu fratii no§tri depeste munti inflacara puternic toata suflarea romaneasca. Dar, fire§te, inentuziasmul de la 1916 era §i con§tiinta gravitatii luptei ce ne a§tepta,intuitia multimii este admirabila, ea se in§eala mai rar decat calculele di-ploma ;iei §i decat prevederile ocarmuitorilor.

La aceea§i ora, Edgar Mavrocordat, ministrul nostru la Viena, inmanadeclaratiunea oficiala de razboi la Ballplatz §i Ministerul nostru de Exter-ne aducea Contelui Czernin vestea declararii razboiului §i ii comunica ma-surile in vederea plecarii lui §i a personalului diplomatic §i consular austro-ungar. Czernin nu a parut surprins §i de fapt nu era, de mult ajunsese laconvingerea ca razboiul taraganand §i Puterile Centrale neputand obtineo victorie cu un caracter mai hotaritor, Romania va trece de partea Alia-tilor ; rapoartele sale o dovedesc. Dar a fost surprins ca am declarat razbo-iul in acel moment. Cat despre von dem Busche, el i§i f5.cea mari iluzii §ia fost inteadevar pe de-a'ntregul surprins de hotarirea noastra.

Oeoarece plecarea nu putea avea loc imediat, mai mult ca masuri deprecautiune, von dem Busche §i Czernin au fost consemnati la inceput in

9

politica.

legatiunile lor, caci voiam sa evitam manifestatiuni ostile, incidente regre-tabile. Desi i-am tratat in chipul cel mai omenesc, cel mai civilizat, desi aumultumit la granit a reprezentantilor ministerului de externe cari ii into-varaseau, Czernin, abia reintors la Viena a sustinut ca ne-am purtat cu elin mod rusinos si a inceput sa publice prin press tot felul de inexactitatisi de trivialitati pe socoteala noastra. Adevarul era ca murea de necaz canu ne putuse convinge sa mergem cu Puterile Centrale, se socotea perso-nal ofensat de noi, de Bratianu indeosebi si, avand un suflet de rand, cuma dovedit-o pans la evidenta in momentul dezastrului monarhiei, a recursla neadevaruri si la insulte. Aci von dem Busche i s'a aratat superior.

A doua zi, 15 August, prima zi a razboiului, sosind ceva mai tarziu cade obicei la Bratianu, fiindca statusem pans la 4 dimineata ca sa suprave-ghez personal cenzura ziarelor, 1-am gasit foarte multumit. Aproape pre-tutindeni, de cu sears si in timpul noptii, trupele noastre se pusesera inmiscare si trecusera granita. Inamicul, surprins, ne opusese o slabs rezis-tenta, pagubele noastre erau neinsemnate, facusem destul de multi prizo-nieri si operatiunile se desfasurau cat se poate de bine.

Bratianu avea dreptate si fie asa de multumit, caci el fusese stapanitluni de zile de grija trecerii Carpatilor; aceasta fiind prin natura ei o opera-tic foarte delicata, el considera ca este esential ca noi sa putem trecemuncii prin surprindere si sa ajungem astfel cu fortele noastre intacte inArdeal. Dansul pregatise si combinase totul pans in cele mai mici ama-nunte in vederea acestui rezultat. De aceea, in timpul neutralitatii exagera-se chiar oficial rezerva sa fat a de Aliati, de aceea avusese oarecari indul-gente fats de Puterile Centrale, de aceea tolerase unele manifestatiunigermanofile, de aceea se expusese de doi ani la fel si chipuri de banuieli,precum si la criticile violente ale zgomotosilor nostri nationalisti. Unprim rezultat it obtinuse, Puterile Centrale nu se fortificasera serios inCarpati, acuma trebuia neaparat obtinut si al doilea, trecerea prin surprin-dere, adica cu minimum de sacrificii. Cateva ceasuri abia dupa declaratiarazboiului, acest rezultat era obtinut si obtinut mai presus de asteptarilelui. Cum sa nu fi fost vesel, cand cel dintai obiectiv pe care 0-1 propuseseera deja atins?

Pe la 12 s'a dus la Palat cu Vintila Bratianu, care trebuia sa intre inguvern ca ministru de razboi si urma, deci, sa depuna legiuitul juramant. Aceasta numire fusese din vreme hotarita si era foarte binevenita. Bratianu,omul marilor conceptii si marilor hotariri, nu era omul muncii metodicesi migaloase, acuma era trebuinta deci, la ministerul de razboi, mai multdecat oricand, de o munca de amanunt si de fiecare clips. Pe de alts par-te, pans in ajunul razboiului munca aceasta de birou o facuse GeneralulIliescu, on dansul trecuse din momentul mobilizarii la Marele Cartier. Safaca de acuma Bratianu munca lui era o imposibilitate si sa caute un se-cretar general care sa-linlocuiasca, era greu.

10

Din toate punctele de vedere numirea unui nou titular la ministerul derazboi se impunea deci, qi, prin puterea lui de munca, prin insu§irile salegospodare§ti, nimeni altul nu era mai indicat decat Vintila Bratianu. Vre-me indelungata, deqi avea con§tiinta nedreptatii pe care o savarqea, Bra-tianu refuzase sä incredinteze fratelui sau un portofoliu, ca nu cumva safie Invinuit ca prezideaza o formatiune de familie. Acuma desemnarea a-proape generals a lui Vintila Bratianu ca titular al razboiului nirnicise ul-timile sale scrupule §i fapt este ca rareori o numire ministeriala a fost in-tampinata cu o mai unanima aprobare. astfel Vintila Bratianu, la var-sta de aproape 50 de ani, a devenit pentru prima oars ministru.

Restul zilei de 15 qi dimineata de 16 au fost ocupate cu vizite proto-colare, cu redactari de telegrame catre primii mini§tri aliati, cu primirearaspunsurilor. Nota generals era foarte cordials. Telegramele ne arataumarele entuziasm pe care intrarea noastra in actiune o produsese in ran-durile Aliatilor, in special in Franta, care statea Inca sub apasarea unei pu-ternici presiuni a armatelor germane, precum §i consternarea nemaipome-nita ce domnea la Budapesta qi la Berlin.

Diamandy, care nu §tiu de ce i§i pusese uniforma de ofiter de roqiori,se plimba prin casa lui Bratianu cu aere martiale, care ne amuzau cu atatmai mult cu cat ek erau absolut incompatibile cu statura lui cam lilipu-tana. Dealtminteri, aveam §i dreptate sa mai radem, fiindca aceasta opor-tunitate nu trebuia sa o mai avem multi vreme.

In cursul zilei de 16 am mai avut o mare bucurie, trupele noastre intra-sera in Brapv qi, dupa ultimele informatiuni primite la Mare le Cartier, in-trarea for in Sibiu parea iminenta. Entuziasmul in tara era la culme.

Dupa aceea ve§tile rele au inceput sa se ling lant qi situatia sa devina totmai ingrijoratoare, tot mai grava. In primul rand, un Zeppelin venit dindirectia Bulgariei ne vizitase imediat, doua nopti de-a randul, dupa decla-rarea de razboi §i Bucure§tiul fusese serios bombardat. In sine, incidentulnu avea mare insemnatate, nici numarul victimelor, nici pagubele materia-le nu erau marl §i populatia capitalei, de buns seams cam surprinsa §i camtulburata, se ar5.tase totu0 plina de barb5.tie. Dar aceste raid-uri" dove-disera completa insuficienta a apararii noastre aeriene, cele cateva avioa-ne de care dispuneam erau nu numai neindestulatoare, dar de un modelvechi, deci in stare de vadita inferioritate fat a de aeroplanele inamice. Pede alta parte, artileria noastra anti-aeriana nu corespundea deloc necesita-tilor, ne aparam la Bucureqti cu tunuri improvizate, a caror tragere scurtanu putea atinge dirijabilul german. De aceea ofiterii Zeppelin-ului sescoborau in chip sfidator §i desigur ca, dad a doua noapte dirijabilul fornu ar fi suferit un accident, care a cerut o lungs reparatie, am fi continuatsa privim zilnic aceste vizite nocturne qi am fi trebuit sa stam in fata forcu totul neputincio§i.

E adevarat ca, atunci and am intrat in acliune, cuno§team inferiori-

11

si

tatea noastra in ceea ce prive§te aviatia, facusem mereu §i in timpul neutra-litatii i din momentul iscalirii tratatului, apel Aliati lor sa ne trimita deurgenta avioanele trebuincioase. Primisem nenumarate fagaduieli, dar ata-ta tot. Prin bombardarea indrazneata a capitalei de catre Zeppelin, eramde la inceput pu§i in chip brutal in fata dovezii acestor lipsuri ale pregatiriinoastre militate, ceea ce a contribuit a crea o atmosfera de demoralizaretocmai cand era mai mare nevoie decat oricand de a mentine ridicat mo-ralul tarii. A trebuit sa tread multe saptamani §i sa mai suferim multebombardamente, pentru ca Aliatii sa ne puns in sfar§it la indemana mij-loacele unei aparari aeriene.

In al doilea rand, in ziva de Miercuri 17, ministrul Bulgariei, Radeff,ne-a cerut pappoartele sale, cu alte cuvinte ne-a notificat intrarea in raz-boi a patriei sale. De aceasta precum qtiti nu ne indoisem niciodata,sperasem cel mult ca cei de la Sofia sa mai taraganeze cateva zile, pen-tru ca in acest rastimp Ru§ii sa alba vremea sa ocupe de-a lungul graniteidobrogene pozitia prevazuta in planul general de lupta. Cu atat mai mult,cu cat Ru§ii inaintau cu o neinteleasa incetineala. Fusese intai vorba savina pe Dunare pang' la Cernavoda, ceea ce le-ar fi scurtat mult drumul,cand colo se incapatanasera in ultimul moment sa tread pe un pod pluti-tor la Isaccea §i sa strabata Dobrogea in tot lungul ei. Daca cel putin ar fifacut cu iuteala acest mars, dar, cu toate staruintele Marelui nostru Car-tier, inaintau fard nici o grabs, parca mergeau la o parada, nu la aparareaunei granite care reclama cat mai curand prezenta tor.

Comandantul acestor trupe, Generalul Zaioncicowski, venise la Bucu-re§ti sa se prezinte Regelui §i sa is contact cu comandamentul nostru su-prem. Bratianu avusese cu el o lungs convorbire la un dejun oferit de Po-klewski la legatia ruseasca, ii facuse personal o bung impresie, dar it gasisepeste masura de preocupat s'ar putea spune de pesimist ceea ce iI pu-sese pe ganduri. Cunoscand dedesubturile perfidiei ruse§ti, Bratianu se in-treba cu drept cuvant ce putem a§tepta de la ni§te trupe ruse§ti, care du-pa ce ca nu sunt atat de numeroase pe cat le-ar fi voit el, mai intrau §i inactiune cu o astfel de stare de suflet deprimata.

Din documentele ruse§ti publicate mult in urma dupa razboi, am aflatce trupe incredintase Alexeieff comandei lui Zaioncicowski, ce stranii in-structii ii daduse, de ce simdminte era insufletit §i, prin urmare, ne pu-team explica §i figura lui ingandurata de la dejunul lui Poklewski cat §itoata atitudinea lui ulterioara.

In al treilea tand, in fata Sibiului inaintarea noastra se oprise de-o data,fard motiv aparent, iar trupele executau pe urma mi§cari §i contra-mi§carifara rost, care dovedeau o adevarata §i ingrijoratoare nepricepere a co-mandamentului local.

In sfarqit, ceea ce era Si mai gray, nimeni nu mica, de§i Aliatii faga-duisera ca in ceasul chiar in care not vom incepe trecerea Carpatilor, Ru§ii

12

vor incepe §i ei sus in Bucovina §i in Galitia o puternica ofensiva spre atrece muntii i, unindu-se cu noi, urma sa navalim impreuna in campiaungureasca, pe cand jos Sarrail cu trupele lui, va ataca violent armata bul-gara pe frontul de la Salonic.

La intrebarile lui Bratianu, Ru§ii raspundeau sä aiba numai pulingrabdare. Francezii, ca atacul va incepe negre§it maine, pe urma negre§itpoimaine. Cand colo, eu la cenzura primeam ultimele comunicate bulgare,care nu numai ca nu pomeneau de inaintarea lui Sarrail, dar care semna-lau atacuri §i chiar mici succese bulgare.

Surprinderea §i ingrijorarea noastra devenea cu drept cuvant tot mailegitima. Dealtminteri, Aliatii §i-au facut for prin aceasta atitudine un rautot atat de mare ca §i noua. Ne inchipuim u§or ce ar fi fost dac5. ei §i-arfi tinut fagaduiala data, daca in momentul in care trupele noastre se revar-sau in Ardeal prin toate stramtorile, in care Puterile Centrale erau silitesa-§i adune rezervele de pe celelalte fronturi ca sa le trimita in Ardeal, da-ca in acel moment, cu pretul oricaror sacrificii, Ru§ii ar fi inceput o mareofensiva in Bucovina §i in Galitia Si daca, concomitent cu aceasta, mai e-rau §i Bulgarii sa fie atacati de Sarrail. Intreaga fizionomie a razboiuluimondial s'ar fi schimbat §i acesta ar fi putut sa se ispraveasca, daca nu intoamna anului 1916, dar desigur cu mult inainte de data la care s'a sfar§it.

Prin intrarea ei in actiune, Romania a oferit Aliatilor un minunat pri-lej de scurtare a razboiului, sau chiar de victorie decisive. Ei nu au §tiut sase foloseasca insa de aceasta conjuncture, au pierdut prilejul cu o neper-misa u§urinta §i au ingaduit astfel Germaniei sa -1 transforme inteo ocaziede noi §i neprevazute succese pentru ea. A fost, fare indoiala, una din celemai maxi gre§eli ce au comis, ceea ce de altfel Mare§alul Foch recunoa§tein memoriile sale. Se pune insa intrebarea: cum au putut sa o face? Sarrailare oarecare scuze, fortele de care dispunea nu erau indestulatoare §i, pede alts parte, erau din cauza malariei intr'o stare sanitara atat de proasta,incat de fapt se gaseau lovite de o adevarata paralizie. Ru§ii, in schimb,nu pot invoca nici o circumstanta u§uratoare, nu le lipsea nimic pentru aincerca macar de a hartui inamicul necontenit §i energic, daca nu putea de-zorganiza chiar frontul printr'o ofensiva in stil mare. Niciodata nu au fa-cut-o, comandamentul lor, lipsit cu desavar§ire de cel mai elementar simtal solidaritatii fronturilor aliate Si anihilat in toate pornirile lui prin nepri-ceperea unora §i rivalitatile meschine ale altora, nu a priceput de loc opor-tunitatile ce i se prezentau §i a dovedit o incapacitate demna de soarta pecare a avut-o mai tarziu.

Dar la ce folos recriminarile cu atat mai mult cand, in acela§i timp,fare a a§tepta sa ne mai declare formal razboiul, Bulgarii, ajutati de cite-va unitati germane, au §i deschis focul la granita Dobrogei. Obiectivul fora fost indata Turtucaia, atacul impotriva acestui punct intarit de noi a in-ceput in noaptea de 18 August. Din primul moment situatiunea nu a fost

13

favorabila, trupele din cetate se aparau prost, se retrageau mereu §i pier-derile erau mari. Generalul Asian, care comanda armata III de care depin-dea garnizoana din Turtucaia §i care i§i avea cartierul la Bucure§ti, nu pa-rea insa ingrijorat.Marturisesc ca nici noua situatianu ni se arata prea grava,§tiam ca. Turtucaia e bine intarita, ca in dosul ei era Silistra §i ea destul debine intarita, ca acolo se afla o garnizoana puternica, care putea oricandveni in ajutorul celei din Turtucaia. In fine, de§i incet, Ru§ii totu§i inain-tau, Zaioncicowski trebuia dintr'un moment intr'altul sa fie cu diviziile luipe pozitiunile indicate §i, prin urmare, in masura A. atace pe Bulgari. Tru-pele noastre, sub comanda lui Arghirescu un protejat al Generalului A-verescu §i care se bucura de-o buns reputatie erau la posturile for §i nua§teptau deck sa faca legatura cu Ru§ii. Situatia se prezenta deci sub aus-picii oarecum bune.

Cu cat trece insa vremea, cu atat situatia devenea mai critics, o liniede forturi cade, cealalta rezista greu, Generalul Teodorescu, care comandala Turtucaia, cere ajutoare, Generalul Asian incepe sa se agite. Atunci Ma-rele Cartier aduna trupele disponibile in jurul Bucure§tiului, le trimite cucamioane §i cu automobile in grabs la Oltenita, ordona Generalului Basa-rabescu sa iasa din Silistra §i sa atace in flanc Bulgarii care operau in jurulTurtucaiei, apoi dispune ca Ru§ii, ajun§i in fine pe linia fruntariei, s5. is §iei aceea§i directie. Dar totul era zadarnic, §tirile erau tot mai rele, la Tur-tucaia nu se mai rezista, Basarabescu se retragea in dezordine, Zaioncicow-ski nu era de gasit nicaieri. Arghirescu se hartuia cu slabe forte bulgare§tiin directia Bazargicului, Marele Cartier adreseaza Generalului Teodorescuun apel suprem: Garnizoana sa lupte pans la ultimul om!"

In ziva de Miercuri 26 August la amiaza, adica a zecea zi dupa intrareanoastra in razboi §i a §aptea zi dupa inceperea primului atac bulgar, totulera pierdut. Generalul Teodorescu i§i parase§te postul de comanda in goa-na automobilului, o panics indescriptibila urmeaza printre trupe, toti por-nesc spre Dunare §i cauta s'o treaca. Se petrec scene ingrozitoare, pe icipe colo cativa ofiteri cauta sa restabileasca zadarnic ordinea, altii cu unadmirabil eroism lupta pans in ultima clips §i pans la ultima cartu§a. i,in mijlocul acestei invalma§eli fara seaman, armatele bulgaro-germaneocupa cetatea.

Rezultatul: 480 ofiteri, 28.000 soldati prizonieri, in plus 100 de tunuri,62 de mitraliere §i o multime de materiale cad in mainile inamicului, afarade aceasta, 160 de ofiteri §i 6000 soldati morti sau raniti. Fara indoiala i-luminatii la Berlin §i la Sofia, la Budapesta §i la Viena.

Era pentru not o groaznica lovitura. Ce se intamplase? Cum se explicaacest dezastru? Iata care este adevarul: nimeni nu i§i facuse datoria, ni-meni nu indeplinise misiunea care i se daduse. S'a zis ca gre§eala initialsera a comandamentului, indeosebi a Generalului Iliescu, fiindca nu se inta-re§te a§a puternic o cetate izolata, cu Dunarea in spate, sau mai degraba,

14

se inglobeaza intr'un sistem general de fortificare a unei regiuni intregi. S'amai zis ca la urma urmei Turtucaia, cap de pod, i§i putea avea ratiuneade-a fi in ipoteza unei actiuni ofensive. Deoarece se renuntase, insa, la a-cest plan, care fusese cel initial, §i se hotarise acuma pe frontul de sud oactiune defensive, intarirea Turtucaiei era din punctul de vedere strategico gre§eala evidenta §i nepermisa. Se poate, nu am pretentia sa intru inconsideratiuni technice in care nu ma pricep. Dar un fapt este sigur, dacea fost o gre§eala, ea se putea perfect repara. Ce a fost razboiul decat o se-rie neintrerupta de restabiliri de situatii? Pentru aceasta era destul sa se e-xecute masurile precis, sa se lupte metodic §i sa se reziste la Turtucaia, iargarnizoana din Silistra sa atace din vreme in flanc trupele inamice, ce-§iconcentrasera sfortarile asupra Turtucaiei. Ru§ii trebuiau la momentul o-portun sa se indrepte Si ei in aceea§i directie §i sa contribuie la despresu-rarea cetatii. Bulgarii nu dispuneau de forte atat de numeroase, chiar a§aprost cum fusese aparata Turtucaia §i tot le pricinuise maxi pagube, chiardan§ii au marturisit, 199 ofiteri §i 7773 de morti §i raniti. Este deci evi-dent ca nu ar fi putut sa reziste unui atac combinat romano-rus bine §i latimp executat §i ca., dupe toate prevederile, razboiul se putea incepe pefrontul de sud cu un succes rasunator.

Dispuneam de toate elementele necesare pentru aceasta, cand colo Ge-neralul Asian s'a dovedit de o incapacitate §i de o lipsa de con§tiinta scan-daloasa, juca carti la Jockey Club, facea pe grozavul §i spunea imbecilitatispre pilda, ca. Turtucaia c'est notre Verdun, (pi s'y frotte s'y pique!" Maitarziu a contestat ca a jucat carti, a sustinut ca a mers numai la club sacaute un prieten, a negat rotomantadele lui verbale, din nenorocire insaa§a a fost. De altfel, nici nu s'a dus pe front sa vada cum stau lucrurile, saverifice dace masurile luate se executa, dace comandantii locali se aratala inaltimea misiunii lor, traia intr'o complete beatitudine. Cand s'a des-meticit era prea tarziu §i atunci §i-a pierdut capul a trimis rezerve in Tur-tucaia, care au fost macinate treptat §i fare folos, nici nu s'a interesat savaza ce face armata de la Silistra, cum anume i§i executa mi§carea.

Cat despre Generalul Teodorescu, acesta §i-a pierdut capul din primazi, ca multi ofiteri de birou capabili, pe front s'a aratat cu desavar§irelipsit de once calitati de comandament. Nici un moment nu a avut tru-pele sale in mans, era cuprins de spaima, dadea ordine §i contra-ordine,iar la urma a fugit in chip ru§inos, parasindu-§i postul §i oamenii. In a-semenea conditiuni e firesc ca §i subalternii lui a nu fi fost la inaltimeachemarii lor, unii dintre ei s'au retras in fata primei presiuni mai puternicea inamicului, cand s'a dovedit ca ar fi putut foarte lesne sa reziste, altiis'au zapacit §i nu au mai fost stapani pe mi§carile lor. Iar trupa ce era saface? Se poate ca un regiment compus din ora§eni §i din mahalagii de laBucure§ti sa fi luptat mai slab, dar celelalte nu pot fi invinuite, ba dim-potriva, granicerii trimiqi in grabs din Bucure§ti au luptat cu o neintrecu-

15

to vitejie. Dar ce se poate cere la o trupa rau comandata, 15.sata in voia ei?In sfarsit, Generalul Basarabescu a fost mai prejos de orice calificare,

nu numai ca a stat la Silistra fara sa miste, dar cand i s'a dat ordin samearga repede in ajutorul Turtucaiei, s'a pus prea incet in miscare si laprima ciocnire cu inamicul, care u era cu mult inferior, s'a speriat sl s'a re-tras de fapt fara sa lupte, retragerea facand-o intr'o dezordine care s'atransformat in panics; astfel, doua zile dupa Turtucaia, Silistra nu se maiputea nici ea apara, iar bulgaro-germanii intrau cu usurint a si fara pier-deri in acest al doilea punct strategic, in aceasta a doua cetate fortificata anoastra.

Iar Generalul Zaioncicowski, pur si simplu nu a executat ordinele ce is'au dat, cand i s'a spus sa se indrepte spre Turtucaia, a luat-o in sens opus,spre Bazargic. In concluzie, cel mai bun plan din lume, daca nu se executa,nu mai valoreaza nimic. Aceasta a fost situatia la Turtucaia.

Atunci si in urma am auzit mereu spunandu-se ca Turtucaia a fost opaging de rusine si de durere, o umilint a nationala fail de seaman, sim-bolul usurintei, neprevederii, al tuturor slabiciunilor neamului nostru.Sarmanul Bratianu a fost atacat ani de-a randul pe aceasta tema. Facuseunitatea tarii si i se striga inca Turtucaia!", care se invoca spre a se dove-di nepregatirea noastra militara.

Cats dreptate si cats exagerare! Fireste, Turtucaia a fost o dureroasa,o foarte dureroasa infrangere, cu grave consecinte pentru noi si materialesi morale. Dar, de fapt, ceea ce s'a petrecut acolo nu s'a intamplat, cum otot spuneam si o tot credeam, numai la noi. S'a petrecut la inceputul raz-boiului aproape pretutindeni, in putine locuri nu s'au produs invalmaselila primul contact cu inamicul si scaderi de tot felul. Armata franceza,cat de minunata si cat de viteaza, a fost la Charleroi mai prejos de or--cc. Germanii in primele zile pe frontul rusesc parca nu mai aratau a ar-mata, admirabila armata imperials. Nu mai vorbesc de Englezi, Imi parerau cal nu am notat amanuntele pe care mi le-a povestit Colonelul Thom-son azi Lordul Thomson debandada engleza pans la Mama fusese ce-va fantastic. *i, cu toate acestea, nu s'a gasit nimeni ca sa vorbeasca de ti-calosia neamului si de rusinea nationala, numai noi ne-am dat in spectacolsi ne-am terfelit singuri in ochii lumii.

Au fost comandanti si ofiteri incapabili, desigur, dar au fost si altii ca-re si-au facut cu prisosinta datoria, cari au luptat vitejeste, al caror eroismpoate cinsti orice armata. De ce vorbim numai de cei dintai, de ce nu po-menim si de cei de-al doilea?

Dar nu numai la noi realitatea razboiului a rasturnat in corpul ofiterescclasificarile din vremurile de pace. Fost-a acesta un fenomen specific roma-nesc, care ne indrituieste sa ne acoperim singuri armata de oprobiu? Amuitat oare ca la Charleroi comandantii francezi s'au ar5.tat atat de incapa-bili, inc5.t Joffre a fost silit sa is comanda la peste 70 de generali? Ca unul

16

din generalii cei mai apreciati in timp de pace, caruia Wilhelm II ii incre-dint ase comanda suprema a frontului de est, Generalul Prittwitz von Gaf-fron, a fost §i el a§a de inferior a§teptarilor generale, incat dupd catevazile de la inceperea ostilitatilor, a trebuit sa fie revocat §i inlocuit in extre-mis cu pensionarul de la Hanovra, acela§i Hindenburg menit sa devie peurma marele erou national al Germaniei?

Aslanii, Teodore§tii, Basarabe§tii sunt din nenorocire manifestatiunileunui fenomen general, sa reducem deci §i not lucrurile la adevarata forproportie. Ele sunt destul de triste, ca sa nu le mai exageram.

A§a cum a fost, Turtucaia a avut cloud consecinte dezastruoase: unamorals §i alta materials. Cea moral& : abia pornisem atat de bine, trecu-sem fail greutate Carpatii, ne vedeam inaintand spre inima Ardealului, §iiata-ne de-odata batuti la sud de Bulgari, §i amenintati cu invazia for inDobrogea. Infrangerea era a§a de rasunatoare, incat nu numai ca anulatoate succesele netagaduitele succese de la nord dar ca arunca de laInceput un fel de val de discredit asupra intregii noastre intrari in actiune.Neajunsurile trebuia repede sa le resimtim in armata, in populatia civila §iin afara.

In armata, multi criticau compunerea Marelui Cartier General, ar fivrut sa vada in capul lui pe altul deck pe Generalul Iliescu. De§i i se recu-nweau calitatile de inteligent a §i de cultura, nu se bucura de autoritatemora15., era considerat cam u§uratic §i invinuit de-a fi foarte rau inconju-rat. Situatia lui era atribuita exclusiv protectiei lui Bratianu. Pe de altaparte, se qi facuse o greqeala, incredintandu-se oficial conducerea MareluiCartier General, Generalului Zottu, fostul §ef al Statului Major, un generalbatran §i vadit nepotrivit pentru un loc de a§a mare raspundere. Se §tia,insa, ca dansul era de fapt inlaturat de la postul sau, ca nici nu mergea laCartierul General, unde Iliescu conducea totul. Aceste anormale §i desigurfoarte regretabile combinatii sporeau Inca ostilitatea impotriva Generalu-lui Iliescu §i, inultima analiza", se rasfrangeau asupra lui Bratianu.

Pe de alta parte, Generalul Averescu, care condusese compania din1913, era foarte popular §i avea multi devotati in randurile armatei §i insanul partidelor politice. Ace§tia sustinusera din prima zi ca se facuse ogre§eala §i ca ar fi trebuit sa se incredinteze comanda suprema a o§tirilorlui Averescu, ne putem a§adar u§or inchipui care a fost atitudinea for in-data dupa Turtucaia. Totul este vina lui Iliescu, el a facut planul de raz-boi, acest plan era absurd. Daca cel putin ar fi luat pe urma masurile cuve-nite, dezastrul se putea evita, dar nu le-a luat!" Sarmanul, le luase, dar lu-mea nu o tia §i, cum se petrece in asemenea momente, chiar daca ar fitiut, nu I-ar mai fi crezut. Vedeti, nu va spuneam, este incapabil, nu tre-

buia numit. Mare gre§eala, neiertata gre§eala a facut Bratianu..." Acestecuvinte se auzeau pretutindeni, ofiterii superiori cari primisera in trece-re, dar cu nemultumire, sa-i comande Iliescu acuma ridicau capul §i nu

17

se sfiau sa dezvaluie pe fate si adesea zgomotos sentimentele lor. Dacene-ar fi condus Averescu, nu am fi ajuns aci..." si, de fapt, cand Averescu atrecut inteuna din zile cu automobilul pe Ca lea Victoriei, publicul i-a fa-facut o entuziasta si semnificativa ovatiune.

Slaba autoritate a lui Iliescu era pierduta, si fare indoiala ca aceastaatmosfera numai prielnica nu putea sa fie pentru a sustine moralul arma-tei si pentru a o oteli in vederea luptelor ce se pregateau si a incercarilorce ne asteptau. Popularitatea lui Bratianu in armata era, fireste, si ea pu-ternic compromise si greu putea sa se restabileasca pans la sfarsitulboiului.

In populatia civila deziluzia era mare, unii, obisnuiti cu succesele wa-re ale campaniei din Bulgaria, concepeau cu greu idea unei infrangeri ime-diate si mai cu seams a unei infrangeri provocata de Bulgarii pe care neobisnuisem atata a-i dispretui. Altii, constienti de gravitatea acestui razboisi ingrijorati de la inceput de cele ce ne asteptau, erau acuma cuprinsi deun adevarat pesemism. Totul li se parea compromis si pierdut. Altii, cusinceritate, sau din patima politics, reeditau invinuirile de mai sus, acuzausi amenintau.

Germanofilii, cu un suras nestapanit, sopteau prin colturi: Noi stiamca asa se vor petrece lucrurile, noi stiam ca pe Germani nu ii poti bate, Casuperioritatea for pe toate fronturile este covarsitoare. Dar cine a vrut sane asculte? V'ati imbatat de cuvinte si de iluzii. Poftiti acuma, aveti raz-boiul!"

Nationalistii erau si mahniti si suparati, mahniti fiindca trambitase-ra de mult ca Germania este ispravita, ca e destul sa o atacam si noi,pentru ca sa se prabuseasca definitiv, ca greutatile razboiului sunt o in-ventie a lui Bratianu, un pretext pe care il invoca pentru a-si justifica ne-hotarirea scuza germanofilia. Astfel incat nu se putea imp aca cu oatare desmintire brutala a tuturor afirmatiunilor for de doi ani. Pentru pri-ma oars simteau ca au si ei raspunderea de-a fi dus Cara la razboi. Sup5.-rati, fiindca bineinteles tot ce se petrecea era din vina lui Bratianu, razbo-iul trebuia facut, dar trebuia altfel pregatit si trebuia altfel condus. Deunde in primele zile vorbeau de guvern national si protestau fiindca Brati-anu refuza sau amana sä-1 constituie, acuma declarau sus si tare ca nu maiprimesc sa participe la un guvern national, ca nu inteleg sa se solidarizezecu greselile si cu incapatanarile D-lui Bratianu. luat raspunderea, sase descurce singur! Dealtminteri, nimeni nu ii poftise sa se solidarizeze cuactiunea guvernului, mai mult cleat oricand Bratianu intelegea sal poartesingur si la bine si la rau toata raspunderea situatiei.

Dar netagaduit ca nici aceasta atmosfera a populatiei civile si a lumiipolitice nu era potrivita cu nevoile razboiului si prielnica desfasurarii ul-terioare a evenimentelor.

In afard, situatia era si mai gingasa. Opinia publics din tarile alia-

18

raz-

atat

si a-si

$i-a

to i§i facuse mari iluzii la intrarea in actiune a Romaniei, mai ales France-zii. Pe frontul for lucrurile mergeau greu, sangerau Intr'una de la Februarie,*i sangerau grozav, ranile de la Verdun erau Inca vii, interventia be pareaca o u§urare mult a§teptata. Acelea§i simtaminte insufleteau in parte,daca nu in aceea§i masura §i pe ceilalti Aliati.

In asemenea conditiuni este lesne de priceput Ca deziluzia a fost cuatat mai puternica, cu cat §i iluziile fusesera mai mari. La Ruqi, unde dela Inceput domnea fata de noi o simpatie relative, nemultumirea era acu-ma vadita. Comandamentul rusesc avea aerul sa spuna ca fusese Indrituit O.nu priveasca interventia Romaniei decat cu un entuziasm foarte moderat,Ca singurul ei rezultat pozitiv era obligatia pentru Rusia de ali slabi fron-tul pentru a veni in ajutorul Romaniei. Deci, in locul unui fobs, un nea-juns in plus.

La Paris, la Londra se manifesta discret, dar se manifesta totu§i, un felde iritatie Impotriva noastra. Ati tot amanat intrarea Dv. in actiune,ne-ati tot impus fel de fel de conditii, ne-ati vorbit de aportul Dv., de cei800.000 de oameni ce yeti arunca in balanta Aliatilor, §i acuma va batBulgarii §i ne cereti ajutoare ca sa va mentineti frontul". De la aceste re-flexii §i pans la constatarea ca daca am fi §tiut aceasta, nu am mai fi sta-ruit ca sa ie§iti din neutralitate", nu era decat un pas. Simteam ca multii§i faceau aceasta socoteala, §i nu trecusera nici chiar 15 zile de la declara-tia razboiului. Era penibil, grozav de penibil!

Uitau insa cu totul bunii nowi Aliati ca vina de capetenie era a tor,ca noi eram numai veriga unui lant, ca tocmai de aceea planul nostru erain functiune de planul tor, ca daca numai una din parti it executa acestanu mai valora nimic. §i nu mai putea duce la nici un rezultat; in fine ca da-ca am fi §tiut ca. Aliatii nu pot sau nu sunt dispu§i sa respecte stipulatiu-nile convenite de comun acord, am fi intrat in razboi, dar am fi urmat cutotul o aka tactics, ne-am fi mentinut, spre pilda, in defensive in Carpati,ceea ce nu ar fi fost prea greu §i in schimb, la sud, am fi luat dispozitiunimilitare de nature sa ne asigure cel putin deplina lini§te a acestui front.

Cum se intampa, ei erau vinovati §i tot ei faceau pe suparatii; abiamai tarziu, mult mai tarziu, au recunoscut Ca daca cineva avea dreptul säse planga, apoi aceia eram noi, nu ei.

Oricum ar fi, realitatea era ca a doua zi dupe Turtucaia ne gaseam cuo situatie militara incurcata §i cu moralul scazut §i trebuia sa cautam mij-loacele cuvenite pentru a inlatura aceste mari neajunsuri. Deocamdata Bu-cure§tiul se adapta, insa, cu o surprinzatoare u§urinta cerintelor noii vieti,o vista de razboi. Ai fi zis ca traise astfel de cand lumea.

Familia regale parasise capitala Inca din ziva mobilizarii. Regele era laScrovi§te, in pavilionul de langa ele§teu, cladit pe vremea Regelui Carolde catre Kalenderu, pe acest loc ridicandu-se azi cladirea mai mare in careRegele a petrecut ultimele luni ale vietii sale, inainte de a fi transportat la

19

Sinaia. Avea pe langa el numai cativa aghiotanti §i oameni de serviciu, dincand in cand venea cu automobilul la Palatul din Ca lea Victoriei ca sa lu-creze §i se ducea pentru raport la Mare le Cartier General, care era instalatlanga Scrovi§te, in cladirile Domeniilor Regale din jurul garii Peri§.

Dupa marea criza sufleteasca prin care trecuse, era acuma lini§tit §i in-crezator. In fa ;a loviturii de la Turtucaia a pastrat o des5.var§ita seninata-te, §tiind ca nu aceasta infrangere va hotari soarta razboiului, cal lupta vafi lungs, ca ne mai a§teapta multe incercari. Se pregatise din vreme a§adarsa Infrunte cu stoicism greutatile §i invingerile trecatoare.

Imi aduc aminte ce straniu ni s'a parut noua can cram atat de adanctulbura ;i cand am aflat ca in acele zile de Infrigurare, el i§i petrecea tim-pul redactand statutele, desenand cu propria lui mans §i alegand culorileordinului ce avea de gand sa instituie, spre a rasplati actele excep ;ionalede eroism ale ofiterilor no§tri in razboiul de intregire a neamului. Astfel §iatunci s'a nascut ordinul Mihai Viteazul".

Regina era la Buftea, Barbu *tirbey ii cedase castelul sau, iar el §i cufamilia sa se retrasesera in vechea casuta dinspre intrarea parcului. Fuseseo idee nefericita, mai cu seams in asemenea momente barfelile lumii tre-buiau evitate. Afars de Principele Carol, care se mica Intre Scrovi§te §iCotroceni, to ;i copiii regali erau pe langa Mama lor. Mai vad Inca §i a-cuma pe Ileana §i pe Mircea jucandu-se in fa ;a castelului. Regina era plinade curaj, cum a fost dealtminterea in tot timpul razboiului, §i plina deinitiativa. Orice gre§eli ar fi comis Inainte §i dupa, in timpul razboiuluiatitudinea ei a fost admirabila. Se ocupa de ranitii instala ;i in spitalul dinPalatul Regal, ceea ce o silea sä vie §i sa fie mereu la Bucure§ti. Optimis-mul ei era comunicativ, pe unde trecea descurajarile dispareau §i sperantelerend§teau.

Buftea era pazit militare§te, chiar declinand calitatile noastre aveamcea mai mare greutate sa patrundem in parc. Dupa catva timp s'a constatatinsa ca paza fusese incredintata unui regiment din Tulcea, compus in ma-joritate din Bulgari §i ca nu se prea putea bizui pe devotamentul lor. Regi-na Romaniei la discretia Bulgarilor! Ce sinistra ironic §i, in acela§i timp,ce delicioasa incurie de la Marele Cartier pans la personalul militar al curtii§i pans la serviciul civil al siguran ;ei statului!

Noi, guvernul, cram, fire§te, cu to ;ii la Bucure§ti, nu voiam cu prezen-ta noastra sa incurcam sau O. distragem de la grelele Indatoriri diferiteleunitati. Bratianu ne-o ceruse anume, ca nu cumva sa dam impresia cal neamestecam in treburile comandamentelor, singur dansul §i cu Vinti1a mer-geau din cand in cand la Peri§ §i Inca la Inceput Ministrul de Razboi seducea rar, fiindca era absorbit de munca uria§a a departamentului sau.

De la consiliul ce se tinuse, insa, la mine acasa dupa Consiliul de Co-roana de la Cotroceni, Bratianu nu ne mai convocase. Veneam mereu pe lael, ne punea la curent cu cele ce se petreceau, discutam cu dansul, dar abia

20

tarziu ne-am mai intrunit cu adevarat intr'un consiliu de mini§tri. Inschimb, la Ia§i ne adunam, in fiecare dimineat a.

Eu indeosebi it vedeam pe Bratianu nu numai zilnic, dar de cele maimulte dati de cate cloud §i trei on pe zi. Indatoririle mele de cenzor reda-mau un contact permanent cu §eful guvernului, iar el imi arata tot mai multo incredere intreaga §i plina de afectiune. De asemenea, intimitatea meacu Vintila Bratianu pe de-o parte, §i cu Barbu tirbey pe de aka parte, a-daugate la contactul meu zilnic cu pre§edintele consiliului §i cu functiuni-le mele de cenzor, faceau in acele vremuri din mine omul cel mai bine in-format din tail. Am deci oarecare motive sä §tiu mai precis §i mai corn-plet decat altii ceea ce s'a petrecut.

Parlamentul era tot in a§teptarea convoc5.rii lui. Imi aduc aminte ca.Sambata in ajunul Consiliului de Coroana vorbisem lui Bratianu de felulaim urma sa decurga §edinta parlamentului de luni, and spre marea measurprindere m'a intrerupt, spunandu-mi ca nu are de gand sa -1 convoaceatat de repede. Am insistat, i-am pus in vedere Ca aceasta este pentru el oimperioasa obligatie morals, daca nu o obligatie constitutionala, ca intar-zierea va da loc la comentarii §i va produce in opinia publics o impresierea. Toate argumentele mele au fost totu§i zadarnice. Cum i se intamplacateodata in mod inexplicabil, Bratianu s'a incipatanat. Nu este nici ograbs, de ce a§a. curand?" Nu am putut scoate alt raspuns de la el. Banu-iesc ca sperand rezultate bune in primele 8 sau 10 zile, voia sa le a§teptepentru a veni in fata Camerelor cu succese deja obtinute §i a provoca astfelprin entuziasmul general, o impunatoare manifesta%ie de solidaritate nati-onals, care sa impresioneze Zara §i strainatatea.

Era o gre§eala, o mare §i inutila gre§eala. Dealtminterea, evenimenteles'au insarcinat sa i-o, dovedeasca mai repede chiar cleat o banuiam. Intea-devar, imediat dupa aceea lucrurile au inceput sa mearga rau in Dobrogea,Turtucaia a cazut, prin urmare a se intruni parlamentul dupa acest dezas-tru era o imposibilitate. Trebuia a§teptata o indreptare a situatiei, un suc-ces pe vreunul din fronturi, insa nici indreptarea nu s'a ivit, nici succesulscontat nu a venit §i Bratianu s'a vazut nevoit sa tot amane data acesteiconvoc ari.

Pe urma au aparut avioanele germane, iar intr'o buns zi au bombardatcu deosebita stamint a Dealul Mitropoliei, unde o bombs a patruns prinacoperi§ul de sticla at cupolei Camerei, a lovit in plin tribuna oratorilor,pe care au distrus-o §i a cazut pe scaunul unui deputat. Cateva clipe dupaaceea am fost la Camera, Mitropolitul Conon fusese atat de inspaimantatde acest bombardament, incat ne chemase imediat pe mine Ministrul deCulte §i pe Petrache Garboviceanu, administratorul Casei Bisericilor.Cand am sosit 1-am gasit tremurand, cerandu-ne protectie, invinuindu-neparca pe noi de bombardamentul Nemtilor, zicandu-ne ca pleaca din Bu-cure§ti, in sfar§it o scena lamentabila, care a fost pentru noi ca o prevesti-

21

re a atitudinii pe care nenorocitul ierarh trebuia sa o aibe in timpul ocupa-tiei. Cu greu 1-am §i 1-am convins ca este o imposibilitate morals cael, §eful Bisericii, sa fuga §i paraseasca de frica pastoritii. Am plecatscarbiti de acest mo§neag, care in loc sa dea tarii pilda barbatiei, a cre§ti-ne§tii nepasari de moarte, nu se gandea decat la pielea lui, §i care in clipacand atatia tineri erau secerati §i cand, la urma urmei, ar fi trebuit sa con-sidere ca o fericire suprema eventualitatea unei asemenea morti eroice, semarginea sa tremure ca un lad. Eram indignat de spectacolul unui suflet a-tat de sterp, ma gandeam la Cardinalul Mercier §i Imi pleznea obrazul deru§ine pentru Biserica mea.

Garboviceanu, vazandu-ma in aceasta stare de spirit, ca sa ma mai do-moleasca mi-a propus sa intram in incinta Camerei, ca sa constat5.m prinnot in§ine stricaciunile. Ce am va."zut era cu adevarat de necrezut, bombazdrelise u§or tribuna pre§edentiala, sfaramase pe cea a oratorilor §i, Spar-ta in doua, plina Inca de o pulbere galbena-verzuie, era frumos agezata inmijlocul unui fotoliu de deputat neatins; Garboviceanu §i cu mine amcrezut ca fusese depusa acolo de personalul Camerei, cand, spre uimireamea, intendentul mi-a declarat ca nici de cum, ea a§a a cazut, Si dansul,aqteptand autorita tile, nu §i-a permis sa schimbe nimic din loc. Dar un a-manunt mai curios Inca: §titi pe al cui fotoliu cazuse bomba?... Pe foto-liul lui Petre P. Carp!

In lipsa unei serioase aparari anti-aeriene, aceasta imtamplare ne-a fa-cut insa sa ne temem ca nu cumva sa expunem, in caz de convocare, pedeputati la primejdiile unui bombardament inamic. Acest motiv s'a adau-gat Ia toate celelalte §i iata cum am ajuns sa ne retragem in Moldova faraca sa luam contact cu reprezentatiunea nationals.

0 sums de neajunsuri au decurs din aceasta anomalie. Intai opozitia,cum era qi de prevazut, a speculat situatia, a spus ca ne temem de o dez-batere publics, ca fugim de raspunderi. Prietenii nowi din majoritate, de§inu manifestau nemultumirea for in public, veneau la ministerele noastre sani se tanguiasca. In genere, precum era §i firesc, erau ingrijorati §i mai cuseams dezorientati. Printre alte foloase, convocarea parlamentului ar fi a-vut §i pe aceea de a strange randurile majoritatii, de a lamuri asupra situa-tiei, de a Incuraja §i de a o solidariza cu actiunea guvernului. Cate greutatinu am intampinat in urma din aceasta cauza, cate incurcaturi nu am avutin momentul retragerii §i Ia Iasi, pe care le-am. fi putut atat de lesne evita,convocand Parlamentul imediat dup a Consiliul de Coroana.

Bratianu §i-a recunoscut gre§eala, dar era prea tarziu.Opozitia in primele zile nu s'a prea manifestat, Nicu Filipescu, tot mai

rau, nu mai ieqea din casa, statea toata ziva in aceea0 atitudine ca la Con-siliul de Coroana, adica cu mainile incruci§ate Si cu fruntea aplecata pe omica mescioara de langa canapeaua lui. Nu §tia exact ce se petrecea, fami-lia lui cauta sa-i crute orice emotiune. Printr'o indiscretiune i se spusese

22

lini§titsa-si

totuqi ca .unele trupe nu se luptasera la Turtucaia, §i chiar daca nu era e-xact, aceasta fusese insa pentru el o cumplita durere. Repeta mereu: Nea-mul meu sa nu se bats... sa dea semne de la§itate?... Nu se poate, nu sepoate, orice, dar aceasta nu a§ fi crezut niciodata..." §i ochii i se urn-pleau de lacrami.

Take Ionescu singur se mai mica putin, vorbea, comenta, critica, pro-fetiza, iar in jurul lui se concentrau diferitii corifei nationali§ti. Era insagrozav de impresionat de zeppelinuri Si de avioane, de teama for nu maidormea acasa in Strada Atena, ci la Athenee Palace, unde acoperi§urile e-rau de ciment armat §i, prin urmare, siguranta aproape deplina. Lipsa decuraj fizic a fost de altfel intotdeauna una din infirmita tile lui Take Iones-cu aceasta se manifesta acuma neutralizandu-i intreaga activitate.

Iorga era la Valeni, unde ceruse sa-1 autorizam a transforma ziarul saude partid, Neamul Romanesc", intr'un ziar de front. Bratianu consimti-se §i el era absorbit exclusiv de aceasta munca, pe care trebuie sa marturi-sesc ca o indeplinea §i cu folos §i cu patriotism. A continuat-o de altfelpans la venirea guvernului Marghiloman, in primavara anului 1918, procu-randu-i frumoase ca§tiguri materiale, care i-au ingaduit, mai ales in timpulrefugiului, sa-§i sustina numeroasa familie.

Goga, odata mobilizarea decretata, se prezentase la Ministerul de Raz-boi §i-i ceruse lui Vintila Bratianu sa-1 inscrie ca voluntar §i sa-i dea o mi-siune de incredere la un cartier general pe langa trupele ce inaintau in Ar-deal, unde credea el ca putea cu deosebire sa fie folositor. Vintila Br5.tia-nu, nu §tiu de ce, a fost indispus de aceasta cerere, i s'a parut ca. Goga fu-gea de front, ca o atare atitudine este nepermisa unui Ardelean, unui omcare ceruse cu atata staruinta razboiul. Fapt este ca i-a facut o stra§nicamorals, ca nu a vrut sa tie seama de propunerea lui §i ca 1-a indemnat,chiar cu oarecare brutalitate, sa o porneasca pe front cu un regiment. Go-ga a ie§it de acolo adanc jignit qi in sufletul §i in amorul sau propriu. Euam intervenit imediat pe langa Bratianu, care mi-a f5.gaduit ca-i va vorbilui Vintila, era insa de mult cam iritat impotriva lui Goga, §i, fie ca a uitat,fie a s'a rasgandit, nu s'a facut nimic.

Impreuna cu fratele sau, Goga s'a inrolat atunci intr'un regiment corn-pus in mare parte din rezervi§ti din Bucure§ti, pe care ii comanda Colone-lul Vladescu, cu care, daca nu ma in§el, erau in termeni prietene§ti. CandGeneralul Aslan a trimis rezervele din jurul capitalei in grabs cu automo-bilele la Turtucaia, a fost expediat acolo §i regimentul Colonelului Vlades-cu, §i astfel fratii Goga au participat la luptele de la Turtucaia. Eugen Go-ga a luptat efectiv §i cu barbatie, a fost gray ranit qi a ramas de atunci in-firm de un brat. Octavian Goga nu a intrat in foc, mi se pare ca nici nu atrecut Dunarea, ca a stat la Oltenita, dar in orice caz a fost martorul ocularal scenelor groaznice ce s'au desfa§urat la caderea Cetatii.

Cand s'a inapoiat am pus piciorul in prag, 1-am retras de la regiment §i

23

§i

1-am luat cu mine la cenzura. Pregateam tocmai scoaterea unei foi oficialepentru soldati, 1-am rugat deci sa se ocupe de ea. Venea zilnic la mine, vor-beam, povestea fel §i chipuri de lucruri, era foarte interesant, dar nu faceanimic. Spre marea mea mahnire, nu-i puteau folosi serviciile, staruiam deel, ii aratam ca e dator sa-§i pund talentul in slujba tariff, recunoqtea ca amdreptate, fagaduia, dar in zadar. Din nenorocire, asa a fost pans la sfar§i-tul razboiului.

Vintila Bratianu insa facuse netagaduit o gre§eala, oricum Goga, maiales in acele momente, era un simbol §i trebuia tratat ca atare. Sunt sigur§i azi ca de la acest nenorocit incident a pornit du§mania lui impotrivafratilor Bratianu §i, in genere, a partidului liberal, dumanie care s'a ma-nifestat dupa armistitiu atat de viu qi care s'a mai domolit abia mai tarziu,cand printr'un concurs intreg de imprejurari i-a fost dat lui Bratianu sa a-jute pe Goga in realizarea unora din ambi%iunile sale politice ulterioare. Ci-ne §tie, daca Vintila Bratianu in cabinetul de la Ministerul de Razboi i-arfi vorbit altfel, poate ca Goga se apropia de partidul national liberal, poateca ne ajuta in actiunea din Ardeal, poate ca pe vremea consiliului dirigentne apropia in loc sa ne desparta de partidul national, a§a mai departe.

Cate cauze mici nu au avut rezultate maxi!Carp era la Tibane§ti §i nu dadea semne de viata. Maiorescu era la Bu-

cure§ti, in casele lui Nicolae Racota, din strada Lustrului §i pastra o tacereabsoluta. Marghiloman se ocupa cu multa sarguinta de Crucea Roie §ideocarndata se ferea de vreo agitatie politics. Prietenilor care iI vizitau levorbea rezervat. Stere, indata dupa declararea razboiului, ceruse o intreve-dere lui Bratianu, care a fost foarte cordials. M-am intalnit cu el pe scarschiar cand ie*ea din cabinetul lui Bratuianu, ne-am strans mana cu efuzi-une §i am putut afla astfel imediat tot ce se petrecuse. Ii spusese lui Brati-anu a a avut, ceea ce este drept, o alts credinta decat el, dar fiindca a luiBratianu a triumfat §i fiindca Tara a intrat in razboi, dansul potrivit cu ce-le ce le scrisese dealtminteri Inca din timpul iernii in Viata Romaneasca",nu mai cunoa§te alts politica decat politica tarii, ca ii dorete izbanda §ica sa conteze pe vechea lui prietenie. Bratianu, foarte sincer mi§cat i-amultumit exprimat bucuria Ca reiau legaturile for de demult. Mi separe chiar ca s'au imbrati§at. A §i fost ultima for intrevedere Stere, imbra-cat in uniforma lui de colonel, se plimba ostentativ pe strazile capitalei. Pri-mele zile s'a tinut de cuvant, dupa Turtucaia am aflat prin prieteni Ca ince-pea sa-§i reia limbajul dinainte de 14 August. Stelian s'a aratat indata asacum era, un om fara suflet, un egoist incapabil de orice sentimente adanci§i de orice avant nobil. Cum au venit primele veqti rele, el, sclivisitul, el, o-mul care tinea toata lumea la distant a Si o privea de sus, a navalit ca oriceagent electoral in cafenea la Capp §i a inceput sa ripe §i sa acuze. I s'a a-tras atentiunea ca nu era de demnitatea lui sa se dea astfel in spectacol in-tr'un local public §i ca la urma urmei nu trebuia sa uite Ca a fost printre

24

si

$i -a

cei can au cerut cu mai mult zgomot intrarea noastra in actiune. A plecatfurios, vadit nu mai era stapan pe el. Vizitele Zeppelinului it terorizasera,de aceea a §i fugit imediat la Iasi. Dupa cateva zile s'a reintors, a inchis zia-rul Nationalul" a lasat tot personalul neplatit in mijlocul razboiului §i afugit din nou, de asta data definitiv la Iasi. A stat acolo papa la retragere,cum a devenit insa viata grea a plecat si de acolo §i s'a dus la Paris. Dar a-vioanele germane it urmareau, a parasit deci §i periculosul Paris §i, dup atoate aceste peregrinatiuni, a gasit adapost sigur in sudul Frantei. Candrazboiul a incetat, cand toate primejdiile au fost inlaturate, §i-a refacut a-paritia pe strazile capitalei Romaniei intregite, arogant, pretentios, criti-cand pe to%i §i pe toate, alergand dupa procese cu onorarii mad, sfar§indprin a ramane singur, fara partizani, fara prieteni §i aproape fara clienti.

Dispretul meu §i at multora ii era asigurat de atunci qi pana dincolo demormant.

La cenzura, lucrurile mergeau destul de bine, ma ocupam de ziarulpentru front, vedeam tot ce venea §i pleca in strainatate. Verzea se arataplin de curtenii §i de sarguint a, nici prin minte nu imi trecea sa-1 banuiesc,de altfel 11 vedeam destul de rar, fund atat de ocupat. Pe langa cenzura,trebuia sa mai consacru cateva ore pe zi §i ministerului. De0 acolo Simio-nescu in ceea ce privea Instructia §i Garboviceanu in ceea ce privea Cu ltele,imi inlesneau sarcina prin munca for priceputa.

Ora§ul era lini§tit, circulatia trasurilor si a automobilelor era atat de re-dusa, incat strazile pareau aproape goale. Pretutindeni uniforme §i numai u-niforme, doamnele alergau din spitale in spitale, le intalneai, elegante, in cos-tumele for albe de infirmiere.Toata lumea nu traia decat in a§teptarea comu-nicatelor, din and in cand venea de pe front vreo ruda sau vreun prieten cu§tiri complimentare. In genere, cu cat trupele erau mai indepartate, cu atatmoralul for era mai bun. Pe ici, pe colo se mai raspandeau zvonuri false, lu-mea se alarma, apoi veneau dezmin time §i agitatia se potole a. Era, fire §te , in-grijorare multi, in fiecare camin se tremura pentru viata unei fiinte scumpe§i nici ve§tile generale nu erau mul ;umitoare. Cum venea seara, Bucure§tUdevenea un oraq mort, strazile erau de§erte, lumea se inchidea in casa side frica Zeppelinilor nicaieri ne se vedeau lumini. Cand aparitia dirijabilu-lui se semnala, ora§ul lua o infati§are lugubra, in mijlocul intunericuluicelui mai desavarOt auzeai sunand clopotele tuturor bisericilor, dominatede impunatorul clopot at Mitropoliei §i fluieraturile stridente ale sergenti-lor de ora. La puling vreme, §tiai ca Zeppelinul sosise, tunurile §i explo-ziile de bombe o dovedeau. Populatia se obi§nuise §i nu se alarma pestemasura, a fost insa mai impresionata de bombardamentele avioanelorziva, care au §i pricinuit pagube mai mad §i victime mai numeroase.

Cu mici variante §i bineinteles o crescanda ingrijorare a lumii, ora§ula pastrat aceasta fizionomie aproape neschimbata pana la retragerea inMoldova.

Astfel s'au petrecut primele zile ale razboiului.

25

CAPITOL UL DOUAZECI ..'l CINCI

DEZESPERAREA LUI BRATIANUMANTAUA LUI ARVINTIE

In urma celorpetrecute in Dobrogea, masuri urgente se impuneau, §is'au luat imediat. A doua zi chiar dupa aderea Turtucaiei, la 7 Septem-brie, se tine la Mare le Cartier un consiliu de generali, la care sunt chemati,pe langa comandantii de armata, §i doi vechi generali, Generalul Iarca §iGeneralul Crainiceanu. Dupa lungi discutii, in care nu au lipsit nici criti-cile, s'a hotarit:

1. Sa se suspende deocamdata ofensiva in Ardeal.2. Sa se trimita trupe de acolo spre a intari frontul dobrogean.3. Sa se formeze o armata de rezerva in jurul Bucure§tilor, pentru a

putea preintampina o eventuala trecere a Dundrii de catre inamic.Totodata, cum era qi firesc, se fac schimbari maxi in comandament, se

ia comanda Generalilor As lan, Basarabescu §i Teodorescu. Generalul Ave-rescu trece la armata a doua, adica de la Bra§ov la armata din jurul Bucu-re§tilor, care, astfel reorganizata, continua sa fie denurnita armata III.Generalul CrAiniceanu trece in locul lui Averescu la armata II, Genera lulZaioncicowski ia comanda tuturor fortelor romano-ruse din Dobrogea, cuordinul precis de a se retrage pe linia vechii noastre fruntarii §i a o aparacu toata energia.

Imi amintesc ca atunci and Bratianu s'a intors de la Peri§ qi mi-a co-municat aceste schimbari in comandamente, i-am exprimat nemultumireamea. Intai, socoteam a Mare le Cartier nu trebuie sa se margineasca sal iacomanda generalilor Asian, Teodorescu §i Basarabescu, trebuiau neaparatpedepsiti §i pedepsiti cu asprime. Nu numai ca o satisfactie pentru opiniapublics, dar pentru moralul armatei. Un exemplu trebuia dat, mai ales intimp de razboi trebuie sa se simta la conducere energie, jumatatile de ma-suri facand o impresie deplorabill.

A§a s'a §i intamplat: in cazul de fat a indulgenta Marelui Cartier a fostinterpretata ca un act de slabiciune, care a §tirbit prestigiul inaltului co-mandament. Se zicea ca Iliescu se §tie vinovat, ca nu indrazne§te sa pe-depseasca pe ceilalti vinovati, ca are interes sa-i menajeze, iar aceasta ne-norocita stare de spirit a contribuit intr'o larga masura la demoralizarea

26

ofiterilor in toata prima perioada a razboiului. Unul din cele mai marimerite ale Generalului Prezan este tocmai de-a fi pus capat acestui sistem,de indata ce i s'a incredintat in Moldova conducerea Marelui Cartier; incateva zile a inlaturat toii ofiterii care nu se aratasera la inaltimea sarci-nii lor, dand cateva pedepse exemplare. A fost destul pentru ca spiritulintregii oqtiri sa se schimbe, sa inceapa o viat a noua qi sa se intocmeascaun moral care in mijlocul tuturor rastri§telor s'a mentinut admirabil pansla ultima zi.

Cred azi, ca §i atunci, Ca aceasta lipsa de rectilinitate a fost din celemai mari pentru el personal, una din cele mai fatale gre§eli ale Generalu-lui Iliescu. In al doilea rand, consideram numirea Generalului Crainiceanudrept o nepermisa gre§eala. Facusem impreuna cu Bratianu parte in 1913din cartierul lui Crainiceanu, ne putusem deci lesne convinge ca era maimult decat ciudat: de o nervozitate patologica, de o incoherenta in hot5.-riri, de o lipsa de solicitudine pentru trupa lui, de o brutalitate cu ofiterii,care ne inspaimantase. $i unul §i altul ne-am intors din Bulgaria cu simt a-mantul ca Generalului Crainiceanu nu trebuie sa i se mai incredinteze nicio comanda, fiindca este absolut incapabil sa mai indeplineasca o aseme-nea insemnata §i delicata misiune. $i iata-1 acuma in fruntea unuia din celemai grele comandamente! Nu pricepeam slabiciunea lui Bratianu, preve-deam ca lucrurile se vor sfar§i rau; din nenorocire, evenimentele trebuiausa confirme in curand pesimistele mele prevederi.

Pe de alts parte, concomitent cu toate aceste masuri, s'au facut pelanga Aliati demersuri staruitoare: lui Alexeieff i s'a cerut sa trimita inta-rid puternice in Dobrogea, lui Joffre sa dispuna in sfar§it inceperea ofen-sivei lui Sarrail. Raspunsul lui Alexeieff a fost deprimant, §eful MareluiStat Major rusesc refuza pur §i simplu sa trimita orice ajutor. Sus %inea caltrebuie sa dea toata atentia frontului din Galitia, unde dealtminteri numica §i se adeverea zilnic ca nici nu avea de gand sa se mute. cat despreJoffre, aproba masurile luate de inaltul nostru comandament, fagaduia cava starui de Alexeieff sa ne trimita trupe in Dobrogea, de Sarrail sa por-neasca mult Weptata ofensiva.

Inteadevar, Sarrail s'a hotarit sa atace a inceput o ofensiva destulde insemnata, care s'a sfar§it cu ocuparea Monastirului. Cate sperante nupusesem la un moment dat in aceasta ofensiva, dupa Moastir insa a incetat§i nu a mai fost reluata decat cu totul la sfar§itul razboiului, astfel incatarmatele de la Salonic nu au putut intru nimic sa ne dea sprijinul a§teptatde noi la intrarea Romaniei in ac %iune. Iar Alexeieff, dupa nenumarate §istaruitoare interventii de la noi §i din Franta, s'a hotarit sa trimita o divi-zie in Dobrogea, o divizie care a sosit cand se sfarOsera luptele, inainteacarora ajutorul for ne-ar fi putut fi cu adevarat de folos.

Daca Stavka ar fi in ;eles situatia, ce nu s'ar fi putut face, ce infati§arenu an fi putut sa is razboiul! Cand ne gandim ne cuprinde §i amaraciunea

27

i

qi

i

$i revolta. Sa presupunem a Rusii, in loc sa trimita trupe, treptat si tar-ziu, le-ar fi trimis la vreme si de-o data, in mase mari, nu numai ca. Dobro-gea ar fi fost sc5.pata, dar ar fi putut sa patrunda $i in campia ungara prinportile Carpatilor deschise de not si sa provoace astfel o catastrofa a fron-tului austro-german. Cand cold, ne-au trimis trupe multe, dar dupa ce amfost zdrobiti in Dobrogea, dupd ce Germanii ferecasera trecatorile Carpa-tilor, dupa ce, prin urmare, in Ardeal, nu se mai putea obtine nici un folosstrategic.

In fine, din cele petrecute in primele zile ale interventiei noastre, Bra-tianu si-a putut da seama a una din marile noastre inferioritati era necu-nostinta pe care ofiterii nostri o aveau despre razboiul modern. Dupa doiani pe frontal rusesc, dar mai ales pe frontul apusean, se ajunsese la anumemetode de lupte proprii razboiului actual, metode necunoscute ofiterilorroman. Cei mai culti, cei mai capabili dintre ei, ignorau arta cea noua, ce-rintele ei, si in asemenea conditii cum erau sa tie piept unor armate con-duse de Germani, maestrii inventatori aproape ai unor asemenea procedee?Aceasta lacuna trebuia fara intarziere inlaturata. Bratianu se gandise,deci sa fats apel la sprijinul francezilor, spre a le cere o misiune militaracare sa ajute comandamentele noastre cu sfaturile si cu experienta ei. Gu-vernal francez consimti, Joffre desemna ca sef al misiunii pe Berthelot, a-dica insusi pe generalul care it ajutase in calitate de sef de stat major laMarna, si care trebuia sa ne aduca servicii atat de mari. Din nenorocire,misiunea lui nu a putut fi la Bucuresti decat la inceputul lui Octombrie sipans atunci multe s'au intamplat.

0 data aceste dispozitiuni luate, Bratianu a cazut intr'un adevaratmarasm. Vreo 15 zile nu a mai fost el, nu it mai recunosteam, ratacea dedimineata pans seara din odaie in odaie, nu mai primes aproape pe nimeni,and ii vorbeai parts nu auzea ce ii spuneai, cu greu puteai obtine sa re-zolve chestiile care cadeau direct in sfera lui de atributiuni. Era fizicesteabatut, aproape imbatranit, it cuprinsese o groaznica desperare. Cauza einu era Turtucaia; ca si Regele, considerase Turtucaia ca un incident foartedureros, dar atata tot. Soarta razboiului nu putea fi legata de el, alta eracauza sfasietorului sau zbucium sufletesc: Aliatii it inselasera si cu aceas-ta idee nu se putea impaca. Nu putea sa le-o ierte, nici lor, nu putea sal$i -o ierte nici lui insusi. I se parea monstruos ca Aliatii sa-i fi dat anumefagaduieli precise $i solemne, pentru ca sa-1 indemne sa intre in razboi, $ica tot ei sa nu fi implinit pe urma aceste fagaduieli. Ii era necaz pe el, case lasase ademenit sä cads in cursa lor; doi ani amanase intrarea in razboi,ca sa fereasca Cara tocmai de ceea ce se intamplase. Ingradise interventianoastra de atatea garantii, luase toate precautiunile posibile ca lupta sa sedea cu cat mai multi sorti de izbanda, cu cat mai patine posibilitati deinfrangeri, si acuma tot ce cladise cu atata truda, cu atata rabdare, cuatata prevedere, se naruia din cauza unei vulgare pacaleli. Romania,

28

scumpa lui Romanie, era amenintata cu soarta Serbiei, ca sa cunoascavictoria finals o atepta calvarul ocupatiei inamice Si poate chiar al pier-derii vremelnice a intregului teritoriu national. Cum nu au luptat in Do-brogea, cine §tie data Ru§ii vor voi sa se bats pe frontul Moldovei.

Toata viata lui traise cu simtamantul viu al neincrederii fat a de Mari-le Puteri, fusese crescut in aceasta atmosfera de suspiciune. Vazuse cat aavut de suferit tatal sau de pe urma dispretului, de pe urma egoismului ce-lor mari and era vorba de statele mici, de durerile, de interesele, de n5.zu-intele for cele mai legitime. $i nu avusese decat o ambitie, sa scuteascaCara lui de incercarile de care tatal sau nu reu§ise sa o fereasca, cu toatagrija §i iubirea lui de neam. Avusese iluzia sa creada a a izbutit §i iata caistoria se repeta, de ce se temuse nu scapa, ba parch* il a§teptau loviturimai grele decat acelea pe care le cunoscuse tatal sau.

De soarta finals a razboiului nu se ingrijea, §tia a suntem in functiu-ne de Aliatii no§tri, §i de victoria for era sigur. Menirea lui insa fusese saconduca astfel destinele patriei sale, incat jertfele ei sa nu fie mai mari de-cat se cuvine §i ca Romania, prin interventia ei sa grabeasca izbanda Ali-atilor.

Acuma nici unul din aceste doua rezultate nu mai putea fi obtinut. Cumintea lui patrunzatoare, el a vazut dintr'o data tot ce era sa se intample.Din ceasul acela era sigur a nu ne vom putea men tine nici in Dobrogea, niciin Transilvania, nici pe Carpati, ca va trebui sa sacrificam Oltenia, Munte-nia §i ca Moldova nu o vom putea salva decat daca Ru§ii vor binevoi sä neajute. Nu excludea ideea de-a ne vedea pe Siret, pe Nistru, la Odesa, saumai departe, *i era sigur ca razboiul mondial va mai fi lung.

*i D-na Bratianu §i Barbu *tirbey §i eu am cautat mereu sa-1 imbar-batam, era in zadar, de cele mai multe on t5.cea, din and in and numaine spunea cu vocea tremuranda de emotie: Nu, nu, am fost in§elat, nuam sa le-o iert niciodata...!"

Dupa vreo dou5. saptamani §i-a revenit in fire, tragedia sa sufleteascase sfar§ise, §i-a redobandit seninatatea §i toata barbatia, pot spune chiarca in urma a primit loviturile soartei cu mai multa tarie decat noi. Iluziilenoastre nu le mai imparta§ise, ceea ce se intampla intra in prevederile lui,i§i adaptase obiectivele i sperantele noii intorsaturi a evenimentelor cunoi imagini ce trebuia sa ne facem despre ceea ce era sa fie razboiul. Candceasul crizei a sunat pentru fiecare din noi, el de mutt ie§ise biruitor dinframantarile sufletului.

In timpul acesta situatia pe front devenea din ce in ce mai ingrijoratoare,Nu mai era un razboi, era mantaua lui Arvinte, cand carpeai intr'o parte,se rupea in cealalta §i a§a mai incolo. Aceasta perioada a tinut de la cade-rea Turtucaiei pans la retragerea noastra in Carpati, adica de la 6 Septem-brie pans la 10 Octombrie. A fost un chin nemaipomenit: intearlevar, candcredeai ca situatia s'a imbunatatit in Dobrogea, to pomeneai a ea devine

29

critics in Ardeal, cand vetile erau mai asiguratoare la nord, de-o data to-tul se strica la sud. Nu mai §tiai incotro sa -ti indrepti privirile §i sperante-le. Pand Ia 12 Septembrie lucrurile au mers tot mai au in Dobrogea, cacidupd. caderea Turtucaiei §i a Silistriei §i dupd batalia pierduta de la Ba-zargic, ne-am retras pe linia vechii fruntarii dobrogene.

Generalul Mackensen, vazand ca nu are in fata lui forte numeroase catrupele noastre dispun de un armament inferior, ca Rusia se lupta pe ju-matate, ca comandamentul este slab, lipsit de coeziune §i temandu-se, pede aka* parte, ca de intarzie vom putea trimite int5.riri §i schimba aceastasituatie in favoarea noastra, s'a hotarit sa nu ne dea nici o clips de ragaz,sa inainteze imediat, avand Cernavoda, podul de pe Dunare, drept obiectivprincipal.

A§adar, Ia 13 el incepe atacul. Cu toate ca trupele noastre au luptat bi-ne, cu toate ca brigada sarbeasca a fost plind de vitejie, lipsa de energie aRu§ilor ne-a silit ca a doua zi, 14 Septembrie, spre sears, sa ne retragemdin nou, de asta data pe linia Ra§ova-Cobadin-Tuzla.

Mackensen nu era nemultumit. Iar not nu aveam cuvinte sa fim mult u-miti, caci abia trecuserd cloud saptamani de la intrarea noastra in ac%iune§i care era rezultatul? La nord inaintarea era aproape opritd, unitatile lua-te de acolo spre a veni in ajutorul frontului dobrogean impiedicaserd oriceposibilitate a unei actiuni in stil mai mare, potrivit planului initial. Lega-tura intre diferitele grupe nu era facutd, sectorul Jiului §i al Oltului erauizolate, singura armata II de la Brasov operase o slabs jonctiune cu armataIV Prezan.

La Jiu, la Sibiu, la Brasov, cu rnici variante, stateau locului. Se facuse-rd. §i se faceau gre§eli, care ne ingrijeau tot mai mult, numai trupele de subcomanda Generalului Prezan, conduse sistematic, in ordine §i cu hotarire,inaintau incet, dar fard incetare.

La sud, intreg Quadrilaterul anexat dupa rdzboiul din 1913 era dinnou in mana Bulgarilor, iar acuma pierdusem aproape jumatatea judetuluiConstanta. Manga lia era ocupatal de inamic, inca o lovitura a lui Macken-sen, §i era amenintata chiar linia feratd, podul de peste Dunare precum §iConstant a.

In fata acestor perspective, o reexaminare a situatiei devenea de nea-parata trebuinta §i la 15 Septembrie dimineata, Regele a convocat la Scro-vi§te un al doilea consiliu de rdzboi, la care au participat cei trei coman-dan ;i de armata, Culcer, Averescu §i Prezan, Generalul Iliescu §i Brdtianu.Discutia a fost lungd §i aprinsa.

Averescu, de la inceput, mai pu ;in rezervat ca prima data, a formulato serie de critici, care toate erau sageti indreptate cu vadita ostilitate im-potriva lui Iliescu. Pe urma, invitat sa lase la o parte invinuirile §i sa expu-nä pdrerile sale in privinta viitorului, dansul a cerut rasturnarea completaa planului de rdzboi primit. Retragerea pe vechea granita a Carpatilor la

30

nord §i ofensiva cu toate fortele laolalta cu la sud. Generalul Prezana combatut cu hotarire aceasta parere, a sustinut mentinerea planului ini-tial, sporirea fortelor armatei de nord, spre a invalui pe inamic a-1 obligasa se retraga dupa Mure§. 0 data ajun§i pe linia Murqului frontul, fiindconsiderabil scurtat, dansul era de parere sa ne fortificam §i sa a§teptamiarna. Iar in Dobrogea, defensive.

In cele din urma s'a ajuns la o tranzactie, o a treia formula, de faptera insa tot a Generalului Averescu qi anume: sa se continue ofensiva inArdeal a§a cum se putea, cu fortele reduse §i, in acela§i timp, &I se dea omare lovitura la sud, sal se treaca prin surprindere cu mai multe diviziiDunarea cam in dreptul Giurgiului sa se cada in spatele lui Mackensen,care, prins intre doua focuri, nu putea deck sa capituleze. Aceasta insern-na Dobrogea evacuate, Turtucaia razbunata §i reinceperea ofensivei in Ar-deal posibila in alte conditii §i in alts atmosfera morals. Plan seducator,dar foarte indraznet.

Bratianu s'a marginit sa face cateva obiectiuni, dar s'a ferit in tot tim-pul discutiei sa-§i impuna vreo parere. Averescu, cum era §i firesc, a fostinsarcinat sa-§i execute proiectul. In acest scop, a primit, pe langa armataHI, §i comanda trupelor ruso-roman din Dobrogea, ca sa poata coordonamai bine intreaga actiune i s'au pus la dispozitie 17 divizii, 10 pe frontuldobrogean, (6 romanqti §i 4 ruso-sarbe§ti) §i 7 la sudul Bucureqtilor, pen-tru a trece Dunarea. El fixa regiunea Fhimanda ca punct de trecere, iarprimele zile ale lui Octombrie ca data probabila a inceperii operatiunilor.

L-am vazut pe Bratianu indata dupa ce s'a intors de la Scrovi§te. Nuaproba hotaririle luate, le considera absurde: ,Ai sa vezi ce are sa se in-tample! Incercarea e temerara, se poate sa nu reu§easca, mai probabil vareu§i. Dar va reu§i pentru o clips, eu am informatii precise de la Aliati caGermanii concentreaza mari forte contra noastra in Ardeal. Dace nimeninu mai mica nici pe frontul rusesc, nici pe cel francez, era §i de a§teptatsa fie astfel. In curand va incepe deci un atac puternic la noi qi, in timpulacesta, noi slabim acest front ca sa alergam in Bulgaria dupa himere §i glo-riole personale. Abia vom fi trecut Dunarea §i ma pot prinde ca va trebuisa ne retragem ca sa scapam situatia peste munti §i sa ne aparam de pri-mejdia unei invazii. Numai sa dea Dumnezeu, &á nu fie prea tarziu qi sa nepomenim ca, alergand de colo pans colo, sa nu mai fim nicaieri la vreme.Trebuie &I mai intervenim la Stavka cu ajutorul Ru§ilor, sa stabilizamfrontul in Dobrogea. Lucrul nu mi se pare greu, altceva nu este insa defacut".

Surprins, i-am raspuns: Dar clack aceasta iti este convingerea §i, per-sonal imi pare §i mie ca ai dreptate, de ce nu ai pus piciorul in prag? Eradatoria Dumitale!" Nu, mi-a spus el. ca dinainte de-a infra in actiune,am lust hotarirea sa nu ma amestec in conducerea operatiunilor militare.E o raspundere pe care nu am competinta technics sa o iau §i pe care,

31

§i

§i

§i,

Ruso,

$tii

prin urmare, con§tiinta mea imi impune sa nu o iau. Orice s'ar intampla,de la aceasta hotarire a mea nu ma voi abate. Obiectiunile mele le-am for-mulat, temele mele le-am precizat, au trecut peste, nu am ce face". Aminsistat, a dat desnadajduit din umeri §i a plecat.

Am aflat in urma ca el considera de pe atunci partida pierduta, aces-te hotariri nu aveau pentru el decat o valoare relatives. Ce insernnatateavea in ce parte carpeai mantaua, daces era mantaua lui Arvinte? Spre ne-norocirea t arii, prevederile lui Bratianu s'au implinit intocmai. Prima con-firmare i-a dat-o insu§i Mackensen. Inteadevar, la 16 Septembrie, a douazi dupes hotaririle de la Scrovioe, incepe un mare atac pe toata linia Ra-qova-Cobadin-Tuzla, atac de o deosebita violent a §i care tine cinci zile,adica pans la 21 Septembrie. Trupele noastre, mai bine obi§nuite cu lup-te, intarite prin rezervele trimise, ajutate de vitejia Sarbilor, de asta data'Ana la un oarecare punct §i de bunavointa Ru§ilor, rezista minunat.Toate incercarile germano-bulgare raman zadarnice, in cele din urma, Ma-ckensen, istovit, este silit sa inceteze batalia.

Pozitiile noastre erau neschimbate, dovada era facuta ca acest frontse putea stabiliza fares prea mari sacrificii. Bucuria noastra nu trebuia insasa fie de lungs durata, celelalte confirma.ri ale prevederilor lui Bratianuvenind unele dupes altele.

Pe frontul din Transilvania domnea o lini§te din ce in ce mai suspects.De fapt, Falkenhayn, caruia Hindenburg ii incredintase conducerea aces-tor operatiuni, era deja la fata locului §i i§i lua ultimele dispozitiuni.Mackensen la sud, Falkenhayn la nord, mare cinste ne facea Germania, darmai mult decat oricand eram in drept sa ne intrebam: ce fac Aliatii no§tri?

Adevarul este ca nu faceau nimic, se uitau cum se pregateqte zdrobi-rea noastra, de la Francezi abia incepeau sa soseasca ceva munitii §i mate-rial de razboi, cu Ru§ii continuau penibile targuieli pentru trimiteri de notdivizii. La Per4, ca in guvern, ne intrebam cu infrigurare ce va face Fal-kenhayn, pe unde ne va ataca? Marele Cartier i§i facea inca iluzii asupra in-semnatatii acestei actiuni, pe care Bratianu nu le imp arta§ea nicidecum.Nedumerirea era chinuitoare.

La 26 Septembrie ofensiva germana a inceput. In momentul acela si-tuatia trupelor noastre era urmatoarea: la Jiu, dupes ce ocupase Petro§anii§i i1 reocupasem, acuma acest important centru minier era in mainile Ma-micului §i trupele nostre erau de fapt pe linia vechii fruntarii. La Olt, deasemenea, era tot in fata Sibiului §i, in regiunea intre granit a §i acest ora§,armata a doua trecuse de Fagara§, dar tot ramanea un spatiu gol intre ea§i armata I. In fine, armata lui Prezan trecuse de Odorhei §i cauta sa Main-teze la sud spre Sighipara, la nord prin Gurghiul spre Reghinul Sasesc.Toate aceste armate aveau unitatile for reduse prin diviziile mereu trimisein Dobrogea qi, acuma in urma, prin cele date lui Averescu, ca sa poata in-deplini proiectul sau de trecerea Dunarii.

32

si

In urma am cunoscut planul lui Falkenhayn, care era simplu §i logic:frontul nefiind bine inchegat, urma sa atace armatele romane pe rand §isa le arunce unele dupa altele in trecatorile Carpatilor. Trebuie sa recu-noa§tem ca acest plan 1-a executat de minune, cu o energie, cu o iuteala §imai cu seams cu o indrazneala uimitoare.

Bata lia de la Sibiu incepe la 26 Septembrie, la 29 era pierduta, divizi-ile noastre se retrageau in defileul Oltului. In general, luate in parte, trupe-le se batusera bine, comanda insa a fost deplorabila, Generalul I. Popovicis'a dovedit demnul camarad de arme al lui Basarabescu, Asian §i Teodo-rescu. $i, curios lucru, acest general se bucura in timp de pace de o repu-tatie atat de buns, incat atunci and a fost vorba de inaintarea lui a in-trunit lucru fara precedent unanimitatea voturilor consiliului superi-or. Toti ceilalti generali mai avusesera cate doua, trei voturi contra, singurPopovici se bucurase de privilegiul unanimitatii. Inca o dovada ca nu §ti-inta de carte este in timp de razboi principala insu§ire a unui comandant,ci energia, sangele rece, sufletul.

In schimb, acolo s'a distins indata un om care la declararea razboiuluiera un simplu colonel fara de pretentii, la Draga§ani, Traian Mo§oi. Arde-lean dimprejurul Bra§ovului, fost ofiter in armata austro-ungara, venit peurma in regat, Colonelul Mo§oi, prin dimensiunile lui fizice, prin veselia,prin neintrecuta sa pofta de mancare, era considerat mai mult ca un fel depersonaj hazliu, de simpatic Mo§ Teaca, decat ca un ofiter de seams. itotu§i, Mc:1(3i trebuia sa se distinga in tot timpul razboiului Si sa ramana inistoria unitatii neamului ca un erou aproape legendar.

Fara sa iau, fire§te, apararea Generalului Popovici, trebuie totu§i sarecunosc ci apararea armatelor sale s'ar fi putut prelungi, daca situatia fornu ar fi fost ingreunata de doua imprejurari: prima a fost atacul pestemunti al alpinilor bavarezi, care, cu o dibacie neintrecuta, au izbutit, tre-cand prin locurile cele mai nea§teptate, sa cads de-o data in spatele divizi-ilor noastre ce luptau dincolo de Tumul-Ro§u; §i, a doua, nesosirea la timpa ajutorului armatei a doua. Inteadevar, cand situatia grupului de la Olta devenit critics, Marele Cartier General a ordonat armatei a doua sa inain-teze de la Fagara§ spre Sibiu, de-a lungul Oltului §i sa cads in flancul tru-pelor germane. Din nefericire, Generalul Craineceanu a executat acest ordin§i fall repeziciune §i fara energia ceruta. Cand a sosit, era prea tarziu, ar-mata I era batuta, gre§eala numirii lui Crainiceanu i§i dadea roadele. Inmemoriile sale, Mare§alul Mackensen a marturisit pe urma ca rareori invista lui a trecut prin agitatii mai maxi decat atunci, fiindca era con§tientde pericolul ce it amenint a §i din minut in minut se a§tepta la o nenorocire.

Emotia noastra la Bucure§ti era insa relativa, fiindca aveam cu toteochii atintiti spre Flamanda §i speram cel putin unii din not ca de a-colo ne va veni mantuirea. Toate pregatirile erau terminate §i la 1 Octom-brie Averescu incepe sa-§i puns in executie planul. Mackensen trebuia lovit

33

din cloud parti de-o data, armata ruso-romans de pe frontul Ra§ova-Coba-din-Tuzla trebuia sä atace cu toata puterea pentru a-I indemna sa-§i con-centreze in acea directie toate rezervele Si, in timpul acesta, sa treaca Du-narea, sa ii caza in spate §i sa-i taie retragerea.

Atacul pe frontul dobrogean a mers destul de bine, la Amzacea am avutchiar un succes, am inaintat in mai multe puncte, dar de spargerea frontu-lui inamic nici nu era vorba, iar pierderile noastre au fost mari.

La Flamanda, in schimb, a fost un adevarat dezastru. Am reu§it innoaptea de 1 Octombrie sa surprindem pe vrajma§, sa aruncam podul §isa incepem trecerea trupelor, iar in diminea %a zilei de 2 Octombrie, douadivizii erau pe teritoriul bulgar §i inaintau fara nici o rezistenta serioasa indirec;iunile oranduite de Averescu. La cartierul lui Mackensen domneaconsternarea, la noi bucuria incepuse sa se manifesteze, se vorbea deja deo mare victorie, se lauda priceperea §i dibacia lui Averescu.

Abia avusese aceasta veste buns timpul sa se raspandeasca §i de-o da-ta aflam ca ofensiva de la Flamanda s'a oprit, ca trupele ce au trecut Du-narea se inapoiaza in grabs pe malul romanesc, a sunt maxi pierderi §i Cas'a renuntat la intreaga operatie. Ce se intamplase?

Cand lucrurile mergeau mai bine, de-o data ne-am pomenit a i§i faceaparitia flota austro-ungara, care de la inceputul razboiului era blocata Incanalul Per§ina, §i ca incepe sa bombardeze podul. Cu alte cuvinte, de un-de pans atunci credeam Ca vom Cala noi retragerea armatei lui Mackensenin Bulgaria, acuma ne gaseam noi amenintati qi amenintati serios cani se taie comunica %ia cu trupele ce trecuser5. Dunarea. Pe de alts parte, oploaie groaznica de doua zile transformase lunca de la Flamanda inteobaltoaca, in care se infundau tunurile §i carutele, de unde nimeni nu maiputea ie§i, iar aeroplanele germane evoluau fara incetare in jurul podului,ne bombardau neincetat, ne paralizau mi§carile §i ne pricinuiau grave pier-deri, noi fund lipsiti de orice aparare aeriana efectiva.

Ce e drept, Averescu §i-a dat repede seama de pericol §i nu a mai staruitin executarea planului sau. Dupa ce criticase pe toata lumea §i luase fat a detoti aere de superioritate, iata Ca §i el se aratase uquratec in executia proprii-lor sale planuri. Nici ie§irea flotei austro-ungare de la Per§ina, nici lipsa orica-rei aparari impotriva avioanelor in jurul podului nu erau permise. Dealtmin-ten, sa fi vrut §i nu puteai continua o ofensiva la sud, fiindca mantaua luiArvinte continua, §tiri din cele mai ingrijoratoare venind de la nord.

Prevederile lui Bratianu se indeplineau in toate amanuntele lor. Fal-kenhayn, dupa ce aruncase armata I in defileurile Oltului, inainta cu repe-ziciune prin Fagara§ spre Bra§ov; Crainiceanu, zapacit, ii opunea o rezis-tenta slab5.. Daca noi mai intarziam sal ne iinem in jurul Flamandei, ris-cam sa fim nimiciti in jurul Bra§ovului §i sa ne g5.sim amenintati cu o in-vazie a inamicului tocmai in stramtorile care deschideau drumul cel maiscurt spre Bucure§ti.

34

Nu mai era o clip 5. de pierdut, trebuia sa alergam repede acolo undeprimejdia era mai mare. Tot ce s'a mai putut scapa din fortele de la Fla-manda a fost deci pornit in directia Brapv-Campulung. Cum era si firesc,descurajarea noastra era mare, sperantele legate de Flamanda pierdute,primeam o lovitura dupa alta. Nici nu aveam vreme sa ne mai desmeticim,cu atata iuteala ne veneau izbiturile din toate partile. i acuma, pestetoate celelalte, §i Bucure§tii erau amenintati. Marturisesc ca eu, cunoscandpe Crainiceanu, eram cu deosebire nelini§tit §i aveam dreptate.

Victorio§i, dar fara folos, la Porumbacu, batuti la Sinca §i la Tantaru,ne retraseseram necontenit §i, de cele mai multe on in dezordine, de la1-7 Octombrie, cand fortele noastre erau concentrate in jurul Bra§ovului§i in a§teptarea unei maxi batalii. Lupta a fost crancen5., de§i prima zi tru-pele, fara coeziune intre ele, au rezistat totu*i destul de bine. A doua zilucrurile au mers, inca, din rau in mai rau. Spre seara de 8, ne retragemspre vechea fruntarie §i la 9 Octombrie Falkenhayn infra triumator inBrasov. Crainiceanu i§i pierdute cu desavar§ire capul, armata lui nici numai §tia Incotro sal o apuce, era lasata in voia ei. Ceea ce trebuia 55. se in-tample, se intamplase, i s'a luat de asta data definitiv comanda, dar ce fo-los! Averescu a primit insarcinarea sa is din nou conducerea armatei II, pecare a pastrat-o pans la sfar§itul razboiului.

Falkenhayn putea fi mandru, i§i indeplinise intocmai planul, in maiputin de doua saptamani azvarlise Inspre vechea granita armatele I §i II,nu mai ramanea decat armata IV pentru ca tot Ardealul sa fie eliberat detrupele romane §i pentru ca Romanii sa fie redu§i a se apara la hotarultariff lor.

Gloria lui /VIackensen era intunecata, cei doi maxi capitani germani i§idisputau laurii pe spinarea sarmanei Romanii. In fats unei atari situatii,evident ca. armata IV nu 4i putea mentine pozitille, ea trebuia in mod au-tomatic sa se retraga. Aceasta retragere era cu atat mai dureroasa, cu catea tocmai Inainta victorios §i ajunsese sali deschida calea spre campiaTransilvaniei. Dar, in schimb, generalul Prezan a §tiut sa execute §i aceastaretragere spre vechea granita lini§tit §i metodic, hartuind mereu pe inamicfail pierderi inutile §i in cea mai desavar§ita ordine. Hotarit, cu cat tre-cea vremea, cu atat Prezan se impunea mai mult. De la inceputul razboiu-lui era singurul care nu facuse nici o gre§eala, care inregistrase numai suc-cese §i, mai ales, singurul care i§i avea cu adevarat trupele in mans. La elfiecare Imitate §tia ce trebuia sa faca §i legatura intre diferitele unitati afost realizata din primul moment. Pe de alta parte, modestia contrasta sim-patic cu zgomotoasa reclama din jurul lui Averescu. In schimb, ceilalticomandanti de armata se aratasera mai prejos de a§teptarile generale, numai vorbesc de Generalii Asian §i Crainiceanu. Dar nici Culcer, nici chiarAverescu nu se dovedisera la inaltimea reputatiei lor. Generalul Culcer,care trecea in timp de pace drept un militar de valoare, se aratase slab, fa-

35

ra vlaga, de un pesimism care demoraliza pe to %i cei ce ii erau in subordine,Si incapabil sa-§i supravegheze bine unitatile §i sa dea din vreme sanc;iu-nile cuvenite. Once alt comandant ar fi intervenit dupa incoherenla pri-melor lupte din jurul Sibiului, ar fi restabilit ordinea in comandamente. E-ra vadit ca nu putea fi men ;inut intr'un post de mare raspundere.

Generalul Averescu, desigur, nu putea fi asemuit cu Generalul Culcer,avea cuno*tinte militare serioase, era meticulos in pregatirea mi§carilor sa-le, se bucura de un netagaduit prestigiu pe langa ofi ;eri §i de o realapopularitate printre soldati, dar facuse gre§eli §i, mai cu seama, se dove-dea tot mai mult stapanit de ambitii politice §i preocupat de suscesepersonale, doua periculoase cusururi pentru un comandant de wire infata inamicului.

Uneori grandomania lui lua chiar forme naive, a§a, spre pilda, imi aducaminte ca la cateva zile dupa vestitul atac al avioanelor germane asupraBucure§tilor, atac care pricinuise moartea a catorva sute de locuitori pa§-nici, femei §i copii, mi s'a adus la cenzura o telegrama pe care GeneralulAverescu ma ruga sa o transmit prin telegrafie fara fir. Spre marea measurprindere, vad ca telegrama era adresata lui Mackensen §i ca, printr'Insa,referindu-se la rela ;iunile personale ce avusesera pe vremuri la Berlin, Ave-rescu cerea Mare§alului german sä inceteze a mai bombarda capitala tarii.Bineinteles i-am inapoiat telegrama comunicandu-i ca nu-i pot da curs, fa-ra sa §tiu daca inaltul nostru comandament admite ca un general romansa corespondeze in timp de razboi cu inamicul. Dar surprinderea mea afost §i mai mare cand mi s'a povestit originea acestei telegrame. Se vorbeain fata lui de grozavia atacului de la 12 Septembrie, 30 Octombrie §i a-tunci Averescu a spus pur i simplu: Stati, eu cunosc bine pe Mackensende la Berlin. Am sa-i telegrafiez, sa ii arat ca nu e admisibil sa bombarde-ze a§a un ora§ neintarit §i sper ca va tine seama de apelul meu". Distruga-torii catedralei de la Rheims §i ai bibliotecii de la Louvain, capituland infata prieteniei Mackensen-Averescu, ce delicioasa naivitate! Dealtminteri,Averescu este in genere un foarte ciudat amestec de logics §i de naivitate,de indrazneala §i de §ovaire, de perfidie §i de sinceritate. Este chiarimposibil sa fixez adevarata lui fizionomie, fiindca nu §tii §i cred ca nutie nici dansul care din aceste umbre, sau din aceste lumini, va precum-

pani in sufletul lui la un moment dat.Oricum, ne gaseam acuma in fata unei noi situatii: nu mai era vorba

de inaintarea in Ardeal, era vorba de apararea granitelor tarii, de oprireainvaziei inamice, §i pentru Mare le Cartier §i pentru noi, guvernul, erau in-vataminte de tras §i de luat. De ele s'a §i ocupat imediat Br5.tianu, de-acu-ma tot mai senin §i tot mai hotarit.

36

Fig. 2: Regele Ferdinand in vremea rcizboiului intregirii

4

Maitate-,

.0

tx

ris

it

L't

CAPITOLUL DOUAZECI ,SASE

APARAREA IN CARPATIMOARTEA LUI NICU FILIPESCU

Cum este §i firesc in asemenea imprejurari, infrangerea noastra in Ar-deal a dezlantuit o frutuna de critici. Marele vinovat era in primul randBratianu, in al doilea rand Iliescu, Hind facuse un plan gre§it §i se aratasepe urma incapabil sa conduca operatiunile, Bratianu fiindca ii incredinta-se o misiune care dep4ea capacitatile lui. Cu tot dezastrul de la Flaman-da, in opinia publics continua sa domneasca credinta ca daca comandasuprema s'ar fi dat lui Averescu, nimic din toate acestea nu s'ar fi intim-plat. Opozitia, care pans atunci tacuse, ridica din ce in ce mai mult capul,indeosebi in jurul lui Take Ionescu criticile deveneau acerbe. Iliescu era sfa-§iat, Bratianu nu era crutat §i Averescu era proslavit. Cercurile germanofi-le aveau o atitudine mai rezervata, lozinca for era: cu sau fara Iliescu, totacolo trebuia sa se ajunga, era o naivitate sa ne inchipuim ca putem tinepiept armatei germane, de aceea nu erau decat doua solutii: neutralitateapans la capat, sau interventia alaturi de Puterile Centrale. Razboiul legatde Aliati era din principiu o nebunie, lucrul se adeverise, nimic mai firesc.Dar toate acestea, spre deosebire de nationali§tii lui Take Ionescu, erauspuse mai mult in taina, indrazneala for trebuia sa se afirme abia mai tarziu.

Cu cat trece timpul, cu cat ies mai bine la iveala documentele din dife-ritele tabere cu cat se a§terne perspectiva vremurilor, scriitura din jurul fap-telor, patimile legate de once actiune omeneasca, cu atat aceste invinuiriapar mai neintemeiate.

Intai, planul de actiune nu era opera lui Iliescu, era rezultatul consfa-tuirilor cu marele comandant aliat, indeosebi cu Joffre. Lumea este aproa-Pe unanima azi in a recunoa§te ca daca el s'ar fi executat, nu numai casituatia ar fi fost cu totul alta pe frontul nostru, dar ca razboiul mondialin genere ar fi luat o alta infatique. Ceea ce s'a intamplat doi ani maitarziu la Salonic se putea intampla inca din 1916, pe §i prin frontul ro-man. Daca planul nu se executase, vina nu era a lui Iliescu, §i mai putininca a lui Bratianu, numai ei §tiu cat au intervenit, cat s'au rugat, cat austaruit pe langa Aliati.

37

In al doilea rand, cred in inima §i con§tiinta mea ca acuzatia impotri-va lui Iliescu ca a facut numai gre§eli in felul cum a condus operatiile cattimp a stat la Mare le Cartier §i, prin urmare, ca el poarta vina celor intam-plate, este o nedreptate. Nu contest ca s'au facut gre§eli, dar contest caaceste gre§eli au fost adevarata cauza a infrangerilor ce am suferit. Suntconvins, absolut convins, ca fara aceste gre§eli chiar, am fi ajuns tot la a-cela§i rezultat. Inteadevar, de vreme ce planul pe care totul se baza nu afost executat de Aliati, de-o data ce au fost lasati in vant, tot ce s'a in-tamplat era fatal, era de neinlaturat, oricate sfortari s'ar fi facut, oricatapricepere ar fi avut acei de la Mare le nostru Cartier General.

Eram prin forta imprejurarilor, sau mai bine zis, prin vina Aliati lor,pu§i intr'o situatie ce nu se putea nici apara, nici salva. sa aruncam o pri-vire oricat de superficiala asupra hartii, sa privim lungimea frontului, pro-montoriul pe care it forma Muntenia, posibilitatea, u§urinta ce oferea ina-micul de-a ne ataca din doua parti de-odata, sa consultam datele statistice,sa vedem numarul diviziilor de care dispuneam §i de care puteam dispune§i sa ne intrebam atunci daca, redu§i la singurele noastre mijloace, puteamscapa Muntenia §i evita invazia ei?

La aceste intreb5.ri nu se poate inchipui cinstit decat un singur raspuns,NU! $i atunci, ce a fost oare pentru noi aceasta prima parte a campaniei,cleat un razboi de carpeli, mantaua lui Arvinte in toata tragica ei oroare?Sunt gata aci sa admit ca. Iliescu nu a carpit intotdeauna cu indemanarelucrurile, ca in cutare caz ele s'ar fi putut carpi mai bine, dar tot carpeliramaneau §i cu carpeli nu se salveaza o asemenea situatie, se prelunge§tenumai o agonie. Mi se pare chiar ca in conditiile in care ne aflam, prin§iintre doua focuri, rau inarmati, parasiti de Aliati, tr5.dati de Rwi, am fa-cut o sfortare care, luata in generalitatea ei, merits admiratia.

Cusurul, marele nostru cusur national de a ne ponegri intotdeauna penoi iwine, a contribuit §i aci ca noi sa ne fi prezentat singuri in fata lumii§i in chip nemeritat sub o lumina nefavorabila §i adanc nedreapta. Inca odata, toate acestea le spun mai mult intru apararea Marelui nostru Cartier,decat a lui Iliescu personal. Recunosc cal dansul nu a §tiut sa-§i sporeas-ca, necum sa-§i mentina prestigiul la Peri§, el continua s5, fie inconjurat declica care i-a facut atat rau §i in timpul neutralitatii, continua sa faca cuei mese care puteau u§or fi luate drept petreceri. Lucrul s'a aflat, lumea ainceput sa murmure: Cum, armata este sfa§iata, Cara este in primejdie iIliescu chefuie§te!" In loc sa-§i schimbe felul de viata, a continuat-o §i re-pede a devenit prin asemenea absurditati cu desavar§ire odios.

Pe de aka parte, prin aceasta lipsa de autoritate morals el nu mai erain masura sa inspire comandantilor de armata §i de unitati nici respectulnici increderea indispensabile unei bune §i unitare conduceri a operatiuni-lor de razboi. Nu mai vorbesc de Averescu, dar §i ceilalti ofiteri superiorisau it criticau violent, sau nu it mai luau in serios. Vadit, Iliescu nu putea

38

ramane in capul o§tirii, dar nu din cauza gre§elilor lui de comandament, cidin cauza inadmisibilei sale purtari personale. Este chiar ciudat ca anali-zand obiectiv aceasta perioada a razboiului, singura gre§eala reala ce sepoate imputa inaltului nostru comandament pare a fi numai Flamanda siaceea nu era a hulitului Iliescu, ci tocmai a laudatului Averescu. Da, inperspectiva nepartinitoare a evenimentelor, Flamanda ni se infati§eazaazi ca o gre§eala, ca o confirmare deplina a rationamentului lui Bratianudupa consiliul de razboi de la Scrovi§te. Dar atunci acest adevar nu ap areadecat catorva, lumea era sub sugestia unor alte credinte, ce nu puteau fischimbate.

Bratianu se gandi deci de pe atunci sa inlature pe Iliescu, desemnareaunui inlocuitor nu era insa u§oara. Mai ales dupa Flamanda, Averescu nuii inspira incredere de aceea inclina mai mult pentru Prezan. In cele din ur-ma hotari sa mai amine cateva zile luarea unei deciziuni, spre a se consul-ta cu Generalul Berthelot, care era pe drum §i a carui so sire se a§tepta. Deo-camdata s'a decis apararea cu orice chip §i cu orice pre a liniei Carpati-lor §i s'au luat toate masurile in consecint a. Frontul dobrogean fiind oare-cum stabilizat, ne puteam concentra mai lesne fortele pe frontul de nord.Dar bineinteles §i aici nu puteam singuri face fata situatiei, sprijinul Ru-§ilor ne era indispensabil. Prin toate mijloacele Bratianu cauta deci a-1 ob-tine, sfortarile lui au ramas insa zadarnice. Alexeieff de la Stavka ne pro-punea sa parasim imediat Oltenia §i Muntenia de Vest, sa ne stabilim pe olinie care ar trece prin Dorna-Cic-Sereda-Brasov-Bucure§ti-Constanta, saconcentram grosul trupelor noastre inspre Cic-Sereda-Brasov, spre a impie-dica inamicul sa sparga frontul in sudul Moldovei §i sa ameninte sudulBasarabiei.

In vederea realizarii acestui scop, generalisimul rusesc mergea pans ane propune sa intinda frontul sau spre sud, pentru ca o parte a trupelorGeneralului Prezan, devenind astfel disponibile, sal poata intari mai binesectorul Oituz-Ghime§, pe care se temea ca Falkenhayn sa nu -1 strapunga.Si Inca aceasta era formula intrebuintata de Alexeieff pentru a ne mai im-barbata putin, sau pentru a scapa de staruitoarele noastre cereri de ajutor.Fata de ceilalti, Alexeieff vorbea astfel, i§i dezvaluia tot gandul, nu se sfiasa spuna ca singura solutie este reducerea frontului apararii Carpatilor,Trotuplui, Siretului §i al Dunarii pans la Marea Neagra.

Trebuia multi tarie sufleteasca ca sa suporti §i aceste lovituri, soartaera cu adevarat necrut atoare fats de Romania. Bratianu, dupa ce se sfatuicu Regele, hotari sa faca o ultima incercare la Ru§i, un apel suprem al Re-gelui catre Imp aratul Nicolae personal. Aceasta misiune a fost incredinta-ti Colonelului Paul Angelescu, un aghiotant care se bucura de incredereasuveranului §i care de catva timp lucra la Marcle Cartier de la Peri§.

In acela§i timp Bratianu hotari cu Regele sa convoace oamenii de par-tid spre a examina cu ei situatia §i a-i ruga din nou, avand in vedere gravi-

39

tatea situatiei, sä lase de-o parte criticile §i sd formeze cu totii un guvernnational, unitatea sacra". Convocarea a avut loc in ziva de 10 Octombriela Palatul Regal din Ca lea Victoriei.

In sfar§it, pentru a ridica moralul trupei, fire§te scazut in urma atatorinfrangeri §i atator nenorociri, Regele a adresat o noud proclamatie cdtreo§tire, prin care cerea armatei sa-§i incordeze toate puterile spre a apdrahotarele stramo§e§ti §i a scdpa Cara de cotropirea inamicd. Aceasta pro-clamatie avea de scop sä mai imbdrbdteze §i lumea civild, a ca'rei ingrijo-rarea sporea in fiecare zi §i trebuia cu once chip impiedicata sa is formeleunei adevdrate panici.

In mijlocul acestor dramatice imprejurdri, moare Nicu Filipescu.Pemine, care eram unit de dansul prin apropiate legdturi de familie §i carepastrasem cu tot antagonismul nostru politic o vie afectiune pentru el, a-ceastd moarte, deli a§teptatal, m'a tulburat adanc §i marturisesc ca dacdnu ar fi decat aceste consideratiuni de ordin personal, nu m'a§ intinde asu-pra ei in randurile de fat a. Dar disparitia in mijlocul insu§i al furtunii aunuia din principalii propovaduitori ai rdzboiului, avea ceva simbolic §i cudeosebire tragic, care nu putea sal nu izbeascd puternic imaginatia publicd.

Unii §i erau multi atunci it fericeau. Bine de el, a scdpat de bles-temul de-a vedea unde a ajuns sarmana §i mult iubita lui tars!" Altii, fdramild, nu se sfiau sd spund: Ba rdu ca a murit, trebuia sd traiasca acumamai mult decat oricand, trebuia sd trdiascal §i sd vazd cu ochii lui undene-a dus nebunia so! Noi, sdrmanii, ramanem in valtoarea focului deslan-tuit, iar el §i-a gasit o nemeritata scdpare intr'o moarte venital tocmai latimp". Prea putini i§i ziceau ca aceste infrangeri sunt trecatoare, ca in ce-le din urma izbanda va fi a noastrd, ca visul ni se va implini §i ca in zivacea mare sdrmanul Filipescu nu va mai fi aci ca sd se bucure cu not de aceaRomanie Mare pe care o dorise din toate puterile sufletului sau de sincer,curat Si inflacdrat patriot. Si, lucru ciudat, mai nimeni nu it plangea peacest om care in viatd starnise atatea simpatii §i fusese inconjurat de ata-tea devotamente. Durerile ob§te§ti erau a§a de maxi, incat nu mai era locin sufletul oamenilor pentru dureri individuale, in plus fatal de infrangerileceasului exista atunci un substrat de urd ce clocotea nemarturisit in fieca-re. Poate §i una §i alta, nu §tiu nici azi, nu imi dau bine seama. Dar astfelpairea a fi psihologia oamenilor.

Cand am sosit la el acasd se prapddise numai de cateva minute. De maimult timp era aproape mereu intr'o stare de coma, trecea prin alternativede luciditate §i prostratiune. Se pare ca nu prea suferise, tragedia situatiu-nii noastre militare ii era in cea mai mare parte necunoscuta, providenta §igrija familiei it scutise de aceasta ultimd sfa§iere sufleteasca. Casa era a-proape goald, putini prieteni, batrana sa mama, Coma Asica Filipescu, sevdita cal Dumnezeu o lasase sal trdiascd pans la 89 de ani ca sal vadd murindpe unicul ei copil.

40

Pe cer aeroplanele germane roteau deasupra orasului si zgomotul born-belor ce izbucneau dadeau intregii scene o si mai lugubra infatisare. Dupacateva zile 1-am dus la mormant, oficialitatile, devotatii politici,

lume putina. Pana la cimitir randurile s'au rank cu totul, se anunta-se venires unei not escadrile germane, care a avut insa pans la urma invo-luntary decenta sa nu tulbure linistea funebrului cortegiu.

Nu voi uita nicio dat a atitudinea mutt imii de-a lungul parcursului, multinu se descopereau ostentativ aproape pe toate fetele se citea o ura nes-tapanita, caci trecea omul razboiului, adica al durerilor de azi, lumea nui-o ierta nici pe pragul mormantului deschis. totusi, cats nedreptate!Filipescu luptase din rasputeri pentru cel mai nobil vis al neamului visulera in ajunul infaptuirii lui. Dar mare nedreptate nu a fost atunci, ea esteacuma si ea va dainui de-a pururea in veacul veacurilor Filipescu nu aavut fericirea sa vaza Romania Mare. Ceea ce a fost dar atatora sa traias-Ca, chiar acelora ce nu au dorit-o, ce nu au crezut in ea, soarta nemiloasa arefuzat-o lui Nicu Filipescu. Aceasta este o mare, o strigatoare nedreptate,in fata ei nu to poti opri sa ramai mahnit si nedumerit.

Ce ciudata soarta a avut acest om. Nu cred sal se fi adeverit pentru ni-meni mai bine decat pentru el vechea zicatoare: Parka nu moare, sa nuzici niciodata despre un om ca a fost fericit". Inteadevar, pans in ajunulmortii nimic nu a parut mai fericit decat soarta lui Nicu Filipescu, care fu-sese inzestrat cu toate darurile cunoscuse toate izbanzile. Era frumosseducator, inteligent vorbea bine, scria cu talent, era capabil de muncaSi de energie, manuia deopotriva ironia care pe nesimtite surpa, si vehe-menta care biciuieste fard ; avea simtul realitatilor, care de cele maimulte on sunt triste, dar sufletul sau, strain de once melancolie, stia sa lebiruie printr'un optimism organic si printr'o comunicativa veselie.

Dealtminterea, toate ii reusisera in vials. Era bogat, deci la adapostulnevoilor si in masura sa-si satisfaca toate gusturile, purta un nume mareintro Romanie in care prestigiul boieriei nu disparuse Inca si in care Itimai asigura, daca nu privilegii formale, in once caz indiscutabile prerogativemorale. Cuprins de patima politics, deli lipsit de ambitii, cel putin de am-bitii marunte vulgare, culesese fara greutate aproape fara sa o urea,toate onorurile toate satisfactiile pe care politica le poate asigura unuiom. Fusese parlamentar ascultat, adversar temut, ministru capabil, sef departid iubit, si mai presus de toate, exercitase aproape 30 de ani in viatapartidului conservator o indluenta covarsitoare, care adeseaparea impinsapans la capriciu pans la fantezie. Socotindu-se printr'un aristocratic ata-vism mai presus de contingentele banale, nesimtindu-se obligat sa tie sea-ma de nimic si de nimeni, inaltase pe cine voise, rasturnase pe cine nu iiplacuse. Se jucase biruitor cu oamenii si cu Imprejurarile. In aceasta via% aplina de zbucium si de patimi, bogata in atatea contradictii, in atatea fra-mantari de multe on inutile, cateodata chiar regretabile, in mijlocul unor

41

mini§triialiati,

§i

$i§i

qi

§i §i§i

§i §i§i

§i

conceptii retrograde §i a unor idealuri perimate, Filipescu avusese insa ce-va neintinat, ceva sfant, ceva ce trebuiau sa ii recunoasca §i cei mai Inver-*unati adversari: o credint a nestinsa in Intregirea neamului sau.

Cu toate biruintele momentului, restul vietii lui era discutabil. Succe-sele conservatorismului erau aparente §i trecatoare, cele mai multe din ide-alurile pe care le reprezenta, valul crescand al democratiei le cotropea §i lenimicea. Filipescu era apostolul convins al colegiilor restranse, cand votuluniversal triumfa; Filipescu era aparatorul indaratnic al proprietatii maxi,in ajunul zilei in care expropierea era chemata sa prefaca din temelie a§e-zamantul nostru agrar §i social.

Pe de alts parte, in fata neastamparului bolnavicios al tanarului Fili-pescu, batranul Lascar Catargiu spusese despre el Inca de la Inceputul cari-erei sale: Multe pozne are sa ne mai faca baiatul acesta!" Si, de fapt, via-ta politica a lui Nicu Filipescu se dovedise o neintrerupta adeverire a aces-tei prevestiri pornita din psichologica intuitie a boierului sfatos gi giret dela Gola§ei.

In destramarea, intai, §i in distrugerea pe urma a partidului conserva-tor, nimeni nu are o raspundere mai mare decat Filipescu. Prin impulsivi-tatile lui 1-a sfaramat in bucati, prin neputinta sa de a se adapta vremurilornoi, prin rezistenta sa Impotriva cerintelor timpului, 1-a scos din viata pu-blics a Romaniei. 0 buns gospodarie la ministerul de razboi §i infiintarealiceului militar de la Manastirea-Dealului nu puteau compensa gravitateaconsecintelor unor asemenea defecte §i unor asemenea vinovate gre§eli.

Cariera lui Filipescu fusese zgomotoasa, pe alocuri stralucita, dar eravulnerabila §i in definitiv negativa. In afara, insa, §i oarecum deasupra a-cestei activitati in domeniul politica interne, Nicolae Filipescu desfa§u-

rase §i o alts activitate nationals. Increzator in Intregirea neamului, elInchinase acestui ideal tot sufletul §i tot entuziasmul temperamentului sauinflacarat. Nu §tia cand va veni ceasul unirii de veacuri a§teptat, §i nu a-ceasta il preocupa. Pentru el chestiunea nationals nu era un prilej de recla-ma personals, sau de meschine ambitiuni, el §tia ca ceasul acesta va sunacandva, ca pans atunci milioane de frati sufera peste munti un jug apasa-tor, ca singura for mangaiere este aci, in vechiul Regat, cal de la dansul eia§teapta o mans de ajutor, la nevoie un sfat, la o raspantie politica indem-nul care te calauze§te, speranta care te sustine.

Si aproape treizeci de ani nu a fost miqcare in Ardeal in care Filipescusa nu fi fost amestecat, nu a fost durere peste munti pe care Filipescu san-o fi imparta§it, nu a fost conducator care sa fi venit la Bucure§ti §i caresa nu fi gasit larg deschisa inima, casa §i punga lui Filipescu. Aproape trei-zeci de ani, de cate on in Regat avea loc vreo manifestatie nationa15., vreoafirmare publics a revendicarilor noastre cu privire la Ardeal, numele luiFilipescu trebuia sa apara.

Mi-a fost dat in tineretele mele sal fac o calatorie in Ardeal cu Nicu Fi-

42

lipescu, and am fost impreuna la serbarile asociatiei din Sibiu, in varaanului 1905. Am vazut emotia care inteuna it stapinea, calca cu evlaviefiecare petec al acestui pamant scump, vorbea de ziva dezrobirii cu o elo-cinta miscatoare $i fericea generatiile ce vor trai acele vremuri de glorie.

Pe and multi oameni politici se sfiau sa dezvaluie adevaratele forduri si adevaratele simtaminte, de teama relatiilor noastre oficiale cu Aus-troUngaria §i a neajunsurilor pe care o atare atitudine ar fi putut sä o ai-be asupra carierei for parlamentare sau ministeriale, Filipescu singur, aproa-pe singur, Linea ca toata lumea sa §tie ca intre vanitatile trecatoare aleunei ascensiuni politice normale §i intre multumirea sufleteasca de a slujifara onoruri imediate o cauza superioara permanents, el unul nu sta nicio clips la indoiala. Iar atunci and razboiul mondial a izbucnit, and aaparut posibilitatea ca visul secular sa se infaptuiasca chiar in zilele noas-tre, sa-1 vedem cu ochii no§tri, sa trecem noi, noi, nu nepotii §i stranepo-tii no§tri Predealul fara granita §i tricolorul roman sa f5.1faie de-a purureapans dincolo de Arad, de Timisoara §i de Oradea, Filipescu a fost cuprinsde o adevarata frenezie. A cerut intrarea in actiune imediata, nu a mai vrutsa tie seama de nici o consideratiune, s'a azvarlit intr'o propaganda de-§antata. Prin excesele ei, prin inoportunitatea ei momentana a tulburatpolitica oficia15., a incurcat adesea prevederile celor ce, purtand raspunde-rile statului, nu la era ingaduit nici sa dispretuiasca realitatile, nici sa ne-socoteasca anume precautiuni.

Dar cine i-ar putea imputa lui Filipescu nerabdarea §i neastamp5.rul saudin anii neutralitatii? Ele erau urmarea logics a tot trecutului sau §i, cinestie, poate chiar ceva mai mult, tainica sa presimtire ca zilele ii sunt nu-marate, teama lui launtric5. §i incon§tienta ca daca se intarzie, el, numaiel, nu va mai apuca ceasul cel sfant at dezrobirii mantuitoare.

A§a s'a §i intamplat, Filipescu a murit prea devreme. A cunoscut clipe-le intunecate ale infrangerilor nemeritate, nu a vazut lumina orbitoare avisului integral realizat. Sarmanul Filipescu, de ce va fi trait el viata intrea-ga cu iluzia in§elatoare a unei fericiri, nu numai ca nu a fost un fericit, ela fost §i va ram5.ne in istorie marele nefericit al zilelor de infaptuire aleRomaniei intregite. Iar viata lui, curmata prea de timpuriu §i lipsita deaceasta fireasca rasplata a stradaniilor lui de decenii, din ce in ce mai multfara rost, ne apare neinteleasa §i nedreapta. Prin aceasta parca se cuvineca in fats mormantului sau orice Roman sa se incline cu o deosebita in-duio§are §i cu o indoit5. emotiune. Slaba §i postuma alinare a unei striga-toare nedreptati!

Nu este vorba, acuma legenda 1-a luat in stapanirea ei. Beneficiind denedreptatea soartei §i a mortii lui, i se exagereaza rolul, i se idealizeaza fi-gura. Daca va continua, se va transmite generatiunilor viitoare o imaginecu totul inexacta, cu totul conventionala. Ca Filipescu a jucat un rol fru-mos, ca a fost unul din sustinatorii cei mai aprigi ai infaptuirii idealului

43

gan-

$i

nostru national, nu mai incape nici o indoiala. Ca prin aceasta se cuvineca neamul romanesc intreg sa-i pastreze o duioasa §i recunoscatoare amin-tire, desigur. Dar sa-1 a§ezi alaturi de Bratianu, este sa pierzi cu des5.varOresimtul proportiilor. ca Filipescu a fost un fel de apostol, este iard§i o exa-gera %ie, de care el cel dintai ar surade. A avut inteun ceas mare o credintamare, §i atata este destul. !rico lo, a fost un om, un biet om cu insu§iri §icu defecte, cu patimi mici mari, cu umbre §i cu lumini.

Posteritatea sa-1 lase cum era, era destul de interesant ca sa nu striceprin artificii legendare adevarata §i atragatoarea lui fizionomie.

Statura mijlocie, bine legata, fard eleganta, ochii maxi, putin holbati,verzi-cenu§ii, to priveau in fats cu o candoare copilaroasa, cu o intreba-toare mirare, din cand in cand cu scanteieri de gluma §i de §iretenie. Nasulputin ridicat, cercetator §i obraznic, mu§candu-§i ve§nic buzele senzuale,expresive nervoase, o mustat a. incolora, parul de timpuriu inalbit, ofrunte banala, un cap prematur imbatranit, maini groase §i proletare qimi§cari de pantera care pande§te cu perfidie §i se arunca cu salbaticieaceasta era infati§area fizica a lui Nicu Filipescu.

Dealtminterea, nimeni nu s'a definit mai bine ca el: intr'o zi cand i seimputa de catre prieteni o noua impulsiva incorWienta, el a raspuns cuo simpatica sinceritate: Poate ca aveti dreptate. Ce vreli, trebuia sa maluati a§a cum sunt. Eu sunt patima§, cand aflu spre pild5. ca a izbuc-nit razboi intre Uruguay Si Paraguay, eu fara sa cunosc bine nici o tara,nici pe cealalta, fara sa cercetez amanuntit care din ele are, sau nu aredreptate, ma pasionez pentru una din doua §i cu aceea apoi merg pans inpanzele albe!"

Dispretul banului placerea de a da, simtul onoarei in in %elesul saumedieval, mandrie fara ostenta %ie, un curaj fara margini impins pans laincon§tient a, cel dintai la pericol, cel din urma la onoruri. La aceasta semai adaoga un amestec inexplicabil de seriozitate, de cugetator §i de §tren-garie de licean pentru o farsa era in stare sa compromita o situatie poli-tica, sa sacrifice o prietenie. Ma aflam la Sinaia cand a scris faimosul por-tret al lui Take Ionescu, *loim cu aere de Cezar!" A lucrat la el vreo clo-ud saptarnani, in fie care zi schimba cate ceva, adaoga vreun calificativ, ci-zela o fraza, perfectiona o comparatie, §i radea cu hohote. Din punctul devedere literar este o paging neintrecuta, dar aceasta era secundar, nici ma-car trebuinta sa sfa§ie un adversar, gasise un prilej sa petreaca §i petreceaimp arate§te.

Cu Fleva a fost ani de zile in tovara§ii marturisite, de§i ii dispreiuia a-danc, fiindca ii placea sa-1 atate §i sa rada de slabiciunile lui. in jurul luia avut ve§nic oameni nedemni de prietenia lui, care i-au facut cel mai marerau, numai fiindca aveau darul sa-1 amuze.

Petrecerea era de altfel un factor esen ;ial al conceptiei lui de via ;a, ci-ne i§iinchipuie ca pentru el politica era un scop, o munca ce trebuia urma-

44

§i

§i

§i

§i

rita cu staruinta, cu grija, cu seriozitate, acela se in§eala amarnic. Isi iu-bea Cara §i credea in intregirea neamului, incolo, copil rasfatat al soartei,el intelegea in viat a sa se distreze, §i politica era pentru el un minunat pri-lej de neintrerupte i variate distractii. Nici nu se sfia sa o spuna. Unui intimcare it certa, care it invinuia de-a fi rav4it prin neincetatele lui hartuelitoata viata partidului sau, i-a spus aproape cu cinism: no fi cum sustinetivoi. Se poate sa fi gre§it, cel putin un lucru este sigur ca... am petrecut!"Lucru ciudat, de§i nu cruta, de§i loves in dreapta §i in stanga, de§i incon-secventele se tineau lant la el, lumea avea pentru dansul toate indulgen-tele. Mai mult, it iubea.

De ce? Este greu de raspuns, desigur ca unele din insu*ile i chiar dincusururile lui erau simpatice multimii prin cavalerismul, prin sinceritatea,prin spontaneitatea lor. Dar cred ca sunt §i cauze mai adanci. Prin dispre-tul sau pentru ierarhiile stabilite §i pentru conventionalismul general, con-servatorul Filipescu magulea instinctele revolutionare ce clocotesc pe as-cuns in atatea suflete.

Prin dragostea sa de neam, imperecheata cu indrazneala lui fats de toti§i de toate, boierul Filipescu aparea tuturora ca o ultima evocatiune §i cao supreme sinteza a boierimii noastre ba§tina§e, cu tot ce ea ne d5.duse cabine §i ca rau in trecutul nostru istoric.

In sfar§it, sa nu uitam ca printr'un instinct puternic multimile nu iu-besc, resping, se feresc de ura §i de calcul. Si la Filipescu ura nu era de loc§i calcul prea putin.

Parca it revad in biblioteca lui din Strada Scaune, plimbandu-se cumi§carile sale feline, oprindu-se subit qi scarpinandu-se in ceafa, fluierandultimul cantec la mods, imitand cu un talent deosebit gesturile §i intona-tiunile diferitilor prieteni §i antagon4ti, schitand in grabs pe un petec dehartie, la coltul unei mese caricatura, minunata caricatura a omului zilei,comentand cartile franceze sosite in ajun, spumegand impotriva unui ad-versar, inflacarandu-se pentru o idee, evocand amintirile trecutului, plan-gand cu lacrami cand povestea ultimul discurs al lui Alexandru Lahovary§i plecarea lui la Paris, de unde nu trebuia sa se mai intoarca decat in si-criu, pentru ali dormi somnul de veci pe pamantul stramo§esc. Ori iara§islavind un talent de curand descoperit, tunand §i fulgerand, indoindu-sede el, marturisinduli pacatele.

Lasati-ne neatins pe acest Filipescu, pe cel adevarat, nu prefaceti chi-pul sau original, interesant, profund omenesc, in fizionomia searbada §ifalse a unui apostol eterat §i a unui patriot virtuos.

II yeti uriti §i it veti mic§ora.

45

CAPITOLUL DOUAZECI ,1' ,APTE

CHINUITOARELE ALTERNATIVEMOARTEA PRINCIPELUI MIRCEA

De cand a Inceput apararea in Carpati §i pana la Inceputul invaziei, autrecut §ase saptamani, care au fost un chin Ingrozitor. Traiam sub vegiicaspaima de a vedea inamicul patrunzand in tara, cand Intr'o parte, candIntr'alta. Sim ;eam cum Falkenhayn bate la toate portile cetatii, doara vagasi una pe care sa o sparga. Nu eram Inca bine scapati de emo%iunile unuiatac §i asigurati ca acolo inamicul fusese cel puIin deocamdata oprit, caloviturile Incepeau intealta parte i ne intrebam cu groaza daca aci trupe-le noastre, macinate §i obosite, vor mai avea taria sa respinga atacurile ger-mane. Pe de alts parte, nesiguranta: unde i§i concentreaza inamicul prin-cipala sfortare? sporea Inca enervarea generals. Unii afirmau ca dispunemde mijloacele necesare pentru a tine inamicul in respect pana la inceputuliernii §i ca, iarna o data venita, pana la primavara puteam fi fara grija.Altii se aratau pesimi§ti, spunand ca sunt mai multi sor%i de invazie, decatde respingere a ei. Fiecare discuta aceasta problems, al carui obiect erasalvarea sau nenorocirea, crutarea sau pangarirea teritoriului national, fie-care i§i dadea parerea, proorocea, exprima convingeri, dezvolta argumente,stabilea raspunderi, blestema, se vaita sau plangea. Nimic nu este mai ni-micitor decat framantarile Indoielii.

Sase saptamani am trait zi §i noapte in aceste chinuitoare alternativede deznadejde §i de speranta. Nu cred sa fi cunoscut in tot timpul razbo-iului ceasuri de mai cumplita suferinta. Imediat dupd caderea Bra§ovului,Falkenhayn, vazand dezordinea in care se retrage armata II-a, a dat trupe-lor sale ordinul sa ne urmareasca fara o clips de ragaz §i a crezut chiar unmoment ca va reu§i astfel sa ne surprinda §i sa-§i croiasca drumul spre ba-zinul petrolifer din Valea Prahovei §i spre Bucure§ti.

Marturisesc ca am avut cateva zile de marl emotii, ne intrebam dacaarmata a II-a va avea vreme sa se reculeaga sa ocupe pozitiunile ce ii eraudesemnate §i sa opreasca Inaintarea inamica. Erau zile minunate de toam-!la, cand ie§eai cu automobilul din Bucure§ti, vremea era atat de limpede,incat vedeai bine desprinzandu-se in zare masivul Bucegilor. Imi aduc a-

46

minte ca impreuna cu George Danielopol ne uitam intrebatori spre acestpunct de pe orizont, care ne dovedea cat de mica era Cara si ne intrebam:fi-va oare armata aceasta, batuta si demoralizata, in stare sa inceteze re-tragerea ei, sau nu?

Din fericire, nu stiu sub a cui influents, armata s'a recules repede, maimult chiar, ocupand noile ei pozitii in crestele muntilor, a dovedit ca de-bandada fusese mai mult aparenta decat reala si Ca ne puteam perfect debine bizui pe puterea ei de aparare. Dealtminterea, Falkenhayn nu a nutritnici el aceste sperante decat o clips; de la Mare le Cartier primisese alte in-structii.

Hindenburg si Ludendorff, de acord cu inaltul comandament austro-ungar, aveau un alt plan. Alexeieff fusese bine informat, ei voiau sa spargafrontul la Oituz, sa taie in cloud armata si tara noastra, apoi sa ameninteRusia pe la sud. Personal, Falkenhayn nu era partizanul acestui plan, it cre-dea greu de executat si problematic ca reusita. Patrunderea in Zara prinvreuna din stramtorile din Muntenia sau din Oltenia i se parea mai simplasi mai logics. El insa, nu putea decat sa execute ordinele superiorilor sai.

In consecint a, la 12 Octombrie adica trei zile dupa intrarea triumfa-la in Brasov Falkenhayn a inceput executarea noului plan ce ii fuseseimpus. Puternic atac austro-ungar pe frontul Moldovei, cu obiectivul stra-pungerii lui in directia Oituz, in acelasi timp atacuri viguroase in toate sec-toarele din Muntenia si Oltenia, pentru a tine inamicul pironit pe loc, a-1impiedeca sa mearga in ajutorul frontului moldovenesc si, la rigoare, chiarpentru a sparge acest front, daca cumva imprejurarile vor fi prielnice. Sin-gurul sectorul Jiu era deocamdata crutat.

Trupele noastre au luptat, insa, pretutindeni cu un eroism admirabil,soldati si ofiteri au stat pe linia focului saptamani de-a randul, nu au cu-noscut nici odihna, nici frig, nici ploaie, nici zapada, nici privatiuni, nicidurere, au stat straja viteaza la hotarul amenintat al patriei.

La sfarsitul lunii, Falkenhayn era silit sa recunoasca ca sfortarile luiramasesera toate fara de rezultat, Romanii it oprisera pe loc si impiedi-casera invazia teritoriului lor. Inteadevar, armata Prezan s'a aratat de lainceput la inaltime si in aceste lupte. Dupa ce a oprit toate atacurile ina-mice in regiunea Bicazului, Trotusului si Uzului, castigand chiar pe alocurimici victorii, ea a dat in regiunea Oituz, la Meghelu§ si, mai ales la Harja,lupte minunate, respingand pe inamic cu pierderi mari si dovedindu-i, Incade la 27 Octombrie ca pe acolo nu se poate trece. In aceste lupte s'a dis-tils pentru prima data Generalul Eremia Grigorescu, care trebuia sa joaceun rol atat de insemnat in partea a doua a razboiului. Inca un ofiter supe-rior ce se bucura in timp de pace de o reputatie mediocra, aceea de-a fi unfanfaron fara multi cultura.

Armata a II-a debutase rau, se lasase surprinsa la Bran de un atac pestemunti al alpinilor, ca si armata din Olt in valea Lotrului, la batalia de la

47

Sibiu. Din aceasta cauza inamicul ocupase Rucarul Inca de la 13 Octom-brie, intrase in 15 la Dragoslavele si ne silise sa ne stabilim linia de aparareintre aceasta localitate §i Campulung; dupd aceea insa isi Indeplinise misi-unea Intr'un fel cu totul satisfacator. Meritul era cu atat mai mare, cu catde indata ce Falkenhayn s'a convins ca trecatoarea Oituzului nu poate fistrapunsa, cu alte cuvinte ca se adevereste credinta lui iniliala ca planulmarelui Cartier german nu este realizabil, el si-a concentrat Intreaga atentiein directia Campulung-Predeal, facand o sfortare disperata pentru a spar-ge frontul nostru.

Ceea ce a obtinut dupa lupte inversunate §i un bombardament infer-nal, a fost sa ocupe Predealul, la 23 Octombrie si sa dea frontul sectoruluiPrahova Inapoi cu ca Ova kilometri. Incolo, armata a II-a a respins victoriosrepetatele incercari ale inamicului la Dragoslavele si la Leresti, la Bratoceasi la Tab la Butii. Sunt dator sa recunosc Ca Averescu a condus aceste ope-ratiuni cu metoda si cu un sange rece, care Inviora pe toli cei ce-I admirau.Era instalat in Floresti, la Misu Cantacuzino si ne veneau stiri Ca, dupavechiul sau obicei, nu se multumea sa faca strategie, dar facea siGasise in amfitrionul lui un bun tovara§, prin el comunica la Bucuresti cuTake Ionescu si cu ceilalti fruntasi nationalisti, acolo se intretinea prinaceasta tovaralsie politico military atmosfera de suspiciuni contra MareluiCartier si neascunsa ostilitate contra lui Bratianu si a guvernului.

Armata de la Olt, ca de obicei, se arata mai slabs; Falkenhayn, simtin-du-o astfel a incercat la un moment dat o ofensiva mai puternica si in di-rectia aceea. Perspectiva de a invada tara prin Curtea de Arge§ si Pitesti iisuradea, dar la urma, dupd grele lupte, abia a ajuns sa dea inapoi cu cativakilometri linia Caineni-Titesti-Salatruc. Aceasta armata a avut de altfelmult nenoroc, Generalul Culcer se arata din ce in ce mai slab, intre el, Pre-zan si Averescu deosebirea era inteadevar izbitoare. La prima greutate maiserioasa i§i pierdea orice curaj, trupele sale erau singurele care nu-si redo-bandisera moralul de aceea la 24 Octombrie Mare le Cartier i-a retras co-manda, si bine a facut. Generalul Dragalina 1-a inlocuit dar numai catevazile, cad a fost imediat gray ranit la Jiu si evacuat in spitalul organizat deRegina la Palatul Regal, unde a si murit in primele zile ale lunii Noiembrie.

Pe de alts parte, la 13 Octombrie in defileul Oltului a fost omorit §iGeneralul Praporgescu, de un obuz german. El era un ofiter valoros, luasecomanda acelui sector dupd nenorocitul General I. Popovici, si puneam cutotii in el cele mai frumoase sperante.

In sfarsit, luna Octombrie, aceasta luna a chinuitoarelor noastre alter-native de desnadejde si de sperante, nu s'a Incheiat numai printr'o victori-oasa rezistenta a Intregului front, dar si printr'o victorie, care a Inviorat,cel putin o clips, toate inimile si a reaprins toate nadejdile.

Vazand ca linia noastra de aparare este slabs la Jiu, Falkenhayn, de-zamagit la Oituz, la Predeal, la Dragoslavele si la Olt, s'a hotarit sa incerce

48

politica.

acolo o lovitura prin surprindere. A inceput, deci, atacul la 23 Octombrie§i a reuOt sa inainteze atat de repede, incat la 26 Octombrie era la Vadeni,adica la portile Targu-Jiului. Marele nostru Cartier nu se sperie, insa, tri-mite in grabs intariri, la 27 se produce contra atacul nostru §i la 29 inami-cul este azvarlit spre granit a in debandada, dupa ce lass in mainile noas-tre prizonieri §i tunuri.

Ora§enii de la Targu Jiu au aparat ora§ul for la podul Jiului cu surprin-zatoare indrazneala §i cu un splendid eroism; batrani, femei §i copii auuimit lumea, scriind o paging de glorie in istoria vitejiei nationale.

Germanii, furio§i de infrangerea tor, au profitat insa de aceasta apara-re ca sa trambiteze prin comunicate Ca armatele for sunt, in Romania, ex-puse la pericolul atacurilor perfide ale populatiei civile §i ca, prin urmare,sunt siliti sä se apere §i ca vor impu§ca fara mill femei §i copii, daca gu-vernul roman nu is indata masuri de incetare a acestor practici salbatice,contrarii legilor razboiului. Bombardarea ora§elor neinarmate §i omorireapa§nicelor for populatii era insa, desigur, in deplina concordanta cu codulrazboiului §i cu legile umanitatii!...

In sfar§it, aci ui -a f5.cut aparitia pentru prima data acea stranie, deacuma legendara, eroina nationals, Ecaterina Teodoroiu. Gasesc §i azi canu ne-am ocupat destul de ea, ca am trecut cu oarecare u§urinta peste ui-mitorul destin al acestei fete. Nici nu imi amintesc daca a fost decorata,tot ceea ce §tiu inainte de-a i se fi ridicat statui §i de-a fi fost consacrata cao personalitate legendara, este ca era o biata fats de taran din Vadeni, cafusese pana in ajunul razboiului servitoare la Ion Bumbe§ti, invit atorul, fi-ul cel mai mare al lui Dumitrescu Bumbe§ti, apostolul inceputurilor coo-peratiei noastre, ca se gasise §i ea printre aparatorii civil ai podului depeste Jiu §i ca de acolo plecase cu armata, de care nu s'a mai despartit pa-na la moarte.

Toti cei care au cunoscut-o inainte de razboi Bumbe§ti in primulrand au pastrat despre ea amintirea unei fete simple, fail nimic deose-bit. Toti cei cari au cunoscut-o in timpul razboiului ziceau Ca avea purta-rea §i infati§area unei adevarate iluminate. Nici nu se putea ca patria luiTudor sa nu aibe eroul legendar, in marea epopee a unitatii nationale.

Interesant colt de Zara este acest Gorj, cu populatia lui saraca dar cutezaure nebanuite de virtuti §i de insu§iri specifice geniului neamuluinostru!

Oricat de vie a fost insa bucuria de-o clips de la Jiu, ea nu putea to-tu§i sa compenseze ingrijorarile intemeiate pe care be simteam atunci depe urma desfa§urarii evenimentelor din Dobrogea. Se sfar§ise Luna cum sesfar§ise de-a lungul Carpatilor, dar jos in Dobrogea dezastrul era cumplit.Dupa luptele de la finele lui Septembrie §i stabilizarea frontului pe liniaRa§ova-Cobadin-Tuzla §i dupa diversiunea nenorocita de la Flamanda,Mackensen s'a oprit. Afars de mici hartuieli, frontul dobrogean a fost li-

49

nista vreo trei saptamani, dar era o liniste de rea augur. Ofensiva de laMonastir se oprise, Sarrail statea iarasi nemiscat, soldatii nostri, in tragicafor desnadejde, puteau cu drept cuvant sa repete naivele, dar expresivelefor versuri:

Mai Sarrail, Sarrail, Sarrail,Noi ne batem si to stai!"

Mackensen putea deci sa pregateasca in liniste un mare si incisiv atac;nici comandamentul bulgar, nici cel turcesc, nici marele cartier german, nui-au precupetit sprijinul lor.

La 19 Octombrie era gata si batalia a inceput printr'un bombardamentsalbatic. Prima si a doua zi trupele noastre au rezistat si nu ne putem de-cat fali cu insusirile ostasesti de care au dat si aci dovada. Din nefericire,trupele rusesti continuau sa lupte molatec, iar Generalul Zaioncicowski,care avea comanda intregului front, nu dadea nimanui impresia ca tine cuorice chip sa castige batalia.

In asemenea conditiuni, fireste ca rezistenta nu a putut fi de lungsdurata, Topraisarul, Cobadin si Tuzla cad rand pe rand, iar la 22 Octom-brie inamicul intra biruitor in Constanta. La 23 suntem nevoiti sa evacu-am Medgidia, iar la 25, dupe o ultima rezistenta a trupelor noastre, Cer-navoda este si ea ocupata, iar legatura cu restul tariff prin podul Carol Idistrusa. Armatele romane si rusesti se retrageau in dezordine spre Harp-va si Babadag, populatia, ingrozita, fugea inaintea inamicului care ardea sijefuia.

Dobrogea era pierduta.Era usor de inchipuit in ce stare sufleteasca ne aflam. La emotiile zil-

nice ale frontului de nord se impleteau necontenit, de o lung, emotiilefrontului dobrogean, iar acuma venea peste not si lovitura aceasta zdrobi-toare, nu numai din cauza consecintelor ei materiale, dar si prin latura eimorals.

Am muncit patruzeci de ani in provincia trans-dunareana, unde amprefacut o regiune devastate intr'un tinut in plina. propasire. Cheltuisemmilioane la Constanta cu portul si la Cernavoda cu podul de peste Dunare,aceste lucrari fund mandria noastra, dovada muncii si a putintei noastrecreatoare, iar acuma totul era distrus, totul era pierdut. Bulgarii, care treiani inainte se tarau la picioarele noastre ca sa nu intram in Sofia, se lafa-iau acuma ca stapanii intregii Dobrogi.

Era cumplita incercare pentru demnitatea noastra nationala.Prea cruderam incercati de soarta si totusi nu trebuia sa fie decat inceputul calva-rului nostru! Nu spun ca astfel cum se prezenta situatia in totalitatea eiam fi putut evita aceasta infrangere, dar desigur ca altcum s'ar fi petrecutlucrurile dace Rusii ar fi avut o atitudine deosebita, dace ar fi vrut sa lup-te cu adevarat. Dar Rusii nu se preocupau nici de Constanta, nici de Do-brogea, ei nutreau tot mai mult planul lui Alexeieff, adica Siretul si Duna-

50

rea, scurtarea frontului general. Ca sa scape de insistentele noastre §i aleAliatilor for luptau; dacd se nimerea sal invingd, bine, dacd nu, putin lepasa, poate chiar ca era mai u§or sa ajungd astfel la linia Alexeieff.

Ca toti oamenii care sunt in nenorocire, noi cunoqteam situatia qi to-tu§i, contra tuturor evidentelor, speram §i ne mai faceam iluzii. Inteo ata-re stare de spirit eram cand Mackensen §i-a inceput atacul de la 19 Octom-brie. Aveam oarecare emotii, bineinteles, dar mai putine decat in alteparti ale frontului, 6.6 §tiam ca dispunem de forte destul de numeroase.Comandamentul rusesc, cu aere protectoare, ne spunea mereu ca ne speri-am in zadar, ca nu este nici un pericol, ca frontul va rezista cu siguranta.Pe de aka parte, dupa multe staruinte, la care se asociaserd §i Aliatii, Ru-§ii se hotdriserksa trimita flota tor, spre a contribui la apararea Constantei.In naivitatea noastrd, ne inchipuiam ca vom asista deci la o luptd crance-nä, a§teptam minuni, cand cob flota ruseasca s'a plimbat in fata Constan-tei, a contribuit la incendierea depozitelor de petrol operatie pentrucare colaborarea for ne era de prisos a tras cateva focuri care nici nu auatins pe inamic §i au plecat apoi addugand o noua batjocura la toate bat-jocurile pe care Rusia ni le adusese cu un adevdrat sadism politic de la in-ceputul confraternitatii noastre militare.

Dealtminteri, invalluitd in fumul petrolului incendiat, Constanta erapustie cand Mackensen a ocupat-o. Din fericire de altfel, Cad Bulgarii erauporniti pe macel §i pe vandalism. Negasind locuitori sa -i mdceldreascd,furia for s'a ndpustit pe statuia lui Ovid, pe care au aruncat-o de pe soclu§i au pangdrit-o. Era un mijloc de a afirma superioritatea slavismului asu-pra latinitatii Romanilor. In curand Bulgarii erau meniti sal se ilustreze *iprin alte dovezi asemandtoare de superioritate culturald". $i cand magandesc a la 1913 noi pedepseam in Bulgaria fard mild pe soldatii no§tripentru o gaind nenorocitd nepldtita dupd pretul zilei! Marturisesc totu§ica dintre cele doua excese, prefer pe al doilea!

In ristimpul acestor evenimente a sosit Generalul Berthelot cu misiu-nea sa. De la prima intrevedere, Bratianu i-a pus chestiunea mentinerii luiIliescu §i precum era firesc, dansul a spus ca nu se poate rosti deocamdata,ca it roagd pe Bratianu sa -1 lase a lua cuno§tinta de tot ceea ce se petrecu-se, de situatia reald §i, totodata, ca sal intre in legalturd mai de aproape cudiferitii no§tri generali. In principiu, Berthelot credea ca nu am facut gre-§eli, ca nu puteam urma o aka tactics decat cea urmata de Marele nostruCartier §i ca, pand la proba contrail, nu ne sfatuieqte ca in mijlocul unoroperatii atat de grave §i atat de delicate, sa schimbam comandamentulsuprem.

A§a fiind, Iliescu a fost mentinut deocamdata, ail ca prin aceasta au-toritatea lui sa se fi restabilit. Dupd catva timp, Berthelot comunical luiBratianu rezultatele primelor sale cercetdri. Ele erau cam urmdtoarele: in-vinuirile ca planul a fost gre§it nu sunt intemeiate, parerea ca dupd Turtu-

51

caia planul primitiv trebuia rasturnat, este de asemenea neintemeiat. Mare-le Cartier facuse, in mijlocul unor greutati aproape unice, tot ce fuseseomene§te posibil. Altele i se pareau lui Berthelot punctele criticabile: ar-mata noastra nu qtia cu temei sal lupte dupa cerinlele razboiului modern,comandamentul nu se ingrijea indeajuns all formeze mase de rezerve, pecare sa le aiba apoi la indemana pentru orice eventualitate.

Prima critica era dreapta cu totii constatasem de mult aceasta inferio-ritate §i toll ofiterii no§tri superiori fara deosebire, poarta rispundereaei. Dup a doi ani de la izbucnirea conflagratiunii universale, trebuiau, eraudatori, sa tie macar in trasaturile for generale principiile conducatoareale razboiului modern qi sa nu a§tepte ca sa vie Generalul Berthelot §i ofi-terii francezi sa-i invete sa face o tranqee.

A doua critica mi s'a parut, din primul moment qi pans azi, cam ne-dreapta: de unde era sa mai avem rezerve? Nu aveam cu ce face fat a cerin-telor ambelor fronturi, ma mir chiar ca am putut prididi cu fortele de ca-re am dispus §i ca am reu§it sa ne refacem unitatile distruse, cand 'intr'oparte, cand intr'alta. Formatiunea rezervelor noastre era in primul rand infunctie de ajutoarele ce Ru§ii se hotarau sä ni le trimita §i, de ce nu amspune-o deschis, de atitudinea generals a Aliatilor. Daca ei ar fi mi§cat peoricare din fronturi, daca nu ar fi asistat ca spectatori la ofensivele germa-ne impotriva Romaniei, Hindenburg nu ar fi putut sa trimita un numaratat de mare de divizii inspre noi §i, prin urmare, numarul diviziilor noas-tre ar fi fost indestulator spre a tine piept inamicului, dupa toate prescrip-tiile artei militare. Planul pe temeiul aruia am intrat in actiune neputandfi executat din vina Aliatilor, ne zbateam §i noi cum puteam in mijloculunor greut5.ti care depa§eau puterile noastre.

E firept ca. Berthelot facea toate observatiile sale cu foarte mult tact,cu grija vadita de a nu jigni §i de a respecta legitimele noastre chinuri su-flete§ti. De altfel, era i el indignat de atitudinea Ru§ilor. Cateva zile dupasosirea sa, am intovar4it pe Vintila Bratianu in prima vizita pe care i-afacut-o generalului. Ne-a primit in casa de padurar a domeniului Coroanei,ce este a§ezata la nord de garb:, in intrarea padurii. Fara a ne ascunde seri-ozitatea situatiunii, ne-a imbarbatat prin optimismul sau firesc §i, mai cuseams, prin nota de absolute incredere in rezultatul final pe care ne-o adu-cea din Franta. E netagaduit ca prin prezenta sa ne facea sa sim%im maidirect ca avem Fingal noi, in incercarile prin care treceam, sprijinul Frantei,dar ne ascundea ceea ce am aflat pe urma: ca in acele momente tara luitrecea ea insaqi prin maxi greutati §i prin dureroase indoieli.

La vreo zece zile dupa dansul, Stavka ne-a trimis §i ea un reprezentant,in persoana Generalului Belaieff. Probabil ca Alexeieff nu voia ca Marelenostru Cartier &I fie sub influenta exclusive a francezilor. Aceasta misiunene convenea, fiindca ne dadea putinta sa fim in mai de aproape contactcu Inaltul comandament rusesc, de care totul depindea atunci. Speram ca

52

Fig.. .3: Regina Ilaria in vremea relzboiului lu la,si

. ;/!... ....;k2. ,1, ") A,

V,o' :6y',. /.%

,..:

1.-, ,... ..-ss , i2

,. ,,,, . ,

) .0.,,..7:-., a )A g,, ....e.,ot;., or, .,,,,-, 414..,-' Utr.7: .?.? ;

"et,

It

d r

.2

7 '2

4r

fo'mPf,. ,.: .

.er5, .0.%(°'.,046.4

fordke.f.

try

"1 2.7r. .1711'4k'

prezenta printre not a acestui general rus, martor al greutatilor noastre, vaputea smulge de la Stavka ceea ce nu ii puteam smulge nici prin interventi-ile noastre diplomatice, nici chiar prin staruintele Aliatilor. Speranta noas-tre trebuia sa fie insa de scurta durata, caci sub aerele lui dulcegi, Belaieffascundea aceea§i perfidie, aceea§i surds ostilitate impotriva Roma.niei, ca

superiorii lui ierarhici. Nu am putut deslu§i nici pans azi daca Belaieffse multumea sa execute cu o osta§easca docilitate ordinele ce primea, saudaca mai contribuia §i prin siml amintele sale personale sa sporeasca inad-misibila neutralitate §i scandaloasa atitudine a Stavkei. In orice caz, sigureste ca nu am avut a ne felicita de pe urma raporturilor noastre cu dansul.

Aceste nenorociri au a§ternut, cum era Si firesc, un val de tristete pes-te toti §i peste toate. Regele continua sa se arate stoic, suferea insa multfiindca la durerile tarn se adaugau §i acele personale, ce erau cu deosebirede cople§itoare. Din Germania ii veneau §tiri Ca familia Hohenzollern itrepudiase ca pe un tradator de neam, Imp aratul Wilhelm, cu zgomot §i cuforme insultatoare, it despuiase de toate gradele, onorurile §i decoratiunilepe care la avea in patria sa de origins, fratele sau Wilhelm Sigmaringen 11§tersese, pe el §i pe copiii lui, din lista membrilor acestei case, ii interziceasa mai poarte numele familiei Hohenzollern, pe care zicea Ca it necinstiseprintr'o infama tradare, precum §i sa beneficieze de prerogativele legatede acest nume istoric. Regele se a§tepta la unele manifestatiuni de acestfel, dar ele depa§eau prin brutalitatea for prevederile lui. Indeosebi, nu pu-tuse crede ca fratele sau, de care era legat printr'o atat de sincere iubire§i de mare intimitate, sa procedeze cu aceasta cruzime batjocoritoare§i inutile.

Regina i§i pastra tot curajul, nu §tiu daca i§i da bine seama de intreagaintindere a primejdiilor ce apasau asupra noastre, cred mai degraba ca nu,fiindca nu i se spunea tot adevarul. In once caz, gasea ca ceilalti erau preadescurajati, tendinta ei era sä is in deradere aceasta descurajare §i sa nuascunda supararea pe care i-o pricinuie§te. Se ocupa de spitalul ei de la Pa-latul Regal, pe Generalul Dragalina I-a ingrijit spre pilda cu un deosebitdevotament, §i in genere se ocupa mult de raniti, aducand pretutindeni uncuvant de imbarbatare §i de mangaiere. Fetele ei o ajutau in sarcina ei.

Bratianu infrunta furtuna cu multi tarie sufleteasca, iluzii nu mai a-vea, i§i luase masurile in vederea unei retrageri in Moldova, ce n aparea demult inevitabila. Grija lui de capetenie era sa smulga ajutoare de la Ru§i§i sa grabeasca sosirea armamentului fagaduit de Franta. Atitudinea opo-zitiei, care maraia prin colturi §i care cauta sa conspire cu Averescu, itcam enerva, i se p area meschina fat a de maretia vremurilor, iar invinuirilece personal i se aduceau nu it tulburau. Era de mult obi§nuit cu nedrep-tatea.

Pe not mini§tri insa, nu ne intrunea in consiliu, Costinescu murmura §icu drept cuvant, spunand ca nu strica, ca formele sa fie pastrate. Alecu

53

i

Constantinescu muncea dupa obiceiul sau si cauta, prin prietenia lui dinscoala cu Take Ionescu, sa apropie opozitia de guvern. Moron incepea sase gandeasca la evacuarea minunatei sale colectii de tablouri. Porumbaruera mai sters decat oricand. Dr. Angelescu se agita, cu mult folos, in jurulproblemei aprovizionarilor sanitare. Victor Antonescu, egoist cum era, su-ferea mai putin decat oricare din not si se multumea sa-si conduca depar-tamentul ca si cum am fi fost in vremurile fence de pace. Bietul Radovicitremura pentru singurul sau copil, care era mobilizat, deli nu tocmai inpericol. Jar Vintila Bratianu era covarsit la Ministerul de Razboi de omunca lesne de inteles.

In randurile opozitiunei situatiunea se men%inea cam aceeasi ca dupaTurtucaia. Fireste, criticile mergeau pans la blestem, dar fruntasii ei erauimprastiati si ac;iunea for nu se inchega sub o forma mai precisa, maiconcreta. Filipescu, dupa cum am vazut, murise, Take Ionescu ramasesesingurul exponent mai autorizat al curentului nationalist, dar el nu era o-mul masurilor eroice. Alerga la Costinescu, se certa cu Alecu Constantines-cu, mai vorbea cu Stirbey, mai vorbea cu Bratianu, voia sa intre in guvernsi totodata momentul nu ii convenea. *i, de altfel, de ce sa nu o recu-noastem, avea prea mult simtul realitatilor ca sal nu priceap a ca nu eraceasul loviturilor politice, inteligenta, ca si patriotismul sau, i-o martu-riseau.

Ceilalti nu aveau mare insemnatate. Misu Cantacuzino evolua intreFloresti, unde discuta cu Averescu, si Strada Atenei, unde it astepta TakeIonescu. Delavrancea se plimba melancolic pe strazile Bucurestilor, cufruntea cam plecata, fiindca avea impresia Ca imprecatiunile multimii serasfrang si asupra lui. Nu reclamase dansul razboiul cu atata inversunaresi, mai cu seams, se aratase oare cineva mai dispretuitor decat el de pute-rea Germaniei? Dimitrie Greceanu, in fine, deli trecut de cinzeci de ani,ceruse sa fie mobilizat si isi facea constiincios datoria pe front, in armatalui Prezan.

In lagarul germanofil domnea inca oarecare liniste. Carp tot nu se mis-ca de la Tibanesti, fiul sau Petre fusese ucis in luptele de la Oituz. Batra-nul de la Consiliul de Coroana era lovit drept in inima, dar rant, trebuiasa fie acuma si mai indarjit, de altfel mai mult spre nenorocirea lui, decatspre paguba neamului.

Maiorescu isi scria regulat memoriile, ca un filozof nepasator de zbu-ciumarile lumii. Cat priveste pe Marghiloman, el incepea sa creada ca cea-sul sau se apropie, numarul celor ce ii calcau pragul sporea direct propor-tional at inrautatirea situatiei pe front. El, bineinteles, profita de acesteprilejuri ca sa laude cumintenia politicii sale atat de dure adeverita zilnicprin desfasurarea evenimentelor. Dar ecoul criticelor si laudelor lui sepierdeau in umbra incaperilor casei din Strada Mercur, germanofilii nu cu-tezau inca sa ridice capul la lumina agorei.

54

Nenite§tii, Lupu Costachii, Mehedintii, Griguta Cantacuzino, stateaupitulati in vizuinile lor. $tirbey era imaginea vie a fatalitatii, se a§tepta latotul cu o dulce §i amabila resemnare, dar continua din toate puterile luisa ajute pe Bratianu la Palat, unde mai mult decat oricand in aceste vre-muri grele incercau sa se tese fel §i chipuri de intrigi.

Eu marturisesc ca am trecut in aceste saptamani prin cea mai dureroa-sa criza sufleteasca din viata mea. Eram convins ca nu vom putea scapade nenorocirea invaziei straine, tot ceea ce vedeam, toate rationamentelemele ma duceau matematic la aceasta concluzie. In schimb, in jurul meu,colegii, cercurile militare pe langa Marele Cartier §i misiunea franceza, ofi-terii straini, corespondentii aliati care veneau pe la cenzura, toti aveauconvingerea contrara. De fapt, singur Bratianu era in totul de parerea mea,dar evita sa mi-o marturiseasca, ca i Barbu $tirbey, care adesea nu se mul-tumea sa vorbeasca de Ia§i, ci ne §i vedea pe toti refugiati la Odesa. Ciu-dat, dar cu cat nenorocirea imi parea mai evidenta, cu atat pared se ridi-cau mai numeroase in jurul meu glasurile care ma desminteau §i care a-veau aerul sa ma invinuiasca de impresionabilitate §i de pesimism.

Fire§te, nu imp arta§eam gandurile mele negre decat la cativa prieteniintimi, dar sufeream ingrozitor. La perspectiva tarii invadate, a Bucure§ti-lor ocupati, a atator colturi scumpe necinstite de inamic, la tabloul sfor-tarilor noastre de decenii distruse, a populatiunilor inspaimantate, para-sindu-§i caminul §i avutul, se adauga pentru mine tainica speranta cal, to-tu§i, nu va fi a§a, ca ma in§el, ca sunt un emotiv, victima unei descurajarinepermise. i atunci cautam sa aflu de la Bratianu, de la Vintila, de la Ili-escu, de la toti, §tiri, amanunte, preciziuni, doara §i doara ma voi puteaconvinge a nu am dreptate, ca siguranta invaziei, ce zilnic se intiparea maiputernic in mintea mea, este o simpla stafie, ca situatiunea nu este a§a degrava cum ap area ochilor mei.

Dar era in zadar, dupa o clips de nadejde, convingerea, fatala mea cer-titudine, punea iar stapanire pe mintea §i pe sufletul meu. Pot spune caam de§ertat atunci pans la ultima picatura cupa chinuitoarelor alternative.Imi aduc aminte ca, in prada acestor framantari, aim imi terminam mun-ca la cenzura, plecam de cele mai multe on singur §i rataceam pe inseratepe strazile pustii §i indepartate ale ora§ului. Nimeream cateodata la IancuProcopiu, care, rob al unei puternici discipline morale, cauta sa ma imbar-bateze, dar imi alina zbuciumul sufletesc tocmai fiindca sub aparenta lini§-titei sale sigurante ghiceam la el aceea0 credin%a in neputin%a noastra de-ainlatura dezastrul. Pastrez de atunci memoriei sale o amintire pioasa §i a-runc in fiecare an o Hoare pe mormantul lui, de atatia uitat.

Cand ma gandesc Ca s'au g5.sit in urma oameni care sa-mi faca o invi-nuire ca., prevazand ceea ce ceilalti nu au prevazut, am suferit atat de a-danc in sufletul meu de om, in mandria mea de Roman, in demnitateamea de membru al guvernului care declarase razboiul. Ar fi vrut ei oare sa

55

fiu nepasator la durerile Orli mele, sa ma bucur de prapadul pe care IIvedeam venind? Din toate Invinuirile care mi s'au adus in decursul cariereimele politice, niciuna nu m'a durut mai mult decat aceasta. Si Imi parerau ca tocmai un vechi prieten ca Dr. Lupu, s'a facut ecoul for la Ateneu,Intr'o §edinta furtunoasa a primei camere post-belice.

Oricum a§ fi flind, in aceasta stare de spirit, care de altfel a Incetat a-proape cu desavar§ire cu Inceperea invaziei, fire§te ca propunerea MarteiBibescu, de-a veni in fiecare sears sa pranzesc §i sa dorm la Mogo§oaia, nuputea decat sa-mi surada. Dupa o zi de griji, de munca, de emotii, eramsigur ca gasesc o atmosfera fermecatoare, conversatii interesante, odihni-torul climat al unei inalte intelectualitati. Fiindca oricare ar fi defecteleMartei Bibescu, scaderile ei de pe urma carora a f5.cut atatea penibile gre-§eli, un lucru este netagaduit §i anume ca aceasta femeie are o inteligentareala, iar in raporturile ei de fiecare zi, cel mai placut caracter ce se poateInchipui. Ve§nic bine dispusa, §tiind ca nimeni sa petreaca de pe urma vie -Iii ce se desfa§oara in jurul ei, prinzand cu un scepticism ironic slabiciuni-le omenirii, dansa privind mereu cu un viu §i aproape barbatesc interesmarile ciocniri de idei §i de interese din vremurile noastre. Regina a avutdreptate cand a spus odata: Da, recunosc ca. Marta este plina de cusururi,dar viata f5.ra ea ar fi mai putin placuta!"

Ii datoresc in acele zile grele dulcea seninatate a unor seri neuitate,in amintirea for i-am ramas prieten credincios, chiar cand toti ii Intorceauspatele §i cand con§tiinta mea o condamna. La Mogo§oaia in acele vremurivenea foarte des §i ata§atul militar englez, Colonelul C.B. Thompson, aziLord Thompson of Cardington, membru pe viata al Camerei Lorzilor,membru influent al partidului laburist §i ministru in diferite formatiuniale acelui partid. Colonelul Thompson era o interesanta personalitate, unuldin cele mai daca nu cel mai paradoxal spirit ce am intalnit in viatamea. Dar paradoxul la el era mai mult un prilej de a distra pe altii §i de ase distra pe el insu§i. In realitate, avea o viziune foarte justa a lucrurilor,din primul moment a inteles pe Bratianu §i, in limitele posibilitatilor salede atunci, 1-a sprijinit mai mult ca oricare alt diplomat. Dar nu numai atatin ceea ce prive§te atitudinea Aliatilor la intrarea noastra in razboi, in ce-ce ce prive§te oportunitatile pe care le ofera frontul de la Salonic, in ceeace prive§te conditiile pacii, prevederile ce ni le expunea la Mogo§oaia s'auadeverit cu o surprinzatoare preciziune. Destul de indiferent cand era vor-ba de interesele altora, era ca orice bun Englez, implacabil cand era vorbade interesele fundamentale ale puterii britanice.

Il vad Inca, Inalt, subtire, distins, in uniforma lui albastra inchisa, a-proape neagra, a geniului englez, cu spatele la sobs, leg5.nandu-se candpe un picior, cand pe celalalt §i spunandu-mi scandat, cu accentul carac-teristic al rasei sale: ,,Monsieur le Ministre, cette guerre ne finira que lor-sque la flotte anglaise sera entree dans le canal de Kiel!" Pentru mine con-

56

vorbirile erau pretioase, aflam punctul de vedere al comandamentului aliati puteam totodatd verifica prin el credintele Marelui nostru Cartier Gene-

ral. In fond, era de parerea mea, dar se credea dator sd-mi ascunda adeva-ratele sale credinte. Un nor intuneca insd cordialitatea acestor relatiuni,fiinded simteam cal Thompson nu poate intelege durerea noastra fats depericolul unei invazii. Pentru el Romania era o hand strategics, tragea peea fa-id mild linii dupd nevoile rdzboiului, nu isi dadea seama ca pentrunot fiecare din aceste linii erau, insa, taieturi adanc brazdate in carneanoastra, care ne zdrobeau sufletele.

Am fost slit sä iau un dejun la el in ziva in care Constanta cadea §i ve-deam ca nu pricepe emotia mea. Dacd flota germand ar fi patrus in acelmoment la Suez, sau la Aden, ne-ar fi priceput pe data. Unii vor spune: e-goism britanic; nu, pur §i simplu egoism omenesc. Dar cati sunt acei caripot pricepe durerile altora, cand nu le-a fost dat sal le indure §i ei?

Intr'una din aceste seri, la 2 Noiembrie, abia ne sculasem de la masa §iauzim telefonul zbarnaind cu o suspects insistentd. Am banuit ca erauve§ti rele de la Buftea. Inteadevar, de catva timp ultimul copil al Reginei,Principe le Mircea suferea de febrd tifoidd §i starea lui se agravase. Cum acontractat copilul boala, era cu atat mai curios, cu cat nu ie§ise din parculcastelului §i ca in intreaga localitate nimeni nu fusese atins de aceastaboard. Telefonul ma vestea ca murise §i Bratianu ma chema degraba laBuftea. 0 maqind §i venise sd ma ia, iar in cateva minute am sosit acolo.Cand am ajuns, micul Principe isi ddduse obtescul sfarOt numai de vreojumdtate de ors. Cu Bratianu §i cu Barbu Stirbey, am patruns in cameramortuara. Copilul, palid, invelit intr'un cearceaf alb §i inconjurat de flori,era intins pe patul sat', la picioarele caruia Regele i Regina, in genunchi,plangeau zguduiti de o puternica durere; ceilalti copii regali, in lacrdmierau alaturi de guvernanta englezd §i dansa foarte emotionatd. Preotul sa-tului citea rugaciunile mortilor, cu o voce tanguitoare; not trei, nemi§catilangd u§d in celdlalt colt al ()dal, o odaie in care petrecusem atatea zilevesele ale tineretilor mete.

La 80 kilometri, tunul inamic bubuia §i soldatul roman nu §tia dacava putea sa-i mai ling piept. Aceasta scend avea ceva Adam dramatic, erascris ca moartea §i nenorocirea sd ne loveasca in toate felurile. Oricat detare ai fi fost, nu puteai sa nu fi impresionat de aceasta noud lovitura pen-tru familia regall in mijlocul infrangerilor cumplite ale tarii. Nu mai eradesf4urarea nenorocita a unui rdzboi, era un fel de conspiratiune genera-la a tuturor calamitatilor.

Regele, de§i foarte afectat, se ardta, precum ma a§teptam, plin de cres-tineasca resemnare, in schimb Regina era prapadita. Ea nu era obi§nuitacu nenorocirile, pans atunci nu cunoscuse nici macar adversitate. Pentruprima oars soarta o lovea in ceea ce era mai scump sufletului ei, intr'unuldin copii. Mintea ei nu concepuse o asemenea drama, nu ii venea sa creadd

57

realitatea caci aceasta femeie rasfatata socotea aceasta incursiune a mortiiin durerea §i in uimirea ei ca un fel de insults personals pe care Providen-la i-o aducea. Din ziva aceea Regina nu a mai inaintat in viat a cu aceea§isplendida §i suprema siguranta pe care o avusese in trecut.

Cu Regele am luat dispozitiunile cuvenite pentru inmormantare. Cutoata situatiunea din ce in ce mai ingrijoratoare a frontului, dansul tineaca ceremonia sa se faca intocmai ca in timp normal, adica cu tot fastul re-gal. Principe le urma sa fie adus la Cotroceni a doua zi cu un tren special,transportat in biserica lui Serban Voda Cantacuzino din curtea Palatului§i inmormantat acolo dupa o slujba la care toate autoritatile civile §i mi-litare, precum Si corpul diplomatic, trebuiau sa fie convocate.

In calitatea mea de ministru al cultelor, urmam sa execut aceste dispo-zitiuni §i astfel tot mie, care avusesem in timpul neutralitatii tristul privi-legiu de-a inchide in mormintele for pe Regele Carol §i pe Regina Elisabeta,mi-a fost data §i misiunea de-a ingropa in timp de razboi pe ultimul vlastaral dinastiei noastre. In calitatea mea de mare cenzor, imi revenea sarcinasa comunic §tirea presei §i strainatatii. Am redactat deci cu Bratianu cu-venitele comunicate §i ma pregateam sa plec, cand Barbu Stirbey ma o-pre§te: Regele mai avea o dorinta, voia sa expedieze o telegrams la Sigma-ringen §i cerea sa se is la telegrafia fara fir masurile in consecinta. Curios,Regele gonit, insultat, terfelit, tinea sa aduca la cunWinta, peste fronturi§i peste toate ostraciz5xile fratelui sau, in conceplia lui totu0 §eful caseilui, moartea acestui Hohenzollern repudiat. Familiile regale au ciudateniisuflete§ti izvorite probabil din protocolare atavisme, care scapa cu desa-var§ire patrunderilor noastre de simpli muritori.

Prin urmare, ceremonia inmormantarii a avut loc dupa ceremonialulprescris. Biserica era plina de ofiteri, misiunile toate in mare tinuta, corpuldiplomatic stralucitor in uniformele sale aurite §i evocatoare ale unor we-muri apuse, mini§trii,inaltii demnitari, toti frunta0 politici afara, bine-inteles, de Carp tinusera prin prezenta for sa manifeste familiei regalesimpatia for personals Si sincera compatimire a tarii.

Afars timpul era minunat, una din acele zile prin care toamna tinesa-§i mai crate incaodata spledoarea, inainte de a dispare in intunecimileiernii.

Pe front tot ve§ti rele, grija in toate sufletele. Atunci am auzit pentruprima data rugaciunile pentru ingroparea pruncilor, frumusetea for esteneintrecuta, iar revelatiunea for stapanete §i azi amintirea ce pastrez des-pre inmormantarea sarmanului copil, care in trecerea lui de patru ani peacest pamant a fost sortit sa fie Principe le Mircea al Romaniei.

58

CAPITOL UL DOUAZECI ,F I OPT

DEZASTRUL SE PRECIPITAFALKENHAYN TRECE CARPATII I MACKENSEN DUNAREA

Dace la inceputul lui Noiembrie cineva ar fi aruncat asupra situatiuniigenerale a fronturilor noastre o privire superficiala, ar fi putut conchideca ea nu este tocmai a§a de ingrijoratoare.

Inteadevar, in Carpati incercarile Germanilor §i AustroUngurilor dea strapunge frontul ramasesera zadarnice, ba in cele din urma armatelelui Falkenhayn suferisera o serioasa infrangere la Jiu. In Dobrogea, Con-stanta §i Cernavoda erau, ce e drept, pierdute, dar Mackensen inainta incetspre regiunea Babadagului.

Pe de alts parte, Ru§ii se hotarisera, in sfar§it, sal trimita ajutoarele ceatata vreme fusesera cerute de noi. Patru corpuri de armata erau trimise inMoldova, ele trebuiau sa ocupe frontul de la Muntii Calimanului pane laTrotu§ §i sa inceapa o puternica ofensiva impota-iva trupelor austro-un-gare din acel sector. Iar noi, in schimb, puteam retrage de pe front catevadivizii din armata Prezan §i constitui, astfel, rezervele pe care GeneralulBerthelot le tot preconiza. Generalul Lecitki era insarcinat cu comandaacestor puternice unitati ruse§ti, alte patru corpuri ruse §ti (cloud existente,plus cloud noi) se §i aflau in Dobrogea. Ru§ii preluau asupra for aparareaaproape exclusive a acelui front, Zaioncicowski era indepartat de la o co-manda la care se aratase atat de nedestoinic ca sa nu zicem mai mult§i inlocuit cu Generalul Sacharoff, care se dovedise unul din cei mai bunigenerali ai armatelor imperiale.

Rama§itele diviziilor noastre erau retrase de pe front §i trimise in refa-cere spre nordul Tulcei, in regiunea Brailei. Ele puteau, alaturi de diviziilePrezan, spori rezervagenerala a armatei noastre in vederea viitoarelor even-tualitati. Prin urmare, cu un atac rusesc §i cu trupe ruse§ti in rezerva la in-demana, frontul de nord putea rezista, iar cu o puternica armata Sacha-roff, inaintarea inamica se putea opri la sud. Afars de aceasta, iarna se a-propia in curand, indeosebi in munti orice ofensiva mai serioasa a inami-cului devenea acuma imposibila.

Pena la un oarecare punct, rationamentul era just. Din nenorocire, ca

59

§i planul nostru initial de razboi, valoarea lui era in functiune de buniicredincio§ii nowi Aliati. Ca sa fie valabil, trebuia in primul rand ca Ru§iisa execute cel putin acest plan la timp §i cu toata hotarirea, iar in al doi-lea rand, ca Aliatii sa nu alba pe celelalte fronturi o asa atitudine, incatHindenburg §i Ludendorff sa adune fare grija zeci de divizii spre a intaricu ek armatele lui Mackensen §i Falkenhayn.

Ori ce s'a intamplat, armatele din nordul Moldovei nu soseau decat cuo revoltatoare incetineala §i de ofensiva for serioasa nici vorba nu a fost.Iar Saharoff se dovedea din primele zile un al doilea Zaioncicowski. In fine,de la Dunkerque pana in fundul Alsaciei, de la Baltica pan5. la Vatra Dor-nei §i de-a lungul Intregului front de la Salonic, domnea o lini§te deplina.Comandamentele aliate preg5.teau o mare ofensiva pentru primavara vii-toare §i augurii de la Pless o §tiau.

In asemenea condi %ii, situatiunea era aceea.i ca §i la Inceputul razbo-iului: Romania era puss in fata unei sarcini care depa§ea puterile ei, ceeace se intamplase o data, trebuia sa se intample §i a doua oars. De asta da-ta, insa, dezastrul invaziei devenea fatal. *i asa a fost.

Germania trecea printr'o criza grozava, granele qi petrolul roman de-veneau pentru ea o necesitate vitals, de aceea trebuiau cu orice pret ocu-pate Muntenia §i Oltenia, pus mana pe acest insemnat granar cat §i pe pre-tiosul Bazin petrolifer. Incercarea era at atat mai ispititoare, cu cat nu maiincapea acuma nici o indoiala pentru inaltul comandament ca lupta urmasal se dea cu Romania singura, caci Rusia, departe de-a fi un pericol, se do-vedise a fi un adevarat auxiliar.

Planul german era grandios. Falkenhayn trebuia sa strapunga frontulCarpatilor, unde va putea sa o faca mai u§or §i cat mai repede. In acela§itimp, Mackensen trebuia sa treaca Dunarea, cele cloud armate urmau sa-§idea mana in campia romaneasca, sa distruga armata romans in retragere§i sa-i urmareasca rama§itele pans la portile Moldovei, sau ale Odesei,dupa cum o vor ingadui vremea §i imprejurarile.

Fire§te ca nu puteam avea cuno§tint a de acest plan §i, de altfel, pare-rile erau impartite. Sub influenta lui Berthelot, care nu cuno§tea Inca va-loarea fagaduielilor ruseqti, Marele nostru Cartier era in dispozitii mai multoptimiste. Dupe lnfrangerea de la Jiu, dupa rezistenta opusa de trupelenoastre in toate trecatorile, se socotea ca Falkenhayn nu va avea vremeasa faca pana la venirea zapezilor o tentative serioasa de spargere a frontu-lui. Trecerea Dunarii cu o puternica armata ruseasca in spate era socotitaca putin probabila.

Bratianu nu imparta§ea deloc aceste dispozitiuni increzatoare de laParis. Felul cum soseau ajutoarele rusesti, inactiunea Aliatilor pe toatefronturile, relativa lini§te in Carpati mai cu seams, faptul ca dupa ca-derea liniei Cernavoda-Constanta Mackensen nu staruise energic in urma-rirea trupelor ruso-romane, toate acestea erau pentru el semnul ca Germa-

60

si

si,

nii pregatesc ceva. Indeosebi se temea de o trecere a Dunarii, §tia cat deslabe erau posibilitatile noastre de a o apara. Nu putea crede ca. Macken-sen nu va cauta sa profite de aceasta vadita inferioritate. $i cu totii tra-iam deci in infrigurarea weptarii.

Falkenhayn a ales Jiul ca loc de strapungere; erau acolo cloud trecatoriparalele, Vulcanul §i Jiul, multe poteci laterale §i, pe de alta parte, not nuaveam pe acel sector at frontului deck o perdea subtire de trupe: o singu-ra brigada. Ii trebuia, ca sa reu§easca, sa ne surprinda, Jiul intrunea decitoate conditiunile pentru o atare surprindere.

S'au facut in urma imputari serioase Marelui nostru Cartier ca lasaseacel punct at frontului atat de slab aparat. A fost fara indoiala, o mare gre-§eala. Spre justificarea lui se poate, Inca ca sa fim drepti invoca §iunele circumstance u§uratoare.

Prima: eram tocmai in epoca constituirii rezervelor cerute de Berthlot.A doua: eram angajati in lupte grele in celelalte trecatori, care ne absor-beau toate disponibilitatile. In fine, carpind mereu mantaua lui Arvinte,aceasta se ingustase de tot. Dar alta este adevarata vina a Marelui nostruCartier: nu a crezut niciodata ca inamicul va incerca acolo strapungereafrontului, cad i se parea un punct prea periferic, prea indepartat de inimatarii. Ca sa scape de raspunderea acestei vini, nu mai putea recurge la nicio scuz a.

De§i, la urma urmei, nu trebuie exagerata nici aceasta vina. Sa presu-punem ca in loc de o brigada am fi avut la Jiu cateva divizii §i ca am fioprit ofensiva lui Falkenhayn in acel punct, Mackensen tot trecea Dunarea;trebuia sa luam din diviziile Carpatilor ca sa le indrepta: m impotriva lui §itot acolo ajungeam. Inca o data, in felul cum se infati§au lucrurile, pro-blema in sine era insolubila. De ce sa aruncam asupra unor bieti ofiteriinvinuiri care treceau cu mutt peste posibilitatile tor?

Ziva de 11 Noiembrie fusese sorocita de Falkenhayn pentru Incepereaatacului sau. Ca sa-§i ascunda mai bine gandurile, a reluat cu energie luptape toata intinderea Carpatilor. Generalul Gerok ataca violent la Oituz, un-de Eremia Grigorescu, in urma unor atacuri admirabile, are prilejul sal ca§-tige o noua izbanda, respingandu-1 peste granit a. In valea Prahovei se dau,cu ajutorul artileriei grele lupte indarjite, in urma carora pierdem Clabuce-tul §i linia noastra de aparare se apropie de Sinaia. In sectorul Campulungde asemenea Germanii exercita o presiune puternic5. §i, dupa cateva zilede lupte, cu toata apararea diviziilor noastre, reu§esc sa ocupe Lere§ti.

In sfar§it, pe Olt §i pe Topolog armata noastra e mereu nevoita sa ce-deze teren, caci inamicul, printr'o serie de atacuri foarte me§te§ugit con-duse, o love§te din toate partite deodat5. §i nu-i lass nici o clips de ragaz.In acest timp, insa, puhoiul se revarsa fara greutate peste muntii Jiului, caun adevarat val. Sarmana noastra divizie a fost eroica, a tinut piept douazile unor forte cu mutt superioare din toate punctele de vedere, dar la 13

61

rezistenta ei a fost zdrobita, linia Bumbesti-Sambotarul era cucerita si la15 Noiembrie Targul-Jiului era ocupat.

Mare le Cartier trimite imediat ajutoare pe dealurile din dosul Targul-Jiului, unde facem o ultima incercare de a respinge inamicul. Sub condu-cerea Generalului Paraschiv Vasilescu se dau in 16 si 17 lupte de care pu-tern fi mandri, superioritatea Germanilor era insa prea mare pentru caatata eroism sa poata duce la vreo izbanda. In cele din urma, rezistentanoastra este si aici zdrobita, trupele noastre trebuie sa se retraga in grabs,Filiasii cad la 18 Noiembrie si Craiova la 21 Noiembrie. Falkenhayn isiindeplinise misiunea, frontul era strapuns, Romania invadata. ImparatulFranz-Josef isi sfarsea dup5. 68 de ani nenorocita domnie intr'un apus deglorie.

De-acuma speranta era incercarea de-a opri inamicul pe linia Oltului,de aceea se si iau la Peris masurile in consecinta. Dar bineinteles, situatiaera din ce in ce mai grave, v5.dit nu dispuneam de fortele necesare pentrua organiza apararea serioasa a unei linii care se intindea de la Dunare pansla nord de Ramnicul-Valcei. Iar pe de alts parte, inamicul se dovedea pefiecare zi mai numeros, inainta cu o repeziciune nimicitoare si se revarsain toate direc%iile. Grosul armatei venea de la Craiova-Slatina, o alts co-loana prin vaile Valcei infra in Dragasani, o a treia isi facea aparitia laCaracal.

In diminea%a de 23 Noiembrie situatia generals a fronturilor era urma-toarea: de-a lungul Moldovei, liniste; pe valea Prahovei si la Campulungrezistam, dar presiunea dusmanului era mare; la Arges, linia Suici cazusesi ne retragem spre Curtea de Arges, aparandu-ne greu poziiiile, trupelenoastre fiind cu desavarsire sleite; toata Oltenia era ocupata, inamicul in-tra in Caracal, ultimele ramasite ale armatelor noastre treceau Oltul, dis-trugand podurile de la Dragasani si Slatina.

In Dobrogea, Sacharoff, dupa ce contra-atacase pe Bulgari, dupa ce re-cucerise Harsova, se oprise in fata liniei Boascic-Topalu-Tasau, cea mai in-gusta parte a intregii Dobrogi, unde dusmanul se intarise puternic si semuliumea, deli avea asupra lui superioritatea numerics, sa-1 hartuiascaprin mici lupte fare de nici un folos.

Dupe cum se vede, toata atentia noastra se concentra pe Olt, spre aco-lo se indreptau slabele noastre rezerve, cand, de-o data, ne vine stirea cain zorii zilei, pe o ceat a adanca, Mackensen, in fruntea unor numeroasetrupe compuse din Germani, Bulgari si Turci, trece Dunarea la Zimnicea.La 24, Zimnicea este luata si vestitul Maresal inainta spre Bucuresti printrei directii deodata, pe la Alexandria, pe la Draganesti si pe la Giurgiu.Invazia era generals si situatia desperate. Rezistenta pe Olt devenea impo-sibill, ultima salvare era o mare batalie in fa %a Bucurestilor, pentru a opri,dace se mai putea, inaintarea lui Mackensen si a lui Falkenhayn, precum siconcursul efectiv al Rusilor pentru aceasta supreme incercare.

62

De data aceasta §i Aliatii erau alarmati, interventia Romaniei lua pro-protiile unei catastrofe, Germania scapa de pericolul infometarii §i, prinurmare se putea ridica mai amenintatoare impotriva lor. Se auzeau mur-mure la Paris §i la Londra impotriva acelora ce nu §tiusera sa fereasca En-tanta de aceasta primejdie.

In acest timp, la Bucure§ti consternarea era generals, nu mai era insa niciceasul recriminarilor, nici ceasul tanguirilor, era ceasul hotaririlor. Situatiatrebuia privita barb ate §te in fat a. 0 serie de probleme urmau sa fie de urgen-t a rezolvate: daca ultima batalie aveaun rezultat fericit,cu atat mai bine, dartrebuiau luate masurile in vederea ipotezei mai probabile, aceea a evacuarii.

Regele, guvernul §i parlamentul trebuiau sa plece la Ia§i, spre a se re-trage cu armata pans unde o vor cere crudele necesitati ale razboiului. Totce putea interesa apararea nationala trebuia trimis grabnic in Moldova; ce-ea ce nu se putea transporta, trebuia distrus, ca cel putin sa nu foloseascainamicului. Tezaurul statului, al bancii nationale, casa de depuneri, princi-palele bogatii artistice, arhivele diplomatice trebuiau §i ele duse la Ia§ispre a nu cadea prada nimicirii sau lacomiei du§mane.

Bratianu ne convoaca deci in consiliu, de-acuma ne intruneam in fie-care dimineat a la Costinescu acasa. Eram pui in curent cu ultimele eveni-mente §i luam hotaririle dictate de gravitatea imprejurarilor. Bratianu sta-bilise cu Take Ionescu intrarea sa §i a amicilor sai in guvem, situatiuneaera prea tragica pentru ca cel putin cei ce fusesera partizani ai aceleia§ipolitici sa-§i dea mana in interesul superior al patriei. Data intrarii oficialeramasese sa se fixeze ulterior, deocamdata Take Ionescu §i cu prietenii saiasistau insa la §edintele consiliului de mini§tri, hotaririle le luam de co-mun acord, ele erau numeroase §i erau delicate.

Inteadevar, nu era destul sa iei o hotarire de principiu, aplicatiunea eipractica dadea na§tere la fel de fel de greutati, care toate trebuiau soluti-onate. A§a, spre pilda, ministerele erau transportate la Ia§i, dar la Bucu-re§ti nu ramanea nimeni? In grija cui erau lasati functionarii can prin na-tura atributiunilor lor trebuiau sa stea pe loc? Cu lara ocupata sau nu,§colile nu puteau sal fie inchise, preotii nu i§i puteau parasi bisericile, ju-decatorii, primarii erau datori sa stea neclintiti la posturile lor.

Fiecare ministru a fost a§adar insarcinat sa studieze amanuntit nevoiledepartamentului sau, sal is masurile cuvenite §i sa inceapa sa o faca fai-aintarziere. Privind inapoi, cred ca, lasand la o parte mici gre§eli, ne-amachitat cu totii foarte bine de aceasta penibila misiune. Numai doua de-partamente trebuiau evacuate in intregimea lor, razboiul §i extemele.

Vintila Bratianu luase de mult, pe nesimtite, masuri, cand frontul afost rupt la Jiu, de fapt stabilimentele militare, precum §i principalele de-pozite ale armatei, erau de mult in Moldova. Acolo se concentrau §i apro-vizionarile de tot felul, atat pentru trupa, cat §i pentru populatia civila.Putine masuri prin urmare ramaneau acuma de luat.

63

Aliatii au ridicat, insa, atunci o pretentie: sa distrugem toate exploa-tarile noastre petrolifere. Dupa informatiile lor, Germanii aveau o nevoieabsoluta de petrol, rezervele lor erau pe sfarsite, nu trebuia sa li se oferecu nici un chip prilejul sa se aprovizioneze din bazinul petrolifer al Roma-niei. Englezii, indeosebi, dadeau acestei probleme o foarte mare insemna-tate. Oricat de dureros ar fi fost, nu puteam refuza aceasta cerere a Aliati-lor noastri care de altfel coincidea si cu interesele propriei noastre aparari.

Dupa discutii in consiliul de ministri, Bratianu a cerut numai ca Aliatiisa is asupra lor despagubirea pagubelor. Sir George Barclay, in numele lor,a adresat lui Bratianu a scrisoare, prin care ei isi luau acest angajament fa-ta de Romania.

Porumbaru, in schimb, se incurca cu totul, deli cu personalul sau re-dus si at datoria lui de a-1 evacua la Iasi in totalitatea lui, sarcina sa erafoarte usoara.; nehotarit cum era, a dat ordine si contra ordine atat decontradictorii, incat o serie de coconasi de la externe au gasit mijlocul saramana la Bucuresti $i sa ne dezonoreze pe urma prin purtarea lor in tim-pul ocupatiunii.

Eu, la Ministerul de Instructie si la Culte am lasat majoritatea functi-onarilor pe loc, am expediat la Ia§i, impreuna cu secretarul general, caredealtminterea era iesean, pe aproape toti directorii si pe administratorulCasei Bisericilor, at o echipa redusa de functionari subalterni. Adminis-tratorul Casei coalelor, vrednicul Mihail Popescu, era prea bolnav ca safie luat de la casa lui, i-am lasat deci ministerul in sarcina.

De departamentul meu depindeau arhivele si muzeele, am convocat pedirectorii lor si am stabilit impreuna lista obiectelor mai de seams care, cuingrijire impachetate, au fost toate expediate la Iasi. Cand aceasta opera-tie era in curs, ma pomenesc intr'o buns zi at Tzigara-Samurca§ cu unordin al Marelui Cartier autorizandu-1 sa colinde manastirile pentru ca saridice lucrurile de pret si sa be trimita de asemenea spre pastrare in Mol-dova. Eu eram invitat pur si simplu sa dau concursul ministerului pentrugrabnica aplicare a acestui ordin.

Eram furios, caci era o indoita necuviinta a Marelui Cartier, care nuavea ordine sa-mi dea si in once caz nu intr'o chestiune de aceasta natura;era o necuviinta a lui Tzigara, care era subalternul meu si nu avea dreptulsa hotarasca peste capul meu de afacerile departamentului a carui condu-cere $i raspundere o aveam. Am intervenit imediat la Peris. Ce se intam-plase? Tzigara se dusese direct la Scroviste, smulsese Regelui o hotarire,dictase birourilor Marelui Cartier un ordin in consecinta si venise sa mi-1notifice si sa ma transforme in agentul sau de executie. Bineinteles, expli-catii, scuze, regrete si o strasnica scuturatura domnului care sub ocupatieavea sa mai faca si altele.

Marturisesc ca nici nu as reaminti acest incident, daca consecintele luinu ar fi fost funeste. Sa luam principalele tezaure ale muzeelor $i arhivele

64

statului in fata invaziei inamice era o precau%iune elementary §i o adevara-ta datorie. De aceea, consiliul de mini§tri a §i luat aceasta hotarire, nu potsa o regret, oricare ar fi fost ulterior consecintele. Dar sa aduni evanghelii,vase sfinte §i vestminte preote§ti prin manastiri, era exagerat. A§a socoti-sem eu cel putin §i desigur ca daca Tzigara nu s'ar fi apucat sa faca excesde zel §i sal se amestece acolo unde nu Il privea, manastirile noastre ar aveainca i azi, daca nu in Intregime, dar desigur in marea for majoritate odoa-rele care au facut bogatia §i faima for de-a lungul veactu-ilor.

La cenzura am procedat la un triaj complet al personalului, multi lite-rati mai in varsta inscri§i ca voluntari sau mobilizati pe la partile sedenta-re, au fost demobilizati. Dintre tineri, cei mai multi au fost trimi§i pe frontun numar restrans, cei ce se aratasera mai destoinici in indeplinirea inda-toririlor tor, au fost singuri mentinuti in serviciu §i au plecat la Ia§i in ulti-mul minut. In timpul cat am lucrat la luarea acestor dispozitiuni, nu amvazut de loc pe Colonelul Verzea. Deoarece eram foarte ocupat §i preocu-pat §i deoarece, la urma urmei, nu aveam nimic direct de lucru cu el, nuam dat nici o important a lipsei sale. Pe de aka parte, §tiam prin cei de lacenzura §i de la caile ferate ca se lucra cu febrilitate la po§ts pentru eva-cuarea personalului §i a materialului. A§a incat nu numai ei, dar niciunuldin jurul meu nu putea sa aibe nici cea mai mica banuiala in privinta lui.

In sfar§it, tot atunci s'a intamplat §i episodul referitor la capul lui Mi-hai Viteazul. Precum se §tie, acesta era pastrat intr'o cutie de metal frumoslucrata la Manastirea Dealului. Auzind ca pe acea parte a frontului sunttrupele ungare, ne-am temut ca ele, ocupand Targovi§tea, sa nu profanezerama§itele eroului care cucerise Ardealul §i Intrupase visul romanismului,pe care noi Incercam sa-1 indeplinim azi pentru vecie. Ne-am hotarit deci,sa luam acest cap care era ca §i simbolul unitatii noastre nationale, §i sa-Ipastram alaturi de drapelul tarii, cat timp va bate peste noi furtuna res-tri§tei. Astfel, capul lui Mihai Viteazul a fost transportat in ajunul invazieila Ia§i §i a§ezat in biserica Mitropoliei.

La ultimul moment am mai avut o neplacere cu Mitropolitul Conon. Ilconvinsesem dimpreuna cu Bratianu ca datoria lui era sa ramana ca un pas-tor in mijlocul turmei sale, sa-i fie marele ocrotitor. Apelul nostru rama.nefara rasunet, in sufletul sau mo§neagul se gandea la nenorocita lui persoa-na. Cu cateva zile Inainte de-a pleca din Bucure§ti, pe cand autoritatile qipornisera la Ia§i, intorcandu-ma seara acasa gasesc in biroul meu doi pre-oti de la Mitropolie, pe care ii cuno§team personal. Ce doriti? Ce s'a in-tamplat?" Intreb surprins. Ei, foarte Incurca%i, raspund: .,Domnule Minis-tru, sa ne iertati, dar am venit din partea Malt Prea Sfintitului ca sa-i in-lesniti plecarea, caci el s'a hotarit sa plece. Nu mai vrea cu nici un chip sastea, ii este frica a nu-1 ia Nemtii sau Bulgarii in pribegie §i sa nu-1 omoare!"

Vedeam pe cei doi emisari speriati §i dornici sa ia §i ei drumul Moldo-vei, i-am b5.nuit ca nu fusesera tocmai straini de schimbarea ce se ivise in

65

hotaririle Mitropoliei. A trebuit, deci, sa ma duc din nou la Mitropolie, savorbesc, sa explic §i sa amenint, numai a§a. Mitropolitul Conon a renuntatla gandul de a-§i parasi biserica §i credincio§ii §i a consimtit, tremurand,sa indeplineasca o datorie pe care cel mai umil preot de sat o pricepuse,fara ordinele, fara rugamintile §i lard staruintele nimanui.

Partea cea mai grea nu era insa cu autoritatile, ci cu populatia civi15..Din Oltenia, din toate ora§ele §i satele mai apropiate amenintate prin ina-intarea inamicului, lumea, inspaimantata, fugea spre Bucure§ti. Spectaco-lul drumurilor era de nedescris: barbati, femei, copii, bolnavi, batrani,schilozi, pe jos, in trasuri, in carute, calari, umblau in ploaie, pe vant, pefrig, pe ninsoare. Unii adunasera in grabs ce putusera din avutul for §i 11tarau dupa ei. Altii nu mai puteau inainta §i cadeau sleiti de puteri §i lih-niti de foame de-a lungul §oselelor. Altii mureau prin §anturi §i trupurilefor descompuse erau lasate in prada corbilor. Pe Tanga aceasta, exodul po-pulatiei civile se amesteca cu convoiurile armatei in retragere, soldalii, gra-biti sa treaca spre a executa ordinele ce aveau, rasturnau tot ce be stateain cale, se na§teau astfel invalma§eli ingrozitoare, in departare se auzeaufocurile inamicului, copiii tipau, femeile plangeau, oamenii racneau, ploa-ia nu mai inceta, gerul se intetea, intr'o parte un sat era bombardat, inteal-ta se vedeau flacarile de incendii. Era o viziune de infern.

Dar ce era de facut cu intreaga aceasta lume? Sa o Iasi sa inainteze?Jumatate pierea la drum, §i unde sa se opreasc5.? In Moldova? Era o impo-sibilitate. Evacuand armata §i persoanele indispensabile mentinerii vietiinoastre de stat, Moldova, §i devenea neincapatoare ca sa-i primeasca §i casa-i hraneasca.

Pe de alts parte, 1i se sfa§ia inima sa-i la§i prada inamicului. Cum sepetrece in asemenea imprejurari, circulau fel de fel de zvonuri asupra cni-zimei du§manilor, in special lumea era inspaimantata de Bulgari §i de Un-guri. Oricat ar fi fost de dureros, am trebuit sa punem stavila valului, totaparatul administrativ a fost pus in mi§care §i am putut, mai mutt sau maiputin, impiedica ca dezastrul sa is proportii prea maxi. Din nenorocire,nici personalul administrativ nu putuse pretutindeni pastra sangele rece.Ne pomeneam de-o data la Bucure§ti cu un comisar de politie fugit de lapostul sau, cerand iertare §i ajutor, era in strada §i murea de foame cu ne-vasta §i copiii; alts data era un primar, care, in dispretul ordinului primit,i§i parasise de frica ora§ul, ing5.ima tot felul de scuze §i nascocea tot felulde explicatii. Cei mai multi, insa, §i-au facut pans la sfar§it intreaga da-torie.

Mai tragica era problema tineretii, Mare le Stat Major dand ordin catoti tinerii de la varsta de 18 ani in sus sa plece de la vetrele for §i sa se in-drepte spre Moldova. Ordinul era explicabil, fat a de marile pierderi pe ca-re le suferisem trebuiam sa ne asiguram in Moldova cat mai multe posibili-tati de not recrutari, era o conditie indispensabila pentru refacerea armatei

66

§i pentru continuarea luptei. Dar in imprejurarile in care ne aflam atunci,va pute%i inchipui ce a fost executarea practica a unui atare ordin. sa tran-sporti zeci de mii de tineri cu trenul, era o imposibilitate materials. Nuramanea deci decat sal vie pe jos, dar nenorocitii de ei unii nu aveau haine,altii erau desculti, cereau de mancare, cadeau de oboseala, se imbolna-veau de frig, mureau pe la portile hanurilor.

Spre culmea nenorocului, se raspandise vestea ca in urma participariiunor cercetasi la luptele de la podul Jiului, Germanii, drept represiune, im-pu§cau fara judecata pe toti cerceta§ii, §i atunci mu de cercetasi, mu decopii de 10, 12, sau 14 ani au pornit nebune§te pe jos spre Moldova. Situa-tiunea era de a§a fel ca nu puteam face mai nimic pentru ei, abia mai tar-ziu, in Moldova, le-am putut veni in ajutor, dar dupa cate dureri §i dupacate jertfe!

La fiecare din noi era de dimineat a pans noaptea tarziu o mi§care §i oagitatie nemaipomenita. Partizani politici, rude, prieteni, cunoscuti intrau§i ie§eau, unii voiau sa piece §i cereau sa le inlesnim plecarea, altii se in-torceau ca sa spuna ca s'au razgandit, altii nu se puteau hotari, se vaitau §icereau sfaturi. Nu §tiai singur ce sa mai faci, cum sa-i lini§te§ti §i cum sa-iimpaci. Te implorau, to amenin%au, era sfa§ietor.

Cu Bratianu hotarisem ca in principiu toata lumea, afara de armata §ide oficialitate, sa stea pe loc. Marzescu telegrafia de la Iasi desperat ca o-ra§ul este ticsit §i ca nu mai §tie unde sa adaposteasca pe refugiati. Dincelelalte orate ale Moldovei ne veneau §tiri similare. Take Ionescu preconi-za deja teza contrarie, de§i nu §tia ce sa raspunda fats de argumentele atatde temeinice pe care se rezuma parerea noastra. Adevarul este ca dansulse temea ca Puterile Centrale sa nu se razbune impotriva partizanilor sai,care doi ani in timpul neutralitatii nu se marginisera numai sa ceara intra-rea noastra in actiune, dar ii §i insultasera in chipul cel mai crud §i chiaradesea de ce nu am recunoa§te'n chipul cel mai trivial. De indata cei-am dat asigurarea ca toti pot pleca, s'a potolit §i chestiunea a incetat dea-I mai interesa atat de aproape.

Problema rama'nerii pe loc a populatiunii 1-a framantat ingrozitor peBratianu, §tia din Franta §i din Belgia ce soarta a§teapta teritoriul ocupat.Ideea ca trebuie sa o paraseasca in voia du§manului, ca nu poate face ni-mic pentru ea, era pentru dansul un oribil caz de con§tiinta. Multe noptinu a dormit muncit de aceste ganduri care luau proportiile unei adevarateremu§cari.

In genere incalcarea teritoriului de inamic era pentru el, ca §i pentrunoi de altfel, un lucru groaznic, aveam toti o durere pe care nu o puteamascunde, aveam simtamantul ca suntem martorii profanarii a tot ceeaceera mai scump §i mai sfant. Imi aduc aminte §i acuma ce jigniti eram deatitudinea lui Take Ionescu, care nu avea de loc aerul sa inteleaga stareanoastra sufleteasca, care privea la noi oarecum mirat, adesea chiar banui-

67

for Si care vorbea de invazie, de ocupatie, ca un chirurg in fata unei mesede operatic, cu o lini§te ce ne surprindea §i ne revolta totodata. Nu vreauprin aceasta sa acuz pe Take Ionescu de lipsa de patriotism, departe de mi-ne un asemenea gand, dar fara indoiala ca era ceva deosebit intre patrio-tismul lui al nostru. Ele izvorau din alte adancimi tainice, se rezemau peun altfel de dragoste, poate, in once caz trebuia §i mai tarziu, in Moldova,sa mai constatam incaodata aceea§i vadita deosebire.

Neputand salva populatia osandita sa ramana sub ocupatia inamicului,se nascu in inima lui Bratianu nevoia cel putin de a o mangaia, de a-i do-vedi ca el, autorul razboiului, nu o parase§te in mijlocul nenorocirilor cese abat asupra ei. Pornind de la acest gand, el voi ca cei cari ii erau maiscumpi, mama, surorile, prietenii lui intimi, sa stea alaturi de cei ce nu pu-teau pleca, sa fie printre ei solia vie §i mangaietoare a dragostei lui, sa ledovedeasca mereu ca daca a fost silit cu trupul paraseasca, cu sufletulsau nu i-a parasit nici o clip a. astfel, s'a rugat de Emil Petrescu, de Pro-copiu sa nu piece in Moldova, sa stea nemi§cati la Bucure§ti, sa ajute po-pulatia in nevoile ei, sa o imbarbateze pans cand ceasul mantuirii va veni.Mereu imi spunea: Daca ati putea ramane cat mai multi, ar fi a§a de bi-ne §i simti u§urat, sa-i las singuri in voia imprejurarilor, mi se pareun fel de dezertare.".

Procopiu, de§i deputat, adica sortit sa piece, a inteles §i, cu o minuna-ta jertfire de sine, cel dintai s 'a oferit sa ramana. Vintila Bratianu, insufletitde acelea§i simtaminte ca §i fratele sau, cu inima zdrobita a hotarit sa la-se in Bucure§ti pe sotia §i pe singurul sau copil, in varsta de un an.

In loc ca acest simtamant atat de frumos, atat de adanc, atat de inalt,sa fie pretuit cum se cadea, i s'a facut o imputare lui Bratianu de pe urmalui. S'a spus la Ia§i Ca dansul nu este sincer fata de Aliati, ca are ganduriascunse, dovada cal §i-a lasat mama §i familia la Bucure§ti. Aceasta chesti-une s'a speculat la legatiunile aliate, am vazut cum oameni de buns cre-dinta s'au intrebat daca nu cumva este adevarat. Din multe nedreptati cei s'au facut lui Bratianu, aceasta a fost una din cele mai strigatoare §i, ceeace ma mahne§te adanc §i acuma, este ca., de§i unii din adversarii sai i-aucunoscut adevaratul gand, nu i-au putut niciodata intelege toata splen-doarea.

Cu parlamentarii s'au facut unele gre§eli. Nu §tiu de ce in primul mo-ment Bratianu trimisese vorba ca dan§ii sa ramana pe loc, era tot o conse-cint a a ideii sa stea in ajutorul populatiei din judetul lor. I-am aratat, insa,ca aceasta este imposibil, ca Regele, guvernul §i parlamentul trebuie sa ur-meze steagul, chiar daca am fi osanditi sa avem soarta Serbilor, ca, de alt-fel, la Ia§i parlamentul va trebui convocat dupa inse§i prescriptiile consti-tutiei, ca vor fi hotariri de luat §i c5. va trebui s5. constituie o majoritate,pentru ca legalitatea acestor hotariri sa nu poata fi pusa in discutie. Fire§-te, a recunoscut indata temeinicia argumentelor noastre, ba, mai mult, a

68

i

sa-i$i

m'a§

marturisit foarte sincer §i glumet ca prima lui pomire este rezultatul unuimoment de adevarata intunecime a rationamentului sau, §i s'a §i dat ordi-nul ca toti parlamentarii sa piece la Ia§i. Cu toate acestea, s'a produs oconfuzie in mintile tor, de aici unii au intarziat sa piece §i inamicii i-au sur-prins, iar altii, care cautau sa ramana, au gasit pretextul care be trebuia.

astfel am avut de pe urma acestora neplaceri serioase in Moldova.Numarul for a fost, insa, restrans, deocamdata din toate partite Olte-

niei §i Munteniei alergau la Bucureti, ne bombardau cu intrebari, expu-neau pareri, formulau critici, dadeau solutii, povesteau ce au vazut §i sepierdeau in proorociri nesfar§ite. Dupa ce nu §tiam nici not unde ne maiera capul, trebuia sa stam cu rabdare, sa discutam sa be explicam, sa-i con-vingem, sa-i imbarbatam §i mai ales sa-i... pornim la Ia§i.

De-acuma germanofilii nu se mai sfiau, nu de unde ie§isera, dar tociocneai pretutindeni de ei. Aveau fete surazatoare, se bucurau incon§ti-enti, fiindca i§i inchipuiau ca parerea for triumfa, parca triumful pareriifor cu pretul nenorocirii tarii putea fi obiect de bucurie. Sfatuiau pe toatalumea sa nu piece, ca va fi bine, pe cand la Ia§i se va muri de foame seva ajunge sub sclavia ruseasca. Multi, in durerea §i zapaceala tor, ii ascul-tau §i-i urmareau, intimii lui Marghiloman se agitau, cu deosebire alergauin dreapta §i in stanga, invitau lumea sa vie pe la Conul Alecu, va aveadansul grija de ei. In Strada Mercur era un nesfar§it pelerinaj, toti germa-nofilii, toti cei pe care primele infrangeri i-au facut de-o data pro-germani,multi frico§i §i multi ticalo§i defilau in fata lui Marghiloman, care le spu-nea: Vedeti ca am avut dreptate, pricepeti acuma de ce m'am opus la in-trarea in razboi..." Ii asigura de protectia lui, socotea razboiul ispravit §idadea sa inteleaga ca salvatorul patriei va fi dansul.

Toti senatorii §i deputatii din partidul for erau invitati sä vie la Bucu-re§ti qi sa nu raspunda apelului guvernului de-a merge la Ia§i. Carp, carepans atunci nu se mi§case din Tibane§ti, unde de curand ingropase pe fiulsau Petre, se inapoiase ostentativ la Bucure§ti cu toata familia lui §i se in-stalase in Ca lea Dorobanti. Tinea sa se §tie bine ca intre teritoriul ocupat§i mo§ia lui din Moldova libera prefers fara §ovaire teritoriul ocupat.

Stere iqi lepadase uniforma de colonel, declarand urbi et orbi ca va ra-mane la Bucure§ti, de§i i§i avea domiciliul, nevasta §i copiii la Iasi, §i searata pe Ca lea Victoriei cu aere triumfatoare. Imi aduc aminte ca inteunadin acele zile, pe cand eram intruniti in consiliu, apare o escadri1a de avi-oane germane. Stere locuia tocmai in fata lui Costinescu la D-na Alexan-dru Radovici, viitoarea sa sotie. Cand ne-a vazut la fereastra §i in tot tim-pul cat am tinut deliberatiunile noastre, se plimba in curte cu un ocheanin mina, sfidandu-ne copilare§te prin atitudinea lui. Iar cand din intim-plare ne intalnea in strada, se facea ca nu ne mai cunoa§te, sau pur §i sim-plu nu ne saluta.

Dealtminterea, toata pleava germanofila ne arunca priviri pline de ura

69

§tiu

si

qi ameninlare, eram cioclii Romaniei, mizerabilii care am distrus o tara li-niqtit5., bogata qi fericita. Sosirea inamicului o aqteptau ca semnalul man-tuirii. Ruinea incepea.

Infatiprea ora§ului era lugubra, bombardamentele de zi §i de noapteerau din ce in ce mai dese, indeosebi avioanele veneau acuma de mai multeon pe zi, semanand moartea i teroarea. Spitalele nu mai puteau confineraniti care soseau de pretutindeni. Pe de alta parte, din spitalele existente,unele se inchideau §i se pregateau de plecare in Moldova, ranitii mai uprerau porniti §i ei intr'acolo, cei mai gray erau lasati pe loc. Infirmierele,doamnele de la Crucea Roqie erau qi ele cuprinse de agitatia generals. Lagara de nord spectacolul era de nedescris, mii de oameni se inghesuiau sapiece, luau trenurile cu asalt i politia cu greutate putea sa mentina apa-rentele unei ordini. Se descarcau trupe, se incarcau marfuri o activitate fe-brile domnea de-a lungul liniilor. Pe toate barierele curgeau qiroaie de rufugi-ati, hotelurile, hanurile, casele particulare erau pline de ace§ti nenorociti,victime ale invaziei. Pe cand unii veneau, al%ii o porneau mai departe spreMoldova.

In mahalale populatia era in mare lipsa §i se organizau cantine pentrua hrani populatia nevoia0. Strazile oraqului erau insa goale, nimeni numai cuteza sa iasa, aveai impresia ca umbli prin cetatea mor%ii. Cerul eraintunecos, parca anume oranduit ca sal slujeasca drept decor potrivit tra-gediei care se juca in fiecare suflet.

Toata lumea aqtepta incordata comunicatele Marelui Cartier, din ne-norocire nu aduceau decat veqti din ce in ce mai rele. In inimile oamenilornu mai ardea decat o slabs licarire de speranta.

70

Fig. 4: Ion I. C. Breitianti

a-77%,'A,Nrsfo-ti..

.

,

A

Lr

,

-1.144,dc ro.v

.

ct ,.

!.`"I

.4

r sis$-

-,*

*., ;. .

. . .

-....Oki ,' 'n '1,47

1 '4' , i",e144'...., ',.... . ,o.

o

ki

. P.' "24. ,

ahc..

° wit .

ri"A1 44'

e .1'°F. ru':7.1

'. .

!*1 9.;,V

". '3u 'F. °

CAPITOL UL DOUAZECI V NOUN

BATALIA PENTRU APARAREA BUCURE I'ILORULTIMELE ZILE

Indata ce hotarirea de a da o lupta suprema pentru apararea Bucure§-tilor a fost luata, s'au §i luat cat de repede toate masurile militare §i poli-tice in consecint a.

Apararea pe Olt devenea, fire§te, imposibila, dar trupele noastre auprimit ordinul sä nu se retraga Inca, sal mai continuie rezistenta pentrua intarzia, daca nu a opri, armata lui Falkenhayn in Inaintarea ei qi a per-mite, astfel, ca fortele destinate apararii Bucure§tilor sal se poata concen-tra fara primejdia de-a mai fi lovite in flancuri.

Aceasta aparare de altfel, nu a putut fi de lungs durata, cad la 24 No-iembrie Germanii au constatat, spre marea for bucurie, ca in dreptul Cara-calului podul de peste Olt, de la Stoene§ti, a fost atat de putin stricat dedeta§amentele noastre, care primisera misiunea sal -1 distruga, incat, cu micireparatiuni, putea fi din nou folosit. Iar la 25 Noiembrie, sears, doua diviziigermane au §i trecut podul §i Inaintau spre interiorul Munteniei.

Pe de alts parte, la 26 Noiembrie, inamicul intrase in Curtea de Arge§§i Inainta spre Pite§ti. Trupele noastre, decimate §i istovite, nu mai puteausä se opuna inaintarii du§manului, ocuparea Pite§tilor devenea iminenta.In asemenea conditiuni de la Olt erau amenintate sal alba retragerea for ta-iati de la nord §i de la sud. Marele Cartier a fost, deci, silit sal dispuna faraintarziere parasirea oricarei rezistente pe linia Oltului §i sal ordone retra-gerea tuturor unit5.tilor ce fusesera mentinute acolo. In vremea aceasta, seconcentrara in grabs toate disponibilitatile din Moldova, §i din sectorulDunarii intrau altele, in vederea bataliei celei marl din jurul Bucure§tilor.

S'au adunat in mai putin de o saptamana ma mir Si azi cum vreo13 divizii, s'a dat comanda for Generalului Prezan, frontul Moldovei, ocu-pat in cea mai mare parte de Ru§i, nemaiprezentand nici un pericol. Pre-zan elaborase un plan despre care se vorbea mutt bine §i care, dupa catmi se talmacea consta, in rezumat, cam in urmatoarele: sal ne strecuramintre cele doua armate germane, Intre care se afirma ca exists un got, salcadem cu putere in flancul lui Mackensen spre a-1 lovi in acela§i timp §idin fatal. Aceasta manevra trebuia sal ducal nu numai la respingerea ofensi-

71

vei lui Mackensen, dar §i la azvarlirea lui in Dunare. Dansul odata batut,trupele noastre trebuiau sa se intoarca inspre nord, sä se arunce asupra luiFalkenhayn §i astfel invazia inamica urma sa fie definitiv oprita §i zdrobita.

Planul fusese cercetat, discutat in amanunte cu toate competintele dela Mare le Cartier, cu Berthelot, cu augurii de la misiunea franceza. Toti in-temeiau pe el maxi sperante, pe care umila mea persoana, pentru motivepe care le voi indica mai tarziu, nu le impart4eam insa deloc. Totodata,s'au facut demersuri desperate pe 15.nga Ru§i ca sa participe i ei la aceas-ta batalie, care trebuia sa hotarasca nu numai soarta capitalei Romaniei,dar §i soarta intregii Muntenii. Aceasta batalie pierduta, vadit retragereape Siret devenea singura solutie.

Bratianu a facut toate ce erau omene§te posibile ca sa obtina ajutorulRusiei, a staruit de Poklewski §i de Belaieff, a telegrafiat la Stavka, a inter-venit personal la Nicolae al II-lea a pus in mi§care pe Rege, pe Aliati, peJoffre, pe Saint-Aulaire, pe Berthelot Si pe Thompson. Rezultatul acestordesperate sfortari a fost Ca Generalul Gurko, care luase locul lui Alexeieff,subordona ajutorul sau unor conditii de transporturi de trupe, conditiunice le qtia dinainte imposibile de indeplinit, cu alte cuvinte ne refuza unsprijin atat de firesc intre aliati §i atat de folositor cauzei comune.

Abia in extremis Tarul, rugat staruitor de Rege peste capul lui Gurko,a dat ordin lui Zaharoff, care in Dobrogea statea degeaba cu toate diviziilelui in fata unui Mackensen ocupat aiurea, sa trimita 2 divizii la Bucure§ti§i sa is parte la marea lupta ce se proiecta. Sub comanda unui anume Ge-neral Aliew, aceste trupe au pornit, dar cum? Tot dupa cum executaserapans atunci ordinele §i ceilalti colegi ai sai, Zaioncicowski §i Zaharoff.

La 29-30, Prezan considera ca va fi gata §i ca va putea incepe lupta.Frontul se apropiase prea mult i rezultatul bataliei, cu tot optimismulMarelui Cartier §i al misiunii franceze, era prea indoelnic pentru ca sa maiintarziem evacuarea autorit5.tilor. Am hotarit a§adar ca toti cei oranduitisa mearga in caz de ocupatie in Moldova, sa plece fara intarziere. De la25 Noiembrie, seara, trenurile au pornit spre Ia§i, au plecat prin urmare:parlamentarii, functionarii, corpul diplomatic, autoritatile militare de lapartile sedentare, serviciile publice, tot, absolut tot.

Nu a mai ramas la Bucure§ti decat guvernul §i Regele, care circula in-tre Palatul Regal §i Cartierul de la Paris. Chiar Regina parasise Buftea cucopiii regali §i cu familia $tirbey. In trei zile totul a fost terminat, cailenoastre au facut atunci o sfortare extraordinara, care nu a fost indeajunscunoscuta §i indeajuns apreciata. Inteadevar, ele au reuOt in cateva zilesa faci fat a tuturor nevoilor militare, sa transporte toate trupele necesaremarii batalii ce se pregatea §i, totodata, sa §i evacueze din Bucure§ti auto-ritatile qi nenumaratii refugiati de toate categoriile. Operatia s'a savar§itrepede, relativ in ordine §i in orice caz fara accidente. Se poate spune caa fost un record.

72

Nu am nevoie sa spun ce au fost aceste despartiri, ce dureri in sufletulcelor care ramaneau, oricine §i-o poate inchipui. Voi spun numai ca afost §i mai sfa§ietor decat vor putea sa §i-o inchipuie in zile lini§tite i depropa§ire generatiunile viitoare. Hotarirea noastra, a guvernului, era sastem in ora§ pans la ultima clips, de aceea §i luasem toate masurile in ve-derea eventualitatii caderii ora§ului in mainile inamicului. Functionariiram* pe loc au primit leafa for pe cateva luni, la Primarie s'a lasat o su-ma pentru a se putea face Ltd nevoilor mai urgente ale populatiei. Minis-terul de Razboi a predat cantitati de cereale pentru ca cel putin in prime-le zile ale ocupatiunii, ora§ul sä nu sufere prea mult. Am redactat un ma-nifest catre populatie, aratand nevoia guvernului de a parasi capitala, sprea se retrage cu armata §i a duce, astfel, lupta inainte, alaturi de Aliati, panala izbanda definitive, in care pastram nqtirbita credinta noastra. Am ti-parit acest manifest, dar a ramas sa-1 publicam in ziare §i sa-1 afi§am pe zi-durile ora§ului numai in momentul insu§i al plecarii noastre.

Trebuie sa marturisesc insa ca am facut atunci §i cateva gre§eli. Intai,a trebuit s5.-1 trimitem pe Corbescu la Ia§i, caci era cunoscut pentru senti-mentele lui francofile; in plus, la intrarea in actiune el procedase la aresta-rea ostaticilor §i fusese amestecat in descoperirile senzationale din gradinalegatiunii germane. *tiam ca. Puterile Centrale aveau impotriva lui o uradeosebita, de§i nejustificata, sa it lasam in mana inamicului era, deci, oimposibilitate. Dar Bucure§tii se gasea prin acest fapt fare de prefect depolitie, de aceea nu §tiu sub a cui inspiratie nefericita presupun ca a fosta lui Ferechide Bratianu a ales pe Generalul Mustat a. Era un individmojic, dar care se purtase bine in campania din Bulgaria; pe vremea neutra-litatii pensionar fund, manifestase simtaminte germanofile, Bratianu ve§-nic stapanit de grija de a indulci soarta sarmanei populatii ce era osanditasa indure jugul inamic, a crezut ca tocmai prin simpatiile de care se bucu-rase in cercurile Puterilor Centrale va putea ocroti mai bine §i mai lesnedecat altul locuitorii capitalei invadate. I s'au dat instructiile cuvenite i s'arecomandat sa pastreze in orice imprejurari o atitudine demna, ne-a dattoate asigurarile. Cum am plecat, le-a calcat, insa, rand pe rand, ne-a fa-cut de ru§ine §i a dezonorat uniforma de general, pe care Cara i-o daduse.

A doua gre§eala a fost §i mai grave. Lupu Costache, vechiul Si devota-tul prieten al lui Carp, pastrase intotdeauna bune legaturi personale cuBratinau, dansul slujind sub batranul Bratianu, ceea ce influenta intotdea-una pe fiul acestuia §i it indemna la simpatii pornite dintr'un sentimenta-lism atotingaduitor. Lupu Costache veni, deci, la el §i se oferi sa ramanaca secretar general la interne, incantandu-1 atat de bine, incat Bratianuconsimti, convins fiind ca §i aceasta desemnare va fi spre folosul, spre u-§urarea celor din teritorUle ocupate.

Bineinteles, batranul boier moldovean, cu capul sau frumos §i cu infa-ti§area sa impunatoare, se feri sa spunk vreun cuvant care sa trezeasc5. in

73

spiritul lui Bratianu banuiala ca ar putea sub ocupatie sa fie altceva decatun bun Roman si un demn aparator al intereselor ce i se incredintau. Setie in ce mod nedemn a inselat Lupu Costache increderea cu care Bratia-

nu 1-a cinstit.In sfarsit, Regele, cu aprobarea lui Bratianu si a lui $tirbey a insarci-

nat cu supravegherea palatelor regale §i a intereselor curtii pe Tzigara Sa-murca§, care a abuzat §i el in chip nepermis si adanc dureros de misiuneace i s'a dat. In loc sa recurga la germanofili, Bratianu ar fi facut mai binesa faca apel Ia prieteni intimi si devotati ai lui. Inamicul i-ar fi inlocuit cucreatiile devotate lui, dar cel putin el nu ar fi avut nici o raspundere inaceste numiri. Cei ce au terfelit fara rusine demnitatea noastra nationala,nu ar fi putut sa spuna apoi ca detineau mandatul for de la Bratianu.

Scuza sa a fost ca nu si-a putut niciodata inchipui ca in randurile nea-mului sau se vor gasi nenorociti lipsiti pans intr'atata de patriotism, desimtul demnitatii nationale §i al onoarei personale. Oricum ar fi, princonsecintele lui, faptul in sine ramane o greseala.

Evacuarea fiind ispravita si in caz de ocupatie totul fiind oranduit, ro-lul nostru era terminat, asteptam desfasurarea evenimentelor, rezultatulbataliei.

De la 28-29 Noiembrie au inceput deci pentru not zile fara ocupatie,ministerele erau plecate, sau inchise, ora§ul era pustiu, mergeam de la unulla altul dupa vesti, din cand in cand vreun prieten hotarit sa ramana peloc mai batea pe la usa noastra ca sa ne intrebe cate ceva, ca sa mai aflevreo stire de pe front, ca sa is ziva bund de la not cu o induiosatoare im-bratisare. $i atata tot.

Eu, cu cenzura tot mai aveam pulina, foarte puling treaba. Rataceampe strazile goale, mergeam pe la Bratianu, care era insa mai mult la Peris,ma intalneam mereu cu George Danielopol, care trebuia sa piece cu minesi cu Procopiu, care trebuia sa ramana, al carui sacrificiu imi impunea §i acarui durere continua ma misca pans la lacrimi.

Casa fiindu-mi inchisa si ai mei plecati la Iasi, mancam Ia birt. Luasemobiceiul sa ne intalnim la restaurantul Europa, sus inteo camera, Procopiu,Alexandru Radovici, Danielopol si cu mine, cateodata mai venea si Mor-tun. Nu voi uita niciodata aceste mese, tristetea care ne stapanea, sfort a-rile pe care le faceam spre a ascunde, indeosebi lui Procopiu, zbuciumul sidurerea din sufletele noastre. Coincidenta curioasa cand m'am intors de la

doi din cei cinci comeseni ai acestor triste mese erau morli, Procopiu§i Radovici. Un an in urrna trebuiau sa dispara si ceilalti doi, Mortun siDanielopol. Acuma sunt de mult singurul supravietuitor.

La sfarsitul fiecarei intalniri ne intrebarn daca nu a fost ultima, si nesimteam fericiti peste cateva ceasuri vazand ca soarta s'a milostivit saamane inca ceasul fatalei despartiri. De fapt, eram mai cu totii convin§iCa dezastrul nu se mai putea evita. $tirile contradictorii ce primeam de la

74

Peri§, optimismul lui Prezan nu puteau distruge presimtirile noastre. Intru-cat ma prive§te este straniu, dar a§a este de acuma eram lini§tit. Inbatalia de la Bucureti nu aveam nici o incredere, speranlele militarilormi se pareau ridicole. Fara sa am vreo preten %ie sa ma pricep in arta mi-litara, mi se parea evident, limpede ca lumina zilei, ca trupele de care dis-puneam nu erau indestulatoare ca sa apere cu sorti de izbanda un front cese intinde de la Campulung i pana la Dunare. Eram convins chiar Ca dacavom avea putinta sa infrangem in dreptul Bucure*tilor pe Mackensen, nuvom mai avea vremea sa ne intoarcem destul de repede catre Falkenhayn.Eram in plus hipnotizat de ideea ca atunci cand vom fi in toiul luptei cuMackensen, Falkenhayn ne va cadea in spate pe la Nord. Nu intelegeamcum aceasta nu apare tot atat de luminos domnilor de la Peri§. In eficaci-tatea ajutorului rusesc nu aveam nici o incredere, a§teptand sa vad in ceva consta ultima for felonie.

A§a flind, pentru mine chestiunea care se punea nu era daca vom invinge,da sau nu, ci cand se va sfarqi b5.talia, cand va cadea Bucure§tii, maine,poimaine, sau raspoimaine. De acuma chinurile ultimilor saptamani dis-parusera, situatiunea imi aparea lamurita, ne vom retrage pe granila ve-chii Moldove, ne vom margini sa fim extrema stanga a marelui front ori-ental ce se intinde de la Marea Nordului pana. la Marea Neagra §i vom im-parta0 soarta generals a Aliatilor, care mai mult decat oricand mi se pa-rea asigurata de victoria finals.

Ar fi fost desigur mai bine sa fim crutati de nenorocirea pe care o su-feream, dar la urma urmei daca aceasta trebuia sä fie pretul realizarii visu-lui nostru secular, sa platim §i acest pre%. Intregirea neamului merits oncejertfa. Sufeream numai de§i mai putin ca pada. atunci de gandul capamantul iubit al t arii va fi pangarit de du§man §i mai ma chinuia o indo-iala: se va putea face retragerea generals a armatei in conditiuni destulde bune pentru ca sa oprim inamicul pe Siret? Nu va trebui din cauza de-bandadei noastre §i a neinteleselor uneltiri ruse§ti sa stabilizam frontulchiar dincolo de linia Siretului? Nu cumva va trebui sa trecem §i not princalvarul Serbilor? Nu cumva vom fi osanditi sa evacuam qi Moldova?Nu cumva ne vom trezi pe Prut, sau pe Nistru? Vorba lui tirbey la 0-desa?

Incolo, eram de o lini§te surprinzatoare. Batalia cea mare, cea hota-ritoare era inceputa. Auzeam bombardamentul in departare, §i noapteacerul spre apus era ro§u. Vremea era lugubra, cerul intunecos, un cer deplumb, un vant rece sufla continuu, parca ar fi fost un urlet nesfar§it deprapad §i de moarte.

Pe cand batalia era in toiul ei, Bratianu ne ruga sa plecam, dar sa numergem la Ia§i, ci sa stam in tren undeva in dosul Marelui Cartier, a§a in-cat, in caz de izbanda ceea ce nici el nu credea sa ne putem intoarcerepede la Bucure§ti, iar in caz de infrangere, sa mai luam contact cu Car-

75

tierul General, iar pe urma sa mergem spre a ne relua atributiunile la Ia§i,potrivit noii situatii create de pierderea Munteniei.

S'a format deci un tren ministerial §i plecarea s'a fixat pentru Vineripe la zece seara. Ionel §i Vintila Bratianu erau inca din cursul diminetii laPeri§ §i m'au rugat sa viu spre seara acolo ca sa vedem ce §tiri au mai sositde la Prezan §i ca sa ne sfatuim in privinta comunicarilor de facut straina-tatii. Trebuia sa ma urc in trenul ministerial seara la Peri§ §i sa ne oprim adoua zi dimineata la Boboc, prima gars dupa Buzau.

Am luat, deci, cu totii ultima noastra masa. la Europa, de Inchipuit ince atmosfer5. §i, dupa o mi§catoare despartire de Procopiu, pe care dealt-fel nu trebuia sa-1 mai vad, am pornit spre casa sa-mi iau geamantanul §ihartiile de la cenzura. Cum am ie§it din Pasagiul Roman §i am intrat inCa lea Victoriei, auzim de-o data un ropot de cai. Ne intoarcem, o sotniede cazaci at caciula pe urechi, cu lancii Inalte §i cu aere dispretuitoare.Ne-am uitat lung dupa ei §i, ciudat, §i eu §i Radovici, care era langa mine,in loc sa ne bucuram sa vedem in aceasta sotnie de cazaci dovada ca multa§teptatul ajutor rusesc a sosit in sfar§it, am avut dimpotriva o strangerede inima, ni s'a parut ca inamicul, nu aliatul, calca pamantul capitalei.

Dealtminterea, sentimentul nostru era cam intemeiat, ace§ti cazacis'au plimbat fard rost in capitals, in loc sa alerge acolo unde erau de folos,acolo unde not ne bateam cu inver§unarea disperarii. Dupa ce mi-am luatlucrurile de acasa, am trecut iau pe Danielopol, care nu i§i ispravisepregatirile zabovind destul de mult. Locuia in casa sa din Ca lea Doroban-

§i tot a§tept5.ndu-1 ma uitam pe fereastra, ascultand zgomotul me-reu crescand al bombardamentului. De-o data, in strada goals, vad profi-landu-se o umbra neagra, ma uit mai de aproape, era Doamna Carp, inco-voiata, care inainta cu greu. Sarmana mama pierduse tocmai pe unul dinfiii ei, a fost ultima persoana pe care am vazut-o in Bucure§ti.

Ne-am urcat in automobil §i am plecat repede spre Peri§. Pe drum,contrar a§teptarilor mele, nu dam de nimeni, abia pe ici pe colo cate ocaruta cu lemne sau at refugiati. Niciodata nu ai fi zis Ca la cativa kilo-metri se dadea o lupta groaznica, in care se juca soarta tarii.

Cand am sosit la Peri§ insera, Bratianu era la Scrovi§te; cu Barbu stir -bey am putut schimba numai cateva cuvinte, fusese in ajun pentru ultimaoars la Buftea, castelul era golit de mobile, casa in Intunerec, GeneralulPrezan §i cativa ofiteri din statul sau major venisera sa o ocupe, §i, la lu-mina unor candelabre, circulau prin odai §i prin culoare, i§i intindeau har-tile §i dictau ordinele ce aveau sa hotarasca demersul bataliei. tirbeyfusese profund impresionat de aceasta scene in casa lui parinteasca Si pa-rasite ce u slujea astfel de cadru misterios §i lugubru. Cu Vintila am pornitcatre birourile care erau instalate in sat. Il vad inca intro sale plina dehartie pe Paul Angelescu, cu o tigara de foi in gura, perorand in mijloculcatorva ofiteri, printre cari imi reamintesc pe Radu Rosetti, care i§i dadea

76

sa-1

tilor,

importanta si pe un ofiter francez, care statea aplecat modest peste o har-ts, dar parea tare preocupat.

Iliescu afecta o mare stapanire de sine, dar la cateva intrebari pe carei le-am pus am simtit ca numai linistit nu era. Era ora in care se concen-trau stirile primite de la diferitele unitati, din ceea ce sosise insa nu se pu-tea Inca stabili adevarata situatie. Semne prea bune totusi nu erau.

Se facuse ora pranzului, Bratianu venise si el. Ne-am asazat cu to %iiin jurul unei mese rotunde din sala cea mare a casei domeniilor regale. E-ram destul de numerosi, afara de fratii Bratianu, de Danielopol, de Iliescusi de mine, mai era prezent Generalul Berthelot, in plus cativa ofiteri fran-cezi si roman. La Inceput conversatie generals destul de insufletita, pe icipe colo chiar glume, apoi o tacere tot mai apasatoare. Intrau ofiteri, sop-teau cate deva la urechea lui Iliescu, sau a lui Paul Angelescu, acestia sesculau repede de la masa, urmati de unul sau de altul din colaboratorii lor.Bratianu se uita intrebator la ei, Vintila, tot mai intunecat, lasase capul infarfurie, Danielopol se Intorcea mereu catre mine, dar ce puteam sa-i spun?Berthelot singur manca cu pofta, mormaind cuvinte linistitoare. Pe nesim-tite, ramasesem abia cativa in sala si, cand ne sculam, in cele din urma,Angelescu se intoarce. Ce s'a intamplat?

Bata lia de la Bucuresti se desfa.' sura potrivit planului, cu conditiunidestul de multumitoare. Erau insa vesti proaste din regiunea Pitesti. Tru-pele noastre nu puteau rezista presiunii lui Falkenhayn, prevederea mea,teama mea se confirma deci. Pe de alts parte, armata a II-a, in retragereaei, nu stiu ce facuse, sau ce nu facuse, in orice caz it acuzau pe Averescu.Tot ce pot spune este ca dace as fi avut vreo speranta, as fi pierdut-o sipe aceea dupe cate vedeam, auzeam si ghiceam. Intre 10 si 11, ne-am urcatin vagon si, spre miezul noptii, trenul ministerial a pornit spre Boboc.

Aici in gars vagonul a tras langa o magazie veche de cereale si acolo afost, timp de doua zile hotaritoare si istorice, resedint a guvernului roman.Trei vagoane si o locomotive sub continua presiune.

De fapt, insa, nu era Intreg guvernul, eram numai cativa, Bratianu siVintila ramasesera la Peris; Costinescu, bolnav, plecase direct la Iasi siPorumbescu it intovarasise. Dr. Angelescu se oprise la Buzau, unde aveadispozitiuni de luat la proprietatile lui. Ramasesem, deci, numai AlecuConstantinescu, Radovici, Mortun, Victor Antonescu si cu mine, si Inca,Mortun, atras de anumite seductiuni la Focsani, a gasit un automobil sine-a lasat singuri aproape tot timpul.

Cerul era tot mai intunecos si vantul urla tot mai sinistru. De diminea-ti si pans seara stateam inchisi in vagoanele noastre asteptand vesti carenu mai soseau. Discutii asupra soartei bataliei, tot felul de ipoteze. Eu,care eram dinainte convins de infrangerea noastre, ascultam in tacere, saucel mult subliniam printr'un suras sceptic vreo note al casei optimism mise parea peste masura de exagerat. Din cand in cand trecea cate un tren

77

cu materiale evacuate, de care se atarnasera refugiati, femei, copii, cerce-tasi, intrerupand pentru cateva clipe monotonia acestor lungi ceasuri deasteptare.

Alecu Constantinescu, cu jovialitatea sa innascuta, luase in mans con-ducereagospodariei trenului, el aduna si impartea proviziile, el hotara cevom manca, cum vom manca si cand vom manca. Solicitudinea lui pa-triarhala se Intindea deopotriva asupra colegilor sai, ca si asupra conduc-torilor, mecanicului si fochistului, fiecare isi primea portia de la el, im-preuna cu o vorba buns, sau o gluma. Lafait pe o canapea, prezida aces-te culinare operatiuni cu o bucurie pe care nu a putut sa o micsorezenici tragica realitate a acelor zile. Nu vreau sä spun prin aceasta ca Con-stantinescu era vesel, nu, trebuie sa fiu drept, oricare ar fi fost defectelesau slabiciunile lui, isi iubea sincer Cara si a fost un bun patriot. La Bobocera foarte mahnit, dar Increderea sa nezdruncinata in izbanda Aliatilor itsustinea in incercarile prin care treceam. Mereu ne repeta: Este sfasietorce patim dar pans la sfarsit tot not vom fi invinga.tori. Noi ne-am facutdatoria catre neam, r5.splata ne va veni. Sa stim sa rabdam!" La un mo-ment dat am primit si unele vizite, C. Dimitriu si Manolescu Strunga ne-audescoperit in ascunzatoarea noastra si au venit sa ne vada. Ne-au adusvesti bune, dar nu erau in masura sa" afirme autenticitatea lor. Fiind maiconvins de infrangere decat oricand, ii ascultam gandindu-ma la altceva,pe cand la ceilalti colegi sperantele reinviasera.

A doua zi spre sears au sosit, in sfarsit, Ionel si Vintila Bratianu. Ba-talia era pierduta. Bucurestii trebuiau sa fie ocupati dintr'un momentintealtul. Mare le Cartier parasea Perisul si se muta deocamdata la Buzau.Ca urmare a pierderii marei batalii, armata a II-a care isi mentinea Incapozitiile in Carpati, trebuia sa se retraga si ea. Averescu Incepuse sa exe-cute miscarea, ofiterii aliati in frunte cu Thompson dadeau foc puturilorde petrol, valea Prahovei era in flacari, fumul si mirosul de pacura erarispandit pe kilometri Intregi. Spectacolul era infricosator, o viziune dininfernul lui Dante.

Amanuntele bataliei lipseau, nu se cunosteau exact cauzele infran-gerii. Prezan considera ca toata vina este a generalului Socec, care nu exe-cutase ordinele primite si Isi parasise postul. Se mai vorbea ca planul bi-taliei cazuse in mana Germanilor, care facusera prizonieri doi ofiteri destat major a uneia din diviziile noastre. Ajutorul rusesc fusese incaodatanul, purtarea for era scandaloasa.

De-acuma batalia apartinea trecutului. Toata grija era indreptataintealta directie: salvarea armatei printr'o retragere in ordine si binecondusa. Prezan, foarte linistit, parea cal isi stapaneste trupele Invinsesi be Indrepta destul de bine spre sudul Moldovei. Dar, fireste, nu se pu-tea prevede cum se vor desfasura ulterior evenimentele, totul ramaneain nesiguranta. Bratianu, dupa ce ne-a dat aceste lamuriri, hotari sa ne

78

Intrunim a doua zi Intr'un ultim consiliu de mini§tri, Inainte de-a pornispre Ia§i.

Trenul nostru trebuia sa ne ducal la 9 dimineata in gara Buzau §i con-siliul urma sa aiba loc chiar in vagon. Deocamdat5., Inainte de pram, Bra-tianu a vrut cu orice chip sa-1 intovalra§im la conacul proprietatii sotieisale, care era in apropierea garii Boboc. Ne-am urcat deci in automobile§i am plecat cu dansul. Era Intuneric §i batea un vant atat de cumplit, in-cat marturisesc ca nu am vazut mai nimic. Bratianu, care avea pasiuneavitelor de rasa, facuse §i acolo o gospodarie model §i ii parea rau, nu atatde pagubele materiale ce era sa sufere, cat de soarta atator animale cu gri-ja

A doua zi, la ora convenita, eram in gara Buzau, Dr. Angelescu a venitsal ne spuna ce se petrece in ora§, unde bineinteles domnea o grozava agi-tatie. Populatia civila §tia ca peste cateva zile va fi in mina inamicului, setemea de devastari §i de vandalisme. Strazile erau invadate de trupe in re-tragere §i de refugiati, toti povesteau grozavii, care sporeau inca panicalegitima a locuitorilor. Mare le Cartier era instalat la primarie, in centrul o-ra§ului. Regele era §i el acolo.

A trebuit sa intarziem tinerea consiliului, fiindca Bratianu era retinutla Mare le Cartier. Unii colegi au profitat de aceasta intarziere pentru a serepezi in ora§. Eu, care racisem putin seara, in ajun, am stat nemi§cat invagon §i priveam cum treceau faral Intrerupere interminabilele trenuri in-carcate cu cele mai nea§teptate lucruri §i ticsite de oameni, a caror pri-veli§te iti sfa§ia inima. Aproape de amiaza, Bratianu a venit consiliula Inceput. A fost scurt, dar a fost tragic.

Dansul ne-a comunicat, intai, ca dupa lungi discutii se hotarise la Ma-rele Cartier ca retragerea armatei sa se opreasca pe linia Ramnicul Sarat-Viziru §i sa se Incerce chiar acolo o actiune cu concursul Ru§ilor, daca vorvoi s5.-1 dea. $i, pe urma, foarte emotionat, Bratianu a scos din buzunar ofoaie de hartie §i ne-a spus: Sunt sigur ca nu banuiti ce cuprinde aceastahartie..." Intr'o clips, zeci de presupuneri mi-au trecut prin minte. Nu vamai ganditi, ca nu este de Inchipuit: este o comunicare oficiala a lui Po-klewski, care tine sa ma incuno§tiinteze cal in caz de victorie a Aliatilor,ace§tia au consimtit sa asigure Rusiei stapanirea Constantinopolului §i alStramtorilor". Sub aceasta nea§teptata lovitura ne-am clatinat cu totii.

Era §i prea mare lovitura, nu numai prin gravitatea in sine a sa, darprin momentul ales al acestei comunicari. Dupa ce de trei luni Rusia i§itradase toate angajamentele fat a de noi, dupa ce cu o perfidie scandaloasane lasase sal luptam singuri cu fortele superioare ale inamicului, cand i-arfi fost atat de upr sa ne intinda o mans frateascal de ajutor, acum in cea-sul cel mai tragic pentru noi, cand jumatate din teritoriul nostru nationalera invadat, cand capitala era ocupata, cand armata, infranta, era in plinaretragere, cand Regele, parlamentul §i guvemul cautau un refugiu pe ul-

79

select ionate.

qi

si

tima parte a tarii noastre ramasa libera, acuma gasea Rusia potrivit sa nearate ca, invingatori fluid, victoria va insemna afirmarea unei dureroasesuprematii ruse§ti.

In acele clipe nu mai ramasese sarmanei Romani decat nadejdea victo-ries finale. Este bine deci sa ne grabim, sä nu ii lasam iluzii prea mars, nici ince prive§te victoria noastra, acesta era intelesul comunicarii lui Poklewski,aceasta era mangaierea pe care in mijlocul dezastrului ni-I aducea un aliat vi-novat. Prea mare, prea rafinata cruzime, daca mai este o urma de dreptatepe lume, ea trebuia razbunata. *i a fost, pans la urma rizbunata.

Dar deocamdata eram prea crud loviti ca sa mai avem puterea sa neindignam, eram pe calvar, ne vom purta prin urmare crucea, oricat ar fi eade grea, oricate cuie ar avea.

In aceasta stare de spirit §edinta s'a ridicat. Bratianu ramanea cu Re-gele §i cu Mare le Cartier la Buzau. Noi ne intorceam cu trenul ministerialla Boboc, spre a pleca noaptea definitiv la Ia§i. Totu§i, inainte de-a o porniam tinut sa aflu doua lucruri: cum era Regele i cum se pierduse bataiadin jurul Bucure§tilor.

Suveranul, ca in toate imprejurarile mars, era admirabil, chiar in aceadimineat a, pe scarile primariei intalnise pe Robert de Flers, mersese dreptspre el §i ii spusese: Ou est le General Berthelot? Dites lui de ma part,Bites a toute la France, que je ne regrette rien et que nous lutterons jus-Vau bout!"

Batalia de pe Arge§ §i de pe Neajlov, zisa batalia de la Bucure§ti, sepierduse tocmai cum o prevazusem: fortele noastre erau insuficiente §iprea obosite pentru a putea executa planul stabilit. Intre cele cloud armategermane nu era golul inchipuit de comandamentul nostru. A lui Falkenhayna cazut in flancul diviziunilor noastre, care trebuiau sa-1 respinga pe Ma-ckensen, iar RuOi nu au luptat. Gre§elile, sau ceea ce se numea atunci tra-darea lui Socec, precum §i surprinderea planului nostru de catre Germani,erau simple incidente care desigur grabisera dezastrul, dar care in nici uncaz nu I-au determinat. Cu sau fara ele, rezultatul ar fi fost fatal acela0.Oricum ar fi, §i atunci §i azi, credinta mea este ca aceasta batalie trebuiadata, Bucure§tii nu putea fi parasit, cea mai mare parte a teritoriului na-tional nu putea fi sacrificata fara o ultima sfortare, fara o suprema in-cercare de salvare.

Dealtminteri, batalia fusese pierduta, dar armata romans a avut prile-juri sa faca lumii intregi dovada vitejiei ei. Intrazneala, rezistenta, dispre-tul de moarte al soldatilor no§tri se impusesera pans §i admiratiunii ina-micului. Din prima perioada a razboiului Romania ie§ea infranta, dar glo-rioasa, invadata dar hotarita sa lupte pans la capat.

Dupa o ultima sears, trista, foarte trista, ingrozitor de trista, petrecutalanga hangarul nostru din gara Boboc, ne-am culcat §i trenul s'a pus in mi--care. Dimineata la 8 soseam la Ia§i. A doua perioada a razboiului incepea.

80

CAPITOL UL TREIZECI

IAPRIMELE SAPTAAL3NI

Cand m'am scoborit din vagon la la§i, Garboviceanu §i cu Budurescuma a§teptau ca sa ma conduca la Mitropolie, unde era oranduit sa locu-iesc. Ne-am urcat intr'o oribila birja cu un cal, care abia inainta §i am ple-cat. Budurescu, care deja pe cheiul garii mi se parea foarte agitat, imi co-munica imediat §i speriat ca la Ia§i este o zarva nemaipomenita, ca indig-narea lumii impotriva guvernului §i indeosebi impotriva lui Bratianu estea§a de mare, incat trebuia sa ne a§teptam la lucruri grave. Cunoscandobiceiul Romani lor de a-§i exterioriza simtamintele printr'o violent a delimbaj care depa§e§te intotdeauna fondul real al gandurilor, sinistrele pre-vestiri ale amicului Budurescu m'au lasat nep5.sator.

Situatiunea era, fire§te, serioasa, dar inainte de a ma alarma, cereamsa ma informez mai cu de-amanuntul despre cele ce se spuneau §i se unel-teau la Ia§i.

Ajuns la Mitropolie, Mitropolitul Pimen mi-a ie§it intru intampinare §imi-a urat buns venire in casa lui, pe aceste vremuri atat de dureroase pen-tru Iara. Il cuno§team de mult, ca ministru de culte avusesem de doi aniraporturi foarte cordiale cu el, imi inchipuiam deci ca convietuirea subacela§i acoperi§ al Mitropolitului Moldovei libere §i al ministrului sau refu-giat se va petrece cel putin in conditiuni normale. Mi se rezervasera sus laetajul intai trei camere, un salon §i doua odai de culcare. Camerele cu mo-bilierul for invechit, cu nenumarate icoane, gravuri biserice§ti §i fotografiide ierarhi, aveau farmecul for §i imi reaminteau arhondaricurile multormanastiri cunoscute; vederea spre Bahlui, cu Cetatuia intr'o parte §i Gala-ta intr'alta, era frumoasa ca multe vederi ale acestui Ia§i plin de atata poezie.

Langa mine, Vintila Bratianu ocupa o mica odait a, precedata de unmic condor, unde erau depozitate o lads modesta §i doua geamantane,tot ce luase acest atotputernic ministru cu el in refugiu, in Limp ce calom-niatorii 1-au invinuit pe urma ca in mijlocul dezastrului carase in Moldovatrenuri intregi de butoaie cu vin §i tot felul de alte avutii. Chilia sa de mo-nah se potrivea de minune cu acea latura de ascetism a firii lui Vintila

81

.

Bratianu, care pe langa grele raspunderi legate de sarcina ministrului derazboi, suferea cumplit de pe urma despartirii de nevasta §i copilul sau,precum §i de lipsa oricarei §tiri despre soarta for in Bucure§tii ocupati.Sub aerele lui severe lumea nu va §ti niciodata ce inima sensibila, delicata§i profund sentimentala se ascundea in Vintila Bratianu.

Alaturi de noi avea o camera §i Mortun, el nu a ocupat-o insa decattrei-patru zile, mutandu-se pe urma in oral. Prime le zile pana sa ne putemorganiza gospodaria eram oaspetii Ina lt Prea Sfintitului. In marea sufrage-rie de jos, rau incalzita, luam parte la mese interminabile de mancare gre-oaie calugareasca, prost servite de calugari pleto§i §i murdari. MitropolitulPimen era pornit pe vorba, toata politica t arii §i a lumii o depana de-alungul mesei §i, de cele mai multe ori, chiar dupa masa, sus in salon. Regu-lile ospitalitatii cereau sa ascult aceste banalitati, sa par a ma interesa deaproape de disculie, sa raspund la intrebarile ce mereu mi se puneau. Erade la sine inteles cal, in starea sufleteasca in care ma aflam nu mai aveampofta de a consacra cateva ore pe zi unor asemenea convorbiri.

Din fericire, providenta s'a milostivit de mine §i mi-a venit in ajutor.Sosisem de la Boboc racit, doud-trei zile am luptat cu boala, pe urma, insa,m'a rapus §i am trebuit sal stau cateva zile in pat ca sä scap repede de aceaward grip a §i sa-mi pot relua ocupatiile care deveneau tot mai numeroase.

Pastrez vie qi azi amintirea acestor cateva zile: afara intuneric §i frig:pe front infrangeri, retrageri, bejanie, jaf §i prapad. De la Bucure§ti comu-nicate triumfatoare ale lui Mackensen; la Ia§i mizerii, fierbere, pumnuri in-cle§tate, strigate de razbunare, intrigi, dureri sincere §i ambitii perfide.

i pe deasupra tuturora plutea groaznica nesiguranta a zilei de maine.Intorceam §i iar intorceam acest noian de ganduri in capul meu §i filo-

zofice§te citeam pe vechii no§tri cronicari. Evocarea trecutului nenorocital acestei tari reducea suferintele noastre de azi la adevaratele for propor-tii §i imi dovedea la fiecare paging ca dincolo de aceasta vitregie a vremu-rilor, a rasarit mereu pentru noi soarele unei reinvieri, pe care toata evolu-tia istorica o prevestea acuma mai mare, mai insemnata §i mai luminoasadecat oricand in trecut.

Ceea ce induram noi mi se parea putin pe langa ce au indurat stramo-§ii no§tri. Daca atunci nadejdea in viitorul neamului nu pierise, mi se pa-rea de neinchipuit §i nedemn ca azi indoiala sä incolteasca in sufletelenoastre. Printr'o ciudata coincidenta, alternam infioratoarea citire a cro-nicelor gasite pe mesele apartementului metropolitan, cu o istorie a Ecate-rinei II de Walizewski, adunata nu §tiu cum in graba plecarii din Bucure§ti.Slendoarea coruptiei, atotputerniciei amagitoare a marii §i dispretuitoa-rei noastre aliate, contrasta izbitor cu tenacitatea organics, cu sanatoasavitalitate care se desprindea neincetat din restri§tele seculare ale modestu-lui, ale micului, ale batjocoritului popor roman.

Eram, insa, departe sa banuiesc ca in a5a de scurt timp acest contrast

82

avea sa se arate in toata tragica lui realitate §i cu toate epocalele sale con-secinte. De§i in pat, prin Vintila Bratianu, prin diferiti prieteni de la cen-zura, dar mai cu seams prin Marzescu, am putut repede afla ce se intam-pla in ora§ §i ce se urzea. Budurescu avusese dreptate: zarva era cumplita§i generals.

Incepea de sus, de la Pa lat. Regele era cu Bratianu la Mare le Cartier,dar Regina era la Iasi intr'o stare de spirit cat se poate de rea. Plecarea dela Bucure§ti fusese pentru dansa deosebit de sfa§ietoare, nu numai ca lasain urma Cara, capitala, castelele prada du§manului dar §i mormantulproaspat al copilului ei iubit. Dupa cum am mai spus ea nu cunoscuse ad-versitatea qi aceasta ii venea din toate partile qi sub toate formele. I se pa-rea ca lasase in mainile inamicului o parte insa§i din trupul ei. Era uluita.

Pe de alts parte, amanuntele plecarii §i ale calatoriei fusesera atat dedureroase: o ultima trecere prin Cotrocenii pustii, o ultima ingenuncherepe mormantul ce trebuia parish, o §edere de doua-trei zile fara §tiri in-tr'o gars din Vaslui, pentru ca autoritatile nu se puteau invoi cu repre-zentantii Palatului asupra re§edintei din Ia§i, toate laolalta i-au dat o im-presie de nenorocire i de pribegie de o intensitate nebanuita. Era zdrobita.

Intrigantii care mi§una in jurul curtilor regale, ca §i corbii in jurulhoiturilor, qi-au zis indata ca aci este ceva de indeplinit, §i s'au pus pe lu-cre. Toate ostilitatile de la Palat impotriva lui Bratianu, care erau conteni-te, dar care erau numeroase, au izbucnit cu o furie nemaipomenita. SlinkyLahovary, in special, era dezlantuita. Bratianu avusese dreptate sa se opunanumirii ei, caci era intriganta din fire, incorigibila, stupid de intriganta.Zic stupid, fiindca nici ea nu §tia ce voia, qi se contrazicea intr'una in sim-patiile §i antipatiile ei, deopotriva de violente. Venise ceasul sa se razbune§i ea impotriva omului care comisese marele pacat de a o cunoa§te prea bi-ne. Aceasta lume impinsa §i de cercurile opozitiei, tabarise pe nenorocitaRegina §i-i spunea de dimineata pans seara ca Bratianu este vinovat detot ceea ce s'a petrecut, daca nu amana necontenit intrarea noastra in ac-tiune, daca alegea un alt moment pentru a ne baga in foc, daca nu se Inca-patana sa treaca Carpatii, daca nu dispretuia Bulgaria, daca nu ne impu-nea pe Iliescu la Mare le Cartier, daca incredinta comanda armatei lui Ave-rescu, Cara ar fi azi neincalcata de du§mani, interventia Romaniei ar fiadus cauzei Aliatilor servicii nepretuite, am fi arbitrii razboiului §i falalumii, iar Majestatea Sa ar fi lini§tita in Palatul ei, in loc &á rataceasca cao nenorocita pe drumurile pribegiei.

Regina, care era influentabila §i, mai ales, care nu a qtiut niciodataexact ce se petrece, care, prin urmare, era cu desavaqire incapabila sa des-lu§easca partea de adevar, de exageratie, sau de calomnii, cuprinsa in mre-jele acestei afirmatii, s'a lasat convinsa §i a inceput sa destainuiasca tutu-ror, gandurile §i simtamintele ei.

Dar nu era destul sa inlaturi pe Bratianu, trebuia gash un succesor ca-

83

pabil sa stapaneasca situatia §i cu destula autoritate ca sa apara in opiniapublics drept un salvator al patriei in primejdie. Take Ionescu? Regina nuit prea iubea §i, pe urma, era §i dansul unul din propovaduitorii acestuirazboi, un fel de complice al nefastului Bratianu, dace nu complice activ,complice printr'o vinovata pasivitate. In fine, Take Ionescu prea era politi-cian, dezastrul este opera politicianismului, deci condamnarea lui definitive.

Trebuie un om nou dar cine?In tacerea Castelului de la Ghidigeni, Jean Chrissoveloni a gasit intr'o

noapte de insomnie cheia enigmei: M4u. Nicolae Mi§u, Ministrul nostru laLondra era un om capabil, energic, in afara de partide, bine vazut de cer-curile diriguitoare engleze, deci in m5.sura sa ne asigure ajutorul §i buna-vointa celui mai puternic dintre Aliali, Imperiul Britanic. Era minunat!

Intr'o goana de automobil cad, fire§te, ca la orice milionar ce serespects pe aceste vremuri, cand toate automobilele erau rechizilionate,la Ghidigeni sub diferite forme §i pretexte, garajul era plin de automobile

Jean Chrissoveloni se repezi la Ia§i. Simky Lahovary a fost repede con-vinsa i Regina de asemenea. Sa se telegrafieze deci la Londra, iar Mi§usa piece imediat.

Jean Chrissoveloni, care, totu§i era un om inteligent cu o manta arun-cata pe umeri, se plimba prin Ia§i cu aere misterioase, aproape conspira-toare, raspundea sibilic la intrebari, iar Simky Lahovary §i clica din jurulei priveau mini§tri de sus. Necuviinta precede disgratia.

In randurile opozitiei agitatia era i mai vie, Take Ionescu §i prieteniilui nu se multumeau cu incriminarile, ceea ce la urma urmei ar fi fost fi-resc, reclamau insa puterea pentru ei singuri. Pe strada, prin saloane fa-ceau galagie multi, cum discutai cu ei intre patru ochi marturiseau totuica ceea ce ii incurca este parlamentul liberal, care, era o imposibilitate, oformula de intelegere cu partidul trebuia wdar gasita, dar fare Bratianu.Acesta fiind marele vinovat, trebuia cu orice chip inlaturat. Se faceau decifel de fel de combinatii, se vorbea de o formatiune Costin, de una cu Feri-chide in cap. Unii mai intreprinzatori, intemeindu-se pe cuvinte auzite peici pe colo, se gandeau sa incerce o spartura in randurile majoritatii. Inprimul moment, Take Ionescu, afland despre starea de spirit a Reginei,a crezut ca va gasi acolo reazimul necesar actiunilor sale. Cand a aflat,insa, ca la Palat se vorbe§te de Mi§u, prudent §i realist cum era, se gandica parca tot ar fi mai buns o tranzactie cu autorul dezastrului". Dealt-minteri, Victor Antonescu, avand intamplator o convorbire mai lungs cuel, a ramas cu impresia ca Take Ionescu nu-§i inchipuia serios ca va puteainlatura pe Bratianu §i guverna singur, se temea insa ca acesta, in refugiu,sa nu-1 lase la o parte din orice combinatie ministeriala, de aceea faceazarva mai molt pentru a intimida pe Rege §i pe liberali §i a se impune ast-fel atentiei tor. Fapt este ca atunci cand Victor Antonescu i-a mentionatca de la sine nevoia imediatei constituiri a unui guvern national, in care el

84

§i prietenii lui sa fie intr'o larga masura reprezentati, toata intransigentalui Take Ionescu a disparut ca prin farmec a parut foarte dispus sa seimpace cu o asemenea eventualitate.

Nu este, insA, mai putin adevarat ca deocamdata larma prietenilor sai,la care se adaogau vaicarelile refugiatilor enervarea generals in care cutotii traiam, crease o atmosfera aproape rauvoitoare.

$i corpul diplomatic se contaminase de aceasta stare de spirit. In-tai Poklewski primise ve§ti rele de la Petrograd. Prea putin iubit in cer-curile influente de acolo nu fusese el niciodata, caci, dupa cum am men-tionat, fiMd Polonez de origine §i catolic de religie, lumea pravoslavni-ca nu incetase nici o clips sa-1 banuiasca. Desigur ca, clack' nu ar fi avutnorocul in timpul §ederii sale la Londra sa se bucure de prietenia Rege-lui Eduard, cu toata marea avere de care dispunea, ar fi inaintat cu greuin diplomatia moscovita. In orice caz, infrangerile Romaniei se rasfran-geau §i asupra lui, i se imputa ca a informat gre§it guvernul sau asupraadevaratei situatii §i asupra adevaratelor posibilitati ale Romaniei, §i ise facea indeosebi un capat de acuzatie din increderea neclintita ce mani-festase lui Bratianu.

Se a§tepta dintr'un moment intr'altul rechemarea lui, in asemeneaconditii tot ceea ce se putea cere lui Poklewski era pmdenta Si, mai cuseams, o tacuta expectativa.

Barclay, leal din fire potrivnic schimbarilor ca toti Englezii, era insa§i el zdruncinat de tot ceea ce auzea in juml lui. Jean Chrissoveloni, prinnevasta sa, care era englezoaica, §i prin amestecul sau in afacerea contrac-tului britanic, era intimul legatiunii britanice. Nu se multumea deci sa lu-creze prin toate mijloacele in sensul vederilor sale, ci insinua: Feriti-vade lealitatea lui Bratianu. Nu v'ati intrebat de ce si -a lasat mama, surorile§i cativa prieteni la Bucure§ti? SA nu va treziti maine, poimaine cu o paceseparata. Fiti mereu cu ochii pe el §i ca sä scapati de orice grija, sa va pu-teti in orice imprejurare bizui pe Romania, ajutati-ne sa-1 indepartam dela putere". Batranul nu credea, simt amintele sale de gentleman nu puteauconcepe asemenea felonii. Dialogurile intre Englezul rectiliniu §i intre Gre-cul insinuant au trebuit adesea sa fie extraordinar de interesante. Se cioc-neau doua lumi, proverbul francez: calomniez, calomniez, it en resteratoujours quelque chose", cuprinde un etem adevar Barclay mai era §inecajit: nu i§i mai putea bea in fiecare sears sticla de §ampanie frantu-zeasca. $i la suparare omul se schimba §i cate nu face?

Saint-Aulaire era nou venit §i, pe langa aceasta, ca multi compatriotial lui era lipsit de spiritul de adaptabilitate. Foarte cinstit, se caznea sa va-za situatia, dar nu reu0se Inca. Ceea ce ii spuneau colegii lui;aliati, era formal contrazis de personalul legatiei sale. Era acolo indeosebiun consilier de legatiune numit Lacombe, putin inteligent §i foarte inchi-puit, care nu §tiu de ce nu ne putea suferi. Ostilitatea sa fats de guvem

85

clar

si

si

si

si

si

ministrii

mergea pand la aversiune, dar era secundara, ceea ce era mai gray §i cu de-savaqire inadmisibil, este ca ea se intindea §i asupra t aril.

A§a fiind, Saint-Aulaire nu ce sa mai treads §i, bineinteles maimult poate decat oricare altul, era susceptibil sa fie influentat de tot ce sepunea atunci la tale in vechea capitals a Moldovei. Fasciotti, intrigant cumera, se complacea prin firea lui insa§i in acest viespar de sforarii, de micicombinazione" §i vrand, nevrand, le alimenta prin concursul sau. Catdespre zeii minori, Psihas era cu totul in apele cenaclului Chrissoveloni,Marincovici, care nu putea ierta lui Bratianu Ca nu intervenise in momen-tul dezastrului sarbesc, se bucura in fundul sufletului sau ca patimim §inot ce patimete tara lui; iar acrul Ipersele de Strihou era prea nemuliumitde locuinta pe care cu atata osteneala Marzescu i-o gasise pentru ca sa nureverse supararea lui asupra guvernului, asupra lui Bratianu personal, asu-pra fiecarui Roman in parte §i asupra Romaniei in totalitatea ei.

In cloud cuvinte, deci, o atmosfera osti1a care sub forma de telegramecifrate de rapoarte zilnice inundau, spre marea pagubd a Romaniei, can-celariile Aliatilor no§tri prin ele, opiniunea for publics.

Nici prietenii no§tri politici nu au putut scapa de aceasta pernicioasacontagiune. Neconvocarea parlamentului indata dupa declaratia razboiu-lui, se razbuna acuma. Lasati de prea multa vreme in voia tor, amariti cai§i parasisera caminurile, impresionati de nenorocirea Orli, simtind, au-zind, vazand cum ostilitatea ob§teasca cre§tea in jurul lor, se clatinau §iei. Unii se intrebau data Bratianu nu a facut rau sa intre in actiune, altiicredeau sincer totul pierdut, altii luau drept bune toate zvonurile care cir-culau, toate invinuirile ce se aduceau §i, in consecinta, cereau §i ei sancli-uni pentru trecut, garanlii pentru viitor. In genere era, insa, la ei mai multdezorientare decat adevarata neincredere, sau decat hotarita ostilitate.

Solidaritatea unor vechi conlucrari, puterea unor prietenii incercate deani, traditia unei discipline adanc inradacinate, mentineau coeziunea par-tidului chiar in mijlocul napraznicei vijelii.

Pe de alts parte, fizionomia era impresionanta. 0 invazie derefugiati, care de-a valma cu autoritatile cautau adapost hrand. Marzes-cu, in calitatea sa de primar, facea de trei saptarnani sfortari supraome-nei ca sa gaseasca tuturor locuinte potrivite; ceea ce a reusit sa faca inacele zile a fost o adevarata minune, dar marele sau merit nu va fi atat dea fi rezolvat dificultatile lard seaman ce stateau in fata lui, cat de-a fireusit sa o faca multumind pe toata lumea. Inteadevar, stia cu un cuvantprietenesc, cu o gluma sa aline suferintele unora, sa impra§tie descuraja-rea altora, sä fie cu totii rabdator §i parintesc. Si numai lesne nu era, dedimineata pans seara era la el un adevarat bald, unii cereau o odaie, altiiveneau sa spund at nu se impacau cu gazda gasita, plecau, iar veneau, plan-geau, implorau, mai erau §i necuviincio§i, altii declarau ca fiind pe stradacu nevasta §i copiii, stau acolo pand prim aria va avea grija de ei. Cu o neo-

86

stia

sisi,

Iasuluisi

bi§nuita abilitate Marzescu evolua prin toate aceste dificultati, §i adver-sarii, ca qt prietenii erau unanimi in a-1 lauda. Era, fara indoiala, singurapersonalitate populara din acele vremuri.

In realitate, meritul lui Marzescu era mai mare chiar decat ne apareain acel moment. Intr'adevar, noi credeam ca Ie§enii, mi§cati de suferinte-le noastre, ne primeau frate§te cu bratele deschise. Or nu era de loc astfel,bravii Ie§eni erau foarte plictisiti ca venim sa tulburam lini§tea pa§niculuifor ora§. In sufletele for clocotea o veche ura pe Munteni, in benefidiul ca-rora se f5.cuse unirea in 1859 §i indeosebi pe Bucure§teni, a caror capitalsrapise Ia§ului splendoarea lui de odinioara. *i, fenomen ciudat, aceste uri,pe care marturisesc ca in naivitatea mea le credeam de mult stinse, gaseauin nenorocirea ob§teasca prilejul sa se manifeste.

Recunosc ca Ie§enii au §tiut sa salveze oricum aparentele, ciuda qi ne-placera for nu imbracau forme active, se exprimau doar printr'o surds osti-litate, printr'o raceala caracteristica, printr'un fel de abtinere sistematica,jignitoare §i, pentru noi, bie%i refugiati, profund dureroasa §i profund re-gretabila. Abia mai tarziu, dupa luni intregi de convietuire §i de suferintecomune, raporturile au devenit mai intime, mai apropiate de ceea ce ar fitrebuit sa fie de la inceput.

Solitarii amestecau §i ei glasul for amarat in corul imprecatiilor ge-nerale. Matei Cantacuzino, cu patologica lui nestatornicie, era in faza incri-minarilor necrutatoare §i putea fi lesne atatat de cei cari urmareau razbu-nari qi ralsturnari de guverne. Cuza, de pe inlatimea lui de la Copou, tuna§i fulgera fara a pierde, totu§i, obiceiul s5.0 de-a pune un cuvant de spiritmai presus de o situa%ie serioasa §i chiar de o durere nationala. *i acumatotul se incadra la el intre epigrams §i anti-semitism.

Singur Iorga plutea senin deasupra acestei invalma§eli de patimi, i§i in-stala tipografia adusa de la Valenii de Munte §i era grabit sa reinceapapentru front aparitia Neamului Romanesc".

Ma tern, insa, de-a gre§i daca a§ sustine ca Ie§enii au avut vreodatacordialitatea cu adevarat fr5.teasca ce ar fi trebuit sal o alba neincetat intrefiii uneia §i aceleia§i sari §i in clipe de a§a cumplite suferinte §i de a§a inal-tatoare speran t e.

Deocamdata grija de capetenie a lui Marzescu era aprovizionarea ora-§ului, mai mult decat incartiruirea refugiatilor. Ia§ul nu era organizat casa indestuleze nevoile unei populatii de trei on mai numeroase decat ceaobi§nuita, §i care, pe langa aceasta, cre§tea din zi in zi §i din ceas in ceas.Pe de alts parte, mijloacele de transport erau aproape inexistente, nevoilearmatei absorbeau totul, micile depozite din ora§ se topeau cu o explicabi-la iuteala, plata era goals, la restaurante lumea facea coada §i dupa cate-va zile o farfurie de fasole era tot ce se putea obtine. Iarna batea la poarta,proviziile obi§nuite ale gospodariilor ie§ene erau deja pe sfar§ite. Lumea,degerand, cerea sa se taie pomii de la Copou §i de prin gradinile publice.

87

Toti acesti refugiati, neavand nici o ocupatie, rataceau toata ziva pe stra-da, vociferau, se vaitau, asteptau ultimele stiri, le comentau, le denaturau.Transformasera Iasul intr'o mare agora din vremea decadentei; alaturi deacest Iasi romanesc, exista insa in acele zile si un al doilea Iasi, cel rusesc.

De diminea%a pans seara defilau pe strazi trupe rusesti, care se Indrep-tau spre front. Rusii, care la inceput ne refuzau cateva regimente in Do-brogea, care pe urma se tocmeau cu noi saptarnani intregi pentru o divizie,acuma, cand dezastrul nostru era fapt implinit, ne trimiteau sute si sute demii de oameni, fiindca nu mai aveau incotro. Aceste trupe, splendid echi-pate, urmate de carute inhamate cu cai de rasa de o rara frumusete, sescurgeau neintrerupt, cu un pas molatec si cadeniat. Soldatii inaintau ast-fel leganand-si bratele, armele si rani ;ele erau depuse in carute, in frun-tea for un gradat mai inalt canta sau fluera singur cateva note, pe care apoile reintonau cu totii intr'un cor impunator. Melodiile erau un straniu ames-tec de accente melancolice si de racnete salbatece, o impresionanta evo-catiune a stepei cu maretia ei infinita si sinistra.

Ti priveam trecand cu un indoit sentiment de multumire era ajutorulmult asteptat, era linistea zilei de maine, era insasi mantuirea care defilape dinaintea ochilor nostri, dar si cu un simtamant de launtrica neliniste.Ce ganduri manau pe acesti oameni? Ce va fi de acuma incolo prietenialor? Un sprijin fratesc, sau o imbratisare de Iuda? Mi se spusese de multca pajura imperials are cloud capete, fiindca Rusia are intotdeauna cloudganduri. Cu care vine astazi in mijlocul nostru? Cu cel bun, sau cu cel rau?Imi mai apareau in minte telegrama lui Poklewski, de la Buzau, stindardulrusesc pe Dolma Bahtsche si crucea moscovita pe Sfanta Sofia. Victoriosi?Desigur, fara indoiala, dar cu ce pre ;? dupd cate umilinte?

Armatele autocratiei tariste aveau toate stigmatele unei enigme. Dealt-minteri, ele strabateau printre randurile noastre de parca nu am fi existat,pared nu ne-ar fi vazut, ochii for priveau peste aceasta biata lard sfasiatasi chinuita, cautau in zare alte orizonturi decat ale noastre. Suferin telenoastre nu ii atingeau, strigatele noastre de durere nu be auzeau. Nu aveamce manca, ce be pasa, traista for era plina; nu aveam lemne in sobs, subelearmatelor imperiale erau noi. Pe fetele for era zugravit ceva mai mult de-cat dispretul obisnuit al celui mare pentru cel mic, al celui tare pentru celslab, at celui in belsug pentru cel in lipsa, pe fetele for sta scrisa nepasarea,o nepasare infinita, ca si imensitatea pe care o reprezentau si de undeveneau.

dupa siruri se perindau astfel cu o monotonie impunatoare, iarsunetele cantecelor neintelese de noi se pierdeau treptat in departare. Lagara Iasi, la gara Socola o miscare si o invalmaseala nemaipomenita, tre-nurile se seccedau unele dupa altele, unii debarcau, altii se imbarcau. Im-punatoare trenuri sanitare puneau prin luxul for si mai mult in evident amizeria refugiului nostru. Intr'un tren imperial Ducele de Oldenburg trona

88

$i

$iruri

intre doua mese.bogate; printre multe cupe de §ampanie dadea ordine in nu-mele Curcii Ro§u imparatqti unei armate de medici §i de sistrite elegante,care ocupasera cele mai bune localuri din Ia§i §i instalau acolo cu tot con-fortul spitale somptoase, care ramaneau aproape goale. In timpul acesta,insa, spitalele noastre evacuate din teritoriul ocupat se inghesuiau cum pu-teau, §i, lipsite de toate, culcau unii peste altii, intr'o indescriptibila mize-rie, pe ranitii veniti cu miile din toate p

Contrastul era revoltator, §i luni de zile nu s'a gasit un ofiter superior,un medic rus, o sistrita milostiva, un suflet umanitar care, in fata atatorsuferinte ce nu puteau fi alinate, sa treaca strada sa dea o mans de ajutor,sa ofere o particica macar din prisosul, din bel§ugul tor. Medicii se plim-bau sfidatori la brat cu sistrite vesele, i§i petreceau zilele neocupate can-tand din armonica, razand §i chefuind, crezand ca au satisfacut toate re-guile confraternitatii militare §i profesionale, precum §i toate cerinteleumanitatii, cand din intamplare invitau vreun medic roman la un pranzcopios, care incepea cu icre moi §i se sfar§ea cu fructe exotice §i cu alco-oluri variate.

Ca §i liniile paralele, care pot fi prelungite la infinit fara sä se intal-neasca niciodata, tot astfel §i aceste doua vieti, cea romaneasca §i cea ru-seasc5., i§i continuau in Ia§ul de atunci traiul propriu, fara nici un contact,fara nici un amestec. Una cu splendoarea, alta cu zdrentele, una cu indes-tularea, cealalta cu tragica ei mizerie. Doi straini, nu doi aliati intr'una§i aceea§i rastr4te, intr'unul §i acela§i ora§.

Inca o data, o asemenea purtare chema, striga razbunarea ce va sa vie.In mijlocul acestei zarve, fierberi §i invalma§eli, Bratianu sosi de la

Barlad. L-am pus imediat cu totii in curent de ceea ce se petrece. Afars demici amanunte, se a§tepta la ceea ce a gasit, dar atitudinea Reginei I-a sur-prins §i 1-a mahnit. Furtuna trebuia potolita, in fata noastra stateau maxiindatoriri, trebuia sa ne arat5.m la inaltimea vremurilor §i sa implinim cuhotarire. Spectacole ca acele de la Ia§i erau manifestatiuni bolnavicioase,de natura a ne scadea §i a ne desonora, ele trebuiau deci inlaturate cuenergie.

Fara a pierde o clips, Bratianu s'a pus pe lucru, ne-a convocat in con-siliu la Costinescu acasa, ne-a repartizat rolurile, Alecu Constantinescu cuVintila Bratianu §i cu Marzescu trebuiau sa is imediat in mans chestiaaprovizionarii, cea mai urgenta dintre toate. Parlamentul trebuia convocatcat mai curand, ziva de 9 Decembrie a fost deci fixata de comun acord cuRegele. Pans atunci cloud actiuni trebuiau intreprinse: intai trebuia luatcontact cu majoritatea, stranse randurile ei §i, al doilea, trebuiau inceputenegocieri cu opozitia in vederea dezarmarii ei §i a unei colaborari cu gu-vernul.

Pentru indeplinirea primei actiuni, s'a hotarit sa convocam in serii maimulte zile de-a randul membrii majoritatilor la Mitropolie pentru un ceai

89

la mine. La prima Intrunire va participa §i Bratianu, care va face o expune-re a situatiei, la celelalte intruniri va veni, daca va putea, iar daca nu, vomexpune noi situatia deputa ;ilor §i senatorilor. Eu am primit indeosebi in-sarcinarea sa ma ocup de aceste intruniri parlamentare, urma insa ca fie-care din colaboratori laolalta cu Marzescu, sä vorbeasca de pe acuma cuaceia cu care se aflau in relatiuni mai intime.

Pentru indeplinirea celei de-a doua actiuni, Alecu Constantinescu vapregati terenul §i pe urma Bratianu personal va avea o explicatie cu TakeIonescu. In acela0 timp, Marzescu va profita de relatiile sale cu DimitrieGreceanu spre a-I indemna sa intervie pe langa Take Ionescu, in sensul do-rit; Costinescu se oferi sa vorbeasca §i dansul. Pe langa aceasta, eu am maifost insarcinat sa intru in legatura cu doi dintre solitari, cu Matei Cantacu-zino, cu care eram inrudit §i in foarte buni termeni, cu Iorga, care trebu-ia neaparat men %inut in bunele dispozitiuni in care se afla. Bratianu Imicerea sa reiau acuma cu toata staruinta misiunea pe care o avusesem pelanga Iorga in tot timpul neutralitatii §i care fusese intrerupta in parte inprimele luni ale razboiului.

De corpul diplomatic avea grija Bratianu, se va lamuri cu Poklewski,cu Fasciotti, cu Barclay §i cu St. Aulaire. De ceilalti nici nu voia sa auz5..Ziari§tii straini au fost dati in sarcina mea, ca §i presa interns, care se re-ducea la vreo cloud ziare locale din Ia0 §i care, prin aceasta insa$i, §i subregimul cenzurei, nu prezenta nici o importanta.

In fine, cu Palatul, BrAtianu nu intelegea sa rcimand in echivoc. Barbutirbey, chemat din Bar lad, trebuia sa vorbeasca Reginei spre a inlatura

influeniele ce in lipsa lui determinasera schimbarea ei de atitudine, dupaaceea ii va cere §i Bratianu o audienta. Bratianu abia se desp art ise de Regela Bar lad credea ca poate in totul conta pe el.

Pans la 9 Decembrie, adica pans la deschiderea Camerelor timpul erascurt, mai putin de opt zile. Cu totii am inceput prin urmare sa executamhotaririle luate Si insarcinarile primite, iar spre marea noastra multumire,toate masurile de ordin politic erau indeplinite cu succes. In cateva zilefurtuna era potolita, zarva inlaturata, agita ;ia stinsa §i criza dominata.Bratianu era iara0 stapan pe situatie.

Cu majorita;ile, lucrurile au mers de fapt chiar inainte de sosirealui Bratianu luasem contact cu multi prieteni, consfatuirile de la Mitropo-lie au avut numai meritul de-a concretiza strangerea randurilor §i de-a neda prilejul sa vorbim cu parlamentarii din Moldova, care papa atunci ra-masesera in judetele lor. Bineinteles, erau multe nedumeriri §i multe nemul-tumiri, i-am lasat insa pe toti sa-0 spue pasul, am discutat cu ei toate pro-blemele pe indelete §i i-am solidarizat u§or cu politica guvernului. De faptera firesc sa fie a§a, afara de cativa ca Stere, C. Iarca, chiar Titu Frumu-§eanu, care ramasesera in teritoriul ocupat, toti cei cari ascultasera de in-demnul nostru venisera in Moldova, toti erau principial de acord cu noi,

90

si

si

usor,

si

ca razboiul acesta se impunea, ca prin urmare trebuia sa intram in actiune.Cunotinta pe care fiecare din ei o avea despre situa %ia intemationala ingenere, precum qi afirmatiunea lui Bratianu, ca nu mai putea prelungi ne-utralitatea, ii convinsese pe toci cal nu puteam face o alts politica decataceea pe care o urmarisem.

Ca planul nostru de razboi fusese intocmit de acord cu Alia %ii o §tiau,qi le-am confirmat-o cu amanunte. Ca reu§ita acestui plan era in functiunede Ru§i §i de Sarrail, era lesne de inteles pentru orice om de buns credin-ta. ca nici Ru§ii, nici Sarrail nu se tinusera de cuvant, o vedeau singuri,fiecare putea din propria sa experienla invoca o noua marturie §i aduce onoua dovada. Prin urmare, ce ramanea dupe sfanta dreptate de imputatlui Bratianu, gre§eli de amanunt. Pe acestea le puteau scormoni adversariipatima§i, prietenii politici se socoteau chiar datori sa le inlature cu dis-pret. Atitudinea lui Iliescu? Era vadit ca nu putea fi facut raspunzator depurtarea ciudata a lui Sarrail §i de scandaloasa rea credinta a Ru§ilor. De-altminterea, se §tia ca dansul va fi indepartat de la Marele Cartier. Atuncice mai ramanea? De ce nu s'a incredintat din primul moment comanda luiAverescu? Membrii majoritatii ii cunoqteau, §tiau ca are ambi ;iuni politi-ce, it vedeau complotand cu opozi %ia, sentimentul de partid ii mana sa-ifie potrivnici §i sa aprobe prevederea lui Bratianu de a nu-i incredinta osituatie de care ar fi abuzat cu siguranta.

Altceva trebuia insa lamurit cu reprezentan ;ii majoritatii: trebuia sa lise crate ca noi nu eram izolati, ca eram o parte dintr'un tot, frontul inter-aliat, ca victoria sau infrangerea avea sa fie determinate de marii no§triAliati, ca fatal actiunea noastra avea un caracter secundar subordonat.Ca astfel stand lucrurile, eram de buns seams indrituiti sa suferim de peurma vinei altora, dar ca la urma urmei fatal de problemele privite in in-tregimea lor, dezastrul nostru era un incident dureros, atat Si nimic maimult. Adevarata problems era insa, de-a se §ti dace sortii de izbanda aiAlia %ilor au sporit, sau au scazut, dace au scazut atunci da, descurajareanoastra ar fi legitima. Dace, dimpotriva, ele au sporit, atunci nu numai canu subsists motive de ingrijorare pentru viitor, dar putem mai mult decatoricand privi viitorul cu lini§te §i cu deplina incredere.

Din toate informa%iile nostre rezulta in chip neindoelnic ca Aliatii e-rau mai siguri decat oricand de victoria finals, ca Germania cu toate suc-cesele ei trecatoare, era sleita, ca lupta cu foametea §i puterea ei de rezis-tenta era tot mai marginita. Yn asemenea condi ;ii, ce nenorociri putemrisca noi, evacuarea intregii Moldove, soarta Sarbilor? Groaznic, fara indo-iala, dar ne vom retrage cu tot frontul rusesc pe Prut, pe Nistru, mai de-parte de va fi nevoie. Ultimul cuvant tot noi ii vom avea, prelul va fi maiscump decat am crezut-o, dar idealul national va fi indeplinit. Noi, pribe-gii nenorociti de astazi, vom fi in istorie generatia fericita a infaptuiriiRomaniei Mari.

91

i

Acest rationament, atat de simplu, atat de evident, a fost pentru ceimai multi dintre prietenii nostri o revelatiune, ca prin farmec a linistitconstiintele turburate si a reinviat sperantele pierdute. Este curios, dar a-fara de rare exceptii, aproape nimeni in acel moment nu i§i dadea seamade solidaritatea frontului nostru cu fronturile aliate, aproape toti uitau caac%iunea noastra se incadreaza in actiunea generals. De indata ce le inve-derai aceasta, optimismul inlocuia pe data cel mai cumplit pesimism.

Ca sa fiu drept, cativa prieteni au ramas sceptici, cu toate lamuririk §iargumentele noastre, dar au pastrat scepticismul ascuns in fundul sufle-telor lor. Concursul ni 1-au fagaduit cu tot devotamentul $i, de altfel, nu-marul for a fost redus. Ceea ce vroia in primul rand Bratianu era ca parla-mentul, cu tot dezastrul suferit, sa dea tarii si, mai ales, strainatatii, im-presia ca. Romania, strans units in jurul Regelui armatei ei, este hotari-ta sa duca lupta inainte alaturi de Aliati, orice s'ar mai intampla si pansla capat. Toti prietenii din majoritate ne-au asigurat ca vor da aceasta im-presie in chipul cel mai categoric. Nu be puteam cere mai mult.

Partidul national-liberal dovedea, astfel, inca o data, in ceasuri de foar-te grea cumpand, ce admirabil instrument de guvernamant este. Bratianuputea fi nu numai multumit, dar chiar mandru. Cu opozitia, de asemenea,greuta tile au fost lesne invinse, lipsita de sprijinul Palatului, vazand caparlamentul nu poate fi sustras influentei lui Bratianu, Alia ;ii staruindpentru un guvern national, ce era sa mai faca Take Ionescu? El totusi aveamania tranzactiilor atat de adanc inradacinata, incat se pretindea ca a-tunci chiar cand urma sa castige un proces, prefera sa recurga la o tran-zactie, dar cand procesul era pierdut, s'ar fi putut oare sa nu primeascatranzactia ce i se oferea o tranzaclie din cele mai onorabile?

S'a convenit, deci, ca Take Ionescu si trei din prietenii lui sa intre inguvern, persoanele si amanuntele urmand a se fixa dupa intoarcerea Rege-lui. Noul cabinet trebuia sa se constituie imediat dupa deschiderea Camere-lor, fiindca Bratianu Linea sa se prezinte in fata Parlamentului cu gu-vernul care declarase razboiul. Take Ionescu isi lua totdeodata angajamen-tul sa se inteleaga: cu parlamentarii din partidul sau pentru ca nici ei sä nualunece pe povarnisul incriminarilor violente, asa incat reprezentaliuneanationals sa se infatiseze cu demnitate inaintea lumii, iar nu sfasiindu-seprin lupte intestine.

Cu solitarii, izbanda pe toata linia, Matei Cantacuzino capitulase subfocul convergent al lui Marzescu, al lui Victor Antonescu si al meu. lui

scapase notiunea solidaritatii frontului, argumentele mete in aceasta pri-vinta 1-au surprins placut intai, si 1-au convins pe urma va veni deci laCamera in dispozitiuni amicale.

Iorga, intr'o stare de spirit excelenta, biciuia pe cei cari in asemeneamomente se tineau de intrigarii meschine, era plin de incredere in viitor,nu se preocupa decat de Neamul Romanesc", scotocea toata pravalia an-

92

si

si

si iota

Biii

ticarului Kupferman din Strada Lapu§neanu §i dispera fiindca nu maigasea cartile vechi, editille rare de pe vremea lichiddrii bibliotecilor boieri-lor saraciti. 0 vizita a lui Bratianu, cu multumiri §i cuvinte de lauds, neasigurase nu numai simpatia, dar ins4i activa sa colaborare.

Pe Cuza am convenit sa-I lasam in plata Domnului, Marzescu sau Mor-tun ne atrasese atentiunea ca la el spiritul de contradictie este atat dedezvoltat, incat va fi destul sal vadd ca u cerem ceva pentru ca pe data safaca contrariul. Pe de alts parte, sal contractam fats de el fie chiar obliga-tittni morale, nu ne convenea. 0 nota discordanta §i pornita la un om cadansul, nu putea compromite armonia de care eram asigurati, cel mult pu-tea sa o confirme.

Cu diplomatii Bratianu intotdeauna sa se inteleaga, cand voiasa-§i dea puling osteneala, prin inteligenta, prin dibacia, prin farmeculsau, cu care ii seducea u§or. Barclay nu cerea decat sa fie convins, de laFasciotti se obtinea totul dandu-i-se importanta, ce costa in asemenea im-prejurari sa-i dai chiar insemnatatea pe care nu o avea? St. Aulaire a fostmai rezervat, dar misiunea franceza §i Parisul cereau ca Romania sa fieincurajata §i autorii razboiului sustinuti.

Cu Poklewski era inutil sa mai vorbe§ti, cad era rechemat. Unul dininaltii demnitari ai curtii, unul din intimii Imp aratului, Generalul Maso-loff, fusese desemnat sa-1 inlocuiasca. Totul s'a redus deci la efuziunile u-nei despartiri de care ne p area sincer rau. Bratianu regreta pe acest diplo-mat tarist, care in atatea imprejurari critice fusese leal fatal de el, darPoklewski, care ar fi fost voios sa paraseasca legatia din Romania pentruo ambasada pe care de mult o dorea, nu se putea imp aca cu o plecare carede fapt era o adevarata disgratie.

Iar zeii minori, ca toti satelitii, gravitau in orbita marilor planete §i,dealtminteri, fiecare avea cate un motiv special spre a adopta o asemeneaatitudine. Psihas, de§i Venizelist, §i-a reamintit ca reprezinta oficial pe Re-gele Constantin, deci, ca in ciuda prieteniei lui Chrissoveloni, se cuveneasal pastreze rezerva ce se impunea unui neutru cu tendinte germanofile.Marincovici, nu mai putea fi impotriva unui guvern din care facea parteamicul sau, Take Ionescu, nici chiar daca era prezidat de Bratianu. Iar Y-persele de Strihou gasise un apartament care ii convenea §i lui §i intepateisale consoarte; de altfel, ar fi impins ingratitudinea prea departe, daca s'arfi incapatanat sa refuze binevoitoarea sa indulgenta unui guvern care, fa-t a de reclamatia sa ca acest nou apartamant este prea scump, consimtisecu generozitatea cuvenita Belgiei martire sa ii plateasca chiria.

Ramanea Palatul. Barbu $tirbey avusese oarecare greutati sa destra-me tesatura de intrigi din jurul Reginei, care avea veleitati de independen-Ia. A fost nevoie de mai multe asalturi, marele sau argument fiind ca: nuse schimba calul in mijlocul vadului", §i in cele din urma a triumfat. Bra-tianu s'a aratat and terenul era netezit qi Regina s'a aratat supusa, daca

93

stia

nu deplin convinsa. Simky Lahovary a amutit si Chrissoveloni a reluatdrumul Ghidigenilor, considerand insa lupta amanata, nu pierduta. In cu-rand urma sa reinceap a.

Pentru ca totul sa fie Bata, mai trebuiau intocmite proiectele de legi siredactat mesagiul. Aceste proiecte, o serie de masuri legale in legatura custarea de razboi, precum si legile financiare, imprumuturile la Banca Na-tionala etc, erau de fapt de mult terminate, Victor Antonescu, in calitatede Ministru de Justitie, fusese insarcinat cu elaborarea celor mai multedintre ele. Trebuiau numai revazute si puse la punct, iar redactarea mesa-jului regal ca de obicei mi-a fost incredintata mie. Am convenit cuBratianu ca acesta trebuia sa cuprinda neaparat urmatoarele cinci idei:1) Justificarea intrarii noastre in actiune. 2) Afirmarea, cu toate nenoroci-rile suferite, a credintei noastre nestirbite in victoria finals a noastra, catsi a Aliatilor nostri. 3) Un apel la solidaritatea si conlucrarea tuturora ininteresul suprem al patriei. 4) 0 aluzie la necesitatea realizarii reformelordemocratice mai imperioase deck oricand, in cadrul unei Romanii mari-te si, 5) un salut calduros armatei, care se jertfea pentru Zara.

In timpul acesta, Bratianu a primit de la Rege, din Zorleni, o foartefrumoasa si interesanta scrisoare, cu privire la cele ce el doreste sa fie cu-prinse in mesaj. Erau aproape identice cu ideile noastre, si ea merits sa fiereprodusa textual:

Dorind ca si in imprejurarile de fat a sa incheg o cat mai stransa lega-tura cu poporul meu, cred ca prezenta mea la deschiderea parlamentuluieste mai necesara decat oricand.

Iesind si ca fond si ca forma din formulele conventionale, doresc cadiscursul Tronului sa fie in acest an mai ales un apel la patriotismul popo-rului, caruia ma adresez aratand reprezentantilor sai gandurile si simta-mintele ce ma calauzesc. Doresc ca fiecare sa se patrunda adanc in identi-tatea aspiratiunilor si jertfelor ce leaga pe Suveran si Dinastia de natiune;doresc sa dau celor indreptatiti asigurarea ca vor gasi in mine sprijinitorulfor si aparatorul dreptatii si al cinstei.

In aceste momente de grea cumpana, cand o parte din teritoriul nati-onal este invadat, cand se cer natiunii cele mai maxi jertfe, este nevoie capoporul sa stie ca o intelegere completa domneste intre el, Suveran siParlament, precum este o intelegere deplina intre natiune si Aliatii ei.

Doresc ca masele populace si indeosebi taranimea sa fie adanc con-vinsa de solidaritatea aceasta. Taranul trebuie sa fie facut constient ca,luptand pentru unitatea nationals si primind ca Lea jertfe in proportiipoate mai mari decat clasele diriguitoare, el lupta si pentru propria luidezrobire politica si economics.

Deli de vita strains si reprezentant al unei dinastii noi, nu am statnici o clips pe ganduri de la inceput ca sa infrang inclinarile si simpatiilemele personale, pentru a da ascultare numai aspiratiunilor natiunii, astfel

94

-

ca acuma, mai mult ca oricand, sunt hotarit sa pastrez contactul cel maiintim cu poporul meu, cu reprezentantii sai, oricarui partid politic ar apar-tine, cu armata noastra.

Nu ma indoiesc ca pentru oamenii nostri de stat va fi o chestiune deonoare vor gasi in patriotismul for puterea de-a inlatura orice disenti-ment politic, astfel ca nu numai in fata tariff, dar si in afaral sa apara nein-doielni ca arm onia care domneste fara condi tii la opera nationals a Regelui.

in fata pericolului comun, nimic nu trebuia crutat pentru a face sapatrunda in toate pattu-ile sociale, nu numai cuvinte, ci dovezi de aceas-ta, ce frumoasa Si nobila ar fi sarcina pe care si-ar lua-o poetii,oratorii nostri, care prin grai condei ar inflacara patriotismul populatiu-nii $i al trupelor si ar face accesibile inteligentelor popolare aspiratiunilenationale, cauza razboiului. Trebuie ca printr'o activa propaganda simta-mintele care ma calauzesc sa ajunga pans in adancimile populatiunii ru-rale, cu atat mai mult cu cat o parte din scumpa noastra card este incalca-ta $i astfel inamicul are putinta de a lua el initiativa unor reforme de multproietate de noi, dar care, propuse de inamic, i-ar putea atrage simpatiavai poate chiar oarecare solidaritate a claselor populare in genere si aaranimii indeosebi.

Doresc de asemenea ca nimic sa nu fie crutat spre a face tot mai inti-me raporturile cu Aliatii nostri, pentru a asigura o tot mai sincera increde-re reciproca intre Aliati, caci unitatea de vedere si de actiune este un ele-ment hotaritor de succes".

Pe temeiul tuturor acestor consideratiuni am intocmit, deci, un mesajpe care Bratianu, spre deosebire de obiceiul sau, nu I-a modificat aproapede loc, asa incat pot spune ca este in intregime opera mea. Recitindu-1 azi,dupa multi ani, pot lasand la o parte orice modestie afirma ca el esteo sinteza din toate punctele de vedere, atat de exacta $i atat de lapidaraa situatiunii, incat, ceea ce este asa de rar, dupa ce trece vremea, daca artrebui sa fie scris din nou, nu vad, sincer vorbind, ce putea sa adaog,sau ce cuvant a$ putea sa suprim.

Pentru intelegerea vremurilor de atunci, el merits sa fie recitit integral.Vreau sa fiu bine inteles, nici nu am vreun amor propriu nici nu am va-nitatea stupida de a atribui cine tie ce merite unei lucrari care de fapt re-zuma numai gandurile si simtamintele lui Bratianu, ale guvernului $i alemediului in care traiam, dar am fost atunci si in urma atat de des, atatde violent si atat de nedrept invinuiti, incat cred a fi indrituiti ca martu-rie vie a clarei viziuni a lucrurilor ce ne-au stapanit in cele mai intunecoaseceasuri ale furtunii, a invoca textul mesagiului intru vesnica noastra apara-re si spre triumful dreptatii.

Fie-mi ingaduit sa reamintesc cateva pasagii:Razboilul care de mai bine de doi ani insangereaza lumea, a invederat

95

§i

§i

§i§i

§i

§i

a§

§i

§i

ca Austro-Ungaria in conditiunile ei actuale nu mai poate dainui ca factoral echilibrului european.

Pentru a apara interesele neamului si a-i asigura unitatea si viitorul,Romania era datoare sa intervind".

De aceea, unind soarta cu aceea a puterilor prin a caror victorie se vaaseza viata europeana pe baza principiului nationalitatilor ea a declaratrazboi Austro-Ungariei".

Mai departe:Pang acuma razboiul ne-a impus jertfe maxi si dureroase. Le vom in-

dura insa cu barbatie, fiindca pastram nestirbita credinta in izbanda fi-nald a Aliatilor nostri si oricare ar fi greutatile si suferintele, suntem ho-tdriti sa luptam alaturi de dansii cu energie si pana la capat".

Pasajul privitor la reforme este foarte interesant de revazut azi. Tatacum glasuieste:

Prima fraza era expresia dorintei formale a Regelui.Aspiratiunile si jertfele de asfazi ma leaga pe Mine si Dinastia Mea si

mai puternic 'Inca de natiunea romans, care va gasi pururea in Regele eipe sprijinitorul si aparatorul drepturilor si nazuintelor sale".

Urmarea suna astfel:In fata pericolului comun, sal fim cu totii insufletiti de patriotismul

cel mai calduros, sa ne aratarn uniti in sentimente si in gand, sa incura-jam cu dragoste si cu admiratie pe soldatii nostri, care apara pamantulstramosesc incalcat de dusmani.

Sci spunem tiiranului ca luptand pentru unitatea nationalci, el luptiitotdeodatci pentru dezrobirea lui politicci economics.

Vitejia sa ii dci drepturi mai marl asupra pcimcintului pe care 11 apa-ra ne impune mai mutt decdt oricdnd datoria ca la sfcir§itul rcizboiuluisa" infciptuim reformele agrare electorate, pe temeiul ccirora aceastei Adu-nare Constituantii a fost aleasci".

Este nu numai cel mai bun raspuns ce se poate da acelora care au sus-tinut cu atata patima ca Romania datoreste reformele revolutiei ntsesti,dar este si o dovada incontestabila ca am pastrat cu o surprinzatoare luci-ditate constiinta marilor noastre directive politice pand si in vremurile ce-le mai tulburi si in mijlocul celei mai desavarsite deslantuiri a patimilor sia celei mai cumplite confuzii de idei.

Deschiderea Parlamentului s'a facut la 9 Decembrie in sala TeatruluiNational din Iasi, cu acelasi ceremonial ca la Bucuresti, Regele tinuse catot protocolul sa fie neschimbat, sa nu se dea prin nimic impresia ca res-tristile au stirbit intru ceva din stralucirea si autoritatea Regala. Aceeasitrasura a la Daumont, aceiasi lachei galonati in livreaua Hohenzollernilor,aceeasi escorts regala cu coifurile ei prusace. Imi aduc bine aminte cum a-cest fast ma jignea in mizeria noastra de atunci si cum preocuparile proto-colare ale Regelui Imi apareau atunci meschine si copilaresti. totusi,

96

,si

pipi

pi

judec5.nd lucrurile acuma in perspectiva vremurilor, ii dau dreptate. Esteciudat, dar aqa este lumea, vazand cortegiul trecand pe strazile Ia*Ilui in-tocmai ca obi§nuitul cortegiu din Bucure§ti, s'a simtit inviorata, intaritain nadejdile, imbarbatata in faptele ei. Prin urmare, nu suntem cu totuldistru§i, va sa zica sunt lucruri care au ramas totui neatinse de vijelie.Coroana nu se socote§te umilita ca a ajuns la Iasi, poarta capul sus, fiindcadesigur, ca credinta in ziva de maine, este Inca vie. Astfel de vorbe seauzeau, astfel de ganduri treceau prin mintile oamenilor §i indeosebi prinale sarmanilor refugiati. Regele avusese dreptate, nu din calcul, nici macardin intui ;ie psichologica, dar dintr'un instinct atavic care zacea in stra-fundul tainic al sufletului sau simtise ceea ce not nu simlisem §i conside-rasem chiar drept ridicol. Reinviasera in el toti Principii de Hohenzollerngoniti de-a lungul veacurilor din rerdintele for dar care §tiau ca soartaarmelor este schimbatoare §i care, dupd restri§ti trecatoare, erau ob4nuitisa se intoarca acasa §i sa moara lini§titi in castelele for seculare.

Fire§te, senatorii §i deputa %ii au facut Regelui o primire deosebit deentuziasta. Regele, emotionat, a citit mesajul cu o voce destul de hotarita.Aplauzele au fost mai cu seams vii and a vorbit de hotarirea noastra de alupta pans la capat alaturi de Aliati de cate on a facut aluzie la arma-ta. Pasajul privitor la reforme a fost mai putin aplaudat decat ma a§tep-tam, explicatia era surprinderea ob§teasca. Inteadevar, toata lumea sea§tepta sä auda pe Rege vorbind de vitejia armatei, de motivele intrarii inrazboi, de increderea noastra in victoria finals, de nevoia unei cat maistranse solidaritati nationale, nimeni insa nu se gandise in invalmaqealade atunci, in mijlocul grijilor marunte §i zilnice ale refugiului, la grija in-departata a reformelor.

Dupa §edinta, membrii majoritatii nu se ascundeau exprime mul-tumirea pentru faptul ca introdusesem acest paragraf in mesaj. Elementelemai inaintate din partid erau incantate §i veneau sa ne felicite. In randuri-le opozi%iei domneau simtaminte contrarii, cei mai moderati se mangaiausa spuna ca nu pricep rostul acestei declaratiuni, cal este inoportuna §i denatura sa Ingreuneze putinta de indeplinire a acelei solidaritati dintre par-tide, la care Regele facea apel.

Dezbaterile au inceput chiar in aceeai zi, eram grabiti qi dornici ca se-siunea sa fie cat mai scurta. $edintele Camerei se tineau la Teatru, ale Se-natului in aula Universitatii. Atmosfera era foarte buns, pe ici pe colo ne-multumiri de ordin personal sau marunt, care vroiau sa se manifeste princomunicari §i anuntari de interpelari. Ne-am caznit sa be mai oprim, nuera ceasul unor atari manifestari, ceea ce a fost de astfel destul de wor.

Senatul a ales pre§edinte pe Porumbaru, care in acest scop demisionasein ajun din guvern, Bratianu luand el Ministerul de Externe. Dansul a fostsilit sa recurga la aceasta solutie, fiindca pre§edintele Senatului B. Missirera in vacant a, razboiul surprinzandu-1 la Biarritz. Datoria lui ar fi fost sa

97

si

si

sa-si

vina imediat inapoi, dansul era insa un egoist, un suflet sterp, un fel de Ste-lian. In vremuri obi§nuite asemenea oameni se strecoara §i valurile vietii iipot ridica pang la cele mai inalte situatii, dar in vremuri grele, in contactcu evenimentele ei sunt sfaramati. Dar era pacat de Missir fiindca alaturi deaceasta desavar§ita lipsa de insu§iri suflete§ti, nu era primul venit, aveaun spirit juridic cu totul remarcabil, Take Ionescu Si multi altii it conside-rau Lira indoiala avocatul cel mai mare al epocii lui. Nimeni nu it intreceain arta de-a despica o chestiune incalcita de drept §i chiar de era lipsit detalent oratoric, sau vulgar in exprimarea cugetarii sale, era neintrecut ca sadestrame argumentatia unui adversar §i sa o reduca la pulbere. Totdeoda-td, avea o minunata cultura clasica §i filozofica §i intr'o tars in care exis-tau a§a de putini cunoscatori temenici ai clasicismului, era o raritate §i oplacere sa vezi pe B. Missir citind u§or pe marii autori ai civilizatiunii elli-ne §i latine §i comentandu-i apoi cu o indiscutabila competinta. Intr'o ta-re in care se manifesta o predilectie vadita pentru studiile superficiale,Missir studiase serios diferitele sisteme filozofice §i adancise cercetarea ce-lor mai abstracte speculatiuni metafizice. Chemat de Bratianu, a intarziatprin Franta, iar dupa infrangerile noastre a refuzat categoric sa vie la Ia§i,punand astfel singur capat carierei sale politice.

La Camera, Ferechide a fost reales in unanimitate, un omagiu ce se cu-venea cu prisosinta decanului oamenilor no§tri politici §i, in acela§i timp,deputatii au tinut sa exprime recuno§tinta generals, aclamand pe Marzes-cu ca vice-pre§edinte. Legile pregatite s'au depus, sectiile au inceput ingrabs discutia lor, comisiile de raspuns la mesaj au fost convocate Si ra-portorii for s'au pus pe lucru.

De Senat, ca Si la Bucure§ti, se ocupa Alecu Constantinescu §i Rado-vici. Eu stateam in continuu la Camera, spectacolul acolo nu era lipsit deoarecare originalitate. Pre§edintele §i biroul, oratorul §i mini§triii stateaupe scen5., sectiile se intruneau prin lojele arti§tilor. Acolo unde pans a-tunci actorii se costumau §i actritele i§i faceau toaleta, se discutau acumaaride chestiuni financiare §i grave probleme de stat. Din fictiunea teatruluieram acuma in cel mai dramatic realism al vietii §i al istoriei. Mini§trii aveaupentru deliberarile for in fundul scenei, pe stanga (privind din sala), unsalona§ destul de luxos, care in vremuri normale slujea pare-mi-se directo-rului teatrului.

In seara de 11 pe la 6, cand tocmai supraveghiam lucrarile sectiilor §icautam sa interviu ca ele sa se termine mai curand, ma cheama Bratianu§i, pe intunerec, printre culise, imi spune Ca s'a inteles definitiv cu Regele§i cu Take lonescu, iar noul guvern este constituit. ramane numai osarcina neplacuta de indeplinit, sa comunic colegilor sacrificati ie§irea fordin guvern. Este un lucru de care am avut intotdeauna oroare..." addoga elsincer plictisit. Fiindca ramai nemi§cat la postul D-tale, vino sa ma ajuti!"

De fapt, de§i se faceau maxi preschimbari prin constituirea acestui gu-

98

Imi

vern, deli trei din amicii lui Take Ionescu luau portofolii efective, nu eraudec5.t doi colegi cu adevarat sacrificati. Dr. Angelescu si Radovici. Porum-baru trecuse deja la presedentia Senatului, Mort un trebuia sa is presedentiaCamerei, Costinescu era foarte zdruncinat ca san5.tate, ii era imposibil decisa mai duca povara administrarii finantelor publice, asa ca el insusi rugasepe Bratianu sal lase Era portofoliu. Alecu Constantinescu, indicat prinputerea sa de munca, trecea la Interne si Victor Antonescu, indicat si elprin activitatea sa la Banca Nationala si prin cunostintele sale financiare,trecea la Finante.

De Radovici Bratianu se despartea cu parere de rau, nu-i putea repro-

sa fusese un coleg de o exemplars lealitate si ca om era deosebit demodest, de delicat, de prietenos, it iubeam si it stimam cu totii. Desigur,capacitatea sa nu era deosebita, fusese la industrie un ministru mai multsters si de aceea serviciile sale apareau in aceste clipe grele mai putin indis-pensabile decat ale altora.

Cu Dr. Angelescu chestiunea se schimba. El fusese netagaduit un mi-nistru activ si in chestia organizarii si aprovizionarii serviciului sanitar alarmatei desfasurase o munca demna de toata lauda, dar doi ani de zile intimpul razboiului ii amarise sufletul lui Bratinau prin manifestarile saleprea zgomotoase in favoarea intrarii noastre in actiune. De nenum5.rateon Bratianu it chemase si it rugase sa inceteze o actiune care, sub aceastaforma cel putin, incurca politica sa si ii crea inutile plictiseli. Cu toate fa-gaduielile date, Angelescu continua insa uneltirile, credea ca isi asigura omare popularitate si ii era placut sa auda opozitia Iaudandu -1 si procla-mandu-1 singurul ministru care are curajul parerilor lui. Bratianu a rabdat,dar nu a uitat, asa era firea sa, t5.cea dar nu ierta si isi platea polita candto asteptai mai putin. In aceasta privinta nu se asem5.na de loc cu tatalsau, cand Ion Bratianu era nemultumit de un ministru, nu se incurca multcu el, it Inlocuia repede si, fiind cu desavarsire lipsit de spirit vindicativ,stia sa procedeze in asa fel, incat operatia lasa in urma ei foarte pulingamar5.ciune. lonel Bratianu, cand era nemultumit de un coleg, isi faceasange rau, se framanta, dar nu ii venea sal se desparta de el, astepta sa seiveasca vreo conjonctiune politica prielnica si abia atunci intervenea. Cellovit luand tacerea si obisnuita amabilitate a lui Bratianu drept o iertarea greselii facute, sau drept o consimtire ulterioara la atitudinea adoptata,ramanea prins de verdictul sau, se considera nedreptatit si pleca adancjignit.

Sistemul batranului Bratianu era preferabil, era mai bun pentru stat,fiindca indeparta fara intarziere ministrii nepotrivit alesi, era mai bunpentru seful guvernului, fiinca rasa rani mai mici in sufletele celor sacrifi-cati. Dureroasa operatie s'a petrecut in susamintitul salonas, printre atri-butele teatrale, care erau Inca trantite in colturi.

Radovici se cam astepta la acesta inlocuire, a fost cum era si de astep-

99

nimic,

tat de la un om ca el, demn §i hotarit sa-i dea lui Bratianu mai mult ca ori-cand tot prietenescul sau concurs. Se §i aranjase sa fie numit la Banca Na-tionla intr'un loc ce se afla vacant, numire care in greutatile financiare deatunci ii convenea.

Dr. Angelescu a fost surprins, cu desavar§ire surprins, §i §i-a manifes-tat nemul%umirea intai printr'o intristare, care provoca surasurile §i maitarziu printr'o suparare, care a luat forma unei ostilitati nepermise§i unor izbucniri regretabile. Hotarit, nici Angelescu nu era din rasa puter-nica a celor ce §tiu sa suporte adversitatea.

Ultimul care intra in salona§, dar care ie§i cu figura surazatoare, a fostMarzescu, investit Ministru de Domenii. Ce m'a mirat atunci era ca cerculde la Ia§i, Si chiar Marzescu personal, au dat acestei numiri proportiilepromovarilor ministeriale obi§nuite. Felicitari, telegrame, sarutari, §ampa-nie, toasturi, articole de ziare. Mie mi se parea ca un minister in acele mo-mente era o a§a raspundere §i o a§a calamitate omeneasca, incat nu price-peam bucuria pe care o starnea, dar totdeodata fericeam pe Marzescu caare destula fragezime sufleteasca, ca sa priveasca lucrurile cu o asemeneadulce seninatate.

Bratianu vorbise Inainte cu Mortun §i formal pre§edentia Camerei re-prezenta o inaintare, acesta aratandu-se foarte magulit de atentia §efuluisau. In realitate era insa foarte afectat, poate tot atat in fundul inimii saleca Dr. Angelescu. Dealtminteri nu s'a sfiit destainuiasca amaraciu-nea lui, fiindca i§i dadea seama ca indepartarea sa de la unul din cele maiinsemnate ministere era o dizgratie acoperita cu florile unei pre§edentiide Camera. Si aceasta o considera ca o nedreptate a lui Bratianu fata deel. M'a surprins intotdeauna ca. Mortun nu i§i daduse seama de sterilitateaactivitatii lui la Interne, doi ani nu facuse nimic, era lipsit de idei, de ini-tiative, de putere de munca, de cele mai multe on nici nu §tia ceea ce sepetrecea in departamentul sau, pe care it conducea secretarul general §i di-rectorii de serviciu. Adesea disparea §i cu greu §efii lui de cabinet ii da-deau de urma. Bratianu avusese de mult cuno§tint a de toate acestea, §itotu§i Mortun se credea sincer victima acestuia.

Il ascultam tanguindu-se §i vorbindu-mi cu mahnire de lipsa organicsde orice simt de dreptate la Bratianu §i imi ziceam ce greu este sa-ti pas-trezi luciditatea cuvenita ca sa to judeci singur, chiar cu oarecare aproxi-mat ie.

Ferechide ar fi preferat sa pastreze pre§edentia Camerei, cu care se i-dentificase in chip atat de magistral. Bratianu i-a aratat insa ca are neap a-rata nevoie de el in guvern, fiindca dupd toate probabilitatile va fi nevoit incurand sa plece din tars, spre a lua contact cu Aliatii. Ori, dansul plecand§i Ferechide nefacand parte din minister, interimatul pre§edentiei consi-liului ramanea de drept lui Take Ionescu, ceea ce nu ar fi fost bine. In fataacestui argument, Ferechide a cedat imediat.

100

sa-mi

$i astfel noul guvern national s'a constituit in urmatoarea compunere:Pre§edinte al Consiliului §iMinistru de Externe Ion I.C. Bratianu.

Ministru de Interne Alex. Constantinescu.

Ministru de Finan1e Victor Antonescu.

Ministru de Domenii G.G. Marzescu.

Ministru de Justitie M.G. Cantacuzino.

Ministru de Industrie Dr. C. Istrati.

Ministru de Lucrari Pub lice Dimitrie Greceanu.

Ministru de Instructie §i Culte I.G. Duca.

Ministru de Razboi Vintila Bratianu.

Miniwii fara portofoliu Take IonescuM. FerechideEmil Costinescu.

Fara voie eram cuprins de un simtamant de melancolie. Ministerulnostru de la 1914, ministerul debutului meu ministerial, ministerul refor-melor §i alegerilor pentru Constituanta, ultimul minister al Regelui Carol§i primul minister al Regelui Ferdinand, ministerul neutralitatii §i al pro-clamarii razboiului, disparea rede§teptand in mintea mea atatea amintiriscumpe, atatea evenimente mari.

Noii no§tri colegi fusesera destul de bine ale§i de Take Ionescu. Dimi-trie Greceanu era un om ponderat §i de treaba, ultimul sau gest de-a mer-ge pe front la varsta lui §i cand, dupa expresia consacrata, atatia nu segandeau decat sa se invarteasca, il impunea pe Greceanu stimei tuturora.

Dr. Istrati era un nationalist infocat, un suflet inflacarat, un bun Ro-man, prezen %a sa in ministerul national al razboiului era un meritat oma-giu adus patriotismului sau trecut.

Mi§u Cantacuzino era mai pulin simpatic, dar intr'o combinatiune cuconservatorii, aparea firesc, numele, averea, situatia lui socials personifi-cau tradi%ia conservatoare.

Personal it cuno§team pe Greceanu foarte putin, in schimb cu Dr. Is-trati §i cu Mi§u Cantacuzino aveam vechi legaturi. Dr. Istrati fusese un pri-eten al tatalui meu §i examinatorul meu la bacalaureat, iar cu Mi§u Canta-cuzino avusesem la un moment dat chiar raporturi de apropiata rudenie.

101

Pe cand se terminau formalitatile constituirii noului guvern, parlamen-tul sfar§ea toate lucrarile pregatitoare §i intra in discutia publica a legilor§i a adresei de raspuns la Mesajul Tronului.

La Senat dezbaterile nu au prezentat nici un interes deosebit. La Mesaj,discutie scurtal insemnatate, pe care a Incheiat -o Bratianu prin ca-teva fraze, o constatare a solidaritatii nationale, o afirmare din nou a ho-taririi neinfrante de a lupta pang la capat, cuvenitul salut catre armata.

atata tot. La Camera, in schimb, dezbaterile au fost vii §i nespus de in-teresante, au avut caracterul reclamat de insemnatatea momentului.

Trei discursuri merits luarea noastra aminte, de§i pentru motive deo-sebite, ale lui Cuza, Iorga §i Bratianu.

Cuza s'a ar5.tat incapabil de inalt are in gandire §i simtaminte. A facutun discurs de incriminari, de meschinarii, de spirite, de intepaturi la adre-sa evreilor. Nici o intelegere a ceasului istoric pe care il traiam, nici un ac-cent de durere pornit din inima, nici macar un strigat sincer de indignare

limbutie de retor. Dinainte considerasem pe Cuza o mediocritate, darfiindca era spiritual, incontestabil foarte spiritual, mediocritatea lui nujignea, chiar seducea. Acuma insa, cand gravitatea evenimentelor i1 despu-ia de posibilitatea de a-§i impresiona auditorul prin glumele §i jocurile luide cuvinte, mintea sa aparea in toata superficialitatea ei §i sufletul sau intoata de§ertaciunea lui. A fost un spectacol intristator.

Pe cat a fost Cuza mai prejos de orice critics, pe atat pot spune ca Ior-ga a fost mai presus de orice lauds. El a rostit atunci in Teatrul de la la§iincontestabil cel mai elocvent discurs din toata viala lui. Pot spune maimult, unul din cele mai maxi discursuri ce s'au rostit vreodata de pe tribu-na romans. Ceea ce a zis este secundar, se poate ceti de catre generatiuni-le viitoare in colectiile Monitorului Oficial, care probabil se vor intrebachiar de ce contimporanii au laudat cu atata entuziasm acest discurs. Fapteste ca Iorga a §tiut sä exprime ceea ce era in con§tiinta fiecaruia, sa a-prinda flacara care lancezea in toate sufletele, sa rede§tepte prin evocareagloriei trecutului, sperantele nationale cu o intensitate mi§catoare §i saplimbe adunarea care se tara chinuit prin vagaunele intunecoase ale mize-riilor dezastrului bejaniei §i restri§tei, pe culmile luminoase ale izbanzilorrasplatitoare §i ale marilor infaptuiri viitoare.

Para it va.d Inca in said, la stanga (privind de pe scena), in primelebanci, inalt, cu capul aplecat spre spate, cu barba fluturand, cu o voce tre-murand de emotie, cu gesturi de iluminat, azvarlind peste adunare ca unsemanator peste ogoruri sentinte care cucereau, imagini care minunau,perioade oratorice care printr'un avant neintrecut rapeau toate inimile.Cand s'a a§ezat a fost un adevarat delir, aproape toata lumea plangea, inacele clipe Iorga a reu§it sa intrupeze gandul §i simlirea unui intreg neamcrunt lovit de soarta.

Din punctul de vedere emotiv, este cea mai puternica senzatie orato-

102

§i fail

i

rica ce mi-a fost dat s5. resimt. Ca in aceea zi Iorga nu a mai fost §i desigurnu va mai fi niciodata.

Bratianu a vorbit dupa el, discursul sau a fost foarte interesant §i foar-te frumos. 0 analiza a situatiei, un raspuns plin de demnitate la invinuireade tradare pe care Germania §i Austria-Ungaria ne-o arunca, o explicatiesincera a infrangerilor suferite, o abila aluzie la raspunderile Aliatilor, olungs §i temeinica justificare a intrarii noastre in ac ;iune, o afirmare hota-rita a credintei noastre in victoria finals, cu ar5.tarea temeiurilor pe carese reazam5.. Nu m-a§ mira ca cercetatorii istoriei de maine sa prefere acestdiscurs atat de documentat, de bogat in conceptii politice, atat de profe-tic pe alocurea, discursului lui Iorga. Dar ce folos, atunci adunarea era subvraja cuvantarii sale, putea sa expuna Bratianu ce voia, Camera it ascultadistrat, cu gandul Si cu inima tot la Iorga. Bratianu se adresa mintii, Iorgase adresase sufletului, prin urmare cum ar fi fost vreo compara ;ie posibila?Dealtminteri, Bratianu era atat de nepasator fats de asemenea succesepersonale, incat se bucura de efectul inviorator produs de discursul lui Ior-ga, fara sa se preocupe de nemeritatul sau insucces.

Take Ionescu a spus Si el cateva cuvinte, nu a fost nici mi§cator caIorga, nici interesant ca Bratianu, era insa de neaparata trebuinta ca pen-tru afirmarea publics a solidaritatii nalionale, discu %ia sa nu se terminefara sa se auza §i glasul lui. Din acest punct de vedere a fost necesar §ibinevenit.

Toate legile au trecut aproape fara discu ;ii, cu scurte observatii pe icipe colo, intemeiate de altfel pe parerile juri§tilor §i ale economi§tilor. La16 Decembrie seara totul era gata §i Parlamentul a fost din nou inchis.

103

CAPITOL UL TREIZECI ,F I UNU

ULTIMILE SAPTAMANI ALE ANULUI1916

Pe cand se petreceau aceste evenimente si schimbari la Iasi, se petre-ceau de asemenea evenimente insemnate si mari schimbari la Mare le Cartierdin Bar lad. Intai Generalul Iliescu, care nu mai putea ramane in frunteaostirei, si a cdrui plecare era, de altfel, in principiu, hotarifa de mult, afost indepartat. Bratianu a staruit ca Generalul Prezan sa fie numit in lo-cul lui, caci pe langa consideratiunile expuse mai sus, la numirea sa a maicontribuit si felul in care stiuse, dupd infrangere, sa organizeze retragereaarmatei. Intr'adevar, aceasta armata, deli i'ntr'o situatie foarte critics, seretragea in perfecta ordine, pe cand, aceea a lui Averescu, se retragea incontitii rele, pierdea necontenit in drum oameni si material. Bratul dreptal Generalului Prezan era un tandr ofi ;er, Maiorul Antonescu, un elementde o deosebitd valoare si care prin inteligenta, priceperea si activitatea sa

adus pesonal, dar a adus si tarii, nepretuite servicii.Prezan s'a pus imediat pe munca si trebuie sa marturisese ca numai

usoard nu era aceasta, fiindca armata continua sd fie in plind retragere,aproape toate trupcle erau dezorganizate, unitati intregi pierdute, diviziiimpartite, comandamente fara legaturd cu subordonatii Tor, iar inamiculnu ne dadea nici o clips de ragaz.

Pe de alts parte, aveam cu Rusii dificultati din ce in ce mai mari, maisimptomatice si mai ingrijoratoare. Acuma trupele veneau, veneau cu su-tele de mii, si tocmai fiindca erau s'a reprezinte in curand un milion de oa-meni si de fapt ocupaserd cea mai mare parte a frontului, ei formulau felde fel de pretentii, care puneau in joc insasi suveranitatea noastra nationald.

Dificultdtile erau asa de mari, incat Regele socotise cu drept cuvantprezenta sa indispensabild la Marele Cartier si imediat dupd inchidereaparlamentului s'a inapoiat la Barlad, sau mai exact la Zorleni, unde locuiala domeniul sau particular, la cativa kilometri de Barlad. Bratianu insusise vazu silit nu numai sa stea in contact permanent cu Barladul, dar s5. simearga la Marele Cartier cat mai des. Nici o saptamand nu trecuse de cand

104

§i-a

deco

rdnd

sold

atii

pe f

ront

Fig. 5: Regele Ferdinand decordnd soldatii pe front

A

ke 4 v ; '..,e4

1 '4_--.-:. ,

----,. v,

01' VI' I. ' , 11).:qk, tl- .. ,...'"/

. iti Lac

VI YI 7 4 ' k. I1. .'S

i'. ..--J apo. ...-

.,..# -r.,60. ......4r- ,, i iI Ife;::',,,. 5 . e ...% i

k 0 v1 S )

5. 1 ." .' , ,ikr0 ,.. . ;,-.2 ,

I. :II( -; i ki r 1. , \: .%

1 4 4 ,

a5 v* IV' ,4. -

Last 11

,

offl

1

.-t- ',:s ' 4 ' .,d i..c ''/4

Fi ,,- r. .

b ri ?' ..1!

...,t , ,,.. . ;--

i ......,. .

771 1......, , .

'....:6,;;4. i 7. .,, t V'::)_' ' j' 'No ., _1, : I l. ft."''' '-- '. '4 ',"1,(.$-,f,. e i .1 I '.1

., 1$ .1 . 1 If% . 4. .1 : 1..`'''- Z'

...1.7 .0:::$t%:t1; sti .1',..-:, -I *-:.:'.....':' 41

, I sti%, 4241 I 4 of i 1. j i;Ci j""A " k l ..1 :.6. " 19.4"

" 4 1 I i . ' ,.. t ,.... t''' i t ' :. VP' !' I

4i o.-.4.4 LI

,,,,.."1 'r4e --

di V

r .Ft*. -

**-411-4---

, . lAhr-. ''....* ..1010

.....- ....... -

:SA' ....--....,.

1 tZe-ailLV0,-....Att........ r -0. . - ..., .

. I,,

acesta se afla la Bar lad Generalul Belaieff ceru in numele Rusiei ca celedoua armate sa fie puse sub comanda Generalului Zaharoff §i ca Mare leCartier romanesc sa fie desfiintat §i contopit in cartierul rusesc.

Cererea era fire§te inadmisibila. La 1877, nefiind inca un stat indepen-dent, impusesem totu§i Rusiei respectarea individualitatii armatei noastrein colaborarea cu dansa. Cum era azi sa primim a renunta la ea? Afars deaceasta, de patru luni vazusem Rusia insufletita fat a de not de simtamin-te atat de stranii, incat o elementary prudenta ne silea sa fim foarte baga-tori de seams §i sa nu cedam nici unul din drepturile ce decurgeau din ne-atarnarea noastra politics, sau din suveranitatea noastra nationals. Infrantidin vina for puteam fi, dar cu atat mai mult, demnitatea trebuiam sa ne-opastram neatinsa. De altfel propunerea ruseasca se izbea §i de unele gre-utati de ordine legala. A§a, spre pilda, §eful armatei dupa constitutianoastra era Regele. Cum era el sa cedeze aceasta comanda unui strain? Pede alts parte, Mare le Cartier exercita in temeiul legii starii de asediu o Se-rie de atributiuni, cari in timp de pace erau de competin%a guvernului. Seputea la urma urmei admite ca din cauza necesitatilor razboiului acest or-gan militar sa se substituie puterilor constituante din stat, dar nu era cuputint a ca o parte din prerogativele guvernului roman sa treaca asupra mi-litarilor ru§i.

Discutiile au fost insa anevoioase. Vazandu-ne batuti, Ru§ii ne trataude sus. Bratianu a trecut prin multe ceasuri grele, a facut interventii de totfelul la Stavka, la Petrograd, la Tar direct, la Alia %i, §i in cele din urma s'aajuns la urmatoarea solu%ie: Comandamentul Suprem al armatelor ce lup-tau pe teritoriul romanesc it va exercita Regele Romaniei cu ajutorul a clo-ud state majore, unul rusesc pentru trupele ruse§ti, §i unul romanesc (Ma-rele nostru Cartier) pentru trupele romane. Solutia era cat se poate de bu-ns, ramanea numai ca in practica sa se stabileasca o conlucrare armonioa-sa intre cele doua state majore.

Pentru a raspunde chemarii sale, pe langa insu§irile lui militare, rama-nea deci ca Generalul Prezan sa aiba neaparat Si insu§iri de diplomat. Dinfericire le-a avut. Prin firea sa blajina, prin temperamentul sau conciliant,prin lealitatea sa a reu§it sa impuie comandamentului rusesc respectul cu-venit §i sa evite ciocniri inutile sau violente. Cu Generalul Cerbaceff rapor-turile au devenit mai tarziu chiar cordiale.

Deocamdata situatia era insa incordata la Barlad, caci pe langa pre-tentiile inadmisibile ale Ru§ilor la Marele Cartier continua §i atitudineafor suspects qi scandaloasa pe front. Intr'adevar, dupd batalia de la Bucu-re§ti, am cautat sa mai rezistam inamicului pe mai multe linii. Prima rezis-tent a a fost pe Cricov §i pe Ialomita, dar pe Cricov Ru§ii nu au vrut sa nevina in ajutor. Bratianu povestea Intotdeauna a spus-o mai tarziu §i laCamera ca niciodata in viata lui nu a fost mai indignat decat in timpulacestei batalii, and aveam nevoie neaparata de sprijinul Ru§ilor. Cu mare

105

i

greutate Stavka ne fagaduise o divizie de cavalerie, pe care o a§teptam cape Messia. Vestita divizie salbateca, sose§te, §i de unde se opre§te, nu semai mi§ca. Rugaminti, interventii, staruinte nimic. Plecam indata",acesta era raspunsul tor, dar plecarea nu se traducea in fapt, de aceea Bra-tianu vede pe Generalul care comanda divizia, un militar elegant, inconju-rat de un stat major stralucit §i ii intreaba care este cauza acestei subiteparalizari. Generalul invoca tot felul de pretexte, pe care Bratianu le as-toarna, §i, in cele din urma, declara cu un aer pe jumatate ironic §i pe ju-matate nepasator ca nu poate inainta, fiindca trebuie sa-§i potcoveascacaii.

Pe 1alomita a fost §i mai rau. Nu numai ca Ru§ii nu au opus inaintariigermane nici o rezistenta serioasa §i s'au retras intr'una, dar au §i dat focla totul in drumul tor. Nici o parte a tarii nu a fost mai jefuita de inamicca aceasta regiune, prin care iubitii no§tri Aliati s'au retras spre Moldova.Case, magazii, conace, gari, nimic nu a fost crutat.

A doua incercare de rezistenta a fost linia Ramnicul Sarat-Viziru, un-de dispuneau de trupe indestulatoare ca sa poata opune o rezistenta dar-za lui Mackensen. 0 batalie insemnata s'a §i dat intre 10 §i 14 Decembrie,dar trupele ruse§ti au luptat molatec, §i cand presiunea inamicului adevenit mai puternica, s'au retras ingaduind astfel Germanilor sa ajungapans in fata Foc§anilor. In acela§i timp Saharoff evacua definitiv Dobro-gea, voind sä paraseasca §i Delta Dunarii, pe care am scapat-o in ultimulmoment numai prin staruintele noastre pe langa Colceag, comandantulflotei ruse§ti din Marea Neagra, care a sfar§it prin a intelege insemnatateastrategics a pastrarii acestei regiuni §i a luat masurile necesare apararii ei.

A treia incercare de rezistenta a fost inaintea Siretului i a Putnei. A-tacul german pe aceasta linie a ajuns la apogeul sau in zilele de 23, 24 §i 25Decembrie. Ru0 tot mai grabiti sa se retraga dincolo de Siret, au luptatiara0 mai mult ca sa spuna ca lupta, decat cu vointa de a opri pe inamic§i, evident ca in aceste conditiuni, nu le-a fost greu Germanilor sa inainte-ze in regiunea muntoasa, sa ocupe Varful M5.gurei, faimoasa cots 1001,sa intre in Foc§ani §i sa ocupe Braila, la extremitatea liniei. Inainte de 1lanuarie 1917 Ru§ii atinsesera a§adar scopul for de mult urmarit, anumefrontul pe Siret. Dar tot nu erau multumiti, noul front Siretul-Putna-$u-rita-Nlagura Ca§inului §i Valea Oituzului nu le convenea, li se parea prealung. Pe harts, inteadevar, linia Trotuului §i a Siretului era mult mai scur-td. Noi insa nu puteam cu nici un chip admite aceasta conceptie de naturastrict geografica, nu puteam consimt i la parasirea unei insemnate port iunia teritoriului national fara imposibilitatea absoluta de a-I apara. Pe de altsparte, regiunea pe care Ru§ii ne cereau sa o sacrificam, contineatile din Moldova unde aveam carbuni, petrol §i sare. A be pierde insemna aslabi gray mijloacele noastre de aparare a Moldovei §i a ramane cu totul ladiscretia RuOor in ceea ce prive§te nu numai aprovizionarea armatei, dar

106

iarasi

localita.

si in ceea ce priveste via%a insasi a populatiunii civile. Dupa trista experi-enta a ultimelor luni, nu ne era ingaduit de buns vole sa ne invoim cu o a-tare perspective. Am inceput deci iar discu%ii penibile cu Rusii pentru a-iconvinge sa ne oprim definitiv pe linia Siret-Putna-$usita-Oituz. In celedin urma au consimt it.

In aceste lupte rolul nostru fusese secundar, fiindca majoritatea fron-tului it ocupau acuma trupele rusesti. De la Vatra Dornei si pand la Oituzerau numai Rusi, de la Dunare pang cam in dreptul Focsanilor iar Rusi,asa incat armata romans nu mai apara sectorul Focsani-Oituz decat intreaceste doua armate rusesti.

Armata intai si grupul Dunarii au fost scoase din lupta dupe bataliade la Cricov si trimise spre refacere in nordul Moldovei. In ultimele sapta-mani ale lunii Decembrie, aceste unitati se indreptau deci prin noroaie sipe frig spre zonele de refacere ce le fusesera desemnate de Mare le CartierGeneral. Ele formau jalnice convoaie care impresionau adanc populatiaoraselor si satelor prin care treceau.

Pe front nu ramasese decat armata II sub comanda Generalului Ave-rescu si aceasta armata era compusa din trei grupe: la Nord grupul Oituz,sub comanda Generalului Eremia Grigorescu, la mijloc grupul Vrancea subcomanda lui Alexandru Sturdza si la Sud grupul Putna-*usita sub coman-da Generalului Artur Vaitoianu.

Grupul Eremia Grigorescu se acoperise de glorie in tot timpul retrage-rii generale a armatelor ruso-romane. De la 10-19 Decembrie el rezistasecu un eroism admirabil unui mare atac proiectat de Archiducele Iosef cuconcursul Germanilor, spre a incerca inca o data strapungerea frontuluinostru si intoarcerea lui. Dupa lupte crancene de zi si de nopti, pe viscolsi pe ger, inamicul a reusit sa inainteze cu cativa kilometri, dar nu si-a pu-tut atinge obiectivul si s'a v5.zut silit sa se opreasca. Mai tarziu, intre 1-6lanuarie, tot aceluiasi grup ii reveni onoarea de a incheia definitiv campa-nia din 1916 prin luptele de la Pralea, menite sa indeplineasca cu succes orectificare de front socotita de catre Mare le nostru Cartier de neaparatanevoie pentru consolidarea liniei de aparare a Moldovei.

Pretutindeni Generalul Eremia Grigorescu era privit ca marele erou na-tional. Nu as fi crezut-o cu c5.teva luni inainte, caci it vizitasem la Bucu-resti in modesta sa locuinta din fundul unei curti, unde ma dusesem dup arugamintea lui A.D. Xenopol si a sotiei sale Riria, unde eroul de azi imiceru staruitor protectia pentru o inaintare sau o mutare. Marinimia ZeuluiRazboiului este infinite si pururea enigmatica.

Despre Sturdza ajunsese la Iasi ecoul cam confuz ca nu se purtase toc-mai bine, ca se retrasese de vreo cloud on cam f5.ra rost. Se zicea ca se do-vedise impresionabil, fricos, nu destul de hotarit, dar fiindca existau maiales in acele saptamani in cercurile militare intrigi, gelozii si invidii, nimenidintre not nu a dat acestor zvonuri vreo insemnatate.

107

Cat despre Vaitoianu, parerile erau unanime ca Indeplinise toate insar-cinarile ce ii fusesera incredintate cu multa pricepere si ca razboiul it de-semnase ca unul din generalii nostri cei mai destoinici. totusi in timpde pace obtinuse cu o extrema. greutate gradul de cololne, zacuse ani dezile uitat si neapreciat la Focsani, iar declaratia razboiului ii gasise la Tul-cea comandand o modesta brigada.

Dealtminteri trebuie sa marturisesc ca Ia Iasi, in vremea aceea, nimeninu mai urmarea cu mult interes aceste operatiuni militare. Lumea care pa-ns Ia caderea Bucurestilor astepta cu Infrigurare aparitia comunicatelor,le citea acuma aproape cu indiferenta.

0 singura chestiune stapanea situatia si framanta adanc toate suflete-le: va putea fi salvata Moldova? Raspunsul la aceasta patetica intrebare nuse putea gasi in comunicate, toata lumea avea constiinta Ca el nu era infunctie de luptele ce se dadeau pe Cricov, la Ramnicul Sarat, pe Putna, laOituz, sau la Casin, ci depindea de Stavka si de Petrograd.

Ce vrea oficialitatea civila si military ruseasca? Acolo era cheia enig-mei. Voiau serios, voiau sincer sa apere linia Siretului? Moldova era scapa-ta, caci posibilitatea materials o aveau, iar inamicul era greu de presupusca va mai fi in masura, obosit si in toiul iernii, sa reinceapa o actiune instil mare.

Continua Rusia sa fie perfidy, ne vorbea de Siret, dar se gandea la Prut?Atunci Moldova era pierduta. Tragedia, marea tragedie era ca si inteun cazca si intr'altul nu mai eram stapani pe destinele noastre, ca eram cu totulla discretia ei si nimic nu era pentru noi mai chinuitor decat sentimentulacestei neputinti.

Ultimile saptamani ale anului 1916 le-am trait in aceasta groaznicanesiguranta si Rusii nu faceau nimic ca sy o risipeasca, dimpotriva, totul,in atitudinea lor, justifica banuielile si ingrijorarea noastra.

Abia se rezolvase cu bine la Bar lad chestiunea comandamentului, cape la mijlocul lui Decembrie au inceput sa declare ca nu mai garanteazaapararea frontului din cauza functionarii defectoase a cailor ferate. Fires-te ca., in imprejurarile de atunci, functionarea cailor ferate lasa de dorit,dar administra ;ia noastra facea minuni si greutatile ce le intampina pro-veneau, in cea mai mare parte, tocmai din vina Rusilor.

Daca vrem sa salvam Moldova, sa trecem administrarea cailor ferateasupra lor. Cand Rusii s'au prezentat in fata lui Mitica Greceanu care eraMinistrul Lucrarilor Pub lice, cu aceasta cerere formals si cominatorie avenit imediat foarte alarmat in Consiliul de Ministri intreband ce estede facut? Greceanu ne-a declarat ca intrucat it priveste pe el, prefers sa-sidea demisia, decat sy consimta la o asemenea stirbire a suveranitatii noas-tre de stat. Fireste Bratianu si noi tori 1-am aprobat, preteniia Rusilor,oricat de gravy ar fi fost consecin ;ele respingerii ei, era inadmisibild. Spresurprinderea noastra singur Take lonescu a fost de parere sa cedam, dar

108

Si

nu s'a marginit sa-§i spund parerea, a staruit, au fost discutii aprinse,schimb de cuvinte dezagreabile. Care era motivul acestei ciudate atitudinia lui Take Ionescu, inexplicabila §i pentru prietenul sau politic Greceanu?Frica §i numai frica, caci Take Ionescu era din fire fricos §i trecea in acelemomente printr'o criza acuta. De teams sa nu suparam pe Ru§i, de caretotul depindea, era gata sa consimta la orice, consideratiuni de prudenta,de demnitate nationals nu mai existau pentru el. Intr'unul din consiliilede mini§tri Alecu Constantinescu, indignat de lipsa lui de barbatie §i demandrie i-a spus in fata noastra a tuturora un cuvant crud, la care totu§iTake Ionescu nu a raspuns nimic §i s'a mul%umit sa ro§easca.

In timpul unei pauze pe cand Greceanu fusese chemat afard, se incin-sese o discutie animat5. §i glumeata in jurul unei mese cu pahare de Cot-nar §i sandwichuri: scena se petrecea la Greceanu acasa. De-o data, TakeIonescu spune: Degeaba, camera noastra, a civililor, este searbada pe lan-ga aceea a militarilor. De altfel eu, in copilaria mea, nu am avut decat unvis sa fiu general". Nici nu ispravise bine fraza §i Alecu Constantinescu,flegmatic, zice: Take, mare noroc a avut tara asta ca ti-ai schimbat gan-dul. Domnilor, II vedeti pe Take general pe vremurile astea? Vai de noi, cadeparte am fi..."

Vazand darza noastra rezistenta, Ru§ii au sfar§it prin a ceda §i in a-ceasta chestiune. S'a dispus insa, pentru a asigura bunul mers al cailor fe-rate, ca organele noastre sa fie ajutate de un reprezentant al Ru§ilor §i deun ofiter francez. Din misiunea Berhelot facea parte un distins inginerfrancez Champin, caruia i s'a incredintat aceasta insarcinare.

Nu se sfar§ise Inca bine incidentul privitor la calk ferate ca se ivi altul.Ru§ii cereau ca trupele noastre sä nu fie trimise in refacere pe teritoriulMoldovei, ci peste Prut, in Rusia. Generalul Zaharoff propunea, nici maimult nici mai putin, regiunea Donului-Harkow, ceea ce bineinteles era i-nadmisibil, fiindca in starea in care se afla armata noastra, daca ar fi tre-buit acuma, in mijlocul iernii sa se retraga pang la Harkow, ar fi pierit toa-ta in drum. Dar erau §i puternice consideratiuni politice care se impotri-veau unei atari conceptii. Deoarece Zaharoff staruia insa cu o deosebitainsistenta, Generalul Prezan se gandi la o solutie intermediara: sa trimi-tem trupele noastre spre refacere in Basarabia. Aceasta idee ii suradea fi-indca Moldova era sleita §i nu era vorba sa mergem in Rusia propriu zisa,ci in Basarabia romaneasca. Noi i-am aratat ca nici aceasta solutie nu esteacceptabild, caci §i ea face parte din tendinta generals a Ru§ilor de-a neabsorbi §i ca, prin urmare, datoria noastra este sa ne impotrivim unor a-tarn incercari de orice natura a fi ek, ca mai mult ca oricand se cuvine saaparam acuma neatarnarea noastra §i, in sfar§it, ca prezenta trupelornoastre in Basarabia, unde nu se vor putea impiedeca manifesta %iuni desimpatie intre soldati §i populatiunea civila, vor sluji Ru§ilor de pretextpentru a spune ca am dovedit lipsa de lealitate fata de ei, ceea ce poate

109

avea cele mai grave urmari asupra desfa§urarii in viitor a raporturilor noas-tre §i a confraternitatii militare.

Generalul Prezan insistand insa a trebuit sa-1 chemam la Iasi §i Intr'unconsiliu de mini§tri tinut tot la Greceanu acasa, sa-i expunem pe larg argu-mentele pe care se Intemeia hotarirea noastra. In urma acestui consiliu aramas stabilit ca trupele noastre sa se refaca numai pe teritoriul tarii §iastfel a fost definitv inlaturata §i aceasta pretentie ruseasca.

In chestiunile de aprovizionare atitudinea Ru§ilor dadea de asemeneade banuit. Nu numai ca nu ne dadeau niciun sprijin, dar voiau sa hranimnoi din rezervele noastre restranse §i milionul de soldati ru§i, care se aflauin Moldova. Alecu Constantinescu avea cu generalii de intendent a ru§iconferinte din cele mai penibile §i ne comunica in Consiliul de mini§tri in-dignarile §i legitimele lui ingrijorari.

Bratinau era mereu shit sa intervie la Stavka, la Petrograd §i prin inter-mediul misiunii franceze, care ne dadea un sprijin pretios. In fine, pe candRu*ii se plangeau de caile noastre ferate, noi aveam motive serioase sä neplangem tot mai mult de caile for ferate. Materialul de razboi §i munitiilepe care Aliatii ni le trimiteau, rataceau cu saptamanile prin Rusia §i recla-matiile noastre ramaneau fara rasunet. Ce insemna aceasta? Indolent a,incurie ruseasca, sau rea voint a? Eram indrituiti sa credem orice.

Oficial primeam fire§te asigurari de tot felul. Pe unele, ca de pilda peale Tarului be §tiam sincere, dar totdeodata ne veneau informal ii rele de laPetrograd. Ru§ii erau hotariti sa continue papa la capat, dar in cercurileconducatoare ale imperiului domnea o confuzie crescanda. Insa§i prezen-zenta lui Masaloff la Ia§i era o dovada, caci el era unul din oamenii de in-credere ai Imp aratului administrand averea sa personals §i apanagiile fami-liei imperiale. Nicolae II nu se despartise de el cu anii §i cand a sosit la Iasi,in naivitatea noastra am vazut in aceasta numire o proba a viului interesce Tarul ni-1 purta in acele ceasuri de rastri§te, dorinta Autocratului tutu-ror Ru§ilor de-a pastra printr'un om din apropierea lui direct contactulcu Romania incalcata §i nenorocita. Repede am aflat insa ca alta era cau-za reala a numirii lui Masaloff ca Ministru la noi: Tarul voise sa se scapede dansul. In genere la Tarskoe Selo domnea o ciudata tendinta de a seindeparta persoanele cele mai credincioase familiei imperiale §i se atribu-iau aceste curioase, nea§teptate disgratii influentei nefaste a lui Rasputin,care era mai stapan decat oricand pe mintea Imparatesei.

Din convorbirile sale cu Masaloff, Bratianu intelesese ca acest ser-vitor credincios al Tarului era in fundul sufletului sau foarte ingrijo-rat. Bineinteles era rezervat, dar totu§i i-a marturisit inteo zi ca se te-mea ca primul ministru Trepoff, care era cumnatul sau, sa nu se poatamentine multa vreme §i ca astfel situatia politica interns sa se incurce cudesavar§ire. Cand Rasputin a fost asasinat, bucuria a fost generala in Ru-sia, toti spuneau bine ca. Tarul a scapat de cea mai funesta influenta

110

a domniei sale!" §i noi, la Ia§i, am considerat de altfel evenimentul ca ofericire.

Amanuntele lipseau, se vorbea de Principe le Yusupoff, dupa cateva zi-le sosi insa in gara Ia§i un splendid tren sanitar condus de cunoscutul mem-bru al Dumei §i om politic reac ;ionar Petruskievici. Cum a sosit, s'a ras-pandit zvonul ca el a fost amestecat in asasinarea lui Rasputin §i ca a venitla Ia§i in disgratie.Dupa catva timp §tirea se confirms ce insemna aceas-ta? De ce era liber? Imp aratul se temea deci sa ia masuri impotriva autori-lor popularului asasinat? *i, de fapt, Petruskievici avea pe fat a o atitudinesfidatoare. Eu nu 1-am vazut, a fost de mai multe on vorba sa-i vizitez tre-nul, unde tot Ia§ul alerga, dar am fost mereu impiedecat, Marzescu intrealtii 1-a intalnit insa §i mi-a comunicat impresiile lui.

Bucuria nu a fost totu§i de lungs durata. In curand s'a observat ca Ta-rul in loc sa traga din asasinarea lui Rasputin invatamintele cuvenite, erapornit pe r5.zbunari, indeparta pe toti cei can i§i manifestasera ostilitateafats de acest personagiu. Considerand moartea lui Rasputin drept o cala-mitate personals §i nationala, Nicolae II §i Alexandra Feodorowna se inchi-deau tot mai mult in palatul lor, dand §i mai putind ascultare sfaturilorbune ce veneau din afara.

Cu o Rusie intr'o asemenea situatie, raporturile deveneau prin fortainsa§i a lucrurilor tot mai grele. Bratianu se hotari prin urmare sa profitede primul prilej spre a merge la Petrograd §i la Stavka, luand in acela§itimp contact cu Tarul, cu militarii §i cu guvernul.

Deocamdata el trebuia insa sa se gandeasca la eventualitatea unei retra-geri peste Prut §i sa ia masurile in consecinta. Ca §i in ajunul caderii Bu-cure§tilor am fost deci invitati sa studiem in fiecare minister ce ar fi de fa-cut in caz de parasire a Moldovei. Nu am ajuns insa sa prezentam solutiiconcrete, fiindca probabilitatile stabilizarii frontului cre§teau, iar pentrunoi ideea de a fi sili ;i sa plecam §i din Ia§i era a§a de dureroasa, incat in-teadevar numai constatarea ca once nadejde de ap.arare a Moldovei estepierduta, ne putea determina ca in mod efectiv sä stabilim un plan de eva-cuare in Rusia.

Fiecare ne luasem in ceea ce privea familiile noastre anume dispoziti-uni. Imi aduc aminte ca pranzeam pe atunci destul de des la Marzescu, so-Iia stransese o parte a casei §i conversatia la masa nu privea decat ple-carea, cele ce urma sa luam cu noi in acest al doilea refugiu, felul cum neva fi dat sa traim in Rusia §i a§a mai departe. Triste seri.

Eram insa mult mai putin ingrijorat ca la Bucure§ti, ceva in fundul su-fletului meu Imi spunea ca nu vom pleca din Ia§i. Grija de capetenie a luiBratianu era sa decongestioneze Moldova, toti refugia;ii care nu aveau unrol in administratia sau in apararea tariff, erau sfatuiti sa piece, caci nu re-prezentau decat guri de hranit intr'o Cara §i a§a amenintata de foamete.

Lumii bogate ii convenea sa piece din mizeria de la Ia§i §i un adevarat

lui

Ill

exod a inceput, in special spre Franta. El ar fi fost si mai mare daca lega-iia franceza nu ar fi facut dificultati la viza pasapoartelor, caci era acoloun individ necuviincios si brutal, care Linea oamenii zile intregi la usa con-sulatului si au fost nevoie de interventii pe langa Saint-Aulaire Incadezorientat pentru ca scandalul sa inceteze; dar in rastimp multi se ras-gandisera sa piece. Lumea saraca, desigur cea mai numeroasa, era osandi-ta sa ramana si trebuiau gasite mijloace spre a-i veni in ajutor, o singuracategoric putand fi evacuata in Rusia, si anume copiii de scoala veniti cumiile in Moldova pentru a scapa de represiunile anuntate de Germani du-pa lupta de la intrarea in Targul Jiului.

Rusii, care in genere preconizau evacuarea Moldovei si trasformareaei intr'o zona militara, insistau sa ducem copiii cat mai repede peste Prut.Lui Bratianu ii suradea, de asemenea aceasta idee el ma insarcina deci sastudiez problema cu Rusii. Am avut in acest scop mai multe conferinte laMitropolie cu un colonel rus cu barbs carunta, cu ochelari, care vorbeadestul de bine frantuzeste, era foarte amabil, dar se arata incapabil saajunga la vreo concluzie precisa.

Eu marturisesc ca in principiu cram de acord cu Bratianu, dar nu ve-deam posibilitatea practica sa realizam aceasta evacuare, Rusii nu ne pu-teau da trenuri, sa manam pe jos copiii in mijlocul iernii mi se pa.rea o cri-ma a carei raspundere nu o puteam lua.

Bratianu stapanit de viziunea spectrului infometarii incepu prin a maInvinui ca sunt lipsit de energie si de spirit de organizare. Fat a de argumen-tele si de staruintele mele se convinse ca dreptatea este de partea mea, sichestiunea a fost lasata in parasire. Am ramas din acest episod cu oareca-re cunostinte despre orasele Kameni Podolsk si Berdiceff, unde simpati-cul meu colonel cu barbs si cu ochelari se gandea cu o slabs impreciziunesi cu o delicioasa aproximatie sa gazduiasca pe bie %ii copii ai Romanieiincalcate.

Marea problema la ordinea zilei ramanea aceea a refugiatilor, caci mi-ce organizare temeinica era imposibila. Se pot lua masuri cand se stie cucaci ai de-a face, dar cand numarul se schimba in fiecare zi, cand dupd ces'a gasit adapost si mancare pentru un numar de refugiati soseste de-odata un nou val mai numeros, toata organiza ;ia este distrusa, totul trebuiareluat de la capat.

Astfel a fost situatia in cursul ultimelor saptarnani ale anului 1916.Frontul nefiind Inca stabilizat, bejania nu mai inceta, valurile de refugiativeneau uncle peste altele. Nimic trainic nu se putea face, traiam intr'o per-petua invalmaseala,

Am constituit deci un comitet al refugiatilor sub patronajul Regi-nei. Pretutindeni administratia se caznea sä faca tot ce ii sta in putint a.La Iasi Marzescu desfasura o activitate demna de lauds, la ministerul deinterne cu spiritul sau practic Alecu Constantinescu se intrecea, Vintila

112

Bratianu la razboi dadea tot sprijinul posibil. Crucea Ro§ie, Marieta Bal§,to %i incercau sa aline durerile, eu la ministerul meu adunam copiii §i ince-peam sa organizez acele colonii cerceta§e§ti cu care ne-am putut mandricateva luni mai tarziu.

Dar ce folos, deocamdata sarcina depa§ea puterile noastre, refugia;iine veneau bolnavi, le§inati de foame, prapaditi de oboseala, mureau printoate colturile §i, spitalele, pline de raniti, nu mai puteau sa-i primeasca §ipe ei. Imi aduc aminte ca am fost inteo zi cu Simionescu §i cu Valaori laFacultatea de Medicinal, unde mi se comunicase ca s'au pripa§it o serie derefugiati, indeosebi copii de §coala veni %i de cateva zile. Ceea ce am vazutera groaznic: in pivnitele aripei care se construia zaceau intr'o indescrip-tibia promiscuitate cateva sute de nenorociti, tineri §i batrani, cei maimulti bolnavi, unii morti. $i aproape pretutindeni se putea vedea acela§ispectacol.

Bineinteles criticile erau u§oare, strainii indeosebi nu se sfiau la Ia§i sane invinuiasca de incapacitate §i sa spund mereu ca la ei asemenea scenetragice nu s'ar petrece, ca autorita tile ar §ti sa be previna. Aceste critici aveau prin strigatoarea for nedreptate darul sä ma exaspereze §i cand Colo-nelul Norton Griffiths, care incendiase puturile de petrol din Prahova, avenit sa ma vaz5. cu Colonelul Thomson §i a inceput pe un ton protectorsa debiteze observatiunile sale neintemeiate §i absurde, am izbucnit §i i-amspus pe fats: Este u§or sa critici din fuga unei somptoase limuzine pe ca-re falfaie drapelul britanic, dar a§ vrea sa va v5.d in locul nostru. Ca sa nejudeci nu ai dreptul sa compari situatia noastral cu situatia din Insulele Bri-tanice, in care totul a ramas neatins, fiindca atunci de bung seams superi-oritatea Dv. este covar§itoare. Ca sa ne judeci, te rog sa te intrebi care arfi situatia la Edinburg, daca armatele engleze ar fi baltute §i in plina retra-gere, daca trei sferturi din Anglia ar fi ocupata de inamic, daca Regele, gu-vernul §i milioane de refugiati ar fi ingramaditi in Scotia, adica in parteacea mai saraca a tarii Si ar trai acolo fara un front stabilizat §i fara sigu-ran ;a chiar relativa a men %inerii pe aceasta ultima por %iune a teritoriuluinational. Atunci sa comparam §i atunci sa criticam, fiindca, voiesa-ti spun, ma indoiesc ca Dv. la Edinburg, obi§nuiti cum sunteti cu totularanjat confortabil §i dinainte, a ;i putea face chiar cat am putut face notin cateva saptamani la Ia§i. $tiu ce debandada era in mica voastra armatain 1914 la Charleroi §i pe Mama §i nu cred cal asemenea precedente va au-torizau sä ne gratificati cu dispretul Si cu nedreptatea Dv."

Englezul a tacut, dar celputin in cercurile legatiilor straine s'a observato rezerva mai justificata §i mai conformal cu dreptatea §i cu realitatea.

Aprovizionarea in restul Moldovei mai mergea, la la§i insa situatia erafoarte critical, ceea ce ingreuna problema era lipsa mijloacelor de transport.Proviziile erau tot mai reduse, afard de Ru§i, de cateva gospodarii ie§enebine aprovizionate, sau de cativa proprietari ale caror mo§ii erau in apro-

113

da-mi

pierea Ia$ului, nimeni nu manca dupa foamea lui. Toti eram redu§i sapostim fara voie. Simionescu §i Radu Vasiliu care i§i aveau casele la Iasi,ma pofteau cateodata la dejun, un pui, un curcan §i o prajitura mi se pa-reau un ospat sardanapalic, nu mai vorbesc de o bucata de paine alba, eraun vis dintr'alte vremuri.

Problema lemnelor era de asemenea patetica, frigul se intetea mereu §ilemne nu mai erau. Cu trenul nu le puteai aduce, carutele erau toate rechi-zitionate de armata. Paduri prea apropiate nu erau, in nevoia ei populatiacerea sa taie pomii din gradinile publice §i de pe strazi. Am luat masuri cuarmata sa aprovizionam ora§ul din padurile Regelui de la Poeni, am pututobtine chiar cateva vagoane pe care noul primar Tomida s'a ingrijit perso-nal sa le aduca de la Podul Iloaiei §i, altfel, criza fost in parte conjurata.Dar totu§i cloud frumuseti ale la§ului au fost jertfite pe altarul neamului,padurea de la Copou §i parcul de la Rivalet. Arbori seculari au cazut inacele zile sub securea nemiloasa a unui oral in care, inteadevar, pe langamizeriile bejeniei, ale bolii §i ale foametei, venea sal se mai adauge acuma§i aceea a unui frig chinuitor.

De altfel in genere aspectul IaOlor era din ce in ce mai lugubru, zapadanu cazuse Inca, dar vremea era intunecata §i genii aspru. Pe strazi rata-ceau refugiatii ca ni§te umbre triste, hotelurile, casele particulare erau pli-ne, familii intregi traiau ingramadite in cateva oddite saracacioase §i mur-dare. Se organizau popote, dar nu se gasea decat paine neagra §i fasole.Oameni bogati, proprietari de mii de pogoane, nu aveau o mie de pogoa-ne, nu aveau o mie de lei, alergau pe la band sa obtina cite un credit, zil-nic veneau pe la mine prieteni cunoscuti ca sa ii ajut sa.-§i procure fon-duri.

Printre ace§tia nu voi uita niciodata pe Mi§u Marghiloman, fratele luiAlexandru Marghiloman. Il cunoteam din copilaria mea §i prin viata luiluxoasa la Paris, prin caii sai de curse, fusese intotdeauna pentru mineexpresia vie a bogatiei. Mi s'a parut atat de ciudat cand mi-a marturisit caa ramas fara parale, ca vrea sa piece in Fran%a, sau cand 1-am vazut redusla un modest geamantan Si la un palton cam invechit. Am facut fire§te totce am putut pentru a-i inlesni inapoierea la Paris. Dar cati nu erau ca el?

In spitale era o jale, raniti §i bolnavi in toate colturile, materialul eva-cuat nu sosise in intregime, a§a ca organizarea rasa mutt de dorit. Printredoctori nu toli erau §i buni organizatori, mortalitatea cre§tea, nu puteaiie§i pe strada fara sa intalne§ti un numar de convoiuri funebre. Indeosebimi-a ramas intiparita in minte imaginea unui miKator convoi pe care I-amintalnit inteo zi spre sears pe strada Stefan cel Mare. Pe un dric saraca-cios un cosciug de scanduri nevopsite. Dupd dric un singur om, un taranbatran §i pletos din Neamt, sau din Suceava. La cativa pa§i, un mic de-ta§ament de soldati cu un gornist ;igan din a carui trompeta cantecul mor-lilor rasuna mai strident ca de obiceiu. Trecatorii se descopereau in fata

114

$i

si

rama§itelor acestui erou anonim. Infati§area cople§ita §i mandra tot de-odata cu care acest tats i§i ducea la groapa copilul ce-§i facuse datoria ca-tre fara m'a rascolit pars la lacrami.

La cimitire situa ;iunea era de neinchipuit, se ingramadeau co§ciugeleunele peste altele, groparii nu mai puteau prididi, Marzescu s'a dus perso-nal pentru a veghea ca decenta mortii sa fie restabilita.

Noi, mini§trii, ne intruneam in fiecare dimineata la 11. Aceste consiliis'au %inut in primele zile dupa constituirea guvernului national la MiticaGreceanu acasa, care locuia intr'una din vechile case boiere§ti, mi se parecasa Caimacanului Bal§ pe strada Carol. Ne intruneam in biroul lui, o ca-mera destul de mare, dar fara gust mobilata. Mai totdeauna ne oferea unpahar de Cotnari din vestitele vii ale lui Roznovanu, primul barbat al so-%iei sale.

Pe urma ne-am intrunit pans ce ne-am retras din guvern la Costinescu,care fiind din ce in ce mai suferind era oprit de doctori sa iasa. El locuiain strada Asachi nr. 5, in casele profesorului Mitru, directorul *coalei Nor-male, o locuinta joasa, de curand reparata, curata §i cu o frumoasa gradi-nita. Odaia in care ne intruneam era salonul, prima camera la drepta andintrai, maricica, foarte luminoasa, perdele trandafirii, cateva picturi re-prezentand flori datorite unor amatori fara preten ;ii sau unor elevi ai§coalei, precum §i un birou de lemn galben intr'un colt. Descriu aceastacamera istorica, fiindca intrinsa guvernul Romaniei a luat toate masuriledin care dupa atatea jertfe trebuia sa iasa infaptuirea visului nostru secu-lar, precum §i marile reforme democratice pe care se reazama organizareapolitica §i socials a Romaniei intregite.

*edintele noastre erau foarte interesante, daca regret ceva este ca nuam notat zi de zi ce s'a discutat §i ce s'a hotarit. Dar era §i un chin, fiind-ca in fiecare zi, luni §i luni de-a randul, aflam la aceste consilii §tiri cari decan mai ingrijoratoare. De ate on intram pe u§a ma intrebam ce nenoro-cire era sa ne mai loveasca pe ziva de azi §i imi ziceam, in once caz mairau, mai gray ca ieri, nu poate sa fie. De cate on ie§eam de la consiliu con-statam ca adversitatea era departe de-a se fi sfar§it, ca incercarile soarteinu conteneau sa se abata peste not §i ingrijorarile zilei de azi imi apareaumai numeroase, mai grave 'Inca, decat cele ale zilei de ieri.

Bratianu, care de obicei sosea seara intarziat, ne aducea ultimele §tiride la Marele Cartier. Fiecare supuneam chestiile ce se iveau deliberarii con-siliului, eu ca mare maestru al cenzurei eram zilnic supus unui minu ;ios in-terogatoriu. Prin mine colegii se documentau asupra celor ce se intamplauin strainatate §i asupra informa4iunilor ce pe cai laturalnice veneau dinGermania, din Austria, din Bulgaria §i, mai ales din teritoriul ocupat.

Afars de rare exceptii discu4iile in tot acest timp au pastrat un carac-ter §i un ton amical. Take Ionescu era, dupa obiceiul lui bine dispus, co-municativ conciliant §i vorbaret, trecand cu volubilitate §i adesea cu do-

115

cinta de la anecdote la cele mai grave probleme. Neintrecut pentru a gasiexpediente, era mai mult o deziluzie, din cand in cand avea viziuni profe-tice, dar de obicei solutiile lui erau superficiale si nu se puteau admite. Re-cunostea usor ca a gresit si se ralia de buna voie la parerile majoritatii.Greceanu era placut ca raporturi, dar darz in apararea parerilor lui. Atitu-dinea sa fat a de Rusi in chestia cailor ferate ii castigase simpatia lui Vinti-la Istrate era romantic, plutea in nouri si cand se scobora pe pa-m5.nt era spre a se tangui de mizeriile momentului, sau pentru a infiera cuo sincera indignare abuzurile si necinstea. Pe Misu Cantacuzino it dispre-tuiam cu totii, isi petrecea noptile band prin fel de fel de localuri nedem-ne de el, si cand venea la consiliu avea ochii bulbucati de somn si miroseaInca a yin. Niciodata nu 1-am auzit avand o idee mai deosebita, sau dan-du-ne vreo parere mai folositoare. Statea posomorit inteun colt cand in-tervenea in discutie era intotdeauna cu reticence, cu o nota putin binevo-itoare.

Cu ceilalti colegi eram obisnuit sa lucrez, ii stiam cum sunt. Ferechideatent, gray, precis in intrebari si taios in hotaririle lui. Porumbaru cadpresedintii Corpurilor legiuitoare participau de cele mai dese on la sedin-tele consiliului delicat, sfios si temator sa-si angajeze raspunderea peorice chestie. Mortun teatral, declamatoriu, dar din ce in ce mai nepasatorfata de zvarcolirile omenesti. Vintila Bratianu staruitor, intransigent, ade-sea chiar violent in apararea parerilor sale, dar scuzabil si scuzat prin sin-ceritatea convingerilor si prin desavarsita puritate a intentiilor lui. VictorAntonescu convins ca tot ceea ce face este perfect si, din aceasta pricing,de o suficient a. care it facea usor antipatic, dar in fond capabil si mai buncamarad decat se credea. Marzescu s'a impus repede prin felul sau priete-nos de a fi, prin min tea lui limpede si deschisa si prin puterea sa de munca.Alecu Constantinescu jovial si din ce in ce mai parintesc, era practic in so-lutiile si impaciuitor in procedeele lui. Gata sa indeplineasca once munca,era neobosit. Costinescu scadea pe zi de trece, tacea, dar simteam ca sufe-rea de starea lui.

De fapt Bratianu domina tot consiliul si isi impunea vointa fara greu-tate. Avea o deosebita dexteritate in a manui pe colaboratorii sai conser-vatori. Stia minunat sa netezeasca asperitatile sl sa evite jignirile, si le fa-cea pe toate cu o aristocratica dezinvoltura. Principalul, adica buna func-tionare a .colaborarii, era dobandit.

La Talat atrnosfera nu se limpczise pe deplin, vrasmasii lui Bratianu,un momPrittopriti in loc prin interventiile lui tirbey si prin constituireaguvernului si-au reluat intlrigile. Au profitat de numetoasele darfatalele lipsuri pentru a feincepe o violenta campanie de critici. Un tren in-tasiz,iati tin spital dezorganizat, o paine rau coapta, o trupa decimata, re-fugiati in migetie, un copil mort, totul era pretext de invinuire si dovada

inlaturama lui Bratianu este indispensabila. Barbu tirbey era cu Rege4

vib

Bratianu.

national,

cad

le la Zorleni, asa incat se putea lucra in liniste la Iasi. Chrissoveloni, Sim-ky Lahovary, Maruka Cantacuzino, papa si Maresalul Curtii Henri Catargierau in plina agitatie.

Regina se clatina din nou si mergand odata la Mare le Carier sa-1 vadape Rege, a reusit sa -1 influenteze si pe dansul. Dealtminterea atmosferala Bar lad era ostila lui Bratianu, Olga Prezan nu se sfia sa-1 critice pe fats,anturajul sotului ei lua atitudini de independents si de dispret fats de gu-vern, Generalul insusi manifesta aceleasi veleitati care puteau da loc la se-rioase dificultati. Intre altele a avut loc un conflict violent cu Marzescu.Prezan daduse ordin ca trupele sa se aprovizioneze oriunde interesele forar cere-o, fara a tine seama de dispozitiunile autoritatilor si de nevoilepopulatiei civile. Marzescu a telegrafiat ca. ordinul Generalului Prezan nutrebuie luat in considerare, de unde indignare si amenintari la Barlad. Incele din urma Vintila Bratianu cu Alecu Constantinescu au fost la MareleCartier si pacea s'a restabilit.

Traind in acest mediu, Regele asculta si mai usor de sugestiile Reginei.Rezultatul a fost ca venind pentru cateva zile la Iasi si primind pe Bratia-nu acesta i-a spus categoric: Dac5. Majestatea Voastra nu mai are increde-re in mine, o rog sa mi-o spuna fara inconjur, caci in asemenea conditiunidemisia mea sta la dispozitia Majestatii Voastre". Spre uimirea lui Bratia-nu, Regele, foarte jenat, pastra o semnificativa tacere. Iesind de la audien-ta Bratianu era hotarit sa demisioneze. *tirbey, insa mi se pare chiar Ta-ke Ionescu, au intervenit, Regele si-a dat singur seama ca in imprejurarilede atunci indepartarea lui Bratianu ar putea avea consecinte serioase, cain once caz o alts combinatie ministeriala ar fi aleatorie si a batut inretragere.

De atunci si pans la sfarsitul razboiului intelegerea intre Rege si Bra-tianu a fost deplina. i astfel conspiratia Chrissoveloni-Simky-Marukas'a stins incetul cu incetul.

Cat despre Prezan a renuntat si el la once atitudine ostila, raporturilecu noi au devenit nu numai corecte, dar si cordiale. Ceea ce ne sustinea inmijlocul atator greutati, atator nenorociri, atator rastristi si atator intrigi,erau vestile ce ne veneau din Apus. Intai, in momentul dezastrului, Franta,Anglia si Italia au tinut sa manifeste intreaga for solidaritate morals cunoi. Franta nu s'a multumit de altfel cu telegrame de incurajare, cu gesturiplatonice, ea si-a manifestat simpatia si confraternitatea militara prin actepozitive. A dat misiunii franceze proportii pe care nu be avea in prima noas-tra conceptie si, pe de alts parte, a intensificat trimiterea unui bogat ma-terial de razboi, care ne-a fost atat de pretios pentru continuarea luptei.In fine, sprijinul ei pe Tanga Rusi a luat forme tot mai amicale si tot maistaruitoare.

Anglia, de asemenea, a avut o atitudine din cele mai cordiale, ne-a ex-pediat materialele cerute si ne-a sustinut de asemenea la Stavka. Nu vreau

117

sa spun ca infrangerea noastra a fost cauza rasturnarii lui Asquith, ar fiexagerat, dar este sigur ca a contribuit la ea. Englezii de catva timp eraupe drept sau pe nedrept personal cred mai mult pe nedrept convin§ica Asquith nu conducea lucrurile cu destula energie, faimoasa lui frazaWait and see" a§teapta Si vei vedea era invocata ca marturia vadita aunei mentalitati nepotrivite cu cerin tele unui crancen razboi. Dezastrul ro-man a slujit adversarilor sai drept o noua dovada a temeiniciei invinuirilorce i se aduceau. Cu o conducere prevazatoare a razboiului, spuneau ei, in-frangerea Romaniei §i ocuparea granarului §i bazinului petrolifer romande catre Puterile Centrale, nu ar fi fost cu putinta. Trite° cupd plina o pi-catura era de ajuns.

Lloyd George a fost deci desemnat sa inlocuiasca pe Asquith §i abiainstalat la Downing Street a adresat lui Bratianu o telegrama foarte caldu-roasa §i foarte semnificativa cu urmatorul cuprins: Regele incredint an-du-mi formarea unui nou minister, imi permit sa asigur pe Excelenta Voas-tra de sentimentele de admiratiune ce le resimt pentru curajul §i taria ce odesfa§oara tara D-voastra in incercarile actuale §i hotarirea nestramutataa guvernului Majesatii Sale Britanice de a acorda Romaniei tot sprijinulposibil in cooperatiune cu ceilalti aliati ai no§tri, pans cand se va ajungela victoria definitive care singura va hotari". Nu puteam dori mai mult.

Aliatii i§i dadeau seama Ca Romania le facuse un mare serviciu, ei §ti-au ca prin intrarea noastra in actiune Puterile Centrale luasera de pe fron-turile for 40 de divizii §i intelegeau bine ce u§urare reprezenta aceasta de-plasare pentru ei. In consecinta, nu puteau sa nu pastreze Romaniei o vierecuno§tin t a.

Poate ca atat presa franceza cat §i cea engleza nu se ocupa destul denoi, poate ca nu punea destul in evidenta sfortarile si sacrificiile noastre,dar cauzele erau multiple §i, ca sa fim drepti, vina nu era numai a lor.

Briand era invinuit, ca §i Asquith in Anglia, de dezastrul Romaniei §ifiindca el contribuise personal, foarte mult, la intrarea ei in actiune, in-frangerile noastre be considera ca infrangeri ale politicii sale. Sa be accen-tueze, it supara, pe cat se putea ii convenea sa nu se vorbeasca prea multde ele Si astfel s'a facut in Franta pe nesim%ite un fel de conspiratie a ta-cerii in jurul tragicelor incercari ale bietei Romanii.

La Londra eram putin cunoscuti §i contactele prin Rusia cu departa-rea, cu greutatea mijloacelor de comunicatii, se facea tot mai anevoie,a§a incat nu era de mirare ca presa engleza sa nu se preocupe de noi atatpe cat s'ar fi cuvenit.

Cu Italia legaturile erau aka de grele, incat aveam impresia ca suntemla antipod. Nu este mai putin adevarat insa, trebuie sa o recunoa§tem, canici noi nu faceam tot ce trebuie, nu aveam vreo organizare de presa nicila Paris, nici la Londra, nici la Petersburg, nici la Roma. Ar fi trebuit sadesfa§uram in aceasta privinta o intreaga activitate pe care nu am desfa-

118

Surat -o decat mai tarziu, ba Inca si atunci nu cu destula intensitate si nucu destula metoda.

Dar fara indoiala ca mai insemnat decat ajutoarele militare ale Fran-tei si dec1aratiile lui Lloyd George, a fost atitudinea adoptata de Aliatifat a de propunerile de pace ale Germaniei. Inteadevar, dupa intrarea tri-umfala a trupelor sale la Bucuresti, Wilhelm II a adresat Aliatilor cunoscu-tele sale propuneri de pace. Era o noua dibacie germana, caci dad situa-lia Germaniei nu era ingrijoratoare, ce rost aveau aceste propuneri, tocmaidupa o mare victorie germana? Raspunsul Aliatilor a fost un refuz catego-ric si o afirmare hotarita ca nu vor depune armele decat dupa ce vor fi in-frant Germania si vor putea realiza in intregime pentru popoare opera dedreptate si de libertate pe care o urmaresc.

Ca Franta, Italia si Anglia sa fi dat fara o clips de sovaire si in ter-menii cei mai energici un atare raspuns, nu era de mirare, dar ceea ce afost mai interesant, si pentru noi indeosebi mai imbucurator, este nu nu-mai ca Rusia s'a solidarizat pe deplin cu ceilalti Aliati, dar ca Tarul per-sonal a ;inut sa-§i spuna cuvantul intr'o forma care sa pund capat tuturorzvonurilor puce in circula;ie cu privire la simtamintele lui germanofile sila dorintele lui ascunse de a ajunge la o pace separata. Nicolae II si-a ex-primat parerile sub forma unui manifest catre armata." si flota purtand da-ta de 12 Decembrie 1916.

In acest document figurau cateva fraze care in starea sufleteasca in ca-re ne aflam atunci, la Iasi, nu puteau sa nu fie pentru noi si o alinare si oinviorare: Forte le (inamicului) evident se epuizeaza pe cand puterea Ru-siei si a Aliatilor ei continua sa creasca. Germania simte ca se apropie cea-sul infrangerii sale definitive, ca se apropie ceasul de rasplata pentru toatecruzimile si incalcarile de drepturi".

*i mai departe: Aceasta munca si, mai ales, memoria sfanta a fiilorviteji ai Rusiei pieriti pe campuri, nu admit macar un gand asupra dusma-nului care a indraznit sa creada ca daca de el depindea sa inceapa raz-boiul, apoi tot de el va depinde sa.-1 termine".

*i in fine: Nu ma indoesc ca fiecare fiu credincios al Rusiei celei Sfin-te.... este patruns de constiinta ca pacea nu poate fi data dusmanului de-cat dupa gonirea lui de pe granitele noastre, numai atunci cand infrantdefinitiv el ne va da noua si Aliatilor nostri fideli probe solide de a nu re-peta atacul perfid, o siguranta deplina ca prin insasi starea lucrurilor el vafi nevoit sa observe toate obligatiunile luate asupra sa dupd tratatul de pa-ce. Sa fim deci, neclintiti in siguranta noastra de victorie si Atotputerni-cul ne va binecuvanta...."

In aceasta atmosfera de durere pentru prezent, dar de neclintita spe-ranta pentru viitor s'a incheiat anul 1916.

Dar inainte de a'si da sfarsitul parca a vrut sa ne mai incerce Inca odata printr'o ultima groaznica nenorocire, sa lase intiparita in mintea

119

noastra tragica sa amintire. In noaptea de 31 Decembrie un tren suprain-carcat venea spre Ia§i. Era plin de refugia%i §i de ofiteri care veneau deanul nou in capitala Moldovei. La scobori§ul de la Barnova franele s'aurupt §i trenul cu o iuteala vertiginoasa a intrat in gara Ciurea unde s'a iz-bit de un tren din care faceau parte §i cateva cisterne de petrol. Ciocnireaa fost atat de violenta, incat nu numai vagoanele trenului de la Barnova aufost rasturnate §i sfaramate, dar cisternele s'au aprins §i au dat foc trenu-lui deraiat. Calatorii prin§i sub daramaturile vagoanelor au ars de vii. Cands'a facut zi cand s'au putut judeca proportiile dezastrului, s'au constatat800 de mor%i Si nenumarati raniti. Era cea mai inspaimantatoare catas-trofa pe care au inregistrat-o vreodata amide cailor ferate.

Printre mortii carbonizati atat de cumplit, incat nici urmele cadavre-lor nu s'au mai putut gasi, era §i fiul, unicul fiu al lui Matei Cantacuzino,iar printre cei scapati miraculos, se aflau Dr. Costinescu §i sotia lui, Mar-chizul de Belloy §i altii.

0 mai potrivita, o mai logica incheiere a dezastrelor anului 1916 nicica se putea. Totu§i era prea mult.

120

CAPITOL UL TREIZECI V DOI

1917PRIMELE LUNI. TIFOSUL EXANTEMATIC

In aceste tragice condi ;ii a inceput anul 1917. imi aduc aminte $i acu-ma aces zi intunecoasa si rece. Dimineat a tradi%ionalul Te Deum la Mitro-polie, dupa pranz o vizita de condoleante la sarmanul Matei Cantacuzino.Desi il cunosteam din copilarie si desi existau intre not legaturi familiare,imi inspira un invincibil dispret. Versatilitatea, patologica lui versatilitatepolitica, ma facea sa am fat a de el alternativ sentimente de revolts si demahnire. Trebuie sa marturisesc insa ca, in aceea zi, sub cruda lovitura cesoarta i-o daduse, m'a impresionat prin durerea sa concentrata, demna sistoics. Avea ceva antic, nespus de miscator.

Altfel, aristrocra %ia lui de simtiri era imperecheata straniu cu dorintade-a se singulariza, laolalta cu o lipsa desavarsita de judecata $i de convin-geri. Avea desigur talent pentru a acoperi acest amestec, precum $i o boie-reasca morga pentru a sfida si critica. Oricum, in acele clipe era sincer deplans. Scoborand Copoul la asfintitul soarelui Inca sub impresia vie a sce-nei din casa lui Matei Cantacuzino, recapitulam in mintea mea anul careexpirase si cautam sa citesc in cel ce Incepea sub asa groaznice auspicii.Ratiunea mea imi poruncea sa fiu ingrijorat, un instinct launtric ma pre-dispunea insa spre optimism. Ma simteam linistit, aveam senzatia ca ina-intarea Germanilor s'a oprit, Ca frontul s'a stabilizat, ca Ciurea a fost opiatra de hotar intre ce a fost si ce va urma. Cu alte cuvinte, ca prima fazaa razboiului se incheiase si a alta va incepe in cu totul alte conditiuni.

Curioasa presimtire. Asa a $i fost, Ciurea fund punctul culminant aldezastrului. De acolo trebuia sä reinceapa urcusul greu, anevoios, plin demarl si cumplite incercari, dar, in genere vorbind, o ascensiune care dupadoi ani urma sa se sfarseasca in apoteoza intregirii integrale a Neamului.

Inteadevar, cateva zile dupa aceea Mackensen s'a oprit, trupele lui s'auasezat in transee asteptand primavara. Frontul stabilizandu-se am inceputsa ne intarim pozitiunile si sal procedam in liniste, fara hartuiala unorvesnice schimbari si urmariri, la sistematica refacere a unitatilor noastreatat de cumplit distruse si dezorganizate in prima pane a razboiului.

121

A fost la Ia§i un simt amant general de u§urare. Bratianu a plecat cuPrincipe le Carol la Petersburg ca sa determine pe Ru§i sa nu se mai retra-ga, sa pregateasca de acord cu not o puternica ofensiva in primavara §i sane dea un concurs mai efectiv §i mai urgent in chestia munitiunilor §i a a-provizionarilor. Calatoria a durat pans la inceputul lui Februarie, Bratia-nu care nu a notat nimic in cursul carierei sale politice, ne-a lasat totu§i odare de seama foarte amanuntita, care este fire§te de cel mai mare interes.

Faptele cele mai insemnate ce se desprind din aceasta calatorie suntcam urmatoarele: Intai, punctele de vedere ale celor de la Petrograd dela Ia§i erau cu totul deosebite. Pentru Ru§i frontul din Moldova era o sim-pla variants a frontului for general, deci le era indiferent daca trece de-alungul $u§itei, Barladului, Prutului sau Nistrului. Pentru not acest frontavea o semnifica ;ie nationala, care trebuia neaparat sa fie urmata de reo-cuparea cat mai grabnica a teritoriilor pierdute. Cu toate acestea Bratianua reu§it sa convinga pe Ru§i sa adopte punctul nostru de vedere. Armatarusa nu se va mai retrage, la prima.vara va avea loc marea ofensiva insprecampiile Munteniei.

Ceea ce a inlesnit mult sarcina lui Bratinau in aceasta privint a a fostprezenta in acel moment la Petrograd a conferintei interaliate. Marii no§-tri Alia ;i simteau §i ei nevoia de a coordona actiunea ruseasca cu actiuneafor in vederea campaniei anului 1917. In consecint a ei au trimis la Petro-grad pe Francezi: Doumergue Generalul Castelnau, iar Englezii pe LordMilner §i pe Generalul Wilson. Ace§tia, dupa, ce au facut o serie de dificul-ta tit pentru a consimti ca Bratianu sa participe §i el la conferinta interali-ata, ceea ce de bung seama 1-a mahnit adanc §i i-a aratat de pe atunci cuce mentalitate nenorocita va avea sa lupte la conferinta pacii, au sfar§ittotu§i prin a-ladmite §i, mai mult, prin a-i da concursul in vederea viitoareiofensive. Este drept ca Generalul Gurko, care inlocuise la Stavka pe Alexe-ieff, a facut rezerve, declarand ca acea conferint a nu poate preciza condi-

ofensivei, dar nu este mai putin adevarat ca in principiu ea s'a hota-rit, nu numai ca o dispozitiune a comandamentului rusesc, dar ca o masu-ra facand parte integranta din planul general al Aliatilor pentru campania1917 pe frontul rasaritean.

In al doilea rand, atat in diferitele convorbiri, cat §i inteo conferint aspecials cu Gurko, Belaieff §i Marele Duce Sergiu Mihailovici, Bratianu aprimit cele mai bune asigurari in privinta transportului munitiunilor a-provizionarilor. $i acum interventia Aliatilor ne-a fost de mare fobs.

In at treilea rand, problema comandamentului, a refacerii in Basarabia,a acapararii cailor ferate romane, a fost cu acest prilej definitv inmorrnan-tata.

In genere Bratianu a gasit la Tar o sincera bunavointa, la Stavka osurds ostilitate, la guvernul rus multe asigurari §i incurajari, dar asiguraripe care simlea ca nu se poate pune pret, fiindca de fapt domnea in toate

122

§i

*i

Idle

i

cercurile conducatoare ale Rusiei o cumplita zapaceala. Primul MinistruGalician nu avea nici o experienta politica §i se mira sincer ca. Tana Ii in-credintase o sarcina atat de grea, Ministrul de justitie marturisea vecinuluisau de masa Constantin Bratianu, ca nu are nici o cuno§tint a a mecanis-mului departamentului sdu, ca acest post il ocupd accidental. Ministrul deExterne Pokrowski, un functionar plin de bune intentii, se marturisea co-ple§it de raspunderile unui minister atat de delicat. Singur Ministrul de In-tene Protopopoff, care se bucura de Intreaga Incredere a Imp aratesei, luaatitudini dictatoriale §i a speriat pe Bratianu prin u§urinta conceptiilor §iprin incon§tienta declaratiunilor sale.

Mini§trii, diplomatii, membrii opozitiei, personagiile curtii, Marii Duci,toti erau unanimi a spune Ca de la moartea lui Rasputin lucrurile s'au agra-vat, in loc sa se imbunatateasca. Imp arateasa cuprinsa de o criza acuta demisticism impingea pe Niculae II sa se izoleze §i mai mult, sa tie mai pu-tin decat oricand seama de sfaturile §i de Indemnurile oamenilor serio§i.Familia imperials era ostracizata, intimii curtii indepartati, batranul Fre-dericz singur sacapase. Dar in acela§i timp to ti sustineau cu o unanimitateimpunatoare ca, atata vreme cat va tine razboiul, o criza nu ca izbucni.Revolutia este fatala, dar dupd razboi, deocamdata toate sfortarile vor fiindreptate pentru obtinerea victoriei.

In fine, prin aceasta calatorie Bratianu a putut sa fie unul din ultimiimartori ai Rusiei Imperiale, acel Petersburg care pans la 1917 ramaseseprin felul de viat a al societatii sale ultimul vestigiu al secolului XVIII-lea,acel Petersburg cu luxul asiatic al curtii imperiale, cu fastul bizantin albisericilor lui, acel Petersburg era sortit sa dispara pentru vecie peste cate-va saptamani. Bratianu 1-a vazut Inca traind ultimile sale zile. Cat desprePrincipe le Carol, el a ramas atat de impresionat de fatada stralucitoare aRusiei Imperiale, incat in entuziasmul tineretii sale nu s'a mai gandit sacerceteze ce acopera aceasta fatada, ci cu o juvenila imprudent a de indatace s'a reintors la Ia§i s'a grabit sa dea ziarului Romania" un interview incare rezumanduli impresiile a spus, vorbind despre situatia din Rusia,aceste cuvinte care azi suns atat de straniu: Este un infinit organizat..."

In lipsa lui Bratianu, not am continuat sa lucram la consolidarea situa-tiei in Moldova. Ferechide era Prim Ministru §i Take Ionescu interimar laExterne. Pe zi ce trecea lucrurile se imbunatateau, de§i imprejurarile con-tinuau sa ne Ingreuneze sarcina. Inteadevar, pans la 1 Ianuarie cel putin,vremea fusese oarecum prielnica, la 6 Ianuarie insa, in ziva de Boboteaza,de-odata s'a schimbat. Imi reamintesc Inca slujba religioasa ce avea loc laSf. Spiridon, iar botezerea apelor Intr'un chio§c anume construit in PiataUnirii. Cand am sosit la Biserica vremea era senina, cand cortegiul a por-nit spre Piata Unirii cerul a inceput sa se Innoreze pe cand preotii slujeauin chio§c primii fulgi de zapada §i-au f5.cut aparitia, iar viscolul a inceput.A fost un viscol Ingrozitor care a tinut mai multe zile §i care a fost punctul

123

§i

de plecare a uneia din cele mai grele §i mai friguroase iemi ce s'a vazutvreodata.

Este lesne de inteles ca enormele cantitati de zapada ce acopereautoata suprafata Moldovei nu erau de natura nici sa inlesneasca transportu-rile, nici sa u§ureze viata trupelor incartiruite in sate mici, mai cu seamssa imbunatateasca situatia sanitara a militarilor §i a popula%iunii civile.

i primul efect a fost aparitia cu o nespusa violent a a epidemiei de tifosexantematic. Nenorocirea a fost cumplita, boala secerand fail mild solda-tii gra.maditi in sate, indeosebi in jurul Ia§ilor flagelul luase propor %ii in-spaimantatoare. Unde comandan %ii de unitati au fost energici, raul a pu-tut fi circumscris, unde ei s'au aratat slabi §i neglijen %i, spectacolul a fostapocaliptic, regimente intregi au fost decimate in cateva saptamani. Lainceput trupele a§ezate in comunele din jurul Ia§ilor nedanduli bine sea-ma nici de natura boalei, nici de proportiile epidemiei, incarcau bolnaviiin care cu boi §i ii indreptau spre spitalele din capitala Moldovei, astfel in-cat zilnic vedeai scoborand de la Copou carute pline de nenoroci ;i muri-bunzi, altii deja morti.

Fire§te spitalele existente supraincarcate de raniti, au devenit repedeincapabile sa mai primeasca bolnavi. S'au organizat deci in grabs noi spita-le, dar §i acestea au fost insuficiente. S'au luat atunci masuri ca bolnavii safie ingrijiti pe loc §i sub priceputa conducere a Doctorului Jean Cantacu-zino Si a doctorilor francezi s'a procedat la sistematica deparazitare a tru-pelor singurul mijloc de a preveni aceasta teribila molima. Corpul nostrumedical a combatut epidemia cu o energie §i cu un devotament care vaconstitui pururea pentru el un titlu de glorie. Rezultatul a fost insa o inspai-mantatoare mortalitate printre medicii civili §i militari. Multe elemente dereala valoare au pierit astfel, ca de pilda Dr. Brukner, Dr. Felix Popei A-zuga, Dr. Wachman §i atatia altii al caror nume imi scapa.

Pentru noi a fost cu deosebire dureroasa pierderea Dr-lui Botescu, undevotat prieten politic, care ca ajutor de primar al Bucure§tilor i§i ca§tiga-se un frumos renume §i care desigur prin energia §i prin inimoasa sa activi-tate ar fi fost un element foarte folositor in epoca de consolidare de dupdrazboi. FiMd deputat, s'ar fi putut mul ;umi cu situatii mai adapostite, elnu a pregetat insa nici o clips sa alerge acolo unde primejdia era mai mare.Cand la 8 Martie parlamentul a fost convocat pentru cateva zile, a venit la§edinta imbracat in uniforms §i a propus Camerei sa aduca un omagiucorpului nostru medical pentru munca pe care o desfa§oara in lupta cuepidemiile §i sa salute memoria atator medici distin§i can au cazut victi-me datoriei lor. Bratianu in numele guvernului s'a asociat la aceasta meri-tata manifestatie.

Peste cateva zile am aflat ca sarmanul Dr. Botescu era in acel momentdeja atins de board, a martm-isit catorva colegi banuiala ca intr'o inspectieprin judetul Boto§ani fusese mu§cat de parazitul prin care tifosul exante-

124

matic se trasmitea. Inteadevar, nu a trecut mult i boala 1-a doborit. Imireamintesc cu ce sincera emotiune am urmat cu totii spre cimitir corpulsau jertfit pe altarul datoriei §i al patriei. Familia lui ramasese la Bucure§ti,Alecu Constantinescu a ingrijit ca la Eternitatea o cruce sa fie a§ezata lacapataiul sau. Un gest care il cinste§te, pacat numai Ca i-a mic§orat valoa-rea amintindu-1 pe inscriptia funerara.

Misiunea franceza a platit §i ea tifosului exantematic din larg tributulei. Un tartar §i foarte distins medic, Dr. Clunet, care instalase un spital laVila Greierul, pe drumul de la Repedea, precum §i mai multe infirmierefranceze, printre care imi reamintesc indeosebi numele Domni§oarei deGontel, au pierit victime datoriei for pentru cauza comuna. Printre altelerevad §i azi in biserica modesta a catolicilor din Ia§i cinci sicrie acoperitede drapelul francez al colonelului Dubois, al Dr. Clunet, al unei surori decaritate D-ra Philippe, al Sorei Antoinette §i al unui simplu soldat. Era ima-ginea izbitoare a solidaritatii Frantei cu nenorocirile §i jertfele noastre.Dupa ceremonie §i dupa discursuri (Berthelot, Saint-Aulaire, Prezan §iBratianu) funebrul convoi a strabatut pans la Eternitatea strazile Ia§uluiin mijlocul unei multimi cu adevarat emotinata, caci hotarit Franta faceatot ce putea pentru departata §i nenorocita ei aliata.

Englezii ne trimisesera §i ei cativa medici fat a de a caror valoare §tiin-tifica corpul nostru medical facea dealtminteri justificate rezerve. In spe-cial dexteritatea §i cuno§tintele chirurgicale a unora dintrin§ii erau cu to-tul aproximative. Taiau cand nu trebuia, ce nu trebuia §i cum nu trebuia,dar am fi nedrepti sa nu aducem §i ajutorului for omagiul cuvenit, cu atatmai mult cu cat §i printre randurile for au fost cativa morti. Imi aduc a-minte de un tanar ofiter Canadian mort in Spitalul Maternitatea, de carese ocupa Maruka Cantacuzino, *i la a carui imnormantare guvernul m'adelegat pe mine sa vorbesc. Sicriul acoperit de impunatorul Union Jackfusese a§ezat in capul scarii, Legatia Engleza cu Barclay in frunte era so-lemn in§irata langa el, iar eu cetind mecanic vorbele consemnate pe hartie,ma gandeam mereu la sotia acestui anonim, care printr'o a4a. vasta §i in-departata solidaritate venea tocmai din Canada sa plateasca pe pamantulMoldovei tributul jertfei sale pe altarul cauzei noastre comune.

In schimb in tot acest rastimp nu am vazut, nu am simtit nisi un aju-tor, nisi o mils de la Ru§i. Spitalele for continuau sa convietuiasca faracompatimire, fard vreo apropiere sufleteasca cu spitalele noastre. Indigna-rea in populatia romaneasca era atat de vie, incat ofiterii no§tri refuzaupe strada sa mai salute pe confratii for de arme. Pentru a pune capat aces-tei anormale stari de lucruri, Regele a dat un ordin de zi, dar sentimenteleau fost mai puternice decat ordinele, pur §i simplu ofiterii no§tri se faceauca nu vad ofiterii ru§i. In urma interventiilor Reginei Maria, 'Farina §i Im-parateasa Mama au trimes rufarie i material sanitar, dar atata tot.

Pe la sfarOtul lui Martie epidemia a ajuns in toiul ei, dar cu inceputul

125

primaverii ea a inceput sa se stings. Am trait insa trei luni groaznice ne-numarati au fost militarii civilii a caror oseminte zac in Moldova de peurma acestui periculos flagel, singurul dar pozitiv cu care in acele vremuriindeajuns de grele, aliata noastra Rusia ne-a gratificat.

Cateva luni in urma vizitand un sat 15.nga Poeni am ramas ingrozit despectacolul cimitirului: in jurul unei biserici saracacioase se afla o mare decruci, peste jumatatea unui mandru regiment din Romanati iii dormeaacolo somnul de veci. Locuitorii povesteau despre moartea acestorai tifosului exantematic amanunte de infern. Moldova era de alftel plinade asemenea cimitire, precum si de ecoul infiorator al unor atari scene.Nenorocirea era cu atat mai mare cu cat profitand de incuria autoritatilorsanitare in timpul campaniei din Bulgaria, de asta data se luasera toatemasurile cuvenite inainte de intrarea nostra in actiune. Toti soldatii fuse-sera inoculati impotriva holerei, tetanosului febrei tifoide, asa incat deaceste trei flagele, care in toate razboiele au dat o mortalitate atat de mare,not am fost in timpul celor doi ani de razboi cu desavarsire feriti. La tifo-sul exantematic, board pans atunci putin cunoscuta in occident, nu segandise nimeni $i de altfel tot nu ne-am fi putut apara, fiindca nu existanici un fel de seruri preventive. Poate ca daca trupa ar fi pastrat o curate-nie mai stricta daca deparazitarile sistematice s'ar fi inceput ceva maidevreme, proportiile epidemiei ar mai fi putut sa fie circumscrise. Dar inmijlocul indescriptibilei confuziuni a retragerii militare si al bejeniei civile,se mai poate aduce cuiva in aceasta privinta invinuiri intemeiate?

Singura acuzatie indreptatita se poate aduce unora din medicii nostri.Inteadevar, este trist sa o spunem, dar pe cand in marea for majoritatecorpul nostru medical si-a facut datoria in chipul demn de toata lauda decare am vorbit mai sus, au fost unii, in special medici cu situatii inalte,care s'au aratat mai prejos de orice. Era dureros sit vezi doctorii veniti dinFranta ca sa ne stea in ajutor, iar alaturi medici romani plimbandu-se pestrazi, vorbind tuturora de plecarea for in Rusia si in Apus, sau tesand mi-zerabile intrigi politice.

Nu o data am surprins in fat a acestei intristatoare privelisti surasul dis-pretuitor al membrilor misiunii sanitare franceze. Am rosit pentru neamulmeu si de aceea sunt cateva nume pe care nici azi nu be pot uita. Primuleste Toma Ionescu, care la inceput opera din cand in cand la Sf. Spiridon,dar care pe urma cand epidemia s'a intetit a uitat ca este medic, $i ca acerut doi ani neincetat intrarea noastra in actiune, agitand profesori, stu-denti, insultand guvernul amenintand Coroana. Devenise acuma senato-rul Toma Ionescu, preocupat in primul rand de problema evacuarii Par la-mentului. Se spusese intotdeauna ca acest mare chirurg era lipsit de suflet,la Iasi a dovedit-o cu o sinistra prisosinta.

Al doilea a fost Dr. Marinescu, marele nostru neurolog. Cu dansul amavut o scena penibila: cu o staruinta fara de rusine cerea sa piece la Pe-

126

sisi

invinsi

si

si

si

si

tersburg, toate argumentele mele se izbeau de un egoism cinic §i de o lipsade patriotism revoltatoare. L-am tratat cum o merita §i, de§i sunt de fireingaduitor §i exagerat de iertator, pastrez pentru el un statornic §i invin-cibil dispre4.

In fine era Dr. Lupu. Cazul celor doi, dintai mi-1 explic §i firea lui To-ma Ionescu §i cea a lui Marinescu erau cum erau, razboiul nu-i puteaschimba. Dar Lupu in Bulgaria, la 1913, fusese admirabil, combatuse epi-demia de holera nu numai cu devotamentul unui doctor con§tiincios, darcu ardoarea unui apostol prin aceasta i§i crease o aureola §i un renume.De asta data pared era alt om, nu numai ca vazand lipsa de medici nu §i-aoferit niciodata serviciile, dar privea desfasurarea epidemiei cu o inexpli-cabila nepasare §i, pe cand o elementary datorie de con§tiinta Il chema sadea obolul sau in lupta contra tifosului exantematic, stapanit de patologi-ce ambitii personale, uneltea in schimb combinatii politice qi faurea pla-nuri extravagante. Atunci m'am indoit prima data de el §i de sufletul lui.Pe vremuri ii spuneam in gluma: Tu e§ti Vulpe, nu Lup". Evenimenteledovedeau ca diagnosticul meu se adeverea sub forma agravanta chiar, cacila §iretenie se adaoga de pe atunci o perfidie nebanuita. Din nenorociredesfa§urarea ulterioara a evenimentelor trebuia §i pentru mine §i pentruatatia al ;ii sa aduca pe langa aceasta prima deziluzie, Inca multe altele.

Scriind aceste randuri imi dau insa seama ca nu pot evoca de ajuns sta-rea noastra de spirit din acele luni. Povestirea retrospective a faptelor nureds zbuciumul sufletelor noastre, sentimentele de care eram stapaniti inlupta cu moartea care ne pandea de pretutindeni. Nu to puteai intalni cuun om fare sa-ti povesteasca vreun episod al epidemiei, nu puteai mergeintr'o case fare sa afli de imbolnavirea sau de moartea vreunui cunoscut,nu puteai sa pe strada fare sa intalne§ti un convoi funebru. Razboiulparea uitat, epidemia era totul. Iarna suspendase ostilitatile, dar tifosulexantematic ne asvarlise intr'o noua lupta mai nimicitoare decat cea dintai§i totu§i moralul nostru al tuturor era surprinz5.tor, tineam piept adversi-tatii cu o neWeptata tarie sufleteasca.

In mijlocul acestor imprejurari §i a acestei atmosfere lucrurile totu§iIncepeau sa se wze sa se normalizeze. Ia§ul se descongestionase treptat,fire§te numarul refugiatilor era Inca prea mare, dar incetul cu incetul to %ii§i gasisera un adapost §i un rost. Viata sub noua ei forma se organiza. Pecopii ii a§ezasem in colonii cu ajutorul lui Valaori, a lui Simionescu si a mul-tor profesori refugia ;i §i eram relativ multumit de rezultatele obtinute.Fiindca exodul Incetase §i nu eram supu§i atacurilor aeriene, lin4tea dom-nea §i increderea sporea. Alimentatia lasa desigur Inca mult de dorit, darfata de lipsurile din primele vremuri ale refugiului, progresul era vadit.

Alecu Constantinescu cu GI. Leonte §i cu Barca la manutanta se des-curca destul de bine. Apropierea primaverii trezea speran %e, iar lumea seobi§nuise cu un regim de priva ;iuni. Mese le antebelice ne pareau o poveste.

127

ie§i

si

9i

Transporturile in urma sfortarilor combinate ale inginerilor no§tri §i aimisiunii franceze se indrumau §i ele spre normal. Sarcina a fost grea, ex-trem de grea. Pe la 15 Februarie Ministerul Lucrarilor Pub lice a fost in ma-surd sa aduca Ia cuno§tinta publicului ca la sfar§itul acelei luni trenurilede calatori vor circula regulat, potrivit unui nou orar. La Comane§ti §i inregiunea Moine§ti se intensifica productia carbunelui §i a petrolului subconducerea lui Alexandru Cottescu a§a incat nevoile armatei puteau fi in-destulatoare pe deplin §i ale populatiei civile in conditii tot mai mul ;umi-toare.

Pe de alts parte, Marzescu intocmea cu ajutorul Marelui Cartier, al a-paratului administrativ, al cooperatiei §i al speciali§tilor technici, un intregplan in vederea intensificarii produc ;iei agricole. Planul a fost atat de binechibzuit, incat indata ce situatia climaterica a ingaduit-o, muncile au §iinceput sa se faca. Nu a ramas un petec de pamant nelucrat. In aceastaprivinta actiunea guvernului a fost netagaduit la adapostul oricarei critici.

La Palat era lini§te. Regele se instalase la Iasi pe Strada Lapu§neanu inimobilul Creditului Urban, pe vremuri casa Ghica Comane§tilor §i re§edin-ta lui Cuza Voda. Cu cateva mobile aduse din Bucure§ti §i Sinaia, i§i facu-se o locuinta destul de confortabila. Neuman, surazator §i senin, pazea lau§a biroului sau pe care cateva floricele, cu greu gasite, vetejeau inteunvas de o simbolica simplicitate. Il vedeam des, suporta rastri§tea cu aceea§inedesmintita nobleta sufleteasca.

Regina, cu o energie mai presus de orice lauds, ajutata de fiicele ei,mergea din spital in spital. Cu un dispret desavar§it de pericol nu pregetasa se arate unde epidemia era mai violenta. Nu mii, zeci de mii de soldatiraniti §i bolnavi au vazut-o in acele luni la cap ata iul lor. Ea a trait atuncicea mai frumoasa paging a vietii ei, o paging pentru care Romania ii dato-re§te o admirativa recuno§tint 5.. Pe de alts parte, prin barbatia ei aproapevirila a impus respectul tuturor strainilor ce se aflau, sau ce se perindauprin Iasi, aducandu-ne mari §i netagaduite servicii. Fiind ocupata de dimi-neat a pand seara, iar Barbu *tirbey fiind alaturi de ea, se Linea in afard desfera intrigilor. In aceasta privint a este drept sa adaug ca i-a fost, §i ne-afost de mare folos, vizita pe la sfarOtul lui Ianuarie a sorei sale, Marea Du-cesa Chiril.

Aceasta femeie inteligenta §i cu o judecata mai ponderata decat Regi-na, a inteles repede ca nu era ceasul intrigilor §i al schimbarilor, prin ur-mare a exercitat toata influenta, reala influenta pe care o avea asupra Re-ginei, pentru a o convinge sa dea tot sprijinul ei guvernului §i sa inlatureclevetitorii. Bratianu vazuse la Petersburg pe Marea Duces5., ii vorbise, eaii fagaduise concursul §i i 1-a dat cu o lealitate de care Bratianu i-a ramasin totdeauna sincer indatorat. Eu nu am vazut-o decat in treacat Ia festivalulruso-roman de la Teatru National. Eram intr'o faza In care intimitatea meacu Regina se cam slabise, dansa sub influenta a diverse persoane gasea

128

cel putin astfel mi se spunea ca nu sunt destul de energic in organizareacoloniilor §colare, de§i acestea functionau mai bine decat multe din ope-rele rau voitorilor ei informatori. Personal gaseam ca aveam altceva de fa-cut decat sa ma ocup de invinuiri nedrepte $i de meschine rivalitati $ieram cam suparat de atitudinea ei din Noembrie §i Decembrie. A§a fiind,ne evitam reciproc.

Principe le Carol locuia in Palatul Reginei. Il vedeam cateodata, circulamult cu un splendid Rolls-Royce rechizitionat de la tanarul Alimani§tea-nu. Nu se amesteca in politics, dar nu se ocupa nici de cele militare cu in-teresul dictat de evenimente. Am aflat pe urma ca parintii lui au avut depe atunci penibile discutii cu el ca sa-1 determine sa mearga pe front. Eraplin de Incredere in biruinta finals, dar manifesta in viata de toate zilele oapatie ciudata.

Colaborarea din guvern mergea destul de bine, interimatul Externelorfusese pentru febrilitatea lui Take Ionescu o mantuitoare supapa. Se lini§-tise de cand avusese prilejul sa mai trimita telegrame in strainatate, sa maiacorde interviewuri, sa mai aiba Intrevederi diplomatice. Singur Dr. Istratene-a pricinuit oarecari neplaceri. Influentat probabil de vreun functionarce se socotea nedreptatit, §optea pe socoteala lui Radovici, predecesorulsau, invinuiri neplacute. Acesta, care era cinstea personificata, a fost pro-fund mahnit de-a se afla pe nedrept banuit. El s'a plans lui Bratianu §i fi-mdca totul era lipsit de temei, Dr. Istrate a batut in retragere. Triumfatora descoperit insa, curand dupa aceea, ca unii parlamentari au abuzat ladistributiile de zahar, au luat cateva capatani mai mult §i, daca nu ma in-§el, le-au revandut in piata. Bratianu a dat insa imediat cu energie sancti-unile cuvenite, cativa deputati Intre altii Eraclide au trebuit sa-§i deademisia §i astfel s'a taiat din radacina agitatiunea in care unii puneau dejamari sperante.

De la Mare le Cartier nu prea aveam ve§ti multe. Fiind Inca la Bar lad,§tiam numai ca se lucreaza intens la reorganizarea armatei, ca colaborareacu Generalul Berthelot era intima, tot mai cordials, §i ca raporturile cu Ge-neralul Zaharoff, comandantul trupelor ruse§ti, de§i mai bune, lasau Incade dorit.

Pe front lini§te, comunicate aproape stereotipe, pe care lumea abia lemai tu-marea. La Armata II Generalul Averescu se inconjura de adversariiguvernului in frunte cu Grigore Filipescu §i lua din ce in ce mai mult aerede independents sfidatoare fats de Mare le Cartier *i fat a de minister.Chiar Take Ionescu, care ii era prieten, incepea sa fie enervat de aceastaatitudine. Bacaul era mai mult un focar politic, sediul adevaratei opozitii,deck cartierul unei armate. Popularitatea Generalului care era raspanditacam pretutindeni, era acuma sistematic §i organizat promovata in vederearealizarii unor ambitiuni politice pe care nici nu -$i mai dadeau ostenealasa le ascunda. Germanii stand in inactiune, Averescu avea toata vremea

129

ca, prin emisari de tot felul si printr'o actiune metodica, sa-si pregateascaviitorul politic.

Lui Bratianu fireste aceasta stare de lucruri nu-i putea conveni, totusia tolerat-o fiindca el socotea situatia in genere prea gingasa ca sa loveascaintr'o popularitate nemeritata, dar fara indoiala reala. Se marginea decisa circumscrie pe cat putea sfera de actiune a Generalului Averescu. Re-dus la rolul de simplu comandant de armata, la urma urmei nu putea fiprea periculos, daca atitudinea lui va depasi insa marginile admisibile, Bra-tianu isi rezerva dreptul de a interveni atunci. Cred ca tinand seama detoate contingentele situatiunii, el a facut bine sa procedeze astfel. Nu estemai putin adevarat, ca spectacolul acestui General politician si quasi raz-vratit, constituia un precedent regretabil si o pada primejdioasa.

In decursul acestor luni s'au mai petrecut trei evenimente penibile sisenzationale in lagarul militar: degradarea lui Socec, tradarea lui Alexan-dru Sturdza si condamnarea la moarte a Colonelului Crainiceanu.

In timpul bataliei de la Bucuresti Generalul Socec isi par5.sise postulde comanda. Prezan era convins ca in mare parte pierduse batalia din cau-za lui. Adevarul era ca Socec, un ofiter de salon care isi ftcuse aproapetoata cariera la Bucuresti la comanduirea pietii si la escorta regala, nu a-vea pregatirea necesara pentru a exercita un comandament efectiv si deli-cat in timp de razboi. La prima incercare mai grea pierdut capul siconstiinta. Un exemplu trebuiadeci dat §i Prezan, um am mai spus-o, dadus un mare serviciu armatei, disciplinei si moralului ei prin aceasta con-damnare. In primele zile ale lui Februarie tot Iasul a alergat pe platoul dela Copou sa asiste la scena oribila a degradarii acestui nevrednic general.Cu neputinta organics a Romanilor de a da lucrurilor un caracter definitiv,cum a venit la guvern Marghiloman, Socec a fost considerat ca o victimspolitica si juristi germanofili au gasit formulele cuvenite pentru a revizuiprocesul si a-i asigura o reabilitare legala. Reabilitarea morals insa opiniapublics nu i-au mai dat-o niciodata. A murit, o nenorocita epava, la vreozece ani dupa razboi.

Cu Sturdza chestiunea a fost din toate punctele de vedere mult mai du-reroasa. Imi aduc aminte si acum ca fiind la Mitropolie vecin cu VintilaBratianu el ma cheama intr'o sears si cu figura descompusa Imi spune:Ma vezi asa de tulburat fiindca am aflat un lucru pe care nu it pot credesi care, daca ar fi cumva adevarat, ar fi prea oribil!" Ce s'a intamplat?"raspunsei eu speriat. Te rog nu o spune nimanui, caci tot cred ca trebuiesa fie o eroare..." Dar ce este?" Inchipuieste-ti, cei de la Marele Cartierpretind ca. Alexandru Strudza a trecut la inamic, ca a cautat sa atraga totsectorul sau cu el, dar ca din fericire nimeni afara de Wachman nu 1-a ur-mat. Germanofil II stiam si, avand in vedere educatia si lungul sau stagiuin armata germana, pricepeam simtamintele lui, dar sa-si tradeze tara, elun om care a fost o via; a intreaga personificarea cinstei si a scrupulozi-

130

pre(si-a

Fig. 6: Regele Ferdinand primind defilarea trupelor pe front impreuncl cu Principele Carol fi GeneraliiAverescu ,si Vciitoianu.

1 ...., 1 . ,i," Li

. ,,s. ?2

er ri: Ir''-'1"..n t ".0. ** `1.

El---4 7- '':--f134.-1 4 :. - +I '' . .,

:1. LI, .

A71G1

wta\ ;

1 ....

I

S.'.N- A 4

r ..,

- 4, ' ''-' ' . ti, c '......: ... i,

"4"Zilitt..".I , -1.. "t

I."

'-' '...".."-an" itinry.,........4, ., lk.. ........

.-".. '''' [111.111.1.1

- y

1 ft

R.' .* . r ,-

r. e.

r SIL''.,

i . ,.

1.

4;-7..".

""."."7: ,

. - a;:-. -.tit ....-

1vir . -ow ...

-. dit r, , -_,,, ';',. '. ---

t -A "4 IN. .' -....

..... 7 ~4.dr it, ' r -la: /..-gt.. ',COL-a

.s ......... 4' 4.... .....-2---*,4*. yam. / 4 "" :-...t..6044433, ;V" 4 -- -- ic... - ...L..t',.. 1,--; 1.. ... 0"

1i.- . , ,

: 41::-1-..: .....2.:,,........'".40,-

7- : umar....--trii r ,.. ' ' t"," - .... ',...

1., - _, ....144-,..,....,:' .c. 4ja.,:: .._- h,.44t.." ' 46 a

.... "., i ..".Ste 1 ' .... -- ..1

- . ........ ..

.

am" '" -...`e

......-.0"

41. ir )

.4

.,..,..:, kT.... N. - " P.4 t 4..e.i.* !A:II, ..".*:' .1....._-_,. 4itle,slit), _...,___. - -..., ...An-..

o

>.-At

.*

. ff

40v-

tatii morale, el fiul lui Mitica Sturdza, asta nu se poate, nu se poate, esteo gre§eala, o razbunare. La gandul numai ca ar putea fi adevarat", incheieVintila Bratianu, mintea imi sta in loc!"

Emotia mea era firqte tot atat de mare ca a lui, dar m'am grabit sa-ispun ca eu cred lucrul posibil §i iata de ce: cu cateva luni inainte de raz-boi fusesem informat in calitatea mea de ministru de Culte, Ca la §coalamilitara a carui comandant era Alexandru Sturdza, se facea propagandaadventista §i anti militarists. I-am semnalat deci cazul §i ma a§teptamsa-mi multumeasca sa primesc asigurari ca va lua masurile cuvenite.Cand Colo, spre mirarea mea, am primit de la el o lungs §i pretentioasascrisoare, in care imi vorbea de articolul din constitu%ie care garanteaza li-bertatea de con§tiinta §i conchidea ca, la urma urmei, in confuziunea mo-rals de la noi, adventismul este preferabil ateismului sau indiferentismului.Atunci 1-am chemat la mine §i cu o uimire crescanda am constatat ca era deprisos a vorbi cu bun simt cu acest spirit incapatanat §i sucit, §i mi-am zisca, intr'un cap cu astfel de deforma;iuni, nu m'ar surpinde ca el sa fi tre-cut §i la inamic, crezand ca-§i salveaza patria, Ca savar§e§te un act de ero-ism. A§a a §i fost.

Dar scena cea mai curioasa s'a petrecut a doua zi la consiliul de mini§-tri. Bratianu care §tia imprejurarea cu adventismul §i care mai §tia pe Ale-xandru Sturdza §i extrem de vanitos, nu voia sa creada, dar era zdrunci-nat, Costinescu in schimb a sarit in sus: Aceste zvonuri sunt o infamie!Cunosc pe acest om de cand era copil, §tiu in ce principii a fost crescut,este un atentat la memoria venerabila a tatalui sau, sa vad §i tot nu voicrede!"

Ferechide, Porumbaru, Take Ionescu chiar, aveau acelea§i sentimente,cat despre Mi§u Cantacuzino el socotea invinuirea adusa lui Sturdza ca oofensa adusa onoarei familiei sale. Ro§u §i tremurand a strigat: Am pu-tut fi adversarul politic al tatalui sau, dar Alexandru Sturdza dupa mama,care este o Cantacuzineasca, imi este var, am copilarit cu d'ansul, este maipresus de orice banuiala §i nu permit nimanui sa-i arunce un astfel de o-probiu!" Inteo asemenea atmosfera am pastrat o atitudine rezervata, cuatat mai mult cu cat inteadevar acuzatia era prea ingrozitoare pentru a osus %ine fara dovezi indiscutabile.

Din nenorocire peste cateva zile Bratianu, adanc tulburat ne-a comuni-cat amanuntele erau infioratoare. Se gasise un carnet in care cita ofite-rii pe care incercase sa-i convinga, precum §i pe aceia pe care nadajduiasa-i atraga in viitor, §i se §tia acuma ca ordonanta sa refuzand in ultimulmoment sa-1 urmeze, el o impu§case fara mils cu propria sa mans. in fine,mai monstruos decal loate, se descoperea acuma is Locutenentul Ciulei, pecare it invinuise ca se retrasese fard rost de pe pozitie §i pe care, pentru a-ceasta, it §i condamnase la moarte §i ii executase, era nevinovat. Totul fu-sese o inscenare ca sa inspire deplina incredere comandantilor sai, caci de

131

gi

fapt era hotarit sa treaca la inamic Inca de atunci. Unele din mi§carile luiparusera suspecte lui Averescu, pentru deplina reu§ita a planului toate in-doelile trebuiau spulberate.

Pe de aka parte, Averescu i§i dadea acuma seama de ce cu prilejul ulti-mei vizite a Regelui pe front, Sturdza inaintase atat de mult cu el Inspretran§eele inamice, Incerca, se vede, sa -1 expue gloantelor germane, sau chiarsa.-1 predee prizonier du§manului. A§adar fiul lui Dimitrie Sturdza era nunumai tradator, dar §i asasin. Am pus toti capetele jos, st5.parkiti de o a-&Ana durere. Daca nu mai puteam fi siguri nici de un om care fusese edu-catorul respectat Si iubit al atator generatii de ofiteri tineri, de cine maiputeam fi siguri? Cu drept cuvant totul era posibil. Acest incomfortabil sim-tamant, aceasta chinuitoare indoiala, m'a urmarit saptamani de-a randul.

Crainiceanu a fost un corolar al lui Sturdza. Inteles cu el, trebuia sä-1urmeze, a fost insa prins inainte, pe cand se intorcea cu manifeste de la in-talnirea ce avusese peste tran§ee cu dansul. in timpul neutralitatii acestofiter, dealtminteri distins, se manifesta ca un partizan hotarit al intrariinoastre in actiune alaturi de Aliati. Generalul Iliescu 1-a trimis insa ca ata-§at militar in Grecia, §i de atunci i§i schimbase deodata atitudinea, deveni-se un germanofil inflacarat, scria rapoarte foarte dcfavorabile asupra acti-unii aliate de la Salonic §i nu se sfia sä declare ca datoria conduc5.torilorRomaniei este sa se alipeasca Puterilor Centrale, a caror victorie este maipresus de orice indoiala. Unii sustineau ca aceasta metamorfoza se dato-re§te Regelui Constantin, care simtindu-lvanitos speculase cu succes aceas-ta slabiciune a sa. Altii pretindeau ca sotia lui, iubitoare de lux, fusese se-dusa de argintii germani §i ca, exercitand o mare influenta asupra lui, itconvertise in cele din urrna. Nu §tiu care este adevarul, destul ca tradarealui era neindoelnic5..

Aci trebuie sa marturisesc ca Generalul Prezan a fost antic, Crainicea-nu era nepotul sau, fiul sorei sale. Consiliul de r5.zboi §tiind aceasta a cre-zut cal ii va complace condamnandu-1 numai la munca silnica pe viata.Prezan afland aceasta a casat sentinta, I-a trimes din nou in judecata §i aiscalit personal condamnarea la moarte. Pe front, Inaintea intregului sauregiment in Vinerea Pa§telui, Crainiceanu a fost impu§cat. Mi se spune c5in fata mortii a fost demn, a refuzat sa fie legat la ochi, a cerut sa sarutedrapelul §i, lini§tit, a a§teptat plutonul dc executie. Convingerea meadesigur ea nu constitue o justificare, este numai o explicatiune este cadansul a fost victima ereditatii sale: 'Fatal lui, Generalul Crainiceanu, pre-zen ta stigmate indiscutabile de dezechilibru. La nefericitul sau fiu infirmi-tatea organics a noluat pand la aberatia tradarii.

Acestea au fost paginile de ru§ine ale epopeii intregirii neamului, nule-am putut trece sub tacere, dar lc intorc cu graba.. §i cu o durere ce niciazi nu o pot stapani.

Cu corpul diplomatic la la§i de asemenea nimic deosebit, decal numai

132

ca intimitatea cu Saint-Aulaire devenea efectiva, in mare parte sub influ-enta Ducelui de Luines i a lui Robert de Flers, acesta a incetat a mai as-culta de sugestiunile funeste ale lui Lacombe si s'a apropiat de Bratianu.De indata ce s'au cunoscut mai bine, s'au stabilit intre ei simtaminte dereciproca simpatie consideratiune. La flacara suferintelor noastre prie-tenia for s'a calit tot mai mult. Saint-Aulaire, rece, nepasator si cam ironic,se dovedea a avea in mijlocul nenorocirilor o inima calda un suflet deelita. Masoloff plecase pentru interese familiare la Petersburg, insarcinatulcu afaceri, inaltul molaul Principe Gagarine, nu juca nici un rol, asa incatcu Legatia ruseasca de fapt nu mai aveam decat raporturi neinsemnatereduse. Barclay, Fasciotti si ceilalti erau covarsiti de greutatile vietii detoate zilele si de neplacerile inerente refugiului. Criticau cam lesne Si cammult, dar nu aveam vreme sa ne ocupam de aceste plangeri.

Mai suparatoare pentru not erau majoritatile. Vechea formula a luiFerechide: un guvern nu are dificultati reale decat cu majoritatile caroranu le da de lucru", se adeverea tot mai mult. Nefiind ocupati, luptandu-secu mizeriile refugiului, printre anume deputati senatori domnea acumaun spirit cam razvratit. Unii criticau si cu rost si fara rost, altii se faceau,cu o condamnabila usurinta, ecoul tuturor resentimentelor tuturor ca-lomniilor. Colaboratorii nostri conservatori conservatori democratireaminteau iarasi prea adeseori Ca sunt adversarii nostri aveau tendintasa uite ca traiam Intr'o epoca de conlucrare. Marzescu si cu mine cantamsa mentinem contactul cu cat mai multi din prietenii parlamentari. Candle vorbeam lucrurile se potoleau, dar era atata suferinta atata enervarepretutindeni, incat curand dupa aceea trebuia sa o luam de la capat.

Ca sa combatem aceasta surds agitatie, ca sa mai dam o satisfactieplangerilor ca nu sunt indeajuns tinuti in curent cu ceea ce se petrece,i-am intrunit mai intai eu cu Marzescu Intr'o consfatuire mai larga. A-provizionarea fiind la ordinea zilei obiectul principal al criticelor, amdiscutat cu ei aceasta problems. Le-am aratat ce am facut, ce masuri suntproiectate, le-am anunt.at hotarirea guvernului de-a institui o comisie corn-pusa din Ministrii de Razboi, Interne, Domenii, Lucrari Pub lice precum

un delegat al Marelui Cartier, pentru a coordona rezolva toate chesti-unile privitoare la alimentare si aprovizionare.

S'a discutat pe urma chestia refugiatilor si la sfarsit Marzescu a ex-pus planul sau pentru asigurarea recoltei viitoare. Parlamentarii au plecatmai linistiti oarecum satisfacuti, iar pe urma, indata ce Bratianu s'a in-tors de la Petersburg, I -am convins sa-i convoace in aula Universitatii sprea le face o expunere a vizitei sale in Rusia $i a situatiei in genere. *edintas'a tinut Sambata 11 Februarie la ora trei. Trancu Iasi a perorat in chestiatransporturilor; Generalul Lambru a vorbit despre refacerea armatei ca saaibe prilejul sa arunce cateva sageti inveninate varului sau Generalul Pre-zan, care, intr'adevar, cred ca it nedreptatise si care, in orice caz, nu i-o

/33

qi

*i

qi

si

si

sisi

si isisi

sisi

si si

si

putea ierta; George Diamandy, foarte agitat in aceasta perioada, s'a plansde organizarea aprovizionarilor; Dobrescu-Geanatet de la Ploiesti cu o vo-ce rastitoare ne-a gratificat cu mai multe invinuiri neplacute si Cuza cuironii nepotrivite.

Bratianu le-a raspuns la toti, a dat oarecari amanunte asupra impresi-ilor sale de la Petersburg si, in aplauzele unanime ale adunarii, a aratat Cagasise acolo, la toti Aliatii, nu numai recunoasterea sacrificiilor Romaniei,dar Si hotarirea for nezdruncinata de a duce lupta pand la triumful desa-var§it al cauzei noastre comune.

Dupd aceea, catva timp, totul a mers bine, beneficiam de rezultatul bi-nef5.cator al supapei la care recursesem. Cand a izbucnit insa revolutia ru-seasca., de-o data fierberea a reinceput. ca sa fim drepti, era si firescca sa fie astfel, evenimentul avea o prea mare insemnatate ca in fata luiparlamentarii no§tri sä ramana nepasatori.

Am fost toti in consiliul de mini§tri de parere ca o convocare a parla-mentului pentru o scurta sesiune se impune si, astfel, Camera si Senatulau fost chemate la 8 Martie. Sedintele au tinut patru zile, de Miercuri 8pans Sambata 11 Martie seara. De fapt nu aveam nici un proiect insemnatde votat, am adus doar cateva proiecte militare neinsemnate $i cateva cre-dite, precum si proiectul de lege privitor la infiintarea ordinului sanitarRegina Maria, ca sa dam o justificare legislativa unei sesiuni a carei ratiu-ne de a fi era curat politica. Voiam sa dam reprezentantilor natiunii prile-jul sa-si manifeste public parerile care mocneau prin colt uri §i sa facem infata noii Rusii inca odata dovada hotartru Romaine' de a duce razboiulcu once pre; pang la capat.

Aceste rezultate le-am obtinut cu prisosinta in acele patru zile. La Se-nat singur Iona§ Gradisteanu a atacat guvernul, repetand invinuirile absur-de din cafenelele Iasilor §i anume ca guvernul este lipsit de autoritatepolitica §i morals, in afard ca §i inauntru. Cuvintele lui au avut darul sarevolte pe Bratianu, care s'a urcat imediat la tribuna §i i-a raspuns cu in-dignare ca considers acuzatiunea de lipsa de prestigiu a guvernului dreptun afront. Autoritatea guvernului este intreaga, pentru ca guvernul in a-fara este expresia autorizata a unei tari §i a unui regat, care se bucura derespectul tuturor". Aruncate rastit si cu mandrie, aceste cuvinte au starnitun tunet de aplauze, Gradisteanu incurcat a tacut, interpelarea sa nu s'amai tinut si incidentul a fost inchis.

La Camera discutiile au fost mai vii. Trancu Iasi, George Diamandy sifire§te inevitabilul Cuza au interpelat, dar numai acesta din urma cu o no-ta adevarat agresiva. Inc° lo s'au exprimat mai mult de catre oratori dorin-ta sa se indrepte unele rele, sa se imburatateasca unele masuri luate. Inaceasta privinta nu pot uita un episod cu Jean Miclescu de la Botosani.Inaintea §edintei de la 9 Martie, cand intru in sala Teatrului National dan-sul ma intinnpina intr'o stare de sur6scitare nervoasa, vecnind dementei.

134

Si,

Tremurand, cu ochii injectati, cu privirea pierduta, imi declara ca suntemni§te criminali, Ca Cara se prapade§te, ca nu facem nimic, a con§tiintalui ii impune sa spuna tot ce are pe suflet in plina §edinta, oricari ar ficonsecintele. Dandu-mi imediat seama Ca am in fat a mea un om bolnav,m'am a§ezat in fundul salii cu el §i incet am cautat sal lini§tesc §i sa-i de-monstrez neajunsurile in acele momente ale unei atari ie§iri. Dupa mineam pus §i pe Mortun sa-i vorbeasca §i sarmanul s'a m5.rginit la o comuni-care anodina §i cuviincioasa. Bratianu vestit de not i-a raspuns dandu-i cudeosebita atentie asigurari in privinta problemelor semnalate. *i omul s'ainturnat la Botoani, pe urma a plecat in Franta, de unde nu s'a mai intors.Acest cumnat al lui Mitita Sturdza §i al lui Petre Carp era un om cult, darsub aparente lin4tite, un ve§nic revoltat. Sub lovitura razboiului §i a res-tri§telor sufletul sau chinuit §i sistemul lui nervos §ubred nu au rezistat. Asfar§it nebun.

Ca sa caracterizez mai bine intelesul §i rezultatele acestei scurte sesi-uni este destul sa citez doua articole pe care am primit insarcinarea sä lescriu in Mi§carea" la deschiderea §i, celalalt, la inchiderea sesiunii. lata inadevar ce scriam la deschidere:

Ieri Parlamentul s'a redeschis §i sesiunea s'a prelungit pana la 15 A-prilie.

Fat a de marile evenimente care se petrec in Rusia §i a caror repercur-siune asupra intregului razboi este atat de vadita, credem Ca este bine caParlamentul sa reia contactul cu guvernul §i, strans unit in jurul lui, sa deaatat in Cara, cat *i in strainatate, impresiunea solidaritatii depline ce exis-ts intre toti factorii legali ai tarii in imprejurarile prin care trecem.

Nu ne indoim ca Parlamentul, de care putem spune ca nu mai exists,in afara de catva cazuri izolate, majoritatea Si opozitia sa, vor ,s ti sa deaspectacolul de unire pe care tara it a§teapta de la reprezenta%iunea na-tionala.

De asemenea avem convingerea ca in dezbaterile acestor cateva zile seva afirma inca o data, in fats lumii intregi, hotarirea nestramutata a Ro-maniei de-a duce alaturi de Aliatii ei lupta pana la capat cu toata energiai fara nici un fel de §ovaire. Maturitatea politica a natiunilor se judeca in

momentele grele. Romanii au §tiut pana acuma sa dea dovada de in telep-ciune politica. Vor reda acesta dovada §i astazi".

$i mai departe:,,In sfar§it, din atmosfera generals a Parlamentului se va desprinde lu-

minos pentru toti ca, de§i soarta ne-a supus la grele incercari, nu ne-am la-sat sa fim abatuti de vitregia vremurilor i ca poporul nostru pastreaza in-treaga credinta lui in biruinia finals a o§tirilor noastre §i in realizarea as-piratiunilor noastre nationale.

Avem prea mult con§tiinta de dreptatea cauzei noastre §i de necesita-tea istorica de a ne afirma drepturile in marele proces dintre popoare, ce

135

se 15.mure§te prin razboiul actual, pentru ca increderea noastra sa fi fostzdruncinata sau speran %ele noastre risipite..."

Iar la inchiderea sesiunii:Acum cateva zile, cand Parlamentul §i-a reluat §edintele, am expri-

mat convingerea noastra ca aceasta scurta sesiune va contribui sa arate tu-turora, pe de-o parte solidaritatea dintre guvern §i reprezentatiunea natio-nals §i, pe de alts parte, hotarirea tarii de-a aduce acest razhoi Valid la Ca-pat cu cea mai mare energie. Cele ce s'au petrecut in cele patru §edinte ceau avut loc la Camera §i la Senat dovedesc ca nu ne in§elasem".

inteadevar, in urma lamuririlor date, intre majoritate §i guvern adomnit cea mai deplina armonie §i Parlamentul s'a aratat decis sa sustinaguvernul intreg in sfortarile pe care, cu toate greutatile existente, le facepentru a rezolva diferitele chestiuni la ordinea zilei, atat pe terenul politi-cii interne, cat §i acelei externe".

In mijlocul acestei unanimitati, vocea discordanta a D-lor Cuza §iGradi§teanu nu au putut decat sa accentueze §i mai bine unirea dintre Par-lament §i guvern. I)esigur ea nimeni nu are pretentia sa spund ca nu stintchestiuni asupra carora, atat in ceea ce prive§te trecutul, cat §i in ceea ceprive§te prezentul, nu se pot avea pareri deosebite, sau face comentarii §iaprecieri diverse".

Dar quasi unanimitatea Parlamentului a socotit ca asemenea discutiiin imprejurarile actuale nu sunt de nici un fobs pentru Zara §i, daca estefiresc ca ele sä fie reluate pe larg dupa terminarea r5.zboiului, astazi un sin-gur lucru poate fi util §i patriotic, este ca toti sa stea stran§i unit i in jurulacelora can au marile r5.spunderi ale situatiunii §i, deci, prin increderea §isprijinul lor, sa-i ajute in opera grea pe care o au de indeplinit".

Si mai departe:momentul in care in Rusia se petrec evenimente de covar§itoare

insemnatate pentru noi, manifestatiuni de solidaritate §i de hotarire areprezenta ;iunii noastre nationale nu pot sa aibe decat o fericita inraurireasupra situatiunii noastre internationals. Dealtminteri Parlamentul §i-a in-cheiat lucrarile inteo atmosfera de dragoste net armurita pentru viteazanoastra armata §i de incredere ne§tirbita in victoria noastra finals §i a glo-rio§ilor no§tri Aliati".

Si a§a a fost.Situatinea politica dupa sesiunea parlamentara s'a inseninat deplin

pentru catva timp. Dar nu a§ spune adevarul intreg daca a§ ascunde ca inacele cateva zile am surprins la unii din prietenii no§tri politici veleitatide independent a, un spirit de contradictie, ca sa nu zic de razvratire. De-ocamdata nimic definit, nimic precis, dar o adiere u§oara, prevestitoare defurtuni viitoare.

Diamandy, Dr. Lupu, Iunian, Nunuca Protopopescu, Tilica Ioanid, e-erau cei ce se semnalasera mai mult atentiei noastre. Ocupati §i preocupati

I in

In

de chestii mai grave, nu le-am dat insa nici eu, nici colegii mei deck o in-semnatate relativa.

Trebuia si se dovedeasca in curand ca am gre§it.

MUMw111.1.11.11U. tidAU

.14.1.7.VO;te, :11111100.4911MiTts

Fig. 7: Biserica Trei Ierarhi din la,si

137

to -ii

jr,17.;i1 I:4

.4."

f.

rz.

tom° ft ;

.=dr,

ITLig

VI 1.i""

--.tg

.1*. ° ,

.a nn.

1.

V --L; :3

4z:to

114.:L1.

*#47:4cat,.. ER; rs

TO'inte

;Z.no.4.9499

CAPITOLUL TREIZECI BSI TREI

1917PRIMELE LUNI URMARE.

REVOLUTIA RUSEASCA. INTRAREA AMERICII.

In primele zile ale lunii Martie convietuirea mea cu Mitropolitul Pimena luat sfarsit. Dupes intimitatea primelor vremuri si mai ales dupes scena incare ma opusesem atat de hotarit la plecarea lui in Rusia, raporturile noas-tre se racisera. Desi aveam gospodaria mea separates cu Garboviceanu, delinu mai luam masa impreuna, devenise nesuferit. Lipsit de cea mai elemen-tary crestere, pandea persoanele care veneau la mine si le certa ca-i mur-daresc presurile si alte meschinarii de felul acesta. Dandu-mi seama ca da-ces lucrurile vor continua vom ajunge la un incident penibil si, ca Ministrude Culte vroind sa evit cu orice chip un conflict cu seful bisericii din Mol-dova, mai ales pe chestii de aceasta natures, m'am hotarit deci ses plec dinPalatul Mitropohtan §i m'am mutat in Strada Pacurari, in casele lui lancuPraja. In aceeasi curte locuia fratele sau Costica, a carui sotie era o ruda,mama si sora mea gasindu-si si ele adapost acolo. Eram cu totii impreuna,deci mult mai bine decat in spatioasele saloane de la Mitropolie. Pimen,care probabil facuse aceste greutati ca sa se scape de mine, era si el incan-tat, solutia avea prin urmare darul pretios de a multumi pe toata lumea.

Timpul meu era impartit intre minister, zilnicul consiliu de ministri,cenzura, presa si contactul cu parlamentarii.

Ca sa fiu drept, ministerul ma absorbea putin. Tot ceea ce privea CasaBisericilor era in sarcina lui Garboviceanu, el isi instalase birourile in curteaMitropoliei si, ajutat de Dobrescu, conducea totul. Din cand in cand nu-mai, facea apel la mine ca sa-i dau cateva iscalituri, sau ca sa obtind vreorezolutie inteo chestie mai insemnata. Ministerul propiu-zis, concentrat incateva oddite ale Facultatii de tiinte, era condus de Simionescu, Valaorisi Ghi ;escu. Avand deplind incredere in ei nu veneam la minister detest ladoua-trei zile, stateam putin, rezolvam in grabs hartiile mai importanteprintre colectiile de mineralogie ale lui Simionescu. Dealtminteri nici nuprea era mult de facut, scolile din Moldova functionau de bine de rau, ele

138

nu reprezentau decat o parte restransa din invatamantul nostru general,cele mai numeroase din scolile si asezamintele noastre culturale ram5.sese-ra in teritoriul ocupat. Principala noastra grija era sa ne ocupam de refu-giati, de profesori, dar mai cu seams de elevii refugia%i. Cu profesorii afost relativ usor, care din ei nu au fost mobilizati, au lost repartizati pe ladiferitele scoli si colonii scolare. Cu elevii insa a fost mai greu, dar cusfortari si staruinta am izbutit sa infiintam in tot cuprinsul Moldovei, darmai cu seams in jurul lor, cateva colonii care ne-au facut cinste, indeo-sebi una la Sculeni, pe malul Prutului, s'a organizat in cele mai bune con-ditiuni, combinand cerintele invatamantului cu prescriptiile cercetasiei.Ea se afla sub conducerea lui Mugur si ma duceam des sä o vizitez. Ceeace este mai insemnat de notat era ca starea sanitara s'a mentinut tot tim-pul bund in aceste colonii scolare, ravagiile tifosului exantematic fiind cutotul reduse prin serioasele masuri de profilaxie luate.

De Consiliul de Ministri am vorbit, nu vom reveni deci decat pentru asublinia ca el imi lua in fiecare zi doua ore, de la unsprezece la unu.

Cenzura a trebuit fireste sa o reorganizez, Schina, seful ei, era nu nu-mai lipsit de insusirile unui bun organizator, dar sucit cum s'a dovedit peurma a fi in toate, a incercat chiar, la un moment dat, sa se emancipezecomplet de sub autoritatea mea, ca sa treaca la Mare le Cartier. Spunea canu sunt destul de sever, gasise un ofiteras francez banuitor, care vedea de-ja guvernul roman conspirand cu Germanii si, ca sa nu creez lui Bratianudificultati cu batranul Bagdat, primul presedinte al Curt ii de Casatie, amconsimtit s'a nu reclam impotriva lui Schina sanctiunile meritate. Cenzurascrisorilor a ramas sub conducerea lui efectiva in colaborare cu Mare leCartier, iar aceea a telegramelor politire, singura cu adevarat insemnata,mi-am rezervat-o exclusiv.

In consecinta, in fiecare dimineata si in fiecare sear5. doi Valceni, Eu-gen Bacescu de la Horez si Bebe Paraianu, fiul lui Alexandru Paraianu siseful for Colonelul Dumitrescu, un harnic si vrednic ofiter superior, ve-neau la mine cu un mic geamantan pe care it am si azi, si imi supuneautoate telegramele. Fiind din fire curios si dornic de-a sti ce se petrecc, a-ceasta munca grea, delicata, migaloasa, adesea obositoare, ma interesa in-sa Toate stirile, mai cu seams cele din afara, treceau pe sub ochiimei, am fost astfel in masura sa aflu multe pe care mi le aduc aminte, mul-te pe care le-am uitat si multe pe care nu regret ca le-am uitat. Tot pe lamine treceau si ziarele, putinele ziare ce ne veneau din Apus si de la Pute-rile Aliate, izvoare nepretuite pentru not in acele vremuri de ingrijorare side izolare. Cat priveste pe Schina, Marele Cartier a inteles in curand si elca era un om cu care nu to puteai in telege, i-am acordat deci, un concediu,a plecat la Cherson si am fost razbunat pe deplin, deli nici prin gand nuimi trecea sa ma scobor cu el pans la micimea unei razbunari.

Cu presa de asemenea m'am inteles destul de bine si destul de usor,

139

molt.

erau ziare de altfel pu ;ine, Iorga avea Neamul Romanesc", care se trimi-tea pe front, nu it supuneam cenzurii preventive, cacil-ar fi suparat inutil.FiMd in vederile noastre, eram la adapostul oricaror surprinderi neplacute,aceasta imi impunea doar sarcina se vad foarte des pe Iorga, ceea ce faceamcu o constiinciozitate admirabila si cu o rabdare ingereasca. In toate zilelemeseria nu era neplacuta., omul era insa schimbacios, influentabil, de onervozitate bolnavicioasa, trebuia prin urmare manevrat cu o diplomatie,cu o subtilitate de spirit, cu o varietate de procedee, care mi-au ascutit fa-culta tile $i mi-au fost de un netagaduit folos in cariera mea politic5.. Re-cunostinta mea depaseste, in aceasta privinta, cu mult toate necazurile cele-am indurat doi ani de-a randul.

Dupe aceea era Evenimentul", acesta fiind ziarul colegului nostru Gre-ceanu, era scris de asemenea in vederile noastre si nu ma pot plange, cat adurat colaborarea cu Take Ionescu si prietenii sai, nu am avut nici o ne-placere din partea lor.

Opinia" lui Badar5.0 ar fi fost dispusa se ne creeze senti-mentele intime ale celor ce o conduceau fiind germanofile, dar de cand sedescoperisera faimoasele liste ale lui Gunther, de cand se stia ca Badaraufigura pe ele cu respectabila sums de 500.000 lei, de cand Take Ionescurefuzase sa-i mai intinda myna, Badarau nu mai indraznea sa ridice glasul.Gazeta lui era cu desavarsire informative si anodina, iar el intr'o trasuricasaracacioasa alerga de la o vie la alta, evita sa se arate in parlament, semarginea sa face afaceri cu intendenta, in special cu cea ruseasca. A fostdin partea noastra o greseala gravy ca nu am luat m5.suri penale impotrivatuturor acelora care in timpul neutraliatii i§i vandusera constiinta; candam vrut sa oranduim cercetarile judecatoresti, a inceput dezastrul, iar to tivinovatii cuprinsi in hartiile lui Gunther au beneficiat de acest concurs deimprejurari. De multe on la Iasi i-am atras aten ;ia lui Bratianu ca aceastatoleranta slabeste moralul tarii, imi dadea dreptate, dar tot amana $i, dinamanare in amanare, am ajuns ca sa ramand to;i nepedepsiti, ba mai multchiar, ca unii dintrinsii sa ne sfideze mai pe urma ei pe noi.

Fireste adversarii nostri nu s'au dat in laturi sa declare ca atitudinealui Bratianu era dictate de interese de partid, se spunea pretutindeni cadansul musamaliza chestia fiindca pe listele lui Gunther figurau partizanide-ai sai. Se sopteau chiar numele lui Ferechide si al lui Mortun. Adevaruleste ca, spre cinstea partidului liberal, nici un membru al sau nu figura peaceste liste, singuri doi gazetari evrei care scriau la Viitorul" $i la Inde-pendenta", doi nenorociti scribi, care erau trecu;i cu sume modeste, Gros-man si Johnson. Inutil sä spun ca i-am dat imediat afara de la ziarele noas-tre, in schimb listele erau pline cu numele prietenilor lui Marghiloman $ichiar ai lui Take Ionescu. Mai mult, cand dupd revolu ;ia ruseasca s'au dez-valuit si tainele arhivelor imperiale rusesti, s'a constatat ca pe listele negrede la Petersburg figurau numerosi amici ai opozi ;iei interventioniste. Darnici aci nu era un singur liberal.

140

dificultati,

Partidul nostru ie§ise curat din toata coruptia neutralitatii totu§i, elera cel hulit, pe cand acuzatorii lui erau vanduti Aliatilor, sau PuterilorCentrale. La urma urmei meritam aceasta hula, daca nu am §tiut sa neaparam onoarea cu hotarire §i sa asiguram prin aceasta izbanda adevaru-lui §i a dreptatii.

Noi, partidul liberal, aveam cloud ziare, Miscarea" §i L'IndependanceRoumaine". Miscarea" era ziarul organizatiei noastre din Iasi, o conduceaNicu Maxim, o minte limpede §i un spirit ponderat. Cativa ziari§ti refugi-ati de la Viitorul", ca Hasna§, Compoteca, Tau§anu au venit sa-i comple-teze Si sa-i intareasca redactia. L'Independance Roumaine" a trebuit safie reorganizata in Intregime, am incredintat aceasta sarcina amicului Dra-ghicescu, care a indeplinit-o cu multa ravna §i cu mult devotament. Pelanga el, ca redactor mai de seams, era un tanar evreu spaniol Algazy, se-cretarul lui Tavernier, un ziarist de mult talent, foarte muncitor, cu o inte-ligenta foarte subtila §i care ma interesa in mod deosebit, fiindca sinteti-za toate calitatile curioasei ingrijitor de puternicei sale rase. Dupa raz-boi Tavernier 1-a luat cu el la Paris, unde §i-a creat repede la Le Temps" osituatie din cele mai bune §i a murit in urma unei injectii din neglijeniamedicilor. L-am regretat cu atat mai mult, cu cat a lasat in urma lui o fa-milie numeroasa pe care o intre;inea cu munca lui neobosita §i o inconju-ra cu o dragoste §i o solidaritate semita mi§catoare.

Mai tarziu au aparut Inca cloud ziare, unul numit Actiunea" al unuianume Nicolau, fratele ziaristului din Bucure§ti cu acela§i nume, §i altulRomania", acesta din urma fiind ziarul oficial al Marelui Cartier, ziar defront, care se vindea insa mult qi la Iasi. Initiativa infiinlarii lui o luaseGeneralul Prezan cu Principe le Carol §i era continuarea planului meu dinprimele zile ale declararii razboiului. Ideea era dealtminterea nu numai bu-na, dar §i logics, Moldova era plina de scriitori ba§tina§i §i refugia ;i, ceintrebuintare mai buns li se putea da decat punandu-i pe toti sa scrie pen-tru a sustine moralul soldatilor §i al popula ;iei civile. Multi din acei afla-tori pe la diferite regimente au fost astfel adu§i la Iasi §i mobilizati la re-dactia Romaniei", unde se constitui un comitet de redactie compus dinDelavrancea, Minulescu, Corneliu Moldovan, P. Locu§teanu, Goga, GeorgeRanetti, Mihail Sadoveanu §i Gongopol, Director fiind Sadoveanu, iar prin-tre colaboratori Radu D. Rosetti, C. Buc§an, G. Rotica (bucovineanul),Aurel Marcu, C. Caranfil, D. Marmeliuc, Virgil Barbat, Mircea Radulescu,etc. Primul numar a aparut in Februarie, inspiratorul conducatorul e-fectiv fiind aghiotantul Generalului Prezan, Maiorul Petrescu, un tanar §inecunoscut avocat din Ploie§ti,- care luase in casatorie pe sora DoamneiPrezan, fosta D-na Negulescu, dealtminteri simtitor mai batrana decat el§i care datora acestei imprejurari Indoitul privilegiu de a ocupa la adapostun loc de Incredere la Marele Cartier §i de-a fi adus sa joace prin Roma-nia" rolul quasi politic de indrumator al opiniei publice. Nu era lipsit de

141

si,

si

si

oarecare inteligenta, sau mai bine zis de acea facultate specific romaneas-ca de-a prinde lucrurile cu u§urinta i de-a se strecura cu §iretenie printregreutati. si -a inchipuit insa prea lesne ca este inteadevar un mare perso-nagiu §i a creat astfel protectorului sau neplaceri §i lui oarecari antipatii,care dupe razboi, cand a fost din nou redus la singurele lui puteri §i cando sentinta de divort I-a scos din rodnicul cerc al familiei Prezan, a cazutinteo obscuritate ce pare definitive. Cu acest ziar insa nu aveam nici unamestec.

De cenzura propriu-zisa a ziarelor nu ma ocupam, Mavrodi o facea, ve-nea numai sa-mi ceara dezlegarea in cazuri mai delicate §i se Linea mereuin contact cu mine ca sa cunoasca vederile guvernului §i ca sa-i dau in toa-te problemele directivele cuvenite.

De Mi§carea" §i de L'Independance" ma ocupam insa de aproape infiecare dimineat a, adesea chiar de cloud on pe zi, Draghicescu, Algazy,Hane§, Maxim venind la mine. Le dadeam instructiunile, le aratam chesti-unile asupra carora trebuiau sa insiste, le inmanam extrase din ziare strai-ne ce trebuiau folosite, le comunicam ve§ti din teritoriile ocupate spre a leaduce la cuno§tinta publics cu comentariile necesare. Mai mult, dictampersonal numeroase notice §i articole §i rasfoind acuma in urma colectiaMi§carii", am fost mirat eu insumi de marele numar de articole scrise inintregime de mine §i din care unele prezinta un viu interes, funded oglin-desc exact stares de spirit a guvernului romanesc din acele maxi §i zbuciu-mate vremuri.

De asemenea in fiecare dimineata primeam vizita lui Tavernier de laLe Temps". Raporturile cu dansul erau din cele mai placute, intai fiindcaera tipul francezului simpatic §i, al doilea, fiindca se identificase a§a demult cu aspira%iunile §i cu suferiniele noastre, incat nu mai aveai cu el im-presia ca to aflai in fata unui strain. Prin dansul comunicam presei france-ze ceea ce socoteam trebuincios cauzei noastre i tot prin el se stabileauintre mine §i, deci, intre guvern §i misiunea franceza raporturi mai intime.In viesparul de intrigi al Ia§ilor refugiului multe incidente, multe greutatiau putut fi dejucate prin contactul meu permanent cu Tavernier. Cunos-cand adevarul, tiind gandul nostru intim, era destul ca de la mine sa trea-ca la legatia franceza, sau la Generalul Berthelot, care in rastimp se muta-se §i el la Ia§i, pentru ca lucrurile sa fie lamurite §i neintelegerile evitate.

Ceilalti corepondenti straini de ziare, atat de numero§i la inceput laBucure§ti §i la Ia§i, ne cam parasisera acuma. Cu Ru§ii nu aveam aproapenici un contact, revolutiunea odata izbucnita se intorsesera in Rusia, sevede cal cei mai multi erau revolutionari camuflati, sau revolutionari in in-timitatea sufletelor, §i cu reinvierea libertatii, Ia§ul cu mizeriile lui nu-imai interesa. Mai des vedeam pe Braun §i pe Dubochet, amandoi au avutatitudini corecte §i ne-au adus servicii. Braun, un evreu roman anglicanizatin Brown era ofi %er britanic printeunul din acele miracole a caror taina

142

Evreii singuri o au. Era ve§nic vesel, indatoritor §i optimist, traia in intimi-tatea lui Rattigan, secretarul de legatie, izbutise ca capteze bunavointamai greu de obtinut a lui Thomson. Acesta din urma it invinuia indeosebiea scrie o englezeasca imposibila, (ba bine ca. nu se mira §i el ca o scrie§i pe aceea, dupa studiile superficiale ce le facuse la Bucure§ti), dar it to-lera §i it intrebuinta.

Batranul Bourchier, care de vremuri imemoriale era corespondentulziarului Times" in aceasta parte a lumii, i§i avea re§edinta la Sofia §i erade un bulgarofilism cunoscut. In primele zile ale refugiului, cu cornetulsau acustic a venit sa ma vada la Mitropolie. Nu 4i putea ascunde despe-rarea de-a vedea Cara sa in razboi cu scumpa lui Bulgarie, §i banuiesc cain fundul sufletului sau Turtucaia ocuparea Dobrogei i-au umplut inimade o nesfar§ita bucurie. Fatal de noi avea sentimente de antipatie pe carenici confraternitatea militara cu patria sa nu a putut-o mic§ora. Abia venitla Ia§i nu a avut decat gandul sa piece, §i a§a a facut, s'a dus in Rusia in-tai §i de acolo in Anglia. Indata ce armistitiul a fost iscalit, s'a intors laSofia, unde bolnav, a ap drat cu ultimele sale puteri cauza Bulgariei invinse§i a murit acolo, Bulgaria recunoscatoare facandu-i funeralii regale. Pentrunoi a fost mai bine ca nu a ramas in Moldova, in starea de spirit in care seafla nu s'ar fi putut obtine sa trimeata la Times" deck informatiuni ten-dentioase sau chiar lamurit rauvoitoare.

Dubochet era un Elvetian palid, blond §i delicat, reprezenta, pe Tangaziarele patriei sale, §i un ziar francez, §i ne-a aratat intotdeauna o sinceraprietenie, fiMd necontenit de o corectitudine perfecta. Totu§i este netaga-duit ca actiunea pe care o exercitam prin ace§ti corespondenti §i prin a-ceste mijloace restranse asuprapresei straine, erau insuficiente. Ne dadeambine seama de aceasta prin §tirile ce ne veneau de la Paris, de la Londra, dela Berna §i din Italia, mai ales, prin cuprinsul ziarelor din acele tari.

In genere, in afard de presa franceza in care se puteau gasi din cand incand unele exceptii, presa Aliatilor no§tri continua sa se ocupe prea putinde noi. Rareori apareau ve§ti din Moldova §i adesea se strecurau note Me-xacte, sau chiar putin amicale, care de fapt erau ecoul nesocotitelor cleve-tiri ale compatriotilor noWi, sau al calomniilor vra§ma§e trecute prin sitaneutrilor Olanda §i Elvetia.

Am inteles deci ca pe langa o actiune mai intensa a legaturilor noas-tre din centrele respective, se impune o propaganda mai sistematica §i maihotarita.

In consecint a, fiindca la la§i erau multi profesori universitari fara in-trebuintare §i, dintre cari unii aveau legaturi in Franta §i doreau sa piecela Paris, m'am gandit ca cel mai bun lucru ar fi sa le punem mijloacele cu-venite la indemand §i trimitem acolo sa faca propaganda. Dupal dife-rite discutii s'a stabilit sä piece 12, din care cei mai multi de la Universita-tea din Bucureti, §i anume Pangrati, Hurmuzescu, Danaila, Lalescu, Porn-

143

i

§i

§i,

sa-i

pei, Drouhet, Ursu, Murnu, Mandrescu, Niculcea, Tapali §i Gavanescu.Conduc5.torul echipei era Pangrati. Inainte de plecare am avut cu ei in in-tunecoasa odaita ce imi slujea de birou in casele Praja, mai multe intreve-den, in care le-am dat instructii. Ca punctele asupra carora urmau sa insis-te mai mutt sa fie bine precizate, le-am remis un memoriu scris in vederilenoastre.

Din nenorocire, lipsiti de coheziune personals intre ei neurmand unplan bine definit §i metodic, abia sositi in Franta, ace§ti profesori, s'au im-pra§tiat Si rezultatele actiunii for au fost departe de a corespunde a§tepta-rilor noastre. Nu este vorba, poate ca au qi ei circumstante u§ur5.toare,nici not nu le-am pus la indemana toate mijloacele materiale necesare,poate ca nici legatia din Paris nu le-a dat tot concursul. Dar ceea ce esteneindoielnic, oricare ar fi vina noastra a celor din Ia§i, este ca sufletul apos-tolic a lipsit acestor reprezentanti ai inaltei culturi romane§ti. Era cu atatmai trist, cu cat multi dintre ei fusesera tocmai in timpul neutralit5.tiiprintre cei mai nerabdatori §i mai inflacarati ai intrarii in actiune.

Tot pe atunci, parasind directia Independentei", a plecat la Paris §iamicul Draghicescu, care singur a facut mai multa propaganda decat cei12 profesori universitari laolalta. Inteadevar, cu tenacitatea sa de taranoltean, Draghicescu a alergat din redactie in redactie, a luat contact cu iu-goslavi, cu Bene§ §i cu refugiati cehi §i a adus reale servicii cauzei noastrenationale. In acela§i timp un alt tanar roman Petrescu-Comnen pe care sta-rea precara a sanatatii sale it trimise in Elvetia, a intreprins pe socotealalui acolo o opera de propaganda din cele mai rodnice. Inzestrat cu excep-tionale insu§iri de propagandist, Comnen a intrecut chiar pe Draghicescu,fara a reu§i insa a-i depa§i bun5.vointa, care era desigur neintrecut5..

In acela§i timp, fiindca Bulgarii faceau o intinsa propaganda in favoa-rea drepturilor for asupra Dobrogei, m'am adresat lui Iorga rugandu-1 sa nescrie o bro§ura prin care sa raspunda argumentarii bulgare Si sa scoata inevidenta drepturile noastre asupra acestei provincii.

Iorga a consimtit bucuros Si cu o repeziciune uimitoare a scris bro§uraceruta. Din nenorocire lucrarea sa era redactata intr'un chip atat de incal-cit §i prezentata intr'o forma atat de putin potrivita cerintelor propagan-dei incat serviciile pe care ni le-a adus au fost problematice. Cand compa-ram bro§ura lui cu cele redactate de Leeper §i Mitrany, publicate in acela§itimp de guvernul englaz asupra legitimitatii revendicarilor noastre, eramcuprins de o cumplita melancolie. Cu fel §i chipuri de precautii §i de cir-cumvolutiuni am cautat sa conving pe Iorga sa schimbe putin structuralucrarii a fost inutil. Ca de obiceiu considera sacrosanct tot ceea ce ie§i-se din pana sa, am tradus deci bro§ura in engleze§te §i frantuze§te, ca sama tin de fagaduiala, dar fard nici o iluzie asupra eficacitatii ei.

In aceea§i epoca am staruit de Goga sa faca o bro§ura destinata pro-pagandei in strainatate asupra chestiunii Ardealului. Apostol al cauzei qi

144

literat de mare talent, mi se parea cu drept cuvant cel mai chemat sal for-muleze in fata opiniunei publice mondiale temeinicia revendicarilor noas-tre asupra %inuturilor din Ungaria locuite de Romani.

Mi-a fagaduit fard prea mult entuziasm si pe urma m'a purtat cu vor-ba. De cate on insistam invoca vreo scuza si fagaduia ca peste cateva zi-le se va pune pe lucru, pe urma mi-a declarat ca o sal scrie, dar ca ii maitrebuie pu %in timp ca sa o termine si astfel am intrat in faza amandrilor,unor exasperante amanari. Toate staruintele mele au fost zadarnice, el aplecat in Rusia, de acolo la Paris si nu am mai auzit de aceasta brosura.. E-ram indignat, consideram ca era datoria lui sa contribuie cu ceva la razbo-iul dezrobirii Ardealului sau si ca a scrie din cand in cand cat mai rarun articol in Romania" si a to plimba pe strazile Iasului, era prea putinpentru pretul Transilvaniei. *i azi ma intreb adesea de ce Goga nu a scrisaceasta brosura? SA fi fost rea-vointa, un fel de-a manifesta ostilitatea saimpotriva guvernului, in special impotriva Bratienilor? Sau sa fi fost pur sisimplu lene, apatie de incorijibil sibarit? Enigma ramane nedeslusita pen-tru mine.

Vazand aceasta si, indemnat de Bratianu, m'am hotarit sa redactez euun memoriu in care sa expun actiunea noastra si scopurile ei. Se spuneausi se scriau atatea inexactitati asupra politicii urmarite de Bratianu, asu-pra planului de razboi si asupra felului cum se desfasurase actiunea noastramilitara la retragerea in Moldova, incat o restabilire a faptelor in adevaratafor lumina se impunea tot mai mult.

Memoriul I-am tradus in frantuzeste, apoi cu ajutorul lui Brown si allui Rattigan in englezeste si 1-am trimis la Paris si la Londra, ca sa slujeas-ca de baza unor articole de ziare, unor brosuri care urmau a se tipari aco-lo si chiar propagandei orate a diferitilor nostri prieteni.

Comunicarile cu Apusul erau atat de anevoioase, trecea atata timp pa-ns cand o scrisoare din Iasi parvenea la Paris si la Londra, intrat memoriulmeu a suferit iritarzieri si am aflat pe urma ca, din lipsa de temeinica or-ganizare, nici propagandistii nostri oficiali si oficiosi nu s'au folosit indea-juns de el.

Nu din amor propriu de autor, dar pentru datele ce le cuprindea, credCa este pacat. Dar repet, chiar aceasta ac%iune de propaganda era insufi-cienta, am fi putut, am fi trebuit sa-i dam mai multa aten tie.

Concomitent cu propaganda din afara, era nevoie sa ridicam si moralultarii inlauntru. Toate stirile ce ne veneau de pe front erau excelente, mo-ralul trupei era admirabil. Cand vreunul din not trecea printr'o criza dedesnadejde, i se recomanda ca leac o vizita pe front. Trebuie sa luam inconsiderare faptul ca trupele erau in refacere. S'a intocmit deci si aiciun intreg plan si pe Tanga actiunea zilnica a presei, s'au organizat confe-rinie, festivaluri, concerte etc.

Iorga a tinut indeosebi conferin ;e, intai un ciclu pentru elevii scolilor

145

militare, pe urma un alt ciclu pentru public subiectul: Principiul Nati-onalitatilor". Marturisesc ca nu am urmarit aceste conferinte, §tiu insd calerau folositoare §i ca au contribuit, mai ales in primele timpuri cand lu-mea era Inca atat de deprimatd, la intarirea credintei in biruinta noastra.

Pe de altd parte, la Teatrul National Mavrodi a organizat nu numai re-prezentatii care sa slujeascd de distractii publicului din Ia§i §i numero§i-lor ofiteri ce reveneau in permisie de pe front, dar §i o serie de festivaluriin onoarea Aliati lor no§tri. Primul s'a tinut la 19 Ianuarie, un festival ro-mano-rus cu piese, muzica §i dansuri ruse§ti. Al doilea, la 26 Ianuarie, inonoarea Englezilor, cu muzica, piese §i dansuri engleze §i, pe urma, in fie-care joi, au urmat pe rand, cu acela§i program, festivalul francez, italian,belgo-sarbesc §i romanesc.

Fiecare din aceste festivaluri erau un prilej de manifestatiuni inter-alia-te, legatiunile, misiunile respective asistau la reprezentatii §i erau aclamatezgomotos de public. Lumea avea senzatia ca nu suntem singuri, simtea so-lidaritatea ce ne uneape toti, sperantele rend§teau. In calitatea mea de Mi-nistru al Instructiei eram §eful suprem al teatrelor §i, ca atare, silit sa asistla toate serbdrile. Am putut deci sal constat ca ele au exercitat asupra mo-ralului lumii, oricat de curios ar parea acuma, o mult mai simlitoare influ-enta decat a§ fi crezut-o cand Mavrodi a venit sa supund aceasta ideeaprobarii mele.

De asemenea arti§tii no§tri mergeau prin spitale, declamau in fata bol-navilor versuri patriotice, cantau cantece, dadeau concerte. In acesta pri-vinta cel mai neobosit era Enescu, fall ragaz, pretutindeni §i-a pus talen-tul in slujba nevoilor t drii. Refuzand once remuneratii, facand donatiunigeneroase din modestele sale mijloace, stimuland pe cei mai tineri, aler-gand in toata Moldova, a fost admirabil. In acele grele ceasuri ale vietiinoastre nationale el s'a dovedit a fi nu numai un mare talent, dar §i unmare suflet. De atunci, la admiratia ce artistul mi-a inspirat-o intotdeauna,s'a adaugat stima ce se cuvine omului. In entuziasmul meu ma gandisemsa dau acestui vrednic fiu al neamului o marturie publics a gratitudinii ofi-ciale. Am sugerat deci Regelui sa -i confere Marele Cordon al Coroanei, so-cotind cal dacd Franta daduse Marele Cordon al Legiunii de Onoare unuiSaint Satins, Romania putea da Cordonul Coroanei lui George Enescu, cuatat mai mult cu cat acesta era cel mai mic din ordinele noastre §i ca ilpurtau atatia mini§tri obscuri §i atati demnitari obositi. Regele insd, carein materie de decoratii era de un rigorism invincibil, a respins fantezistamea idee, dand astfel prilejul juvenilitatii mele sä afle incaodatd ca insocietdtile organizate pentru personalitatile exceptionale continua, §i vacontinua Inca multd vreme sa nu existe criterii exceptionale, aceste per-sonalitati fiind turnate §i ele in tiparele obi§nuite.

Toate aceste manifestatiuni intelectuale Si artistice reu§isera prin im-

146

-

ponderabilele for influence sa opereze transformari binefacatoare in opiniapublics in mijlocul mizeriilor in roiul tifosului exantematic. Era cu atatmai trebuincios ca moralul sa fie mentinut cu cat interveneau iard§i o seriede evenimente, care nu puteau decat sa contribuie la deprimarea generala.

In primul rand, dupa anul nou, au inceput sa ne soseasca mai nume-roase Si mai precise §tiri din Bucure§ti §i din teritoriul ocupat. Ceea ce aflamera groaznic, nu numai din punctul de vedere material, dar mai cu seamsdin puctul de vedere moral. Germanii ocupasera toate casele celor plecati,locuintele principalilor frunta§i politici erau devastate, in special a lui Ta-ke lonescu, unde totul fusese distrus. De asemenea §i casa Doamnei PiaBratianu, vechea casa din Strada Coltei, unde Ion Bratianu fatal locuia intimpul marelui §i istoricului sau minister de doisprezece ani. BatranaDoamna Bratianu, a carei atitudine a fost admirabila in aceste triste im-prejurari, se retfasese la ginerele sau Dr. C. Cantacuzino. Trupele de ocu-patie gasind deci goala casa din Strada Coltei, nu s'au multumit numai sao devasteze complect, dar au tinut ca o manifestatie vadit anti-Bratienis-ta sa o pangareasca in cel mai murdar chip.

Dealtmineri acesta nu a fost singurul for act de profanare. In nenuma-rate sate au bagat cad in biserici, au distrus altare, au pangarit icoane. Numai vorbesc de situatiunea economics, Cara era golita de toate produsele eiin mod sistematic §i populatia romaneasca redusa aproape la foamete. Tot iprietenii, cei inruditi cu conducatorii politici de intrare in acliune alaturide Aliati, erau perchezitionati, insultati §i multi dintre ei deportati. Prin-tre ace§tia erau unchiul meu loan Duca de la Curtca de Casatie, un omde aproape 70 de ani, care in viala lui nu facuse politica §i care datoreaaceasta trista onoare numai faptului ca eram nepotul sau. Nedreptatea mise parea cu atat mai strigatoare, cu cat sarmanul meu Unchi era cu totulstrain §i de gandurile §i de faptele mete politice.

0 parte din cei deportati erau trimi§i la manastiri §i prin sate in inte-riorul tarii §i puteam nadajdui ca soarta for nu va fi prea nenorocita. Darne parvenise zvonul ca multi erau deportati in Bulgaria d ne intrebam cugroaza daca vreunul din ei se va mai intoarce viu. Stiam Ca prizonieriino§tri de razboi erau maltratati in chip salbatic de catre vecinii de pe Du-flare, §tiam ca multi dintrin§ii murisera de mizerie §i de epidemii, nu neera ingaduit deci sa ne facem iluzii in privinta deportatilor a§a-ziO politici.

0 alts serie de civili suspectati de comandatura germand erau inchi§ide saptamani intregi la Cercul Militar §i la Hotel Imperial. Mackensen erastapanul tarii, birourile §i be instalase la Aththlee Palace, iar ca locuintparticulars alesese casa lui George Meitani, Tanga Ministerul de Razboi. Cuo escorts impunatoare se plimba calare pe strazi in fiecare dimineat §i

populatia era sub pedeapsa obligata sa-1 salute, ca dealtminterea pe totiofiterii superiori ai armatelor ocupante. Din diferite parti veneau insaconfirmarea ve§tii ca personal nu se purta rau, afecta chiar generozitatea

147

0

si

a

qi grija impartialitatii. Din subalternii lui foarte multi se ilustrau printr'odesavar§ita brutalitate. Din muzee, de la Academie obiecte de valoare erautrimise peste granita, indeosebi la Sofia. Turcii profitasera de ocazie ca sareia trofeele din razboiul Independen ;ei, tunurile care dupa 1877 fuseseraa§ezate langa statuia lui Mihai Viteazul au fost cele dintai expediate laConstantinopole. La Capp se instalasera Bulgarii, era r5.spunsul la o frazarostita cativa ani mai inainte de catre un mo§ teaca bulgar, oarecare: da-ca Romanii mi§ca vom merge sa ne bem cafeaua la Capp". 0 §i beau acu-ma, dar nu numai cafeaua, ci §i vestitele pivnite in care fondatorul casei,raposatul Gr. Cap§a, adunase ani de-a randul cu staruint a §i cu priceperevinuri straine de mare pret.

Se spunea ca. Palatele regale, cel din Calea Victoriei, cat §i cel de la Co-troceni, erau neatinse qi ca ofiterii germani mergeau cu pietate sa vizitezeapartamentele in care locuise Regele Carol §i Regina Elisabeta. De aseme-nea ca un omagiu adus Regelui, care nu i§i tradase patria germand, la Curteade Arge§ mormantul Regelui Carol era ingrijit cu o deosebita atentie §i os-tentativ acoperit de flori, in urma unor ordine expres primite de la marelecomandament, unii afirmau chiar de la Wilhelm II personal.

Bulgarii in furia for devastatoare ridicasera intr'o zi de la Mitropoliemoa§tele venerate ale Sf. Dumitru, patronul Bucure§tilor, pretextul fundca Sfantul era de origine bulgara. Populatia ora§ului in general supusa. §iresemnata, s'a emo%ionat adanc de asta data. Mackensen a fost rugat saintervina energic, ceea ce a §i facut. Amanunt curios: a trimis in garda emi-sari in toate partile §i dupd cateva ceasuri Sf. Dumitru a fost regasit, auto-mobilul cu care rapitorii bulgari it transportau spre Dunare se stricase indrum pe §oseaua Giurgiului §i nu mai putea fi urnit din loc. Bucuria cre-dincio§ilor a fost nespusa cand Sfantul a fost rea§ezat in mijlocul Mitro-poliei, se vedea aici un semn al Providentei. Dealtminterea de cand terito-riul era invadat de inamic bisericile, de obicei goale, erau pline, in neno-rocirea for la noi, ca aiurea, lumea cauta alinare §i nadejde in credinta stra-mo§easc a.

Ni se mai spusese ca Buftea era neatinsa, ceea ce dadea numero§iloradversari ai lui Barbu *tirbey prilejul sa-1 acuze cal este in ;eles cu Germanii§i ca urmare§te sa tradeze cauza Aliatilor. Tot astfel se zicea ca spitaleleerau in mare parte inchise §i ca Martha Bibescu, prin protectiunea Kron-prinz-ului §i a lui Czernin, plecase spre Elvetia. Fapt cert era ins5. ca. D-naVintila Bratianu cu un copil de 1-2 ani §i cu D-na Sabina Cantacuzino, so-ra cea mai mare a lui Bratianu, erau inchise la Manastirea Pasarea. Shiba-ticii absurde §i inutile.

In schimb toti germanofilii din timpul neutralitatii se lafaiau triumfa-tori pe ruinele na ;ionale. Vestea comunicata de Comandamentul Germana doua zi dupa intrarea trupelor for in Bucure§ti, §i anume ca populatia iiintampinase cu aclamatii Si cu flori, era dovedita a fi inexacta. Un grup de

148

Germani din Bucure§ti salutasera cu entuziasm venirea compatriotilor cainvingatori intr'o tard §i intr'un ora§ care le oferise ani de-a lungul cea mailarga, cea mai prictenoasa §i cea mai manoasa ospitalitate. Delicate tea teu-ton ica.

Populatia romaneasca era speriata, indurerata §i demna. Politicieniigermanofili nu mai aveau o atitudine scandaloasa, se prosternau in fa/a ina-micului, se intreceau sa it slujeasca, sa ii dea dovezi de devotament §i deadmiratie. Insultau pe Rege, pe Regina, ce sa mai vorbesc de guvern, peacesta cadeau nu numai injuriile, dar §i blestemele lor. Mai mult, spre ru-§inea neamului i§i denuntau compatriotii vindictei inamicului. In acestrol de denuntatori s'au ilustrat din nenorocire §i multi evrei. *tiind maitot i sa vorbeasca limba germana, au devenit din prima zi auxiliari indispen-sabili ai armatelor de ocupatie. Desigur ca multi din ei s'au dovedit in in-dcplinirea nenumaratelor misiuni, ce le erau astfel incredintate de coman-datura inamica, cinstiti §i omeno§i. Multi, adesea prea multi, s'au aratatinsa nedemni §i razbunatori, contribuind astfel sa provoace in randurilepopulatiei ramase in teritoriul ocupat o recrudescenta de anti-semitismcare ne-a creat in epoca de dupa r5.zboi serioase §i foarte plicticoase difi-cultati interne §i mai ales internationale.

Iar Doamne din inalta societate, ca de pilda Marie-Nicole Darvari, nas-cuta Bibescu §i Eva Strat, dadeau ceaiuri §i serate in cinstea ofiterilor ger-mani §i austrieci. La aceste macabre petreceri asistau cu o vinovata nesoco-tint5., sau cu o nepermisa incon§tienta, fel de fel de persoane pe care neobi§nuisem a le considera onorabile. Aflandu-le numele ne cuprindea laIa§i nu numai o justificata revolts, dar o melancolie fara margini.

Omul de incredere al Comandaturei Germane era Carp. Cum a intrat laBucure§ti, Mackensen a luat contact cu el §i a incredin tat administratia

persoanelor desemnate de dansul. Lupu Costache, Antipa, Nenitescu §iVirgil Arion erau oamenii de incredere ai lui Carp. Lupu Costache, dupacum am aratat-o, care fusese lasat de Bratianu la Interne, a pastrat condu-cerea acelui departament, dar in loc sa ocroteasca populatiunea s'a trans-format in unealta plecata a Gemanilor. Fara sa inteleaga ca are de inde-plinit o misiune dureroasa in vremuri nenorocite, considera Ca ceasul tri-umfului ideilor lui Carp §i al infrangerilor conceptiilor lui Bratianu §i Ta-ke Ionescu a sunat pentru totdeauna §i era fericit §i m5.ndru ca poate fi§i el printre slujitorii de seams ai acestei biruinti. Netrebnicul sau fiucer iertare, dar nu pot gasi alt calificativ dezbracat de uniforma lui, it a-juta in indeplinirea acestei triste misiuni §i, prin imprudentele sale juvenile,trada simtamintele pe care batranul cu barba lui impunatoare, cu felul luipatriarhal de-a fi §i cu §iretenia ce i-o dadea experienta, reu§ea oarecum sale mic§oreze. Nu incape vorba, scrupulozitatea aparenta a lui Lupu Costa-che nu a fost Si ea decat foarte superficiala.

De indata ce Alexandru Sturdza s'a intors la Bucure§ti, Lupu Costache

149

ta-riff

1-a imbrati§at Si au inceput sa lucreze impreuna la pregatirea regimentelorromane ce, alaturi de Puterile Centrale, trebuiau sä lupte impotriva frati-lor for din Moldova, impotriva Regelui, drapelului §i armatei legale a Ro-maniei. Criminals incercare, bunul simt firesc al poporului roman a res-pins-o cu un indignat dispret! Nu este mai putin adevarat insa ca., sapta-mani de-a randul, lumea din Bucure§ti a putut vedea in sala consiliului dela Ministerul de Interne, la masa in jurul careia atatea hotariri insemnatese luasera pe vremuri, spre binele §i gloria tarii de catre conducatorii Ro-maniei Mici, stand acuma fat a in fat a pe cei doi boieri moldoveni, pe celce tradase cu §tiint 5. §i pe cel ce trada fara sa-§i dea seama cal trada, mun-cind impreund cu o caracteristica armonie la aceea§i nefasta opera. Dealt-minterea starea psichologica a lui Lupu Costache o aveau §i colegii sai:Antipa jubila, se credea razbunat de nedrepta tile ce i se facusera indeosebide catre Alecu Constantinescu §i se vedea chemat de provindet a sa facafericirea agricola §i economics a Romaniei, lasata 'Ana atunci pe maininepricepute.

Nenitescu, pompos Si nu prea inteligent, se credea §i el indrituit saabuzeze de vremelnica §i penibila putere ce o soarta vitrega i-o incredinta-se. Batranul Dumitrescu Bumbe§ti, de la cooperatie, cu care lucrase ani dezile, venind sä apeleze la el, nu s'a sfiit sa-1 maltrateze: Du-te §i cere säfaca ce imi spui prietenii Dumitale, domnilor care au vrut Transilvania!"Acesta i-a fost straniul raspuns. Ce este drept, pe urma s'a mai potolit, adevenit rezervat, banuiesc ca este cel dintai care a intrezarit provizoratul§i precaritatea situatiei lui, cel dintai in sufletul caruia s'a nascut indoialavictoriei finale a Puterilor Centrale.

La inceputul carierei mele politice avusesem la Bancile Populare rapor-turi bune cu Nenitescu, i ve§tile ce ne veneau peste tran§ee la Ia§i, privi-toare la atitudinea lui, ma intristau cu atat mai mult. Am insa datoria decon§tiinta sa recunosc ca cel putin dupd razboi, spre deosebire de atatiaaltii, a avut demnitatea sa inteleaga ca via %a lui publics este sfar§ita $i, cuo resemnare cinstita, a dus in tacere pana la mormant povara oprobiuluimoral ce it apasa.

Cel mai violent a fost insa Virgil Arion, firea lui patima§a §i haina itpredestina acestui rol pe care 1-a jucat pand la capat cu cinism. Acuma,azvarlit la tarm de valurile Romaniei Intregite, ca o epava nenorocita, elplimba de-a lungul zidurilor Bucure§tilor spectrala sa silueta impresionanta§i sinistra. Cand din intamplare it intalnesc, ma intreb ce se zbate oare inacest suflet vizibil zdrobit, desperarea unor ambitii sfaramate, sau remu§-carea unor fapte fard scuza?

Marghiloman era deceptionat ca Germanii nu-i incuviintasera increde-rea lor, era gelos pe Carp. In consecinta se ocupa de Crucea Ro§ie §i sestraduia sa aline suferintele populatiei, indeosebi a Bucure§tilor. 4i creaastfel o popularitate, de altfel meritata §i politicete evolua spre Austro-

150

Ungaria, nepricepand cu lipsa lui organics de simt politic ca in acel r5.zboisi, mai ales in acea faze a lui, dace chiar Berlinul se c15.tina, Viena nu maiinsemna nimic. Pe urma, treptat-treptat, a castigat increderea Germanilorla inceput atat de vadit dispre %uitori fats de el.

Despre Stere nu aveam nici o tire precise, trista lui celebritate trebuiasa se invedereze mai tarziu. Maiorescu singur si-a pastrat denmitatea, andMackensen 1-a chemat a refuzat sa se duce, raspunzand cu mandrie ca nuare ce vorbi cu cotropitorii patriei sale. Ducea in umbra si tacere o viat ade filozof batran, scria memorii care tare ma tern ca ne vor dezvalui multarautate si vor prezenta numai un interes relativ.

Dar in mijlocul atator scaderi si deziluzii morale, atitudinea PrimuluiMinistru al pacii de la Bucuresti era oricum pentru not la Iasi un spectacolinviorator. In asemenea conditii la ce ne puteam astepta din partea celormici? Tzigara-Samurcas era incantat sa fie prefect de politie al capitalei,putea da in sfarsit intr'un cadru mai larg decat Fundatia Carol curs liberapucaturilor sale autoritare. Pe Ion Filitti de la Externe, disparut misteriosdin timpul retragerii la Focsani, it regaseam nu fail' revolts sanatos si di-rector la Teatrul National. Dobrovici, un vechi prieten politic care ocupasein guvernarile noastre diverse posturi de incredere, 11 vedeam cu oarecareuimire primar al capitalei. Ne intrebam cu ingrijorare ce devenise adevara-tul primar, Emil Petrescu, caruia ii lasasem la plecare in sarcina orasul. Inurma am aflat ca vrednica lui purtare nu fusese, bineinteles, pe placul ina-micului, care it inlaturase mai intai, si it deportase in urma. Toate acesteanu impiedicasera insa pe prietenul Dobrovici sa-i is locul si a consimta ajuca acest rol odios. Iar culmea culmilor, Verzea, directorul postelor, Ar-deleanul care in timpul neutralitatii condusese serviciul nostru de spionaj,ramas la Bucuresti la ultimul moment, cu toate ca trebuia sa vine printrecei dintai la Iasi, era in slujba vrajmasului. Catva timp a stat in capul pri-mariei, de fapt Germanii 1-au numit intai pe el primar al capitalei in locullui Emil Petrescu. Dobrovici a fost al doilea primar de sub regimul ocupa-tiei, ceea ce desigur nu scuza intru nimic purtarea lui. Oricum, tradarea luiVerzea era tot atat de evidenta ca si a lui Sturdza, condamnarea lui chiarin contumacie se impunea imperios. Autorita tile noastre militare nu ausovait sä proceada la ea fard intarziere.

Dar rusinosul tablou nu se sfarsea nici aci. La durerile ce ni le pricinu-iau aflarea acestor stiri, veneau sä se mai adauge si altele. Biserica se aratasi ea mai prejos de orice, indeosebi Episcopatul. Dupe cele intamplate intoamna, inainte de plecarea la Iasi, de buns seams, nu ma asteptam caMitropolitul Primat Conon sa se fi transformat intr'un Cardinal Mercier,dar cu adanca mahnire aflasem ca impins de Virgil Anion se preta cu ocondamnabila pasivitate la toate cerintele comandaturei germane. Macken-sen crezand intr'o zi de cuviint a sa influen%eze trupele noastre printr'unapel la indiscipline pornit de la cler, a cerut episcopilor nostri sa iscaleasca

151

un manifest in acest sens, care a fost imediat aruncat in tra.n§ee. Mitropo-litul Conon a iscalit in cap dupa el vicarul sau, blondul §i asceticul NifonPloe§teanu, Arhiereul Valerian Ramniceanu, fratele aproape centenar alvestitului Episcop Melchisedec, Archiereul Meletie Constanteanul, directo-rul tipografiei cartilor biserice§ti §i cel mai arghirofil dintre Inaltii no§triprelati, Iosif, Arhimandritul de Scaun al Mitropoliei, Iconomul OvidiuMusceleanu, directorul Cancelariei Sft. Sinod §i a Consistoriului SuperiorBisericesc, Economul Gibescu, Directorul Cancelariei Mitropoliei, ajuns peurma Episcop al Constantei §i in sfar§it Scriban, Directorul SeminaruluiCentral, un amestec ciudat de versalitate §i de perfidie, al carui nume fi-re§te nu putea lipsi de pe acest document, de§i nu avea nici o caderesubscrie.

Manifestul era intitulat Chemarea Mitropolitului Primat", §i intre al-tele continea fraze ca acestea: Ati aparat tara cu vrednicie. Datoria v'a ;ifacut-o pe deplin. Multi dintre voi ati cazut aparand mo§ia stramo§easca.Astazi puterile voastre sunt frante. 0 singura datorie catre tara mai aveti:sa nu parasiti pamantul tarii, sa nu lipsiti Romania de puterile voastre,sa nu pune;i brat ul vostru in slujba unei cauze straine. Sta ;i pe loc, fratilor!"

Ceea ce ma durea mai mult personal, era ca in afacerea acestui oribildocument a fost deaproape amestecat bunul meu prieten, camaradul meude liceu, Grigore Pisculescu Gala Galaction. Din §coala Inca Pisculescuavusese impinsa pans la manie slabiciunea de a se singulariza. Cand razbo-iul mondial a izbucnit, cand marea majoritate a ;arii s'a rostit pentru in-trarea in actiune alaturi de Aliati, Galaction, de obicei atat de nepasatorfat a de zbuciumarile politice, s'a manifestat de-o data pentru Puterile Cen-trale cu o neofitica ardoare. Toate argumentele, toate staruintele, toaterugamintile mele au fost zadarnice. Pentru acest suflet de apostol eu eramratacitul care trebuia salvat. La un moment dat am §i Incetat de a mai vor-bi despre aceste lucruri cu el. Interventiile mele nu aveau decat darul saintarate spiritul sau de contradic ;ie. Sunt convins §i azi ca, daca opiniapublics ar fi fost pentru politica germanofila, amicul Pisculescu cu acela§iavant §i cu aceea§i sinceritate ar fi fost propovaduitorul inflacarat al cuce-ririi Ardealului. Mai putin orbit §i cu ceva mai mult discernamant politicar fi putut impiedica pe Virgil Arion §i pe Mitropolitul Conon sa facamanifestul. Abia dupa izbanda §i-a dat seama de tot odiul actiunii sale, aplatit-o scump §i printr'o cre§tineasca viat a a cautat sa rascumpere peurma aceste pacate. Vechea, intima mea prietenie nu mi-a ingaduit ca vic-torios in Romania Mare sa ii refuz iertarea mea. Dar fara indoiala ca ati-tudinea lui Pisculescu in timpul razboiului a fost cea mai dureroasa dinsuferin;ele prieteniilor mele.

Din fericire pentru onoarea nationals §i pentru prestigiul bisericii noas-tre autocefale ortodoxe nenumarati preoti obscuri, de sat, continuau, in-fruntand poruncile navalitorilor §i primejdiile denuntatorilor, sa pome-

152

§i

sa-1

sff

neasca la slujba pe Regele Ferdinand §i pe Regina Maria, ca o modesty,hotarita §i permanents protestare impotriva incalcarii patriei §i ca o afir-mare neinabu§ita a increderii for in realizarea aspiratiunilor nationale pen-tru care Romania trasese spada.

Dar poate ca mai dureroase §i mai ru§inoase decat sus aratatele mani-festari ale inaltului cler, erau ve§tile ce le primeam despre atitudinea unoradin ofiterii no§tri prizonieri in Germania. Inteadevar, de indata ce a trecutla inamic, Alexandru Sturdza a cautat sa convinga pe ofiterii no§tri afla-tori in lagarele de prizonieri din Germania sä se reintoarca in teritoriulocupat ca sd se puns in slujba comandamentului german, fie pentru a intrain administratia civild, fie pentru a constitui acele legiuni militare care incriminala lui aberatie trebuiau sa ajute Puterile Centrale sa izgoneasca depe teritoriul Moldovei ultimile rama§ite ale armatei nationale de sub co-manda Regelui tradator". Ajutat de cativa nenorociti ca Livezeanu, inurma §eful organizatiei national-taraniste de la Valcea, Sturdza a pornitdeci din lagar in lagar.

Spre cinstea corpului nostru ofiteresc, incercarea lui nu a reu§it, afardde cativa mizerabili, lipsiti de orice simt patriotic §i de cativa nenorocitiatra§i de perspectiva de-a se reintoarce mai curand in sanul familiilor tor,ofiterii no§tri, chinuiti §i muritori de foame din lagarele germane, au res-pins cu indignare propunerile lui Sturdza §i au ramas pans la cap at credin-cio§i cauzei neamului §i drapelului tarii. In unele parti Sturdza a fost in-tampinat chiar, precum se cuvenea, cu aspre §i insultatoare cuvinte. Atunci§i-a dat seama ca sperantele lui se naruiau §i, mai ales atunci, Mackensen apriceput ca sperantele ce be pusese in Sturdza erau lipsite de temei, ca inarmata romans era nu numai vitejie fizica, dar §i probitate morals §i con-§tiinta nationals §i, prin urmare, ca Germania comisese o noua gre§ealapsichologica inchipuindu-§i ca in randurile acestei armate un Sturdza nupoate fi altceva decat o rara §i trista excep tie.

Germanii aveau insa in acea perioada grija §i interesul sä generalizezecele cateva cazuri izolate, sa le dea proportii exagerate, a§a incat noua neparveneau la Iasi zvonuri ce ne zdrobeau sufletele. In aceasty atmosfera dedecreptitudine morals §i de scadere patriotica, ca o culme a ironiei, celmai mare escroc al Romaniei contemporane, Bogdan Pite§ti, cunoscutulsibarit §i amator de tablouri, pe care spiritul sarcastic al multimii anonimeit poreclise atat de bine Bogdan Ciupeti, razbuna §i salva in forma cea mailapidary onoarea nationals.

Se tie ca in timpul neutralit5.tii acest straniu personagiu incasase de laGermani sume considerabile pentru a determina, prin press, in opinia noas-tra publics, un curent favorabil Puterilor Centrale. Bineinteles, BogdanPite§ti incasase banii §i nu facuse in schimb nimic, sau mai nimic. Dealt-minteri, sa fi vrut §i, cu reputatia bine stability pe care o avea, nu ar fi pu-tut face ceea ce in inexplicabila for naivitate Germanii cereau §i ateptau

153

de la el. In orice caz, putin inainte de intrarea nostra in razboi, acolitii §ispionii lui von dem Busche s'au desmeticit §i §i-au dat seama ca au fostmistificati in modul cel mai indraznet de un escroc in stil mare. *i furio§ipe el ca i-a escrocat, ca s'au lasat atat de lesne sa fie in§elati, de cum auintrat in Bucure§ti una din primele for griji a fost sä se razbune impotrivalui. Un ofiter de la comandatura germana, care §tia romane§te, fiindca lo-cuise mai multi vreme la noi, a fost deci, pe data, insarcinat sa-lridice peBogdan Pite§ti §i sa-1 aresteze. Adus printre baionete in biroul ofiterului,acesta din urma mai inainte de a-1 trimite la inchisoare pe cel ce i§i batusejoc cu atat cinism de argintii poporului german, s'a crezut dator sa ii repe-te pe un ton amenintator §i fastit toate imputarile pe care patria sa i lepunea in circa.

In timp de o jumatate de ora Bogdan Pite§ti a ascultat imperturbabilgroaznicul rechizitoriu al carui leitmotiv era: e§ti un escroc ordinar, ne-ailuat banii ca sa ne faci serviciul cutare §i cutare §i nu ai facut nimic, ai ba-gat banii in buzunarele D-tale, ti-ai cumparat case §i terenuri, to -ai imbo-gatit cu neru§inare pe spinareanoastra. Ori, noi nu to -am cumparat pentruaceasta, ci pentru a sluji interesele noastre". In cele din urma, Bogdan Pi-te§ti, solemn, s'a ridicat §i, mangaindu-§i lini§tit barbi§onul, a spus raspi-cat ofiterului uluit: Da Domnule Ofiter, este adevarat, sunt un escroc,dar a§ vrea sa §tiu ce v'a ;i inchipuit cand ati intreprins actiunea Dv. decoruptie la noi? Ati crezut oare ca yeti putea cumpara in Romania oamenicinstiti? V'ati in§elat amar, in aceasta Zara nu putea;i cumpara decat es-croci, decat escroci ordinari ca mine".

Marturisesc ca sunt ispitit pentru aceasta replica de o admirabila §iatavica demnitate nationala, nu sa iert, dar sa uit toata turpitudinea vietiilui Bogdan Pite§ti.

Oricum ar fi, in ce vremuri traiam, un Sturdza trada, un Carp, un Mar-ghiloman pactiza cu inamicul, iar un Bogdan Pite§ti sintetiza mandria na-tionala!

Bratianu avea dreptate cand ne spunea mereu la Ia§i: Pans in celedin urma vom invinge §i visul nostru secular se va infaptui, dar pretul im-plinirii lui este chinuitor de dureros. tiam ca va trebui sa platim unitateanoastra nationala cu atata singe, nu am crezut insa niciodata ca va trebuisa platim §i cu atat noroi".

In sfar§it, daca la toate acestea vom adauga faptul ca presa PuterilorCentrale §i, alaturi de ea, o bung parte a presei din tarile neutre ce simpa-tizau cu Germania, ne atacau zilnic in chipul cel mai trivial §i cel mai insul-tator, ne putem da seama §i mai bine care putea fi in acele luni de la ince-putul anului 1917 starea noastra de spirit la Ia§i. Inteadevar, cand zic caacea pres5. ne ataca" intrebuintez de fapt un eufemism, cuvantul brutal,dar corespunzator realitatii era ne spurca". Nu era infamie pe care sa nuo spuna, fie pe socoteala t aril, fie pe socoteala familiei regale, fie pe soco-

154

teala noastra a guvernului. Daca s'ar fi tinut seama de afirmatiunile acestorziare, s'ar fi putut crede ca suntem cel mai ticalos, cel mai abject popordin lume. Toate acestea fiindca incercam sa eliberam pe fratii no§tri sub-jugati, fiindca aveam indrazneala sa ravnim la Indeplinirea unit5.tii noas-tre nat. ionale.

Bineinteles nu dadeam tuturor acestor joase calomnii decat importan-ta ce o meritau, dar nu este mai putin adevarat ca era dureros sa vedem ca.§i aci inamicii no§tri ne tratau cum nu cutezau sa trateze pe nici una dinmarile puteri cu care erau in lupta. Ne era rezervat noua privilegiul de a fiterfeliti in chipul cel mai scandalos §i cel mai nemilos. Totu§i pierdeamcateodata rabdarea. Printre altele imi aduc aminte ca, atunci cand am cititca unul din cei ce ne insulta cu mai multa inver§unare este Ferdinand alBulgariei, nu m'am mai putut conteni §i am scris in Mi§carea" din 14 Ia-nuarie 1917 un articol intitulat: Trufia lui Ferdinand al Bulgariei", in ca-re dupd ce reaminteam cum se tarise la picioarele noastre pentru a nu ina-inta spre a-i ocupa capitala, spuneam: A§a fiind sa ne fie ingaduit sa rea-mintim lui Ferdinand de Coburg, de la care nu cerem nici un fel de reci-procitate, Ca victoriile sunt trecatoare, ca 1-am mai vazut °data. pe laNoiembrie 1912 trufa in mijlocul izbandei, s5.-§i aduca aminte ca im-prejurarile it vor putea sili sa ne ofere incaodata spectacolul umilintelorlipsite de demnitate, pe care ni 1-a oferit in lulie 1913". Ceea ce s'a §i in-tamplat! Iar cateva zile mai tarziu, la 20 lanuarie 1917, scriam un nou ar-ticol, intitulat Traddrile Bulgare", in care am aratat ca aceasta Cara, careastazi ne insulta, a tradat in ultimele decenii pe toti binefacatorii ei, peRu§i, pe Romani, pe Englezi §i pe Francezi.

*tiam ca ni se impun toate resemnarile, induram deci filozofice§te §ipe aceasta. Dar oricum era cu deosebire dureros cand loviturile veneau dela ai no§tri. Pe la slar§itul lui lanuarie ne-au venit la Iasi textele a doua in-terviewuri de care romanismul ar fi putut sa fie scutit, un interview de laCarp §i altul de la Marghiloman. Va puteti Inchipui Ca la Indurerarea noas-tra se adauga un simt dinant legitim de patriotica ru§inare.

De asta data, contrar obiceiurilor sale, Carp a fost mai circumspect, apus pe un amic Lupu Costache probabil care asistase la vizita ziaristu-lui, sa spuna ceea ce nu-i convenea lui sa spund direct. Totu§i in acest in-terview gasim intre altele aceasta fraza cel putin inuti15.: Nu ce inten-Iii are Germania asupra Romaniei, ceea ce este sigur insa este ca nu parla-mentul nostru actual ii va stabili viitorul". In asemenea momente un fostprim ministru §i un ref de partid din Romania spunand aceste vorbe unuicorespondent al ziarului maghiar Pesti Hirlap!"

Ce pervertire a celor mai elementare datorii patriotice §i a celui mai ele-mentar simt de demnitate nationla. Cat despre Marghiloman, el cel putina nesocotit orice prudent a, orice rezerva §i orice decenta care it caracteri-zau. Dupd ce a avut precautiunea sa afirme de doua on ca nu a vrut sa-§i

1.55

si

stiu

asume nici o raspundere in declararea razboiului Si ca aceasta revine intrea-ga lui Bratianu, dup a ce cu acelaqi simt p5.trunzator al realitatilor a insistatca Bratianu a vrut razboiul de la inceput, ca nu a fost cu sinceritate neutruniciodata, nu s'a sfiit sa spuna aceste groaznice cuvinte reproduc integraldin text: La intrebarea dace liberarea Romani lor transilvaneni a fost cu-vant hotaritor (in determinarea intrarii in actiune a Romaniei) el (Marghi-loman) raspunse, dupa absoluta sa convingere cal, nu exista in Transilvanianici in Banat iredenta romaneasca. Romanii din Ungaria nu doresc desfiin-%area granitei. Ei dau Regelui for soldati credincioqi".

Ne putem inchipui cu ce bucurie ziarul unguresc Vilag" inregistra ase-menea declaratiuni qi ce publicitate le dadea oficialitatea maghiara, incan-tata, dar desigur prea patriotica, ca sa nu fie scarbita.

Ce este drept, toate aceste qtiri nu ne-au venit nici deodata, nici macarin primele luni ale anului 1917, unele din faptele mai sus amintite s'au pe-trecut chiar mai tarziu. A§a spre pilda Chemarea Mitropolitului Primatpoarta data de 24 Iu lie qi facea parte din masurile chibzuite de Mackensenin momentul in care pornea ofensiva de la Mar4eqti, care avea drept scopizgonirea definitive a trupelor noastre din Moldova. Dar am tinut sa menti-onez laolalta toate aceste qtiri, pentru ca formau un tot, o atmosfera ge-nerals a caror ecouri razlete parveneau zilnic pans la noi sub diferite for-me qi influentau moralul nostru, punand totdeodata qi in opozitie atat deizbitoare ce se petrecea, se gandea Si se simtea in Moldova cu ceea ce sepetrecea, se gandea §i se simtea in teritoriul ocupat.

In genere vorbind, nici nu ne mai putem da seama azi ce zid, ce des-partire complete era intre noi i cei ramaqi dincolo peste tranqee. Nicio-data nu aq fi crezut ca o linie de trupe inamice poate in acest grad izoladoua parti de Zara. Mai intai, saptamani intregi nu am tiut nimic, darabsolut nimic, despre ceea ce se petrece in restul tarii. Ai fi spus ca traimin doua planete deosebite. Imi aduc aminte qi acuma cu ce curiozitate qiuimire m'am uitat la prima scrisoare ce ne-a sosit din teritoriul ocupat, erao scrisoare adresata unei germane din Ia§i venita prin Crucea Roqie, viaBerlin, Stockholm, Petrograd.

Tarziu abia am inceput sa aflam c5.te ceva, dar numai zvonuri fragmen-tare qi necontrolate. Prime le informatiuni mai complete qi cu adevarat se-rioase le-am avut prin Dl. Dendramis, secretarul legatiunii greceqti qi prin-tr'o functionara a legatiunii americane, Miss Palmer.

Cand am plecat din Bucureqti au ramas acolo Vredenburgh, MinistrulOlandei, Dendramis qi Vopicka, Ministrul Statelor Unite, cel dintai dingermanofilie, cel de-al doilea ma intreb qi azi de ce, iar Americanul fiindcaprimise insarcinarea sa is protectia supu§ilor francezi qi englezi, in plus Siin urmaindemnului nostru. A§a cel putin populatia putea la nevoie recurgela sprijinul reprezentantului unei Mari Puteri, singura de care Germanii a-veau oarecare teams qi respect. Prezenta acestor neutrii nu convenea insa

156

Germanilor, erau martori neplacuti ai faptelor savarsite de ei. Asadar, cu-rand, dupa intrarea lor, i-au invitat sä piece din Bucuresti. Motivul invocata fost ca sunt acredita %i pe Longa un guvern care nu mai exists sau, dacaexists, apoi exists la Iasi. Motivul era intemeiat. Vopicka, cu tot persona-lul sau, a plecat in primele zile ale lui Ianuarie si, de la Berlin, a trimis-ope Miss Palmer direct la Iasi, iar el, s'a dus mai intai la Washington, ca sais contact cu guvernul sau, sosind doar tarziu, peste ca..' teva luni, in capitalaMoldovei. Purtarea si prietenia sa fat a de Romania ii dau dreptul la intrea-ga noastra recunostint a.

Vredenburgh, contrariu oricaror indatoriri diplomatice, a stat pans lasfarsitul ostilitatilor in Olanda si a mai avut cutezanta pe urma sa se plan-ga ca, la plecarea sa oficiala, nu i s'a dat Cordonul ce se da de drept tuturorministrilor plenipotentiari la expirarea termenului misiunii lor.

Iar Dendramis, corect, a plecat sa-si regaseasca seful la Iasi. Abia sosita venit sa ma vada si, intr'o convorbire de peste un ceas, mi-a povestit cude-amanuntul tot ce stia. Spusele lui erau fireste extrem de interesantepentru noi, desi nu fusese nici el in masura, din cauza strictei supravegheria Nemtilor sa afle prea multe. Ceea ce dadea insa informatiunilor lui unprel deosebit nu era atat ceea ce aflam, cat mai ales ca prin el puteam ve-rifica cele ce se zvoneau si, inteadevar, Dendramis a confirmat unele dininformatiile noastre, a infirmat categoric altele si ne-a permis astfel sa nefacem o idee mai exacta a celor ce se petreceau cu adevarat in teritoriulocupat.

cat despre Miss Palmer, ea a dat in trecerea ei prin Petrograd un inter-view foarte interesant, dar de fapt sosita la Iasi am constatat ca este maiputin bine informata decat Dendramis. Ceea ce era mai ales demn de reti-nut in spusele ei, erau insa impresiile pe care le culesese in trecere prinBerlin, intrinsele rezultand ca in Germania este o foamete si o demorali-zare care ne-au imbarbatat mult.

Dar in mijlocul deznadejdiilor, privatiunilor, bolilor si nenorocirilorde atunci, ceea ce ne-a imbarbatat mai cu deosebire au fost cele cloud marlevenimente care s'au intamplat la inceputul lui Martie si la sfarsitul luiMartie, adica revolutia ruseasca si intrarea in actiune a Statelor Unite aleAmericii. $tirea izbucnirii revolu%iei rusesti ne-a surprins. Imi aduc amintesi acum cand Bratianu pe o dimineata cetoasa m'a luat de-o parte in poar-ta casei lui Costinescu si mi-a spus: Am vesti proaste din Petrograd. Dinceea ce imi telegrafiaza Diamandy mi se pare ca este pe cale sa izbucneascao revolutie. D-ta la cenzura ai primit ceva?" Eu nu primisem nimic. Bratia-nu venise de la Petersburg cu impresiunea ca revolutia este fatala, dar du-pa razboi, ne intrebam deci nedumeriti ce a putut sa se intample de treisaptamani pentru ca lucrurile sa fi luat de-o data o intorsatura atat de ne-prevazut5.? Diamandy, in rastimp, nu ne semnalase nimic deosebit. Pe dealts parte ne intrebam ce semnificatie are revolutia? Este vorba numai de

157

detronarea Tarului, sau evenimentul are proportii mai intinse §i forma in-sa§i de stat este schimbata? In acela§i timp ne chinuia gandul: revolutiaaceasta va insemna continuarea mai hotarita a ostilitatilor, sau va fi izban-da curentului favorabil pacii separate?

Prime le telegrame ne-au adus cu cateva ceasuri mai tarziu vestea abdi-carii Tarului in numele lui §i al fiului sau, refuzul fratelui sau, Mare le Du-ce Mihai Alexandrovici de-a primi Coroana Imperials, instituirea unui gu-vern provizoriu cu Principe le Lwov, Rodzianko pre§edintele Dumei, Miliu-koff §eful cadetilor Si Kerenski Ministru de Justitie. Toti Marii Duci ade-rasera la noua forma de guvernamant, Duma trebuia dizolvata, o constitu-anta urma sa fie aleasa cat mai curand. Rusia devenea un stat constituti-onal, o democratie moderns, poporul era in delir, cuno§tea in sfar§it feri-cirile libertatii, iar noii conducatori ai Rusiei proclamau hotarirea for de-aduce lupta cu toata hotarirea alaturi de Aliati, pang la deplina infrangerea Puterilor Centrale.

Prima impresie, nu numai la Ia§i, dar §i in celelalte capitale aliate, eraca inlaturarea Tarului §i a nefastei sale camarile este un noroc, ca abiaacuma Rusia va putea lupta cu toata aria i aduce intreaga ei contributiein sfortarea generals a Aliatilor. Am trait la Ia§i cateva zile pline de maxinadejdi, bucuria nu a fost insa de lunga durata. Doud fapte au venit sa ointunece, intai, in mijlocul increderii ob§tqti, Bratianu sceptic Si ingan-durat clatina din cap §i ne spunea: O revolutie in mijlocul unui razboi,asta nu prea imi place. Caut in istorie Si nu gasesc nici un caz in care sa sefi sfarOt cu bine". $i a doua nota pesimista ne venea de la Mare le Cartier,ofiterii de acolo ne semnalau un prikas No. 2, caruia noi civilii nu ii dadu-scram nici o important a. In virtutea lui soldatii ru§i erau dispensati saiimai salute ofiterii. Acest fenomen este gray", spuneau ofiterii, este sfar-Otul disciplinii, este germenul descompunerii o§tirei ruse§ti". Deductiilefor ne pareau exagerate, din nenorocire in curand evenimentele trebuiausä confirme prapastioasele for preziceri.

Oricum, in tot cursul lunii Martie, optimismul a continuat sa domneas-ca in randurile noastre §i fel de fel de iluzii rend§teau in noi. Am trait ala-turi ca doi du§mani, nu ca doi aliati, vina era a regimului tarist, acuma s'asfar§it cu Mama Rusie, mentalitatea se va schimba, raporturile vor puteadin nou sa fie ceea ce trebuia sa fie, va fi confraternitate military i politi-ca, cordialitate sincera, ajutor reciproc. Intr'un cuvant tot ce am a§teptatde la Ru§i §i tot ce nu a fost.

Aceasta era starea de spirit §i, de unde in ultimile luni evitam pe Ru§i,acuma lumea cauta sa se apropie de ei, sa-i cunoasca, sa-i invite. Pretutin-deni moda era acuma sa vorbe§ti prietene§te cu dan§ii, ziarele scriau arti-cole elogioase, la teatru se pregateau piese ruse§ti, la concerte muzica ru-seasca era la ordinea zilei.

Nu este vorba, excesul acesta de filorusism s'a izbit repede de indife-

158

renta ruseasca, Ru0i ramaneau nepasatori fata de pornirile noastre prie-tene§ti, §i de0 iluziile subzistau, atitudinea for incetul cu incetul ne reche-ma la simtul realitalii. Cred chiar Ca la sfarsitul lui Martie iluziile noastres'ar fi spulberat cu totul, daca la 22 Martie nu ne-ar fi venit §tirea oficialaa intrarii in razboi alaturi de Aliati, deci §i de noi, a Statelor Unite aleAmericii.

Bucuria noastra cu drept cuvant a fost nespusa, am avut cu totiicon§tiinta in acel moment ca razboiul este ca§tigat. Ultimele indoieli ce maiputeau fi in sufletele noastre au dispanit, in fata unei coalitii la care maiveneau sa se adauge §i Statele Unite cu formidabilele for mijloace militare§i financiare, era matematice§te imposibil ca Germania sä t ina piept. Duratarazboiului putea fi mai lungs sau mai scurta, incercarile prin care urma satrecem noi Romanii, in specaial, puteau fi Inca cumplite, dar rezultatul fi-nal devenea indiscutabil. Toate suferintele momentane nu mai numarau.Scopul pentru care declarasem razboi, unitatea nationals ne aparea dejaatinsa. In asemenea condi ;iuni ce mai insemnau rabdarea §i resemnareacare ni se cereau? Nimic, sau atat de putin, incat ni se parea o adevaratadatorie sa platim acest tribut pentru suprema fericire ce ne a§tepta.

Nici nu pot spune in ce stare de euforism politic ne aflam, chiar Vinti-la Bratianu, de obicei atat de tacut, atat de putin expansiv in manifesta-%iunile lui sentimentale, nu i0 putea stapani entuziasmul, bucuria transfi-gurase fata lui posomorita. Imi aduc aminte ca ne-am dus impreuna saexprimam felicitarile noastre tanarului Andrews, insarcinatul de afaceriamerican, ai fi zis ca mergem nu la o vizita de curtenie, ci ca luam Tran-silvania in stapanire! S5. zic Ca intrarea in razboi a Statelor Unite ne-a sur-prins ar fi exagerat, dar tot atat de inexact ar fi sä spun ca ne a§teptam saprimim aceasta §tire.

De cateva luni vedeam ca evenimentele se precipitau in sensul intrariiAmericii in razboi. Inteadevar, dupa ce la sfarsitul lui Decembrie Alialiiau respins cu hotarire propunerile de pace ale Puterilor Centrale, WilhelmII s'a hotarit sa recurga la razboiul submarin §i, in acest scop, a adresatneutrilor o nota prin care be aducea la cunointa ca de la 1 Februarie stilnou va intreprinde acest razboi submarin fara. crutare §i fara deosebire,atat impotriva vaselor beligerante, cat §i impotriva vaselor neutre. Comen-tand aceasta nota intr'un articol publicat in Mi§carea" de la 22 Ianuarie1917 §i intitulat Ultima nota a Germaniei", am conchis ca o stare politi-ca este marturia starii desperate in care sa afla Germania §i ca nu avea altrezultat practic pentru ea decat de-a exaspera pe neutri.

A§a s'a §i intamplat, la cateva zile in urma America gray atinsa in inte-resele ei cele mai de seams a rupt relatiunile diplomatice cu Imperiul Ger-man. lata cum tot in Mi§carea" de la 28 lanuarie (stil vechi) comentamacest eveniment, reproduc aceste fragmente pentru a arata mai bine careera atunci starea noastra de spirit:

159

si

Nu stim daca ruperea relatiunilor diplomatice va fi urmata sau nu dedeclaratie de razboi. Desigur ca pentru not si Aliatii nostri ar fi de o mareinsemnatate ca State le Unite sa intre in razboi. Dar chiar daca nu ar intra,chiar daca s'ar margini la o simple rupere a relatiunilor diplomatice, ati-tudinea for are o deosebita insemnatate, ea reprezinta o netagaduita vic-torie morals pentru Alia%i. In fine, chiar din punctul de vedere practic, ru-perea relatiunilor diplomatice dintre Germania si State le Unite va fi de fo-los Quadruplei Intelegeri, fiindca, in loc sa alba in fata ei o Zara cu o neu-tralitate stricta sau indiferenta, va avea in fata ei o Zara cu o neutralitatebinevoitoare.

,,De aceea, fare a exagera deocamdata rezultatele atitudinii StatelorUnite, avem tot dreptul sä ne bucuram si in interesul scopurilor comunesi al idealurilor umanitare pentru care luptam, sa felicitam pe presedinteleConfederatiunii Americane pentru nobilul gest pe care 1-a facut si care iiasigura un rol de seams in groaznica invalmaseala ce insangereaza astazipopoarele lumii".

Totusi intrarea in razboi a Americii era un vis asa de frumos, incat nuindrazneam sä fim siguri ca se va infaptui, deli semnele se inmulteau. In-tai America hotarise inarmarea vaselor ei pentru a se putea apara impotri-va atacurilor germane si, pe urma, cand submarinele Kaiserului au scufun-dat cateva din vapoarele ei, indignarea in tot cuprinsul Statelor Unite a fostatat de vie, incat pareau cu totii cuprinsi de o adevarata infrigurare raz-boinica. Desigur ca sperantele noastre renasteau cu aceste manifestari,dar parca tot nu cutezam sa dam liber curs bucuriei noastre crescande. Inasemenea conditiuni este lesne de inteles ce explozie de entuziasm a fostcand telegrama oficiala a sosit la Iasi.

In aceasta atmosfera de sperante si de incredere deplina in viitor amajuns la sarbatorile Pastelui. Tifosul exantematic incepea sa fie in descres-tere, zapada se topise, primavara isi facuse binefacatoarea aparitie. Ras-colirii generale din primele luni ii urma o asezare mai temeinica in toatepartile. Din Rusia aveam asigurari ca razboiul va continua cu mai multaenergie si cu o mai sincere colaborare ca sub regimul tarist. America nedadea siguranta victoriei finale, Miss Palmer confirma starea desperate dininteriorul Germaniei, Paste le ni se infatisa ca o indoita inviere, cea cresti-neasca si cea nationals.

Potrivit protocolului, in Vinerea Mare si in noaptea Pastelui, s'au ofici-at slujbele cu fastul cuvenit la Mitropolie, in prezenta Regelui, a Reginei afamiliei regale, a ministrilor, a autoritatilor civile si militare, a misiunilorstraine, a numerosi ofi ;eri rusi. Spectacolul era si tmpunator si miscator,Lordul Thomson 1-a descris destul de bine intr'una din cartile lui.

A doua zi am plecat pentru cateva zile la Maxut (proprietatea familieiPolizu) ca sä ma odihnesc, erau dupe o munca incordata de atatea luniprimele mele ceasuri de adevarata reculegere. Pe drum, pand la Harlau,

160

alternau campiile cu grau rasarit precum i sinistrele schelete de cai mor %i,imagine simbolica a carei obsesiune ma urmarea. Moartea apartinea trecu-tului §i corbilor cari roteau in jurul ei, viata reap area pretutindeni sub soa-re plina de fagaduieli §i de roade.

Am fost zdrobiti, dar reinviam.

Fig. 8: Biserica Mcindstirii Cetatuia din Iasi

161

L. fq tiff:41*1..."07 1 ,

;s1,1,,t w .2,P 244 Z.^ A.- 4`Itiottft -/f,

.4." ;.. , IT-10'.-t:'° ( 1/4

i;.. A. .

' ' .!..-11 ;,.,

IP

1 % 'C' s..... , . ....V...... Eif

4,44

#### #

MT Niel

'

LIA

10k Olr" .1

I'73 15... I.

or'

.,

.y. ... ,---47,.,v..14- t-40,r-4,4.,... . .11

f P.' -`' ..*.r: 0 41. ...'" et...., 11.114*...- 4.-4 . l ° a4' r4t,;:eilde, :.1...4 3.c

' 1:' 1 a. W:efe.:74 L.... : * ' . . 4'i t 0.4 -"T L.i.,TO .- . I .0 k M -7 '' \ ' f .: ^ ' t\''..":CS m

' .114' 0 '7"7. °.

CAPITOLUL TREIZECI BSI PATRU

1917REFORMELE PARTIDUL MUNCII

Pe cand se intamplau aceste evenimente, unele tragice, altele datatoa-re de asa maxi sperante, in sanul guvernului se pregateau hotariri care ince priveste viata interns a tariff trebuiau sa aiba o epocala insemnatate.

inteadevar, in a doua jurnatate a lunii Martie s'a hotarit infaptuireacelor doua marl reforme care urmau: una, votul obstesc, menit sa schimbeinfatisarea politica a Romanies si, cealalta, exproprierea, care urma sa pre-faca cu desavarsire structura noastra economics.

Se stie ca parlamentul, refugiat la Iasi, fusese ales in 1914 cu mandatulexpres din partea alegatorilor de a proceda la revizuirea pactului nostrufundamental in vederea infaptuirii acestor cloud maxi reforme si ca, prinaceasta, era o camera constituanta, iar nu o simpla camera ordinara.

Se mai stie ca potrivit acestui mandat camera incepuse lucrarile ei inIunie 1914, ca alesese o comisie care urma sa ii prezinte proiectele cuveni-te in sesiunea de toamna 1914 si ca totul fusese intrerupt dupd izbucnirearazboiului mondial.

Am expus pe larg consideratiunile atat de temeinice care au dictat a-tunci aceasta hotarire, este deci inutil sa revin acuma asupra lor. Ceea cevreau astazi este sä arat cum am fost adusi sau, mai bine zis, cum a fostadus Bratianu la Iasi in Martie 1917 sa scoata reformele din cartoanele A-dunarii si sa treats la imediata for infaptuire.

S'au spus atatea in aceasta privint s'au treat atatea legende, s'a spusde unii ca datoram reformele interventiei Regelui, s'a afirmat de altii catot meritul trebuie atribuit revolutiei rusesti, asa incat cred cal restabilireaimpartiala a adevarului se impune.

lata deci cum s'au petrecut lucrurile. Mortun, care pe vremea aceeaera Presedintele Camerei, locuia la el la Brosteni, in judetul Roman. Veneainsa la Iasi, destul de des spre a lua contact cu not si gurile rele, dar bineinformate, sustineau ca mai cu seams ca sa vada o prietend ce ii era scum-pa. Fapt este ca. Bratianu profita de aceste vizite pentru a afla care estestarea de spirit in interiorul Moldovei si, in special, la sate. Bratianu con-

162

a,

statase ca informatiile lui Mortun erau bune, corespunzand intotdeaunarealitatii si, de aceea cand a izbucnit revolutia ruseasca si cand au inceputsa se manifeste oarecare acte de indiscipline in randurile trupelor rusesti,acuma atat de numeroase pe teritoriul nostru, dansul 1-a chemat si 1-a ru-gat sä face un mic turneu in regiunea Roman-Piatra Neami, spre a vedeace repercusiune are aceasta stare de spirit asupra popula ;iei noastre civile,indeosebi asupra celei rurale.

Asa fiind Mortun a venit intr'o zi pe care nu o pot preciza, dar care cusiguranta a fost intre 10-20 Martie, si i-a raportat lui Bratianu ca stareade spirit a popula%iei romanesti este excelenta, ca revolutia ruseasca nu aimpresionat intru nimic imagina ;ia populard, ca in armata continua a fiun avant admirabil, ca printre civili la sate, ca si la orase, domneste fat ade Rusi aceeasi neincredere, aceeasi surds ostilitate si ca printre intelecta-ali se raspandeste tot mai mult credinta ca o Rusie constitutionala va fimai dreapta cu noi decat Rusia Tarista si va duce fall sovaire razboiulpans la cap at.

Dar Mortun a adaugat: Totusi eu m'am gandit la ceva: nu ar fi binesa profitam de aceasta atmosfera ca sa aducem reformele? Yn afard va pro-duce o impresie din cele mai bune, va crea intre noi si noua Rusie o comu-nitate de idei, care nu poate sa se rasfranga decat in bine asupra raportu-rilor noastre militare, iar inlauntru conservatoii, prinsi intre consideratiu-nile de ordin extern si intre entuziasmul ce la anuntarea acestei stiri va cu-prinde armata, vor capitula mai usor, decat ar fi capitulat in vremuri obis-nuke.

Gestul avea ceva teatral care placea lui Mor%un i s'au reprosat atatde des atitudinile Iui de actor incat un simtamant de dreptate ma siles-te sa recunosc ca de asta data aceasta slabiciune I-a impins la cea mai fe-ricita inspira;ie din viata lui. Bratianu a fost imediat sedus de propunerealui, dar precaut cum era si obisnuit sa nu is hotariri grave fare o maturechibzuiala, i-a spus ca idea i se pare foarte fericita, dar ca vrea sa se maigandeasca inainte de-a ii da un raspuns decisiv.

Fapt este, cand am venit la Bratianu a doua zi, el mi-a vorbit indata desugestia Iui Motun, mi-a marturisit Ca pe masura ce se gandeste la ea, ogaseste mai nimerita, dar ca problems este prea gravy ca sa is o hotarirepripita Ca, prin urmare, va mai medita asupra ei si ca ma roaga si pe minesa ii comunic parerile mele. Eu i-am raspuns pe data ca propunerea luiMor%un imi surade, ca socot ca ea trebuie adoptata, dar Ca ma voi gandisi eu ca sa vad dace reflexia si examinarea tuturor argumentelor si obiec-tiunilor vor confirma prima mea impresie.

Dupe doua-trei zile Bratianu, care in rastimp consultase pe Vintila, peAlecu Constantinescu, pe Ferechide, pe Costinescu si mi se pare pe Mar-zescu si desigur pe fratele sau Dinu, mi-a spus Ca s'a hotarit si ca ramaneacuma sa trecem la stabilirea planului de actiune. El va vorbi personal cu

163

principalii frunta§i ai partidului, noi, adica Vintila Bratianu care de lainceput s'a aratat a fi un entuziast propovaduitor al ideii lui MortunMarzescu §i cu mine, trebuiam sa vorbim cu deputa%ii §i cu senatorii, ceeace nu era tocmai o misiune grea, fiindca afara de unele exceptii, toti eraunerabdatori sa vada reformele infaptuite.

Alecu Constantinescu a fost insarcinat sa sondeze pe Take Ionescu, iareu pe Iorga. Cu acesta din urma a fost u§or, am in%eles indata ea principialnu avea nici o obiectie de formulat, dar ea, vanitos cum era, a§tepta pen-tru a se rosti sa fie solicitat de Bratianu personal. In consecinta, dansul i-afacut imediat o vizita, a fost foarte amabil cu el, 1-a laudat i, din acel mo-ment, Iorga ne-a dat un concurs intreg, leal Si desigur pre%ios in aceastaproblems.

Cu Take Ionescu lucrurile au mers mai greu, el personal conservatorprin accident, nu prin convingere intelegea nevoia reformelor i nu sim-%ea in sufletul sau imboldul necesar pentru o ac%iune de rezistent a. Darnu era singur, era inconjurat de elemente ce impingeau conservatorismulpans la reac%iune Si, in imprejurarile de atunci, mai mult decat oricand,era sarmanul prizonierul acestor elemente.

In guvern Mi§u Cantacuzino §i Greceanu, in afara de guvern Nistor Cin-cu, Pav lica Brata§eanu, Argetoianu, erau violent ostili unor atari reforme.In consecint a, Take Ionescu s'a aratat surprins de aceasta propunere ne-a§teptata i speriat de greutatile ce i le va crea in randurile partidului sau.Totu§i sub imboldul lui Bratianu pe de-o parte, §i al lui Alecu Constanti-nescu care it urmarea ca umbra, pe de aka' parte, el a inceput, cu multeprecautiuni, sa is contact cu prietenii lui.

In acest rastimp a intervenit un eveniment pe care nu it prevedeam §icare a contribuit mult sa precipite lucrurile. Inteadevar, la 21 Martie Re-gele a plecat pe front la armata a doua de sub comanda lui Averescu §i laRacaciuni fiind in ziva de 22 Martie 1917, sub un nuc pe o lunca dintre§oseaua nationals §i dealul Siretului, a rostit in fats trupelor adunate aco-lo un discurs senzational in care se aflau urmatoarele cuvinte:

Voua fiilor de tarani cari ati aparat cu bratul vostru pamantul undev'ati nascut, unde ati crescut, va spun Eu, Regele Vostru, ca pe langa ras-plata cea mare a izbandei, care va asigura fiecaruia recuno§tinta neamuluinostru intreg, ati ca§tigat totdeodata dreptul de a stapani intro masuramai larga pamantul pe care v'ati luptat. Eu Regele Vostru voi fi intaiul ada pilda. Vi se va da §i o larga participare la treburile publice".

Cand cuvintele regale s'au §tiut la Ia§i a fost, cum era §i firesc, o emo-tie generala. In toate cercurile bucurie §i entuziasm, in lagarul conservatorinsa o adevarata consternare. La primal consiliu de mini§tri Take Ionescu§i Mi§u Cantacuzino erau furio§i, tema for era ca Regele nu avea dreptulsa tie un asemenea discurs fard aprobarea guvernului. Take Ionescu a spus:Chiar daca a prevenit pe Bratianu, ceea ce sunt sigur ca a facut, nu admit

164

sa nu ma fi prevenit §i pe mine. Guvernul acesta nu este un guvern omo-gen, este un guvern de concentrare, prin urmare Regele nu are dreptul saangajeze o chestiune de o asemenea insemnatate fara ca sa se fi inteles cuambele partide reprezentate in guvern".

Bratianu lipsea, nu imi pot aduce bine aminte daca era dus pe front,sau la One§ti cu $tirbey, in orice caz nefiind la Iasi §i neparticipand laconsiliul, unde de altfel atitudinea conservatorilor provocase oarecare val-va, am luat eu cuvantul §i am aratat lui Take Ionescu ca supararea lui eranejustificata, fiindca la urma urmei ce spusese Regele? Declarase ca refor-mele se vor vota imediat, precizase in ce sens se vor realiza, luase oare vreunangajament in privinta proportiilor reformei electorale sau a exproprierii?Nici de cum, Regele se marginise, de fapt, sa repete aproape cu acelea0cuvinte cele ce erau cuprinse in mesagiul tronului citat cu cateva luni inurma la deschiderea corpurilor legiuitoare, §i am conchis zicand: Nu §tiuceea ce s'a petrecut, nu am fost in curent cu nimic, discursul Regelui a fostpentru mine o surprinza tot atat de mare ca §i pentru Dv., dar va marturi-sesc in toata sinceritatea ca nu vad ce imputare i se poate face. Cred ca elera perfect indrepta tit sä repete in fata trupelor cuvintele dintr'un mesa-giu regal subscris de intregul guvern, de not liberalii ca §i de Dv. conser-vatorii".

Temeinicia acestei argumentatii era atat de vadita, incat Take lonescus'a lini§tit indata, Greceanu a ramas ganditor, singur M4u Cantacuzino acontinuat sa pufuiasca prin colturi. De fapt ce se intamplase? Bratianupusese pe Rege in curent cu inten ;ia lui de a precipita infaptuirea refor-melor, deli nu sunt sigur ca ii comunicase chiar aceasta ca fiind din parteasa o hotarire definitiv stabilita. Iar Regele plecase is Bacau in inspectiatrupelor, fara gandul de-a tine acest discurs §i, ca atare, fara a mai fi luatvreo intelegere cu Bratianu, sau a-i fi cerut vreo dezlegare.

Pentru a intelege bine situatia trebuie sa reamintesc ca pe vremea aceeaGeneralul Averescu la Bacau f5.cea mai multa politica decat milit5.rie, ceidin jurul lui, in special Grigore Filipescu, it impingeau sa formeze un nou§i mare partid §i, de fapt, la Cartierul lui General se organiza metodic §i cuo admirabila tenacitate partidul care a doua zi dupa incetarea ostilitatilortrebuia sa inlocuiasca vechile partide istorice din vremurile acuma apuseale Romaniei Mici. Principial deci nu era exclus ca Averescu sa incerce oagitatie in privinta reformelor, pentru ca maine sa poata revendica in fataopiniei publice paternitatea lor. Personal cred insa ca in realitate teama lui$tirbey a fost nejustificata, oricat de mare ar fi fost cutezan%a lui Averes-cu §i era mare totu§i nu socotesc ca ar fi indraznit sa mearga pans ase deda la o manifestatiune cu un caracter vadit politic. Pe de alts parte,nici Grigore Filipescu, nici ceilalti inspiratori ai lui Averescu nu erau par-tizanii reformelor, ei visau un nou partid bazat pe principii conservatoare.

Oricum ar fi, pornind de la aceasta tema de la aceste consideratiuni,

16.5

$i

Barbu *tirbey a determinat pe Rege sa tie discursul de la Racaciuni §i, ingrabs, i 1-a redactat. La obiectiunile Regelui ca ar fi trebuit sa previe ma-car pe Primul Ministru, *tirbey a raspuns ca la urma urmei Regele nu re-peta decat cele fagaduite prin mesaj §i ca, avand in vedere gandurile luiBratianu, nu numai ea aceasta manifestatie regard nu ii va displace, dar,dimpotriva, va ajuta actiunea ce vrea s'o intreprinda, §i astfel Miercuri 22Martie 1917 Regele a rostit istoricul sau discurs de la Racaciuni.

Cand Bratianu s'a intors, explicatia cu Regele a fost lesnicioasa §i na-turals. Fara vreo intelegere prealabila, Regele ii daduse o puternica mansde ajutor in lupta ce trebuia s'o intreprinda cu conservatorii pentru defini-tiva infaptuire a celor cloud mari reforme democratice.

Inteadevar, lupta cu conservatorii abia incepea, Take Ionescu i§i dadeatoata osteneala ca sa ne ajute, fiindca mintea lui intelegatoare ii arata la-murit ca realizarea acestor reforme nu mai poate fi evitata. Dar rezistente-le ce le intampina erau mari. Mai darz decat toti era D. Greceanu, Minis-trul Comunicatiilor, care §i-a dat demisia. Totui dupe cateva zile caciin vremurile acelea ritmul evenimentelor era de-o repeziciune deosebitaafard de rare exceptii conservatorii au admis principiul necesitatii de a pur-cede imediat la votarea reformelor §i am intrat, astfel, in faza a doua, infaza discutiilor §i a tocmelilor. Faze anevoioasa, foarte anevoioasa.

In ceea ce prive§te reforma electorala, neintelegerile nu erau prea mari,s'a ajuns repede la concluzia ca singura formula posibila este adoptareavotului ob§tesc. Au mai incercat pe ici pe colo unii sa ceara limitarea drep-tului de vot la §tiutorii de carte, sau sa-1 subordoneze unor anumite condi-tiuni, dar argumentele for erau prea §ubrede pentru a rezista unei analizeserioase. S'a discutat mai mult compunerea Senatului, dar fiindca deocam-data nu urma sa se stabileasca formula definitive, ci numai sa se fixeze uncadru general de constituire a maturului corp, conservatorii s'au multumitrepede cu asigurarea pe care le-am dat-o ca Senatul nu se va alege pe ace-lea§i bate ca adunarea deputatilor, ca va fi adoptata o baza mai restransaSi ca anume interese sociale vor fi neap drat reprezentate, intr'o forma saualta, in noua lui compunere.

In schimb, din primul moment discutiunile au fost vii §i aprige in pri-vinta modalitatilor reformei agrare. La 1914, cand se discutase exproprie-rea in camera de revizuire §i, pe urma, in comisia instituita de constituan-ta, era vorba sa se exproprieze aproximativ vreun milion de hectare din in-tinderea arabila a proprietatii mari. Pentru noi liberalii era evident ca a-ceasta intindere, pe care multi dintre noi o consideram neindestulatoare la1914, nu putea fi azi luata nici macar ca baza de discutie. Statisticile ama-nuntite fusesera lasate la Bucure§ti in momentul evacuarii, singur AlecuConstantinescu avea intr'un ghiozdan unele date cu caracter general. *tiaminsa cu to%ii ca in cifre rotunde intinderea cultivabila a proprietatii marise urca la vreo patru milioane de hectare.

166

Dupa. un schimb de vederi ce a avut loc Intre noi mini§trii liberali, amcazut de acord ca spre a fi efectiva, spre a raspunde cu adevarat nevoilortaranimii, ar trebui ca exproprierea sa cuprinda cloud treimi din proprie-tatea mare §i, in consecinta, am fixat Intinderea de expropriere la cifra de2.500.000 hectare. Cand am comunicat aceasta cifra colegilor conservatoriau sarit in sus. Tot ce voiau sa conceada §i inca aceasta cu greutate era1.500.000 1.600.000 hectare, adica ceva peste o treime. Le-am aratatindata ca aceasta cifra este absolut insuficienta, ca odata ce facem o ase-menea reforms trebuie inteadevar sa rezolvam problema agrara de careRomania sufera de atatia ani, iar nu sa recurgem la jumatati de masuri,care vor tulbura ;ara §i dezorganiza productia, fara a ne aduce in schimbnici unul din foloasele reale pe care tara este in drept sa le aqtepte de latransformarea radicals a repartitiei ei financiare. Mai mult , am invederatcolegilor no§tri conservatori ca., chiar din punctul for de vedere strict con-servator, nimic nu poate ti mai primejdios decat sä treze§ti sperante §i sanu le impline§ti. 0 atare politics ar deschide larg pentru viitor portile tu-turor demagogiilor,

Take Ionescu alerga de la unii la al;ii ca sa determine pe prietenii luisal mareasca cifra §i pe noi sa ne reducem preten ;iile. Soarta lui nu era deinvidiat, fiindca data la noi gasea hotarire, dar umanitate §i spirit de con-ciliatiune in anume masura, la prietenii lui gasea indarjire, amenintari §ichiar maltratare. Din informatiunile ce parveneau pans la noi rezulta lim-pede ca avea de luptat cu o adevarata razvratire a partizanilor sai. M4uCantacuzino intriga, §i fats de noi cauta sa scape prin tangen ;e, contestastatisticile, se agata de amanunte. Delavrancea tacea i ofta, avea aerul saspund ,cu inima sunt cu voi, azi mai mult decat oricand a reinviat in mineliberalul din tineretea mea, dar ce vreti, nu ma pot desolidariza de prietenii§i de partidul meu!" Personal aveam impresia ca. statea Inca sub teroareaamenintarilor spectrului lui Nicu Filipescu.

Argentoianu spumega, amenin ;a §i atata rand pe rand cand pe Cuza,cand *i pe Matei Cantacuzino. Dr. Istrate, un democrat ratacit §i el pe me-leagurile conservatorismului Romaniei antebelice, se vaita pretutindeni cugesturi largi §i cu barba in vant, ca o intelegere nu se poate stabili pe omare chestiune nationala §i in astfel de imprejurari solemne. Pavlica Bra-taranu §i Nistor Cincu torturau pe bietul Belzebuth" pand ieri §eful forzeificat, iar Mitica Greceanu, ca sa manifeste nemultumirea sa nu se mar-ginea nici sa respinga sistematic toate formulele tranzactionale, nici sa de-misioneze din guvern, el se retrasese la Stanca §i refuza sa mai vie la la0,sau sa mai primeasca pe cineva.

imi aduc aminte ca Miercuri sau Joi din Saptamana Patimilor am fostla Stanca impreuna cu Duce le de Luynes, ca sa ii arat parcul *i splendidavedere asupra vaii Prutului i dealurilor Basarabiei, pe atunci Inca cotropi-td. Cand sal intram pe poarta intalnim pe Greceanu calare, cu rnanui albe

167

pleca in inspectie pe mo§ie. Fara a scobori totu0 de pe cal, a fost fire§tefoarte amabil cu un personagiu de aristocratica insemnatate al Ducelui deLynes, dar pe mine abia m'a bagat in seams, tinand prin aceasta sa afirmesupararea §i dispretul sau fatal de unul din acei vinovati liberali, cari in-draznesc sa ii despoaie de avutul tor. Am infruntat cu resemnare furia ne-stapanita a colegului meu ministerial, dar nu m'am putut Impiedica niciatunci, nici astazi, sa consider imaginea acestui landlord ultragiat totdeo-data hazlie §i simbolica.

Inteadevar, Greceanu nascut boier scapatat §i azi matadorul proprie-tatii mari, nu stapanea nici un hectar de pamant in cuprinsul Romaniei,era pur §i simplu barbatul mai tanar al unei femei latifundiare. Sarmanaproprietate mare, care intr'un moment hotaritor al dezvoltarii ei nu ii eradata sa aiba nici macar mangaierea mandria de a fi aparata de adevara-tii ei reprezentanti. Ai fi zis ca spre a dovedi cat este de osandita pieirii,soarta a vrut sa incredinteze ultima ei aparare unor maini nechemate, unorfiguri ce personificau atat de bine slabiciunile §i scaderile ei.

Negocierile dintre not §i conservatori nu au avut loc in consiliu de mi-ni§tri, ci prin convorbiri particulare. La 2 Aprilie, adica in ziva de Pa§ti,eram in plina fierbere §i conservatorii continuau sa se mentina la cifreleindicate. Bratianu a crezut insa c5. cel putin punctul de vedere liberal estedestul de Inaintat ca sa poata convoca majoritatile lui §i, a§a fiind, imedi-at dupa Pa§ti, Inainte chiar de Duminica Tomei (Joi §i Vineri, sau Vineri§i Sambata) a chemat pe deputati §i pe senatori la consfatuiri intime.

Intrunirile s'au tinut in salonul din dreapta de sus al Palatului Metro-politan. Foarte multi parlamentari au raspuns la apelul lui Bratianu, discu-tiunile au durat doua zile, dar nu au prezentat vreun interes deosebit.Dansul a fost foarte categoric §i a avut mai mult de luptat cu elementelecare manifestau simt aminte prea inaintate, decat cu acelea care gaseau re-formele propuse ca fiind prea indraznete.

Adevaratul folos al acestor intruniri nu a fost ca am convins majorita-tile, fiindca, inca o data ele erau convinse de mult, dar Bratianu putea innegocierile lui cu conservatorii, negocieri Inca in curs, sa se rezime pe spri-jinul hotarit §i indiscutabil al partidului sau §i sal invoce la fiecare pas vo-inta autoritatea partizanilor lui.

In acest timp vazand insa ca discutiile au ajuns la un punct mort cane cam invarteam cu totii intr'un cerc vicios, spre a inlesni o apropiere acelor doua teze opuse, Barbu $tirbey s'a gandit la o formula tranzactio-nala. Laid in ce consta propunerea lui:

1) Se vor expropria toate pamanturile arabile ale Statului, ale dome-niului Coroanei, precum §i bunurile de mans moarta, ceea ce reprezentadintr'o data circa 500.000 hectare.

2) In ceea ce privete proprietatea mare particulard, 100 (una suta) dehectare din fiecare moie vor fi intangibile, iar din Intinderea ce va trece

168

i

§ii

peste aceasta una suta de hectare, jumatate se va expropria, iar jumatateacealalta va r5.mane propietarului.

3) Daca din aplicarea acestor criterii nu se obt,ine o intindere totals de1.800.000 hectare expropriate, se va lua un 5,6,7,10 % peste cota de 50 %mai sus aratata, pana se vor implini cele 1.800.000 hectare.

4) Daca dupd ce se vor expropia cele 1.800.000 s'ar socoti necesar sase exproprieze totusi pana la 2.000.000 de hectare, aceasta intindere, adicaaceasta diferent a de 200.000 de hectare, se va cumpara de la proprietaricu numerar, sau cu valori de stat pe cursul zilei.

5) Pretul de cumparare al acestor pamanturi va fi acelasi ca si cel ob-tinut pentru exproprierea catimei de 50 %.

6) La promulgarea legii se va fixa si termenul inlauntrul caruia se vorputea face asemenea cumparari.

7) In cazul in care nu se vor ivi vanzatori de buns voie pentru aceste200.000 hectare suplimentare, statul va avea dreptul sa purceada la apro-vizionarea for in conditiunile de mai sus.

Cu alte cuvinte, $tirbey sporea de la 1.500.000,1a 1.600.000,1a 1.800.000cota conservatorilor si scadea de la 2.500000 hectare la 2.000.000 cotanoas-tra, convis fiind ca prin sistemul propus de dansul cele 200.000 hectare vorfi cu sigurant a expropriate si ele. Ca sa capteze si mai mult bunavointanoastr5., ne spunea ca intrucat bunurile Statului, Domeniilor si mana moar-fa. reprezinta 500.000 de hectare, yeti ajunge la 2.000.000, plus 500.000,adica tocmai la cele 2.500.000 pe care le-ati propus; iar consevatorilor lezicea: de fapt scapati ieftin, bunurile statului nu va intereseaza, pe voi nuva intereseaza decat proprietatea particulara, on dand 1.800.000, in locde 1.600.000, adica 200.000 hectare, ceea ce este o cifra relativ modesta,impacati preten;iile liberalilor. Diferenta pana la 2.000.000 de hectare nuse expropriaza, se cumpara de bung voie cu numerar. Asa fiind multi,foarte multi proprietari vor fi incantati sä profite de o atare ocazie pentrua-si lichida datoriile. Pe de aka parte, pe cat stiu statisticile nu sunt exacte.Ipoteza cea mai probabila este ca cu 50% se va depasi chiar cota de 2.000.000de hectare, asa incat nu va fi nevoie sa se exproprieze nici 50% din intin-derea fiecarei mosii.

Daca as spune ca argumentele lui $tirbey ne-au convins fie pe unii, fiepe altii, nu as spune adevarul, dar in sfarsit propunerea aceasta avea meri-tul netagaduit de a permite noi negocieri si de a deschide noi sperante pen-tru ambele parti.

$i fiindca mai ales dupd consfatuirile liberale de la Mitropolie rezisten-ta conservatorilor parea putin zdruncinata, de acord cu Bratianu, Regeleconvoaca un consiliu de ministri sub presedin Oa sa. Acest consiliu s'a ti-nut la 11 Aprilie. Regele a facut apel la spiritul nostru reciproc de concili-atiune si ne-a propus ca formula tranzactionala, formula lui Barbu $tirbey.

Discutiunile au fost mai pu tin vii si interesante decat ma asteptam.

169

Noi ne-am aratat concilianti, conservatorii nu tocmai intransigenti,*a§a in-cat in cele din urma s'a hotarit ca se va anunta oficial hotarirea guvernuluide-a proceda la infaptuirea reformelor §i ca se va convoca in acest scopparlamentul la inceputul lui Mai. Iata textul comunicatului dat presei:

Parlamentul se va deschide Samb5.ta 15 Aprilie pentru o singura zi,cand se va ceti decretul pentru prelungirea Corpurilor Legiuitoare pand lainceputul lunii Mai.

sesiunea de Mai s'a stabilit ca guvernul sa prezinte Constituanteilucr5.rile pentru modificarea introducerii sufragiului universal, a exproprieriipana la cloud milioane de hectare din propietatea mare particulars, a a§e-zarilor de binefacere §i a tuturor celorlalte bunuri de mans moarta".Pentru noi cele 2.000.000 hectare erau astfel definitiv ca§tigate, pentruconservatori, sau cel putin pentru unii din ei, subzista speranta ca. 2 mili-oane inseamna, cum propusese Regele §i tirbey, 1.800.000 de hectare deexpropriat §i 200.000 hectare de cumparat.

Cand a aparut acest comunicat impresia in toata Cara a fost din celemai puternice, to-0 ofiterii afirmau ca el a contribuit mai mult decat oricela ridicarea moralului luptatorilor de pe front. Ramanea acuma ca pand inMai sa redactam chiar textele articolelor de introdus in constitutie. Nu nefaceam nici o iluzie, §tiam ca ne a§teptau in aceasta privinta noi discutii§i noi lupte cu conservatorii, dar batalia cea mare era ca§tigata §i, pentrunoi toti care facuseram din aceste cloud reforme idealul tineretilor noas-tre, este lesne de inteles cat de vie ne era bucuria.

In ziva de 15 Aprilie am luat masuri pentru ca Senatul §i Camera sänu fie in numar, a§a incat Parlamentul s'a amanat pand la 20 Mai, iar adoua zi Bratianu, impreund cu Generalul Prezan, au plecat pentru a douaoars la Petrograd. De data asta pentru ca sa is contact cu guvernul Lwov-Kerenski §i pentru ca sa caute sa obtina de la el §i de la noii conducatori aiStavkei asigurarea ca peste doua-trei luni armatele ruse§ti vor incepe im-preuna cu noi o mare ofensiva pe linia Foc§ani-Namoloasa-Galati, care salne permits a reocupa Muntenia Oltenia.

Dealtminteri necesitatea acestei vizite fusese sugerata lui Bratianu deinsu§i Gutschkow ministrul de razboi al Rusiei. Inteadevar, in ziva de Du-minica Tomei (9 Aprilie) Gutschkow, insotit de Contele Zamoiski §i demai multi ofiteri, sosise la Ia§i pentru a se intretine cu comandantii arma-telor rusei de pe frontul nostru. Bineinteles ca cu acest prilej el a fost inaudienta la Rege §i a avut Iungi convorbiri cu Bratianu §i cu Vintila Bra-tianu in calitatea sa de Ministru de Razboi. Impresia §i a unuia §i a celuilaltnu au fost bune. Gutschkow i-a asigurat ca intregul guvern este hotarit saduca Iupta impotriva Puterilor Centrale pand la capat, dar in acela§i timpnu ne-a ascuns ingrijorarea sa fats de valul de demagogie ce cre§tea in fie-care zi §i pe care guvernul provizoriu nu ii putea stapani Si, mai cu seams,fat a de unele fenomene ingrijoratoare de scadere a disciplinei, ce se obser-

1 70

In

5i

vau in randurile armatei de cand se daduse acel nenorocit prikas No.2,care dispensa pe solda%i sä mai salute pe ofiteri. Vazand ca atat Bratianucat §i Mare le nostru Cartier staruie pentru pregatirea unei maxi ofensive lavara, Gutschkow s'a aratat partizanul ei, dar i-a spus lui Bratianu ca ar fibine sa vina personal la Petrograd pentru a discuta chestia cu colegii lui §icu Stavka. Cum pe de alts parte Bratianu tinea §i el sa cunoasca pe noiiconducatori ai aliatei noastre, Rusia, §i a stabili cu ei legaturi personale,de indata ce chestia reformelor a fost rezolvat5., a pornit cu Generalul Pre-zan direct la Petrograd.

Ce iluzii mai aveam atunci despre noua Rusie! Imi aduc aminte Ca im-preuna cu Gutschkow venisera la Ia§i in Dumineca Tomei §i cativa ziari§ti.Bratianu ma rugase sa ma ocup de ei §i, astfel, am luat masa cu dan§ii §icu ofiterii din suita lui Gutschkow la Marele Cartier, Si am petrecut aproa-pe toata ziva impreuna. Erau toti entuziasmati de revolutia ruseasca, deperspectivele ce le deschide pentru viitor. Spuneau: Suntem aliati, regimultarist ne-a impiedicat sa ne cunoa§tem, acuma sub noul regim de libertate§i de democratie lucrurile trebuie sa se schimbe. Cele doua popoare trebu-ie sa se apropie, sa se ajute efectiv, tinerimea voastra sa vie sa cunoascatinerimea noastra, literatura voastra sa se r5.spandeasca la noi, voi sa in-vatati ruse§te pentru ca sa puteti aprecia mai bine frumuseiile literaturiiruse§ti, etc, etc".

A§ tagadui adevarul daca as spune ca nu am crezut atunci in sinceri-tatea acestor declaratiuni. De altfel, ca sa fiu drept, credeau §i ei in vorbe-le lor. In vartejul care ii cuprinsese, au disparut bunele for intentii, cum audisparut in urma §i repede atatea in Rusia revolutionard.

Eram deci indreptatiti cu Bratianu plecat Ia Petrograd, cu problemareformelor hotarita §i cu lini§te pe front, sa credem Ca cel pu %in pans ladeschiderea parlamentului, adica pans Ia 30 Mai, sa ne bucuram in politi-ca interns de o lini§te relativa. In vremurile acelea asemenea credinti erauinsa iluzorii §i asemenea pretentii erau prezumtioase.

Inteadevar, abia aparuse comunicatul nostru privitor la re forme §i aflamCa in randurile unora dintre prietenii no§tri se manifesta un adevarat spiritde rebeliune impotriva conducerii partidului nostru. Pretextul era seduca-tor: reformele nu sunt destul de inaintate, sufragiul universal pentru came-ra nu este suficient, trebuie introdus §i pentru Senat, altminteri reformaelectorala ramane tot insufletita de un spirit reaclionar. Altii, mai radi-cali, cereau pur §i simplu suprimarea maturului corp, care fiind prin esen-t a un corp ponderator, este incompatibil cu un regim cu adevarat demo-cratic. Cat despre expropriere, ce insemna cifra aceasta fatidica de 2 mili-oane de hectare? De ce cloud milioane, de ce nu 1.900.000, sau 2.900.000de hectare? Nu trebuiesc fixate cifre aritmetice, trebuiesc luate in conside-ratie nevoile reale ale populatiei rurale §i expropriat atat cat reclamauaceste nevoi.

171

Cum spuneam teza era seducatoare, realitatea insa era cu totul alta.George Diamandy, Dr. Lupu alti cativa deputati din majoritate, fatede desfasurarea revolutiei rusesti si-au inchipuit Ca acum a sosit momentulca ei sä joace un mare rol. Bratianu nu era destul de democrat spuneauei ca sa inspire adevarata incredere democratiei revolutionare rusesti,elementele socialiste care exercitau acuma o influenta precumpanitoareasupra destinelor Rusiei vor colabora mai voios cu fostii socialisti din par-tidul liberal, decat cu elementele mai putin Inaintate si, in special cu Bra-tinu, care avea reputatia unui om autoritar tiranic.

Dupe toate aparentele aceasta idee pornea de la George Diamandy;deja cu vreo 15 zile inainte, cand ma dusesem sa -1 vad, caci era suferind incasa lui Tica Krupenski, 1-am gasit agitat intr'o stare de spirit cu totulalta decat cea de pang atunci. Mai bine de o ore a cautat sa ma convingaea lucrurile nu pot continua astfel, ca revolutia ruseasca a schimbat ritmulevolutiei mondiale, ca not trebuie sä ne integram in acest ritm nou cacialtminteri vom fi zdrobiti, ca in fata unor evenimente de aceasta insemna-tate si intr'un ceas atat de gray el nu se poate impiedica de consideratiunimeschine de discipline de partid. Comunicand aceasta convorbire lui Bra.-tinu, dansul s'a intalnit cu Diamandy care i-a repetat cam aceleasi lucruri,dar sub o forma mai atenuata, chiar cu o note de nedesmintita prieteniepersonals pentru Bratianu.

Asa fiind nu mi-a fost mica mirarea cand dupe catva timp intorcan-du-ma la Diamandy, 1-am gasit in casele lui Nicu Catargiu din Fundatura40 de Sfinti, imbracat intr'un fel de bluza de lucrator rus, cu cizme intoc-mai ca un tovards autentic venit de la vreun soviet din Moscova, sau dinPetrograd. De asta data metamorfozatul prieten m'a luat de sus, a atacatpe Bratianu cu vehementa, cet homme qui marque malgre sa grande in-teligence de tout sens d'humanite, ce homme qui est incapable de sentirla grandeur des temps que nous vivons et des evenements qui se develop-pent sous nos yeux..." si dupe toate aceste diatribe ne-a ameninlat cu va-lul crescand al adevaratei democratii romanesti, pe care el $i cativa cadansul o reprezinta astazi. Am inteles Ca ruptura cu el era fapt indeplinit.

Cam tot pe atunci am aflat prin cativa prieteni comuni ea bunul meuamic Dr. Lupu tine acelasi limbagiu. Inainte de Paste ne despartisem intermenii cei mai amicali, este adevarat ca it vedeam ceva mai rar, dar eramfoarte ocupat Iasul refugiului nu prea era prielnic intalnirilor intime; es-te adevarat, de asemenea, ca spusesem in mai multe randuri lui Lupu canu inteleg de ce el, care in campania din 1913 a avut ca medic un rol atatde frumos, acuma, deli epidemiile bantuie pretutindeni si desi este atatde mare lipsa de medici, el se margineste la rolul sau de deputat si de ompolitic; dar relatiile noastre rama.sesera tot asa de cordiale. Observasem cala consfatuirile de la Mitropolie nu venise, dar nu dadusem acestei lipsevreo interpretare deosebita. Mi se spusese ca era dus la Arsura, in Falciu,la batranii sai parinti sa face Pastele cu ei.

172

si

si

0i

si

Fire§ te, de indata ce am aflat ca a adop tat fat. a de noi o atitudine de o sti-litate vadita, am cautat sa-1 vad. A fost imposibil, evita sa dea ochii cu mine,un prieten mi-a spus ca justifica schimbarea intervenita in atitudinea sa prinrevolta sufleteasca ce it cuprinsese cand a vazut la Arsura, mizeria in mijloculcareia taranimea moldoveneasca se zbate. Marturisesc ca la inceput mi-amin chipuit ca Lupu va reveni la sentimente mai bune, atitudinea lui mi se p areacu atat mai inexplicabila, cu cat se manifesta tocmai in momentul in carenoi ne pregateam sa votam acele reforme pentru care impreuna luptasemcu toata ardoarea §i cu tot avantul tineretii noastre. Pe de alts parte, nuputeam concepe ca, daca vrea sa se desparta politice§te de noi, §i de mineindeosebi, sa o faca fara ca macar in prealabil sä avem o explicatie.

Iluziile mele au fost de scurta durata, caci peste cateva zile a venit dela Vaslui, chemat de el, Vasile Sassu, §i acesta mi-a povestit pe larg §i mielui Marzescu ce se petrece in capul amicului comun Lupu. inteadevar,dansul chemase pe Sassu, nici mai mult nici mai putin, decat ca sa-i oferein ministerul ce trebuiau sa-1 constituie peste cateva zile, portofoliul justi-tiei. Prima impresie a placidului Sassu, care lini§tit §i tacut lupta in colt ulsau de la Vaslui ca sa aline suferintele sarmanei populatiuni ce i1 trimisesein Adunarea constituanta, a fost ca Lupu pierdut min tile. inteadevar,divaga intr'o stare de febrilitate acuta, vedea pe Bratianu rasturnat, la ne-voie §i pe Rege, iar el, daca nu chiar prim ministru, in orice caz sufletulunui nou guvern democratic, lucrand mans in 'nand cu democratia revo-lutionara reseasca §i schimband prin reforme radicale infati§area sociala aRomaniei §i a intregului apus european.

Sassu, con§tiincios §i pornit sa priveasca intotdeauna lucrurile sub oprisma serioasa, a inceput sa ii puny oarecare intrebari ca sa se lamureasca.Prima intrebare: acest guvern cine it va compune? Eu, tu, Diamandy, JeanCantacuzino §i altii, avem mai multi decat ne trebuie, raspundea Lupu. Adoua intrebare: Foarte bine, dar cum aveti de gand sa luati puterea? Bra-tianu este inscaunat, aparatul administrativ este in mana lui, Regele il in-conjoara cu deplina lui incredere §i nu vad in armata nici un curent ostillui §i guvernului sau de uniune nationals, mai ales azi cand au anuntatinfaptuirea reformelor. Aici Lupu a fost evaziv, pang cand strans cu u§a asfar§it prin a marturisi ca ei vor lua puterea cu ajutorul elementelor revo-lutionare ruse§ti, care de cateva zile se adunasera in numar destul de marein capitala Moldovei.

De asta data Sassu s'a speriat in fata acestei aberatii a cautat sa facatot ce ii statea in putinta spre a impiedica pe Lupu de la aceasta cale pri-mejdioasa. A fost insa zadarnic, la toate argumentele, la toate rugamintilelui Sassu, Lupu spunea: Tu nu pricepi uiniic, RI nu cii ( c reinuri cuntacuma, un simplu prapurcic comanda generali, lume noua, eu merg cu ea,daca nu aveti ochi ca sa deslu§iti rostul lucrurilor, du-te inapoi de to in-groapa la Vaslui. Ai sä vezi eu ce am sa fac unde am sa ajung!"

173

si

si-a

si

si

si

Desperat Sassu 1-a lasat in plata Domnului, a venit la Marzescu §i lamine, ne-a cerut explicatiuni asupra felului in care concepeam infaptuireacelor doua reforme §i, dupd lamuririle pe care i le-am dat, s'a declarat deacord in totul cu noi §i, cu con§tiinta impacata a unui suflet cinstit §i cuadevarat iubitor de Cara, iar nu de reclama §i de criminals ambi ;iune per-sonals, a luat trenul §i s'a Intors in Vaslui. Mai tarziu Trancu-Ia§i, TilicaIoanid, Mihai Carp, Numa Protopopescu §i mai tarziu Grigorita Iunian auaderat §i ei la actiunea lui Diamandy §i a lui Lupu.

De Nunuca Protopopescu nu ne-am mirat, era in cearta pentru chestiide politica locala de la Olt cu Alexandru Iliescu §i de mult facea in majo-ritate pe razvratitul. Era firesc ca sa fie recrutat printre cei dintai candera vorba sa se intreprinda ceva, §i sa" se dea o lovitura guvernului. De Ti-lica de asemenea nu ne-a mirat, §i adaug nu ne-a parut rau. Aro-gant, indraznet, vrand necontenit sa faca pe originalul §i pe independen-tul, era mai bine sa-1 ai ca adversar pe fat a, decat ve§nic in coasts.

Cu Mihai Carp am incercat o surpriza §i o deceptie, o surpriza fiindcait credeam cu totii o fire blajina §i lini§tita §i, de-o data, ne-am gasit in fa-ta unui om de o rautate impinsa pand la salbaticie. In ajun Inca era prie-tenos cu noi toti, cum a inceput insa actiunea Diamandy-Carp a devenithain ca o tiara. Cred ca nu ar fi fost fapta de la care sa se fi dat in laturi.Insa§i Ina ti§area lui fizica se schimbase, figura lui era crispata, ochii luiplini de rautate §i de ura, Marzescu chiar se uita la el §i avea impresia caviseaza, iar eu am nteles abia atunci cazul lui Fouquier Tinville §i al alto-ra. Se vede cal in anume suflete marile crize omene§ti dezlantuiesc patimi§i nebanuite instincte de atavica primitivitate, care zaceau latente in sub-con§tientul lor.

Am incercat insa §i o deceptie, fiindca am fi crezut cel pu ;in ca MihaiCarp are curajul parerii lui. Ni se spusese de cateva zile ca are sa ne para-seasca §i mergand intro dimineat a inainte de obi§nuitul consiliu de mi-ni§tri sa ne plimbam cu Marzescu in gradina de la Copou, am dat peste el.Marzescu care avea cu el legaturi foarte bune 1-a intrebat sa ii spund cinstitdaca zvonurile ce circula sunt Intemeiate. A negat, §i in timp de aproapeun ceas cat a discutat cu noi, a criticat actiunea lui Lupu §i a lui Diaman-dy, numind-o Incercare ridico15..

Seara am aflat ca a aderat formal §i oficial la mi§carea lor, ca in clipain care se plimba la Copou cu noi hotarirea lui era luata §i ca socotea per-fidia cu care ne in§elase ca o dovada a dibaciei sale supreme §i naivitateanoastra, demna de compatimire. Nici nu as fi mentionat numele acestui,de altfel cu totul neinteresant personagiu, daca cazul sau nu ar constituiun foarte caracteristic exemplu de metamorfoza psichologica sub influen-ta vremurilor turburi.

In schimb Trancu-Ia§i, ambitios arivist, dar sentimental, nu a vrut sädezerteze singur, ci in complicitate cu mine. In consecinta a venit vreo

1 74

doua zile in sir in Strada Pacurari sa ma convinga ca imi distrug tot viito-rul daca raman in partid §i alaturi de Bratianu. Ca sa ma ademeneasca §imai mult, jovialul Trancu-Iasi, cu un an inainte Inca un modest deputatincantat ca i se cumparase la Ministerul de Instructie cateva exemplaredintr'o lucrare de contabilitate §i foarte magulit ca binevoiam a-1 onora cuun modest (Niter al Coroanei, imi propune §efia noii organizatii democra-tise ce urma sa fericeasca Romania, sub egida revolutiei ruse§ti, §i se ve-dea probabil colaboratorul meu cel mai de seams, in once caz protectorulmeu. Dupe dezertarea incruntata a lui Mihai Carp, era cel putin o dezerta-re cu surasuri §i protestatiuni de amicitie.

Mai ciudata a fost despartirea de Iunian, pe care it cuno§team de la §iprin Brezulescu: spiritul sau fin imi placea §i it consideram ca un elementsusceptibil de a se forma §i de a juca un rol, poate nu tocmai a§a de mare pecat a vrut el §i 1-au Impins altii pe urma, caci cred Ca a beneficiat de o su-pra-evaluare a capacitatii sale reale. La randul sau imi manifesta §i dansulo sincere §i, a§ putea cu toata modestia adauga, o admirativa prietenie.Cand actiunea Diamandy-Lupu a inceput, Iunian nu era la Iasi, se afla In-ca cu familia sa in Rusia, la Odesa sau la Cherson. A venit insa curand, che-mat daca nu ma in§el de catre Lupu. In primul moment a cam §ovait, §iin jurul persoanei lui s'a dat o adevarata lupta. Eu care socoteam Ca meri-ta toate sfortarile pentru a-1 mentine in randurile noastre, I-am rugat peBratianu sa aiba personal o explicatie cu el, rezultatul nu a prea corespunsinsa a§teptarilor mele, Iunian susceptibil §i hart agos a fost agresiv, iarBratianu mandru a luat-o de sus. Eram deci redus la singurele mele puteri,de mai multe on am cautat sa-1 opresc a ne parasi, dar simteam tot maimult Ca se incapataneaza §i ca darurile mele de convertire sunt neindes-tulatoare. In cele din urma imi aduc aminte ca ne-am plimbat impreunavreo cloud ceasuri pe strazile Ia§ului, pe dealurile de la Sft. Atanasie, pesub zidurile pensionului Humpel, el cautand sa ma convinga a el aredreptate, eu cautand sa-1 conving ca eu am dreptate. A fost ultima noas-tra intrevedere, dar cel putin ne-am despartit cu un sentiment de recipro-ca stima, la care din parte-mi se adauga §i un sentiment de melancolie §ide regret.

Indeosebi Marzescu §i cu mine am avut cateva zile de munca intense,de dimineata pans seara tarziu alergam ca sal paraliz5.m incercarile de re-crutare ai noilor apostoli ai democratiei. A trebuit sa vedem unul dupealtul pe toti prietenii, fiindca daca cativa erau vadit manati numai de in-terese §i ambitii personale, multi naivi erau sedu§i de formula reformelesunt insuficiente". $i unul §i altul am ragusit atunci pledand, explicand,conjurand, rezultatele au fost insa excelente, partidul a rezistat de laaceasta tentative de destramare. Afars de persoanele mai sus mentiona-te §i de alti cativa de mai putina insemnatate, nimeni nu a clatinat, totiau ramas credincio§i in jurul steagului purtat de Bratianu.

1 75

Mi-a fost insa dat cu acest prilej sa asist la scene care reprezentau toa-tal gama de la patetism pans la ridicol si, cine ar crede, pans la macabru.Ridicolul, fara indoiala, 1-a reprezentat sarmanul George Diamandy, zicsarmanul fiindca evident a avut Intotdeauna cusurul de-a fi teatral si, cumzice Francezul, poseur", dar desigur ca nu ar fi fost cazul atat de vadit inridicol, daca boala lui de inima nu ar fi determinat la el o stare de spiritabsolut si tipic patologica. Sub inraurirea acestei psihoze, Diamandy cu-prins de o criza de grandomanie acuta, se vedea prim ministru luptandmans in mans cu Kerenski si cu vechiul sau prieten Platonoff pentru tri-umful revolutiei mondiale. La el acasa erau mereu consfaturi, se elaborauprograme de partid si de guvern, se faceau liste ministeriale; in bluza lui delucrator rus perora si profetiza, iar Tilica Ioanid, ca sa se puie la diapazonumbla si el in cizme rosii si in bluza albastra. In plus, asistau la Intrunirilerevolutionarilor rusi, si cautau mereu sa is contact cu ei. Parca vad si acu-ma, intrand Intr'o zi la Diamandy, un fel de individ suspect cu o barbs se-mitica si cu ochelari, tipul clasic al revolutionarului rus, imbracat in uni-forma, despre care am aflat pe urma, prin indiscretii comise, ca era unuldin agentii de legatura dintre Sovietul de la Iasi si amicii lui Diamandy.

Tovarasia nu a durat mult, funded revolutionarii rusi din ce in ce maimult bolsevizati, erau oameni pozitivi si extrem de practici. Ei dispretuiaudin principiu toate partidele, deci intregul nostru personal politic, prin ur-mare, inainte de-a se compromite cu o formatiune politica romaneasca, eiau vrut sa stie precis cu cine au de-a face, din cine se compune, pe ce sereazema ea in cuprinsul tarii. Asa flind, a avut loc o Intrevedere decisivaIntre reprezentantul sovietului rusesc si Dr. Lupu ca exponent al grupuluiDiamandy. Acela nestiind decat ruseste si Lupu nepricepand nici un cu-vant rusesc, Stere a servit insa ca interpret si, astfel, am aflat cum s'au pe-trecut lucrurile, caci fireste Lupu s'a ferit sa se laude cu succesul diploma-ticei sale interventii. Inteadevar, iata cum a decurs intalnirea: Lupu a ce-rut Sovietului sa-i ajute pentru a rasturna pe Bratianu si a constitui unadevarat guvern democratic, singur in masura sa colaboreze efectiv cu no-ua democratic revolutionary ruseasca. Rusul flegmatic a raspuns ca princi-pial Sovietul ar fi dispus sa examineze aceasta propunere, dar ca ar vreain prealabil sa stie cu cine trateaza si in numele cui vorbeste Lupu. Acestas'a grabit sa spuie ca vorbeste in numele partidului muncii in treacat fiezis partidul muncii ca atare nu se constituise Inca Rusul a intrebat pedata ce anume este acest partid, caci nu a auzit Inca vorbindu-se de el. Lu-pu cu indrazneala a replicat ca este un nou partid constituit dupd izbuc-nirea revolutiei rusesti ca sa lucreze in cadrul mare telor ei principii.

Dar cati reprezentanti aveti in parlament?" a strecurat insidios Rusul.Aci Lupu si-a cam pierdut cumpatul si a bolborosit jenat: Mai multi, darvom avea si mai multi". Bine, bine", a urmat Rusul cu logica lui implaca-bild, dar daca partidul Dv. abia s'a constituit, cum aveti reprezentanti in

1 76

parlament, fiindca stiu ca de la declararea razboiului nu ati mai avut ale -geri in Romania". Lupu tot mai incurcat a trebuit, strans cu usa, sal mar-turiseasca ca el si amicii lui din partidul muncii erau pans ieri membri aipartidului national liberal si alesi deputati ca atare. Ah, inteleg", a excla-mat atunci Rusul ironic, ati fost reprezentantii si alesii reactiunii, ai boie-rimii oligarhice romane!" Situatia lui Lupu devenea tot mai penibila, darRusul nemilos continua. Ati putea sa-mi spuneti atunci pe cine va razi-mati acuma in Cara? Pe muncitori? Pe sateni?" Lupu crezand ca a gasit oporn% a de scapare, s'a repezit sa.-i spuie si pe unii si pe altii. Rusul insa a ce-rut premium, pe ce anume sindicate muncitoresti, pe ce organizatii t arane-

ti si, cand in fata raspunsurilor din ce in ce mai echivoce ale lui Lupu repre-zentantul Sovietului a vrut sa fie pus direct si personal in contact cu ex-ponentii acestor sindicate, acestor asociatii, Dr. Lupu n'a mai avut inco-tro, si a trebuit sa marturiseasca, ca doar de acuma incolo partidulmuncii isi propune abia sä organizeze proletariatul de la sate si de la orase.

Pricepand ca are in fata lui o injghebare inexistenta si ridicola Rusul azis: ,vad ca sunteti si Dv. tot niste simpli burjui..." si a plecat dispretui-tor si enervat ca pierdut vremea cu unul din numerosii oligarhi dinRomania.

Scena macabra a pricinuit-o moartea deputatului de la colegiul trei deArges, invatatorul Andrei Marinescu, care fusese viu solicitat de Lupu side Diamandy ca in calitatea sa de deputat taran sa adere la miscarea lor.Afland aceasta Vintila Bratianu, care era seful organizatiei de Arges, achemat pe Andrei Marinescu si, dupa explicatia ce a urmat a ramas con-vins ca tot ce se spusese pe socoteala lui era inexact si Ca putea conta fararezerve pe intregul sau devotament fata de partid. In rastimp bietul Ma-rinescu s'a imbolnavit de tifos exantematic, a murit si, impreuna cu Vinti-15. Bratianu m'am dus la inmormantarea lui. $i aici spre uimirea noastraam asistat la o adevarata lupta in jurul acestui cadavru, pe care fiecare itrevendica. Abia isi ispravise Vintila Bratianu discursul, ca Trancu-Iasi vor-beste si el dand impresia ca defunctul era adeptul lor. Cum s'a pus apoicortegiul in miscare pe strada Toma Cozma, imediat Lupu, lunian, Maco-vei de la Severin, Mihai Carp, inconjurau cu aere lugubre sicriul, ca si cumar fi vrut sa acapareze mortul si sa afirme bine cum ca era al lor si numaial lor.

Vintila Bratianu era indignat, considerand atitudinea celor din parti-dul muncii ca o adevarata profanare a memoriei lui Andrei Marinescu, fi-indca nu se indoia de sinceritatea lui. Eu marturisesc Ca eram mai sceptic,nu cred Ca dansul ne tradase, sunt chiar convis ca daca ar fi trait nu ne-arfi parasit, dar probabil ca solicitat mai hotarit de Diamandy si de Lupunu a avut curajul de veacuri sa se tot strecoare, le-a dat un raspuns in doiperi, pe care acestia 1-au interpretat cu o bunavointa ce be conveneadrept o adeziune formals.

177

Sus in deal la Eternitatea scena macabra a luat sfarsit si valul uitariis'a intins repede si definitiv asupra convingerilor bietului Andrei Marines-cu, care &Va in fata cu moartea trebuie sa se fi gandit mult mai mult Iacasuta lui albs de la Prunda si la familia lui lasata in teritoriul ocupat, de-cat la zbuciumul politic din Iasii refugiului si al ucigatoarelor epidemii.

In tot acest timp insa revolutionarii rusi prinsesera curaj. Fie din in-demnul Sovietelor de la Petrograd, fie impinsi de Rakowski pe care it eli-berasera, cine stie poate chiar int5ra tat i de uncle ctittestii ale lui Diamandysi Lupu care vizibil isi pierdusera capul, ei s'au gandit ca poate momentular fi prielnic sa pund mana pe Rege si sa-1 detroneze.

Ducandu-ma cateva zile inainte de Sf. Gheorghe, adica la 23 Aprilie,sa vad pe Iorga la redactia Neamului Romanesc" care era in stradela dinfata Bisericii Banu, 1-am gasit pe acesta foarte agitat. Tocmai iesea de la elun Roman basarabean, care facea parte din Sovietul trupelor rusesti de laIasi si care, intro consfatuire mai intima afland de acest plan, venise ma-nat de un sentiment de bun Roman sa-1 denunte lui Iorga, care parea foar-te mirat ca not guvernul nu stim nimic, de aceea a prevenit imediat Palatul,daca nu ma inset s'a dus chiar personal Ia Rege. Eu fireste am vestit indatape colegii mei, Vintila Bratianu a luat contact cu Marele Cartier, am pre-venit telegrafic pe Bratianu la Petrograd si am hotarit, intai, ca Regele subpretext de inspectie sa plece pentru cateva zile la Bacau unde era cartierullui Averescu, asa incat fat a de toate trupele rusesti aflatoare in Moldovasa apard ca Suveranul este in mijlocul si sub protect ia armatei romane. Inal doilea rand, ca Vintila Bratianu in calitatea sa de Ministru de Razboi alRomaniei sa adreseze impreund cu Generalul Serbaceff un ordin de zi cd-tre trupele tor. $i, in al treilea rand, am constatat cu acest prilej si nufara oarecare surprindere ca erau in capitala Moldovei foarte puiinisoldati romani.

Regele a plecat prin urmare publicand insa inainte un inalt ordin de zicatre intreaga ostire, prin care reinoia fagaduiala sa de Ia Racaciuni in pri-vinla infaptuirii reformelor. lath' pasagiul: Sa. praznuim (de Sf. Gheorghe)cu to iii cu inima smerita, dar si cu hotarire nestramutata de a invinge zi-ua in care sute de ani s'au facut de vrednicii inaintasi rugaciuni pentru cavitejia dreapta sa biruiasca".

Eu ca unul care ma gasesc in Scaunul de Domnie al Aceluia (Stefancel Mare) voi fi cel dintai care sä fac rugaciuni pentru izbavirea Tarii.

In acelasi timp, urmand pilda lui Stefan Voda cel bland si milostiv,intaresc inch' odata fagaduiala Mea ca Rege ca, precum dupa biruinteleLui se intindea praznic pentru viteji si ei erau ridicati la randul fruntasilor,astfel, dupd izbanda pe care o asteptam, se va realiza pentru voi legiuitastapanire asupra ogoarelor castigate cu sangele vostru, si prin vot obstescyeti lua o parte activa la alcatuirea Romaniei Noi si mai mai pe care ovom infaptui-o impreuna".

176

Din citirea insa§i a acestui ordin de zi se vede lamurit a nu este stilulRegelui, ci al lui Iorga, a carui inspira ;ie fusese; inteadevar, sub impresiacelor ce i se comunicasera de intrunirile secrete ale Sovietului, dansul setemea ca nu cumva ideile revolutionare sa nu patrunda in randurile o§tiriinoastre, socotind in consecin ;a indispensabil ca Regele sa aminteasca re-formele §i printr'o noua declara ;iune solemna sa garanteze o§ta§ilor inde-plinirea lor.

Regele intai a ezitat, dar pe urma a cedat §i 1-a lasat chiar pe Iorga saii redacteze textul ordinului de zi. Pe acest episod incidental §i de amanunt,Iorga s'a bazat pe urma ca sa sustind ani de-a randul ca reformele se dato-resc §i staruintelor sale pe Tanga dansul. Cand ma gandesc ca prietenii mainvinuiau cand ma indignam impotriva Marelui nostru Istoric" la Camerain fata unor atat de sfruntate neadevaruri §i rastalmaciri istorice.

Serbaceff §i Vintila Bratianu au dat §i ei, cel dintai un apel catre sol-datii ru§i, cel de-al doilea un ordin de zi catre armata noastra. *i unul §ialtul au luat drept punct de plecare faptul ca la 18 Aprilie trupele ruse§tidin Ia§i eliberasera pe Dr. Rakowsky §i ca un membru din Soviet %inusecu acest prilej in Piata Unirii un discurs prin care indemnase pe tovara§iisai la rasturnarea regimului de guvernamant din Romania, fapt asupra c5.-ruia voi reveni mai departe cu toate amanuntele. Plecand de aci Serbaceff ainvitat pe soldatii ru§i sa nu se mai amestece in treburile interne ale unuialiat care lupta alaturi de Rusia pentru o cauza comund §i care §i-a inde-plinit cu bravura §i cu sinceritate indatoririle de aliat §i a aratat cum ase-menea manopere nu pot sluji decat inamicului §i, prin urmare, se datorauunor tradatori ai libertatilor dobandite §i ai patriei ruse§ti.

Vintila Bratianu a dezmin ;it zvonul care se pusese in circula ;ie ca. Ru-sia urea sä incheie o pace separata cu Puterile Centrale, 1-a denuniat ca oopera a agentilor provocatori ai Germaniei §i a terminat printr'un apel launirea noastra cu Aliatii §i la lupta impotriva celor care cautau sa distrugaaceasta solidaritate.

Dar desigur Ca acestea ar fi ramas simple manifestatiuni platonicedaca la 26 Aprilie cu muzica, tobe §i trompete regimentul 9 Vanatori,cu 25 de mitraliere bine scoase in evidenta, nu §i-ar fi facut intrarea incapitala Moldovei §i nu ar fi parcurs ostentativ strazile principale. Erampe Strada Lapu§neanu pe langa Tufli cand voio§ii no§trii vanatori audefilat, aveau o infati§are minunata, nu imi venea sa cred ca este armatape care cu cateva luni inainte o vazusem zdrentaroasa, istovita §i distru-sa. Era o revelatoare rena§tere, care mi-a umplut mie §i intregului Ia§isufletul de bucurie, de speran %a §i de mandrie.

Revolu ;ionarii dela Soviet au in %eles ca nu mai este de gluma §iincetul cu incetul, pe nesim %ite au cam plecat din Ia§i, care vadit numai era un centru prielnic pentru uneltirile §i conspiratiile Tor.

i astfel, dintr'o zi intr'alta, ordinea a fost temeinic §i definitiv res-

179

tabilifa, ceea ce nu a impiedecat insa ziarele Puterilor Centrale sa afirme c.a.Regele fusese detronat, ca guvernul fugise si tot felul de alte stiri senzati-onale de acest soiu.

In sfarsit, pentru a completa tabloul trebuie sa adaog ca in mijloculacestei invalmaseli, Diamandy, Lupu si noii for acoli%i s'au mai facut vi-novati de o isprava, au cautat sa fac5. un fel de tranzactie cu Sovietele, sale garanteze Ca prefaceri maxi, prefaceri democratice se vor petrece in Ro-mania si ca, in schimb ele sa renunte a mai incerca o miscare revolutiona-ry impotriva formei de guvernamant de la noi. Fapt este ca intr'o sears,nu stiu daca nu era chiar in ajunul Sft. Gheorghe, pe cand pranzeam cu aimei, m'am pomenit cu Lupu. Am iesit afara si pe scara casei lui CosticaPraja foarte congestionat si agitat, mi-a insirat o intreaga poveste incalcitadin care nu am inteles nimic si mi-a citit un fel de motiune pe care el voiasa o supuna amicilor sai, sau ei O. o impund celor de la Soviete, din care re-zulta cam ceea ce am relatat mai sus.

I-am spus ca guvernul este in curent cu cele ce se uneltesc, ca a si luatsi ca va lua masurile cuvenite, iar in amintirea vechii noastre prietenii i-amatras atentia ca momentele sunt prea maxi si prea grave pentru ca sa intre-prindem noi Romanii acuma lupte si sa dam spectacolul unor disensiuniinteme. A parut convins si, din patriotism, inclinat spre o impacare si odestindere a doua zi insa Diamandy, el Iunian si ceilalti s'au constituitoficial intr'un nou partid partidul muncii.

Am aflat pe urma ce se petrecuse. Diamandy, Lupu et Co. s'au speriatin cele din urma, fiindca au simtit a revolutionarii rusi daca fac o lovitu-ra nu o fac in favoarea lor, ci in favoarea vreunui Rokowsky oarecare si,atunci, au trimis pe Lupu, ca prin mine sa preyina guvernul, asa incat maitarziu sa poata spune cum dealtminteri Lupu nu se sfieste sa o spuna decite on poste ca au avut o atitudine patriotica.

Adevarul este si ramane insa cu totul altul. In toata aceasta perioadaLupu si amicii sai cu avut o atitudine, care va ramane pururea in viata foro paging rusinoasa, caci din simple consideratiuni de ambitiune si de va-nitate personals nu s'au dat in laturi de la actiuni de neiertat in vremurigrele. Daca nu s'ar fi izbit de hotarirea noastra si de bunul simt firesc alpoporului nostru, an fi putut, in vinovata for inconstienta, sa provoace ocatastrofa ca aceea in care s'a prabusit Rusia.

Din acea clips insa partidul muncii a parasit sferele inalte ale frater-nizarii cu revolutia ruseasca si s'a mentinut pe terenul mai prozaic al lup-telor interne, al unor lupte violente de partid. Dar si aceasta era cel putinde prisos, cand in fata noastra colosul rusesc se destrama si amenint a säne zdrobeasca si pe noi in prabusirea lui.

180

DISCURSUL REGELUI PE FRONT MIERCURI 22 MARTIE 1917

Ostasi, cu inima plind de nadejde va salut azi pe voi, osta,si din armataII-a care de mai multe luni ati opus o rezistentd nebiruitd tuturor incera-rilor vrdjmafilor de a rupe liniile noastre. Voi stag aid la un post de onoa-re pdzitori neobositi ai hotarului Tariff, expuci la atacurile unui vrajmaccare in trufia lui crede ca toff trebuie sd se inchine lui, ca toate drumurile,toate u,sile sunt deschise lacomiei sale de stdpdnire, grin vitejia voastrcibarbateascd l-ati invii tat sci priceapd pe aci nu se trece".

Am venit azi intre voi sd va aduc prinosul meu de recunoftintci pentrumodul cum v'aji luptat pcind acuma impart acelor care s'au distinsindeosebi, rdspatile lor, dar multumirea mea vd imbrdtiFeazd pe voi toJicare v'ati condus ca nicte ostasi vrednici de dragostea ce Tara viz' poarta ,side la care Tara ,si Regele vostru mai afteaptcl multe fapte eroice.

Dincolo de jinuturile bogate dar pustiite acuma stau fratii noftri su-ferd sub jugul nemilos al unui vriijmay care lard crutare a cotropit o mareparte a iubitei noastre Tdri care suge pcind la cea din urmci picaturd deviata- a unei populajii chinuite batjocorite in cele mai sfinte sentimenteale ei. Acolo zic sub parinele sfinfite de sdngele for miff de viteji care fi-audat via fa pentru mdrirea patriei, ei to pi va cheamd, ei to ti afteaptcl de lavoi sa goniti din pdmcintul romdnesc armatele vrajmaie, sa infigepi drape-lele voastre victorioase iariffi in pilmlintul strdmo§.esc.

Va mai asteapta lupte grele, did drumul este lung, dar cu ajutorul luiDumnezeu Il yeti strd bate ca biruitori.

Voud fluor de tiirani care ati apdrat cu bratul vostru pdmcintul undev'afi nciscut, unde ati crescut, vd spun Eu, Regele vostru ca pe ldnga rcis-plata cea mare a izbdndei care vd asigurd fiecdruia recunoginta neamuluinostru intreg, ati cdstigat totodatii dreptul a stclpani intr'o masurd mailargo pilmcintul pe care via ti luptat. Eu Regele vostru voi fi intdiul a dapada. Vi se va da fi o largo participare la treburile statului. Ardtati scum-

mei ostasi demni de incredere ce Tara ,si Regele vostru pun in voi ,sica pcind acuma datoria voastrd cu sfintenie.

Sd trdiascd scumpa noastrii Tara' ,si viteaza ei armata, nadejdea,si fala elf

181

sdsi

si

sisi

p11

CAPITOL UL TREIZECI .' I CINCI

1917BOLEVISMUL SE INTINDEVOTAREA REFORMELOR

Inteadevar nu era ceasul certurilor interne, cad nourii din ce in ce maiintunecosi se adunau din nou pe orizontul nostru politic.

De asta data pericolul nu venea atat de pe front, cat din Rusia.Iluziile starnite de izbucnirea revolutiei dispareau una Cate una. In loc

ca noua stare de lucruri din Rusia sä indrituiasca precum se nadajduisecredinta ca acuma razboiul va fi continuat cu toata hotarirea, eveni-

mentele se desfasurau in asa fel, incat lumea incepea sa se intrebe dacaRusia va mai continua sau nu lupta. Intrebarea aceasta era cu atat mai in-dreptatita cu cat procesul de dezagregare al frontului rusesc se dezvoltacu o stranie si foarte ingrijoratoare repeziciune. Ne puteam prin not insineconvinge de el, fiindca se desfasura sub ochii nostri la Iasi, ca si in tot cu-prinsul Moldovei.

Intai, de cand cu faimosul prikas No. 2, disciplina disparuse cu desa-varsire, ofiterii nu se sfiau sa declare pretutindeni ca nu mai sunt stapanipe trupele lor. In al doilea rand, pe langal toate unitatile se formasera so-viete care ceasuri intregi si zile intregi discutau cele mai inchipuite si celemai absurde chestii.

Cazul citat de Robert de Flers intr'unul din articolele lui nu este inven-tia unui umorist: sovietul care dupa o lungs deliberare a dat drumul unuizagaz si a secat o balta, fiindca intr'un regim democratic pestii au si eidreptul la libertate.

In al doilea rand, in aceste soviete elementele moderate erau tot maimult majorate de elementele extremiste care lucrau din indemnul direct allui Lenin si nu se multumeau sa ceara democratizarea armatei Rusiei revo-lutionare, ci pacea imediata, pacea fara anexiuni si fara indemnizari.

Aceasta formula simplista corespundea de minune starii sufletesti asoldatilor rusi si, ca atare, prindea cu repeziciune si destrama sistematic.Intr'una veneau, plecau fel de fel de delegatii, era o forfoteala vesnica side neinchipuit, to mirai ca frontul transformat intr'o urias a §i permanents

182

intrunire publics mai exists si mai constituia un obstacol in calea inamicului.Cand ne-am putut da bine seama de starea de descompunere a armatei

rusesti sub actiunea de propaganda a bolsevicilor a fost la 18 Aprilie. Zivaaceasta corespunzand cu data de 1 Mai stil nou, armata Rusiei revolutio-flare a transformat-o in marea sarbatoare a proletariatului $i a soldatilorrusi. In consecint a pretutindeni mitinguri, discursuri incendiare pe mul-te parti ale frontului, sub motiv de solidaritate internationals $i de paci-fism, fraternizare pe fat a cu trupele dusmane.

Parca vad astazi aspectul lor, de dimineata pans seara cami-oane, automobile cu steaguri rosii circuland in toate directiunile, incarca-te cu soldati care vociferau chiuiau. In sfarsit dupa o mare intrunire, unimens cortegiu cu drapele cu Marseillesa, cu Internationala dreptculme manifestatii pe Piata Unirii cu discursuri rostite de pe treptele sta-tuii lui Cuza, in care se cereau nici mai mult nici mai putin, precum amaratat-o, decat inlocuirea formei de guvernamant din Romania. Toti sol-datii rusi purtau cocarde aveau atitudini agresive priviri batjoco-ritoare. Vadit situatia era grava.

Dar aceasta zi de 18 Aprilie 1 Mai.a avut pentru noi o deosebita gra-vitate si dintr'un alt punct de vedere. Inteadevar, cu prilejul manifestatieide la 1 Mai, trupele rusesti aflatoare la Iasi au eliberat pe Dr. Rakowski siacesta, odata in Rusia, a devenit nu numai unul din principalii colaboratoriai lui Lenin si ai lui Trotski, dar ne-a urmarit ani de zile cu o salbatica ura,contribuind astfel in mod hotaritor la deosebita dusmanie pe care RusiaSovietica a aratat-o Romaniei si la toate dificulta tile in privinta Basarabiei,de pe urma carora suferim azi. Ceea ce este mai trist si mai regretabil,este ca aceasta eliberare se putea evita, numai noi suntem vinovati cal a avutloc. De altfel iata cum s'au petrecut lucrurile. In dimineata de 18 Aprilielucram la mine acasa in strada Pacurari, cand Marzescu ma cheama la te-lefon. Tu stii in ce zi suntem azi?" imi zice el. Nu", ii raspund eu. Ia ui-ta-te in calendar si vino imediat la mine, caci nu iti pot spune mai mult latelefon..." Consult calendarul marturisesc cal nu am inteles imediat des-pre ce putea fi vorba, caci nu am observat ca. 18 Aprilie coincide cu 1 Maistil nou.

Sosind la Marzescu, el imi spune ca fiind 1 Mai si soldatii rusi proiec-tand sa faca o mare manifestare, i-a venit in gand ca poate vor profita deacest prilej ca sa elibereze pe Rakowski. Cum", zis eu, pe Rakowski?"Dar to ca Rakowski este aci la Iasi intr'o casa din cartierul Serarieifoarte slab pazit".

Nu stiam nimic, it credeam la Vaslui unde fusese trimis cand au inceputevacuarile din Moldova, nimeni nu imi spusese ca flind sau prefacandu-seca este bolnav, autoritatile noastre intotdeauna ingaduitoare pans la usu-rint a, autorizasera transferarea lui la Iasi, spre a se putea folosi de maibune ingrijiri medicale. Imediat insa teama lui Marzescu mi s'a parut jus-

183

§i

§i §i

§iro§ii, §i,

rosii, §i

§i

§i

§tii §i

tificata, am chemat pe Corbescu care era prefectul poli %iei §i in a caruipaza Rakowski se afla. I-am cerut sä ia imediat masuri serioase de paza §isä villa la consiliul de mini§tri la Costinescu acasa, pentru ca impreuna cucolegii no§tri §i in special cu Alecu Constantinescu, Ministrul de Interne §icu Vinti15. Bratianu, Ministrul de Razboi, sa vedem unde trebuie pe viitordeportat, in imprejurarile actuale vadit nemaiputand fi men ;inut o clipsmai mult in Ia0. Corbescu a plecat, noi convin§i fiind ca va lua imediatmasuri serioase de paza §i, in a5teptarea consiliului, am discutat diferiteleeventualitati §i solutiuni plimbandu-ne in gradina de la Copou, unde amdat de Mihai Carp §i a avut loc cu el scena mai sus relatata.

La consiliu colegii au felicitat pe Marzescu pentru fericita sa inspiratie*i au ordonat lui Corbescu ca imediat sä ridice pe Dr. Rakowski, sa -1 urceinteun automobil §i, sub paza cea mai stricta, sä-1 duca la 30-40 de kmde Ia§i, inteun sat oarecare, ramanand ca sa-i fixam ulterior domiciliulinteun targu§or din nordul Moldovei ca Herta sau Darabani. Ne-am des-partit la sfar§itul consiliului lini§titi §i multumiti ca de pe urma intam-platoarei reflexii a lui Marzescu am putut evita un fapt, ale carui consecin-;e erau sa fie pe cat de daunatoare, pe atat de grave.

Care nu mi-a fost insa uimirea cand la 6 seara am aflat nu numai caCorbesu nu expediase pe Rakowski, dar ca delegatii sovietelor it eliberase-ra, ca dansul sfidator participase la manifesta ;ia Ru§ilor §i ca, daca numa in§el, vorbise chiar de pe treptele statuii lui Cuza, bineinteles insultandRomania §i amenintand oligarhia romans. Cercetand cele ce s'au intam-plat, am constatat ca amicul Corbescu abia dupa consiliu se hotarise sa iamasurile care era dator sal le ia indata dupa prima noastra intrevedere dela Marzescu, iar dupa consiliu, in loc sa nu piarda nici un moment §i saexecute in persoana ordinele primite in chip atat de formal Si de urgent,taraganise §i sfar§ise prin a trimite un inspector de poli ;ie. Pand sa sepund §i acesta in mi§care, Rakowski fusese rapit de tovard§ii ru§i, gardacare it pazea neputand tine piept unui grup mai numeros Si mai hotarit.

Eram cu totii, cu drept cuvant, nu numai extrem de plictisi ;i, dar fu-rio§i pe Corbescu a carui atitudine nu se putea scuza, a trebuit toata vecheaprietenie ce ne unea de ani de zile §i tot devotamentul ce it avea pentruBratianu, al carui colaborator intim fusese, pentru ca sa nu-1 destituim.Din acel moment insa, vrand-nevrand, Corbescu nu a mai reprezentat pen-tru nici unul dintre noi ceea ce reprezentase pand atunci: it considerasemun element de viitor, acuma tot creditul sau era pierdut.

Dar situatia era ingrijoratoare nu numai pe frontul rusesc, ci §i la Pe-trograd. Bratianu plecat acolo la 17 Aprilie s'a intors la 3 Mai §i ceea cene-a povestit nu era de natura sa ne asigure §i sa ne lini§teasca. Daca pefront nu mai era armata, se poate spune ca la Petrograd nu mai era guvern,capitala Rusiei fiind in plina dezordine, trupe a§a zise pacifiste manifestaupe strazi §i huiduiau guvernul. Pretutindeni in pietele publice se ;ineau

184

mari in truniri bol§evice, Lenin instalat in palatul faimoasei dansatoare Kze-pnskata, fosta prietena a lui Nicolae II, vorbea necontenit multimii dinbalcon §i cu o maestrie neintrecuta, cu o voint a bine determinate, condu-cea intreaga actiune de destramare a armatei §i societatii burgheze. Pe catLenin era de hotarit, pe atat guvernul provizoriu era de nelamurit §i prinurmare de neputincios. Principele Lwoff era cu desavar§ire inexistent, Mi-liukoff §i Gutschowerau in plina confuzie qi dadeau impresia unor oamenipe care evenimentele ii cople§esc. Iar Kerenski, idolul multimii, obiectulunei adevarate psichoze populare, era imbatat de neinchipuita sa populari-tate §i, in loc sa puns mina pe franele puterii §i sa guverneze perora, pero-ra, tot perora §i cu o puerile naivitate i§i inchipuia ca frazeologia lui stear-pa va putea inlocui acliunea de guvern, sau paraliza sfortarile lamurite §imetodic urmarite ale minoritatii bol§evice.

Bratianu s'ar fi reintors cu totul deprimat, dace din convorbirile avutecu membrii guvernului §i cu comandamentul rusesc nu ar fi obtinut asigu-rarea formals ca razboiul va fi continuat, ca ni se vor restitui proviziunilepe care le imprumutasem armatelor ruse§ti in decursul iernii, ca se va grabitrimiterea §i transmiterea materialului de razboi §i, mai cu seams, ca se vaintreprinde peste doua luni alaturi de noi ofensiva pe linia Foc§ani-Galati,pe care o proiectaseram in vederea eliberarii teritoriului ocupat. Fireqte cadupe cele ce vazuse la Petrograd, Bratianu era departe de a fi sigur ca Ru-§ii vor fi in stare sa realizeze aceste bune §i frumoase intentii. Dar dorintalui de-a le vedea realizandu-se era atat de mare, inc5.t, fare voie, it indem-na sa uite ca ra %iunea §i logica ii aratau mereu cat de putin probabile potfi asemenea ipoteze, fat a de desfa§urarea pe care o luau evenimentele.

Altfel primirea pe care guvernul provizoriu a facut-o lui Bratianu eranu numai cordials, dar adevarat regeasca. Fusese intampinat la gars cumuzica §i cu garde de onoare, atat el cat §i insotitorii lui adica Genera-lul Prezan, Dinu Bratianu, Colonelul Antonescu, Colonelul Popescu de laintendenta §i Aurel Vasiliu fiind gazduiti la Palatul de lama in aparta-mentele imperiale. (Generalul Prezan dormise in insu§i patul Ecaterinei II).Mai multe regimente cu ofiterii for in frunte au venit sa aclame pe PrimulMinistru al Romaniei, moravuri noi din vremuri revolu %ionare §i totdeoda-ta o parte din garnizoana a defilat in fata. lui Bratianu.

La Petrograd Bratianu se intalnise cu Albert Thomas, care fusese dele-gat impreuna cu o serie de prieteni sociali§ti pentru ca, prin legaturile cele aveau cu revolu %ionarii ru§i, sa ii determine sa continue neaparat luptapans la capat. Albert Thomas insa era de un optimism care nu putea pro-voca decat surasul unui spirit pozitiv ca acela al lui Bratianu. Corpul di-plomatic din Petrograd, in schimb, era foarte ingrijorat, a§a incat, in ulti-ma analiza, ve§tile pe care Bratianu ni le adusese, concluzia practice a ca.-latoriei sale, era ca in cel mai bun caz situa ;ia politica din interiorul Rusi-ei trebuie sa ne inspire o deosebita. atencie Si o reala. nelini§te.

185

In acest rastimp de crescande ingrijorari, cloud evenimente au interve-nit totu§i care au ridicat mult moralul tuturora. Primul a fost defilarea inziva de 10 Mai pe platoul de la Sorogari de langa Ia§i, al doilea vizita lamijlocul lui Mai a lui Albert Thomas. Serbarea de la 10 Mai a fost inteade-var inalt atoare §i nu cred ca vreunul din cei ce au luat parte la ea sa o poa-a uita. A fost prima oars dupa retragere §i dupa groaznica iarna de mize-rii §i de epidemii, cand ne-am putut da seama ca armata noastra reinviase§i ca reinviase mai frumoasa §i mai mandra decat fusese vreodata.

Marturisesc ca a fost o imbucuratoare, o invioratoare surprindere pen-tru noi toti. Vazusem ce e drept reg. 9 Van5.tori, cand strabatuse Ia§ulvoios §i chipe§, dar nu ne inchipuiam ca o armata atat de greu incercatas'a putut reface a§a repede ca din pove§ti. Obi§nuiIi luni de-a randul satot auzim despre suferintele indurate de ea, de§i §tiam ce temeinica operade reorganizare se facuse, mintea noastra nu putea concepe ceea ce ne eradat sa vedem acuma. De aceea entuziasmul nostru pe platoul de la Soro-gari a fost de nedescris. Dealtminterea spectacolul a §i fost mi§cator. Ser-barea nu s'a marginit numai la traditionala defilare din vremurile de pace,caci dupa un serviciu divin Regele intai, Berthelot pe urma, au decorat cutoate onorurile cuvenite drapelele §i ofiterii. Pe urma au avut loc defilarea,exercilii de gimnastica, corurile tuturor regimentelor sub conducerea luiCastaldi au cantat La Arme" §i un mic cerceta§, fiul unui prieten al nos-tru din Draga§ani, Nicolaescu, a declamat versuri patriotice cu un surprin-zator talent §i cu o §i mai surprinzatoare indrazneala.

Mortun intr'un moment de teatrala expansiune §i-a luat ceasul de ourdin buzunar §i l-a daruit lui Castaldi recunoscator §i uluit, apoi in goanaunor automobile ce se succedau intr'un val de praf, sub un minunat cer deprimavara, ne-am reintors la Iasi stapaniti de o adevarata exaltatiune pa-triotica, para.' razbunati prin sperantele pe care spectacolul de la Sorogarile trezise in sufletele noastre de toate nenorocirile ce de atatea luni se na-pustisera peste noi.

Vizita lui Albert Thomas a fost un admirabil prilej pentru o stralucitamanifestatie de fraternitate franco-romans. Bineinteles am facut soluluiFranlei ce ne inconjurase in mijlocul restri§tilor noastre de atata dragoste,protocolara primire ce se cuvenea. Audienta regalia, vizite, intrevederi cor-diale, dejunuri intime, banchete, modeste banchete oficiale, inspectii pefront cu Vintila Bratianu §i cu Generalul Berthelot §i, ca apoteoza, o §e-dint a solernna a celor cloud corpuri legiuitoare cu discursuri din partea luiBratianu in numele guvernului, a lui Porumbaru in numele Senatului, allui Mortun in numele ora§ului Ia§i §i, bineinteles, al lui Albert Thomas.Discursul sau era a§teptat de toti amatorii de elocinta cu o vie nerabdare,dar a fost deziluzie, mai mult declamatie demagogica decat oratorie, cuun debit banal §i o forma literara mediocra. Eu personal insa nu am fostsurprins, fiindca §tram ca. Albert Thomas nu este unul din oratorii de sea-ma ai Franlei.

186

Fam

ilia

rega

les

fi g

uver

nul l

a 10

Mai

191

7 le

ingd

Iaf

i

rr

II

4

r

41.0;

I"I

1.:*-41117 L-01er.

A 4 ...] at.,

i / ( I ,t' Wel

.

.I g

IL_ -s

ti

c.

4:3

Dar incontestabil ca aceasta vizita a dat cele mai bune rezultate. Cal-da prietenie pe care dansul ne-a manifestat-o, cuvintele de simpatie §i deimbarbatare pe care ni le-a adus din partea Frantei, ne-au alinat durerile §ine-au ridicat puternic moralul. Iar inalta con§tiinta patriotica §i splendidarena§tere a armatei noastre au facut lui Albert Thomas o atat de profundaimpresie, incat a contribuit mult la intarirea simpatiilor Frantei fats denot §i totdeodata, ne-au asigurat din partea lui o prietenie care nu s'a des-mintit niciodata §i care ne-a fost de mare folos in multe imprejurari intimpul, ca §i dupa razboi. Mortun provocase surasuri unanime cand in §e-dinta solemna a Parlamentului i§i Incepuse discursul cu proverbul francez:a queleque chose malheur est bon". Totu§i avea dreptate. Suferintelenoastre ne-au creat nu numai netagaduite drepturi pentru ceasul cel mareal socotelilor in jurul mesei verzi, dar ne-au asigurat §i cateva prieteniice, este drept, scump platite care constituie un stralucit §i mi§catoromagiu adus virtutilor §i minunatelor sfortari ale neamului nostru.

Yn acest rastimp lupta pentru infaptuirea reformelor continua cu febri-litate. La 6 Mai parlamentul a fost redeschis cu scopul de a alege comisiilece urmau sa pregateasca textele constitutionale, care trebuiau supuse deli-berarilor ambelor adunari.

Cu acest prilej nu s'au tinut decat doua §edinte, una Sambata 6 Mai§i alta Luni 8 Mai. Pana sa se voteze comisiile ne-a fost dat sa asistam lacateva §edinte cu adevarat penibile. De§i eram in mijlocul unui crancenrazboi cu un aliat a caror armate se destramau, de§i Bratianu Inca de ladeschiderea §edintei a adresat un calduros apel reprezentantilor natiuniiinvitandu-i la concordie in vederea marilor reforme ce urmau sa fie infap-tuite, partidul muncii a socotit ca acesta era momentul prielnic ca sa in-ceapa o campanie de violente parlamentare, care ar fi fost ridicole, dacanu ar fi fost profund odioase in imprejurari atat de tragice. Toti membriinoului partid s'au crezut datori sa defileze la tribuna, Diamandy, §eful"a citit programul partidului a carui raspandire cenzura o oprise §i a profi-tat de aceasta ca sa atace, ceea ce a determinat pe Bratinau sa ii raspundadispretuitor ca programul nu fusese cenzurat din cauza ideilor ce le con-tinea idei lipsite de interes ci din cauza gat arilor la lupta §i violenteinterne, Intr'un moment in care Romania are nevoie de lini§te pentru aputea tine piept du§manului. De fapt acest program era cu desavar§ire ba-nal, afara de cateva formule stereotipe ca administratie cinstita etc, con-tinea cunoscutele revendicatiuni ale lui Diamandy, Lupu et Co. privitoarela reforme, sau drepturi civile §i politice pentru femei.

Macovei, micul bogata§ de la Severin, metamorfozat subit Intr'un de-mocrat feroce §i un administrator pans la extaz al revolutiunei ruse§ti, acerut ca adunarea sa adreseze felicitarile §i urarile Romaniei Dumei dinPalatul Tauridei, de§i toata lumea §tia ca Mortun Indeplinise de mult a-ceasta protocolara formalitate.

187

Nunuca Protopopescu, crezand ca va face intrigi intre not si conserva-tori, a cerut sa i se comunice faimosul dosar Gunther, ceea ce a provocatpe Misu Cantacuzino, in calitatea sa de Ministru de Justitie, sa ii raspundaautorizat de intregul guvern, ca la timpul cuvenit se vor da toate sanctiuni-le, fiindca guvernul nu are nimic de ascuns si pe nimeni de acoperit.

Mihai Carp a cetit proiectul de reforme al partidului muncii cu atitu-dini provocatoare la tribund si cu mici indrazneli si necuviinte in culise.

I. RadulescuPutna si el un incorigibil rautacios, nestiind cu ce sä seilustreze, a interpelat guvernul asupra fugii in Iu lie trecut al lui Victor Filo,agentul de schimb care escrocase directia postelor.

TrancuIasi a denuntat cu patetism mizeriile Galati lor, atribuindu-lebineinteles guvernului iar nu razboiului si, in sfarsit, Lupu a atacat cu vio-lenta pe Marzescu, sub cuvantul ca taranii sent impiedicati sa.-si cultivepamanturile, si asa mai departe. Marzescu, care stia ca aceste afirmatiierau inexacte si prezentate tendentios, a ripostat cu energie, discutia a de-venit violenta si, in cele din urma, fiind pus in cauza si tatal Dr-ului Lupu,batranul preot de la Arsura din Falciu, totul a degenerat intr'o neplacutachestie personals intre amandoi. Fireste ca aceasta agitatie nu avea niciun rasunet in Cara care se gandea la nevoile ei si la soarta razboiului, nici-decum la zvarcolirile vinovate ale unor politicieni inconstienti de gravita-tea situatiei, dar nu este mai putin adevarat ca din punctul de vedere na-tional era dureros, foarte dureros, O. vezi oameni cu pretentii de condu-catori politici provocand agitatii parlamentare si zgandarind chestii ma-runte, intr'o clips and Romania avea nevoie de incordarea tuturor for-telor ei nationale pentru a infrunta una din cele mai hotaritoare crize dinintreaga ei dezvoltare istorica.

De aceea marturisesc Ca nu imi pot aduce aminte de acele sedinte side actiunea in genere a partidului muncii fara un simtamant de dezgustsi de rusine, ca in fata inamicului neamul meu a putut adauga un aseme-nea spectacol, la spectacolul indeajuns de intristator, pe care it prezentaucei ramasi in teritoriul ocupat. Aceasta pats putea lipsi in atmosfera atatde inaltatoare a Iasi lor din vremea razboiului. Daca nu ar fi fost acesteconsideratiuni, zvarcolirile partidului muncii ar fi fost nespus de interesan-te de urmarit.

Diamandy in costumul sau de tovaras rus era din ce in ce mai comic.Facea pe revolutionarul cu un program burghez si, desi nu se rezema penimic si pe nimeni, credea ca ne poate insela fiindca si-a schimbat costu-mul. Scapa din vedere sarmanul ca si costumul it trada, caci daca pur-ta cizme si o bluza de mujic, cizmele ii erau de lux si bluza de catifea, numai vorbesc de cravata la Val litre", ma prind ca venea direct de la unadin cele mai elegante pravalii de pe Bulevardele Parisului.

Trancu-Iasi era delicios prin jovialitatea si naivitatea iluziilor lui. Nu-nuca Protopopescu isi inchipuia sincer ca ne intimida cu atitudinile sale de

188

atlet amenintator (rolul mu§chilor in politica). Macovei §i Tilica Ioanid,juni milionari de la Severin, se trudeau in zadar prin agitatii fizice §i in-drazneli verbale sa ascunda mentalitatea for adanca inradacinata de fe-ciori de bani gata, pentru care politica era un sport §i partidul muncii unminunat prilej de intrigi distractive in monotonia de la Ia§i.

Cat despre Lupu, victims vadita a unei crize de ambitii nesocotite §ide megalomanie acuta, era mai mult de plans pentru cei ce it cunoscuserasub ipostaze mai demne de lauds. Nota de exageratie din intreaga sa ati-tudine, in care intra §i oarecare sincera naivitate, nu it scutea nici pe el deridicolul care invaluia toate manifestarile partidului muncii. Singur MihaiCarp in intransigenta sa fioroasa, in sectarismul sau de neofit al unei a§azise not credin%i, nu era ridicol ci sinistru §i merita o aten tie psihologicadaca nu o insemnatate politica.

Dupa doua §edinte pierdute in asemenea conditiuni comisiunile s'auales §i camerile au suspendat lucrarile for pads la terminarea lucrarilor a-cestor comisiuni. La Camera comisia era compusa din: Anastasiu A., BanuC., Bazilescu N., Be llu A., Bratianu C., Cantacuzino Matei, Dr. Costinescu,Danielopol G., Filotti Zamfir, Ghika I. Th., $tefan loan, Ionescu Quintus,N. Iorga, Dr. N. Lupu, Leonte Moldovan, N. Saveanu, $tefan $endrea, Al.Tataranu, Th. Vasiliu, G.D.Vasiliu, Iulian Vrabiescu, V. Lascu, Barbu De-lavrancea, AI.G. Radovici, Dr. Const. Angelescu, Nestor Cincu, Const. Ba-sarab-Brancoveanu, Luca Elefterescu, Bucur Spirescu, N. Cananau, Sebas-tian Moruzi, N. Titulescu, Victor Ionescu, Pascal Toncescu, Oromolu, Teo-dor Iamandi.

Iar la Senat: C. Alexiu, C. Argetoianu, Atanasiu Ion, Vladimir Athana-sovici, N. Botez, Pavlica Brata§anu, Paul Bujor, Stavri Bratianu, C. Canta-cuzino-Pa§canu, Panait Cantili, C. Cocia§u, Gr. Constantinescu, C. Costes-cu-Comaneanu, D. Dumitrescu, C.G. Dissescu, C.G. Dobrescu, Th. Capita -novici, N. Ena§escu,Gh. Ghi%escu, Ion C. Gradi§teanu, Dr. Toma Ionescu,Petre Missir, C. Nacu, I.G. Ple§ea, Em. Porumbaru, Gr. Procopiu, Leon Sa-chelarie, N.N. Saveanu, Dumitru Suculescu, Toma Trifonescu, D.V. Vasi-liu §i N. Xenopol.

Precum se vede in aceste comisii figurau mai cu seams mari proprietari,scopul lui Bratianu fiind sa solidarizeze cu reformele tocmai pe cei ce ur-mau sa fie mai mult atin§i de ele in interesele lor.

In sfar§it, in momentul in care in seara de 8 Mai s'a inchis aceasta se-siune de doua zile, s'a intamplat un incident violent intre Vintila Bratianu§i Lupu, incident care s'a terminat printr'un duel. Lupu extrem de enervatde conflictul pe care it avusese cu Marzescu, se apropie de Vintila Bratia-nu cand se ridicase §edinta §i ii cere sa certifice ca aluziile care se facuse-ra privitor la complica %iile sale cu Dr. Rakowski erau inexacte. Vintila Bra-tianu care §tia Ca Lupu §i amicii sai avusesera in aceasta chestie rolul anti-patriotic despre care am vorbit §i care, pe langa aceasta, mai era §i indignat

189

de atitudinea partidului muncii de doua zile de cand, uitand vremurile incare traiam, se juca de-a obstructia parlamentara, i-a raspuns: Nu ma in-treba ce cred eu, ca nu are sa ;i placa parerea mea". Yn loc sa tack Luputot mai aprins zice: Ba nu, spune, te somez sä spui daca esti un om cin-stit!". Atunci Vintila Bratianu, care in genere nu se prea sfia sa ascundaoamenilor felul sau de-a gandi, i-a zis fara inconjur: Parerea mea este cate por ;i ca un mi§el. Nu te mai recunosc, toata atitudinea voastra este pursi simplu miseleasca!" Evident ca dupa acest schimb de cuvinte Lupu si-aconstituit martori, anume pe Argetoianu §i Tilica Ioanid, ceea ce, fiezis in treacat, umplea de bucurie pe acesta din urma, cuprins de-o data deo nestapanita si indecenta ura impotriva lui Vintila Bratianu. Acesta a alesca martori pe Ferechide si pe George Vasescu de la Dorohoi, un vechi pri-eten de pe vremea anilor de studentime de la Paris. Ionel Bratianu ne-a co-municat in consiliul de ministri ca fratele sau i-a trimis demisia spre a fi li-ber sal se bats in duel, iar intalnirea a avut loc in dimineata zilei de 11 Maila via lui Kilimoglu de la Copou, dincolo de $coala Normala.

Eram foarte ingrijorat, fiindca stiam ca Vintila Bratianu era prost tra-gaci §i fiindca aflasem ca Lupu, inteo stare de surescitare bolnavicioas5.,era pornit pe exterminare. Ni se mai spusese ca Tilica Ioanid it intretineain aceasta stare de spirit si ca precum se obisnuieste in asemenea cazuri,fara chiar sa at ate, nici Argetoianu nu cauta sä domoleasca pornirile ne-norocite ale clientului sau.

Asa find, am pornit cu automobilul impreuna cu Marzescu inspre vialui Kilimoglu, ca sa aflam cele ce se petrec si ne-a fost dat sa trecem pringroaznice emotii, cad abia am sosit bineinteles ne plimbam pe un Iandin vecinatatea viei am auzit doua detunaturi de pistol. Asteptam decica cei doi adversari si martorii for sa iasa din vie, trec cinci minute, zeceminute, un sfert de ors, nimeni. Ne-am zis imediat ca o nenorocire trebuiesa se fi intamplat, altminteri era inexplicabil ca nimeni sä nu miste. Proba-bil, ne spuneam noi, unul din adversari e rant si stau toti cu doctorii injurul lui. Eram atat de ingrijorati, incat hotarisem cu Marzescu sa ne du-cem peste ei in via lui Kilimoglu, cand de-o data apare Lupu cu martoriilui, care ne striga ca nimeni nu a fost rant. Am rasuflat si ne-am intors cuVintila Bratianu direct la consiliul de ministri, dansul neincetand o clipsde a fi nepasator si calm, dar, ca si noi, era indurerat ca lucrurile ajunsese-rd pand aici cu un vechi prieten ca Lupu. Pe de alts parte, gasea ridicol sipenibil, totdeodata, Ca atunci cand solda%ii nostri se luptau cu inamiculsi stateau zi si noapte sub gloantele lor, in dosul frontului noi, oamenipolitici, sa ne batem in duel. Nu ar fi consimtit niciodata sa o faca, dacanu i s'ar fi spus de toti ca nu se poate sustrage de la cerintele asa-zisuluicod al onoarei". Avea insa, si noi toti cu el, un sentiment de adevaratarusine fats de cei care in aceeasi clips isi expuneau viata pentru aparareaidealului national.

190

Abia alese, cele doua comisii parlamentare s'au constituit §i au inceputsa lucreze. Comisia Camerei a ales pre§edinte pe Mortun Si raportor peGeorge Danielopol, iar comisia Senatului pre§edinte pe Mitropolitul Pimen§i raportor pe batranul Costescu Comanescu. In ambele comisii discutiileau fost vii, multi mai toti membrii au luat cuvantul §i §i-au expus ve-derile, Bratianu tinand ca discutia sa fie cat de larga. Eu marturisesc canu le-am urmat de aproape, m'am dus, sau mai exact am trecut, prin dife-ritele comisii, oprindu-ma cateva minute, mai mult ca sa constat unde auajuns dezbaterile, decat ca sa particip la ele.

Dealtminteri doua puternice consideratiuni determinau aceasta atitu-dine. In primul rand fusesem rugat de Bratianu sa nu iau parte activa ladiscutii, caci ma prezentam cu o indoita inferioritate: nu eram mare pro-prietar treceam printre elementele extremiste ale partidului. Nefiind ma-re proprietar ma puteam expune oricand la apostrofa vreunui latifundiar,iti este u§or D-tale, care nu ai mo§ii, sa vorbe§ti §i sa dispui de avutulnostru!" Fiind elementul extremist" speriam prin insa§i numele §i pre-zanta mea elementele moderate §i personal interesate.

Ori precum am aratat-o Bratianu Linea sa aduca tocmai aceste ele-mente sa consimta la infaptuirea exproprierii §i a votului obtesc. De aceeanumele meu nu apare oficial nicaieri in aceasta perioada.

In at doilea rand, cele ce se petreceau in comisiile parlamentare nu maprea interesau, fiindca §tiam ca in realitate reformele nu se elaborau acolo,ci aiurea. Inteadevar, hotaririle reale se luau in consiliul de mini§tri sau,mai bine zis, intr'un cerc restrans compus din Bratianu, Take Ionescu §iAlecu Constantinescu, la care participau direct Vintila Bratianu, Marzescu§i cu mine. Ceea ce se facea in comisie nu era decat reflexul acestor hot5.-riri, §i aici lupta a fost din nou apriga.

Propunerea tirbey, pe care Regele §i-o insu§ise in consiliul din Apri-lie, cazuse in desuetudine, pot zice, prin consimtamant mutual. Nu numaiTake Ionescu, dar §i prietenii lui, i§i dadusera repede seama ca era imposi-bil sa to scobori sub cifra de 2.000.000, §i ca cifrele tirbey erau artificiipe cari le spulberasera presiunea evenimentelor.

Discutiile in jurul constituirii senatului s'au cristalizat, fara prea multagreutate, in jurul formulei: Senatul se va compune din senatori de drept§i din senatori ale§i. Legea electorala va stabili modalita tile compuneriiSenatului inlauntrul acestui cadru".

Restul era mai mult chestie de redactie. In calitatea sa de jurist, AlecuConstantinescu a redactat de fapt cele mai multe texte §i, pe urma, le-a re-vazut cu Bratianu §i cu Take Ionescu, care ne aducea obsevatiile prieteni-lor sai politici. Din cand in cand, ca un ecou at neintelegerilor din lagarulconservator, mai aveam discutii in consiliul de mini§tri, dar asperitatile s'aunetezit relativ repede §i u§or, a5a incat eram cu totii indrituiti sa credemCa dificultatile au fost definitiv invinse.

191

si

De-o data, pe cand credeam totul ispravit, aflam insa ca au survenitnoi obiectiuni din partea lui Mi*u Cantacuzino. Nu ne dadeam seama ceputea sa fie, dansul evita insa sa mai vind la *edintele consiliului de mini*-tri dar, dupa. 2-3 zile, Take Ionescu apare foarte incurcat, ne marturi-se*te ca colegul de la justitie ameninta cu demisia *i nu vrea sa mai deaconsimtamantul sau reformelor proiectate.

Cerem fire*te explicatii lui Take Ionescu, care din ce in ce mai jenat,sfar*e*te prin a ne spune Ca atitudinea lui Misu Cantacuzino porne*te dinvoin %a lui de-a scapa de sub expropriere vastul domeniu de terenuri petro-lifere, pe care el Si fra %ii lui ii mo*tenisera de la raposatul lor parinte Na-babul G.Gr. Cantacuzino. Aceasta presiune exercitata in extremis *i dininterese exclusiv egoiste ne-a indignat adanc. Vintila Bratianu, cu firealui atat de cinstita, a reactionat violent Si a ameniniat ca va denunta opi-niei publice acest adevarat *antaj". De fapt Take Ionescu era tot atat deindignat ca noi, dar situa ;ia din partidul sau it silea sa menajeze peCantacuzino prin urmare, sa se faca vrand-nevrand fata de noi avocatulantipaticelor sale pretentiuni.

In randurile noastre domnea un astfel de spirit, incat la un momentdat ne-am gandit sa opunem un refuz categoric cererii lui Mi*u Cantacuzi-no, oricare ar fi consecin ;ele. Pe urma insa Bratianu ne-a convocat *i, cusange rece, am examinat problema sub toate fetele ei. La urma urmei dile-ma era simpla: sa primim propunerea, cautand sa mai reducem ceva dinproportiile ei, sau sa refuzam, dar cu riscul de-a vedea reformele amanate,sau chiar respinse. Intre aceste doua alternative ni s'a parut mai cuminte,mai politic, sa admitem oricat ne-ar fi durut oricat ne-ar fi revoltatprima solutie. Am intrat deci in tratative prin Take Ionescu cu Mi*u Can-tacuzino, ca sa vedem cum putem da o forma mai acceptabila introduceriiin Constitutie a unei dispozitiuni cu caracter atat de vadit personal.

Dansul, simtindu-se la stramtoare, era de-o intransigenta crescandauneori chiar, aroganta. astfel au inceput ni*te tocmeli dezgustatoare, depe urma carora tot ce am putut zmulge hraparetului mo*tenitor al multi-milionarului Nabab, a fost urmatorul alineat:

Terenurile constatate petrolifere sunt excluse de la exproprierea demai sus pans la o intindere de 12.000 de hectare in toata %ara cu condi ;i -unea ca proprietarul care ar fi supus exproprierii unui asemenea teren, sadea o intindere egala de teren cultivabil in acela* judet, sau inteun Jude;limitrof".

Cuprinsul insu*i al acestui alineat dovedea ca dispozi ;ia privea exclusivinteresele familiei Cantacuzino, fiindca pe toata intinderea Romaniei Miciea singura avea terenuri cultivabile de o intindere destul de mare pentru acompensa 12.000 de hectare. Cu cinism Mi*u Cantacuzino isi salvase sub-solul petrolifer calcandu-ne pe suflet, fusesem sili ;i sa trecem sub furci-le lui caudine, spre a realiza scopuri mai maxi *i mai inalte.

192

si,

si Misusi,

si

si,

si,

Cand mai tarziu dupa razboi, prin combinatii nefericite, pornite din-tr'o lacomie exagerata, Mi§u Cantacuzino qi familia sa au pierdut de faptfoloasele pe care le weptau de pe urma acestor dispozitii constitutionalead-hoc, mi-am zis ca o justitie imanenta vegheaza asupra faptelor qi neso-cotintelor omeneqti.

Deocamdata, daca conflictul era insa rezolvat intre noi consiliul deminiqtri qi Miqu Cantacuzino, ne pandea insa un al doilea conflict cu ma-joritatile. Inteadevar, prietenii nwri cum au aflat de aceasta afacere per-sonals" a lui Mi§u Cantacuzino, au inceput sa protesteze cu vehementa qisa declare cal, daca noi am avut slabiciunea sa cedam, ei vor ti sa alba ta-ria de a respinge o atare ruqine constitutionals ".

Chestiunea lua o intorsitura nu numai foarte displacuta, dar chiar se-rioasa, caci, fat a de aceasta inverqunare, elementele consevatoare, caredadusera de nevoie adeziunea for reformelor, au ridicat iar capul, sperandca poate exploatand aceste neintelegeri, se va impiedica votarea expropri-erii qi a votului obqtesc. In consecinta, intrigile au reinceput cu o ingrijo-ratoare intensitate, Argetoianu Indeosebi nu crula nici o sfortare, atatape Matei Cantacuzino, complota cu Cuza, Impingea partidul muncii sa in-teteasca opozitia lui qi, pentru a turbura spiritele, sa ceara reforme totmai radicale, ameninta pe Dimitrie Greceanu, coaliza pe toti latifundiariiconservatori, mai cu seams pe cei de la Senat, unde, precum se q tie, dispu-neam de o foarte redusa majoritate qi unde, prin urmare, o deplasare decateva voturi putea lesne periclita votarea reformelor.

Oameni ca Pavlica Brataqanu, ca Nestor Cincu, care se multumeau abiacu cateva zile Inainte sa maraie prin colturi, acuma perorau in agora iadunau adeziuni contra reformelor. Mai mult, marii proprietari incepeausa §ovaie cu launtrica nadejde ca vor reuqi astfel sa-§i scape mWile. LaGreceanu acasa se tineau conciliabule, de la care ne veneau veqti rele, TakeIonescu nu iqi mai putea stapani wile, alaltaieri inca domolite qi docile.

Noi toti, in special Marzescu qi cu mine, am trebuit din nou sa colin-dam prin toate unghiurile sa potolim prietenii cu drept cuvant scandalizati,sa facem apel la simtul for politic. Am rewit, dar nu a fost u§or, pans incele din urma pentru a izbuti, a trebuit qi noi sä recurgem la o tranzactie.Fiindca reprezentantii judetelor de munte cereau ca in folosul satenilordin acele regiuni sa se exproprieze golurile §i poienile muntilor, am faga-duit prietenilor no§tri ca vom impune aceasta expropriere conservatorilor,daca ei iqi iau obligatiunea formals de a vota alineatul privitor la terenuri-le petrolifere, din care Mi§u Cantacuzino §i partizanii lui faceau o conditiesine qua non a Intregii for colaborari cu noi. Ne-am dus deci in consiliul deminiqtri i, dupa displacute §i lungi discutii, am obtinut adeziunea conser-vatorilor pentru textul urmator:

Peste exproprierile de terenuri prevazute la al.... legea va mai prevedepentru regiunile de munte infiintarea de izlazuri comunale formate prin

193

exproprierea din propriefatile private, care nu intra in categoria de mai sus,numai a suprafelei solului trebuincios".

astfel, incetul cu incetul, agitatia s'a mai potolit, fara a se stingetotu§i §i, Intr'o atmosfera mai lini§tita, comisiile care Inca odata erau nu-mai reflexul discutiilor §i hotaririlor noastre, a marilor auguri, au pututsa-§i termine lucrarile, multumindu-se sä dea forma definitive §i formula-rea juridica celor in acest fel statornicite. Dace nu ma in§el, mai insemna-te au fost discutiile in jurul exproprierii totale a absentei§tilor §i a straini-lor, in jurul fixarii pretului in ultima instants de catre Curtea de Casatie§i a posibilitatilor de plata in numerar.

In sfar§it, spre a da o satisfac%ie lui Iorga, s'a admis cererea lui ca aceas-ta expropriere sa nu fie numita expropriere pentru cauza de utilitate pu-blics", ci expropriere pentru cauza de utilitate nationala".

Dealtminteri, pe langa cele cloud motive aratate, mai era unul pentrucare prezenta mea permanents la discutiile comisiilor era de prisos. Fiindintim prieten cu raportorul Danielopol, §tiam totul printr'Insul. Intr'ade-var, in fiecare sears dupd terminarea lucrarilor, veneam cu automobilul §iplecam impreund sa ne plimbam. Descoperisem inspre Copou, dincolo de

coala Norma la §i de via lui Kilimoglu, o minunata paj4te cu o frumoasavedere inspre §esurile Prutului. Zilnic, saptamani de-a randul, ne duceamacolo pe inserate §i, la umbra unui nuc, examinam situatia politica §i neconsfatuiam asupra masurilor de luat. Cateodata, deli mai rar, aduceam §ipe Vintila Bratianu acolo. Danielopol imi povestea cele petrecute in comi-sii §i imi imparta§ea felul in care intelegea sa redacteze raportul sau. Ade-sea imi citea pasagiile pe care le scrisese in ajun, a§a incat pot spune Ca,fara sa vreau, nu numai am asistat la elaborarea, dar in oarecare masuraam contribuit la redactarea raportului sau. Este o lucrare serioasa, bine stu-diata §i bine gandita, ca tot ce facea Danielopol, o lucrare care va ramanepururea un document interesant de cercetat pentru toti cei ce vor voi sacunoasca cu de-amanuntul felul cum se prezenta in acea istorica epoca lanoi, atat problema electorala, cat Si problema agrard. Citirea acestei lu-crari cid masura realei capaciati a lui Danielopol §i treze§te o vie parerede rau ca o moarte premature a lipsit inainte de vreme Romania de servi-ciile eminente a acestui om de mare valoare, care a fost netagaduit una dinpodoabele generatiunii sub care neamul nostru s'a intregit.

In raportul sau G. Danielopol nu s'a multumit sa expund cu de-amanun-tul consideratiunile de ordin superior, care au determinat infaptuirea re-formelor precum §i punctul de vedere al majoritatilor, dar el a facut oanaliza frumoasa a celorlalte cloud contra-proiecte, a proiectului partiduluiMuncii §i a proiectului lui Bazilescu, combatand cu argumente temeinice§i cu o logics stransa concluziile lor.

La 20 Mai totul era terminat §i Parlamentul §i-a reinceput §edintele.Mai era insa de Indeplinit Inca o formalitate: proiectul comisiunii trebuia

194

$i,

si

ss treaca.§i prin discutia sectiilor. Aceasta a durat trei zile, fara sa prezin-te vreun interes deosebit. In acest rastimp in §edinta publics s'a votat ce-ta.tenia de onoare a Generalului Berthelot, Banu fiind raportor, ceea ce adat loc la o noua §i foarte calduroasa manifestatie de simpatie pentru sar-batorit, pentru Franta pentru intreaga misiune militara. Iar pe de altsparte, spre a accentua §i mai bine contrastul, partidul Muncii a continuatsa se dea in spectacol cu fel de fel de comunicari, de intrebari, de interpelaride intreruperi, care au scazut nivelul moral al Parlamentului in ceasuri incare patriotismul nostru ar fi vrut sa -1 vada neintinat Si cat mai sus.

Tot in acele zile am asistat la o curioasa altercatie intre Iorga §i Cuza.Iorga patetic §i Cuza ironic, Iorga cu atat mai patetic, cu cat Cuza era maiironic, §i Cuza cu atat mai ironic, cu cat Iorga era mai patetic. Imi reamin-tesc scena, fiindca m'am convins atunci ca patetismul nu poate rezista pu-terii corozive a ironiei, care este in luptele parlamentare o arms neintrecu-ta. In fine la 24 Mai discutia generals a reformelor a inceput.

Ea a linut 'Jana. la 14 Iunie, adesea cu cate doua §edinte pe zi. Listaoratorilor a fost interminabila, toti au vrut sa-§i spuna cuvantul, de aceeareproduc aceasta lista ca sa se vada Si mai bine cat de mare a fost dotaldeputatilor de a trece sub aceasta forma la posteritate: Matei Cantacuzi-no, Pascal Toncescu, Constant Georgescu, C. Mille, (Rachi) Vasiliu, C. Ba-sarab Brancoveanu, Bazilescu, Becescu Silvan, M. Carp, Honoriu Banescu,Trancu-Iasi, Dr. Lupu, Em. Dan, N. R5.ut, G. Diamandy, Leonte Mo ldo-van, Zamfir Filotti, M.G. Orleanu, V. Sassu, Julian Vrabiescu, Gr. Iunian,Cuza, Stefan loan, ALT. Alexandrescu (Ramnicul Sara* G.G. Burghele,Tony Iliescu, Nunuca Protopopescu, J. Bogdan, I.Th. Mitescu, Alex. Ilies-cu Olt, I.Th. Ghica, I.P. Radulescu, Delavrancea Matei Cantacuzino adoua oars T. Emandi, Iorga, G. Danielopol, Leon Ghica-Dumbraveni,Mi§u Cantacuzino, Take Ionescu §i Br5.tianu.

Pe cat am urmarit de sporadic §i de putin dezbaterile din comisii, peatat am fost nelipsit la intreaga discutie publics. Din punctul de vederemoral, aceste dezbateri au fost inaltatoare, fiindca, afara de cei cativamembri ai partidului Muncii, care au cautat sa.-§i faca din chestia refor-melor o platforms politica pentru viitor §i, care fie zis in treacat, au fostin manifestarile for mai mult ridicoli decat demagogici sau revolutionari,majoritatile au avut o atitudine de o impresionanta unanimitate §i o nein-trecuta abnegatiune. Cei mai mari proprietari din Camera au dat adeziu-nea lor, punand interesele superioare ale statului §i ale neamului mai pre-sus de legitimele for interese personale.

Am mai spus-o, dar tin sa o repet, nu cred sa existe in istorie multeexemple de un a§a inalt simt al datoriei la o class intreaga §i va ramanepururea o cinste nepieritoare pentru clasele diriguitoare ale RomanieiMici, pentru acea a§a-zisa §i atat de hulita oligarhie, care a §tiut la unmoment hotaritor al dezvoltarii noastre sociale §i nationale sa consimta

195

si

de buns voie la sacrificiile necesare, pentru a da tarii intregite pacea socia-la pentru a-i asigura puternice temelii de dezvoltare viitoare.

Aceasta rard §i grandioasa manifestatiune de luminat patriotism dealtruism superior putea fi scutita de expectoratiunile veninoase ale unuiprofesora obsur ca Mihai Carp, de exhibitiunile caraghioase ale unui de-mocrat ca G. Diamandy §i de violentele isterice ale unui Dr. Lupu.

Yn schimb, din punctul de vedere oratoric, aceste lungi dezbateri auprezentat un interes mediocru. Din nesfarita lista a cuvantarilor tinuteputine merita atent ie. Voi reaminti numai pe acelea ale lui Mihai Cantacu-zino, Bazilescu, Cuza, Brancoveanu, Alex. Iliescu-Olt, Delavrancea, Iorga,D. Danielopol, Cantacuzino, Take Ionescu §i Bratianu.

Cu acest prilej Matei Cantacuzino a batut Si era greu propriul saurecord. Ca era schimbacios ca vremea, o o lume intreaga, dar ca va fiin stare sa faca la inceputul discutici un discurs violent impotriva reforme-lor §i la sfar§itul discutiei un discurs inflacarat pentru reforme, aceastadepa§ea a§teptarile noastre ale tuturora. totui parerea pe care perso-nal o aveam despre Matei Cantacuzino era atat de rea, incat marturisescca nu m'a mirat de loc. Imi aduc aminte ca dupd prima sa cuvantare, incare combatuse reformele se infati§ase adundrii ca apostolul Invoirilorpolitice §i morale, ametise lumea, §i multi oameni credeau in sinceritateasimtamintelor sale, spuse de altfel cu talent, cleganta §i intr'un limhagiuales. La ie§ire m'am intalnit cu Simionescu, secretarul meu general de laInstructie un suflet cinstit, dornic de bine, dar ca multi Moldoveni unopozant innascut §i iubitor de atitudini indepcndente §i razvratite. Ma-tei Cantacuzino it zdruncinase §i nu s'a putut impiedica exprime en-tuziasmul sau admirativ. A parut totdeodata surprins displacut impre-sionat, cand i-am raspuns: Nu te grabi in aprecierile D-tale. Cu-nosc mai bine decat D-ta pe ruda mea Matei Cantacuzino prin urmare,nu pot imparta§i entuziasmul de care e§ti cuprins. A vorbit cum a orbit,fiindca ne-a scapat din mans a stat sub influenta adversarilor notripolitici. Pand la vot vor mai trece cateva saptamani, nu am pierdut nadej-dea readucem la alte sentimente sa nu te miri daca pang la urma itvei vedea pe Matei Cantacuzino al D-talc, votand in favoarca reformelor."

Yn adevar Marzescu §i eu iI neglijasem in ultimul timp §i altfel, Ar-getoianu pe de-o parte, ginerele sau Grigore Filipescu pc de alts parte, 1 -auatatat atat de tare impotriva guvernului, incat nu s'a multumit sa comba-ts reformele, dar a rostit o adevarata filipica impotriva noastra, o filipicaplind de insinuari, de aluzii §i de rautati.

Imediat dupd discurs ne-am pus, deci, din nou In miKare. Am mobili-zat toate persoanele cc puteau avea succes §i trecere la Conul Matei", §irezultatul final a fost al doilea discurs §i votarea reformelor. Delicios erafelul prin care Conul Matei justifica conversiunea: Pricepi", spunea el so-lemn §i cu aristocratica sa superioritate, ,am vrut sa dau domnilor ace§tia

196

§i§i

Mi§u

§tia

Si

§ilini§tit

§i

§i

§i

xi

sa -5i

Si,

s:14

de la guvern o lectie, o lectie pe care cred ca o merits. Odata lectia data,eu nu pot sa stau sa ma razbun pe reforme din cauza lor. Eu sunt de multun partizan al reformelor. Pentru ele m'am inscris la 1913 in partidul libe-ral, pe baza acestor reforme am solicitat increderea alegatorilor si ma ga-sesc astazi in acest Parlament. Nu pot deci sa nu votez exproprierea si vo-tul obstesc, fiindca nu imi place cum guverneaza Bratianu cu Constanti-nescu Porcu si cu acel Take Ionescu, care de atatia ani imi inspira o ade-varata aversiune". In asemenea conditii este lesne de inteles a dispretulmeu pentru Conul Matei nu putea decat sa creased. Din nefericire viitorulnu mi-a ingaduit sa-mi schimb simtamintele.

Bazilescu si Cuza s'au ilustrat prin lungimea cuvantarilor, amandoi auvorbit trei zile in sir, un adevarat chin. *i unul si altul au fost deopotrivade plicticosi. Din partea lui Bazilescu nu ne-a mirat, dar am fost cu totiisurprinsi Ca A.C. Cuza a fost atat de monoton si de searbad. El a reeditatvechile lui clisee anti-semite, ne-a declarat ca este reactionar democrat si,dupa o inspaimantatoare logomachie, a sfarsit prin a conchide ca nu vavota reformele, fiindca nu am enuntat decat principii. Vadit Cuza se urca-se la tribuna cu intentii obstructioniste si asa fiind, nu a mai putut fi nicimacar ironic si spiritual. Fiindca trebuie sa marturisesc ca in toata peri-oada de la Iasi, negativ destructiv cum este Cuza, fusese insa necontenitplin de spirit. A avut in acest rastimp o serie de intreruperi si de replici mi-nunate, de o spontaneitate ametitoare care dezarmau pe adversar si provo-cau ilaritatea tuturora. Singur discursul sau privitor la reforme nu s'a bu-curat de aceste privilegii.

Brancoveanu nu a tinut un discurs propriu zis, a facut mai mult o de-claratie, dar o declaratie care era profund impresionanta. El era la epocaaceea cel mai mare latifundiar din tara. Stapanea 80.000 de pogoane ara-bile, si ce pamant, cele mai frumoase, cele mai rodnice mosii din valeaDunarii, proprietati cari ii veneau in linie directs de la Constantin VodaBrancoveanu. Oricat de strain ar fi fost accentul lui cand a declarat ca fa-ce cu inima usoara sacrificiul acestor imense averi in interesul taranimiicare constituie temelia acestei tari si care ii apara astazi atat de vitejestehotarele, marturisesc ca. Brancoveanu m'a miscat si cal-am gasit mai eloc-vent decat toti retorii cu declamatiunile for mestesugite si toti marii ora-tori proprietari de idei".

Declaratia lui Brancoveanu mai era si un simbolic contrast. Tot aici inIasi la 1859 cu prilejul Unirii Principatelor, cel mai mare latifundiar liberalBals, se impotrivise pe temeiul celor 80.000 de falci la uniunea Moldoveicu Muntenia; acuma la 1917, in acelasi Iasi, cel mai mare latifundiar al zi-lelor noastre, boierul Basarab Brancoveanu, nu se opunea vot5.rii reforme-lor democratise, deli trebuia pentru aceasta sa sacrifice cele 80.000 de po-goane ce ii apartineau. Gestul lui Brancoveanu ii face mare cinste si ras-cumpara cu prisosinta multe inconsecvente ale vielii sale politice.

197

Deoarece am vorbit de Brancoveanu, tin sa adaug cateva cuvinte des-pre celalalt mare latifundiar din constituanta de la Ia§i, Jean Dinu Michail,care printr'o serie neobi§nuita de mo§teniri manoase avea o avere imobili-ara aproape tot atat de mare ca §i a Principelui Basarab Brancoveanu. Fi-ind cunoscut pentru zgarcenia lui, ne temeam ca nu cumva sa refuze a vo-ta reformele. Bratianu care tinea insa tocmai sa aiba votul personalitati-lor mai reprezentative ale marii proprietati, ma cheama intr'o zi §i, §tiindca am rela %ii bune, amicale chiar pe cat pot fi amicale relatiile cu acestciudat multimilionar craiovean, ma roaga sä iau contact cu el, s5. vad ince stare de spirit se afla §i sa caut a ma asigura de votul sau. In consecinta,convoc intr'o dimineata la mine in Strada Pacurari pe Jean Michail §i cuprecau%iuni oratorice incerc sa sondez parerile lui, cand de-o data ma in-trerupe Si imi zice: ,Eu sunt contra exproprierii, nu imi plac masurile pecare le-ati luat in aceasta privinta". Fire§te ma straduiesc imediat sa-i ex-plic necesitatea reformelor, abnega %iunea de care proprietarii trebuie sadea dovada in interesul armoniei sociale §i, in ultima analiza, in propriulfor interes. Dar nu imi sfar§isem inca bine tirada, cand Michail imi spune:Nu este vorba de aceasta, nu m'ai inteles. Eu nu plang ca ne lua%i atata,eu a§ fi preferat sa ne expropriati cu totul". cum ma uitam la el sur-prins, intrebandu-ma oare vorbe§te serios, sau vrea sa-§i bats joc de mine,amicul Michail adauga: Este foarte serios ceea ce iti spun. Am atatea mo-§ii, asta reprezinta atatea griji, atatea procese, atatia administratori de su-pravegheat, atatia logofeti care to furs, incat eu a§ fi mult mai multumit§i mult mai lini§tit daca ati expropria tot §i ati plati cat face pamantul.A§a as pune bonurile in lada de fier, a§ taia de doua on pe an cupoanele§i nu a§ mai avea nici o bataie de cap!".

Jean Michail era desigur un latifundiar sui generis, dar oricum fara sa-§idea seama de sentinta groaznica de moarte ce rostise impotriva marii pro-prietati. Ce proprietate mare mai era aceea care in vremuri obi§nuite nu§tia sa-§i exercite functiunea socials §i, care in ceasul pericolului sau, i§ipunea singura capul sub sabie, sau se jelea printr'unul din reprezentantii eicei mai de seama ca nu vrem sa o desfiintam cu desavar§ire? Vadit numai merita sa traiasca. Michail tradase cu mai multa elocinta decat orici-ne starea de organics §i iremediabila descompunere a proprietatii latifun-diare romane. Insufletit de aceste sentimente, Jean Dinu Michail a votathotarit, de§i f5.ra ostentatiune, reformele §i, suprema ironie a soartei, inparlamentul in care pans §i Diamandy §i Lupu intelegeau sa salveze Cate-va crampeie din proprietatea mare, el reprezentant al latifundiarilor maxiceruse exproprierea totals, nemultumit Si intristat ca trebuie sa se multu-measca cu jumat5.ti de masuri.

Cuvantarea lui Alexandru Iliescu nu o pot uita, fiindca a fost episodulvesel al intregii discutii. Inca din 1913, de la intrunirea de la Liedertafel,neintrecutul potentat din Olt se rostise categoric pentru reforme. In conse-

198

i

cint a Linea sa faca parade in toate imprejurarile de sentimentele sale de-mocratice qi sa se afirme pretutindeni ca un calduros aparator al expro-prierii §i al votului ob§tesc. A§adar, de indata ce a Inceput discutia refor-melor, Alexandru Iliescu a anuntat urbi et orbi ca va rosti un mare discurs§i ca sa pregateasca atmosfera §i sa strange randurile majoritatii, a orga-nizat o serie de mese prieteneqti la el acasa. In cele trei odaite ce le ocupain strada N. Gane am defilat deci cu totii. Avand o moqie la Sangeru, inJudetul Iasi, prin nenumaratii sai agenli electorali qi fini procuranduiidin bel§ug alimente din toate partile Moldovei, aveam pranzind la el im-presia ca traiam in vremurile fericite dinainte de rizboi. Senzatie nepre-tuita pe acele vremuri de lipsuri §i de subalimentare. George Danielopol incalitatea sa de deputat de Olt, ales sub parinteasca ocrotire a lui Alexan-dru Iliescu, §i eu ca Ministru mai tanar, anume insarcinat de Bratianu sama ocup de mentinerea solidaritatii in randurile majoritatii, nici nu aveamvoie sa lipsim de la aceste agape, care de altfel erau pline de haz, din cau-za scenelor tipice cari se desfa§urau in acel mediu §i din cauza personalita-tii plina de pitoresc a lui Alexandru Iliescu, pe care prietenii it lasau saspere perspectiva unui portofoliu ministerial.

Bineinteles Alexandru lliescu era absolut incapabil sa tina un discurs,nici mare, nici mic. Era lipsit cu desavar§ire de culture §i, lucru mai rar lanoi, chiar de acea uprinta de vorba ce se intalne§te pretutindeni §i intoate straturile sociale. In ocazii Insemnate ca acestea, Alexandru Iliescupunea deci pe vreun secretar al sau ca Ionescu Olt sau Marin Ilinca, sa iifaca un discurs. Il corecta pe urma, introducea ideile care i se pareau mainimerite, il arata unor prieteni mai cu suprafat a, il invata pe dinafara §i,nereuqind, se caznea lucru greu de obtinut qi acela sa-1 citeasca celputin cu glas tare qi fare a stalci prea mult neologismele §i cuvintele maicomplicate.

Diavolii de baieti introduceau deci dinadins in textul discursului ex-presiile cele mai incalcite. In ziva indicate, toti prietenii fusesera convo-cati ca sa asiste la exhibitia lui Alexandru Iliescu. vad Inca scena, era la§edinta de noapte, toti prezenti la apel, in loge devotatii de la Olt, finii qiagentii, cateva cucoane protejate, in frunte cu Elvira Popescu. AlexandruIliescu in redingote, §terganduli sudorile cu batista, citind, mai exact ma-sacrand, textul pregatit. Camera intrerupandu-1 ironic la fiecare fraza cuaplauze zgomotoase, el in culmea fericirii surazand mereu cu unchiul Elvi-rei Popescu, care nu i§i mai putea stapani rasul. Vremurile erau destul degrave qi destul de triste, ca sa fi avut §i noi dreptul sa mai radem cateodata.

Si totu§i personajul, cu toate netagaduitele sale parti ridicole, era ofigura extrem de interesanta, de o reala inteligenta, de o surprinzatoareperspicacitate psichologica, un prototip at unui anume mediu romanesc, ofigura care merita o analiza mai amanuntita, pe care de altfel imi §i rezerya o face cu un alt prilej.

199

Delavrancea §i Iorga au rostit discursuri slabe, Delavrancea vrand sa neconvinga ca originea sa t araneasca Il obliga sa voteze reformele, Iorga fa-cand digresiuni istorice, fara a se ridica insa la nivelul altor cuvantari alelui. Dupa discursul sau din Noiembrie a fost fire§te o deziluzie. cat prive§-te pe Delavrancea, marturisesc ca am avut chiar o impresie dureroasa. Ve-deai ca bietul om face sfortari supraomene§ti ca sa fie la inaltimea renu-melui sau oratoric de altadata §i nu reu§ea. Izvorul era vizibil §i definitivsecat. Fara sa vrei to cuprindea, ascultandu-1, un sentiment de adevarata§i adanca melancolie.

George Danielopol a rostit o cuvantare lungs, documentata §i foarteinteresanta. Ca constructie, ca logics, ca in§irare de argumente a fost faraindoiala remarcabild. Dupa parerea mea i se puteau face cloud critici Inte-meiate. In primul rand era prea advocateasca mai mult ca o pledoarie labara justitiei, decat ca un discurs parlamentar §i, in al doilea rand, era lip-sita de avant. Problema §i imprejurarile cereau inaripare, caldura sulk-teasca, nu numai rationament rece §i bine inlantuit. Oricum, discursul luiDanielopol era masiv, armonios §i cugetat. Camera a avut justificata impre-sie ca raportorul ei fusese la inlatimea misiunii de cinste pe care i-o lucre-din t ase.

Mi§u Cantacuzino, searbad §i declamatoriu, merits o mentiune pentrusa s'a ferit sa faca vreo aluzie la rolul puffin simpatic pe care il jucase inchestia terenurilor petrolifere §i fiindca, in asemenea condi%iuni, tiradelesale democratice sunau fals §i indispuneau fire§te majoritatea, care §tia cese ascunde sub aceste cinice declamatiuni.

Cu totul altfel s'a prezentat discursul lui Take Ionescu, care de fapt arostit un foarte Insemnat discurs cu viziuni profetice, punand reformele incadrul cel mare al vremurilor care se zamisleau. El merits sa fie recitit aziin lumina desf5.§urarii ulterioare a evenimentelor, dar atunci pe loc nu a§putea spune ca a produs impresia pe care ar fi trebuit sa o produca. Pede-o parte, fiindca nu 1-a debitat cu verva lui obi§nuita, parea obosit §irau dispus §i, pe de alts parte, fiindca a introdus in vorbirea lui cloud ches-tiuni desigur drepte, dar a caror oportunitate nu era tocmai fericita in me-diul §i in atmosfera de atunci. Inteadevar, a vorbit de necesitatea rezolvarii,in spiritul cel mai larg, al chestiunii evreie§ti §i de chestiunea bisericeasca,declarandu-se, in Romania intregita de maine, partizan al bisericilor libereintr'un stat liber.

Rezultatul: nemultumirea tuturor acelora §i erau numero§i caresocoteau ca ceasul unor angajamente prea precise privitor la chestia evre-iasca nu a sosit Inca, §i indignare violenta a intregului cler, care vedea incuvintele lui Take Ionescu o adevarata ofensa adusa bisericii noastre stra-mo§e§ti. Spre a §terge reaua impresie produsa, Br5.tianu a trebuit sa inter-vie ulterior, sa arate ca in guvern existau pareri personale §i pareri care re-prezinta punctul de vedere al intregului minister, reu§ind astfel prin artifi-

200

Fig. 10: Regina Maria pe front leingii Oituz

..../

?1 . t .) 4 '''--`-a_ t

.,1 til II ' Ne .1'

= - 1 Il I

i ,arlif., 1,

Me--7 P 1 '.. `' , ' s'il :,,,. °

I<

`t ...it..._'s iU I

A

.0

71,

4,1ri . .

' ;\

lt'; tf.. tl

.14 '411-t

".5: k 1'

cii oratorice sa multumeasca majoritatile, fara a'§i dezavua prea tare co-legul. De fapt, evident ca Take Ionescu avea dreptate, dar Bratianu trebuiasa se gandeasca la votul Senatului §i, prin urmare, oricare ar fi fost simt a-mintele lui intime, sä nu se expuna a pierde cateva voturi indispensabilepentru obtinerea majoritatii de cloud treimi in Maturul Corp.

Discursul lui Bratianu a fost o adevarata lovitura de teatru, se §tia cael voiqte sa tie o mare cuvantare sa raspunda tuturor criticelor aduse, saexpuna punctul de vedere in privin%a reformelor §i sa face declara%ii asu-pra politicii generale interne §i externe. A§a find, Teatrul National era plinde lume, de doamne, de oameni politici nerabdatori sa asculte pe §efulguvernului. Dimineata Bratianu imi comunicase ca in ultimul moment s'ahotarit sa nu mai tie un discurs, sa spuna numai cateva cuvinte. Ideea luimi se parea greOta §i am insistat sa vorbeasca, spunandu-i ca opinia publi-cs Weapta cuvantarea lui cu interes §i curiozitate, ca marginindu-se la oscurta declaratie va produce o inutile deziluzie §i in randurile majoritatii§i in public.

Bratianu a fost insa intransigent qi poate ca a avut dreptate. Precuma marturisit-o in Camera, aducandu-0 aminte de zanganitul armelor §i-azis ca nu este ceasul vorbelor, a rupt notele sale §i, constatand ca nevoiareformelor a fost unanim recunoscuta, a cerut adunarii sa le voteze faraintarziere §i a terminat cu afirmarea nezdruncinatei sale increderi in trium-ful cauzei pentru care luptam.

De buns seams lumea adunata la Teatrul National a plecat dezamagi-ta. Spectacolul la care se Wepta nu a avut loc, dar mai putin decat ori-cand Bratianu se gandea atunci la succese oratorice, alte griji mai insemna-te, mai serioase §i mai grave it covarFau.

Discutia generals find terminate, s'a procedat la votul prin apel nomi-nal. Au fost cloud voturi: Unul la luarea in consideratie, celalalt la votulin total. Prima card majoritatea a fost de 129 de voturi, 9 ab%ineri Si 2 vo-turi contra (Nistor Cincu §i Cuza). A doua oars majoritatea a fost de 130voturi, 14 voturi contra §i numai o singura abtinere (Bazilescu).

Diferenta aceasta se explica prin faptul ca la primul vot partidul Mun-cii s'a abtinut, pe cand la al doilea vot a votat contra. Nistor Cincu §i ceidoi Marghiloman4ti aflatori la Ia§i, Nicu Ghika Comanqti Si aghiotantulsau de la Bacau, Capitanul N. Krupenski. Inco lo nu a fost nici o defectiu-ne, majoritatea a ramas compacts pans la capat. Am avut insa o emotiela ultimul moment: ca %iva prieteni in frunte cu Tony Iliescu, Marius Ro-ca, Christoveanu §i al%ii au vrut sa propuie un amendament in virtutea ca-ruia sa se exproprieze tot ce trece peste 500 hectare de fiecare proprietar.Era o ultima tentative de a scapa cel putin proprietatea mai mijlocie. Inurma interventiilor noastre a tuturora cu Bratianu in frunte, prietenii §i-auretras amendamentul.

Partidul Muncii §i-a schimbat atitudinea de la o zi la alta, fiindca i s'a

201

aratat ca abtinerea va fi interpretata ca o lipsa de curaj din partea lor. Defapt abtinerea sau votarea contra era tot una, sub cuvant ca vor reformemai inaintate reprezentantii sai se gaseau alaturi de cei mai reac %ionari la-tifundiari, Ghika Comane§ti §i Nestor Cincu. Aceasta suprema nedibaciea dat ridicolei injghebari a partidului Muncii lovitura de moarte, din aceeaclips procesul de descompunere a inceput in randurile lor, iar crea %iunealui Diamandy §i a lui Lupu a ramas o trista amintire din vremurile mari,dar zbuciumate, ale razboiului nostru de intregire.

La drept vorbind prefer atitudinea de consecvenla intransigents a luiNestor Cincu, de altfel psichologice§te a fost un interesant caz de con§ti-int a. Devotat lui Take Ionescu, solicitat stamitor de el sa voteze reforme-le, Cincu ar fi vrut sa complaca §efului sau iubit, dar dragostea lui de pa-mint, dragostea lui darza de fiu de arenda§ imbogatit, amestecata cu aceatenacitate incapantanata pe care o datora originii sale bulgare, nu il lasasa faca gestul de dezinteresare ce i se cerea. Il vad in banca, ro§u, conges-tionat, tremurand, asudand, in prada celui mai mare zbucium sufletesc,inconjurat de prietenii can i1 rugau sa cedeze, voind Si totu§i neputandcapitula. Ultima Rezistent a a marei proprietati romane, personificataprintr'un Bulgar de curand pripa§it, imbogatit §i incetatenit in ve§nic in-gaduitoarea §i ospitaliera Romanie. Ce lectie §i ce ironie!

Bata lia de la Camera flind ca§tigata, ne a§tepta alta grea, aceea de laSenat. Opozi %ia i§i concentrase ultimele sperante in aceasta reduta, majo-ritatea de doua treimi fiind, precum se §tie, in func %ie de cateva voturi a-bia, trebuia dusa o lupta stransa §i extrem de prudenta. Pe cand avea locdiscutia de la Camera, Senatul tinea §edinte numai din cand in cand, darvrajma§ii neimpaca %i ai reformelor profitasera de aceste §edinte razletepentru a pregati o atmosfera cat mai ostila guvemului. Se incerca darama-rea reformelor cel putin prin ostilitatea impotriva ministrului, daca nu seputea obtine pe alta cale.

Argetoianu era iara§i cel mai inver§unat, a citit o declaratie in nu-mele lui §i a catorva prieteni cal vor vota reformele, cu condi%ia ca gu-vernul s5. se retraga. Ena§escu de la Boto§ani sub cele mai naive pretextecauta sa amane §i sä ceara inlaturarea proiectului, Paul Bujor, un fel deMatei Cantacuzino fara prestant a Si fara talent, a protestat impotrivareformelor, de§i declarase cu cateva zile inainte lui Bratianu ca este deacord cu proiectul nostru. Marghilomani§tii din Senat au declarat ca vorvota contra, pe urma unii dintre ei au revenit asupra declaratiilor lor. Eraun spectacol penibil. In sfar§it dupa aceste mici lupte preliminare, discu-tia publics a inceput la 15 Iunie §i a tinut para. la 20 Iunie, dar nu a pre-zentat nici un interes; au vorbit Episcopul Nifon, Dr. Toma Ionescu, C. A-lexiu de la Braila, Dissescu, P. Missir, C. Pariano, amicul Draghicescu, Ge-neralul Dobrescu, P. Brata§anu, Dr. Sadoveanu de la Constanta, Mitropo-litul Pimen, N. Xenopol, N. Ena§escu, Paul Bujor, Athanasovici care inlo-

202

cuise pe raportorul Costescu Comaneanu bolnav, Argetoianu §i Bratianu.Nici unul din aceste discursuri nu merits vreo mentiune, incontestabil

dezbaterile au fost cu mult mai interesante la Camera. De relevat ar fi celmult rautatea lui Alexiu, pans ieri prietenul §i obligatul nostru, acumamai hair §i mai perfid insinuant decat cel mai aprig du§man: §i Argetoia-nu care, ne§tiind sa-§i stapaneasca necazul, recurgea la artificii pe cat deneputincioase, pe atat de nedemne de un om inteligent. In genere de ceeace invinuiam mai mult in aceasta epoca pe Argetoianu nu erau atat idei-le lui, caci respect orice credinte adanci, cat faptul a nu a avut curajulsa aibe o atitudine curat intransigents, nici cel putin eleganta sa-§i mas-cheze paraponul §i patimile. Spectacolul necazului neputincios era desigurcel mai intristator.

Rezultatul votului a fost 84 votanti, 79 voturi pentru Si 5 contra. Nuau votat contra decat Argetoianu, Mi§u Chintescu de la Romanati, Paria-no de la Constanta, Marghilomanistul Saftor §i profund reactionarul Io-na§ Gradi§teanu.

In seara votului imi aduc aminte ca impreuna cu George Danielopolam mers precum adesea sa pranzim la Uricani Tanga Ia§i, unde intr'ovale Nicu Berindey, un prieten comun, se afla cu unitatea sa in refacere.I§i cladise din trestii o delicioasa coliba cu infati§are preistorica §i erapentru noi o fericire cand, putand scapa de atmosfera inabu§itoare a Ia§i-lor, aveam fericitul prilej sa petrecem acolo cateva ceasuri lini§tite §i bu-colice. Veseli ea marele act al votarii reformelor era fapt indeplinit, searaaceea de la Uricani a fost pentru noi o adevarata sarbatoare. Nu voi uitaniciodata soldatii jucand hora in jurul nostru pans noaptea tarziu. Berin-dey be explicase ce zi mare era pentru ei, nu aveam insa de loc con§tiintaca pricep epocala ei insemnatate. Sunt sigur ca niciunul din scoboritoriide claca§i ce batea talpa cu atat foc in mijlocul atator chiote de veselie,nu i§i dadea seama ca traie§te ceasul definitivei sale emancipari, dupa unproces de seculars evolutiune. Nici Danielopol nici eu nu ne faceam vreoiluzie, §tiam ca ace§ti fii de t. arani nu inteleg ca au in fata for pe raporto-rul reformelor, pe unul din cei mai aprigi §i hotaritori aparatori ai Tor, Cale suntem deopotriva indiferenti §i anonimi, Si ca ar fi o suprema naivi-tate sa a§teptam vremelnica sau postuma for recuno§tinta.

Dar eram fericiti, fericiti ca arareori in viata noastra. Aveam volupta-tea nespusa a con§tiintei impacate Si, pe cand sub bolta instelata hora seintorcea, intr'una multumeam §i unul §i altul providentei ca ne-a dat sa.traim ceasul implinirii visurilor noastre din tinerete §i, mai ales, ca ne-aharazit nepretuitul privilegiu de a fi fost part* infapturii votului ob§tesc§i al exproprierii. Rasplata soartei ne era de ajuns.

203

CAPITOL UL TREIZECI ,FI .SASE

1917CRIZA MINISTERIALA

OFENSIVA PE SIRET. MARA TI. MAR4E 'TI

Inainte chiar de a se fi terminat votarea reformelor au mai avut loc laIa§i trei manifestatiuni care merits sä fie semnalate Si, anume, vizita D-luiVandervelde, vizita misiunii americane in frunte cu Generalul Scott §i so-sirea voluntarilor Ardeleni.

Cu prilejul vizitei lui Vandervelde §i a Generalului Scott, s'a adoptat intrasaturi generale acela§i program ca §i cu prilejul vizitei lui Albert Tho-mas, adica audienta la Rege, conferinte cu Bratianu, mese, vizita pe front§i, mai presus de toate, §edinta solemna la Parlament.

La §edinta in onoarea misiunii belgiene au vorbit Bratianu, Take Io-nescu, cei doi pre§edinti ai Corpurilor Legiuitoare, Porumbaru §i Mortun,§i G. Diamandy. Vandervelde a produs din punctul de vedere oratoric oimpresie mult mai bung decat Thomas, dealtminteri ii Si este cu mult su-perior ca orator.

La §edinta in onoarea Americanilor au vorbit Bratianu, Porumbaru,Mitescu, Take Ionescu in engleze§te, §i Generalul Scott. Acest militar eraun American batran destul de puternic, candid, cu o privire dulce de copilcare contrasta §i mai mult cu infati§area lui greoaie §i masiva.

Aceste vizite au contribuit mult, ca §i cea a lui Thomas sal ridice mora-lul nostru. Departe, inconjurati de o Rusie ostild, parca ne simteam maiputin izolati, mai sustinuti cand veneau asemenea soli i ne afirmau so-lidaritatea for cu noi. Pornind de la acest simtamant, marturisesc ca dincele trei vizite, consecutive, aceea care mi-a produs cea mai vie impresie,a fost vizita Americanilor, deli evident ca. Albert Thomas §i Vanderveldeerau personalitati mai cunoscute, mai interesante §i mai seducatoare decatparintescul General Scott. Dansul insa CU toata simplicitatea lui lini§tita§i plind de incredere, mi-a dat senza %ia prezentei langa noi a marei demo-cratii americane, a carei intrare in lupta reprezenta pentru noi sigurantaabsoluta a victoriei finale.

Vandervelde, care venea din Rusia §i de pe frontul rusesc, ne-a adus

204

§tiri bune de acolo. Leaderul sociali§tilor belgieni era chiar optimist, dupecum o dovedesc declara ;iile pe care le-a facut presei noastre. Re ;in Intrealtele aceasta fraza care dovede§te inca o data cat de imperfecta este ju-decata omeneasca, chiar a oamenilor ce au reputatia sa fie superiori seme-nilor lor:

Entuziasmul soldatilor revolu ;ionari ru0 este entuziasmul armatelorrevolutionare franceze de la 1793. Lumea intreaga va ramane inmarmu-rita de ce va face aceasta armata in numele steagului ei ropi, simbolul ide-alului de libertate nationals §i politics a lumii".

Fie-ne ingaduit ca, fard nici o pornire rautacioasa, sa schitam totu§iun suras postum in fata acestor literare proorociri.

Generalul Scott a fost mai sceptic in ceea ce prive§te Rusia qi foarteinteresant in ceea ce prive§te sacrificiile bane§ti qi militare pe care StateleUnite erau hotarite sa be face spre a asigura Aliatilor izbanda definitive.Ne-a in§iruit o serie de cifre de o elocinta netagaduita, cu mult superioaraelocintii lui Thomas §i Vandervelde. Printre cei ce it intovara§au era §i untanar Colonel Bentley Mott, foarte inteligent §i simpatic, vorbind perfectfrantuze§te, tipul Americanului bogat §i cosmopolit, care avea legaturiintinse pretutindeni §i care, fara a'§i face prea mari iluzii despre Rusia re-volutionara, nu putea concepe macar ideea CI Puterile Centrale nu vor fizdrobite. Am pastrat o buns §i invior5.toare amintire despre convorbirilemele cu dansul.

Tot pe atunci i§i anun ;ase vizita la Ia§i §i Kerenski. Marturisesc ca a§-teptam venirea lui cu nerabdare, caci eram curios sa cunosc pe omul carestarnise in toata Rusia atata entuziasm, pe care lumea it desemna ca fundsufletul insu§i al revolutiei. Stiam de la Bratianu, care it cunoscuse la Pe-trograd, ca era mai mult un actor elocvent, decat un om de stat serios,dar curiozitatea mea subzista totuO. Desfa§urarea evenimentelor 1 -au im-piedecat sa realizeze proiectul sau qi regret, caci erau deopotriva de inte-resante §i psihoza ce cuprinsese Rusia §i omul care personificase acest ne-Inchipuit exemplu de psihoza colectiva.

Desigur ca mult mai insemnata qi neasemuit mai mi§catoare a fost so-sirea in ziva de 8 Iunie a voluntarilor Ardeleni. A fost o zi de neuitat, corn-plementul serbarii de la 10 Mai, desigur una din cele mai inaltatoare clipeale intregii epoci a razboiului. Dupe cum se §tie erau in Rusia foarte multiprizonieri Ardeleni qi Bucovineni, cei mai numero§i capturati de trupeleruse§ti Inca de la 1914, din primele luni ale razboiului. Cand ne-am retrasin Moldova am aflat ca multi din ei doreau sal vie §i sä lupte alaturi de notpentru dezrobirea Bucovinei §i a Ardealului. Cand revolutia ruseasca a in-ceput sa elibereze neamurile asuprite de sub sceptrul Tarilor, mi§careaaceasta a devenit mai intense inca. Autoritatile noastre au intervenit, le-auvenit intru ajutor §i, astfel, s'a ajuns la constituirea unei legiuni de 1200de voluntari.

205

La 7 Iunie dupa pranz au sosit in gara Ia§i, primiti fiind de VintilaBratianu §i de Generalul Prezan, care a §i rostit o inimoasa cuvantare, iara doua zi, tot pe platoul de la Sorogari, a avut loc prestarea juramantului.A fost o clips unica, caci daca solii din apus ne-au dat simtamantul soli-daritatii cu Aliatii no§tri, legionarii ardeleni §i bucovineni ne-au dat im-presia vie §i imbarbatatoare a Intregirii neamului. Am trait ceasul Uniriiinainte de-a fi sunat.

Parca vad inca Regele, Regina, familia regala, clerul in odajdii, autori-tatile militare, misiunile straine, steagurile falfaind Si voluntarii mandrijurand cu mainile Intinse spre cerul albastru. Marturisesc ca din multi ochilacramile curgeau in jurul meu. Pe urma defilare, coruri masa comuna §idupa amiaza intrarea in Ia§i, unde a fost un adevarat triumf, tot ora§ul pestrazi aclamand pe fratii ardeleni §i bucovineni, aruncandu-le flori, unadevarat delir.

Punctul culminant a fost insa, fara indoiala, scena din Piga Unirii,to ;i voluntarii aduna %i multimea in jurul for §i de pe treptele statuii luiCuza nepasator vorbind Bratianu, Goga, Nistor, Iorga, Mitropolitul Pimen§i un voluntar Ardelean, al carui nume in aflam pentru prima oars, VictorDeleu. Toate cuvantarile au fost marete Si inflacarate, dar spre uimireagenerala nu au existat pe langa aceea a lui Deleu, care a fost pur §i simpluo minune, de neuitat. Nu am avut niciodata curiozitatea sa recitesc textulei, nici nu vreau dealtminterea, ar fi sa comit un pacat, mic§orand impre-sia pe care nu numai eu, dar to ;i cei ce se aflau atunci in Piata Unirii au re-sim %it -o cu atata emo ;iune. A fost una din cele mai puternice impresiunioratorice din toata via ;a mea. Bineinteles am cautat imediat sal aflu cineeste acest om inzestrat cu un atat de uimitor talent oratoric, tot ce mi s'aputut spune era a este un modest avocat din Nordul Ardealului, fara vreoreputatie mai deosebita. Dupa razboi am reintalnit pe numitul VictorDeleu, am fost chiar ani de-a randul cu el in Parlament, unde, cand dinintamplare a luat cuvantul, a vorbit inteadevar ca un modest avocat dejudecatorie de pace. Nici o urma, dar nici una, a acelui minunat talentcare ne entuziasmase la 8 Iunie. Am Inteles atunci pe Rouger de l'Isle, care§i dansul a avut o noapte, una singura in lunga sa viata, in care geniul 1-aatins §i a ie0t nemuritoarea Marseillaise". Bietul Deleu a avut i el unceas de diving inspira %ie, dupa aceea a reintrat in acela§i intunerec in caretraise §i pana atunci.

Discursurile terminate, s'a Incins o hors mare in toata Piata Unirii.Am jucat cu to ;ii, Bratianu, Take Ionescu, generalii, publicul, doamnele,pana §i Alecu Constantinescu, mic, gros §i cu burta inainte, cu fata plinade veselie §i cu o Hoare la butoniera. De-acolo au pornit voluntarii §i pu-blicul intr'o entuziasta invalma§eala in sus pe strada Lapu§neanu pana laPalatul Regelui unde a avut loc o formidabila manifesta %ie. Suveranul aie§it la balcon cu Bratianu, de-acolo la Palatul Reginei pentru o a doua

206

manifestatie, apoi cortegiul s'a indreptat spre Copou. Am renuntat sa -1mai urmez, eram obosit de multumire §i saturat de entuziasm, qtiu insa caserbarea s'a sfar0t noaptea tarziu cu cantece, declamatiuni patriotice qicu arti§tii Teatrului National.

De altfel in acele zile moralul nostru era foarte ridicat, din Apus ve--tile erau bune, sfortarea Americii incepea sa se vada, luand proportii uria-§e, datatoare de atatea sperante. Frontul rusesc parea ca se mai consoli-deaza, in once caz Kerenski daduse un ordin de zi catre armata in careanunta in termeni inflacarati inceperea unei mari ofensive ruse§ti, care defapt a 0 inceput pe frontul galitian sub conducerea Generalului Brusiloff.

La noi armata minunat de bine refacuta avea moralul mai ridicat decatoricand qi, cu un avant admirabil, se pregatea sa inceapa peste cateva sap-tamani ofensiva pe linia Namoloasa.

In interior reformele erau votate, agitatia partidului Muncii se stingeaincetul cu incetul, toata lumea parea incordata numai spre fort area ce ur-ma sa duca la eliberarea teritoriului ocupat. Dar bucuria noastra a fost descurta durata. Inteadevar, indata ce reformele au fost votate qi ce Par la-mentul s'a inchis, (21 Iunie), amicii no§tri consevatori ne-au comunicat Caei nu mai pot continua colaborarea for cu noi. De ce? Invocau fel de felde pretexte, ba ca nu sunt de acord cu o politica pe care papa in ajun nuincetasera de a o aproba, ba ca nu vor sa mai fie solidari cu un guvern vi-novat de tot ce se intamplase in prima parte a razboiului. Dezgropau de-odata toate controversele prescrise din trecut, resentimente personale, carenu aveau nici un rost sa fie invocate tocmai acuma.

Motivul adevarat era insa altul. Se pare ca Take Ionescu nu obtinuseadeziunea partizanilor sai, in special a celor mai potrivnici ideilor inaintatela reforme, decat fagaduindu-le ca dupa votarea for va inceta colaborareacu Bratianu. Era o razbunare postuma fara de nici un rost, caci pe Brati-anu nu it puteau rasturna. La urma urmei ar fi avut un inteles s5.1 impie-deci la infaptuirea reformelor, dar acestea flind votate, sa refuzi a te soli-dariza in privinta politicii razboiului, sand te solidarizase0 cu el jumatatede an qi cand nici un fapt nou nu intervenise care sa justifice vreo schim-bare de atitudine, era, trebuie sa o marturisim, cel putin straniu. Dar eraqi anti-patriotic, fiindca situatia tarii era prea grava, ceasul era prea hota-ritor, pentru ca sä nu fii dator sa subordonezi interesele tale ratiunii destat.

Nici azi nu pricep cum Take Ionescu a putut ceda pretentiilor partiza-nilor sai, cum nu a inteles cal nu se cuvenea sa faca un astfel de gest. Esteadevarat Ca unii sustineau atunci Ca atitudinea consevatorilor pornea nu-mai din dorinta de a participa intr'o masura mai larga in guvern, cu altecuvinte ca totul trebuia redus la o presiune pentru a obtine mai multe por-tofolii ministeriale. Se poate, dar atunci nu ma pot impiedeca sa regret qimai mult purtarea lui Take Ionescu, fiindca el §tia prea bine ca Bratianu

207

nu era omul care sa sacrifice foloasele ce le prezenta un guvern de concen-trare nationals pentru o diferenta in plus sau in minus a catorva portofo-lii ministeriale. Nu ii era ingaduit sa nu'§i fi dat seama ca, daca acesta eraobiectivul sau, nu avea decat sa o spuna lui Bratianu cu care s'au fi inteles§i in cateva ceasuri totul ar fi fost ispravit.

Indiferent de aceste consideratiuni ne-am gasit, deci, in fata unei crizeministeriale. *i, spre ru§inea noastra, tocmai in ajunul zilelor in care tre-buia ca armata reconstruita sa-§i inceapa ofensiva, not guvernul am stat laIa§i doua saptamani in aceasta situatiune. Au avut loc discutii nesfar§itea caror ama.nunte nu le-a§ putea reaminti, fiindca imi inspirau atata des-gust, incat nici nu voiam sa urmaresc de aproape toate vicisitudinile lor.Mare le negociator era din nou Alecu Constantinescu, prietenia sa persona-la pentru Take Ionescu it indica de altfel in mod deosebit §i permanentpentru acest rol. El alerga intr'una de la Bratianu la Take Ionescu §i de laTake Ionescu la Bratianu, simtindu-se fericit sa fad pe intermediarul cudibacie, cu energie la nevoie, §i cu o simpatica bonomie intotdeauna. Deasemenea *tirbey a intervenit §i el mult in negocierile ce se urmau, fiindcaRegele Linea sa aiba un guvern national §i, prin urmare, it insarcinase salucreze in acest sens cu toata autoritatea pe care i-o dadea calitatea sa dehomo Regius".

Bratianu vroia sa pastreze directia guvernului, fiindca raspunderea luiera in primul rand angajata in pregatirea, in declararea §i in conducerearazboiului §i fiindca el dispunea de majoritatile parlamentare, dar in ceeace privea restul era dispus la concesii. In schimb intransigenta consevatori-lor mergea crescand, a§a incat dupa 12-13 zile ajunsesem la convingereaca va trebui sa renunt5.m la speranta de a mai avea un guvern national §isa ne multumim cu un guvern de partid. Regele insu§i se raliase la aceastaidee §i in randurile noastre incepusera discu%iunile in vederea desemnariinoilor mini§trii. Danielopol urma sigur sa intre, erau insa divergente intreSaveanu §i Suculescu de la Romanati, caci §i unul §i altul aveau sustina-tori hotariti. In genere preferintele vechilor cadre se indreptau spre Savea-nu, iar tinerii din partid nu i§i ascundeau preferintele pentru Suculescu,care de fapt era un om cu o frumoasa inteligent5., cu o judecata limpede§i armonios echilibrata. Ca intotdeauna in asemenea imprejurari nu au lip-sit scene amuzante, interventii de candidati, multe fagaduieli, protestaride amicitii, declaratii de devotament, dar nu vreau sa mai insist asupraacestor fatale micimi omene§ti.

In momentul in care credeam totul ispravit §i negociatiunile definitivrupte, intelegerea s'a f5.cut de-o data, guvernul s'a reconstituit aproape inacelea§i conditiuni §i cu acela§i raport de forte ca in trecut. Singura deo-sebire era ca Delavrancea a intrat la Ministerul de Industrie in local Dr-luiC. Istrate, care incepuse O. simta primele simptome ale bolii de cancercare I-a rapus cateva luni in urma, §i ca Titulescu a fost numit la Finante,

208

in locul lui Victor Antonescu, care a plecat la Paris ca Ministru Plenipo-tentiar.

Era prima data cand Titulescu intra intr'un guvern §i am aflat pe urmaindeosebi de la Lupu care 11 vedea des pe acele vremuri ca de catevaluni chinuia pe Take Ionescu cu sup ararile lui izvorite toate din necazulsau ca nu it impusese in prima forma ;iune a guvernului national din No-iembrie trecut. In fine, Take Ionescu primea ca satisfactie de amor propriutitlul de vice prqedinte al consiliului de mini§tri, titlu pans atunci necu-noscut in nomenclatura noastra ministeriala. Ministerul de Razboi pe dealts parte era impar ;it in cloud, Ministerul de Razboi propriu-zis, in capulcaruia trecea Generalul Iancovescu fostul secretar general, §i MinisterulMuni ;iilor, a carei conducere o lua Vintila Bratianu.

De fapt, unica concesie reala pe care Bratianu o facuse conservatorilorera plecarea fratelui sau din capul departamentului razboiului. Inteadevar,Take Ionescu §i prietenii sai nu incetasera sa -1 atace in surdina, sa -1 acuzeca nu conduce Ministerul cu destul avant pentru asemenea vremuri in caremoralul trupei juca un rol atat de insemnat ca i buna ei stare materials,ca este prea birocrat, ca este prea intransigent §i a§a mai departe. Invinui-rile erau cu desavar§ire nedrepte, ofiterii §i Mare le Cartier vedeau de mo-ralul trupei §i i§i indeplinisera atat de bine misiunea, incat soldatul nostruinspirase admira ;ia tuturor celor care vizitasera. unitatile §i frontul. Dato-ria Ministerului de Razboi era sa vegheze ca armata sä aiba tot ce ii trebu-ie, ceea ce nu era lucru u§or in conditiile in care ne aflam noi atunci inMoldova. Ori tocmai Vintila Bratianu prin munca sa neobosita, prin exem-plara sa con§tiinciozitate, era omul indicat pentru aceasta anevoioasa §iingrata sarcina, pe care o indeplinise foarte bine, §i trebuie sa existe ne-dreptatea vietii politice de la noi ca sa nu i se fi recunoscut indata acestemari merite. Daca armata noastra se refacuse atat de bine §i atat de re-pede, aceasta se datora in buna parte sfortarilor sale. Cauza adanca a os-tilitatii conservatorilor era de fapt antipatia pe care Vintila Bratianu le-oinspira, Take Ionescu o marturisea fat4 in convorbiri intime. Daca nuar fi fost factorul acesta psihologic, sunt sigur ca amicii conservatori nus'ar fi napustit impotriva lui §i ar fi trebuit sa recunoasca ca lupta pe careo duceau impotriva sa nu se rezima pe nimic precis §i intemeiat. Bratianuera intotdeauna gata sa fad concesii cand era vorba de fratele lui ca nucumva sa se creada Ca este calauzit de considera%iuni familiare, iar Vintila,cu spiritul sau de abnegatie, cu lipsa lui de preocupari personale care it ca-racteriza, a primit solutia propusa cu o filozofica resemnare.

Cum s'a ajuns insa la o intelegere cu conservatorii? Ce a determinatschimbarea de atitudine a lui Take Ionescu §i a prietenilor sai? Din neno-rocire nici presiunile Regelui, nici argumentele lui Bratianu, nici me§te§u-gitele interventiuni ale lui Alecu Constantinescu, ci situatia de pe front.Inteadevar, ve§tile erau iara§i grave, ofensiva lui Brusiloff dupa ce sparsese

209

in Galitia frontul austriac §i d5.duse cele mai frumoase sperante se oprise.Trupele ruse§ti gray contaminate de actiunea dizolyanta a bolqevicilor, in-cepeau iara§i sa se destrame. Unele unitati nu mai voiau sa lupte, altelenu ascultau deck in parte de ordinele comandantilor. Yn acela0 timp laPetrograd Lenin §i prietenii sai bol§evici incercasera sa rastoarne guvernulprovizoriu §i, printr'o revolu ;ie de strad5., sa puie mana pe putere. Cu aju-torul unor unitati credincioase Kerenski a reu§it sa pareze lovitura, iarLenin a trebuit sa fuga in Finlanda, de aceea pentru catva timp s'a pututcrede ca bolqevismul este infrant lichidat. Profitand de acest complexde imprejurari, Austro-Germanii au dat un contra atac violent §i armatelelui Brusiloff, din ce in ce mai dezorganizate, au fost cu desavar§ire incapa-bile sa ii opund o rezistenta. Invalma§eala a inceput, iar Ru§ii se retra-geau pe toata linia lasand in mainile inamicului numero§i prizonieri pre-cum Si o mare cantitate de acme §i de munitiuni.

Ne aflam deci amenintati, daca retragerea ruseasca nu se oprea, sa ve-dem pe Austrieci intrand in nordul Moldovei §i intorcand intregul nostrufront. Generalul Serbaceff nu ascundea Generalului Prezan ingrijorarea sa§i fara indoiala situa %ia era grava, pot zice chiar ca am trait atunci unadin clipele cu adevarat dramatice din timpul refugiului nostru in Moldova.Daca retragerea mai continua trei-patru zile", declara Generalul Serbaceff,trebuie sa va ganditi la parasirea Moldovei Si sa va faceti pregatirile pen-tru a trece Prutul".

In fata acestei noi §i nea§teptate intorsaturi a evenimentelor, Take Io-nescu a priceput in sfar§it ca trebuia pus capat crizei ministeriale. stir-bey i-a vorbit din partea Regelui in termeni drastici §i in douazeci §i pa-tru de ore guvernul national a fost reconstituit in forma mai sus aratata.

Indata dupa refacerea guvernului de concentrare, cloud man preocu-pari ne-au stapanit. Prima, sa pregatim evacuarea pentru once eventuali-tate §i, a doua, sa incercam ofensiva noastra pe frontul Namoloasa.

Pentru a inlesni evacuarea, am dispus plecarea parlamentarilor la Odesa§i la Cherson, am hotarit trimiterea la Moscova a tezaurului nostru §i amsfatuit pe to %i refugiatii din Muntenia §i din Oltenia, aflatori in Moldova,sa treaca Nistrul, sa piece in Rusia §i, de preferinta daca au mijloace, prinRusia in Apus. Deoarece multi parlamentari care fusesera deja la Chersonin timpul iernii §ovaiau in hotaririle lor, a trebuit sa exercitam o adevara-ta presiune asupra lor. I-am convocat in aula Universitatii am facut apella ei, adesea intr'o forma aproape amenintatoare. Cei mai multi au cedatstaruin ;elor noastre, altii, ca de pilda Cuza, nu s'au sfiit sa ne declare ca-tegoric ca prefers sa sufere consecin %ele unei eventuale ocupatii germane,decat sa paraseasca parnantul Moldovei. Totdeodata multi particularis'au decis sa piece la Odesa §i la Paris. Cu ajutorul guvernului rusesc s'auconstituit trenuri speciale §i incetul cu incetul Ia s'au golit, am ramasnumai noi guvernul, autoritatile a caror servicii erau indispensabile §i, bi-neinteles, autoritatile militare.

210

§i

§i

Din autoritatile civile multe au fost trimise la Cherson, a§a spre pildaam pornit acolo pe Garboviceanu §i i-am incredintat capul lui Mihai Vitea-zul, luat de la Mandstirea Dealului in momentul invaziei germane, ca nucare cumva acest adevarat simbol al unitatii noastre nationale sa cads inmainile du§manilor §i, in special, al Ungurilor. Epopeea lui Garboviceanucu craniul Marelui Voievod in Rusia revolutionary merits sa fie scrisa, is-torica relicva ascunsa in cutii de palarii spre a nu de§tepta atentia agenti-lor bol§evici, spaima perpetua a sarmanului Conul Petrache, con§tiintaraspunderii ce i se incredintase, lupta aceasta de-a ascunselea este o adeva-rata tragi-comedie.

In once caz este curios *i foarte simptomatic cum simbolul unitatiinoastre nationale a trebuit sa treaca prin acelea§i neinchipuite vicisitudiniprin care a trecut statul roman insu§i, pans sä ajunga la infaptuirea unita-tii sale; iar capul lui Mihai Viteazul a fost cu alai readus in Mitropolia de laIa§i aproape in acela§i moment in care trupele se pregateau sa reia armele§i cu Aliatii invingatori sa inainteze peste Carpati spre Alba Iulia §i sprecampia de la Turda, unde spada tradatoare a lui Basta retezase acest capomorind Voievodul, dar neputand sa distruga marea idee politics, mareleideal national pe care it intrupase vremelnic, dar cu atata putere §i cu ata-ta stralucire.

Parca vad Inca pe liniile de garaj ale garii Ia§i trenurile plecand. M'amdus cu Danielopol sa salut mai multi prieteni care pentru a doua oars luaudrumul bejeniei, era intr'o forma mai redusa §i mai lini§tita reeditarea sce-nelor din Noiembrie de la Bucure§ti dar pe o caldura inabu§itoare §i o at-mosfera morals mai inabu§itoare Inca. La fereastra unui vagon cu guleruldeschis §i descompus de caldura, am vazut pentru ultima oars pe GeorgeDiamandy. Avusesem cu el pans la constituirea partidului Muncii rapor-turi amicale, la 1914 chiar, spre a indeplini un vis al sau, it numisem direc-tor general al Teatrului National. Cultura, spontaneitatea, nepasarea sa demoarte mi-1 faceau simpatic, cu toate Ca Imi dadeam perfect de bine sea-ma de neperfectiunile, de superficialitatea, de lipsa lui de convingeri a-danci §i, mai presus de toate, de incorijibila lui mane de a fi sau de-a pa-rea original. I-am strans myna cu o sincera melancolie, bolnav cum eraaveam presimtirea Ca nu il voi mai revedea.

A§a s'a §i intamplat, peste cateva s5.ptamani trebuia sa moara in con-ditiuni cu deosebire patetice. Plecand de la Arhanghelsk pe un vapor spreFranta, a avut in mijlocul oceanului Glacial un atac de cord, la care nu aputut rezista §i corpul sau, conform legilor navigatiilor, a fost aruncat inmare. Astfel s'a Incheiat printr'un episod dramatic o existents de boiermoldovean cu gusturi de sibarit §i cu porniri de tot felul, in care nota vese-la predomina intotdeauna §i ridicolul nu lipsea de prea multe ori. Gandin-du-ma la el, la nazuintele lui de bine, la slabiciunile lui inofensive, la acesttragic sfar§it departe de tars §i de ai lui, nu ma pot impiedica sa spun dinadancul inimii §i cu o sincera emotie, fie-i valurile ware".

211

Tot atunci ne-au parasit §i o serie de oameni care nu ar fi trebuit sapiece, printre ace§tia voi mentiona in special cloud nume: Dr. Toma Iones-cu §i Dr. Lupu, §i unul §i altul erau doctori in medicina Si socotesc caatunci cand Franta ne trimitea medici care i§i jertfeau pans §i vista ca saajute a starpi epidemiile ucigatoare, nu era permis medicilor romani sa isdrumul strainatatii. Scuza ea" erau totdeodata Si oameni politici nu era ac-ceptabila, dimpotriva. Inteadevar timp de doi ani Toma Ionescu, atat cafrunta§ conservator democrat, ca frate al lui Take Ionescu, §i ca rector alUniversitatii, fusese unul din cei mai aprigi sustinatori ai intrarii in actiu-ne. El nu se sfiise in ardoarea lui razboinica sa atate inteuna tinerimeauniversitard, ba chiar sa ameninte §i sa insulte pe Rege. Datoria lui eradeci acuma cu atat mai mare sa participe la toate mizeriile razboiului, safie cel din urma care sä piece. In orice caz era inadmisibil ca in ajunul unornoi §i crancene lupte sä lase altora grija ranitilor ce aveau sa vie §i pecand duceam lipsa de chirurgi, marele chirurg, marele profesor, §eful §co-lii de chirurgie romane, sa se plimbe in apus §i sa se indeletniceasca, subcuvant de propaganda, cu intrigi politice §i cu polemici de Cap§a. Amconsiderat aceasta atitudine al lui Toma Ionescu o adevarata desertiune§i m'am convins atunci ca aveau dreptate aceia can imi spusesera de multca Toma Ionescu anuleaza toate meritele lui §tiintifice prin lipsa sa desuflet §i de con§tiinta profesionala.

Plecarea lui Lupu era tot atat de inadmisibila. Am mai spus ca datorialui era sa faca la 1917 ceea ce facuse la 1913, dar dupd ce in ajunul ofen-sivei nu se sfiise sa incerce prin organizarea partidului Muncii sa creeze di-sensiuni interne, elementara lui datorie era sa fie in ceasul primejdiei in ta-re, astfel cum este dator capitanul sä stea pe coverts §i sal paraseasca vasulin ultima barca de salvare. Lupu a pretins pe urma ca, prin propaganda pecare a facut-o in apus §i in America, a rascumparat cu prisosinta gestulnefericit al plecarii sale din Moldova. Sal-mi fie ingaduit sa nu imparta§escacest punct de vedere, serviciile propagandistului politician Lupu sunt pro-blematice §i, in orice caz, foarte discutabile, dar plecarea doctorului Lupueste §i, din nenorocire, ram'ane neindeplinirea unei elementare Si adancresim t ite datorii.

A§ putea mentiona in aceea§i categorie §i pe Dr. G. Marinescu, vestitulprofesor de neurologie.

Plecarea parlamentarilor a fost pe urma viu criticata. Critica era ne-dreapta, caci admit and ca am fi fost obligati efectiv sa evacuam Moldova,era o datorie sa salvam §i noi ca Sarbii, macar ceea ce putea simboliza fi-inta statului roman, adica Regele, guvernul §i reprezentatiunea nationals.Ceea ce era criticabil insa era atitudinea unora dintre ace§ti deputati §isenatori, dupa ce au parasit Moldova. Inteadevar, sub cuvant ca Chersonuleste prea departe §i prea nesigur, ca la Odesa nu gasesc tot comfortul do-rit, multi, prea multi din ei, au plecat in Suedia, in Danemarca, in Anglia

212

§i mai su seama in Franta, unde atitudinea lor, afara de rare exceptii, a la-sat mult de dorit qi ne-a facut mult rau. Dar acesta este un alt capitol du-reros, despre care voi vorbi la timpul sau.

In sfar§it, tot in acele zile dupa indemnul aliatilor, dupa staruintelelui Kerenski, am dus la Moscova tezaurul nostru spre a impiedica PuterileCentrale sa puns mana pe el in cazul unei eventuale ocupari a Ia§ilor.

Facut-am bine sau rau? A fost §i aceasta o problems care a starnit inurma nesfar§ite controverse. Dupa parerea mea nu puteam sa nu trans-portam tezaurul de la Iasi, dar am facut o gre§eala s5.-1 trimitem la Mos-cova. Am studiat ipoteza expedierii lui in Anglia, riscurile din cauza subma-rinelor din Marea Nordului erau mari §i ni s'a cerut in consecinta plata u-nei insemnate prime de asigurare, care ne-a determinat sa renuntam laacest proiect. Nefericita inspiratie, fiindca trebuia sa §tim Ca starea de lu-cruri din Rusia era prea nesigura ca sa ii incredintam fara grija tot tezau-rul nostru. Adevarul era ca ne dadeam prea bine seama ca situatia devinepeste Prut din ce in ce mai haotica, dar fara sa vrem ne stapanea mentali-tatea strutului. Prabu§irea Rusiei ne aparea a§a de catastrofala, incat nicinu voiam sa ne gandim la o eventualitate atat de ingrozitoare. Este instruc-tiv cum in fata unei priveli§ti inspaimantatoare omul inchide ochii, deasemenea §i not ne puneam atunci capul in nisipul voitelor noastre iluzii§i sperante.

Protocolul transportarii tezaurului la Moscova a fost intocmit §i iscalitde Titulescu in calitatea sa de Ministru de Finante. Am trimis stocul meta-lic al Bancii Nationale, valorile Casei de Depuneri, ale Creditelor Funciareqi Urbane, ale multor banci particulare, faimoasele obiecte biserice§ti tri-mise de Tzigara Samurca§ la Iasi in momentul evacuarii Munteniei, tablo-urile din muzee, intr'un cuvant tot ce era mai de pret..

Din nenorocire, dintr'un exces de zel, am pe con§tiinta trei tezaureparticulare, care au plecat la Moscova numai §i numai din vina mea. Colec-tia lui Mortun, tablourile Dr-lui Angelescu §i manuscrisele muzicale ale luiGeorge Enescu. Mortun adunase, precum se §tie, ani de-a randul tablouriale pictorilor romani, reu§ind astfel sä aibe cea mai complecta §i cea maifrumoasa coletie. Era unica §i cu adevarat minunata. Poseda portrete deAman, care clasifica pe acest artist mai presus decat poate fi judecat dupacelelalte panze ale lui. Avea cele mai frumoase Luchianuri §i Andree§ti,avea de Mirea lucruri delicioase, avea in fine de Grigorescu bucati neintre-cute, intre altele portretul unui Polizu-Mic§une§ti, mort t5.nar de tubercu-loza, poate cea mai remarcabila opera a sa. Astfel fiind, marturisesc caatunci cand s'a hotarit evacuarea tablourilor statului la Moscova §i candMortun m'a intrebat daca nu a§ putea trimite §i colectia lui, nu m'am sim-tit in masura sa-i resping propunerea. Eram de altfel cu atat mai indrituitsa o primesc, cu cat de ani de zile dansul spusese tuturora Ca §i-a facuttestamentul §i ca lass acest tezaur artistic statului roman cu §tiinta §i con-

213

simtamantul singurei sale fiice. Nu este vorba, in 1919 la moartea lui Mor-tun, nu s'a mai gasit nici un testament. Juridice§te, deci, tablourile apar-%in fiicei sale, Doamnei Matei Sassu, dar de fapt sunt la Moscova, dacacumva nu au fost distruse sau impra§tiate prin vreo dispozitie a guvernuluibol§evic, sau prin vreo fantezie a straniilor imprejurari ce au domnit inRusia de atunci §i pand azi.

Intrucat am trimis tablourile lui Mortun, m'am crezut dator in acela§itimp sa expediez §i pe cele ale Dr-ului Angelescu, de§i dansul lipsind dinIa§i, nu am avut din partea lui nici o cerere §i, cu atat mai putin, o autori-zatie formals. De atunci Dr. Angelescu imi spune in gluma din cand incand ca are sa ma dea in judecata fiindca eu sunt pricina pierderii tablou-rilor sale. De fapt sarmanul are dreptate, dar bucuria lui la inceput cand aaflat masura ce luasem a fost atat de mare, incat nu se simte indrituit ssfie nici macar cu adevarat suparat azi, cand imprejurarile au prefacut oamicala atentie a mea intr'o paguba atat de reala §i de regretabila.

Cat despre Enescu, in momentul in care se pecetluiau ultimele 15.zi,m'am pomenit cu el cerandu-mi staruitor sa-1 las sa adauge §i dansul o

cuprinzand toate manuscrisele lui de cand era copil Si incepuse sacompuna. Aspectul modest al acestei cutii, care avea infati§area laditelorcu care fiii de tarani vin la inserate ca sa invete carte §i in care parintii forau steams cu drag din saracia for ce era mai bun §i ce aveau mai scump,m'a mi§cat adanc. Astfel manuscrisele amicului Enescu au pornit cu teza-uml statului Si au fost depozitate in Kremlin.

Mai norocos insa. decat Mortun Si decat Dr. Angelescu, el §i-a redoban-dit dupd razboi manuscrisele. Prieteni francezi au intervenit, dupd reluarearelatiilor diplomatice dintre Fran ;a Si Rusia, la capeteniile sovietice, careinvocand respectul for pentru arta, s'au grabit a restitui lui Enescu laditacu manuscrisele intacte. Presupun ca dansul niciodata nu a trebuit sa re-simta mai placut beneficiile privilegiului de a fi un apostol al artei, dar inorice caz gestul onoreaza Sovietele. Singura mea circumstanta u§uratoareeste ca cel putin eu nu am profitat de situatia mea pentru a trimete nimic,dar absolut nimic din lucrurile mele personale la Moscova.

astfel virtutea mea a fost rasplatita, fiindca am salvat putinul, foar-te putinul pe care it am pe cand multi din colegii mei au suferit pierderisimtitoare. Cel mai crud pedepsit a fost insa Barbu tirbey. Tot ceea ceevacuase de la Buftea §i de la Bucure§ti, adica o minunata argintarie careii venea de la Voda *tirbey, tapiterii de Gobelins pe care le-am vazut intoata copilaria mea atarnate in Palatul *tirbey, tablourile de familie §i alte-le. Barbu tirbey, neincrezator in soarta tezaurului roman, le-a incredin-tat bunului sau prieten Baronul Fasciotti, Ministrul Italiei, care le-a expe-diat la Ambasada Italiand din Petrograd. Rezultatul a fost ca bol§evicii ne-socotind principiul exteritorialitatii, *tirbey nu a mai putut da niciodatade obiectele lui. Tarziu de tot, la un vanzator de tablouri din Berlin a dat

214

la-dita,

$i

de portretul soliei sale de Schwarz, care pictase pe Imparatul Wilhelm §ipe membrii familiei noastre regale, astfel putand rascumpara ceva din de-pozitul ce-1 incredintase Ambasadei Italiene.

Mai nefericita insa a fost inspiratia lui de a fi trimis la Moscova cu te-zaurul statului toate bijuteriile Reginei Maria, care erau de o mare valoare.Dansa, mai intuitive, refuzase sa asculte de sugestia sa, §i astfel a trebuitsa exercite asupra ei o adevarata presiune. Cand razboiul s'a sfar§it era in-tristator §i impresionant in acela§i timp sa vezi pe Regina Romaniei apa-rand la ceremoniile oficiale ca o femeie saraca, lard nici o bijuterie, farenici unul din atributele sclipitoare ce fac parte integranta din ve§minteleregalitatii. Aceasta silita simplicitate era tributul material al Reginei Mariala infaptuirea unitatii noastre nationale, cu sculele ei personale platise Co-roana Romaniei Intregite.

Nu este vorba aceasta simplitate a fost de scurta durata, putin dupeaceea Mama ei, Ducesa de Coburg murind, a mo§tenit de la dansa o partedin fantasticele juvaere pe care Tarul Alexandru II le daruise unicii §i multiubitei sale fiice §i, astfel, Regina noastra a putut sa reapara la ceremoniileoficiale in toata splendoarea §i in toata stralucirea ei regale. Atunci fire§te,au incetat §i remwarile lui $tirbey.

Dar pe vremea aceea au plecat din Ia§i nu numai compatriotii §i avuti-ile noastre, dar §i trei din bunii noWii prieteni, din intelegatorii tovara§iai zilelor de restri§te: Duce le de Luynes, Robert de Flers §i ColonelulThomson. I-am intovara§it la gars §i ne-am despartit cu emotiune. Printactul, prin delicatetea sa sufleteasca, prin nobletea atitudinii sale, Duce lede Luynes i§i ca§tigase simpatiile §i stima tuturora. Un prieten mai putinin vremurile de atunci era mult.

Robert de Flers inflacarat, comunicativ, calduros in toate manifestari-le lui, era fire§te tot atat de regretat, de§i aveam speranta sa-1 vedem in-torcandu-se in curand printre noi.

Pe Thomson it §tiam dus definitiv §i marturisesc ca it vedeam plecandcu un amestec de regret, de curiozitate §i chiar de multumire. De regret,fiindca ne aratase prietenie §i fiindca personal avusesem cu el cele maibune relatiuni. De curiozitate, fiindca eram convins ca dansul care era oadevarata personalitate, va ajunge departe qi eram ner5.bdator sa vad cumse va desemna curba ascensiunii sale. De multumire insa, fiindca imi zi-ceam ca la Londra prin legaturile sale va §ti sa arate adevarata noastra si-tuatie, va restabili multe inexactitati ce circulau §i va fi, astfel, in masuraO. ne aduca servicii mai marl decat acelea pe care ni le putea aduce in Mol-dova ca simplu ata§at militar al Imperiului Britanic.

Thomson nu ne-a putut aduce seviciile pe care le a§teptam de la leali-tatea §i prietenia sa, fiindca abia sosit in Anglia, independenta caracterului§i originalitatea convingerilor lui au indispus ierarhia solemna de la WarOffice, care s'a grabit sa-1 trimita inteun fel de exil disciplinar in Egipt §iin Palestina.

215

In mijlocul pregatirilor si executarii acestor evacuari, au inceput lup-tele care au constituit cea mai glorioasa paging a razboiului intregirii noas-tre. Retragerea Rusilor in Galitia s'a oprit, pericolul iminent al unei invaziiinamice pe la Nord a fost astfel inlaturat, am putut sta iarasi linistiti laIasi. $i fiindca in timpul acesta se apropia termenul sorocit pentru incepe-rea ofensivei noastre celei mari de la Namoloasa si pregatirile ei erau ter-minate, Mare le nostru Cartier, de acord cu comandamentul rusesc, a hota-rit sa porneasca ofensiva.

Bineinteles ca nu am de gand nici sa fac istoricul acestor lupte, ceeace nu ar intra in cadrul memoriilor mele, nici sa ma transform in criticulunor opera ;iuni militare, care vadit nu sunt de competenla mea. Vreau nu-mai sa reamintesc caracterul for esential, cat si repercusiunile pe care le-auavut asupra situatiunii noastre morale si politice.

Planul era urmatorul: Averescu sä intreprinda in direc%ia Marasti unatac violent care sa fixeze in acea directie toata atentia si toate forteleinamicului, iar in timpul acesta, dupa o puternica pregatire de artilerie,grosul armatei noastre impreuna cu Rusii sä dea atacul hotaritor pe secto-rul Galati-Namoloasa-Focsani, spre a patrunde pe acolo in campia Mun-teniei.

Averescu a pornit si, fiindca nu avea forte numeroase in fata lui, a pu-tut inainta relativ usor, asigurandu-ne astfel victorii care, fara indoiala,aveau o mare valoare morals pentru noi. Restul inaintarii lui era insa purdemonstrativ, adevarata batalie urmand sa se dea pe frontul Namoloasa.Bombardamentul nostru incepuse in cele mai bune conditiuni si trupelenoastre pline de avant erau nerabdatoare sa iasa din transee si sa porneas-ca la atac. Pe cand totul era gata si entuziasmul la culme, Generalul Ser-baceff primeste insa direct de la Kerenski ordinul telegrafic de-a opri onceofensiva. Situatia din Rusia se inrautatise iarasi in asa fel, incat Kerenskinu credea armata ruseasca in masura sa intreprinda o operatic militaramai insemnata. Deziluzia in randurile noastre a fost bineinteles grozava,dintr'o data toate speran%ele noastre de reocupare a Munteniei se naruiau.Inca o data lipsa de solidaritate a Rusilor ne paraliza miscarile si ne ex-punea la cele mai grave consecinte pentru viitor.

Generalul Prezan mi-a spus ca era la un dejun la legatia americana im-preuna cu Serbaceff, cand telegrama lui Kerenski i-a fost remiss. Primulgest a fost sa nesocoteasca ordinul si sa, lase ofensiva sa-si urmeze cursul.In asemenea condi %ii ra %iunea trebuia insa sa invinga pornirile generoasesi, de bung seams spre desperarea noastra, atacul sa fie oprit.

Urmarea logics era ca Averescu a fost nevoit sa se opreasca si el, fi-indca inaintarea lui nu mai avea nici un rost de indata ce planul generalfusese nimicit prin atitudinea Rusilor. Cand colo Averescu a continuat sainainteze, sub cuvant ca nu intelege ordinele Marelui Cartier, sau Ca tre-buia sa consolideze noile pozitii pe care le-a cucerit. De fapt dansul era

216

preocupat exclusiv de gloria lui personals. Aceasta lipsa de supunere,aceasta lipsa de solidaritate cu interesele generale ale intregului front, auindignat profund Si pe Generalul Prezan Si pe Generalul Berthelot. Simt a-mintele intime ale celui dintai in aceasta privinta le aveam nu numai prinBratianu, care imparta§ea in totul indignarea Marelui Cartier, dar mai alesprin D-na Petrescu, sora D-nei Prezan. Inteadevar, Budurescu contractasetifosul exantematic §i era ingrijit in spitalul instalat la *coala Norma la dela Copou, de care dansa se ocupa. Fiind deja convalescent ma duceam infiecare zi sa-I vad qi la capataiul lui gaseam regulat aceasta D-na, care imitransmitea cu femenina indiscre ;ie tot gandul cumnatului sau, cu care dealtfel locuia la o vie vecina.

cat despre Generalul Berthelot, cu rectilinitatea care in asemenea ma-terii caracterizeaza pe Francezi, el nu s'a multumit sa exprime indignareasa in vorbe vehemente, el a cerut pur §i simplu Regelui sa-i ia comanda luiAverescu. Regele, dupa indemnul lui Bratianu, a refuzat sa recurga la oasemenea masura atat de extrema., caci Averescu precum se §tie era, pedrept sau pe nedrept, foarte popular in wire, socotit fiind ca eroul militaral razboiului, de aceea indepartarea lui ar fi privita ca o nedreptate cu atatmai mare, cu cat se spunea Ca Bratianu it persecuta. A§a fiind aceasta ar fiputut influenta in rau moralul trupei, care primise o lovitura puternica §iprin oprirea marei ofensive. In sfar§it Averescu avand legaturi intime cuunii din colegii no§tri conservatori, sacrificarea lui ar fi slujit drept pretextunor not dificultati ministeriale, on in acele momente, mai mult decat ori-cand eram datori sa evitam orice fel de criza de guvern §i sa mentinemstransa unitatea ministerului de concentrare. Pentru toate aceste motivesfatul lui Berthelot nu a fost urmat Si Averescu a continuat sa comande ar-mata II §i, incununat cu laurii de la Mara§ti, sa ia din ce in ce mai mult laBacau aere de sfidatoare independents. Nu este mai putin adevarat ca depe urma acestor evenimente a rezultat o inasprire regretabila a raporturi-lor dintre Bratianu §i Averescu, precum §i o du§manie pans la moarte in-tre Berthelot qi Averescu.

La Bucure§ti Mackensen vazand ca ofensiva noastra a fost oprita inloc §i §tiind desigur in ce stare de spirit sunt trupele ruse§ti de pe frontulnostru, a socotit ca momentul este prielnic intervertind astfel rolurilesa ne atace §i sa ne izgoneasca cu totul din Moldova. Se afirma ca el aveaconvingerea ca nu ii vor mai trebui mai mult de cloud saptamani ca sa in-tre triumfator in Iasi, cum intrase cu cateva luni inainte triumfator la Bu-cure§ti. Germanofilii din teritoriul ocupat se §i bucurau in aberatia for deacest rezultat, in care vedeau, dupd vocabularul lor, eliberarea tarii de pe-ricolul rusesc.

$i inteadevar, la scurta vreme dupa oprirea ofensivei de la Namoloasa,ne-am pomenit pe tot frontul cu un formidabil atac al armatelor germane.Sarcina noastra a fost cu atat mai grea, cu cat trupele ruse§ti in mare par-

217

to au parasit pozitiile a trebuit tot not sa umplem golurile. Armata s'aaratat la inaltimea a§teptarilor, de la primele ciocniri solda ;ii au pus inapararea parnantului stramo§esc ce ramasese liber o indarjire Si o vitejiedemne de cele mai glorioase tradi ;ii ale trecutului nostru istoric.

Luptele au tinut vreo cloud saptamani §i au culminat in eroica rezis-tenta de la Mara§e§ti, unde trupele romane s'au intrecut, unde au sfidatmitralierele §i baionetele, unde lepadanduli tunicele au luptat corp lacorp cu inamicul Si unde, dupe o batalie desperate de mai multe zile, auinfrant pe Mackensen 1-au silit sa renunte la visurile lui de cucerire aMoldovei.

0§tirea romans inscrisese in cartea neamului o noua paging de glorienepieritoare.

Doug episoade mai deosebite au caracterizat aceste lupte §i trebuiescmentionate pentru a putea reda fizionomia generals a acelor zile. In pri-mul rand luarea comandei Generalului Cristescu Si, in at doilea rand ataculaustro-german de la Targ-ul Ocna, care era cat pe aci sa ne sparga frontul§i sa ne anuleze rezultatele izbanzilor minunate de la Mara§eqti.

Cand s'a hotarit ofensiva de la Namoloasa, Mare le Cartier a dat co-manda armatei ce trebuia sa o execute, Generalului Cristescu, care treceadrept un foarte distins §i cult ofi %er de stat major. Ca ajutor at GeneraluluiPrezan dansul prezidase in Moldova la opera de refacere a armatei noastre,lucrase cu Ru§ii la stabilirea planului de ofensiva pentru eliberarea terito-riului ocupat, era deci indicat din toate punctele de vedere sa conduce ar-mata chemata sa indeplineasca aceste opera%iuni. De indata ce ofensivalui Mackensen a inceput, am aflat ca Generalul Prezan luase comanda Ge-neralului Cristescu §i ca numise in locul sau pe Generalul Eremia Grigores-cu. De ce? Ce se intamplase? Se spusese ca el avusese un conflict cu Gene-ralul rus Rogoza §i ca acesta ceruse Marelui nostru Cartier indepartarea lui.In jurul lui Prezan se spunea ca Ru§ii nu au avut nici un amestec ca atrebuit sa se recurga la aceasta masura dureroasa fiindca Cristescu i§i pier-duse capul, caci la multi ofiteri de birou, ca Si la multi savanti in arta mi-litard, dansul nu avusese nervii destul de tari ca sa reziste emo %iilor fron-tului.

Reintors la Iasi, Generalul Cristescu se apara cu indignare impotrivaacestor invinuiri, declarand pretutindeni ca este victima unei strigatoarenedreptati. A venit §i la mine, cand peste un ceas cu creionul in mans acautat sa-mi demonstreze ca batalia s'a ca§tigat urmand indicatiunile §iordinele sale, Ca succesorul lui nu a modificat nimic din cele planuite §iincepute de el, ca nici un moment nu se aratase descurajat, ca nici un gestat sau nu autoriza Mare le Cartier sa-1 acuze de lipsa de energie Si de sangerece. Ca totul era o inscenare odioasa §i o razbunare a Generalului Prezangelos pe el, care de fapt reorganizase armata intocmise toate planurilemai insemnate de lupta.

218

$i

$i

si

$i

Bietul om iti facea mild, era descompus, rdtdcea pe strazi, in civil,vorbindu-mi avea lacrdmile in ochi §i sub impresia emotiunii balbaia deabia puteam intelege cuvintele lui. Marturisesc ca m'a mi§cat, am cautatsa aflu adevarul, dar mi-a fost cu neputinta chiar azi nu pot §ti clack a fostsau nu a fost o victims. Brdtianu care nu se amesteca in asemenea chestiuni,inclina sa creadd ca, de§i asprd, mdsura luatd impotriva lui Cristescu, nuera nejustificatd. Eu, poate din cauza impresiei pe care mi-o facuse apara-rea lui, sunt mai mult ispitit sä cred ca Generalul Prezan a purces cu o ne-indreptatita severitate, dar recunosc ca nu sunt in aceasta privinta cel maibun judecator, fiindca presupunerea unei nedreptdti rdscole§te sentimen-talismul meu qi turbura senindtatea judecatii mele.

Nu este vorbd, dupl. rdzboi Generalul Cristescu a fost reabilitat,inami-cii Generalului Prezan fiind incantati sa manifeste impotriva lui incredin-%and cele mai Inalte insdrcindri presupusei sale victime §i Generalul Cris-tescu a murit §ef al Marelui Stat Major. In sufletul lui a rdmas insa nestinsregretul ea nu a fost ldsat sa fie qi eroul de la Mard§e§ti, oricate onorurii s'au adus a inchis ochii cu inima zdrobitd. $i fiindca la mijloc subzistao indoiala, fiindca cel putin in sufletul lui exista con§tiinta nedrepatii,soarta acestui fiu de -Oran ridicat prin muncd. §i straduintele lui pastreaza,once s'ar spune ceva mi§cdtor §i tragic.

Mai tragicd prin urmdrile ei era insd sa fie strapungerea frontului de laTargul Ocna. Inteadevdr, concomitent cu atacul de la Mard§e§ti, PuterileCentrale au cautat sa spargd frontul §i pe linia One§ti-Targul Ocna. Inain-tand mai mult decat trebuia, Averescu subtiase frontul sau in a§a fel, in-cat simtind punctul slab, Austro-Germanii au dat in acea directie o puter-nicd loviturd. Acliunea for era cat pe aci sa reu§easca, Marele Cartier tre-buind in grabd sa adune toate rezervele de care mai dispuneam pentru arestabili situatia §i a repara astfel consecintele gre§elii lui Averescu.

Imi aduc aminte ca in ziva cea mai critics eram poftit pentru ceai laStInca impreund cu Generalul Prezan. Dimineata la consiliul de mini§triBratianu ne ddduse ve§ti atat de rele, incat ma gandisem sa nu mai merg§i, in once caz, eram convins ca Generalul Prezan nu va veni. In cele dinurma m'am hotdrit totu§i sa md. duc §i nu mica mi-a fost mirarea cand in-data dupa mine am vdzut venind pe General cu Colonelul Antonescu, aju-torul sau. Ne-am plimbat impreund in vie pe un minunat sfar§it de zi deyard, Prezan tinand sa apard lini§tit §i surazdtor, de fapt avea multi sta.-panire de sine, dar in aceea zi a fost singura data cand simteai sfort area pecare o facea pentru a-§i ascunde ingrijorarea. Mi s'a plans amarnic de Ave-rescu §i marturisesc ca avea deplind dreptate cand Imi spunea: Avem des-tule greutati, dar ce ma doare este ca pe aceasta ne-am pricinuit-o singuri.Daca Averescu ne asculta, dad pentru a-§i face reclama nu Inainta la M5.-rd§ti mai mult decat trebuia, dad cu alte cuvinte nu i§i subtia fdra rostfrontul, Germanii nu s'ar fi gandit sa: concentreze fortele for in acest punct

219

slab, in momentul chiar al atacului am fi avut acolo trupele necesare pen-tru a rezista. Pe cand acuma vezi Targul Ocna este aproape ocupat $i tre-buie a fac sfortari supraomenesti ca sa impiedic o adevarata si gravy ru-pere de front".

Prezan adaogi apasat si cu drept cuvant: Cand Averescu imi tot cererezerve imi vine sa ii raspund de ce nu m'ai ascultat cand iti ceream du-pa Marasti sa to opresti si sa nu imi degarnisesti frontul? Acuma ca sa-1scap din incurcatura sunt bun, atunci insa eram colegul care din gelozienu vrea sa-1 lase sa culeaga laurii marilor sale izbanzi!"

Dar afara de aceste emo %ii, de altfel de scurta durata, si de epoca marilorlupte din Iulie-August 1917, vara s'a scurs intr'o atmosfera relativ linistita.Cand stau acuma sa ma gandesc ce gravitate, ce hotaritoare insemnatateaveau acele lupte, si cand imi reamintesc cat de putin ingrijorati eram,cum zilele se scurgeau fara vreo infrigurare deosebita, cum nop %ile nu neerau tulburate de nesomn, cum eram aproape linistiti, raman si azi uimit.

*i totusi asa a fost. Nu stiu, para.' aveam o presimtire Ca nu traiamceasuri de pericol, ci ceasuri de izbanda. Ciudat, pe cat ceva trainic ne fa-cea sa prevedem inainte de retragerea in Moldova rau si numai rau, acumapriveam viitorul imediat cu sufletul nezbuciumat. $i desi mintea ne aratapericole tot atat de mari, ceva ne indemna sa fim plini de incredere si desperanta. In aceasta stare de spirit, pe o caldura tropicala si intr'un Iasigolit, am trait zilele cele mai glorioase ale razboiului.

and vestea stralucitelor victorii ne-a venit am fost fireste ferici %i simandri, aceste izbanzi ne razbunau de toate infrangerile din prima partea campaniei, aceste izbanzi ne aratau ca armatele romane nu erau mai pre-jos de gloriosul for trecut, aceste izbanzi ne dadeau in fats Aliatilor drep-tul sa sustinem cu fruntea sus revendicarile noastre, aceste izbanzi ne in-fatisau lumii civilizate ca un popor demn sa aspire la integritatea sa natio-nals si la un viitor mai de seams.

Dar totusi bucuria noastra nu a fost atat de vie, pe cat s'ar fi cuvenitsa fie. Printr'o fireasca alternanta aceeasi presimtire care ne spunea in aju-nul izbanzii sa fim linistiti, caci nu ne asteapta zile de rastriste, aceeasipresimtire ne spunea acuma, a doua zi dupa izbanda, sa nu ne veselimprea tare, caci valoarea acestor izbanzi este mai mult de ordin moral si cagrele incercari ne asteapta in curand.

$i inteadevar, cum putea sa fie altfel, cand unita tile noastre care sar-batoreau nemuritoarele for victorii, auzeau rasunand in lagarele aliatilornostri Rusi tot mai puternic strigatul de destramare al lui Lenin: pace sipamant. $i cand alaturi de steagurile noastre tricolore sfasiate de gloante,dar acoperite de glorie, falfaiau tot mai sfidatoare steagurile rosii ale uneirevolulii epocale, care nu intelegea sa se incurce in mersul ei triumfatorcu razboaie pe care nu le declarase, cu tratate pe care nu be iscalise, cu ali-ante care nu o interesau si cu idealuri pe care nu be impartasea.

220

CAPITOLUL TREIZECI ,.I ..APTE

1917AUGUST SEPTEMBRIE

De0 pentru not luptele s'au terminat cu Mard§e§ti, de fapt ele au maicontinuat in tot timpul lunii August §i aproximativ pans la mijlocul luiSeptembrie, cele mai insemnate dandu-se la Varnita, la Muncelu qi la Cire-§oaia. Au fost de-o parte §i de alta atacuri neizbutite, care au dus cel multla rectificari de front, iar de la mijlocul lui Septembrie totul a reintrat inlini§te. Dealtminteri era §i firesc sa fie astfel, fiindca cu cat trecea vremea,cu atat destramarea frontului rusesc devenea mai evidenta. Serbaceff nu neascundea ca autoritatea sa scadea mereu 0 ca ajunsese sa fie iluzorie, dealtfel informatiile pe care Mare le nostru Cartier le obtinea de la diferiteleunitati erau de asemenea din cele mai pesimiste. Soldatii ru0 plecau de pefront, se intorceau acasa in fundul Rusiei, se intorceau sau nu se intorceaudupa cum le convenea. Nimeni nu le cerea socoteala 0, cei ce ar fi pututsa le ceara socoteala nu o faceau, fiindca i0 dadeau seama ca nu li se maiascultau ordinele.

Era destul sa stai 24 de ore in gara Ia0 0 ramaneai inspaimantat deceea ce vedeai perindandu-se in fata ochilor, caci aveai oglinda credincioa-sa a starii de pe front. Pe de alta parte §tirile din interiorul Rusiei erau totatat de ingrijoratoare, cei ce fusesera acolo cateva luni inainte erau izbitide progresele procesului de destramare. Amicii plecati in Franta ne comu-nicau ca la Petrograd anarhia era desavar0ta, o dovada intre altele multefiind ca Nicu Cocea era directorul i proprietarul celui mai mare ziar fran-cez din capitala Rusiei, unde cu ajutorul lui Baher §i a altor indivizi sus-pecti de aceea0 categoric, crea opinia publics, dadea conducatorilor Ru-siei revolutionare sfaturi directe, sau ii ameninta.

Lenin era tot in Finlanda, dar slabiciunea guvernului provizoriu eraatat de mare, incat prietenii lui incepusera din nou sa ridice capul §i pareatot mai vadit ca se pregatqte neturburat reintoarcerea lui triumfala.

Kerenski convocase in marele teatru din Moscova o adunare a repre-zentantilor tuturor partidelor §i tuturor categoriilor sociale din Rusia, lacare trebuia sa participe §i Generalul Komi loff, comandantul suprem al

221

ostilor rusesti. S'a crezut la un moment dat ca din aceasta intrunire vao imbunatatire a situatiei, ca se vor lua hotariri importante atat in ceeace priveste armata, cat si in ceea ce priveste reorganizarea interns, in sfar-sit ca se va simti acea actiune de guvern, acea energie dupd care se suspinain zadar de atatea luni. Iluzia a fost Inca de scurta durata. La Moscova ia-rasi nu s'au auzit cleat vorbe, vorbe si iarasi vorbe, Kerenski s'a multu-mit cu discursuri perora %ii, cand a trebuit insa sa treaca de la declara%i-uni la fapte, s'a adeverit aceeasi organics neputinta. Congresul s'a impras-tiat fara sa fi putut vota nici o motiune, cu alte cuvinte fara sa fi pututconcretiza vreo politica hotaritoare. $i am trebuit sa ne multumim cuun comunicat in care, dupa fraze sforaitoare dupa afirmarea Inca odatain mod solemn a hotaririi Rusiei Revolutionare de a duce razboiul alaturide Afiati pans la capat, ne era dat sa citim aceasta concluzie simptomatica:

Faptul ca nu s'a votat nici o mo%iune este departe de a anihila lucra-rile congresului, care a fost consultativ, un sfat al intregii Rusii. Totul erasa se cunoasca sentimentele politice ale maselor reprezentate. Formula deincheiere ramanea implicit sa fie gasita de catre Guvemul Provizoriu inunire cu generalisimul, ceea ce s'a facut".

Se asteapta aici curand promulgarea noilor masuri militare iesite dinintelegerea dintre guvem seful suprem al armatelor. Toti comisarii ge-nerali au fost convocati pentru a primi noile ordine de care dusmanii Ru-siei nu au nimic bun de asteptat".

Sentimentul general este ca Revolutia prin Kerenski Komilof vatriumfa de indisciplina armatei si de intrigile spionilor dusmani".

Dar mai putin datatoare de sperante decat acest comunicat oficial erauinformatiile pe care le primisem direct de la Moscova. Din ele rezulta la-murit ca marele congres dovedise complecta dezorientare neputinta aregimului Kerenski ca, asa fiMd, era o naivitate sa mai astepti ceva de lael. De fapt congresul a pecetluit soarta guvernului provizoriu, caci dupdaceea regimul Kerenski a intrat in faza agoniei pe la mijlocul lui Septem-brie, cand Lenin s'a reintors la Petersburg sfidator, el a gasit un organismin adevarata descompunere si nu i-a trebuit decat cel mult o lung sa ii dealovitura de moarte.

Fireste fata de aceasta situatie ingrijorarea noastra nu putea decat sasporeasca $i, totusi, lucru ciudat, eram mai plini de speran %e decat ori-cand, nu in ceea ce priveste viitorul imediat stiam ca ne asteapta cum-plite incercari dar in ceea ce priveste rezultatul final. Ca sa ilustrez sta-rea nostra de spirit, voi reaminti aici prezicerile pe care le-am facut unorprieteni intimi in acele zile, preziceri care sunt cu atat mai caracteristice,cu cat nu treceam drept un optimist $i, mai putin Inca, nu eram dintreaceia carora le place sa faca profetii.

Inteadevar, ducandu-ma in acele vremuri sa vad un prieten care locu-ia cu ai sai intr'o casa taraneasca de pe dealul Uricanilor langa lagarul lui

222

ie§i

§i

§i

§i

§i

§i§i

§i

Nicu Berindei, voiam Intre altele, fiindca era parlamentar, sa-1 conving sapiece la Odessa. Aceasta nu mi-a fost prea greu, dar ceea ce a fost greu afost sa inlatur adancul pesimism care il cuprinsese. Ca multi altii socoteadin nou totul pierdut §i vad Inca uimirea lui cand i-am expus pe larg punc-tul meu de vedere ca niciodata viitorul rominismului nu imi apace maistralucit decit acuma. Era convins ea aiurez, citeam in ochii lui ceea cegandea: tam este la marginea prapastiei, in Apus Aliatii de trei ani nu potinfringe pe Germani, iar aici pe frontul de rasarit armata ruseasca se des-compune; peste citeva saptamini, peste citeva luni va trebui sa capitu-lam, toata Romania va fi ocupata de Puterile Centrale §i acest ministru§i-a ales acest moment tragic ca sa-mi spuna ca viitorul romanismului nui-a aparut niciodata mai stralucit sarmanul, se vede ca din cauza emo-tiilor §i grijilor ce it cople§esc de la intrarea nostra in razboi judecata i s'aIntunecat.

$i totu§i eu, nepasator de vizibila compatimire cu care ma privea,continuam sa justific optimistele mele preziceri. Descompunerea frontu-lui rusesc nu ma sperie, dimpotriva ma bucura, Rusia prabu§indu-se notvom putea ocupa in curind Basarabia §i, cu Rusia sau fara ea, Aliatii vorbirui in cele din urma, deci, la sfar§itul razboiului vom lua Ardealul §i ast-fel, din aceasta restri§te va ie§i ceea ce nu am indriznit speram nici invisurile noastre cele mai inflacarate: unirea tuturor Romani lor de la Nis-tru pink' la Tisa §i cand vad ca pentru prima data in vista mea §i incursul acestui conflict se deschide in fats ochilor mei perspectiva acesteiposibilitati, adica mai mutt deck ne-am fi putut Inchipui in ceasul intrariinoastre in actiune cum vreti prin urmare sa nu fiu fericit, fericit cum nuam fost niciodata. Va Indemn deci §i pe voi sa scuturati pesimismul ce v'acuprins §i, privind lucrurile de sus, sa va bucurati, nu sa va Intristati. In-cercari grele ne mai a§teapta desigur, poate chiar un dureros exit, dar ceinseamna toate acestea daca la cap5.tul drumului vad §i §tiu ca este intre-girea, desavir§ita Intregire a neamului?"

La sfir§itul razboiului prietenul de la card de unde era ca Si cum ar fivrut sa se scuze, s'a grabit cu lealitatea ce it caracteriza sa-mi reaminteascaprofetica noapte de la Uricani. Dar daca noua ne era oarecum Ingaduit sala§teptam desfa§urarea evenimentelor cu un fatalism senin §i plin de celemai stralucitoare sperante, lui Bratianu nu ii era permis sa stea Intr'o inac-tiune resemnata. Ca §ef al guvernului, ca om direct raspunzator de soartatarn, el trebuia, examinand diferitele eventualitati posibile, sa cercetezecare ar fi atitudineape care trebuie sa o adoptam, dupa fiecare caz in parte.$i pe la mijlocul lui Septembrie, deli nu voia sa ne spund nimic pentru a nune descuraja, de§i arata un optimism care de mutt disparuse din sufletulsau, am simtit ca dansul nu mai are deck o preocupare, una singura, sagaseasca solutia cea mai corespunzatoare intereselor tarn fats de evidenta§i apropiata pr5.bu§ire e frontului rusesc. Ceea ce inlesnea meditatiunile

223

sa

lui a fost ca la aceasta epoca s'a imbolnavit §i ca indispozitia sa 1-a con-damnat sa stea vreo doual-trei saptamani in casa §i in pat. Parca it revadin odaia lui de culcare din casele Levin din strada Romans, surazator inaparenta, dar adanc framantat suflete§te §i mai tacut, mai impenetrabildecat oricand.

Inca o data Bratianu era intr'o faza de gestatiune, inteuna din cele maichinuitoare gestatiuni din intreaga lui vials politica. Abia mai tarziu a in-ceput sa ne dezvaluie gandul sau, rodul acestor lungi §i laborioase medita-tiuni de la sfarOtul toamnei din 1917.

Pe cand situatia politica era stapanita de aceste perspective §i preo-cupari, zilele se scurgeau implinite cu fel de fel de §tiri, vizite, fapte diver-se, unele vesele, altele triste, care ocupau atentia noastra §i ne inlesneausa infruntam urgia vremurilor ce se pregateau.

Intai in August am avut de inregistrat doua morti, a lui Iancu Proco-piu §i a lui Alexandru Iliescu. Precum am ar5.tat-o aiurea, Procopiu rama-sese Ia Bucure§ti din indemnul lui Bratianu ca sa poata sta in ajutorul tu-turor acelora pe care nu ii puteam evacua in Moldova. Sacrificiu zadarnic,fiindca Germanii s'au grabit sa-1 aresteze, sa-1 tie inchis ca ostatic §i sa-1supuna unui tratament neomenos. Fiind serios bolnav de inima, saraculProcopiu nu a putut rezista fizice§te unui atare regim §i indirect ne-a venitvestea ca este atat de greu suferind, incat insu§i comandantul german afost silit sa-1 puns din nou in libertate, spre a-1 lass sa zaca in casa lui. Incele din urma am primit §tirea ca a murit in mijlocul celor mai groaznicedureri.

Acest sfar§it in Bucure§tii ocupati, singur, departe de familia, de prie-tenii lui, ne-a zdruncinat pe toti, fiindca aveam con§tiinta ca purtam §iraspunderea lui. Ii cerusem lui Procopiu sa se jertfeasca, lira o clips de§ovaire a facut-o §i se jertfise pans la moarte. Probabil ca daca nu s'ar fiimpus acest sacrificiu, probabil ca daca ar fi venit cu not in Moldova, boa-la sa nu s'ar fi agravat Si ca Procopiu ar fi putut vedea intregirea neamului,murind lini§tit qi multumit ca cetacean al Romaniei Mari.

Cu cateva zile inainte, la Boto*ani, unicul sau fiu, un tanar abia major,a murit intr'un accident de avion. Din fericire Procopiu a inchis ochii farasa fi §tiut Ca soarta nu it crutase nici de aceasta lovitura, a fost singura in-dulgenta pe care providenta a avut-o fats de el. 0 vials de cinste, de bine,de inalte §i curate aspiratiuni, merita un alt sfar§it. .

De la inceputul carierei mele politice Procopiu ma inconjurase cu oafectuoasa prietenie, iar eu m'am simt it indata atras de sufletul sail ales §i decaracterul sau rigid, uneori sectar, dar demn de toata stima in vremurilenoastre de materialism, de oportunism, de ambitii meschine §i de egoismferoce. De aceea s'a stabilit repede, cu toata deosebirea de varsta, o inti-mitate bazata Ia el pe o frateasca solicitudine §i la mine pe o sincera con-sideratiune. Inamicii lui Procopiu ironizau insu§irile lui intelectuale, desi-

224

Gen

eral

ii B

ert h

elot

,siA

vere

scu

Fig. 11: Genera lii Berthelot fi Averescu

7:C1.1111

Art$I ooti 3

I $.

11,, rkt7* t

-111111II

rip ".sit 7 I...... ks- 1 )

, .,,,........

1 ti-, t. -

e -

. 14/1

ea- ti

it

444C

LI:1

itfl- ffs

4

,*

5

4 n 11'

401

It

149

gur ek nu erau deosebit de stralucite, deli superioare multora din acei canit criticau cu atata usurinta. Dar in tara noastra unde inteligentele suntatat de numeroase, resimteam o adevarata voluptate sa mai intalnesc siun caracter, un om la care rectitudinea sa pretuiasca mai mult decat spe-culatiunile intelectuale, decat repeziciunea in pricepere $i decat spontane-itatea in talmacire.

Sub impresia tristei dureri pe care moartea lui Procopiu mi-a pricinu-it-o, am schitat in grabs pentru Miscarea" un portret al lui, ce s'ar fi cu-venit sa fie mai complet, dar am tot omis-o. De asemenea intors la Bucu-resti am dispus sa ii ridicam in club o piatra comemorativa, am asezat-o,dar s'a tot amanat cuvenita ei inaugurare. In amintirea despartirii noastre larestaurantul Europa in ziva plecarii din Bucuresti, depun in fiecare an cate-va flori pe morm5.ntul lui, am constiinta insa ca nu rasplatesc indeajunsceea ce personal datoresc memoriei lui.

Cam in acelasi moment a murit la Iasi si Alexandru Iliescu. Tin &Iacord mortii lui o mentiune specials, intai fiindca a fost un tip cu totuldeosebit,sintez5. minunata a unui mediu, a unei epoci si, al doilea, fiindcatestamentul sau este fara indoiala cel mai frumos care 1-au 15.sat in vremu-rile mele cei adormiti intru Domnul.

Da, Alexandru Iliescu a fost o figura, alegatorii sai din Olt it urmauorbeste, publicul isi batea joc de el, pentru unii era o providenta, pentrualtii un personagiu de Caragiale. Vicisitudinele vietii mele politice mi-auingaduit sa-1 cunosc de aproape si putini oameni m'au interesat si, in ace-lasi time, m'au amuzat mai mult decat dansul. Este adevarat ca judecatdupa aparente parea ridicol, fiindca era deopotriva incult si vanitos. Fu-sese incapabil sa-si termine liceul si a§ tine ramasagul ca in viata lui nua citit o carte. Gurile rele afirmau ca abia stia sa isc5.1easca, de fapt isca-litura lui dupa Al se topea intr'o parafa, care legitima toate suspiciu-nile. Trite() tara in care ultimul invatator de sat vorbeste cu volubilitate,Alexandru Iliescu era incapabil sa lege cloud fraze, mai mult, binevoitoriispun ca pentru a face pe spiritualul, rauvoitorii sustin ca din ignoranta,masacra toate cuvintele care exprimau o notiune mai complexa, sau carederivau dintr'o radacina strains. Unele din expresiile lui au trecut la pos-teritate, incepand cu la Venetia hotelul, mancarea si tout a l'egout m'acostat atatea lire pe zi", trecand prin biserica noastra autofecala roma-ns", si sfarsind cu delicioasa lui locutiune: azi baieti sa va tineti bineca eu viceprezidez sedinta la Camera!"

In fine, in mijlocul unui popor de bun simt, de oameni care au instictivsentimentul realitatilor §i al proportiunilor, Alexandru Iliescu era cu desa-varsire lipsit de orice notiune a ridicolului. Eu si atatia altii am vazut lasfarsitul unui banchet lacrimile lui picurand de emotie, de sincera emo-tie in cupa lui de sampanie, cand Titu Frumusanu cu diabolicul lui spiritsatiric i-a spus: Nenea Alexandru, nenea Alexandru al nostru trebuie sa

225

II....

intre in minister. Ne-am saturat de Costinescu, lui i se cuvenea departa-mentul finanlelor fiindca cine a numit mai multi agenti de perceptie de-cat el?" Tot astfel cand cu greu schingiuind fiecare cuvant citea prin intru-niri discursuri pregatite de al %ii in aplauzele ironice ale adunarii, cuprinsde beatitudine socotea sincer ca aceste aplauze sunt un omagiu adus talen-tului sau.

*i totuqi acest om incult, acest om cu desavar§ire lipsit de once simlal ridicolului, era inzestrat cu un instinct psihologic cum rar mi-a fost datsa intalnesc, citea in sufletul oamenilor cum ar fi fost cu totul incapabil saciteasca intr'un abecedar. Daca abia putea silabisi inteunul, in celalaltcu o minunata intui%iune despica patimile care clocoteau, ambitiile carese intre-ciocneau, intrigile care se teseau. *i cu o maestrie neintrecutaadevarat uluitoare, acest primitiv juca pe clapele nesfar§ite ale sufletuluiomenesc §i obtinea, fara greutate §i cu o preciziune quasi matematica,toate rezultatele care puteau intra in sfera marginita a subaltemelor salepreocupari.

A§a se §i explica cum Alexandru Iliescu incultul, ridicolul, a putut anide-a randul prin singurele lui mijloace, fara sprijinul nimanui sa stapa-neasca judetul Olt, cum niciodata sub regimul cenzitar vreun satrap elec-toral nu a fost in stare sa-§i stapaneasca judetul. Imi aduc aminte §i acu-ma scena la care am asistat in primavara 1914 cand m'a invitat sa participin calitatea mea de ministru de Culte §i Instruc;ie la un banchet politic inSlatina. Daca nu a§ fi vazut cu ochii mei ceea ce mi-a fost dat sa vad, nua§ crede-o nici astazi: o sale de 200-300 de tacamuri, la masa doctori inmedicine, licentiati §i doctori de la marile Universitati din Apus, tineriplini de prezum%ii, batrani plini de experienta, proprietari de mii de po-goane, milionari in franci our Si multimea aceasta cults, selects, materiali-ce§te independents, izbucnind in aplauze cand Alexandru Iliescu ridicadegetul, apoi incetand sa aplaude ca sub o hipnotica sugestiune, candsacadat §i poruncitor degetul sau se scoboara. Mi se parea ca visez.

Intrebandu-1 in urma cum a putut ajunge la acest surprinzator rezultatde discipline colectiva, mi-a raspuns: Sä nu to min, ca sa pricepi trebuiesa stiff ca fiecare din cei 200-300 de oameni pe care i-ai vazut adineaorimi§candu-se dupe degetul meu reprezinta cel putin 20-30 de scan urcatede mine pe la toate autorifatile §i pe la toate bancile. Pe toti oamenii aces-tia de ani de zile, pe unii chiar din tats in fiu, eu i-am ajutat, tuturora le-amadus nenumarate §i nepretuite servicii §i nimanui, dar absolut nimanui,nu i-am cerut in schimb altceva decat votul sau".

*i adevarat, viata lui Alexandru Iliescu era un lant nesfar§it de inter-ventii pentru toti chema%ii §i nechema%ii din jude%ul sau, el nu avea nicialta preocupare intelectuala, nici alta pasiune omeneasca, decat colegiilelui electorate. Pentru ele traia, pentru ele se trudea, ele erau bucuria §i elesingure puteau fi nenorocirea lui, neavand nici nevasfa, nici copii, ii tineau

226

loc pans §i de familie. Era deci firesc ca pentru alegatorii lui el sa nu con-sidere nici o truda de prisos. Inzestrat de simtul realitatilor caracteristictaranului nostru, Alexandru Iliescu §ria a in Regatul Romaniei papa laDumnezeu te mananca Sfintii §i, prin urmare, nu i§i pierdea vremea inanticamerele mini§trilor trecatori, ci la guvern §i la opozitie i§i facea tre-burile cu birourile, cu permanentele birouri. Era prietenul intim al tuturordirectiilor din ministere, de Anul Nou, de Pa§ti, de respectivele zile ono-mastice be trimetea damigene de tuica, butoia§e de vin, fruncte §i curcani,vanaturi §i trufandale, la nevoie flori pentru neveste §i jucarii pentru copii.

far serviciile alegatorilor erau consemnate intr'o adevarata contabilita-te, fiecare i§i avea dosarul §i partida tinuta la zi. Indiferent de ce puteasurveni, trebuia in once clips sa se poata stabili ceea ce au cerut, ce s'a fa-cut §i ce nu s'a facut pentru fiecare. Rezultatul acestei stranii §i prodigi-oase activitati electorale era ca Alexandru Iliescu dispunea in chip perma-nent de circa doua treimi din alegatorii cenzitari de la Olt. A§a incat nouparadox Iliescian pentru dansul problema electorala nu consta in a ca§-tiga voturi, fiindca a priori avea majoritatea lor, ci in a nu be pierde, sau,cum spunea in pitorescul sau limbagiu: Nu ma zbat sa iau voturi, eu malupt numai ca opozitia sa nu-mi fure voturile!"

In consecinta, cu cateva zile inainte de once alegere, la ore fixe §i du-pa itinerarii stabilite cu o militareasca preciziune, toti alegatorii trebuiausa vina la Slatina §i sa stea inchi§i in localurile desemnate de el. Acolo man-cau, dormeau, se barbiereau, chefuiau cu lautari, porneau la vot grupuri-grupuri sub conducerea unui om de incredere. A ie§i din localuri, a circulape strada, a se expune posibilitatii Jurtului", a ispiti ademenitorii opozi-tiei, era o crima electorala care in conceptia lui Alexandru Iliescu nu me-rita nici iertare, nici indulgenta. Sunt nesfar§ite anecdotele privitoare laexecutarea in practica a acestei metode electorale sui generis, ek sunt deo-potriva din domeniul comediei, al satirei §i al tragi-comediei. In toate ca-zurile insa dansul a §tiut sa dezvolte o ingeniozitate, un spirit inventiv, unamestec de §iretenie nuantata, de autoritate implacabila, de subtilitati bi-zantine uimitoare, care dezarmau pe toti adversarii lui, oameni de o cultu-ra superioara, politicieni de o abilitate recunoscuta.

Colegiile cenzitare nu au avut un manuitor care sa se fi putut asemuicu Alexandru Iliescu, a fost neintrecut. Danielopol s'a intors ametit dincampania electorala de la 1914 §i and mi-a povestit amanuntele ei, mi-amdat seama Ca Dissescu nu exagerase, cand cu cativa ani inainte imi spusese:Du-te, dar du-te negre§it sa asi§ti la o campanie electorala a lui Alexan-dru Iliescu, este ceva de necrezut! Precum la Paris trebuie sa te duci laLouvre, precum la Londra trebuie sa vizitezi British Museum, precum laRoma trebuie sa te plimbi pe Capitoliu §i la Atena pe ruinele Panthenonu-lui, tot astfel in Romania nu iti este ingaduit sa nu cuno§ti o alegere laSlatina sub egida lui Alexandru Iliescu!"

227

De altfel personalitatea primitivului Alexandru Iliescu era de o surprin-zatoare complexitate. Dezinteresarea lui electorala se imbina cu un sim%acut al afacerilor. Pornit de jos §i de la nimic, Alexandru Iliescu prin fel defel de combina %ii dealtminteri nu necinstite reu§ise sa agoniseascaavere destul de mare. Se poate spune despre el ca era hraparet cu o mans§i oarecum darnic cu cealalta. In genere era vanitos, iubea lingu§irea, darprea siret §i prea realist ca sa se strecoare intre dorinti §i realitati, sa re-duca pururea vanitatea lui la proportiile unor dulci distractii, sau unorinofensive voluptati.

In sfar§it era inteleg5.tor, bun §i cu aceasta calitate poate mai mult de-cat oricare alta a biruit, fiindca a cucerit suflete§te toate paturile socialedin judetul sau. Facea parte din aceea categoric de oameni care nu se dauniciodata in laturi cand pot face un bine semenilor. Judetul Olt este §i as-tazi plin de tineri pe care Alexandru Iliescu i-a trimes pe socoteala lui instrainatate ca sa invete, iar dispozitiunile testamentului sau, de la care fi-re§te nu lipsesc preocupari de postuma vanitate, tradeaza totu§i un dorde bine, de inaltare a celor de jos, care constitute concluzia logics a intre-gii sale activitati pamanteqti.

In asemenea condi%iuni nu este de mirare ca zece ani dupa ce 1-am in-mormantat in deal la Eternitatea, tot Oltul cu femei §i cu copii sa fi aler-gat la Slatina, cand i s'au readus osemintele spre ve§nica odihna in judetulsau iubit. A fost ultimul omagiu public al unei populatii recunoscatoaredar in multe suflete chinuite, in multe colibe sarace,numele lui se pastrea-za §i azi cu o evlavie care talmace§te in anonimatul ei persistent tot rostulvietii acestui tipic personagiu.

S'a pus adesea de catre electorii votului obtesc intrebarea daca Ale-xandru Iliescu, neintrecutul maestru al colegiilor cenzitare, ar fi §tiut sa-§ipastreze suprematia §i sub noul regim electoral. Intrucat ma prive§te pemine nu ma sfiesc sa afirm ca da. Calitatea sa dominants era simtul, ad-mirabilul sau sim% psichologic. Un om care instinctiv cuno§tea asa de binesufletul contemporanilor sai, calit5.tile, slabiciunile, patimele, ambitiile,interesele tor, nu putea sa fie invins prin largirea dreptului de vot. El ar fiindrumat insu§irile sale fire§ti catre noua stare de lucruri cu acea u§urintade adaptabilitate care caracterizeaza pe Roman §i, cu metode inoite, ar ficontinuat sunt sigur sa stapaneasca judetul Olt, spre multumirea ale-gatorilor, spre folosul partidului §i spre satisfacerea ambitillor lui satrapi-co-electorale.

Dar nu ar trebui sa se creada ca in vremurile acelea nu domnea decknota funebra, nota vesela nu lipsea nici ea. Asa spre pilda pe la mijlocullui Septembrie cand luptele au incetat pe front, Take Ionescu §i Ferechideau cerut un concediu lui Bratianu Si au plecat la Odessa. S'ar fi putut cre-de ca ace§ti doi barbati politici incaruntiti in slujba Statului,treceau Nis-tru ca sa-§i dea seama prin ei in§i§i de cele ce se petrec in Rusia, sau poate

228

pentru a lua contact cu cercurile conducatoare ale noii Rusii. Nicidecum,preocuparile for i ale unuia §i ale celuilalt erau mult mai idilice. Take Io-nescu era nerabdator sa-§i revada viitoarea sa solie, pe Doamna AdinaCordescu, iar Ferechide era grabit sa se intalneasca cu o tanara prietena asa. De la Odessa ne venea §tirea ca Take Ionescu se exhiba pretutindeni cuobiectul pasiunii sale §i ca. Ferechide nu se sfia sa tread pe dinaintea com-patriotilor refugiati pe malurile Pontelui Euxin, purtand tot felul de pa-chete sau jerbe de flori. Fire§te aceste atitudini provocau inutile comenta-rii §i aprecieri displacute. Tara este in nenorocire §i mini§trii batrani pe-trec Si se tin de aventuri amoroase!" Toti puritanii cereau sa se puie capatscandalului".

Evident ca exhibi ;iunea de la Odessa era totdeodata inutila §i exagera-ta. Eu nu ma puteam stapani atunci, precum nu ma pot stapani nici acu-ma, O. am fats de purtarea colegilor no§tri de la Odessa mai mult un sen-timent de admiratiune, decat un simtamant de indignare. Nu trebuie uitat,inteadevar, ca cei stapaniti de-o data de o juvenila ardoare aveau unulaproape 60 §i celalalt peste 75 de ani. E bine, in timpuri de scepticism sen-timental este demn de laude sa vezi doi batrani pastrand o atat de maretinerete, o atat de inflacarata putere de entuziasm, un romantism atatde nebiruit, incat cu riscul de a se expune la oprobriu §i la ridicol sa in-frunte toate obstacolele, spre a putea depune omagiul vepic tinerei foradmiratiuni, la picioarele celor ce au §tiut sa be inspire asemenea pasiuni.Prefer ridicolul romantic al acestor batrani indiferentei blazate a efebilorde azi, palizilor §i neinteresantilor for epigoni.

Pe cand aventurile amoroase ale razboiului i§i mutasera sediul la Odes-sa in a§teptarea bol§evismului care avea sa be impra§tie, desfa§urandu-selini§tite §i ferice in cadrul mare% trasat cu un secol inainte de un alt exilat,Duce le de Richelieu, noi la Ia§i primeam noi vizite. 0 misiune americanaintai §i pe Masaryck in urma.

Misiunea americana se compunea din vreo 39 de persoane, medici, chi-rurgi, intelectuali, oameni de afaceri. Era trimisa de Crucea Ro§ie Ameri-cana avand insarcinarea sa ajute Crucea noastra Ro§ie cu alimente §i ma-terial sanitar. Prin aceasta noua noastra aliata, marea Republica America-na, voia sa ne arate simpatia sa fata de toate suferintele pe care be indu-rasem §i sa manifeste in chip tangibil solidaritatea ei cu noi. $i de faptne-au adus la Ia§i ca §i in toata Moldova un pretios ajutor prin medici,cantine §i materialul lor, totul flind organizat cu acea perfectie caracteris-tica Americanilor.

In capul misiunii era un anume Colonel Anderson, un American inalt,spatos, naiv §i bun, care din primul moment ne-a aratat o simpatie calda§i intelegatoare. Printre cei din jurul sau cel mai interesant era insa unevreu din Chicago care tacea, dar ai carui ochi patrunzatori observau to-tul din dosul ochelarilor sai incercuiti cu negru. El se numea Flexner §i, da-

229

ca nu ma inset, ocupa o situatie inalta intr'unul din asezamintele cultura-le datorite fabuloasei generozitati a lui John D. Rockfeller. Bratianu m'ainsarcinat sa ma ocup anume de acest Domn Flexner cu care am avut nu-meroase conversatii foarte interesante, intre altele privitor si la chestiuneaevreiasca, pretuind astfel tactul sau desavarsit, precum si subtilitatea se-mita a lucidei lui inteligente. Imi pare rau ca investigatiuni ulterioare numi-au permis sa mai dau de urma lui.

Bineinteles cat timp misiunea americana a fost la Iasi ne-am caznit sa oprimim cat puteam mai bine. Pe langa diverse mese, vizite si plimbari, aavut loc si un mare ceai la Stanca, care mi-a ramas intiparit in minte dincauza urmatoarei scene. Eram in fata casei in partea care da inspre Prut,vremea era minunata, o zi de toamna cum stiu la not sa fie acele zile candsunt frumoase. Dealurile Basarabiei se desemnau la orizont cu o neobisnui-ta preciziune si retras Intr'un colt admiram privelistea pierdut pe ganduri,cand de-o data simt ca cineva ma bate pe umar. Ma Intorc, era Poklewskicare pe jumatate serios, pe jumatate glumind Imi spune: Ma prind ca teuiti la Basarabia si ca, avand in vedere desfasurarea revolutiei rusesti, teIntrebi daca nu yeti putea redobandi alaturi de Ardeal si aceasta provin-cie". Tot surazand i-am raspuns, cine stie" si am trecut la un alt subiectde conversatie.

Ca eu pe dealul de la Stanca ma gandeam la unirea cu Basarabia, nimicmai firesc. Nu ma dusesem niciodata pe malurile Prutului Inainte ca si intimpul razboiului fara ca sa suspin dupa Basarabia, precum de asemeneain tineretile mele nu ma urcasem niciodata pe crestele Carpgilor fard savisez intregirea cu Ardealul. Dar ca Pocklewski, reprezentantul oficial alRusiei lui Kerenski sa fi citit cu atata claritate gandurile mele, este ea ace-leasi ganduri it framantau si pe el. Nici dansul nu mai credea in intangibi-litatea Rusiei si el vedea destramarea incepand si, sub emotia presimtiri-lor lui, spovedise unui ministru roman teama ce-i stapanea sufletul. Aceas-tä confesiune din partea unui diplomat atat de circumspect ca Poklewskiera dovada vadita ca peste Prut indoiala patrunsese in toate constiintele

prin urmare, ca erau deopotriva de intemeiate prevederile lui sinistre,ca si sperantele mele entuziaste.

Impreuna cu misiunea americana s'a intors si Vopicka. Vesel, optimistera deopotriva de convins de victoria Statelor Unite, ca si de infaptuireaRomaniei Mari. Dupa plecarea sa, on mai bine zis dupa expulsarea lui dela Bucurestii ocupati, se dusese in concediu in America, unde pledase pre-tutindeni cauza noastra cu o caldura miscatoare, convinsese conducatoriiCrucii Rosii sa ne trimita misiunea Anderson si cu joviala sa naivitate,nu-si ascundea multumirea ca ne-a adus intorcandu-se un dar atat depretios.

Ne-a povestit pe larg tot ce se petrecuse la Bucuresti dupa ocupatie,adat chiar la Miscarea" un interview pentru a imprastia faimoasa versiune

230

si,

germana ca populatia Bucure§tilor primise cu flori trupele lui Mackensen.Informatiile care ni le dadea despre hotarirea cu care America intelegeasa lupte pans la definitivadistrugere a militarismului german, erau de bunsseams pentru not extrem de pretioase §i de invioratoare. Inco lo insa, culipsa sa de simt politic, nutrea toate iluziile. Era convis, spre pilda, ca da-ca va merge pe front §i va vorbi trupelor ruse§ti le va convinge sa lupte qisa nu mai asculte de agentii bol§evici care predicau pentru paine §i pa-ce". In consecinta, intovara§it de prietenul sau iubit Alecu Constantines-cu, a pornit deci pe front cu un drapel american §i cu un interpret. Candsosea la o unitate punea sä adune oamenii, desfa§ura drapelul instelat,transforma automobilul in tribuna §i incepea sa peroreze. Interpretul tra-ducea, soldatii radeau, strigau hurrah Amrikanski Minister", iar Vopickaincantat se intorcea la Ia§i convis ca de acuma disciplina a fost restabilita§i Ru§ii vor lupta cu avant §i hotarire.

Nu vreau sa fac pozitivului sau tovara§ Conu Alecu al nostru insultaa imparta§ea aceste puerile iluzii, ma intreb insa cu oarecare malitiozita-te daca ilarianta exhibitiune a amicului Vopicka nu satisfacea instinctelesarcastice care somnolau in sufletul sau complex §i daca vanitatea lui ve§-nic treaza nu se complacea la umbra drapelului american. Dar Inca odat5.,acestea nu sunt decat suspiciuni §i ipoteze.

Foarte interesanta Si bogata in roade pentru viitor a fost insa vizitaprofesorului, azi pre§edintelui, marelui pre§edinte Masaryk. Dansul sedusese in Rusia sa organizeze legiunile Ceho-Slovace §i venise la Ia§i sais contact cu guvernul nostru §i sa stabileasca solidaritatea ce de pe acumatrebuia sa se manifeste Intre toate popoarele asuprite din monarhia hab-sburgica, pentru care razboiul insemna redobandirea libertatii for ratio-nale. In special Masaryk dorea sa tins curand in Franta, sau in Italia, unmare congres al tuturor nationalitatilor din Austria-Ungaria, in care soli-daritatea revendicarilor nationale sa se puns in intregime §i cu rasunet infata intregii opinii publice mondiale.

Ideea era pe cat de logics, pe atat de folositoare, in loc ca fiecare salupte sa-§i faca izolat propaganda, era mai bine sa unim toate sfortarilenoastre §i sa aratam ca toti, fara deosebire, consideram monarhia hab-sburgica un anachronism, care trebuie daramat §i ca pe ruinele ei urmeazasa se ridice libere popoarele care atata vreme au stat sub sceptrul ei apasator.

Afars de aceasta, ideea de-a forma pe toate fronturile aliate legiuni cuprizonieri cehi, polonezi, yugoslavi §i romani, legiuni care sa participe im-preuna la luptele finale, era o idee fericita §i, cu cat i se dadea o extinderemai mare, cu atat era mai bine. Marturisesc, deci, ca eu am fost de la ince-put ca§tigat de propunerile lui Masaryk, Bratianu insa fail a le respinge,le-a aprobat cu reticenle, cu formule evazive, cu o nota de scepticism, carepe Masaryk 1-au cam descurajat §i pe mine m'au nemultumit adanc. Brati-anu avea uneori asemenea porniri de a precupeti chiar consimtamantul ce

231

it dadea, de a anula un gest prin silnicia cu care it facea, de a Cala aripileunui avant generos, de-a parea ca reia cu o mans ceea ce daduse cu cealal-ta. Rareori insa cusururile acestea s'au manifestat mai suparator decat inaceste imprejurari *i fat a de acest mare pribeag, care apara cauza sfantaa neamului

M'am intrebat adesea ce a putut determina aceasta atitudine a lui Bra-tianu *i enigma a ramas pang azi nedescifrata pentru mine. Nepricepere achestiunii? Este exclus. Lipsa de intuitie a urmarilor viitoare ce puteau de-riva dintr'o atare solidaritate? Poate, de*i nu o cred, Bratianu vedea de sus

vedea departe. Imi inchipui mai mult ca, de asta data, ca adeseori, a fostvictima principalului sau defect, banuiala". Trebuie sa fi banuit ca aceas-ta solidaritate problematica 1-ar putea atrage maine inspre alte solidaritatimai concrete, care nu-i conveneau. Nu m'ar mira sa se fi temut ca prinaceasta actiune sa fie atras catre o intimitate cu Sarbii, care in ziva soco-telilor de la Masa Verde sä *tirbeasca ceva din libertatea de mi*cari, pe ca-re tratatul i-o asigura in chestia Banatului. In once caz, personal, socotescca aceste rezerve Si banuieli nu erau la locul lor, as fi vrut o aka' atitudinedin partea lui, larga, intelegatoare, entuziasta.

Masaryk a inteles ca suflete*te am fost mai apropiat de el decat Brati-anu *i de aceea la plecarea sa m'a rugat sa mai starui pe langa dansul in-sarcinandu-I apoi pe aghiotantul sau, un tanar, sanatos simpatic ofitervoluntar numit Saba pe care dupd razboi 1-am reg5.sit ministru cehoslo-vac la Belgrad sa se reintoarca la Iasi spre a obtine rezultatul interventi-ilor mele.

Ne-am dat fire*te cat a stat Masaryk printre not toata osteneala ca sapastreze o buns amintire despre vizita lui in Moldova, 1-am tratat cu celemai mai onoruri. In lipsa lui Bratianu bolnav, guvernul i-a oferit un ospatsub pre*edentia lui Take lonescu, Regele I-a primit in audienta i-a dat laPalatul sau din Strada Lapupeanu un pranz in care a domnit o atmosferade deosebita cordialitate, Marzescu i-a oferit ospitalitatea in casa lui, Ma-rele Cartier i-a organizat o vizita pe front, care 1-a impresionat adanc pre-cum a marturisit-o adesea dupd razboi.

Dealtminterea Masaryk ne-a lasat tuturora o ne*tearsa amintire. Ta-cut, lini*tit trist, un profesor serios *i cam obosit, astfel se infati*a laprima vedere. Dar de indata ce intrai mai adanc in discutie cu el vedeai Casub aceste aparente modeste se ascunde o vointa de fier *i o putere de cre-dint a supraomeneasca. Aceste cloud insu*iri i-au permis sa personifice in-tr'un moment hotaritor al vietii poporului sau toate aspiratiunile lui1-au facut conducatorul nediscutat, idolul unui stat reinviat dupd o lungseclipsa politica *i nationala. Nu cred ca inteligenta lui sa fie extraordina-rd, scrierile sale sunt mediocre *i adesea de o adevarata naivitate. Nu estesclipitor, nu este orator, con*tiinciozitatea a inlocuit pururea la el stralu-circa. Dar este un om de principii *i de caracter, un om care instinctiv, da-

232

sau.

§i

§i

§i

§i

§i

ca. nu con§tient, a inteles ca evenimentele se desleaga §i se stapanesc nuprin abilitati trecatoare, ci prin convingeri statornice. El face parte dinpleiada, din marea pleiada a barbatilor politici, pentru care principiilesunt totul §i restul nu inseamna nimic. El face parte din acei ideali§ti cenu cred decat in puterea biruitoare a ideii, §i care inteleg cu ideea for sainvinga, sau sa moara. Pentru aceste rare insu§iri, pentru aceste inaltatoa-re nazuinti merits apoteoza in care, de altfel cu aceea§i nedesmintita mo-destie, i§i sfar§e§te octogenar zilele ca pre§edinte pe viata al RepubliciiCeho-Slovace.

Vizita lui Masaryk mi-a dat prilejul sa vin in contact cu un personagiudesigur nedemn de-a ii fi comparat, dar care totu§i m'a interesat in chipdeosebit, cu Ministrul Serbiei Marinkovici. Din pricina chestiei Banatului re-latiunile noastre, ale mini§trilor liberali, cu legatia sarbeasca erau abiaprotocolare. De fapt cand Masaryk a sosit la Ia§i se implinea aproape unan de cand eram in capitala Moldovei. Nu fusesem niciodata la Marinko-vici, nici nu §tiam unde locuie§te, schimbasem intamplator impreuna ca-teva banalitati, cand ne intalneam pe strada. Solidaritatea slava pe de-oparte, ordine primite poate chiar direct de la Corbu pe de alts parte, au fa-cut ca legatia Sarbeasca sa" manifeste pentru Masaryk o simpatie entuzi-asta. De la scoborarea din vagon Marinkovici a urmarit pe Masaryk ca um-bra lui cu o staruinta plicticoasa pentru acesta §i jignitoare pentru noi.Deoarece fusesem insa., ca sa zic a§a, ata§at pe langa persoana lui Masaryk,Marinkovici s'a ciocnit mereu de mine, a trebuit sa ma pofteasca la meselece oferea acestuia, a trebuit chiar sa-mi p5.streze fotografia alaturi de Ma-saryk §i de ceilalti invitati in gradina legatiunii sarbe§ti.

$i astfel vrand nevrand ne-am imprietenit §i eu am petrecut, fiindcaMarinkovici era Balcanii in toata splendoarea lor. Insticte primitive cuceea ce implica in bine §i in rau aceste notiuni, adica vointa., putere deviata, dor de cucerire, dar totdeodata perfidie, cruzime, lipsa de scrupule,dispret de viata omeneasca., §iretenie, dar nu finete, oarecare sentimenta-lism, dar nu delicatete sufleteasca, spirit analitic, dar neputinta de sinteti-zare §i dispret organic pentru imperativele morale, ca §i pentru abstracti-unile intelectuale. Canta ca printr'o jovialitate innascuta §i printr'o lungspractica diplomatica sa se prezinte sub o forma europeana., la prima cioc-nire insa reaparea cu o task simptomatica sufletul sau de comitagiu.

Nu pot uita voluptatea cu care imi povestea intr'o yard asasinarea luiAlexandru Obrenovici §i a lui Draga Masin. Iar mandria lui nationals nuatingea niciodata culmi mai inalte decat atunci cand arata ca intemeieto-rul dinastiei Karagheorgevic i§i incepuse cariera stranguland un tovara§necredincios. Iar dupa triumful lui Lenin aprecierile sale despre viitorul bol-§evismului, despre mentalitatea ruseasca precum §i solutiile lui fire§te ra-dicale §i salvatoare meritau o deosebita atentiune, pe care be voi mentionala momentul oportun. Daca ek nu fac cinste darurilor profetice ale lui Ma-

233

rinkovici, in schimb ilustreaza minunat de bine cum anume mentalitatisarbesti concep rezolvarea problemelor sociale si a dificultatilor politice.

Iota de ce ii pastrez lui Marinkovici, deci, o amuzata amintire, fara elnu as fi Inleles istoria Serbiei contemporane, fard el in labirintul balcanicas fi gasit mai cu greu firul Arianei.

Tot pe atunci am primit si a treia vizita, ce este drept o vizita care nu avenit pans la Iasi, care s'a oprit in drum la transeele de la Marasesti, vizitalui Wilhelm II. In treizeci de ani de pasnica domnie si de infinite calatorii,Imparatul Wilhelm nu gasise ragazul cuvenit ca O. viziteze pe Hohenzoller-nul care domnea la gurile Dunarii. Regele Carol suferise jignit in mandrialui de aceasta lipsa de atentie a sefului casei sale §i de ani de zile evita satreaca, sau macar sä se apropie, de Berlin. Imparatul Austriei venise laBucuresti, Imparatul Germaniei se multumise tarziu, tarziu de tot sa-i tri-mita pe Kronprinzul.

Si iata Ca acuma in plin razboi, in plin teritoriu ocupat, Wilhalm II so-sea ca si cum ar fi vrut sa accentueze si mai mult gestul sau §i sa transfor-me o veche lipsa de atentie intr'o vadita ofensa. Dealtminteri, pentru caofensa sa fie completa, a inceput cu mormintele de la Curtea de a Arge§ca trebuia proslavit Credinciosul", cand se insulta Inca o data Tradato-rul". Pe urma a fost la Cernavodal la podul de peste Dunare s'a plimbat inapartamentele goale la Peles, a ocolit Bucurestii inutila delicately s'aurcat pe cota 1101, a privit de acolo teatral toata linia frontului pe careMackensen nu reusise sa o sparga, apoi scoborandu-se a adunat trupele laCotesti si cu acea manie oratorica de care Germania intreaga a suferit, agasit cu cale sa insulte in chip trivial pe Hohenzollernul care se marginisesa apere drepturile Orli sale de adoptie si sa it ameninte cu fulgerile luinecrutatoare. Gestul era cel putin de o suprerna ineleganta.

Regele Ferdinand nu a spus nimic, dar stiu Ca a suferit. Un an mai tar-ziu soarta II razbunase, caci se Intorcea in Bucuresti ca Rege al RomanieiMari, pe cand Imparatul Wilhelm batut si detronat fugea fara glorie pestegranita olandeza. Rareori brutalitatea inutila si inestetica fanfaronada auprimit o pedeapsa mai cruda, dar mai meritata.

De altfel, daca in aceasta epoch* unii au cautat ca Wilhelm II sa ne umi-leased, altii ne-au inconjurat cu o simpatie si cu o stima care ne-a miscatadanc. Inteadevar, atat aniversarea intrarii noastre in razboi, cat si suc-cesele noastre de la Marasesti au provocat o serie de manifestatiuni foartemagulitoare din partea Alia ;ilor no§tri. Sefi de stat, primi ministrii, par-lamente, presa, to%i ne-au sarbatorit in termeni care ne ingaduiau sa redu-cem filipicele oratorice ale Kaiser-ului la adevaratele for proportii. De faptniciodata de la intrarea noastra in actiune nu ne bucurasem de o asa con-sideratie in opus si nu avusesem o asa de bung presa.

In fine, din aceastaperioada dateaza si cele cloud contacte mai personale,mai intime ale mele cu armata, unul cu partea sedentary si altul cu frontul.

234

Pe cand imi faceam studiile la Paris, fusesem scutit de seviciul militardin cauza miopieimele precum 0 ca fiu mai mare de vaduva. Cand la 1913a izbucnit razboiul cu Bulgaria, m'am inscris imediat ca simplu voluntar §iin aceasta calitate ata§at pe langa cartierul Generalului Crainiceanu, amfost la Orhania §i Cervenibreg. Cand am intrat in ac %iune la 1916, fiindministru eram de fapt mobilizat in slujba tarii intr'un loc in care puteam fimai de folos decat ca un soldat de rand la o unitate oarecare.

La inceputul lui Septembrie 1917 oranduindu-se revizuirea tuturorscutitilor, am crezut de datoria mea sa dau cel dintai exemplu §i, in conse-cinta, m'am prezentat la examenul medical at centrului de recrutare. Sce-na s'a petrecut intr'un spital instalat intr'o cases de pe langa bustul lui Gri-gore Ghika Voda in partea de jos a Ia§ilor, dad nu ma in§el o fundatiune$eptilici. Medicii militari, deqi §tiau foarte bine cine sunt, adica MinistrulCultelor §i Instruc ;iunii, m'au dezbracat ca pe ultimul recrut §i m'au cio-canit §i ascultat cu o minutiozitate vadit jignitoare §i exagerata. Sim ;eamca lumea cazond este fericita sa-§i poata dovedi puterea §i superioritateafats de lumea civila. Ocazia ce le-o ofeream era intr'adevar exceptionala,sa faci militarie" cu un Ministru este o voluptate ce nu ti-o po ;i plati ori-cand.

Bineinteles m'am supus cu o docilitate perfecta tuturor cercetarilordomnilor medici, m'am facut ca nu pricep dorinta for de a'§i bate joc demine §i, and totul s'a terminat, cand mi s'a eliberat o foit a cu mentiunearecrutul Duca G. Ion bun ca soldat, partea sedentary ", am indoit flegma-tic hartia in patru am multumit cu cea mai deosebita politet5. §i am plecatinclinandu-ma dupes toate regulile respectului cuvenit gradelor superioare.Atunci numai am avut impresia Ca domnii medici au inteles ca depaqiseramasura §i ca au avut un moment de emotiune danduli seama ca necuvi-inta for fomala le-ar putea atrage oarecare neplaceri intr'o tara cunoscutaprin atotputernicia mini§trilor. Nu am nevoie sa adaog ca nici prin mintenu mi-a trecut sa intrebuintez autoritatea mea ministeriala pentru a relevaaceasta manifestare de razbunare cazona. Ca nu cumva sa fiu ispitit cand-va in urma sa am vreun resentiment fats de ace§ti medici, mi-am interzisformal sa aflu numele lor. Nici azi nu §tiu cine erau §i cum se chemau, maimult, dad i-a§ intalni sunt convins ca nu i-a§ recunoa§te. Nu este mai pu-%in adevarat ca cele ce se petrecusera cu mine erau simptomatice, fiindcadovedeau mentalitatea militarilor §i tendin ;a for crescanda de a se socotiin timp de razboi mai presus de celelalte puteri de stat.

Din acest punct de vedere numai incidentul merita o men ;iune, cacipersonal nu m'am simtit intru nimic mic§orat, dimpotriva scena ma amu-zase. Am simtit intotdeauna o deosebita placere din contrastele existen %ei.Astfel imi aduc aminte and eram student la Paris, una din voluptatilemele era, spre pilda, s5. mananc diminea %a in rue Leopold Robert in celmai saracacios restaurant din cartierul latin, iar seara in frac cu prieteni

235

bogati §i cu doamne din societatea inalta scaldate in pietre scumpe, salpranzesc intr'unul din cele mai renumite localuri de pe tarmul stang al Se-nei. De asemenea cand stateam la unchiul meu Grigore Ghika rue Bizet,unde scriam la Universul" cronicele mele de politica external ca sal -mi potplati taxele universitare §i continua studiile, ma incanta faptul ca la picioa-rele mele era palatul Cahin d'Anvers §i ca sus de la fereastra mea vedeamapartamentul multimilionarului Deutsch de la Meurthe. Am inteles purureape Ducele de Sutherland care calatorea azi cu un tren special §i maine, ne-observat, in clasa treia. Veti zice ca este o infirmitate, se poate, nu discut,constat doar §i prin urmare m'a amuzat sincer Ca dupd necuviinta medici-lor recrutori sal trec fara tranzitie la §edinta consiliului de mini§ti sprea-mi spune cuvantul in privinta celor mai hotaritoare probleme de stat.

Contactul meu cu frontul a fost mai normal §i mai interesant. Am ple-cat cu Vintila Bratianu, direct la Tecuci, unde am vizitat centrul de aviatie,ne-am dus apoi in regiunea baloanelor captive, am trecut Siretul, am luatdejunul la Generalul Paul Angelescu care comanda o divizie in regiuneaMara§e§ti §i avea tocmai de respins un atac german, care ii cam dezorgani-zase peste noapte liniile de aparare. De acolo am vizitat in munti, deasu-pra Domne§tilor, postul de comanda al Generalului Dragu, instalat in mij-locul padurii intr'o adevarata vizuina. Aci am dat peste un bombardamentputernic de artilerie, obuzele treceau peste capetele noastre si explodau cuun zgomot infernal, indeosebi in directia §oselei pe care venisem §i pe careurma sal ne inapoiem. Generalul Dragu socotea intoarcerea periculoasa inasemenea conditiuni, §i voia sal ne retina la el. Nu am vrut insa sal tinemseama de rugamintea lui, am plecat la ora prevazuta in itinerariul nostru §ine-am multumit sal acceleram viteza pe portiunea de §osea supusa born-bardamentului inamic, ceea ce, fie zis in treacat, nu era tocmai u§or, fiind-ca era desfundata de tirul precis al inamicului. Dar in sfar§it ne-amstrecurat fara emotii §i fara incidente, spre sears ne-am oprit in Tecuci lacartierul General Referendaru §i a doua zi dimineata eram din nou la Iasi.

Doua sunt impresiile dominante cu care m'am intors de la aceasta scur-ta vizita pe front. Intai cu un simtamant de adevarata mandrie, fiincicaarmata noastra se prezenta minunat. Pretutindeni ordine, disciplina §i oimpresionanta incredere. In al doilea rand, un contrast izbitor intre front§i Iasi, caci pe cat moralul era de ridicat acolo, pe atat la Iasi era de sea-zut, cu intrigi, critici §i scepticism. Ca sal fiu drept trebuie sal recunosc, in-sa, Ca pe front fiecare nu vedea decat ceea ce era direct in fata lui, pe candla Iasi vedeam problema in toata complexitatea ei §i, de bund seama, a-ceasta vedere generals justifica mai mult ingrijorarea cleat increderea §ilin4tea. Oricum ar fi fost, m'am intors la Iasi atat de inviorat, a§a de inal-tat suflete§te, incat eram hotarit sal merg mai des pe front.

Nu am putut da insa curs dorintei mele, evenimentele s'au precipi-tat, Bratianu nu m'a mai lasat sal plec din Iasi, a§a incat aceasta vizita

236

soseaua

a fost §i a ramas singurul meu contact pe front in tot cursul razboiului.De§i lucrul pare straniu, iata cum se explica: in prima faza a razboiului

cand eram Inca la Bucurqti, Bratianu ne interzisese sa mergem pe front.Pleca de la ideea ca trebuie sa lasam pe comandan%ii de wire in pace §iin mijlocul muncii §i grelelor for raspunderi A. nu ii tulburam cu o prezen-ta, care tinea mai mult din domeniul curiozitatii §i al indiscre%iei, decatdin domeniul utilitatii. El singur evita sa se duck pentru ca sa nu i se cea-ra sfaturi §i sa nu fie ispitit sa se amestece in chestii de comandament. Ina doua faza a razboiului in Moldova, iarna era greu sa mergi daca nu aveaivreo insarcinare deosebita §i, cum a Inceput sa se Indrepte vremea, ocu-patiile Si cenzura indeosebi m'au facut sa-mi tot aman plecarea. Afars deaceasta, Vintila Bratianu tinea sa mearga cu mine §i cand el era liber, nueram eu, §i vice versa, astfel a trebuit spre marele meu regret sa ma mar-ginesc la aceasta unica, dar neuitata vizita pe front.

Dealtminterea, dupa cum se desfa§urau evenimentele, nu vizite, ci alteprobleme mai mari, mai grave qi mai zguduitoare se impuneau atentiei Sia§teptau dezlegarea noastra.

237

Plana 1

Planca 2

EXPLICATIA PLAN$ELOR

- Cu toatd imensitatea sa, jertfa celor cdzuti pentru apdrarea idealuluicelui mai malt nu va putea sa produces toate efectele pentru patrie, de-cat daces cei ce au supravietuit groaznicei incercari se vor ariita demnide acel sacrificiu prin munca for Ord preget, prin spiritul for de drep-tate fi de abnegatie, fora de care o pace rodnicd fi durabild nu ar puteafi do b dnditd.

Ferdinand R.

- Vefnicd fi-va gloria mortilor noWi azuti pe cdmpul de luptd. Prinsdngele pe care 1-au varsat ei au redat popoarelor asuprite unitatea na-tionalci fi au reparat marile nedreptdti ale istoriei. Lumea cea notedndscutd din vitejia # jertfele lor, be datoreath o recunoftintd ce nupoate fi pe deplin exprimatd nici de monumentele treatoare, nici decuvdntul omenesc.

I.G. Duca.

239

EXPLICATIA FICURILOR

Fig. 1 LG. Duca

Fig. 2 Regele Ferdinand in vremea rclzboiului intregirii

Fig. 3 Regina Maria in vremea rdzboiului la laisi

Fig. 4 loan I. C. Brcitianu

Fig. 5 Regele Ferdinand decordnd soldatii pe front

Fig. 6 Regele Ferdinand primind defilarea trupelor pe front impreund cu Principe leCarol fi Genera lii Averescu ci Vaitoianu.

Fig. 7 Biserica Trei lerarhi din lari

Fig. 8 Biserica Mandstirii Cetatuia din lafi

Fig. 9 Familia regala fi guvernul la 10 Mai 1917 langd lafi

Fig. 10 Regina Maria pe front langd Oituz

Fig. 11 Generalii Berthelot fi Averescu

241

Sumarul vol. II. (Razboiul)

CUPRINSUL

Capitolul douazeci vi patru:

Capitolul douazeci vi cinci:

Capitolul douazeci vi vase:

Capitolul douazeci vi vapte:

Capitolul douazeci vi opt:

Capitolul douazeci vi noua:

Capitolul treizeci:

Capitolul treizeci vi unu:

Capitolul treizeci vi doi:

Capitolul treizeci vi trei:

Capitolul treizeci vi patru:

pag. 5

Prime le zile 7

Dezesperarea lui Bratianu Mantaua

lui Arvintie 26

Apararea in Carpa ;i Moartea lui

Nicu Filipescu 37

Chinuitoarele Alternative Moartea

Principelui Mirce a 46

Dezastrul se precipita Falkenhayn

trece Carpa ;ii vi Mackensen Dunarea 59

Bata lia pentru apararea Bucurevtilor

Ultimele zile 71

Iavi Prime le saptamani 81

Ultimele saptamani ale anului 1916 . . 104

1917. Prime le luni Tifosul

exantematic 121

1917. Prime le luni urmare.

Revolutia ruseasca. Intrarea Americii . 138

1917. Reformele Partidul Muncii 162

243

Capitolul treizeci Si cinci:

Capitolul treizeci §i §ase:

Capitolul treizeci §i §apte:

Explicatia plan§elor

Explicatia figurilor

Cuprinsul

244

1917. Bol§evismul se intinde Vo-

tarea Reformelor 182

1917. Criza Ministeriala Ofensiva

pe Siret. Mara§ti. Mara§eti 204

1917. August Septembrie 221

239

241

243

Execu %ia copertei a jacheteide

Valentin Anesia (Valane) ParisImprimarea copertei §i jachetei: Print KG, MiinchenLegatul: Buchbinderei Steinberger GmbH, Munchen

Machetes: Ion DumitruCorecturi: George Duca, G. Manolescu, Doina Tautu, Ion Dumitru

Culegerea textelor in composer: Doina Tautu §i Nana BasilescuPunerea in pagina: Ion Dumitru, Ion Bodiu, Doru Braia

Imprimat: Ion Dumitru §i Ion BodiuFotografiile intercalate in volum au fost reproduse dupes cli§eele qi originalele

puse la dispozi %ie de George I. Duca qi Hoover Institution on War,Revolution and Peace, Stanford, California.

Traducerea facsimilelor din plan§ele 1 §i 2 §i a portretului lui I.G. Duca dinMemoriile Reginei Maria, edi %ia engleza, de George Cioranescu

gi

Volumul de fats a fost tras intr'un tiraj de 999 exemplareprin procedeul Offset, pe hartie DIN A 4, 80gr.,

iar figurile pe hartie Dacapo de 100gr., in tipografia editurii.

Predat la cules: Ianuarie 1981; Predat la imprimat: Mai 1981incheiat imprimarea: 10 Octombrie 1981; Predat la legat: Octombrie 1981

Jon Dumitru Verlag8000 Miinchen 40, Siegfried Strasse 3, Tel. 34 61 32

Verlagswerkstatt: 8000 Miinchen 40, Kaiser Strasse 65/0, Te. 34 31 93

PARTEA INTAIA

NE UTRALITATEAVol. I:

Venirea la putere . Cele dantaiase luni . Vizita Tarului la

Constanta . Izbucnirea raz-boiului general . Consiliul deCoroana de la Sinaia . Ultime-le luni ale domniei Regelui Ca-rol . Inceputul noii domnii .

Regele Ferdinand - Regina Ma-ria . Iarna 1914-1915 . Prima-vara 1915 - Intrarea Italiei inrazboi . Zvarcolirile opozitiei -Victoriile germane . IncidentulPoklewski . Toamna 1915 . Iar-na 1915-1916 . Sesiunea parla-mentara 1915-1916 . Primava-ra 1916 . Precipitarea eveni-mentelor . Bratianu se hota-r4te . Iscalirea tratatului . Ul-timele zile ale neutralitatii .

Consiliul de Coroana de la Co-troceni - Declararea razboiului. Moartea Reginei Elisabeta .

PARTEA A DOUA

RAZBOIULVol. II:

Razboiul - Primele zile . Des-perarea lui Bratianu - Mantaualui Arvintie . Apararea in Car-pati - Moartea lui Filipescu .

Chinuitoarele aternative -

Moartea Principelui Mircea .

Dezastrul se precipita - Falken-hayn trece Carpatii Macken-sen Dunarea . Bata lia pentruapararea Bucureqtilor - Ulti-mele zile . Iasi - Primele sap-Omani ale anului 1916. 1917- Primele luni - Tifosul exan-tematic . Primele luni, urmare -Revolutia ruseasca - IntrareaAmericii . 1917 - Reformele -Partidul munch Bolqevismulse intinde - Votarea reforme-lor . Criza ministeriala - Ofen-siva pe Siret - Maraqti, Mara-qeqti . August - Septembrie .

Ion DUCA era un orator streilu:czt; el si Briitianu erau consideratica cei doi tineri de viitor ai Partidu-lui Liberal. L-am cunoscut pe Ion

ca mai putin pe cand era tdnar,mai .mult ceva mai tdrziu. Datoritaspiritului lui patrunzeitor, curios, instare sa pretuiascd la justa for valoa-re oamenii si situatizle, Duca era otovarasie care stimula. Am spusintotdeauna ca nu putea fi imagznatun auditoriu mai bun deceit IonDuca; arilta un atilt de mare interesla tot ce spuneai, to incuraja in sustinerile proprii si se bucura de oricefrantura mai savuroasei de stiri pecare o putea obtine. Era gata ori-cand sa se entuziasmeze sz marilepersonalitati istorice ii infleicarauvia lui imaginatie. Ii pleicea sa as-culte ceeace zz povesteam despreRegina Victoria, despre legaturilemele de rudenie din Rusia, despre

Extras din memoriile Reginei Maria

Regele Eduard si Im eiratul Germa-niei. Nedesmintit democrat el eracu toate acestea atras in chip irezis-tibil de catre marile personalitati is-torice. Tot ce avea crane, panache"ii stdrnea admiratia si sim_tea place-rea unui copil de scoala cand as-culta o poveste jrumoasa, sau auzeaun bon mot". Nu ceiuta triumfurizgomotoase, dar succesul it impre-szona. Pentru el lumea era o vastavastscend si prefera artistii marl. Edu-catia lui de bath era franceza, darad'mira Anglia si tot ce venea dinInsula binecuveintata". El si cuTake Ionescu erau dintre putiniioameni politici romdni care vor-beau englezeste.

DerbyDerbytoti cds-

tigeitorii curselor de .,si ad-mira pe Lordul Rosebery. Toatecarierele rapide it impresionau, itfascinau. N'a fost niciodatd snob,dar resimtea o placuta, mereuproaspata incdntare cand aveavreun succes.

Ion Duca si cu mine am avutniulte treburi in comun; mai tdrziuca sa spun asa am imbatranitimpreuna; n'a apartinut niciodatdcategoriei celor ce inspird team&dar avdnd o fire senszbild si luteultima caracteristica find vala-bild si pentru mine am avut simomente in care nu am fost de aceiasi parere, insei am ramas intot-deauna destul de prieteni ca

dintre not obiectul de dis-cordie. Ion Duca era un beirbatpolitic perspicace, cdte °data' chiarprea perspicace, si partidul luicdruza i-a fost presedinte a fostintr'adeveir pentru el sa raisond'etre".

ColectiaMemorii si marturii"

Jon DumitruNerlag

.

ntI

. .,

I4Pr:11;1111

' 2

,

pe,

,

sea' ell-mincim

,.,1

tia

si