„VOI SUNTEŢI MARTORII MEI!”

(Isaia 43:9-12)

O lume nouă liberă, o viaţă fericită plină de satisfacţii şi bucurii, o viaţă fără boală,

suferinţă, lacrimi şi moarte, o viaţă veşnică pe un pământ restatornicit la perfecţiune, a fost

promisiunea lui Iehova făcută oamenilor ascultători şi credincioşi în toate timpurile. Iehova

Dumnezeu promite o lume nouă: „Dar noi după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un

pământ nou, în care va locui neprihănirea.” (2Pet. 3:13). Această promisiune naşte în

minţile noastre o mulţime de întrebări: Cu ce se va asemăna ea? După ale cui planuri va fi

întemeiată? Va mulţumi ea pe toţi oamenii? Oare va dura veşnic? Răspunsul corect, sprijinit

pe autoritatea care nu poate fi pusă la îndoială, mângâie pe cei care plâng din cauza stărilor

rele prezente şi linişteşte pe cei ce se tem de viitorul învăluit în întuneric şi nesiguranţă. El

umple de speranţă inimile oamenilor iubitori de dreptate. Primind această informaţie demnă

de încredere, persoanele cu bunăvoinţă sunt mângâiate de asigurarea că Lumea Nouă va fi

absolut perfectă şi le va satisface complet dorinţele inimii, mult peste aşteptările cele mai

optimiste.

Aceasta este glorioasa privelişte pe care Dumnezeul Adevărului o dă acelora care se

încred în cuvântul promisiunii Sale. Realizarea acestei promisiuni va întrece cu mult tot

ceea ce ochii noştri ai credinţei pot să-şi imagineze acum. „Dar, după cum este scris:

Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechile nu le-au auzit şi la inima omului nu s-au suit,

aşa sunt lucrurile pe cari le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc. ” – 1Cor. 2:9.

Acum este timpul ca toţi iubitorii dreptăţii şi adevărului să prindă curaj şi să se bucure.

Acum este timpul când toţi cei care doresc să trăiască sub o domnie a dreptăţii şi păcii

trebuie să examineze faptele în lumina Lumii Noi viitoare, să înveţe adevărul şi apoi să se

lase călăuziţi de el. Dificultăţile întâmpinate pe această cale şi costul timpului, cât şi studiul

ce se cere din partea fiecăruia, nu se vor compara cu răsplata pe care o vor primi prin

cunoştinţă, pricepere, pace, bucurie şi speranţă de viaţă veşnică. Timpul rămas este scurt.

Cei care nu se informează şi nu aleg acum Lumea Nouă, pe care adevăratele Stăpâniri Înalte

o vor întemeia în curând, nu vor intra vreodată în binecuvântările şi gloria ei. Ea este pentru

cei care o doresc şi se pregătesc pentru ea. Nimeni nu va fi forţat să intre în ea împotriva

propriei voinţe şi alegeri.

Privind cu speranţă şi încredere deplină spre această lume minunată, în decursul istoriei

slujitorii sinceri ai Marelui Creator s-au străduit cu tenacitate să-şi păstreze vie şi

necompromisă credinţa, chiar şi în mijlocul celor mai vitrege împrejurări şi, pentru

câştigarea acestor minunate promisiuni, mulţi dintre ei au plătit cu viaţa. - Evr. 11:36-40.

Aşa după cum Isus a hotărât să-şi jertfească viaţa pământească pentru justificarea

supremaţiei Tatălui Său, tot aşa rămăşiţa credincioasă a fraţilor Săi, cât şi martorii lui

Iehova de azi, membrii „turmei mari”, amintiţi la Apocalipsa capitolul 7, doresc să-şi

îndeplinească cu sfinţenie partea lor în această lucrare „ciudată”, ce are loc la „sfârşitul

veacurilor”. „Căci Iehova se va scula (…) ca să-şi facă lucrarea, lucrarea Lui ciudată, ca să-

şi împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit.” - Isa. 28:21.

O rază de lumină după un întuneric îndelungat

Umbrele „negurii şi întunericului”, care au acoperit atât de multă vreme popoarele, au

început să fie risipite de primele raze de lumină ale zorilor zilei lui Iehova. (Isa. 60:2).

Fratele C.T. Russel împreună cu alţi membri din clasa fraţilor lui Cristos, începând cu anul

1874 şi până în 1914, s-au străduit în a pregăti calea înaintea prezenţei a doua a lui Cristos,

bucurându-se de înţelegerea unor profeţii biblice, bineînţeles în lumina caracteristică

perioadei „lucrării Ilie”. După 1918 clasa unsă şi-a revizuit greşelile săvârşite în timpul

Primului Război Mondial din cauza înţelegerii greşite a chestiunii de discuţie cu privire la

„Înaltele Stăpâniri” menţionate la Romani, capitolul 13. În urma căinţei şi a rugăciunilor lor

sincere, Iehova Dumnezeu i-a vindecat şi i-a restabilit prin spiritul Său sfânt în favoarea Sa,

iar descoperirea prezenţei lui Cristos în Templu le-a îmbărbătat inimile şi le-a furnizat

curajul şi puterea deosebită care au marcat începutul celei mai curajoase lucrări de

justificare a numelui Iehova, de până atunci. Deviza solemnă „Vestiţi, vestiţi, vestiţi Regele

şi Împărăţia!”, rostită la Congresul din 1922 de la Cedar Point, Ohio, Statele Unite, a

marcat un moment de cotitură în istoria slujitorilor lui Dumnezeu şi a deschis drumul unei

lucrări de mărturie fără precedent, cunoscută sub numele de „lucrarea Elisei”, o lucrare cu

dublă putere.

„Vestiţi, vestiţi, vestiţi Regele şi Împărăţia!” - Cedar Point, Ohio - 1922

Primirea numelui nou „Martorii lui Iehova”- Cedar Point, OHIO - 1931

În anul 1911, fratele Russel împreună cu colaboratorii săi au început lucrarea de

expansiune a adevărului peste hotarele continentului american. În România au fost trimişi

doi misionari, originari din regiunea Mureş, care au cunoscut adevărul în S.U.A, pentru a

semăna sămânţa bună şi aici, în această ţarină secătuită de bisericile religioase şi umbrită de

negura ignoranţei, ce încă domina în această parte a pământului. Fraţii Kiss şi Szabo şi-au

început lucrarea de predicare în Tg. Mureş şi împrejurimi, extinzând-o apoi în Valea Jiului,

unde în scurt timp chemarea pentru viaţă a dat primele roade şi tot aici s-au întemeiat

primele grupe de Studenţi ai Bibliei, ce mai târziu au devenit Martorii lui Iehova. - Apoc.

2:17.

Primii pionieri în România (în mijloc, fraţii Kiss şi Szabo)

În scurt timp au început să se formeze grupe de fraţi şi în alte zone ale ţării, precum:

Aninoasa - Valea Jiului, Glodeni – Valea Mureşului, Vălureni – Valea Nirajului, Zau de

Câmpie – Bărboşi, Detunata – Bucium, Arad, Baia Mare, Rădăuţi, Bistriţa, Bucureşti, Satu

Mare, Sighetu Marmaţiei, etc. Cunoştinţa adevărului sfărâma lanţurile care încătuşau, prin

superstiţii şi dogme religioase, mintea multor oameni sinceri şi doritori de adevăr. Aceştia,

în număr tot mai mare, părăseau bisericile nominale şi se ataşau grupelor de slujitori ai lui

Iehova, iar apa adevărului curat inunda noi regiuni ale ţării.

Vălureni - 5 septembrie 1926

Aninoasa - 24 martie 1927

Satu Mare - 1 octombrie 1932

Adunare cu botez la Vama, Miheşu de Câmpie - 1946

Botez la Valea Nirajului - 1947

Glodeni, Mureş – 1947

În urma lucrării curajoase a fraţilor lui Cristos, tot mai multe ziduri de apărare a

superstiţiei religioase erau dărâmate, iar cei eliberaţi se alăturau bucuroşi organizaţiei lui

Iehova, ce înainta în lucrarea binecuvântată, condusă de însăşi Fiul lui Dumnezeu, Regele

Isus Cristos. - Rom. 10:10,13-15.

Bineînţeles că mesajul adevărului curat, trâmbiţat în lungul şi latul Pământului, a

deranjat nespus de mult pe mai marii organizaţiilor religioase, ale căror colecte bisericeşti

se subţiau tot mai mult, pe măsură ce numărul celor care părăseau biserica creştea. Influenţa

superstiţiilor religioase era pusă la grea încercare şi slăbită de lumina adevărului, ce surpa

tot mai mult „locul de scăpare al neadevărului”. (Isa. 28:15-17). Clerul s-a grăbit să se

jeluiască „întâilor născuţi” ai politicii şi comerţului, oferindu-le de repetate ori echivalentul

celor „treizeci de arginţi” în schimbul persecutării şi condamnării fraţilor lui Cristos.

Astfel, în multe părţi ale pământului slujitorii lui Dumnezeu au fost atacaţi, bătuţi şi

batjocoriţi în timpul lucrării de predicare, mulţi dintre ei plătind cu preţul libertăţii sau chiar

al vieţii curajul de a călca pe urmele Învăţătorului lor.

Fraţi sub arest – Bistriţa

Aceste încercări ale credinţei au ajuns la apogeu în timpul celui de-al Doilea Război

Mondial, atunci când liderii religioşi, profitând de legea marţială din timpul războiului şi de

influenţa ce o aveau asupra conducătorilor politici implicaţi în război, au reuşit să-şi

împlinească dorinţele criminale ascunse în inima lor. Învinuind pe martorii lui Iehova cu cele

mai grele acuzaţii, i-au târât în faţa tribunalelor, cerând insistent moartea lor, la fel ca

înaintaşii lor evrei când au cerut moartea lui Isus şi a ucenicilor Lui. (Ioan 19:12-16;

Fap.12:1-3). A urmat un val de persecuţii greu de imaginat asupra martorilor lui Iehova din

întreaga lume, dar cele mai inumane persecuţii pe care le-au îndurat slujitorii lui Dumnezeu

au avut loc în Germania şi în ţările aliate regimului nazist al lui Hitler, în lagărele de

concentrare şi exterminare construite în acest scop. După terminarea războiului în august

1945, „fiara” din Apocalipsa – Liga Naţiunilor - a ieşit din abis cu o nouă înfăţişare de

„porumbel al păcii”, şi cu un nou nume, adică O.N.U., promiţând să vegheze la liniştea şi

fericirea omenirii. În spate purta o femeie desfrânată, Babilonul, adică religia organizată,

îmbătată de sângele sfinţilor slujitori ai lui Iehova, pe care a reuşit să îi ucidă în timpul

războiului. Aceasta şi-a schimbat hainele pătate de sânge, s-a împodobit cu noi promisiuni,

precum Izabela, şi a început să caute favoarea noilor lideri politici ai lumii. - Apoc. 17:3-8.

Oricum, Martorii lui Iehova, aceia care au cunoscut profeţiile biblice, ştiind că aşa se va

întâmpla, nu s-au lăsat înşelaţi şi, fiind izbăviţi din probele înfocate, au mulţumit lui Iehova

pentru ajutor şi au continuat să îşi ducă mai departe la îndeplinire. cu şi mai mare zel.

serviciul sfânt. Astfel, pentru a putea activa legal în lucrarea de mărturie, servii lui

Dumnezeu, atât membrii rămăşiţei corpului lui Cristos cât şi însoţitorii lor „ionadabi”, în

anul 1945 au pus bazele Asociaţiei Martorii lui Iehova din România, persoană juridică

morală. Odată intraţi în legalitate, au deschis filiala din Bucureşti, de unde s-a organizat

lucrarea de mărturie şi au început să tipărească Turnul de veghere, cărţi, broşuri şi pliante,

atât pentru martorii lui Iehova din ţară, cât şi pentru fraţii lor din Basarabia şi Bucovina.

Campaniile naţionale de mărturie, lucrarea din casă în casă, cât şi subiectele biblice de

mare interes ce au fost prezentate cu ocazia adunărilor publice şi a congreselor organizate

de Asociaţia Martorii lui Iehova din România, au mişcat profund inimile oamenilor sinceri,

mistuite de suferinţa din timpul războiului. Speranţa, bucuria şi fericirea ce se puteau citi pe

feţele martorilor lui Iehova, care străbăteau curajos în lung şi în lat România, dar mai ales

promisiunile divine pentru moştenitorii Lumii Noi din cuvântările lor, deveneau un balsam

de mângâiere pentru sufletele lipsite de speranţă ale oamenilor din bisericile nominale, care

se ataşau din ce în ce mai mulţi poporului lui Dumnezeu.

Au fost organizate congrese în mai multe oraşe din ţară: Târgu Mureş, Bistriţa, Baia

Mare, Bucureşti şi altele. Un eveniment deosebit l-a constituit Congresul din 28-29

septembrie 1946 ţinut la „Arenele Romane” – Bucureşti, cu ocazia căruia a fost închiriat un

tren special pentru martorii lui Iehova din toată ţara. Fraţii sosiţi din ţară au format o

coloană, purtând pancarte cu citate biblice şi invitaţii la congres. Toate acestea au însemnat

o puternică mărturie şi au rămas ca amintiri de neuitat în istoria Martorilor lui Iehova din

România. Oameni de nouăsprezece naţionalităţi prezenţi la acest congres, s-au bucurat de

răspunsul biblic la întrebarea: „Săbii transformate în fiare de plug – când?”.

Invitaţie la expunerea publică

Coloana participanţilor la Congresul din 1946

Congresul de la „Arenele Romane”, Bucureşti - 28, 29 septembrie 1946

Baia Mare – 2 iunie 1946

Congresul de la Bistriţa - 1947

Veştile de îmbărbătare şi încurajare, venite de peste hotare, dovedeau că Martorii lui

Iehova de pretutindeni sunt uniţi în aceeaşi lucrare, chiar şi în ţările vecine guvernate de

acelaşi regim comunist, ai cărui slujbaşi priveau încruntaţi, precum o fiară sălbatică care se

pregăteşte de asalt, la această lucrare ciudată. Nu ştia nimeni cât vor mai răbda şi ce vor

pune la cale în viitorul apropiat.

Aşadar, Iehova, prin rămăşiţa credincioasă a fraţilor lui Cristos împreună cu membrii

„turmei mari”, a împlinit o lucrare deosebită atât în România, cât şi în celelalte ţări din

spatele cortinei de fier, şi aceasta sub privirile feroce ale „leopardului comunist”. După

aproximativ patru ani de succese şi bucurii în lucrarea de justificare a Dumnezeului

dreptăţii, care au trecut repede ca un vis frumos, iată că fiara însetată de sângele copiilor lui

Dumnezeu se ridică din nou prin Securitatea comunistă, pentru a îndeplini dorinţa

dumnezeului şi tatălui ei, Satan Diavolul, de ai vedea nimiciţi pe cei ce-L urmează pe Isus

Cristos. (Apoc. 12:17). Astfel, în primăvara anului 1948 „Asociaţia Martorii lui Iehova din

România” a fost scoasă în afara legii; birourile, tipografia şi literatura au fost confiscate, iar

servii de răspundere care au lucrat acolo, cât şi mulţi alţi fraţi şi surori din ţară, au fost

arestaţi, condamnaţi la ani grei de detenţie şi întemniţaţi. Multora le-au fost confiscate

averile, casele le-au fost vândute, iar copii au fost daţi în grija rudelor sau vecinilor. Ceea ce

a urmat a fost probabil cea mai grea perioadă de încercări pe care a cunoscut-o organizaţia

vizibilă a lui Iehova în această parte a pământului. Împlinirea cuvintelor lui Isus a devenit

evidentă; în urma unei perioade de lucrare binecuvântată, inevitabil trebuia să se

împlinească următoarele: „Ţineţi bine minte, să nu vă gândiţi mai dinainte ce veţi răspunde;

căci vă voi da o gură şi o înţelepciune, căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă,

toţi potrivnicii voştri. Veţi fi daţi în mâinile lor până şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii

voştri; şi vor omorî pe mulţi dintre voi. Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu. Dar

nici un păr din cap nu vi se va pierde. Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele

voastre”. - Luca 21:14-19.

În decursul a peste 40 de ani de interdicţie şi suprimare a libertăţii sub regimul totalitar

comunist, mulţi dintre martorii adevăraţi şi-au îndeplinit serviciul teocratic cu preţul

libertăţii sau al însăşi vieţii lor. Cu toate acestea, nici arestările, nici anchetele, nici bătaia

sau tratamentul inuman suferite din partea demonizaţilor slujitori ai Securităţii comuniste,

nici condamnarea la închisoare pe viaţă, în lagăre de concentrare sau chiar condamnarea la

moarte, nu au putut stăvili zelul şi curajul martorilor credincioşi de a proclama adevărul şi

dreptatea în marea chestiune de discuţie cu privire la Înaltele Stăpâniri ale Universului,

chiar şi sub împrejurările periculoase ale unei activităţi subterane. - Fap. 5:29.

Un lucru este sigur – o realitate dovedită de atâtea ori: Martorii adevăraţi ai lui Iehova

pot fi zdrobiţi, dar niciodată îngenunchiaţi sau învinşi! Ca urmare, mulţimea declaraţiilor

curajoase din sentinţele de condamnare, execuţie sau deportare, se ridică în mijlocul

generaţiei canaanite prezente ca un monument solid şi rezistent, precum cel clădit de Iosua

şi reprezentanţii celor douăsprezece seminţii, ce compuneau poporul lui Iehova, pe care nu

îl vor putea demola niciodată apele învolburate ale antitipicului Iordan, ce aleargă

spumegând spre nimicirea veşnică în Marea Moartă a Armaghedonului.

După ce a fost întreruptă legătura cu Societatea, fraţii din România rămaşi încă în

libertate, încercau în permanenţă să găsească mijloace de a comunica cu centrul din

Brooklyn, şi aceasta nu doar pentru a face de cunoscut suferinţele şi încercările prin care

trec servii lui Iehova din această ţară, ci îndeosebi pentru a putea procura, chiar şi dacă nu

într-un mod regulat, câte un exemplar din Turnul de veghere, cărţi sau broşuri, deoarece

erau conştienţi că această hrană spirituală le va fi de mare folos în situaţia grea prin care

treceau. Uneori au reuşit aceasta, dar de foarte multe ori au eşuat, datorită intervenţiei

brutale a Securităţii, care se foloseau de „fraţi mincinoşi”, infiltraţi în grupele martorilor din

ţară, pentru a trăda activitatea curajoasă a servilor lui Iehova. Există nenumărate cazuri când

fraţii noştri şi-au jertfit libertatea sau chiar viaţa pentru a realiza hrănirea spirituală a

grupelor de fraţi. Singurul procedeu de multiplicare a literaturii, procurată şi tradusă cu mari

sacrificii, de care se puteau folosi după ce tipografia filialei din Bucureşti a fost confiscată

de comunişti, a fost „şapirografierea”.

Literatură şapirografiată

Această lucrare subterană, care menţinea curajul şi unitatea fraţilor din ţară, i-a uimit

mulţi ani pe securiştii comunişti care, cu toată reţeaua de turnători şi trădători de care se

foloseau, se vedeau incapabili la un moment dat de a descoperi şi extirpa - cum promiteau ei

- aceste „tipografii clandestine”, împreună cu cei ce lucrau aici cu atâta devotament. Tot

mai mulţi pionieri, fraţi şi surori, se angajau de bună voie să activeze în această lucrare, care

se desfăşura chiar în „mijlocul lupilor”, fiind blânzi ca porumbeii dar înţelepţi ca şerpii, aşa

cum i-a învăţat Învăţătorul lor Isus Cristos. - Mat. 10:16.

Aşadar, aceste reviste multiplicate la şapirograf au fost ţinta percheziţiilor efectuate de

securişti la locuinţele fraţilor, deoarece prezenţa Turnului de veghere îi înfuria cumplit şi le

dovedea cu fiecare ocazie că Martorii lui Iehova din România au fost interzişi prin legea

comuniştilor, dar nu puteau fi împiedicaţi de la îndeplinirea voinţei lui Iehova exprimată

prin deviza: „Vestiţi, vestiţi, vestiţi Regele şi Împărăţia!”. Totodată, această hrană spirituală

constituia o întărire şi o îmbărbătare, un îndemn la rezistenţă şi unitate, calităţi atât de

necesare pentru consolidarea încrederii în biruinţa ce se lăsa parcă prea mult aşteptată în

acele vremuri neobişnuite!

Cei prinşi şi descoperiţi în această lucrare erau anchetaţi şi persecutaţi în mod crud şi, ca

o regulă generală, fiecărui frate sau surori i se propunea, în schimbul eliberării şi al

anumitor facilităţi, colaborarea cu Securitatea sau - foarte ciudat - mai târziu, libertatea de a

activa, dar sub supravegherea directă a acesteia. Aceasta se întâmpla nu numai în România,

ci şi în alte ţări, unde martorii lui Iehova treceau prin încercări asemănătoare. Aşa după cum

ni s-a descoperit prin rămăşiţa credincioasă, mulţimea cămilelor cu care madianiţii au venit

împotriva lui Ghedeon şi a poporului lui Dumnezeu, reprezintă nenumăratele metode de

atac şi încercare pe care le folosesc oamenii sub inspiraţia demonilor împotriva martorilor

credincioşi ai lui Iehova. De exemplu, dacă în ţările din întreg lagărul comunist aşa se

petreceau lucrurile, în ţările democrate, acolo unde libertatea exprimării şi a credinţei era

garantată prin lege, atacul se realiza prin alte metode, şi anume prin încercarea de a

introduce în mintea martorilor învăţături deosebite, care vor crea confuzie şi destabilizare,

dând astfel posibilitatea demonilor lui Satan să divizeze organizaţia martorilor şi apoi să-i

compromită spiritual pentru ai putea controla şi coordona după un plan bine pregătit.

Aşadar, conform profeţiei din Ezechiel 38, chiar Societatea Lumii Noi, mai exact centrul

de coordonare din Brooklyn SUA, trebuia şi a şi fost atacat de către „oştile lui Gog din ţara

lui Magog din nordul îndepărtat”. Acest popor liniştit, care locuia în mijlocul pământului, în

case fără zăvoare şi fără garduri, a fost mult invidiat de către mai marii organizaţiei lui Gog

pentru pacea, prosperitatea, bucuria şi fericirea cu care este binecuvântat pe acest pământ.

Clasa „servului rău”, descoperită deja în anul 1918 când Isus a curăţat Templul Său

spiritual, trebuia să se înmulţească şi să-şi ducă la îndeplinire lucrarea de rătăcire în preajma

„servului credincios şi înţelept”.

Astfel, compromisul făcut de o mare parte a celor de la centrul de editură din Brooklyn

este foarte evident în revistele Turnul de veghere mult schimbate, apărute mai ales după

1962. În acel an au publicat schimbarea explicaţiei lui Romani 13:1-6, aplicându-l din nou

conducătorilor politici, întorcându-se prin aceasta la înţelegerea religioasă cauzată de

lumina slabă din timpul lui Russel. Această schimbare nici măcar nu amintea de clarificarea

progresivă conform adevărului, în lumină crescândă, încă din 1929 şi repetată în multe

Turnuri de veghere şi cărţi apărute ulterior, timp de 33 de ani. Înţelegerea corectă a acestui

text biblic reprezintă esenţa chestiunii de discuţie ridicată în Univers cu privire la

suveranitatea Stăpânirilor Înalte, Iehova Dumnezeu şi Isus Cristos. Revenirea la explicaţia

aceea sărăcăcioasă şi religioasă, fără nici un motiv întemeiat, reprezintă dovada clară a

faptului că în atacul dat asupra Societăţii, rămăşiţa credincioasă a fost copleşită de

conspiraţia nelegiuită dintre servii vizibili ai lui Gog şi clasa „servului rău”, care a şi preluat

conducerea în acest centru de editură. Nu este de mirare că sfaturile date prin literatura ce a

urmat demonstrau că nu mai au nimic în comun cu glasul Păstorului adevărat.

Această stare se poate observa uşor dacă urmărim cu atenţie schimbările cu caracter

lumesc şi religios care au apărut în revistele Turnul de veghere şi Treziţi-vă! apărute

ulterior. Schimbările şi revizuirile aduse explicaţiilor profeţiilor din revistele editate până

atunci, nu sunt sprijinite de Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia; ba mai mult, ele seamănă cu

explicaţiile sărăcăcioase ale cultelor şi religiilor lumii. De asemenea, apare o acceptare sau

chiar încurajare a unui comportament, practici şi distracţii lumeşti, care nu i-au caracterizat

pe Martorii lui Iehova niciodată înainte.

Iată cum a avertizat rămăşiţa credincioasă prin revista Turnul de veghere „Knorr declară

un lucru scârbos Naţiunilor Unite”, subtitlul „Un atac al duşmanului care se va întinde peste

tot Pământul în Armaghedon”, prg. 4: „Timpul acestui atac, care va cuprinde tot pământul,

s-a apropiat. Iehova va pune la încercare finală credinţa fiecărui martor al Său în mod

individual”. „Începând de acum să fiţi cu băgare de seamă, neobosiţi!” „Prin urmare,

vestirea acestui mesaj în astfel de împrejurări rele serveşte unui scop bun, prin faptul că

pune la încercare pe aducătorii mesajului. Oare vor asculta de Iehova Dumnezeu şi vor vesti

mai departe mesajul poruncit de Dumnezeu, sau îl vor amesteca cu apă şi-l vor îndulci prin

compromis cu duşmanul?” (revista din 1956 „A anunţa moartea lui Satan”, subtitlul

„Timpul în aceşti ani de încercare grăbeşte”, prg. 15).

Demn de observat este şi mesajul transmis de preşedintele Societăţii, fratele Knorr,

consemnat într-o scrisoare trimisă fraţilor din Polonia: „Ce vei face dacă vei observa, pe

baza învăţăturilor Bibliei, că multe păreri şi învăţături răspândite sunt religioase şi greşite?

Te vei alipi şi pe mai departe de simpla părere că sunt greşeli răspândite, sau vei lua o

poziţie corespunzătoare în conformitate cu ceea ce cunoşti că este corect, chiar dacă vei

rămâne singur? Ce vei face atunci când vei vedea că fraţii tăi vor săvârşi fărădelege? Vei

hotărî să faci ca şi ei? De hotărârea ta depinde viitorul tău fericit în Lumea Nouă a lui

Iehova!”

În consecinţă, martorii lui Iehova credincioşi şi atenţi, observând aceste schimbări

majore în învăţătură şi practică, au refuzat să mai accepte literatura Turnului de Veghere

după anul 1962, separându-se de martorii moderni neatenţi şi libertini, care au apucat o altă

cale, vădit deosebită, sub pretextul unei legături directe cu Societatea din S.U.A., lucru

ciudat şi de neînţeles având în vedere stricta monitorizare a Securităţii comuniste.

Dar tot atât de ciudat a devenit şi faptul că martorii moderni puteau activa şi se puteau

întruni fără probleme, în timp ce fraţii rămaşi credincioşi erau arestaţi şi persecutaţi; şi mai

ciudat: în timpul anchetelor fiecăruia i se oferea, de către Securitate, în schimbul eliberării,

să accepte şi să activeze sub noua organizare, să studieze şi să distribuie noile reviste Turnul

de veghere şi Treziţi-vă!

Martorii credincioşi şi adevăraţi nu vor putea uita niciodată că mulţi dintre fraţii

credincioşi care nu au vrut să accepte compromisul oferit şi trecerea la noua organizaţie

condusă vizibil de Securitate (vezi cazul Savu Gabor, ofiţer de Securitate care a devenit

„serv de ţară” al acestei organizaţii compromise!) au trebuit să moară în închisorile şi

lagărele comuniste. Şi aceasta în timp ce mulţi care au acceptat compromisul au devenit

liderii lucrării noi, care avea să se extindă foarte rapid sub forma religioasă pe care au

adoptat-o şi să se auto-numească „organizaţia lui Dumnezeu pe pământ”.

Chiar dacă nu a fost deloc uşor, cei 41 de ani plini de încercări şi suferinţe au trecut

totuşi, sfârşindu-se odată cu prăbuşirea regimului comunist. Cel mai îmbucurător este faptul

că eforturile şi activitatea curajoasă a martorilor lui Iehova rămaşi necompromişi în

România, au fost binecuvântate. Ca urmare, mii de persoane – tineri şi bătrâni, bărbaţi şi

femei - au venit la credinţa adevărată şi au demonstrat prin perseverenţa şi curajul lor că, în

marea chestiune de discuţie cu privire la suveranitatea Înaltelor Stăpâniri, indiferent de

încercări, vor rămâne credincioase, şi astfel se va împlini promisiunea lui Iehova că El îşi va

păstra un popor deosebit pe Pământ: „În ziua aceea, nu vei mai avea nevoie să roşeşti de

toate faptele tale prin care ai păcătuit împotriva Mea; căci atunci voi scoate din mijlocul tău

pe cei trufaşi, şi nu te vei mai îngâmfa pe muntele Meu cel sfânt! Voi lăsa în mijlocul tău un

popor smerit şi mic, care se va încrede în Numele Domnului.” – Ţef. 3:11, 12; Est. 3:8.

O eliberare mult dorită

Acum, când Iehova, Dumnezeul libertăţii, a zdrobit cortina de fier a comunismului şi a

redat libertatea de închinare în acest colţ de lume, miile de voci înăbuşite peste 40 de ani de

îngrădiri şi persecuţii, s-au unit într-un strigăt de bucurie, iar dorinţa de a duce mesajul vieţii

veşnice acestei generaţii înfometată spiritual de către preoţii-agenţi ai Securităţii comuniste,

a motivat organizarea primei adunări publice din România la 18 februarie 1990, în Căminul

Cultural din Apahida. Servii credincioşi ai lui Iehova, pe a căror faţă se putea citi o bucurie

fără margini – bucuria reîntâlnirii în libertate - s-au adunat din toată ţara pentru a îndeplini

porunca divină: „Vestiţi, vestiţi, vestiţi Regele şi Împărăţia!” Bucuria închinării în libertate

era necunoscută de generaţia tânără, iar fraţii bătrâni, care au trecut prin atâtea greutăţi,

priveau nedumeriţi, de parcă nu le venea să creadă ochilor şi se întrebau: „Chiar să fie

adevărat că iarăşi suntem liberi? ” - Neem. 8:10.

Prima adunare publică în libertate – Apahida, 18 februarie 1990

Sala s-a dovedit a fi neîncăpătoare…

…o mulţime de fraţi participanţi ascultând programul afară.

Niciodată, în cariera noastră de creştini, nu am simţit asemenea emoţii şi sentimente de

bucurie. Fiorul şi emoţia libertăţii de închinare – un sentiment necunoscut de noi până

atunci – se transformau în îmbrăţişări de bucurie şi lacrimi de fericire. Parcă simţeam

nevoia să ne destăinuim unul altuia, să ne unim în rugăciune către Iehova, Stânca salvării

noastre, să-i mulţumim şi să-i facem noi promisiuni Eliberatorului Suprem, care a răspuns

cererilor noastre şi ne-a umplut paharul binecuvântărilor şi al bucuriei până la revărsare!

Toate aceste sentimente deosebite au contribuit din plin la expunerea unor adevăruri din

tezaurul evangheliei Împărăţiei, care au mişcat adânc atât inimile fraţilor de credinţă dar

mai ales ale oamenilor interesaţi din localitate, care au asistat la adunarea publică.

Apoi, cuvintele cântărilor de laudă lui Iehova, cântate din toată inima de cei prezenţi,

răsunau prin difuzoare până departe la urechile localnicilor ce priveau miraţi la un

eveniment nemaiîntâlnit în ultimii 40 de ani. „Duşmanii numele Ţi-au ocărât” (cântarea 36

Cm), „Toţi cei credincioşi şi toţi cei zeloşi” (cântarea 29 Cm), „Despre Iehova doresc să

cânt” (cântarea 26 Cm), „Fie credinţa mea tare” (cântarea 194 CM), cât şi „Îţi mulţumim

Doamne” (cântarea 60 Cm) - cântările de încheiere - aveau să devină de acum înainte de

nelipsit din programul următoarelor adunări publice. Versurile lor, cântate din toată inima,

au devenit simboluri ale credinţei şi devotamentului de neclintit în marea lucrare de

predicare ce a urmat. Aceasta este ziua pe care am aşteptat-o atât de mult: „Domnul a făcut

lucrul acesta şi este o minunăţie înaintea ochilor noştri. Aceasta este ziua, pe care a făcut-o

Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea” (Ps. 118:23-24). „Gura mea va vesti, zi de

zi, dreptatea şi mântuirea Ta, căci nu-i cunosc marginile. Voi spune lucrările Tale cele

puternice, Iehova Dumnezeule! Voi pomeni dreptatea Ta şi numai pe a Ta.” (Ps. 71:15-16).

Aceste declaraţii rostite de servii lui Iehova pentru prima dată în libertate pe scena unei

Case de Cultură, au devenit juruinţe pe care erau hotărâţi să le înfăptuiască de acum înainte.

Acum, a sosit momentul mult aşteptat! Acum vom vesti vestea de bucurie oamenilor

sinceri, „care suspină şi gem în această lume”! (Ezec. 9:4). Acum vom participa la

„răsplătirea” „femeii Babilon”, a religiei şi preoţilor ei, demascând public lucrarea lor

murdară de „turnători” şi complici ai Securităţii la cauzarea multor suferinţe oamenilor, în

special Martorilor lui Iehova. Această demascare constituie o parte a judecăţii anunţate de

îngerul lui Iehova în Apocalipsa 14:9,10 şi 18:4-6, ca la sfârşit să golească până la ultima

picătură potirul amărăciunilor dat de Iehova ca „recompensă” pentru lucrarea criminală ce

au săvârşit-o în toate timpurile.

Dorinţa de a duce la îndeplinire porunca Regelui eliberator, dată la sfârşitul serviciului

Său pământesc ucenicilor, a sunat în permanenţă în urechile martorilor credincioşi:

„Mergeţi şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură!” (Mar. 16:15, 16). Această însărcinare

a motivat organizarea următoarelor adunări publice, care au avut loc în Hunedoara, Bistriţa,

Tg. Mureş, Cluj Napoca, Baia Mare, Arad, şi apoi, duminică de duminică, în multe alte

oraşe ale ţării.

Adunarea publică de la Hunedoara – 25 februarie 1990

Bistriţa - 19 martie 1990

Adunarea publică de la Târgu Mureş – 22 aprilie 1990

Adunarea publică de la Satu Mare – 20 mai 1990

Adunarea publică de la Timişoara - 3 iulie 1990

Zalău - 6 august 1990

Bucureşti – 7 iulie 1991

Adunarea publică de la Sighet – 9 august 1992

Adunarea publică de la Râmnicu Vâlcea

Pentru a se putea duce la îndeplinire această hotărâre era necesară folosirea atât a

mijloacelor mass-media, cât şi sălile cele mai încăpătoare pentru adunare. Necesitatea

constituirii noastre cu statut de persoană juridică a devenit stringentă pentru buna

desfăşurare, după instrucţiuni, a activităţii teocratice. Ca urmare, toţi Martorii lui Iehova

rămaşi necompromişi s-au unit în Asociaţia „Credinţa Adevărată Martorii lui Iehova” din

România, constituită în continuitatea Asociaţiei Martorii lui Iehova, persoană juridică

morală din 1945, activitate căreia a fost întreruptă prin scoaterea în afara legii în primăvara

anului 1948.

Chiar dacă anii grei de persecuţie au făcut mulţi martiri în rândul fraţilor noştri, aceasta

nu a fost un motiv de descurajare; ei niciodată nu au murmurat că proba permisă ar fi fost

peste puterea lor, ci mai degrabă au înţeles cuvintele de îmbărbătare ale apostolului Pavel:

„Nu v-a ajuns nici o ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu,

care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu

ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” - Rom. 5:3,4 şi 8:18; vezi şi

1Corinteni 10:13.

Focul încercărilor a contribuit în mod just la desăvârşirea maturităţii creştine. Astfel,

valul încercărilor spirituale perfide care au urmat după persecuţiile fizice, nu a reuşit să

compromită conştiinţa „curăţită prin foc” a slujitorilor devotaţi ai lui Iehova, dar a reuşit să

compromită conştiinţa celor lumeşti şi nestatornici!

Delegaţie de fraţi în drum spre Republica Moldova

În acelaşi timp, Iehova Dumnezeu a binecuvântat eforturile fraţilor din România de a lua

legătura cu fraţii de credinţă din fosta Uniune Sovietică, din Republica Moldova, Ucraina,

Irkutzk şi Kazahstan, dar şi din ţările vestice, precum Ungaria, Slovacia şi Germania. Chiar

dacă în acea perioadă călătoria în străinătate presupunea zile întregi de oboseală şi aşteptare

la trecerea graniţei, aceasta nu i-a descurajat pe unii fraţi din România, a căror perseverenţă

a fost binecuvântată. Mulţimile de fraţi care au rămas credincioşi prin multele încercări şi

suferinţe de-a lungul anilor de persecuţii cauzate de regimul totalitar comunist veneau cu

bucurie la locul anunţat al adunărilor publice pentru a da mâna cu acei fraţi, despre care mai

mult de 40 de ani n-au auzit nimic sau li s-a spus de către „clasa servului rău” că nu există!

A fost o bucurie în adevăratul sens al cuvântului ca ore întregi să asculţi mărturia credinţei

lor prin probele înfocate peste care au trecut cu succes. Hotărârea lor de a rămâne

necompromişi pe calea credinţei adevărate, chiar dacă au trebuit să înfrunte ani grei în

închisori şi lagăre de concentrare, sau chiar deportări în îndepărtata Siberie, a fost acum

răsplătită cu mari bucurii şi satisfacţii, clipe pe care nu le-au cunoscut niciodată înainte. Iată

că promisiunile lui Iehova de a-şi păstra servi credincioşi pe întreg pământul au devenit o

realitate! Dar, aşa după cum multe profeţii biblice au prezis, clasa „servului rău” nu avea

parte de aceeaşi bucurie ca şi a noastră, deoarece atât la adunările publice din Moldova, cât

şi la cele din Moldova şi Ucraina, expunerile biblice tăiau în această clasă precum sabia cu

două tăişuri, iar focul adevărului curat, care descopereau mişelia compromisului lor, mistuia

temeliile făţarnice ale lucrării lor înşelătoare. - 2Cor. 10:4, 5.

Adunarea publică de la Corjeuţi – Republica Moldova

Adunarea publică de la Biserica Albă - Ucraina

Adunarea publică de la Munkacevo – Ucraina

Este adevărat şi faptul că unii dintre cei chemaţi au căzut de la credinţă în timpul cernerii

persecuţiilor, acceptând compromisul oferit de autorităţile comuniste de a-i elibera în

schimbul trădării fraţilor de credinţă. Altora li s-a promis libertatea şi servicii de răspundere

în organizaţie, în schimbul acceptării învăţăturilor falsificate de clasa „servului rău”, ce

tocmai preluase conducerea în Societatea Watchtower, şi aceasta evident în detrimentul

consacrării lor, deoarece şi-au pierdut dreptul la viaţă precum Esau, în schimbul unor

promisiuni ce aveau să se dovedească asemenea unei ciorbe de linte!

Conform avertismentului dat de rămăşiţa credincioasă, atacul asupra Societăţii era

iminent, iar gustul amar al lucrării „servului rău” s-a făcut simţit şi în România prin lucrarea

de dezbinare, ca de altfel peste tot pe Pământ. Astfel, profeţiile biblice ce prevesteau aceste

scindări în organizaţia lui Iehova şi-au atins împlinirea ca niciodată înainte! - Zah. 13:7-9;

Ţef. 3:12; 1Cor. 11:18, 19; 2Tes. 2:7-12).

Apariţia, cât şi lucrarea diferită a celor două clase de martori ai lui Iehova, adică

„Asociaţia Credinţa Adevărată Martorii lui Iehova” în opoziţie cu „Organizaţia Religioasă

Martorii lui Iehova” au provocat o stare de confuzie pentru oamenii lumii ce ne urmăreau

activitatea, confuzie ce avea să fie risipită curând. Activitatea necurată şi făţarnică

desfăşurată de clasa martorilor lumeşti şi compromişi, cât şi insultele calomniatoare

adresate de aceştia martorilor rămaşi statornici şi necompromişi în „credinţa adevărată”, au

accentuat necesitatea organizării primului Congres Teocratic Internaţional cu titlul

„Încinge-te şi spune adevărul”, care a avut loc în Sala Polivalentă din Cluj Napoca în data

de 2 mai 1992. Adevărul despre clasa „servului rău” trebuia făcut de cunoscut!

Martorii lui Iehova din România, cât şi delegaţiile de fraţi venite din Ucraina, Moldova,

Ungaria şi Slovacia, care nu se mai văzuseră vreodată înainte, se îmbrăţişau de parcă se

cunoşteau de o viaţă. Ei au constatat cu bucurie că braţul puternic al lui Iehova, în ciuda

eforturilor concentrate ale regimului comunist de ai distruge sau compromite, a păstrat un

„mic şi deosebit” popor ales dintre toate naţiunile pământului, care se va încrede în Numele

Domnului şi Îl va „sluji într-un gând”. - vezi Ţefania 3:9-12, 17 şi Zaharia 13:7-9.