EpicWave, colecgie a Editurii Epica,

este coordonatl de Shauki A-l-Gareeb.

tAIl{ I TAYLOR

Traducere din.limba engIezS, si note de

CRISTINAJINGA

Editura E

eEPICWAVEpica, Bucuregti ,2078

Nr6INcurlnre DE cogMAR

Nervi zbdrndind gi sdnge vuind, silbatic gi clocotitor 9i nlvalnicgi devorator si groaznic qi groaznic 9i groaznic...

-Eliza,Eliza!O voce. Lumind puternicl si Eliza cdnttreazd. Aqa i se piru: ca

o cldere 9i o aterizare durd.

- A fost un vis, se auzt spunAnd. A fost doar un vis. Sunt bine.

De cdte ori in viala ei nu rostise cuvintele acestea? Pierduse

socoteala. Aceasta era prima oard, totugi, cind i le spusese unuibirbat care diduse b:uzna, eroic, in camera ei, strdngind in mdniun ciocan de tdmplar, gata s-o salvezedin mdinile ucigagilor.

- Pni... Tipai,zise colegul ei de cameri, Gabriel, privind iuteprin colguri si neglsind nicio urml de ucigagi.

Era rivdgit de somn 9i nebunegte de alert,linind ciocanul ridi-cat,gatasi loveascl.

- Vreau sd zic... gipai de-adevdratelea.

- $tirr, ziseBhza,cu gitul ars. Uneori fac asta.

Se ridicd in capul oaselor.Inima ii bitea ca un tun - o canonadd

rdu-prevestitoare, profundi gi'reverberAnd prin tot corpul - gi, cu

toate ci avea gura iascd gi respira sacadat, incercl sd parl nongalanti.

- imi pare riu cI te-am trezit.Striduindu-se si-gi revinl, Gabriel lisi ciocanul jos.

- Nu asta am rrmt si spun, Eliza. N-am a.uzit pe nimeni

flpAnd aga, in viafa reali. A fost un qipdt ca dintr-un film de gtoazd.

Pirea impresionat. Pleac,i' ar fi vrut EIiza si'-r spuni. Tb rog.

Miinile incepuser[ si-i tremure. Curind, n-avea si se mai poati

stipini si nu voia un martor. Explozia de adrenalini de dupi vis

putea fi desnrl de urit[.

- Pe cuvint, sunt bine. OK? Eu doar...

La dracu'.

Tremurul. Presiunea crescind, ingepituriie din spatele pleoa-

peior gi toate celelalte scipate de sub control.

La dracu', /a dracu', la dracu'.

Se aplecI brusc 9i i9i ascunse falain cuvertur[, suspinele ridi-cdndu-se 9i revlrsdndu-se nest[Panit. Pe cdt de riu fusese visul -si fusese riu - starea de dupi era gi mai rea' pentru ci, degi treazd,

era tot lipsit[ de putere. Groaza - groaz^, 7rlaza - persista, plus

inci altceva.Venea odati cuvisul,de fiecare datd,dat nu se retrigea

odati cu el, ci riminea in urmi ca adus de flux. Ceva cumplit -un leg puturos de leviatan,lisat si putrezeasci pe lirmul mingii ei.

Era remus,carea. Dar, oh, Doamne, asta erl aga o denumire ane-

micl! Sentimentul cu care o hsa visul semlna cu ni;te cuiite de

panici si oroare plasate feroce deasupra unei rini de carne vie

inflamatd de vinovdfie.

Vinovilie pentru ce? Asta elap^rteacea mai grea. Era... Dum-

nezeule, era cu neputinli de pus in cuvinte 9i imensi. ImensI'

Niciodati nu se inftptuise ceva mai r[u, in tot girul timpului si in

tot cuprinsul spaliului, iar vina era a ei. Era imposibili 9i, de la

orice distanfl de vis, ELiza o putea rcspinge ca ridicoli.Ea nu fbcuse gi n-ar fi fhcut niciodatil... asta'

Dar cind visul o infhgura, nimic nu mai conta - nicio rafiune,

niciun sens, nici m[car legile fizicii' Gtoaza 9i vinovitia acopereau

totul.

Era oribil.Cdnd suspinele in sfirgit i se domolirn 9i i9i ridic[ ochii, Gabriel

stitea pe marginea patului ei, aritind induiogat si ingrijorat. Polite-

lea asta fblign a lui Gabriel Edinger sugera un viitor mai mult ca

probabil de papioane. Poate chiar un monoclu. Era cercetltor inneurogtiin{e, probabil cea mai inteligentX persoani pe care o cunos-

cuse Eliza si una dintre cele mai pldcute. Amindoi erau colegi de

cercetare la Muzeul Naqional de Istorie Naturald Smithsonian's -celebrul NMNH - gi fuseseri prieteni nu chiar prieteni in ultimulan, pAni cdnd iubita lui Gabriel se mutase la NewYork pentru stu-

diile postdoctorale, iar el avusese nevoie de o colegi de cameri ca siimparti chiria. Eliza gtiuse ci exista un risc si-gi polenizeze incru-cigat orele de viali cu orele de la locul de muncl, din exact acest

motiv.Acesta.

Jipetele. Pldnsul.

Nu i-ar fi trebuit mult unei persoane interesate sd-gi dea seama

de... addncimea anormalului... pe care ea-gi construise viala

aceasta. Ca nigte scdnduri puse pe nisipuri miscitoare, a9a i ser - i r ' rr

pdrea,citeodatd. Insi visul n-o mai flrlburase, o weme,9i atunci ea

se abandonase ispitei de a se preface cd era normald, cu nicio altipreocupare decdt cele normale ale oricirei doctorande de douizecigi patru de ani cu buget redus. ingrijorare pentru disertalie, cole-

gul de laborator diabolic, propuneri de subvenqii, chirie.Mongtri.

- imi cer iertare, ii spuse lui Gabriel. Cred cX sunt bine, acum.

- Bine.Dupi o pauzd stingheritoare, el intrebi, vioi:

- O cand de ceai?

Ceai. Ei, asta era o sclipire pllcutl de normalitate.

- Du, ziseEltza.Tercg.Iar cdnd el iegi ca sd pund ibricul la foc, ea se adun6. isi imbrici

halatul, se spih pe ochi, igi suflI nasul gi se privi in oglindl. Avea

fala umflatd 9i ochii injectagi. Minunat. Avea ochi frumogi, de

11

regule. Era obignuiti si primeascl pentru ei complimente de la

necunoscufi. Erau mari, cu gene lungi 9i strilucitori - cel Pufin'cind albul globilor nu era inrosit de plins - 9i cu irisurile de un

cafeniu mai deschis cu citeva nuanfe decdt tenul, ceea ce ii ftcea

s[ par[ cd lumineazi. in clipa asta, observl descurajatd, c5. ardtau

un pic... riticili.

- Nu egti nebunl, ii spuse reflexiei sale, iar declaragia suna a

manttl, rostite adesea - o asigurare de care avea. nevoie 9i pe care,

de obicei, o primea. Nu e;ti nebund ;i nici n-ai sdf.i.

in str[funduri, se derula un alt gdnd, mai disperat.

N-o sd mi se intdmple mie. Sunt mai puternicd decdt ceilalyi.

De obicei, era in stare sd-i dea crezlre.

CAnd Eliza se duse la Gabriel, in bucitirie, ceasul cuptorului

afiqa ora patru dimineaga. Ceaiul se afla pe masi,ldngi o cutie de

inghelati de jum[tate de kilogram, deschis[ 9i cu o lingurilninfiptn in ea. El o inviti cu un semn.

- inghelatl pentru cogmar. Tradifle de familie.

- Pe bune?

- Da, pe bune.

Elizaincerci, pentru o clipI, si-gi inchipuie inghelata ca reme-

diul propriei familii la vis, dar nu reugi. Contrastul era prea mare.

intinse mdna dup[ cutie.

- Mersi, zise.

Lui din inghegati de weo citeva ori, sorbi o datd din ceai, intot timpul ista agteptand, incordati, si inceapi intrebirile, cum

ftra indoiale aveau s-o faci.Despre ce visezi, Eliza?Cum a; putea sd te ajut, dacd nu aorbe;ti cu mine, E/iza?

Ce e in neregul,i cu tine, Eliza?Mai auzise toate astea inainte.

- Ai visat despre Morgan Toth, nu-i aga? intrebi Gabriel.

Morgan Toth 9i buzele lui cirnoase?

L2

OK, pe a.sta n-o auzise. Fir[ sI wez,Ehza rAse. Morgan Tothera supliciul ei, iar buzele lui puteau fi un subiect foarte nimeritpentru un cosmar - darrnu, nu fuseseri, nici pe departe.

- Nu prea vreau s[ vorbesc despre astarzise ea.

- Sn vorbegti despre ce anume? intrebi Gabriel, inocenfaintruchipati. Care e ,,asta" despre care nu wei s[ vorbesti?

- Drnguf. Dar pe bune nu weau. imi pare riu.

- oK.O alti linguril[ de inghegati, o alti tlcere intreruptd scurt de o

alti non-intrebare.

- Am avut si eu cogmaruri, cind eram copil, incepu Gabriel.Aproape un an. Foarte intense. Daci ii asculli pe plringii meipovestind, vlrta aga cllm o cunogteam era practic suspendatl. Imiera frici si adorm gi aveam tot soiul de ritualuri, de superstigii.

Chiar am incercat sI aduc ofrande.Juciriile mele preferate, mAn-care. Se itce cd. am fost surprins cdnd il ofeream pe fratele meu, inlocul meu. Eu nu-mi aduc aminte, dar el juri.

- Cui il ofereai? intrebd.Eliza.

- Lor. Celor din vis.

Lor.O scdnteie de recunoagtere, speranfl. Speranli stupidi. $i Eliza

avea un,,1or". Ra1ional, gtia cd ei erau o creafie a mingii sale gi cinu existau niciieri in alti parte, dt in urma visului nu era intot-deauna cu putinli si rimin[ rationale. intrebi:

- Ce erau ei? mai inainte si-gi dea seama ce fhcea.

Daci nu avea de gdnd si vorbeasci despre visul ei, n-ar fi tre-buit s[-gi bage nasul in al lui. Era o reguld a pistririi secretului, lacare e^ se pricepea bine: Nu intreba, ca si nu fii intrebati.

- Mongtri, zise el, ridicind din umeri.

$i numaidecl't Eliza igi pierdu interesul - nu din pricinamenfionirii monstrilor, ci din pricina tonului de bineinTeles cu care

o spusese. Oricine putea spune mongtri, in modul acela nepreme-ditat, cu sigurangl nu-i cunoscuse niciodati pe ai ei.

t3

- $tii, si fii urmirit e unul dintre cele mai comune vise, zise

Gabriel 9i continui sX-i dezvolte subiectul, iar Eliza continud sd

soarbl din ceai gi si mai ia, din cdnd in cdnd, cdte o lingurili din

inghefata de cogmar, ddnd din cap la momentele potrivite, degi

nu-l asculta.

Ficuse, de mult, cercetiri aminunlite de analiza visului. Nu-i

fuseseri de ajutor inainte gi nu-i erau nici acum' iar cdnd Gabriel

incheie cu,,ele sunt o manifestare a fricilor noastre din starea de

veghe" si cu ,,toatd lumea le are", tonul lui era deopotrivi impiciu-

itor gi pedant, de parci tocmai rezoLvase problema pentru ea.

Ehzei ii stitea pe limbi sI-i spuni, $i presupun cdtoatl' lumea

se alege cu ni;te stirnulatoare cardiace implantate Ia ;apte ani, din

cauza ,,manfestdrii fricilor din starea de aeghe" care ii dau continuu

aritmii cardiace?Dar n-o spuse, pentru ci era exact genul de trivia-

litate memorabili care se vomita de reguli pe la cocteiluri.

$tiai cd Elizei Jones i s-a implantat un stimulator cardiac cdnd

avea sapte ani din cauzd ca a'uea czsrrlaruri care ii dddeau aritmii

cardiace?

Pe bune? Vai, incredibil.

- PinI la urmI, ce s-a intdmPlat cu tine? il intrebi ea. Ce s-a

intimplat cu mongtrii tiil

- Ah,l-au luat pe fratele meu 9i m-au lisat in pace.Trebuie simai jertfesc cdte o capri pentru ei, de fiecare Michaelmasl, dar

ista e un preg mic pentru un somn de noapte bun.

Eliza rdse.

- De unde faci rost de capre? intrebl ea, intrdnd in joc'

- E o mic[ fermi grozavd. in Maryland. Capre de sacrificiu

atestate. Si miei, de asemenea, daci preferi.

- Ei, cine nu preferl? $i ce naiba e Michaelmas?

1 Ziua Sfdntului Mihail care, in tradigia cregtinl occidentali, se serbeazi

pe 29 septembrie (ziua recoltei); Mihail e considerat cel mai mare dintre

arhangheli si un suprem invingltor al Bisericii impotriva lui Satana.

L4

- Nu stiu. Aga mi-a venit.

$i Eliza trli un moment de recunogtinfi, pentru ci Gabriel nuo iscodise, iar inghefata 9i ceaiul, ba chiar si enervarea ei pe polilo-ghia lui savanti ajutaserl la alinarea efectului cogmarului. Rddea

de-adeviratelea 9i asta era ceva.

Atunci, telefonui ei vibri pe masi.Cine o suna la patru diminea;a? intinse mina spre e1...

... si cdnd vdzu numdrul de pe ecran, il scdpl pe jos - sau pro-babil il aruncd.. Se izbi, cu trosnet, de bufet si ricosi pe podea.

Pentru o secundd, sper[ cd-l scosese din funcqiune. Rimisese pejos, mut. Mort. Apoi - bzzzzzzz - nu murise.

Cdnd ii mai piruse vreodati riu cd nu-si stricase telefonul?Numirul acela. Doar niste cifre. Niciun nume. Nu se afiga

niciun nume pentru cdEhza nu introdusese numdrul acelaintele-fonul ei. Nici micar nu-si ddduse seama ci il stia pe de rost pinXcdnd nu-l vizuse 9i acum i se pirea ci fusese acolo dintotdeauna,in fiecare clipi a vieqii ei de cdnd... de c6.nd evadase. Era acolo,

chiar acolo. Lovitura in plex a fost instantanee 9i viscerali, neate-nuati de anii care trecuseri.

- in regull? o intrebi Gabriel, aplecdndu-se sX ia telefonul de jos.

Aproape cd-istrigd.Nu-l atinge! dar gtia cd.ar fifost iragional dinprte ei si se opri la timp. in loc de asta,refiizd,sl se migte, cdnd eli-l intinse, aga ci Gabriel il puse pe masi, unde mai bdzdiaincd.

Se uiti lung la apar^t. Cum o gisiseri? Cum? isi schimbase

numele. Dispdruse. Oare stiuserl mereu unde se afla, o suprave-

gheaseri in tot timpul dsta? Gindul acesta o ingrozez. Toli aniiaceia de libertate sd fi fost doar o iluzie...

Bdzi,itil inceti. Apelul intri in cisufa vocali, iar inima EhzeidezlinEuise din nou o canonadi: salv[ dupd salvd o zguduia pe

diniuntru. Cine era? Sora ei? Sau weunul dintre,,unchi"?Mama ei?

Indiferent cine ar fi fost, Eliza nu avu decdt un moment si se

intrebe dac[ ii lisase weun mesaj - gi dacd ea ar fi indriznit si-lt5

asculte, in caz cdi-ar fi hsat -, inainte ca telefonul s[ emiti un alt

birzdit.Nu un mesaj vocal. Un mesaj text.

S cria: D es ch i de te I ev izoru I.

Ce?,S; deschid...

Eliza igi ridici ochii de la ecranul telefonului, profund tulbu-

rat5. De ce? Ce voiau si vadd, ea la televizor? Nici micar nu avea

un televizor. Gabriel o urmirea concentrat' iar ochii lor i9i incru-

cigari privirea in clipa in care auzird primul lipdt.Ehza slri cdt

colo de spaimi, ridicindu-se din scaun. De undeva de afari venea

un lipit prelung, neinteligibil. Sau dinluntru? Era puternic. Era in

clidire. Stai. Asta a fost altcineva. Ce naiba se petrecea? Oamenii

strigau... gocali? De bucurie? De grouqd? $i atunci 9i telefonul luiGabriel incepu sd.bdzltie,iar il'Elneiporni si deruleze deodati un

9ir neintrerupt de mesaje - bzzz bzzz bzzz bzzz bzzz. De la pri-eteni, de data asta,inclusiv de la Taj din Londra, 9i de la Cathe-

rine, care fhcea cercetare pe teren in Africa de Sud. Formuliriledifereau, insi toate erau versiuni ale aceleiagi porunci tulburltoare:

Deschide televizorul.

Wzi;i tu asta?

Treze;te-te. Ttr( Acunt.

Pdni la ultimul. Acesta care o fXcu peBhza s[-9i doreasci s[ se

ghemuiascd in pozilie fetaln 9i sd inceteze si existe.

Vino acasd,zicea. Te iertdm.

16

Nz6Sosnse

Au apirut intr-o vineri, in plini luminl a ziLei, pe cerul de

deasupra Uzbekistanului, gi au fostzdrigimai intii din fosta cetate

a Samarkandului, de pe Drumul Mitisii, unde o echipl de repor-teri de stiri se repeirse si transmiti imagini cu... vizitatorii.

ingerii.in rdndurile perfecte ale falangeior, erau usor de numirat, Doud-

zeci de grupuri compacte de cdte cincizeci: o mie. O mie de ingeri.

Zburat spre apus, destul de aproape de plmint pentru ca oameniide pe acoperiguri 9i de pe strizi si poati deslugi fluturarea mdtf-surilor albe ale costumaliilor lor standard 9i si audi tremurulharfelor.

Hn fr.inregistrarea s-a rispindit. in toati lumea, programele de radio

9i televiziune au fost date peste cap; reporterii de gtiri dldeau fugala pupitre, cu sufletul la guri gi fhrl materiale scrise in prealabil.Emofli, groaz\.. O chli rot.xtzica monedele, vocile pifigdiate 9i ciu-date. Pretutindeni, telefoanele au inceput si sune gi apoi au amufit,in marea linigte globali, cind releele telefoanelor mobile s-au

supraincircat gi au cripat. Felia de planeti cufundati in somn s-a

trezit in puterea noptii. Conexiunile de internet s-au poticnit.

Oamenii ii ciutau pe oameni. Strizile s-au umplut. Vocile s-au

unit gi s-au luat la intrecere, au urcat 9i au ajuns la apogeu. Au fost

inciierlri. Cintece. Revolte.

Mo4i.Au fost gi nagteri. Copiii nisculi in timpul Sosirii au fost pore-

clif ,,heruvimi", de citre un erudit de la radio, care a fost, de ase-

menea, responsabil cu zvonul cd toli aveau cdte un semn de nagtere

in formi de pani, pe undeva, pe corpurile lor. Nu era adevdrat' dar

nou-nisculii aveau si fie urmirili indeaproape Pentru orice indi-ciu de beatitudine sau puteri magice.

in aceasti zi din istorie - noud august - timpul s-a despicat

abrupt intre ,,inainte" si,,dupf', si nimeni nu avea sd uite weodatd

unde se afla cAnd a inceput ,,asti'.

*t6*

Kanmir Andrasko, actor, stafie, vampir gi nemernic, a dormit,

de fapt, in tot timpul evenimentului, dar dupi aceea avea si pre-

tindl ci-gi pierduse cunogtinfa, in timp ce citea Nietzsche - inceea ce el avea si calculeze, mai tdrzit, cI fusese exact momentul

Sosirii -,9i avusese o viziune a sfdrginrlui lumii. A fost inceputul

unei manewe tactice grandioase, pe jurnitate gdndite, dar care

curind avea s5. se dezumfle pini la un final dezamdgitor, cdnd a

aflat cirt de multd muncd implica inilierea unui cult.

*{<{<

ZrzanaNovdkovd gi Mikolas Vawa erau la Ajr Benhaddou, cel

mai faimos kasbah din Maroc. Mik tocmai terminase o tirguialipentru un inel de argint antic - poate antic, poate de argint, frtdindoiali un inel -, cdnd subita tulburare ii absorbise in virtejul ei;

virdse inelul addnc in buzunarul siu, unde avea sI rimdni, insecret, o vfeme.

18

intr-o bucitirioarl din sat, se inghesuiseri cu localnicii 9i

urmiriser[ gtirile in arabi. Degi nu putuseri inlelege nici comen-

tariul, nici exclamagiile gdtuite ale celor din jurul lor, numai ei doi

cunogteau contextul celor ce vedeau. $tiau ce erau ingerii sau, mai

bine spus, ce nu erau. Asta n-a insemnat ci n-au fost la fel de

gocafi si vadi cerul plin de ei.

AtAt de mulli!Fusese ideeaZtzanei s5 ,,imprumute" duba ce stitea nepdzitilin

fala unui restaurant pentru turisti. Urzeala realitelii cotidiene ajun-

sese, pdni in momenflrl acela, atdt de strinsl, incit banalul furt al

unui autovehicul plrea o infracgiune neinsemnat[. A fost simplu. Ea

gtia ci prietena sa, Karou, nu avea acces la gtirile din lumel trebuia

s-o avertizeze. Ar fi furat 9i un elicopter, dacl. ar fi trebuit.

{<**

Esther Van de Vloet, negustor de diamante retras din afaceri,

multi weme asociata lui Brimstone gi, ocazional, bunicX de rezervd.

pentru pupila lui umani, i9i plimba buldogii in apropiere de ca6d,

in Antwerp, c6nd clopotele bisericii Stipdna Noastri incepuri s[

bati anapoda. Nu era ora de bltut 9i, chiar dac-ar fi fost, dangitul

deloc melodic era nervos, de-a dreptul isteric. Esther, care nu avea

nicio fhrdmi de inclinalie nervoasi, isterici in firea ei, agteptase sise intdmple ceva inci de cdnd o mdni neagrd. fusese imprimatd cu

foc pe o ugi de acces din Bnrxelles si o arsese, scogdnd-o din cir-

cuit.Trigdnd concluzia cd acum aplruse acel ceva, se intoarse gri-bitl spre casi, cu uriagii ei ciini cit leoaicele pngind pe lingl ea.

***

Eliza Jones urmlri citeva minute dintr-o gtire difuzati indirect pe laptopul colegului ei de apartament, dar cind serverul

cripi, amdndoi se imbricard rapid, siriri in magina lui Gabriel gi

se duser[ la muzeu. Cu toate ci era deweme, nu erau primii sosili,

t9