vinul-iubirii.pdf

8/10/2019 vinul-iubirii.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/vinul-iubiriipdf 1/156



– Dar tu?N-ar fi ghicit niciodat` c` generozitatea f`cea parte din

firea lui [i-[i d`dea seama ce gaf` fusese gata s` fac`. Dac`-l\ntreba cât de mul]umit era, ar fi \nsemnat s`-[i bagenasul unde nu-i fierbea oala.

– Vreau s` zic... nu ]i-e dor de p`rin]ii t`i? – C`l`toresc acolo de dou`-trei ori pe an, spuse el,

plimbându-[i degetul peste buza paharului. }i-ar pl`ceapriveli[tea din jurul vechii noastre case, Laura. E pe culmaunei coline, iar jos se \ntinde o vale care seam`n` mult cua ta. {i vremea e aproape la fel.

Un zâmbet r`ut`cios \i alung` gândurile. – Altfel, cele dou` locuri nu au absolut nimic \n

comun! Vezi c` nu-]i bei vinul. – Nu... nu mai vreau, mul]umesc. – O cafea?Laura nu dorea nici cafea, dar nici nu voia s`

p`r`seasc` atât de repede sanctuarul lini[tit al braseriei.Poate c` cel mai mult se temea s` fac` sau s` spun` cevacare ar fi spulberat fragila punte de intimitate [i \n]elegerece \ncepuse s` se lege \ntre ei.

– Laura...? – Da, a[ dori o cafea. Vic se ridic`. – |n regul`. O bem la mine acas`.

Laura [tia c` ar fi fost o copil`rie s` protesteze.

62 FRANCES FLORES



– Bine...Nu ezita decât fiindc` se temea de vântul rece de-afar`.

Sau, cel pu]in, a[a \[i spunea. – Aici e atât de lini[tit [i pl`cut... – {i \n apartamentul meu e la fel de lini[tit [i pl`cut. Vic \i ridic` [alul, \nvelindu-i cu el umerii goi. – Locuiesc \n apropiere, a[a c` n-o s` ]i se fac` prea

frig.|nc` o surpriz`. – Serios? Credeam... – Ce credeai? C` stau \n cine [tie ce c`soi scump, la

Marina? – Drept s`-]i spun, exact asta credeam. – Nu tr`iesc dup` regulile altora, mi le fac pe ale mele.

|nc` n-ai \n]eles asta, Laura?Nu-i l`s` timp s` analizeze \ntrebarea. Cât ai clipi din

ochi, ie[ir` \n hal`. R`s`rind de dup` o stiv` de l`zi cucitroni dolci , tân`rul Joe \i \napoie lui Vic cheile ma[inii.

– Merge ca focu', coment` el, apoi ad`ug`, ca s`-[iarate priceperea \n domeniu: da' ar trebui s`-i mai verificicamele alea...

– |]i promit, r`spunse Vic, pentru a-i satisface orgoliulcopil`resc.

Afar`, vântul rece se \nte]ise, dar Vic, ]inându-se decuvânt, o conduse doar câ]iva pa[i, pân` la o venerabil`

cas` de gresie. Urcar` \n grab` treptele [i, când u[a din

VINUL IUBIRII 63



– Asta nu-i cafea, murmur` ea. – Nici pe departe! Se nume[te grappa [i garantez c` te

va \nc`lzi mult mai repede decât cafeaua.B`nuindu-i t`ria, Laura lu` o sorbitur` infim`. – Ar trebui s` fie scoas` \n afara legii!Peste câteva secunde, \[i reg`si respira]ia. Vic \[i bù cu

u[urin]` alcoolul insidios, iar Laura ridic` paharul \nsemn de salut.

– „Modesta“ ta cas` e o frumuse]e! Cred c` aici ailocuit cu p`rin]ii tì, nu-i a[a?

Vic d`du din cap. – Da, dar pe vremea aceea apartamentul nostru ocupa

doar o parte din camera asta. Acum am preluat totnivelul, am d`râmat câ]iva pere]i [i am adus unele\mbun`t`]iri – o saun`, o buc`t`rie din epoca spa]ial`,nimicuri din-astea. M` bucur c`-]i place.

Cu paharul \n mân`, se a[ez` pe podeaua lustruit`, \nfa]a ferestrei.

– Stai jos aici, lâng` mine. Putem privi \mpreun` cumintr` [i ies navele din golf.Laura \[i strânse sub picioare rochia lung`, a[ezându-secomod lâng` el. Cu mâna bandajat`, Vic \ncepu s`-[i desfac`nodul cravatei negre de la gât. |n lumina focului care tocmaise \nv`pìase, Laura putu citi \n sfâr[it cuvântul gravat pebr`]ara de aur a ceasului. O emo]ie pe care n-ar fi acceptat

s-o recunoasc` \n veci ca gelozie o \ndemn` s` \ntrebe:

VINUL IUBIRII 65



– Carole Canova locuie[te [i ea aici, cu tine? – Vine uneori \n vizit`.Fu nevoit` s`-i admire diploma]ia. Ce capriciu

dr`cesc o \mpinsese s` pun` o \ntrebare atât de indis-cret`? Dar subiectul nu p`rea s`-l deranjeze deloc. Bachiar, Vic ripost` la rândul lui cu o \ntrebare perso-nal`.

– De când e \ndr`gostit de tine Matt Moyer? – Dinainte de a m` fi m`ritat. E[ti foarte perspicace,

nu-i a[a? – N-a fost greu de observat. Am v`zut cum se uita la

tine. – Ai observat [i c` suntem doar prieteni buni, \n ciuda

faptului c` m` iube[te? – Da... Am v`zut cum nu te uitai tu la el. – Ai tras multe concluzii despre mine, nu-i a[a? Nu

crezi c` e un lucru cam pripit [i periculos? – Nu la fel de pripit sau nejustificat ca unele dintre

concluziile pe care le-ai tras tu despre mine.Se rezem` \ntr-un bra], aplecându-se spre ea. – Am dreptate, Laura?Laura nu se putu \ndura s` mint`. – Da, e adev`rat. Ieri, aproape c` te uram! – Dar asta a fost ieri... – {i mi-ai promis c` nu vom vorbi despre ziua de ieri.

– Nu vom vorbi.

66 FRANCES FLORES



Vic \ntinse mâna [i-i desf`cu catarama pantofului. Apoi, i-l scoase din picior. Cu dosul degetului, \i urm`riu[or curbura t`lpii.

– Poveste[te-mi despre Frank Spandoni. – A fost un om bun [i un so] minunat... – Putea s`-]i fie tat`. De ce te-ai m`ritat cu el? – Când tat`l meu s-a \mboln`vit, s-a temut s` m` lase

singur`, \mpov`rat` cu responsabilitatea podgoriei.Frank Spandoni era partenerul lui [i cel mai bun pri-eten...

– }i-ai fi putut angaja un manager bun. De ce a trebuits` te m`ri]i cu el?

– Fiinc`... era... Fiindc` asta a fost ultima dorin]` atat`lui meu.

– |n]eleg.Totu[i, nu p`rea s` fie prea atent la [oaptele ei. |ntre

timp, \i scosese [i cel`lalt pantof, iar palma lui \i masau[or glezna supl`.

Laura r`mase nemi[cat`, savurând mângâierea. Dar,când gura lui, cu buze fierbin]i [i pline, \ncerc` s` i-ocotropeasc` pe a ei, [opti – cu sinceritate, nu ca o scuz`:

– N-am venit aici ca s` m` culc cu tine... – {tiu...Cuvântul \i sc`pase \ntr-un murmur arz`tor. – Dar toat` seara ai purtat o lupt` f`r` sor]i de izbând`

cu tine \ns`]i...

VINUL IUBIRII 67



O aplec` pe spate pân` când Laura se pomeni imobi-lizat` \ntre podea [i trupul lui dur.

– Cred c` eu am pierdut lupta \n clipa când te-am v`zut...

„|n clipa când te-am v`zut.“ Laura se temuse de aceastare, \ngrozit` la gândul sentimentelor pe care i le puteatrezi. Era prea târziu; niciodat` nu mai trecuse prin cevaasem`n`tor cu ceea ce i se \ntâmpla acum. Nu \ncerc` s` seelibereze. Dimpotriv`, se \n`l]` spre gura lui, cuprinzându-istrâns umerii cu bra]ele. |n]elegând c` numai un preludiulent, senzual, o putea preg`ti complet, Vic nu se gr`bi.S`rutul lui fu arz`tor, p`trunz`tor, poruncitor, nes`]ios.Corsajul sub]ire al rochiei fu \nl`turat. O c`ldur` incandes-cent`, n`ucitoare, \i inund` sânii cu piele m`t`soas`.

– Te-ai culcat cu so]ul t`u din supunere, ca s`-lmul]ume[ti?

– Da... nu... nu [tiu... – Cu el, n-ai cunoscut niciodat` diferen]a dintre sex [i

pl`cere... nu-i a[a? – Nu... te rog, o, te rog, nu mai... – Nici cu el, nici cu altcineva? – Vic! – La dracu', zi odat`!Orgoliul lui \i cerea s` m`rturiseasc` pe fa]` acea poft`

teribil`. Dar Vic [tia, iar acest lucru era de ajuns pentru a-l

\mpinge imediat dincolo de orice re]inere.

68 FRANCES FLORES



– Niciodat` n-ai sim]it asta... sau asta... sau asta...!Un foc dulce porni s` se r`spândeasc` \n jos dinspre

buzele ei, imediat ce limba lui \ncepu s`-i guste, s`-i ling`[i s`-i sug` convulsiv vârful mic [i rigid al sfârcului. Apoadânciturile trupului \ncepur` s` i se umezeasc`, Laura vibrând [i tremurând toat`, \n spasme scurte, repezi,neputincioas` sub atingerea lui. Delicioasa tortur` princare trecea aproape c` o f`cu s` r`spund`, strigând:„Niciodat`, niciodat` n-a fost a[a ca acum, iubitule!“ darnu putu decât s` geam`.

Atât de brusc \ncât o f`cu s` tresar`, Vic s`ri \n picioare. – Nu aici. |n dormitorul meu. Ame]it`, incapabil` s` se mi[te, Laura \l privi cum \[i

arunca sacoul \n l`turi. Se aplec` [i-[i plimb` \ncetmâinile peste trupul ei, de la sâni pân` la coapse.

– E[ti atât de frumoas`... Acel a[a-numit so] al t`u tre-buie s` fi fost nebun.

O cuprinse iar, strâns, ridicând-o \n genunchi. F`r` vlag`, Laura se rezem` de el.

– |n noaptea asta, morm`i Vic, vreau numai ceea cedore[ti tu, Laura, [i vreau s` fii egoist`. Dar mâine...!Mâine? De ce gândul la ziua de mâine o str`punse ca

un junghi de durere? Ceea ce-i f`g`duia pentru mâine \iamplifica fanteziile pân` la un nivel insuportabil...

Ziua de mâine era prea departe. Numai momentele

imediat urm`toare erau reale. |ns` adev`rul continua

VINUL IUBIRII 69



s-o z`d`rasc`. Cu cât se ag`]a mai strâns de Vic, cuatât devenea mai limpede. |n cele din urm` \[i aminti.

– Vreau atât de mult s` m` iube[ti \n noaptea asta! Dar mâine... Nu pot sta cu tine pân` mâine...

– De ce nu? \ntreb` el, cu r`suflarea t`iat` [i gurafebril` explorându-i toate misterele trupului. La naiba, dece nu po]i r`mâne?

Existau atâtea motive credibile, dar Laura [tia c` niciunul dintre ele nu mai conta. F`r` a b`nui ce gre[eal`cumplit` s`vâr[ea, \l alese pe cel mai important.

– Vic, [opti ea, s`rutându-i b`rbia \ncordat`, nu vreau s` plec de lâng` tine, dar mi-am dat cuvântul c` voi \nmânaPremiul Amici de anul `sta. Este un pre-miu privat, foarte prestigios, continu` ea, [i mi s-acerut s`-mi reprezint familia la prânzul de gal`.Pl`nuiam ca mâine diminea]` s`-mi scriu micul dis-curs.

– Premiul Amici? – Mm-m-m, da...Plutea, visa [i nu sim]i schimbarea subtil` din strân-soarea bra]elor lui. – {i ai fost aleas` s`-l prezin]i? – Tradi]ia cere ca \n fiecare an premiul s` fie \nmânat

de un membru al unei familii laureate \n trecut. – {i, desigur, tat`l t`u...

– Da, i s-a decernat premiul acum cinci ani.

70 FRANCES FLORES



Buzele lui continuau s` stea \ngropate \n p`rul eir`v`[it. Laura \ntoarse capul s`-l s`rute, dar nu reu[i decâts`-l ating` pe gât.

– {tii cine va primi premiul anul `sta? – Nu, este strict secret. A, câ[tig`torul [tie, sunt sigur`.

Oricine-ar fi, [i-a petrecut \ntreaga via]a \mbun`t`]ind artaproducerii vinurilor. Trebuie s` fie cineva... ca tat`l meu,iar el a trebuit s` a[tepte ani [i ani! Dar hai s` nu mai vor-bim despre asta, iubitule. Ce conteaz` pentru noi cinecâ[tig` Premiul Amici? Asta va fi mâine, iar noi avem seade-acum...toat` seara. }i-am spus numai ca s` \n]elegi dece...

– Da, acum \n]eleg o mul]ime de lucruri.|i d`du drumul, \ncet. Laura se desprinse din bra]ele

lui, surprins`. – Ce s-a \ntâmplat? – |ntre noi, vrei s` spui?Chipul lui Vic se \ntunecase mai tare ca oricând, iar

ochii \i erau lipsi]i de orice expresie. – S-au \ntâmplat prea multe, Laura.Laura n-avea idee cât de puternic` era furia pe care

[i-o st`pânea el. Credea c` o tachina din nou. Sigur c` da!|i explicase proste[te un lucru despre care trebuia s` [tie[i el câte ceva, asta era!

– Am uitat. Vreau s` zic, [tiu c` e[ti str`in de pro-

duc]ia vinicol`, dar sunt sigur` c` ]i-a explicat cineva

VINUL IUBIRII 71



desprePremiul Amici di Vino . Acum chiar am vorbit cao snoab` nesuferit`, nu-i a[a? Iubitule, \mi pare atât derù...

Când Vic vorbi, glasul lui era mai rece decât ghea]a. – Nu te scuza. E[ti o D'Asti, ai uitat? Sunt sigur c` nici

un D'Asti n-a recunoscut vreodat` o gre[eal`, mai ales \nfa]a unui strìn.

Accentuase nepl`cut ultimul cuvânt. Se \ntoarse [iporni spre un gheridon. Lu` o ]igar` dintr-o tabacher` deargint, o aprinse [i trase adânc fumul \n piept, f`r` a privispre Laura.

– |mbrac`-te.|n camer` era aproape \n`bu[itor de cald, dar totu[i

Laura tremura \ngrozitor. |[i lu` rochia, o trase pe ea,netezindu-[i p`rul atât cât putea. Vic continua s` stea\ntors cu spatele. |l ocoli, oprindu-se \n fa]a lui.

– Nu sunt obi[nuit` ca un b`rbat s`-mi \ntoarc`spatele.

Vic privea \n foc, ale c`rui v`pì \i conturau asprimeatr`s`turilor, fumul ]ig`rii ce se \n`l]a atingând p`rul negruatât de pl`cut sub mângâierea degetelor ei. Laura \ismulse ]igara dintre buze.

– Uit`-te la mine când \]i vorbesc! Spune-mi de ce tepor]i a[a. N-am vrut s` spun nimic jignitor. E adev`rat càm avut vie]i foarte diferite [i... [i s-ar putea s` fiu diferit`

de tine, Vic, dar \ncerc s` te \n]eleg.

72 FRANCES FLORES



– Mda, am spus c` e[ti diferit`, Laura. N-am spus cè[ti mai bun`! replic` el, ridicându-[i sacoul de jos. Teduc acas`.

Laura r`mase la fel de nùcit` ca [i cum i-ar fi tras opalm`. Era r`zbunare, pur [i simplu. Vic cùta un soi der`zbunare. Pentru ce anume? Nu [tia. Cumva, \i atacaseorgoliul masculin, iar el riposta \n cel mai dureros fel \ncare un b`rbat putea lovi o femeie.

– S` mergem. – Nu te deranja! Arunc` ]igara \n foc, f`când s` sar` scântei pe podelele

lustruite. Apoi, se repezi s`-[i ia [alul. – Nu te-a[ l`sa s` m` duci acas` nici dac-ar trebui s`

opresc un strìn pe strad` [i s` m` rog de el! Vic ajunse la u[` \nainte ca Laura s` poat` ie[i. – Nu te mai purta ca o pu[toaic` r`zgâiat` [i isteric`.|i lu` mâna de pe clan]`, strivindu-i degetele \n pumn. – Am spus c` te duc acas`... – Nu m` atinge! Vocea ei era atât de plin` de sil`, \ncât \l descump`niun moment. Laura \[i smulse mâna din strânsoarea lui. – Singurul lucru pe care-l mai doresc de la tine e

pl`cerea de a vedea cum te duci dracului! Vic r`mase singur, doar cu ecoul pa[ilor ei r`sunându-i

\n urechi. U[a de la intrare se trânti, zgomotos [i definitiv

ca un blestem.

VINUL IUBIRII 73



Capitolul 4

Rolls-Royce-ul torcea pe str`zi cu gra]ia unei splendide

pisici negre. Giorgio nu sc`pa pietonii din ochi, astfel\ncât nu auzea nimic din conversa]ia de pe bancheta dinspate – o conversa]ie cum nu se putea mai interesant`!

– Toat` diminea]a te-ai purtat ca o fantom` [i ar`]i deparc-ai fi [i speriat` de fantome. Pentru numele luiDumnezeu, scumpete, ce s-a-ntâmplat asear`?

Laura ar fi dat orice ca Lucy s` tac` din gur`. – }i-am spus de nu [tiu câte ori c` asear` nu s-a \ntâm-

plat nimic.Numai de-ar fi [tiut prietena ei ce ironie amar` ascun-

dea acest r`spuns! – Nu m` lua cu cioace, Laura. Toat` noaptea te-am

auzit plângând [i tânguindu-te.

– Nu fi ridicol`. N-ai auzit decât vântul.



– Unde te-a dus Vic? – |n North Beach, la un mic restaurant al unui v`r de-al

lui. – {i de ce-ai venit acas` cu taxiul? }i-ai luat t`lp`[i]a

fiindc` nu era un local destul de elegant pentru tine? – Ce prostii spui! Dac` vrei s` [tii, restaurantul era

excelent. Am luat un taxi... fiindc` i s-a stricat ma[ina. – {i vrei s` te cred? |l cunosc pe Vic, \n veci n-ar l`sa els` se strice ceva \n torpila aia italieneasc` pe care o con-

duce. – ~sta-i adev`rul. Of, Lucy, mai las`-m` [i tu \n pace!{tia c`, dac` nu-i \nceta cât de curând durerea de cap,

avea s` urle.

De zece ori, \n primele ore ale dimine]ii, fusese cât pece s` ia telefonul pentru a suna la comitetul Amici di Vino ca s` anun]e c` era bolnav` [i nu putea veni la recep]ie.Dar cel care o salvase era Giorgio. Calm [i politicos, \iadusese pe teras` cafeaua fierbinte [i sucul de portocale.Singur`, bându-[i cafeaua [i privind str`lucirea soareluipe arm`turile podului, Laura jurase s` nu-i dea lui VicRemo satisfac]ia de a-i fi stricat ziua. |n cele din urm`,reu[ise s` \ncropeasc` un mic discurs pentru prânzul fes-tiv. Slav` Domnului c` Lucy \nc` mai sfor`ia, dup` cepriveghease toat` noaptea, iar Tina ap`ruse doar pentruo secund`, b`use un pahar de suc [i o tulise lacump`r`turi. Comentariul surorii ei despre seara trecut`

fusese scurt [i la obiect:

VINUL IUBIRII 75



– Nu te condamn s` ai [ters-o de la oper` cu Vic Remo,surioar`! Sper c` te-ai distrat bine. Unul ca el nici nuexist`!

|n drum spre recep]ie, Lucy continua s-o piseze cu cele\ntâmplate \n seara trecut`.

– De ce nu mi-ai spus c`-l cuno[teai pe Vic? – Nu-l cuno[team. Abia alalt`ieri l-am \ntâlnit prima

oar`, când a venit la cram` cu ni[te treburi.Lucy se [i repezi: – Ce treburi? – Nimic important. Nici m`car nu mai ]in minte. Lucy,

te rog!Nu mai suporta. Ziua avea s` fie o catastrof`; o

sim]ea \n golul din stomac. Hot`rârea de diminea]`o p`r`sea cu repeziciune [i sim]ea c` o lua cugre]uri.

Tres`ri mai-mai s` cad` de pe banchet`, când Lucy \ilu` mâna, b`tând-o c`lduros pe dosul palmei. Era clar c`se hot`râse s` schimbe tactica.

– Nu conteaz` dac` ai dormit sau n-ai dormit azi-noapte, oricum \n diminea]a asta ar`]i minunat.

Cu excep]ia expresiei chinuite din ochii ei, desi-gur, dar Lucy avu atâta minte \ncât s` n-o maimen]ioneze.

– |]i mul]umesc.|n sfâr[it, Laura \ntoarse capul spre ea, cu un zâmbet

vag.

76 FRANCES FLORES



– Rochia asta nu-i prea adolescentin`?Grija exagerat` pe care o acordase piept`n`turii [i

machiajului o ajutase s`-[i mai recapete calmul. Totu[i,nu \n]elegea de ce alesese o rochie alb` atât de nepre-ten]ioas`.

– Noo...! E perfect`. Uite, scumpete, aproape amajuns. Sigur nu vrei ca Giorgio s` te duc` \napoi acas`?Poate nu ]i-ar strica s` tragi un pui de somn. – Nu, mul]umesc, am s` m` descurc. {i, Lucy, mur-mur` ea, e[ti o prieten` minunat`, iart`-m` c` toat`diminea]a m-am r`stit la tine.

– Las`, nu-i nici o scofal`! Altfel, pentru ce exist` pri-etenii?

Pe fa]a ei cam din topor se ivi o expresie m`moas`, \ntimp ce o strângea cu putere pe Laura de mân`. – Un singur lucru am s`-]i mai spun, [i pe urm` \mi ]in

gura \n leg`tur` cu tine [i Vic. Ei, hai, nu-ncepe iar cufigurile! Nu m-am n`scut ieri-alalt`ieri, s` [tii. Vreau s`-]ispun c`, spre deosebire de ceea ce cred despre mine citi-torii – [i recunosc c` le-am ar`tat multe rufe murdare ale\nalte societ`]i din ora[ul `sta – sub l`pt`ria asta a mea câttoate zilele bate o inim` adev`rat`. Prin urmare, oricete-ar nec`ji atât de r`u, sunt gata s` te-ascult. }i-a intratbine-n cap?

– Da, draga mea Lucy. Mi-a intrat \n cap cât se poate debine, [i-]i mul]umesc.

– Bun. Hai, s` mergem.

VINUL IUBIRII 77



Se \ntoarse, f`cându-i semn unui om care venea spre ei. – |mi permi]i s` te prezint lui Ricardo Canova?

Domni[oar` Kaye, ce-a]i zice s` v` escortez la locul rezer vat pentru dumneavoastr`...? se oferi el [i plec` \n trapm`runt cu Lucy ag`]at` strâns de bra], anun]ând, pestefiravu-i um`r, c` prânzul era gata s` \nceap`.

Dac` n-ar fi fost iritat` la auzul numelui de RicardoCanova, Laura s-ar fi distrat cu spectacolul oferit deLucy [i Signor Angelotti \mpreun`. |ndep`rtându-se cupa[i poticni]i, Lucy tot \ncerca s` se uite \napoi spreLaura.

Când \n sfâr[it \ntoarse capul, Laura v`zu cei mai reciochi cenu[ii pe care-i \ntâlnise vreodat`, iar \n minte i se

ivir` imediat diamantele de la gâtul trufa[ al lui CaroleCanova. Va s` zic`, acesta era [eful lui Vic. Omul care vois`-i fure p`mântul [i, probabil, tr`gea sforileopera]iunilor necurate ale lui Vic. Sim]i c`-i reveneauame]elile.

– Voiam s` v` cunosc, domni[oar` D'Asti, ca s` v` spuncât de mult l-am admirat pe tat`l dumneavoastr`.

– Pe tat`l meu? L-a]i cunoscut?Nu se a[teptase s`-i vorbeasc` despre tat`l ei. Canova

alesese genial subiectul; era nevoit` s`-i admire tupeul. – L-am \ntâlnit de câteva ori, dar m` refeream la repu-

ta]ia lui.Ricardo Canova era un om zvelt, nu prea \nalt,

\mbr`cat extrem de meticulos. P`rul lui argintiu punea

VINUL IUBIRII 79



tu[a final` pe o \nf`]i[are care s-ar fi putut numi agreabil`,cu excep]ia r`celii din ochii aceia cenu[ii, care \i trimiteaLaurei fiori pe [ira spin`rii. |[i putea imagina clar cât deu[or ar fi putut Canova s` domine pe cineva cu privirealui de ghea]`, a[a c` avu inspira]ia s` nu se abat` de laadev`r.

– Tat`l meu [i-a câ[tigat reputa]ia frângându-[i spatele\n vie, ca s` produc` cele mai alese vinuri din California.Inten]ionez s`-i duc mai departe aceast` reputa]ie [i voicontinua s` produc cele mai bune vinuri, \nc` mul]i anide-acum \ncolo.

To]i ceilal]i invita]i se a[ezaser` la mas`. RicardoCanova \i oferi bra]ul.

– O misiune admirabil`, de[i cam deplasat` pentru ofemeie.Laura fu nevoit` s`-i accepte bra]ul, \nghi]indu-[i repli-

ca t`ioas` care-i venise pe buze. Printre mesele decoratecu trandafiri albi, prânzul decern`riiPremiului Amici di Vino \ncepea \ntr-o ordine des`vâr[it`. Laura mergea pelâng` Canova, dezgustat` de atingerea mâinii lui. Era la felde rece ca ochii.

– Pân` acum câteva zile, murmur` ea, atât de \ncet\ncât s` n-o aud` [i al]ii, v` cuno[team numele numai \nleg`tur` cu b`ncile.

Privea drept \nainte, r`spunzând la zâmbetele [i salu-turile oamenilor care reprezentau sufletul industriei

vinurilor. Majoritatea \i erau prieteni.

80 FRANCES FLORES



– Cum a]i devenit membru al acestei onorate societ`]i vinicole? {i aceast` calitate a]i cump`rat-o, domnuleCanova?

Canova nu-i r`spunse, dar o privi brusc, cu o nou`expresie de respect.

– Permite]i-mi s` v` conduc la masa dumneavoastr`.Sunt sigur c` ave]i locul foarte aproape de masa prin-cipal`. La urma urmei, \n care alt loc ar putea sta oD'Asti?

Laura \i mai suport` prezen]a pân` ajunse lâng` masaprelung` a prezidiului, unde \l expedie scurt:

– La revedere, domnule Canova.{i se aplec` s-o aud` pe Lucy, care o \ntreba ceva de la

masa al`turat`. – De ce voia s` te cunoasc` b`trânul Canova? N-aveanici o leg`tur` cu afacerea asta despre care ]i-a vorbit Vic,nu?

– {[[t. Pentru numele lui Dumnezeu, Lucy, vorbe[temai \ncet!

– Bine, bine, da' s` [tii c` tipul `sta are ceva care-mi d`fiori!

– Exact la fel simt [i eu.Dup` ce se r`suci din nou spre masa ei, Laura \ncerc`

s` converseze firesc cu vecinii [i s` ciuguleasc` dinmânc`rurile epicureice care se tot perindau prin fa]a ei peparcursul festinului. Nu mai avea gre]uri [i ame]eli. Acum

se sim]ea mult mai r`u – complet amor]it`. La un

VINUL IUBIRII 81



moment dat, spre sfâr[itul chinuitorului prânz, \[i d`duseama c` \n dup`-amiaza aceea n-avea nici o [ans` s`poat` vorbi \n public. |l rug` pe Signor Angelotti s`g`seasc` pe altcineva \n locul ei.

– |mi pare r`u, dar nu m` simt prea bine. Nu e underanj prea mare...?

– |n nici un caz, copila mea, r`spunse b`trânul,b`tându-o pe dosul mâinii cu compasiune. Veiputea m`car s` \nmânezi premiul laureatului deanul `sta?

– Da, asta pot s-o fac. – M` bucur atât de mult! |mi voi prelungi pu]in pre-

ambulul, asta am s` fac. Probabil c` to]i vor adormi, glumi

el, dar sunt sigur c` se vor trezi când am s` anun] cine acâ[tigat premiul! Da, da, comisia asta mai are câteva tru-curi noi \n mânec`!

{i Signor Angelotti se \ndep`rt`, chicotind cu gândul lasurpriza pe care o preg`tea. Laura lu` paharul [i b`u prima\nghi]itur` de vin din ziua aceea. Sim]indu-se dintr-o dat`mai bine, mai sorbi pu]in. Ce remarc` ciudat` f`cuseb`trânul! Meditând la cuvintele lui misterioase, \ncepu s`se \ntrebe cine era câ[tig`torul din acel an. Oricum, aveas` afle curând.

Mesele fuseser` degajate [i tocmai se servea cafeaua,din ni[te fermec`toare urne antice de argint, când Signor Angelotti \[i ocup` locul \n capul mesei. Cuvântarea lui

\ncepu cu comentariile obi[nuite despre \ndelungata [i

82 FRANCES FLORES



onorabila istorie aPremiilor Amici di Vino . Laura ascultacam distrat` [i abia când ridic` la buze a doua cea[c` decafea \l auzi spunând un lucru care-i atrase cu adev`rataten]ia.

– ...Tradi]ia este o calitate minunat`, dar industria vinurilor, la fel ca toate celelalte industrii ale zilelor noastre, trebuie s` g`seasc` oameni care privesc \n viitor, care folosesc ingenios tehnologia modern` pen-tru progresul industriei [i al produselor. Ast`zi onor`mun asemenea om, de[i este recent \nscris \n rândurilenoastre...

Nu! Era imposibil. Canova n-avea cum s` fi mituitcomisia. Premiul Amici nu se putea cump`ra nici cu to]i

banii din lume.Dar, cu cât \l asculta mai mult pe Signor Angelottil`udând tehnologia modern` [i viitoare [i practicilecomerciale dinamice, cu atât Laura devenea tot mai convins` c` Ricardo Canova realizase imposibilul.

– ...Pentru c` el a avut inventivitatea [i spiritul vizionar de a prevedea o nou` pia]` care \nc` nu a fost explorat`niciodat`, vinurile noastre californiene sunt acum l`udatede cunosc`torii europeni...

„Pentru c` a avut tupeul [i banii necesari ca s`-i alungepe micii cultivatori de pe p`mânturile lor!“ fu cât pe ce s`strige Laura.

Cafeaua din cea[ca ei \ncepu s` danseze – \i tremura

mâna. Se gr`bi s` pun` cea[ca la loc pe farfurioar`.

VINUL IUBIRII 83



– ...Comisia a hot`rât s` rup` leg`turile cu trecutul[i s` recunoasc` public o personalitate care va ficredincioas` vechilor noastre tradi]ii, dar va [ideschide drumul spre posibilit`]i tot mai mari pentrupodgorenii Californiei. Cu inima plin` de bucurie, oinvit pe domni[oara Lauretta D'Asti s` \nmânezePremiul Amici di Vino din acest an, \n memoria ilus-trului ei tat`... A, nu, n-avea s-o fac`! Atunci, pe loc, Laura se hot`r\ canici moart` s` nu-i ofere lui Canova premiul cu propriileei mâini. Trebuia s` g`seasc` pe altcineva!

– ...unui tân`r cum nu se poate mai vrednic, domnul Vic Remo!

Cineva o scutura de um`r. Numai Lucy putea s`fie. – Pentru numele lui Dumnezeu, ce se-ntâmpl` cu tine,

Laura? Ridic`-te! Toat` lumea te a[teapt`!Cum, necum, reu[i s` se ridice \n picioare. Câ]iva pa[i,

[i ajunse la masa prezidiului. Avu chiar putere s`-iadreseze un u[or zâmbet lui Signor Angelotti, \n timp celua \n primire premiul din mâinile lui. Când se \ntoarsespre mul]ime, fu cu atât mai [ocat` s` vad` c` to]i aplau-dau, \n culmea fericirii! Cel mai larg zâmbet radia de pesingurul chip unde nu s-ar fi a[teptat niciodat` s` vad`entuziasmul, cel al lui Ricardo Canova.

Probabil c` Vic st`tea lâng` ea de o bun` bucat` de

vreme, c`ci \l auzi pe Signor Angelotti amintindu-i:

84 FRANCES FLORES



– Lauretta, draga mea, a[tept`m. – Domnule Remo... v` \nmânezPremiul Amici !Mâinile lui bronzate se \ntinser` s` primeasc` frumosul

pergament, iar Laura v`zu c` bandajul disp`ruse, de[iurmele col]ilor Bellei erau \nc` foarte vizibile.

– Din partea mea, [i \n... \n... memoria tat`lui meu...doresc, vreau s` spun, adic`, v` prezint felicit`rilemele... – V` mul]umesc, domni[oar` D'Asti.

Glasul lui era sc`zut dar intens, cu o surprinz`toaretonalitate de emo]ie sincer`.

– |mi face o cinste deosebit` s` primesc acest premiude la dumneavoastr`.

Fa]a Laurei se ridic` spre el, a[teptându-se s` vad` unzâmbet sarcastic. Degeaba, \ns`. Vic ar`ta sincer – [inespus de atr`g`tor!

O smulse din buim`ceal` mul]imea care \ncepu s`se adune \n jurul mesei. Nu mai suporta, trebuia s`ias`. G`si u[a [i nu se opri decât pe malul lacului.Lebedele, nemul]umite de deranj, stropir` revoltate cuaripile.

– Laura! – Nu vreau s` te v`d!Stând pe mal, Laura f`cu un efort s` nu-[i ia ochii de la

lebede. – De ce?

– Dup` cele de-asear`!

VINUL IUBIRII 85



– {tiu, Laura. Nu-]i cer s` m` ier]i, dar sper numai... – Pu]in \mi pas` ce speri, sau vrei, sau faci. Numai s`

te v`d umflându-te \n pene n-am chef! – Nu m` umflu \n pene, Laura, ]i-o jur. Uit`-te la mine. – Nu. – |n regul`. Dar atunci m`car ascult`-m`. Vic trase adânc aer \n piept. – Acum o lun`, când mi s-a spus c` primisem premiul,am fost cu adev`rat surprins. Dup` ce a trecut [ocul, \ns`,

mi-am dat seama c` nu era o idee chiar atât de absurd`. Am muncit din greu la \mbun`t`]iea industriei...

Aceste cuvinte o f`cur` s` se r`suceasc` \n loc, \ncor-dat` ca un arc.

– Din câte [tiu eu, n-ai f`cut nimic! Vic o apuc` de umeri, zgâl]âind-o cu putere. – {tii ceva? Am \nceput s` m` cam satur de dispre]ul

t`u!|n sfâr[it, furia \i explodase. – Asear`, când \i tot d`deai \nainte c` numai un om

care a n`du[it \n vie, ca scumpul t`u tat`, merit` s` câ[tigepremiul, mi-a venit s`...

– }i-a venit s` ce?O strângea cumplit de dureros, dar Laura nici nu se

clintea.Dintr-o dat`, Vic \[i d`du seama cât de adânc i se

\nfipseser` degetele \n carnea ei [i-i d`du drumul,

aproape f`când-o s`-[i piard` echilibrul.

86 FRANCES FLORES



– Ai tu un talent deosebit s` m` atingi unde m` doare,este? murmur` el, f`când un pas \napoi, pentru a nu maifi tentat s-o \n[face din nou. Ia spune-mi, ce anume te\nfurie atât de mult la mine?

– E[ti un \ncrezut, domnule Remo! – Iar dumneata e[ti o ipocrit`, domni[oar` D'Asti!

replic` el.O privi lung, retezându-i orice proteste, cu o expresieaflat` mai presus de arogan]`. – }i-am pus \n fa]` o problem` a dracului de compli-

cat`, de când ne-am cunoscut, nu-i a[a? – Ce problem`? Habar n-am la ce te referi. – Ba cred c` [tii foarte bine la ce m` refer. |n timp ce

m` prive[ti de sus, de la \n`l]imea nasului t`u aristocratic,te [i miloge[ti de mine s` te-nha] [i s` te r`storn frumu[el\n pat [i-acolo s`...

Laura lovi din r`sputeri, dar f`r` s` se uite unde d`dea. Vic \i prins mâna din zbor, cu mult timp \nainte de a-iatinge obrazul, [i o strânse necru]`tor, strivindu-idegetele. Nici unul dintre ei nu auzi ]ip`tul lui Lucy:

– Vic, termin`!Lucy zbier` \nc` o dat`, \nainte ca Vic s` elibereze

mâna Laurei. – }i-ai ie[it din min]i de tot? [uier` Lucy, cu o

privire criminal` \n ochi; apoi se \ntoarse imediat spreLaura, care nu scosese nici un sunet. Te-a lovit, scum-

pete?

VINUL IUBIRII 87



|ncet, Laura cl`tin` din cap. Ro[ea]a adus` \n obrajii eide cuvintele lui Vic se r`spândea acum \n jos, când v`zuc` la scen` asistase, printre mul]i al]ii, [i Ricardo Canova

– N-am nimic. Dar, te rog, Lucy, hai s` plec`m de-aici!Se desprinse din strânsoarea lui Lucy [i o lu` la fug`

spre strad`. Slav` Domnului c` Giorgio parcase ma[inachiar \n fa]a por]ii! |n timp ce Lucy se zbuciuma gâfâind s-ajung` din urm`, nu \nainte de a-l mai fi blagoslovit pe Viccu câteva cuvinte alese, Giorgio porni motorul, iar pestecâteva momente Rolls-Royce-ul demar`, disp`rând.

Gâgâind ostil, lebedele iritate \i d`deau târcoale lui Vic,care st`tea rigid. Speriate la auzul unui pas mai ap`satapropiindu-se, se \mpr`[tiar`.

– N-am apucat s` te felicit, Vic. Sunt foarte mândru detine, b`iatul meu! Vic privi o secund` spre mâna \ntins`, apoi \n sfâr[it o strânse – |]i mul]umesc, dar meri]i premiul la fel de mult ca mine.|n ochii lui Canova se z`ri o lucire cald`, dar nu mai

mult de-o clip`. – Prostii! Eu n-am avut decât atâta minte s` recunosc

un adev`rat talent, nimic mai mult. Am [tiut eu c`renteaz` s` investesc \n tine!

|l privi lung pe Vic, \ncercând s`-[i aminteasc` detân`rul s`rac [i b`t`ios pe care-l cunoscuse cândva. Da,\ntr-adev`r! To]i acei bani [i eforturi se cheltuiser` cu cap. Vic Remo nu-i \n[elase deloc a[tept`rile. Totu[i, se mai

cereau clarificate câteva am`nunte.

88 FRANCES FLORES



– A[ vrea ca [i contractul D'Asti s` fie semnat [i predatcât mai curând posibil.

{i, dac`-l cuno[tea bine pe Vic, [tia c` o mic`amenin]are n-ar fi f`cut decât s`-l stimuleze.

– Din moment ce \ntre tine [i Laura D'Asti par s` existeanumite animozit`]i, te scutesc de \ns`rcinarea asta.

– Nu! Vic avea multe motive pentru a nu se recunoa[te\nfrânt \n afacerea D'Asti. – Am \nceput negocierile [i le voi duce pân` la cap`t.

Dar, fir-ar s` fie! De ce nu mi-ai spus adev`rul despreLaura? M-am dus la Sonoma a[teptându-m` s` g`sesc ohoa[c` neputincioas`, [i când colo am g`sit o frumuse]e...

vreau s` zic, e tân`r`, [i a[a mai departe... – Tu aveai datoria s` afli informa]ia asta, nu eu, mur-mur` Canova.

Vic nu-i spusese decât strictul necesar \n leg`tur` cuafacerea. Era posibil ca, \n Laura D'Asti, s`-[i fi g`sit \nsfâr[it un adversar pe m`sur`? Era frumoas`, dar avea [i voin]`. Uneori, sexul [i afacerile se combinau cu rezultateexcelente, dar dragostea [i afacerile nu f`ceau niciodat`cas` bun`. Totu[i, Vic mai merita o [ans`.

– Atunci, procedeaz` cum vrei, dar am nevoie de con-tract \n [aptezeci [i dou` de ore. {i-acum, s` l`s`m asta [is` vorbim despre altceva.

|ntrucât nu [tia cum s` abordeze subiectul, se hot`r\

s`-l atace direct.

VINUL IUBIRII 89



– Carole a plâns toat` noaptea de i-au ie[it ochii dincap. Ce s-a \ntâmplat \ntre voi?

– Nu te prive[te. Vic sim]ea c` era din nou pe punctul s` explodeze. Nu

voia s` vorbeasc` despre Carole, mai ales cu iubitorul ei tat̀ . – Carole e major` [i vaccinat`, [i mai are [i-un [ir

\ntreg de fo[ti so]i dup` ea. Eu \n locul t`u nu mi-a[ bate

capul. |[i poate purta singur` de grij`. – E fiica mea [i o iubesc.Expresia din ochii cei reci nu se schimb`. – Crede c` e \ndr`gostit` de tine. – Atunci face o mare gre[eal`, pentru c` nu i-am

promis nimic. – Ea nu a[a vede lucrurile. – Dac` nu le vede a[a, se minte singur` [i te mai minte

[i pe tine. Ascult`, Canova, ]i-am spus c` nu vreau s` dis-cut despre povestea asta, se r`sti el, \ntorcându-se s`plece.

Canova \l apuc` de bra]. – Vreau s` fie fericit`.

– Atunci, nu te mai amesteca \n via]a ei, replic` Vic, smulgându-se din mâna lui. Iar cât despre mine, nu e nevoie s`[tii altceva decât c` am s`-]i ob]in proprietatea D'Asti.

90 FRANCES FLORES



Capitolul 5

Tina \[i privea \ngrijoat` sora, care umbla \ncoace[i-ncolo prin dormitorul \nsorit, sco]ând haine dintr-o

valiz`. Acuzând o durere de cap \ngrozitoare, Laura ol`sase pe Tina s` conduc` ma[ina \n ajun, când se \ntor-seser` acas` de la San Francisco, [i ajunseser` la vin`riecu \ntârziere. Tina adormise imediat. Era clar c` [i Lauraf`cuse acela[i lucru, din moment ce-[i despacheta baga- jele abia acum.

– |mi pare rù c` ]i s-a f`cut atât de rù la prânzulPremiului Amici , Laura. |n diminea]a asta te sim]i maibine?

Laura se opri s` cugete la un r`spuns, l`sând [alul albpe care-l purtase la oper` s`-i alunece printre degete.

– Da, iubito, mult mai bine, \]i mul]umesc.Nu ar`ta deloc mai bine. Ba chiar, ar`ta mult mai rù,

\[i spuse Tina, \ntinzându-se pe burt` de-a latul patului.



Bella, pe care Laura o ignorase toat` diminea]a, seridic` \n picioare [i veni s` adulmece mâna Tinei, dornic`de afec]iune. |n timp ce sc`rpina absent` \ntre urechic`]eaua trist`, Tina continu` s` urm`reasc` mi[c`rileLaurei. Era o diminea]` cald`, iar ziua se anun]a canicu-lar`. Tina purta un sutien [i un slip bikini, iar Laura aveape ea cea mai scurt` c`ma[` de noapte cu putin]`, care ise lipea de sânii [i [oldurile transpirate.|n ajun, \ntorcându-se de la cump`r`turi \n casa pe carese a[teptase s-o g`seasc` goal`, Tina d`duse \n schimbpeste Lucy, care p`rea atins` de un acces de constipa]ie, [ipeste Laura, care era verde de-a binelea [i insista s` pleceimediat acas`. Tina abia reu[ise s` prind` un moment sin-

gur` cu Lucy [i nu reu[ise s` scoat` de la ea decât atât: – Vic Remo `sta! S` nu care cumva s` pun laba pe el,c`-l omor!

Iar`[i Vic Remo. De[i proastele dispozi]ii ale Laurei\ncepuser` \nainte ca acest domn Remo s` fi ap`rut \n via]a ei, Tina era sigur` c` seduc`torul b`rbat fusese cata-lizatorul actualei st`ri vecine cu le[inul a surorii ei.|ncerc` s` mai smulg` câteva informa]ii de la Laura, câtputea de diplomatic.

– Ar fi fost excelent s` mai st`m câteva zile \n ora[, nucrezi? Dac` nu te \mboln`veai, vreau s` zic...

Laura mai \mp`turi câteva haine [i le puse \n sertarulde sus al scrinului. R`mânând cu spatele spre Tina, d`du

din cap, apoi murmur`:

92 FRANCES FLORES



– }i-am promis c` te duc la mas` \n ora[. |mi pare r`uc` n-am apucat.

– A, nu face nimic, se gr`bi Tina s-o asigure, \ntrebân-du-se cum s` aduc` vorba despre Vic Remo. \ncerc`m noialt` dat`, curând. Nu mi-ai spus prea multe despreprânzul festiv. Ai \ntâlnit ceva lume interesant`?

– Da, sigur c` da. M-am bucurat s`-i rev`d pe atâ]ia din-tre prietenii tatei.Tina nu asta voia s` aud`.

– M` rog, vreo... mutr` nou`? – De ce m` \ntrebi? se interes` Laura, privindu-[i pru-

dent` sora. – M` \ntrebam dac` a fost acolo [i Vic Remo. Ieri, mi s-a

p`rut c` Lucy a pomenit ceva de el.Nu degeaba se spunea despre Tina c` era obraznic`! – Da, a fost acolo.Tonul repezit [i categoric al Laurei \i frânse surorii ei

inima. Nedorind s-o mai fac` s` sufere, \ntreb` \nschimb:

– Ei, nu-mi spui [i mie cine a câ[tigatPremiul Amici ?Laura trase adânc aer \n piept. Putea \ncerca s`

continue cu acea [arad` \n cel mai firesc mod posibil, sauputea s` cedeze, l`sându-se prad` isteriei pe care [i-o\nfruntase toat` diminea]a. Dar, privind mai atent` fa]aluminoas` a Tinei, \n]elese dintr-o dat` c` avea [i o a treia variant` – \i putea spune adev`rul despre Vic Remo,

Ricardo Canova [i Vin`ria D'Asti. |n fond, de ce nu? Tina

VINUL IUBIRII 93



era o D'Asti, iar podgoria era [i mo[tenirea ei. Laura seopri din despachetat [i, cu un adânc oftat de u[urare, sea[ez` pe pat, \n fa]a surorii ei.

– Vic Remo a câ[tigatPremiul Amici ... – Dar e imposibil! strig` Tina, surprins`. Ce leg`tur`

are el cu vinurile? Apucând cu afec]iune mâinile Tinei, Laura \ncepu s`-i

explice planul lui Canova de a achizi]iona podgorii deprima calitate din Sonoma, f`r` s` ocoleasc` nici motivelemercenare ale implic`rii lui Vic \n intrigile lui.

– Podgoria noastr` are probleme, dificult`]i financiare. A, asta nu-i o noutate [i nici nu vreau s`-]i faci griji. Cânds-a \mboln`vit tata... ei bine, atunci au \nceput

problemele. – De-asta te-ai m`ritat cu Frank Spandoni? \ntreb`Tina, strângând-o de mân`, dornic` s`-[i \n]eleag` maibine sora [i problemele ei.

– Da, tata a considerat c` Frank putea scoate vin`ria dela strâmtoare, dar n-a reu[it. Oricum, murmur` Laura, amurit \nainte de a fi avut posibilitatea s` \ncerce ceva.

– Laura, ]i-e dor de el? – De Frank? Ce prostii m` \ntrebi! Sigur c` mi-e dor de

el. – Vreau s` zic, ]i-e dor de el ca so]?Laura se sim]i zguduit`, nu fiindc` s-ar fi temut s`

r`spund` la \ntrebarea Tinei, ci pentru c` sora ei avusese

intui]ia de a i-o pune. Dintr-o dat`, \[i d`du seama c`,

94 FRANCES FLORES



probabil, Tina ghicise adev`rata natur` a conflictului din-tre ea [i Vic Remo. |[i \ng`dui s` zâmbeasc`. Va s` zic`,aceasta era surioara mai mic` pe care o protejase ea.

– La drept vorbind, Tina...Se \ntrerupse, când ochii Tinei se \ngustar` prevenitor.

Fata s`ri ml`dios de pe pat, repezindu-se la u[`. Odeschise larg, pentru a ie[i \n holul mare care str`b`teacasa pe toat` lungimea. Peste un moment, reveni \ncamer`, furioas`, trântind u[a.

– Ce-a fost?Totul se \ntâmplase atât de repede, \ncât Laura nici nu

apucase s` se ridice de pe pat. – Ascult`, Laura, murmur` Tina, cu glas sc`zut. Am s`-]i

dau un sfat. Am câteva idei pentru a o lua pe scurt`turi,economisind bani [i eventual salvând vin`ria, dar primullucru pe care trebuie s`-l faci e s-o dai afar` pe cotoroan]aasta egoist` [i iscoditoare!

– Pe Donna Evangelina? – Da' pe cine?Tina s`ri la loc pe pat, urmat` de Bella, c`reia \ncepea

s`-i plac` toat` agita]ia. – Am apucat s`-i z`resc oroarea aia de rochie neagr`

tulind-o \n camera ei. {i nu-i prima dat` când am sur-prins-o tr`gând cu urechea! Of, surioar` drag`, de cen-o trimi]i tu pe f`]arnica asta cuvioas` \napoi \n Italia,unde-i e locul? Te por]i cu ea de parc-ar fi o regin`, [i

totu[i nu te poate suferi!

VINUL IUBIRII 95



– Nu pot s-o dau afar` din casa mea, r`spunse Laura,sim]ind un junghi de vinov`]ie. E mama lui Frank [i, atâtatimp cât tr`ie[te, voi r`spunde de ea [i am s-o tratez curespect.

|[i \mblânzi predica, \mbr`]i[ând-o pe Tina. – Oricum, \]i mul]umesc pentru sfat. {i-acum, ce-ar fi

s`-mi dezv`lui câteva dintre ideile alea bune ale tale de asalva vin`ria? – Mi-a[ putea amâna absolvirea cu \nc` un an. |ntretimp, mi-a[ g`si o slujb` [i ]i-a[ mai da [i ]ie o mân` deajutor.

– |n nici un caz!Bella, c`reia \i era interzis s` se zbenguiasc` pe mobil`,

s`ri de pe pat cu un l`trat sonor, la auzul vocii ascu]ite aLaurei. – Trebuie s` termini colegiul, iar atunci m` vei putea

ajuta mult mai mult, nu \n]elegi? – Cred c` ai dreptate. Dar de ce nu l-a[ putea ajuta pe

Matt \nc` de-acum? Va avea nevoie de un asistent, ime-diat ce \ncepe vinul s` se \nvecheasc`, iar asta cost`\ntotdeauna foarte scump. Pot face [i eu acela[i lucru!{tii doar c` sunt \n curs de a deveni un oenolog foartebun.

Laura st`tu câteva momente pe gânduri. – Ei, acum ai venit \ntr-adev`r cu o idee foarte bun`!

Numai c` nu vreau ca munca asta s`-]i perturbe

studiile.

96 FRANCES FLORES



– Nici o grij`, n-o s` mi le perturbe. Ba chiar, probabilc` la universitate va face o impresie extraordinar de bun`.Da, e excelent! Am s` te-ajut [i pe tine, [i vin`ria, [i voilucra cu Matt!

Privind-o pe Tina cum se lumina la gândul de a lucra cuMatt Moyer, Laura se hot`r\ s` rezolve o dat` pentru tot-deauna singurul punct dureros care exista \ntre ele. Nici unanu-l men]ionase vreodat`, dar [tiau despre ce era vorba. – Tina, vreau s`-]i spun un lucru foarte important.

Din nou avu senza]ia stranie c` fata [tia precis ceanume se preg`tea s`-i spun`.

– Matt [i cu mine n-am fost niciodat` mai mult decâtprieteni.

– Matt te-a iubit dintotdeauna, Laura. – Nu-i adev`rat, r`spunse ea, \ndep`rtând p`rul Tineidin jurul fe]ei. Când o s` g`seasc` o fat` care-l va iubi cuadev`rat, va [ti s-o recunoasc`... O fat` ca tine.

– Laura, eu am crezut tot timpul c`...|n acel moment, sun` telefonul, iar Laura se nelini[ti

din nou. – Nu vreau s` vorbesc cu nimeni.Tina r`spunse, dar Laura auzi clar vocea strident` a lui

Lucy Kaye cerând s-o cheme la telefon. Ezit`, dar \n cele diurm` lu` receptorul din mâna Tinei. La urma urmei, \i dato-ra prietenei sale o explica]ie pentru comportamentul ei bizar.

– Bun`, Lucy. Ai ajuns \napoi la Sonoma \n diminea]a

asta...?

VINUL IUBIRII 97



* * *

|n timp ce conducea ma[ina spre pia]a ora[ului,Laura se bucura c` acceptase invita]ia lui Lucy la mas`,\n celebra Cas` Vallejo. Era localul favorit din Sonomapentru relaxare, conversa]ii [i mânc`ruri alese. Ocoli\ncet cele patru laturi ale scuarului, pân` g`si un loc deparcare.

Era o zi \nsorit` [i uscat`. Traversând strada, Lauraporni prin scuarul familiar, cu peluzele, fântânile [i pla-tanii s`i de pe marginea aleilor. Zâmbi ca de obicei la

adresa urâ]eniei monumentului de bronz \n`l]at de bine-inten]ionatele Fiice de Ba[tin` ale Vestului de Aur \n cin-stea Republicii Steagului Ursului. Prefera onestitateasimpl` a prim`riei care se \n`l]a \n centrul pie]ei.Construit din pietre extrase din apropiatul MunteSonoma, turnul central al cl`dirii g`zduia un ceas marede bronz, cadou de la tat`l Laurei, pe care familia \lmen]inea \n perfect` stare.

La vederea lui, Laura \[i aminti c` se apropia reviziaanual`. Al]i bani! Ajungând la marginea parcului, privispre o cl`dire mare din lemn prin fa]a c`reia trecuse dezeci de ori, \ns` care acum p`rea s`-i rânjeasc` sarcastic.Era Canova Bank. Numai una dintre nenum`ratele su-

cursale din California, desigur. Sediul principal al b`ncii

98 FRANCES FLORES



se afla \n magnificul complex din San Francisco. Oare [ibiroul lui Vic se g`sea \n acel complex? se \ntreb` ea.

|nsufle]it` la gândul frustr`rii lui, acum când era clar c`nu mai avea nici o [ans` de a pune mâna pe PodgoriaD'Asti, Laura ie[i din parcul scuarului, unde o v`zu peLucy f`cându-i cu mâna din fa]a Casei Vallejo.

– Ai \ntârziat, Laura! |ncepeam s` cred c` n-ai s` mai vii.Lucy p`rea \ngrijorat`, exasperat` [i mole[it` dec`ldur`. Purta o costuma]ie destul de potolit`, dar stricase tot efectul trântindu-[i \n cre[tet o ditamai p`l`riade cowboy, cu tot cu pan` \nfipt`-n panglic`.

– De ce-a durat atâta, scumpete?

– M-am plimbat prin parc, era atâta r`coare [i lini[te.|mi pare r`u c` te-am l`sat s` m` a[tep]i \n c`ldura asta. – M` bucur c` te-ai putut relaxa câteva minute, \i

zâmbi radios Lucy. Parc-ai fi o ]ig`ncu[` fermec`toare, cufusta [i bluza asta b`l]at`.

– Pe o asemenea vreme, n-am suportat s` m` \mbracmai formal, râse Laura, netezindu-[i fusta multicolor`, cupoale evazate.

Pornir` \ncet prin curtea din fa]a localului, cuprinse de vraja decorului verde care \nconjura restaurantul. Era ocas` colonial` prelung`, restaurat`, l`udându-se cu ogr`din` unic` \n Napa-Sonoma. Cu un oftat mul]umit,Laura privi \n jur, spre proprietatea declarat` Obiectiv

Istoric de Stat.

VINUL IUBIRII 99



– Cred c` eu iau o salat` californian`... – Pune dou` acolo, o \ntrerupse Lucy, ridicând din

umeri, cu un gest spre talia ei ampl`. Nu pot s` suf`r mân-carea pentru iepuri, da' m-am hot`rât s` trec la cur` desl`bire.

Laura [i Suzie \[i st`pânir` râsul, dar chelneri]ei \isc`p` totu[i un chicotit.

– O, domni[oar` Kaye, dac` ]ine]i diet` nu e bine s`mânca]i o salat` preparat` din carne de pas`re gras`, gar-nisit` cu semin]e de susan pr`jite [i felii mari de avocado,nu-i a[a?

– Ba cum s` nu, [i vreau chiar s`-mi pun` mai multavocado. Oi fi ]inând eu cur` de sl`bire, da' n-am nici un

chef s` mor de foame!Suzie plec`, \nc` chicotind, cu comanda. Laura nu maiputea s` amâne inevitabilul.

– Draga mea prieten`, cred c`-]i datorez o explica]ie. – Nu-mi datorezi nimic, replic` Lucy, rezemându-se de

sp`tar. Oricum, \ns`, sunt gata s` ascult tot ce sim]inevoia s`-mi spui.

Laura st`tu un moment pe gânduri. |n fond, de ce nu?Nu mai putea ]ine mult` vreme totul \nchis \n suflet.

– Vin`ria are mari dificult`]i... – Iar oferta mea de a te ajuta cu câ]iva parai r`mâne \n

picioare. – Iar r`spunsul meu r`mâne nu! Dar \]i mul]umesc

din nou, Lucy. N-am adus vorba decât fiindc` Ricardo

VINUL IUBIRII 101



Canova a aflat despre deficitul vin`riei [i de-asta l-atrimis pe Vic la mine, alalt`ieri. Canova moare s` pun`mâna pe p`mânturile mele [i nu va avea lini[te pân` nule \nha]`.

– Ascult`, Laura, poate c` n-ar fi o idee chiar atât de reas`-i vinzi p`mânturile tale lui Canova.

– Ai \nnebunit...Laura se preg`tea s` spun` mult mai mult, \ns` chiar atunci Suzie le aduse mâncarea. Salatele erau fenomenale

[i meritau comentarii [i laude. De asemenea, Suzie adu-sese la mas` o sticl` de vin alb D'Asti calitatea \ntâi, caomagiu la adresa Laurei, gest pentru care se cuvenea s`-imul]umeasc`. Totu[i, imediat ce osp`t`ri]a se retrase,

Laura [uier`: – Cum adic`, s`-i vând lui Canova p`mânturile mele? – Foarte simplu. Ascult`-m` un moment. Canova a

cump`rat câteva podgorii [i a pl`tit \ntotdeauna cele maimari pre]uri. Continu` s` le ]in` \n func]iune la cel mai\nalt nivel, iar fo[tii proprietari se distreaz` de minunecheltuindu-[i prada gras`. Deci, ce-i r`u \n a te debarasade o cram` \nvechit`? E[ti tân`r` [i frumoas` [i nu ]i-ar strica vreo câteva bani]e pline de la Canova, s` le toci totrestul vie]ii! Ce-i cu tine, \]i place s` suferi?

– Credeam c` m` \n]elegi!Laurei nu-i venea s` cread`. – N-am s`-i vând podgoria lui Canova! |l ur`sc – [i-l

ur`sc [i pe Vic Remo!

102 FRANCES FLORES



– Deci asta era, coment` Lucy, cu ochii miji]i, turnân-du-[i pu]in vin \n pahar. |l ur`[ti pe Canova, ceea ce teface s`-l ur`[ti [i pe Vic.

Laura \[i lu` paharul [i b`u. – Domnul Remo [i-a câ[tigat pe merit dispre]ul

meu. – De ce? }i-a f`cut un avans sexual s`n`tos [i cinstit pe

care tu l-ai confundat cu o tentativ` viclean` de a tedeposeda de p`mânturile tale? – N-am confundat nimic. {i exact asta a f`cut. – Atunci \nseamn` c` nu-l cuno[ti deloc pe Vic Remo.

El \[i \ncheie tranzac]iile de afaceri la birou, nu \n dormi-tor.

Laura se mai juc` pu]in cu salata, apoi arunc` furculi]a\n farfurie, dezgustat`. – Ce te face s` fii o asemenea autoritate \n privin]a lui

Vic? De ce-i iei mereu ap`rarea? – |n primul rând, pentru c`-l cunosc de când era mic,

iar \n al doilea rând, fiindc` e unul dintre pu]inii oamenidin lumea asta pe care-i iubesc cu adev`rat.

Laura nu se a[teptase la un asemenea r`spuns. O privilung pe Lucy. Prietena ei p`rea serioas` [i sincer`.

– Atunci, \mi pare r`u pentru lucrurile pe care le-amspus despre el. Hai s` schimb`m subiectul.

Renun]` complet la salat` [i-[i mai turn` vin. Era unD'Asti de soi ales, pentru care merita s` se lupte [i cu Vic,

[i cu oricine altcineva!

VINUL IUBIRII 103



– Ba nu, hai s` vorbim despre Vic, insist` Lucy,\mpingând \n l`turi nesuferita mâncare pentru iepuri, cas` bea \mpreun` cu Laura. Când eram tân`r` [i proast`,am fugit din casa mea bogat`, cu convingerea c` pu]in`suferin]` m` va ajuta s` m` g`sesc pe mine \ns`mi. Mi-amluat o garsonier` friguroas` \n North Beach [i am suferitun an – tot tacâmul: am degerat, am fl`mânzit, m-amumplut de purici, [i n-am dovedit nimic! Ba chiar, amdevenit vegetarian`, a[a s`-mi ajute Dumnezeu!

Se uit` urât la farfuria plin` cu avocado [i-i mai d`duun brânci peste mas`.

– Singurul lucru bun cu care m-am ales din experimen-tul meu idiot a fost c` \ntotdeauna \mi cump`ram afu-

risitele de zarzavaturi de la magazinul lui Remo. Am ajuns`-i cunosc foarte bine pe oamenii aceia minuna]i. Mama [itata Remo \l adorau pe Vic, iar el \[i idolatriza p`rin]ii. {i-af`cut constitu]ia asta de atlet c`rând l`zi de colo-colo \nc`de la vârsta de opt ani, dar niciodat` nu l-a deranjat muncagrea. Sigur, acum e bogat, dar tot mai munce[te din r`s-puteri pentru banii lui. Nu s-a schimbat mult de-atunci – pe din`untru, vreau s` zic – [i am r`mas buni prieteni.

– Uneori, nici chiar cel mai bun prieten nu-[i d` seamacând cineva s-a schimbat...

– Cu Vic e foarte u[or, râse Lucy. Treci peste exteriorullui de ghea]` – pe din`untru, e un sicilian pursânge,generos, vesel, pasional.

Apoi, cu dib`cie, atac` esen]a problemei.

104 FRANCES FLORES



respectului fa]` de familie. Eu am cedat \n fa]a voin]eip`rin]ilor [i m-am m`ritat cu unul pe care mi-l aleseser`m`mica [i t`ticu'.

Laura o privi [ocat`. – N-am [tiut... Ce s-a \ntâmplat cu so]ul t`u? – So]ul meu era un b`iat de treab` pe care-l silise

familia lui s` se \nsoare cu mine. Un pierde-var`. Nu,n-am divor]at de el. L-am r`t`cit pe undeva prin Africa,unde plecaser`m \n a[a-zisa noastr` lun` de miere. I-amdar un cec \n alb [i l-am pus pe liber. {i el s-a bucurat lafel de mult s` scape de mine, iar peste câ]iva ani am anu-lat c`s`toria. Oricum ar fi ie[it o catastrof`!

– Aici ne deosebim! se burzului Laura. C`snicia mea n-a

fost o catastrof`. – Dac` te sim]i mai bine crezând asta, atunci nu te maicontrazic.

|n t`cerea din gr`din`, cele dou` femei se m`surar` cuprivirea. Ochii Laurei coborâr` cei dintâi.

– Poate c`, dac` acordai m`car o [ans` c`sniciei, mur-mur` Laura \ncercând s`-[i ascund` propria nefericire,n-ai fi stat singur` atâ]ia ani.

– Nu sunt singur`. – Nu e[ti... Ce vrei s` spui?Lucy se \ntreba dac` s` i se confeseze sau nu. Nu se

temea de dezaprobara Laurei, a[a c` se hot`r\ s` ri[te. – Am \ntâlnit un om pe care-l puteam iubi cu adev`rat,

acum vreo zece ani. Cam târziu \n via]`, dar nu prea

106 FRANCES FLORES



târziu. Le-am dat cu tifla tuturor [i mi-am asumat riscul. {nu-mi pare rù, fiindc` de-atunci \ncoace am fost foarteferici]i, Giorgio [i cu mine.

Laura era convins` c` auzise gre[it. – Giorgio?! E [oferul tù. Lucy, este [oferul tù! – Exact. Am \ncercat s` fac din el un om cinstit, dar nu

vrea s` se \nsoare cu mine. |i place situa]ia a[a cum e. Aiputea spune, cred, c` [i el e un om independent.Cl`tin` din cap cu triste]e.

– E[ti [ocat`. – Nu sunt. – Ba e[ti. P`cat, numai, c` e[ti [ocat` din alte motive

decât cele serioase.

– Nu sunt [ocat` deloc! Sunt numai surprins`, atâtatot.Dup` ce Suzie aduse nota de plat` [i o tuli cu un zâm-

bet cât toate zilele [i un bac[i[ gras \n buzunar, Lucy privifa]a lipsit` de expresie a Laurei [i, oftând, se ridic`.

– Ziarele nu se public` singure. Cred c-ar fi cazul s` m`\ntorc la lucru.

– Lucy! strig` Laura, s`rind \n picioare. Te rog, spune-miadev`rul. Crezi c` Vic a meritat Premiul Amici?

– Mai mult ca sigur! – N-o spui numai fiindc` ]ii la el? – Ascult`, scumpete, [i eu am fost la fel de uluit` ca

tine când mo[ Angelotti a anun]at câ[tig`torul, dar mi-am

dat seama imediat c` merita premiul. Crede-m`, am fost

VINUL IUBIRII 107



de dou` ori mai exigent` cu Vic, tocmai fiindc` mi-e pri-eten. Haide, fii sincer`! Vremurile s-au schimbat, iar vechile obiceiuri nu sunt \ntotdeauna cele mai bune, s`[tii.

Laura era gata s` accepte, dar o sâcâia \nc` o posibili-tate.

– Deci, nu crezi c` s-ar fi putut ca banii lui Canova s`

conving` comisia s`-l voteze pe Vic? – Fii realist`! mugi Lucy, exasperat`. To]i babalâcii `iasunt multi-milionari! N-au ei nevoie de banii lui Canova[i sunt oameni de cel mai \nalt calibru moral. Ia spune-mi,continu` ea, punând degetul pe ran`, crezi c` tat`l t`us-ar fi l`sat mituit?

Laura \[i duse mâinile la ochi, complet derutat` [idezn`d`juit`.

– Of, Lucy! Poate c` m-am \n[elat...!{i se arunc` \n bra]ele prietenei sale, strângând-o cu

putere, f`r` s`-i mai dea nici o alt` explica]ie.

108 FRANCES FLORES



Capitolul 6

|n mod surprinz`tor, Matt Moyer p`rea foarte hot`rât.O a[teptase pe Laura s` se \ntoarc` de la Sonoma [i \i

deschise portiera ma[inii imediat ce se opri. – Laura, vreau s`-]i vorbesc.Laura [tia despre ce era vorba. Vinul pus la \nvechit

atinsese faza critic`. I se frânse inima, dar c`ut` totu[i s`-[ip`streze deta[area.

– Ce c`ldur`... Hai \n cas`, s` bem ceva rece, Matt.Porni spre scar`, \ncercând s` amâne cât mai mult

posibil inevitabilul. – Mul]umesc, poate c` e mai bine a[a... Câteva minute

pierdute \n plus nu mai conteaz` cu nimic, cred.Laura nu s-ar fi a[teptat ca Matt s` fie vreodat` atât de

brutal, dar [tia sub ce presiuni lucra. {i pe ea o ap`sauatât de multe! |ntâlnirea cu Lucy o sec`tuise. |i venea s`

se \nchid` \n dormitor [i s` nu se mai gândeasc` la nimic.



– Salut! o smulse din gânduri salutul vesel al Tinei. – Credeam c`-n dup`-amiaza asta urma s` te \ntorci la

universitate...?Tina puse tava cu pahare cu espresso aburite pe masa

verandei, la umbr`, \nclinându-[i capul cu mândrie. – Era vorba c`-l ajut pe Matt, ai uitat, surioar`? Azi-

diminea]` am sunat la universitate [i i-am spus profe-sorului ce-am hot`rât. A g`sit c` e o idee extraordinar`,a[a c` pân` s`pt`mâna viitoare nu m` mai duc la cursuri.

Ar`ta \n culmea fericirii. – {i-acum, las̀ ar]agul [i vino s` bei un café frappé! {i tu, MatMatt o privi complet aiurit. – S` m` aju]i pe mine, Tina? Cu ce s` m` aju]i?

Privirea Tinei se ab`tu spre Laura, care pricepu aluzia. – |]i explic totul imediat, Matt. Pân` atunci, stai jos.B`nuia c` sora ei pl`nuise toat` dup`-amiaza aceast`

mic` petrecere. Ori de câte ori se uita la Matt, pe fa]a feteiap`rea extazul. Laura dorea s` accepte cât putea de multacea curte neortodox`.

Matt se a[ez`, cu un zâmbet vag spre Tina, care-i oferipaharul de espresso cu fri[c`.

– Cu ce s` m` aju]i? insist` el. – Cu un plan pe care l-am gândit \mpreun`, amân-

dou`, r`spunse Laura. Spune-ne ce p`rere ai, Matt.{i \i explic` ideea Tinei de a-l ajuta la procesul de

\nvechire a vinului. Când termin`, ambele surori

r`maser` \n a[teptarea reac]iei.

110 FRANCES FLORES



|ntre timp, Laura \[i amesteca b`utura cu spum` \npahar, f`r` o vorb`. |n cele din urm`, nu mai suport`.

– Ce-ar fi s-o invi]i pe Tina la cin`, sau la un bar? \i propuse ea lui Matt pe nea[teptate. |n seara asta nu se maipoate face nimic [i amândurora v-ar prinde bine pu]in`recreere. Putem re\ncepe testarea vinului mâine \n zoriizilei. Acum suntem prea obosi]i ca s` mai gândimlimpede.„Pleca]i de-aici!“ \i venea s` strige. „L`sa]i-m`-n pace V` rog, pleca]i!“

– {i ]ie ]i-ar folosi câteva ore de odihn`, \ncuviin]`Tina, [i nu e nevoie s`-]i faci griji cu cotoroan]a... `sta, cuDonna Evangelina... Iar are una din migrenele alea ale ei

uciga[e. I-am dus \n camer` o tav` cu delicatesele eifavorite, a[a c` nu va cobor\ la cin`.

Era o sear` cu lun` plin`, iar Laura se hot`r\ s` se joacepu]in cu Bella. Lu` o crengu]` de pe jos [i o arunc` sprecas`. Imediat, Bella alerg` s-o aporteze. Râzând, Laura \iurm`ri cu privirea salturile energice, [i \n acel moment v`zu umbra care pândea de pe verand`.

A[tept` ca Bella s`-i depun` la picioare b`]ul, \naintede a saluta:

– Bun` seara, Donna Evangelina. Arunc` din nou crengu]a, iar c`]eaua se repezi dup`

ea.

112 FRANCES FLORES



– Iart`-m`, nu [tiam c` e[ti aici.Soacra ei ie[i din col]ul verandei, mergând \ncet spre

trepte. Ca de obicei, era \mbr`cat` complet \n negru. Aveao expresie la fel de \ntunecat` ca hainele.

– Dac` [tiai c` sunt aici, ai fi evitat s` vii jos?Laura trecu peste aceast` remarc`. – Tina mi-a spus c` te sim]eai r`u. }i-ai mai revenit? – Nu prea. Pân` trece c`ldura asta, o s` m` doar` capul\ncontinuu.Bella reveni cu crengu]a. Sim]ind c` st`pâna ei se plic-

tisise de joc, se trânti pe verand`, cu botul pe labe. Laurao sc`rpin` \ntre urechi.

– Poate c` te-ai sim]i mai bine dac` ai purta rochii mai

sub]iri... – Voi cinsti memoria fiului meu ]inând doliu dup` elpân` mor, [uier` Donna Evangelina, observând cu dez-gust nedisimulat c` Laura nu purta nimic pe sub bluzasub]ire de m`tase. Nu ca nevast`-sa!

Laura [tia c` degeaba ar fi \ncercat s` poarte o conver-sa]ie civilizat`, a[a c` porni spre u[`. Dar DonnaEvangelina o apuc` de bra], strângând-o cu o furie feroce,s`lbatic`.

– Nimic nu ]i-ar conveni mai mult decât s` scapi demine, a[a-i? Tare ]i-ar mai pl`cea s` m` expediezi \napoi\n Italia!

– Signora , [tii c` nu te voi sili niciodat` s` pleci din

aceast` cas`.

VINUL IUBIRII 113



– Atâta ]i-ar trebui! N-ai s` m` alungi niciodat`, fiindcì-ai promis lui Frank c`, dac` i se \ntâmpl` ceva, vei aveagrij` de mine, nu?

– Da, [i [tii bine c-am s` m` ]in de cuvânt. – Cât` cinste! Cât` iubire! Asprimea tr`s`turilor b`trânei se accentu` când aceas-

ta \[i repezi fa]a spre a Laurei. – Dac` erai o nevast` la fel de cinstit` [i iubitoare, fiulmeu ar mai fi trìt [i azi! – {tim amândou` c` moartea lui a fost un accident. Eu

n-am avut nici o leg`tur`! protest` Laura, \ncercândzadarnic s` scape din strânsoarea ca o menghin`.

– Min]i!

Vocea b`trânei cobor\ pân` la o [oapt` unsuroas`.Donna Evangelina nu-[i mai putea st`pâni ura. – Tu i-ai ordonat s` plece \n seara aia [i n-ai mai putut

de fericire când l-a g`sit Beppo! – Asta-i o nebunie! Signora, d`-mi drumul!|ntre cele dou` femei existase tot timpul o animozitate

rece, dar re]inut` [i politicoas`. Pe Laura o [oca aceastìzbucnire de ur` f`]i[`.

– Ia spune-mi, Lauretta, insist` b`trâna, strângând-o ca\ntr-o c`tu[` de o]el, te gânde[ti vreodat` la Frank? |]iaminte[ti de el când dispari pentru zile \n [ir la SanFrancisco – liber`, capricioas`, vie!? |]i dai osteneala s` tegânde[ti la r`posatul tù so] când te curv`s`re[ti ca o târf`

cum ai fost dintotdeauna?

114 FRANCES FLORES



Sim]ind c`-i venea r`u, Laura \[i smulse bra]ul. Toateinstinctele o \ndemnau s` fug`, s` scape din casa aceea,altfel n-avea s` supravie]uiasc`. Dar nu vedea \ncotro s-oia...

O orbi o lumin` atât de puternic` \ncât \i smulse un]ip`t. |[i arunc` bra]ele \n sus, pentru a-[i ap`ra ochii, \ntimp ce lumina devenea tot mai intens`. Apoi auziduduitul motorului. |n clipa urm`toare se l`s` t`cerea [i,din nou, \ntunericul.

– Vic? – Ai p`]it ceva, Laura?Ochii i se adaptar` \ncet la \ntunecime. Vic purta o

c`ma[` alb`, contrastând cu pielea bronzat` a fe]ei [i

mâinilor cufundate \n umbr`. – N-am nimic...Trase adânc aer \n piept [i continu`, concentrându-se

asupra fiec`rei silabe: – M-ai luat prin surprindere, atâta tot.Nu putea fi adev`rat! |n timp ce-l privea pe Vic apropi-

indu-se \ncet, Laura auzi \n spatele ei un scrâ[net uscat.Nu, totul era cât se putea de real!

– Cred c` nu v` cunoa[te]i. Vic Remo, iar dumneaeieste soacra mea,Signora Evangelina Spandoni.

Vic murmur` un salut politicos \n italian`. Laura seminun` s` aud` cât de calm r`spundea DonnaEvangelina, ca [i cum nimic nu s-ar fi \ntâmplat. Soacra e

se interes`, plin` de solicitudine:

VINUL IUBIRII 115



– Nu sunte]i din zon`, nu-i a[a, domnule Remo? Nu-miamintesc s` v` mai fi v`zut.

– |ntr-adev`r,signora , nu sunt. – Aha, \n]eleg... murmur` femeia, privind de la Vic la

Laura cu mali]iozitate deschis`. Atunci, trebuie s` face]iparte dintre... cuno[tin]ele Laurettei, de la SanFrancisco.

Vic nu putu distinge expresia Laurei [i prefer` s` nucomenteze strania aluzie a b`trânei. Aceasta, \ns`, nup`rea s` a[tepte un r`spuns.

– |n]eleg...!{i porni gr`bit` spre u[`, cu privirea drept \nainte. – M` doare capul. Trebuie s` m` duc \n camera

mea.Dup` ce Donna Evangelina plec`, Vic a[tept` ca Lauras` risipeasc` t`cerea \ncordat` care se l`sase. Primele eicuvinte, \ns`, \i fur` adresate Bellei:

– Termin`! Treci \n cas` imediat!Din prima clip` când Donna Evangelina o \n[f`case

pe Laura de bra], c`]eaua \ncepuse s` scoat` un mârâitlugubru, iar apari]ia lui Vic n-o lini[tise nici pedeparte.

Cu o privire trist` spre st`pâna ei, Bella intr` \n cas`.Laurei \i trecu prin minte ideea de a o urma, trântind u[amasiv` de stejar \n fa]a lui Vic Remo, dar prefer` s`-[iadune curajul, ca s` scape o dat` pentru totdeauna de

prezen]a lui tulbur`toare.

116 FRANCES FLORES



– Nu trebuia s` vii aici, la vin`rie, Vic. Nu \n]eleg de cenu m` la[i \n pace! Nu-]i intr`-n cap c` nu-mi pot vindep`mântul? Nu m` mai h`r]ui [i dispari odat` din via]a mea!

– Ai terminat cu ordinele?Tonul lui o amu]i. Dracu' s`-l ia! Iar \ncepea cu aro-

gan]a lui autoritar` [i ne\nduplecat`! Vic \[i mut` greutatea de pe un picior pe altul, iar

Laura se pomeni f`când un pas \napoi. Uimit`, nu-i putur`spunde decât \n [oapt`: – Da, asta-i tot ce-am avut de spus... – Atunci, taci [i-ascult`-m`. {tii c` avem ceva de

l`murit, Laura, [i nu are nimic de-a face cu vin`ria. A, da! {tia la ce se referea. Adunându-[i puterile, Laura

se rezem` de balustrada de lemn, lâng` scar`. – Nu [tiu dac` te iubesc, dar am de gând s` aflu \nseara asta, continu` Vic calm, \napoindu-se la ma[in`,pentru a deschide portiera. Urc`.

Nu era prea târziu. |nc` ar mai fi putut s` intre \n cas`,la ad`post. M`car pentru acea sear`... Dar a doua zi? Dar \n toate zilele urm`toare? Desprinzându-se debalustrad`, Laura cobor\ \ncet treptele. Cu o scurt`privire spre Vic, intr` \n ma[in`. Abia dup` ce Vic \nchiseportiera [i o bloc`, \[i aminti c` jurase s` nu-i mai vor-beasc` niciodat`.

* * *

VINUL IUBIRII 117



– Niciodat` n-am crezut c` te-ai teme de mine, spuse Vic, aruncându-i o privire scurt`, direct \n ochi.

– Nu m` tem de tine.Mi[carea ma[inii o f`cu s` se clatine. Vic redeveni atent

la drum [i \ncetini lin la baza unei pante \n curb`. – Carole se teme de tine? – Nu, murmur` el, cu un glas lipsit de via]`. Las-o \n

pace. Recunosc c` m-a intrigat un timp, cu unele dintretalentele ei neobi[nuite, dar nimic mai mult.

Vorbea inten]ionat brutal, ca s` nu \ncap` nici o con-fuzie.

– Nu i-am spus niciodat` c` o iubeam, Laura. Ar fi vrut s`-l cread`, dar cuvintele lui o f`ceau s` se\nfioare.

– S` nu vorbe[ti niciodat` a[a despre mine. – Niciodat`. |]i jur. N-a[ face decât s` mint.Deodat`, drumul \ncepu s` urce din nou, iar Vic

schimb` vitezele. Apoi, \[i lu` sacoul de pe bancheta dinspate [i \l petrecu peste umerii tremur`tori ai Laurei.

– Vino mai aproape. Cuprinde-m` cu bra]ele. Aplecându-se \ntr-o parte, Laura \[i \ncârlig` \ncet

degetele prin p`rul lui, \nainte de a-[i l`sa mâna s`-i cad`pe umeri. Se apropie [i mai mult, golindu-[i mintea deorice gânduri.

– Unde m` duci? [opti ea.

118 FRANCES FLORES



– |ntr-un loc unde putem fi complet singuri. Pe coast`,lâng` Inverness.

Ajunseser` \n apropierea oceanului. Printre straturilede cea]` se distingea silueta unui sat cuib`rit \ntre brizan]iifurio[i ai Pacificului [i apele lini[tite ale Golfului Tomales

– Da, vreau s` fiu singur cu tine...Laura \ncepu s`-[i mi[te palma peste materialul pan-

talonului, de-a lungul coapsei lui. |[i continu`mângâierea excitant`, [tiind c` Vic trebuia s`-[i ]in`ambele mâini pe volan.

– A[ putea opri chiar aici... – Nu, zâmbi ea. Mai avem mult de mers? – Nu cred, r`spunse Vic, \ncetinind. Dar, cu cea]a asta

deas`, nu pot fi sigur.Dup` \nc` vreo opt sute de metri, coti la stânga, pe undrum de ]ar` care str`b`tea o p`durice. D`du din cap,mul]umit c` nu se r`t`cise, [i opri lâng` un [ir de cabanerustice mari.

– A[teapt` pu]in aici, bine?Laura \l privi cum urca spre cabana principal`, cu c`ma[a

alb` str`lucind prin cea]a cenu[ie. Strângându-[i mai taresacoul lui pe trup, \nchise ochii, cu capul rezemat de tetier`.De câte ori, se \ntreb` ea, venise Vic singur cu cineva \n locuacela izolat [i romantic? Cu toat` cea]a, g`sise imediat drumu

– D`-mi voie s` te-ajut. E destul de \ntuneric pe-aici. Vic \i deschisese portiera. |n mân` \i atârna o cheie

mare de alam`.

VINUL IUBIRII 119



Laura cobor\ [i pornir` \ncet pe o c`rare cu pietri[,pentru a se opri \n fa]a unei cabane. Dou` felinare detr`sur` ardeau \mbietor lâng` u[a cl`dirii de lemn, iar lalumina lor Laura v`zu \n apropiere o tuf` de trandafiri\nflori]i. |ntinse mâna s` culeag` o floare.

– Ai grij`, o preveni el. Au spini ascu]i]i. |]i culeg eu unulRupse un trandafir alb [i, ]inând bobocul de cap`tul

tulpinii, descuie u[a cabanei.Nimic din aspectul exterior al acesteia n-o preg`tise peLaura pentru frumuse]ea din`untru. Vic se rezem` de u[`,privind-o cum se rotea \ncet \n loc.

– M-am a[teptat la un farmec rustic, dar asta e ominun`]ie! zâmbi ea.

|nc`perea spa]ioas`, cu tavan \nalt, era decorat` \ntonuri \nchise, cu excep]ia patului care domina un col]\nc`p`tor, acoperit cu o plapum` alb` de puf [inenum`rate perne. Singura surs` de lumin` era focul din[emineul uria[.

– Am uitat de trandafir, \i spuse ea lui Vic.|n timp ce str`b`tea \ncet spa]iul care-i desp`r]ea, Vic

\ncepu s` rup` spinii trandafirului, unul câte unul, cudegetele lui lungi [i puternice.

– Acum e perfect, murmur` el, aproape la fel de per-fect ca tine.

Ridic` trandafirul, atingându-i u[or gura cu el. – Mi-ai spus s` fiu egoist`, [opti ea, abia putând s` mai

respire, a[a c`-]i cer s` m` s`ru]i.

120 FRANCES FLORES



– Asta a fost \n cealalt` noapte. |n noaptea asta nu maiam r`bdare...

Laura zâmbi la vederea dorin]ei nedisimulate din ochiilui senzuali.

– Nu m` intereseaz`! Insist...Se \ntrerupse, mu[cându-i u[urel col]ul gurii.Dorise doar un s`rut, dar avu parte de mult mai mult.

Feroce, Vic o strânse la piept cu un bra], iar cu mânaliber` \i apuc` de guler bluza descheiat` [i o smuci \n jos,imobilizându-i coatele. R`sucindu-se astfel \ncât s-olipeasc` [i mai strâns de el, \i lu` \n sfâr[it gura \nst`pânire, s`rutând-o cu patim`. Era un s`rut care nu secompara cu nici unul dintre cele pe care le mai

\mp`rt`[iser` \mpreun`. Iar el continua s`-i absoarb`gura, iar [i iar... Reac]ionau unul fa]` de altul frenetic,convulsiv, cu o intensitate care-i devora pe amândoi.Undeva, \ntre pl`cerea sfâ[ietoare [i delicioasa tortur`,Laurei i se p`ru c`-l auzea gemând:

– Te iubesc, Laura. Te iubesc...Poate c` fusese doar imagina]ia ei. |[i dorea atât de

mult s`-l aud` rostind acele cuvinte...

– Vic...?Laura se trezi din somn buimac` [i \nfrigurat`. |ntinse

mâna, dar Vic nu era lâng` ea.

VINUL IUBIRII 121



|n clipa urm`toare se \nv`p`ie o lumin` ro[iatic`, iar Laura \l v`zu pe Vic \ngenuncheat lâng` [emineu, scu-turându-[i palmele de praf.

– A[a e mai bine, zâmbi el, repezindu-se \napoi \n pat. – Ce rece e[ti! [opti Laura, \nvelindu-l strâns cu pla-

puma. Las`-m` s` te \nc`lzesc.|i sim]i palma atingându-i fruntea, ca pentru a se

convinge c` nu era o iluzie, [i \l \ntreb` – trebuia s` [tie: – Ai [optit „te iubesc“. Vorbeai serios? – Da.Mâna lui \i \ncercui fa]a, mângâind pielea m`t`soas` cu

o nervozitate care-i contrazicea tonul calm. – Dar tu?

Laura d`du din cap, de[i \n \ntuneric Vic nu putea s-o vad`. – Este prima oar` când i-am spus cuiva „te iubesc,

dragul meu“.Surescitat` de schimbarea din ritmul respira]iei lui,

continu` s`-i mângâie mu[chii tari ai pieptului. Degetelei se ag`]au \n p`rul aspru.

– E deja diminea]`? \ntreb` ea.Draperiile groase de la ferestre \mpiedicau s` intre \n

camer` cea mai slab` raz` de lumin`. – Nu, min]i Vic. {i nu te opri... te rog...

122 FRANCES FLORES



Primul lucru pe care-l v`zu Laura când ie[i din caban`fu cerul pres`rat cu nori albi [i pufo[i. Cea]a din timpulnop]ii se risipise. Soarele ardea str`lucitor, de[i vântulcontinua s` sufle cu putere.

– |mi pare r`u... murmur` Vic, v`zându-i bluza rupt`. – S` nu-]i par`.Laura ezit` doar un moment, \nainte de a se avânta \n

bra]ele lui. – O splendoare, nu-i a[a? \ntreb` ea, fascinat` depriveli[te.

– Da, e[ti o adev`rat` splendoare. Vic o s`rut`, mai blând de ast` dat`. – Vino, vreau s`-]i ar`t ceva.

Laura \l urm` pân` \n cealalt` parte a spa]iului dintrecabane, unde o a[tepta o panoram` splendid`. Valurileoceanului str`luceau \n golful cu ape lini[tite. Gr`dinacabanei principale era un curcubeu de culori, iar \ncopaci cântau fel de fel de p`s`ri.

– |mi place s` vin aici ca s` m` destind, spuse Vic,]inându-i [uvi]ele de p`r pe care vântul i le r`v`[ea. Dar,de-acum \ncolo, vom veni \mpreun`.

– |mpreun`? Vic sim]i tremurul care o str`b`tuse. – Nu mai po]i tr`i cu povara asta pe umeri. Exist` doar

o singur` solu]ie, Laura, [i [tii foarte bine care e. Trebuies` vinzi podgoria. Nu, stai...

O strânse mai tare \n bra]e, ca s` nu poat` fugi.

VINUL IUBIRII 123



– Ascult`-m`! Vinul trebuie s` fie procesat cât maicurând. {tii asta, nu? Ce echipamente ve]i folosi? Cum v` ve]i descurca f`r` bani?

– E [i mai grav, Vic. Matt se teme c` mai avem doar treizile – maximum.

Blestemul gros care se rostogoli din pieptul lui o sur-prinse pe Laura. Nu-i mai putea pune la \ndoial` sinceri-tatea. – Vreau s`-mi spui adev`rul, \i ceru ea. Dac` a[semna imediat contractul, vânzându-i lui Canova vin`ria...

Vocea \i tremura pu]in, dar \[i impuse s` continue. – ...mi-ai promite c` po]i salva vinul? Te rog s` nu m`

min]i. Vic \i atinse u[or buzele cu ale lui, \n timp ce calcula \nminte cu repeziciune, trecând \n revist` procedurile com-plicate.

– Dac` a[ redacta contractul azi, iar Canova [i cu tinea]i semna hârtiile mâine, pot instala echipamentele nece-sare \n trei zile.

– Dar s-ar putea s` nu mai avem la dispozi]ie treizile!

– Nu-]i face griji, pot ]ine \n suspensie esen]a vinului,un timp, dup` ce preiau opera]iunea. E o activitate foartecostisitoare [i delicat`, dar se poate face.

Dintr-o dat`, o r`suci \n loc, cuprinzându-i fa]a \n

mâini.

124 FRANCES FLORES



– Laura, iubita mea, o implor` el, ceea ce-ai face ar fi [ispre binele nostru! Nu mai putem r`mâne dezbina]i deconflictul `sta!

Laura \i strânse cu putere mâinile, rugându-se s` iadecizia cea mai \n]eleapt`, \n timp ce-[i \nghi]ea lacrimilearz`toare.

– Da, voi vinde.Nici unul nu mai putu scoate o vorb`. R`maser` strâns\ncle[ta]i. Peste câteva minute p`r`sir` cabana [i \n

curând ajunser` la ma[in`. – Te iubesc, \i [opti Vic, \n timp ce pornea motorul. {i-mi

place s` stai cât mai aproape de mine, ai uitat?Cuprinzându-l cu un bra] pe dup` um`r, Laura se

rezem` de el oftând. – Va trebui s` renun] [i la cas`? – Nu, voi insista asupra acestui punct [i altor câteva,

la fel de importante. Las` toate grijile \n seama mea,Laura.

Motorul se \nsufle]i, duduind, iar Vic scoase cu grij`ma[ina pe drumul de ]ar` \ngust.

– Trebuie s` le spun Tinei [i lui Matt despre vânzare.{i lui Beppo... [i soacrei mele.

Vic strânse din f`lci. Da, Donna Evangelina. Voia s-oscape pe Laura [i de aceast` problem`, dar trebuia s` pro-cedeze cu b`gare de seam`.

– Laura, cum a murit so]ul t`u?

|i auzi u[oara exclama]ie [i-i apuc` strâns o mân`.

VINUL IUBIRII 125



– Iart`-m`... N-aveam dreptul s` te \ntreb a[a ceva. – Ba nu, iubitule, ai tot dreptul.Ridicându-i u[or mâna la buze, Vic i-o s`rut`. – |n cazul `sta, spune-mi. – Da, murmur` ea, atunci poate c` voi uita \n sfâr[it [i

eu toat` tragedia. S-a \ntâmplat atât de repede... Plouasezile \n [ir. Cu to]ii eram \ngrijora]i, nu numai de riscul dis-trugerii viilor, din cauza umezelii continue, ci [i pentru c` vinul \ncepea s` se muceg`iasc` \n butoaie.

Surprins, Vic \i privi fa]a r`scolit` de amintiri. – Nu \n]eleg. De ce erau \n pericol butoaiele? – {tii c` beciurile sunt sub nivelul solului. Aveam

pompe, dar erau vechi [i nefolositoare. |ntr-o sear`, la

cin`, eram atât de disperat` c` apa putea s` se infiltreze\n butoaie, sau s` le fac` s` putrezeasc`, \ncât Frank a ple-cat s` le verifice – dup` o ceart` \ngrozitoare cu mama lui,care insista c` vinul nu merita ca el s` ias` pe-o asemeneafurtun`! Nu \n]elegea valoarea vinului [i \l domina peFrank \ntotdeauna. El, \ns`, a ie[it totu[i. {i nu s-a mai\ntors niciodat`.

Din Petaluma, Vic o luase pe o scurt`tur` care duceadirect la proprietatea D'Asti din Sonoma. Opri ma[ina lapoart` [i o cuprinse pe Laura \n bra]e.

– Continu`. Ce s-a \ntâmplat? – Dup` o or`, v`zând c` nu se mai \ntorcea, am alergat

[i eu \n pivni]`. |n camera de degustare, l-am g`sit pe Beppo

\n genunchi, cu trupul lui Frank \n bra]e. |l g`sise mort.

126 FRANCES FLORES



Desprinzându-se din bra]ele lui, Laura privi via deafar`. Proprietatea ei – pân` a doua zi.

– N-am aflat niciodat` cum se \ntâmplase accidentul.Probabil c` Frank a alunecat, a c`zut [i...

Nemaiputându-[i st`pâni suspinele, izbucni: – Vic, se \necase \ntr-o ap` adânc` de numai câ]iva centimetr Vic nu \ncerc` s`-i potoleasc` plânsul; \[i ]inuse prea

mult timp \n frâu lacrimile. Scoase o batist` din buzu-narul sacoului aflat \nc` pe umerii ei. – Mul]umesc, murmur` Laura, \ncercând s` zâm-

beasc`. Dar m` tem c` am nevoie de mai mult – uite \n cehal ar`t!

– |n primul rând, replic` el, ar`]i superb, [i \n al doilea

rând, nu vreau s` te mai v`d niciodat` suferind a[a. E unordin, \n]elegi? – Da, s` tr`i]i! glumi ea, \nchizând ochii, \nc` r`v`[i]i

de durere. Dar... – Nu, Laura, vorbesc serios. Co[marul s-a terminat. Sau s

va termina \n curând, dup` ce rezolvi [i problema cu DonnaEvangelina. Nu-]i dai seama c` profit` de tine? Acord`-respectul pe care-l merit`, dar n-o mai l`sa s` fie st`pân` pe via]a ta. Frank Spandoni a murit \ntr-un accident, pur [i simplu. Nu-i datorezi absolut nimic lui Donna Evangelina!

|ntr-adev`r, soacra ei nu p`rea capabil` decât s`r`spândeasc` \n jur ur` [i venin. Ei bine, trebuia s` seadapteze la o via]` diferit`, la fel cum [i ea era \nv`]at` s`

tr`iasc` altfel.

VINUL IUBIRII 127



– Trebuie s`-i g`sesc pe Tina [i Matt, Vic. Apoi, \]ipromit c` voi vorbi [i cu soacra mea.

Când Vic d`du s` porneasc` ma[ina, Laura cl`tin` dincap.

– Nu, prefer ca de-aici s` merg pe jos. Vreau s` fiu sin-gur` un timp, \nainte... \nainte de a le spune tuturor despre vânzarea podgoriei. |n]elegi?

– |n]eleg, dar vreau s` vin [i eu cu tine. – Nu, trebuie s-o rezolv \n felul meu. Dar \]i

mul]umesc, iubitule, ad`ug` ea, s`rutându-l, \nainte de acobor\ din ma[in`. M` suni disear`?

– Sigur. Dau o fug` pân` acas`, m` schimb, apoi \l abor-

dez pe Canova [i punem contractul la punct. Am s`-]i tele-fonez imediat ce m` \ntorc acas`.Dup` ce o mai s`rut` o dat`, Vic \ntoarse ma[ina, \i

f`cu Laurei cu mâna [i porni spre San Francisco.{tia \n adâncul sufletului c` luase hot`rârea cea mai

\n]eleapt`. Privind peste vie, sim]i un bot umed [i familiar

atingându-i mâna. Bella \i venise \n \ntâmpinare.Credincioasa Bella! Laura se aplec` s-o mângâie pe cap.Când ajunser` \n apropierea casei, un l`trat juc`u[ al

Bellei o f`cu s` ridice privirea. {i v`zu o ma[in` decomand`, mare [i luxoas`, parcat` chiar \n fa]a ei. Trecur`câteva secunde pân` când Laura observ` c` pe placa de

\nmatriculare era scris numele „Carole“.

128 FRANCES FLORES



Capitolul 7

– Lauretta, draga mea copil`! o \ntâmpin` Donna

Evangelina, cu ochii plini de mali]iozitate, tamponându-[iu[urel gura cu un [ervet. V`d c` \n sfâr[it te-ai gândit s`mai treci [i pe-acas`!

D`du din cap spre Carole, apoi reveni c`tre Laura. – |n timpul regretabilei tale absen]e, m-am

\ntre]inut cu fermec`toarea logodnic` a domnuluiRemo. Domni[oara Canova mi-a povestit câteva lucrurifoarte interesante despre Vic Remo, iar eu i-am spus larândul meu unele lucruri interesante despre tine,draga mea.

Laurei pu]in \i p`sa de minciunile pe care le turnasesoacra ei, dar se \ntreba care dintre cele dou` femei ale-sese termenul logodnic`. |[i st`pâni nervii [i se \ntoarse

spre Carole Canova.



– Dac` d`deai un telefon \n prealabil, ai fi fost scutit`de un drum, spuse ea, f`r` a face nici o \ncercare de ap`rea politicoas`.

– A, dar am telefonat, murmur` Carole, cu cea mainevinovat` expresie. Când Donna Evangelina nu te-a g`sit\n dormitorul tù, continu` ea, accentuând u[or cuvântultù, a avut bun`voin]a de a m` invita oricum la vin`rie.Era sigur` c` vei ap`rea \n cele din urm`.Savurând presupusa jen` a nurorii sale, DonnaEvangelina se ridic` \n picioare ca o regin` [i-i mai turn`lui Carole ciocolat` \n cea[c`.

– Da, Lauretta, [tiam c` trebuia s` te \ntorci azi, dincauza \ncurc`turilor cu vinul pe care ai f`cut prostia de a-l

l`sa s` se strice.Se \ntoarse spre Carole, cu un zâmbet numai lapte [imiere.

– |ntotdeauna am spus c` femeile nu trebuie s` seamestece \n treburile b`rba]ilor. Singura satisfac]ie aunei femei ar trebui s` fie aceea de a fi o so]ie [i omam` iubitoare, nu e[ti de acord, domni[oar`Canova?

– Categoric, toarse Carole, cu deplin` convingere.Zâmbetul lui Donna Evangelina nu se [terse, dar

deveni veninos [i hâd. – M` sim]eam mult prea rù ca s` observ, Lauretta, dar

nu cumva asear` ai plecat de-acas` \mpreun` cu domnul

Remo?

130 FRANCES FLORES



Laura nu era atât de naiv` \ncât s` dea cine [tie cer`spuns prostesc. |n schimb, se duse la mas` [i, cumi[c`ri calculate, se a[ez` pe scaunul eliberat de soacraei.

– Da, iar Vic m-a adus \n diminea]a asta acas` cuma[ina.

Fu cam nedumerit` de felul cum se \ngustar` ochii luiCarole, dar nu pierdu vremea s` stea pe gânduri. – Cred c-am s` beau [i eu o ciocolat`.

Nu-[i clinti nici un deget pentru a se servi [i, dup` opauz` stingherit`, Donna Evangelina fu nevoit` s`-itoarne [i ei o cea[c`. B`trâna era nervoas`, iar Laura [tia.O l`s` s` fiarb` \n suc propriu, amestecând spuma din

cea[ca pe care i-o trântise \n fa]`. – |ntr-adev`r, te sim]eai foarte r`u. M` simt vinovat` c`nu te-am l`sat s` te odihne[ti. |]i mul]umesc c` ai\ntre]inut-o pe domni[oara Canova, dar acum insist s`-]i vezi de s`n`tate. La revedere,signora .

O alungase pe un ton atât de categoric, \ncât tiranicab`trân` amu]i. |ntr-un târziu, reu[i s`-[i vin` \n fire sufi-cient pentru a o saluta pe Carole cu o \nclinare ]eap`n` acapului. Pe Laura o ignor` cu des`vâr[ire. Fo[nindu-[irochia neagr`, cu spatele drept ca un v`trai, DonnaEvangelina ie[i din camer`.

Laura \i l`s` lui Carole timpul necesar pentru a o stu-dia, completând toate golurile, dup` care \[i scoase \ncet

sacoul lui Vic, \ntrebând:

VINUL IUBIRII 131



– De unde [tiai c` Vic a fost aici asear`?|ntrebarea n-o tulbur` pe Carole. – L-am a[teptat la el \n apartament, ca de obicei.

V`zând c` nu ap`rea, am \nceput s` intru la gânduri. |nultima vreme a devenit cam neatent [i-i cunosc foartebine apuc`turile. Mi-am amintit de pozele care au ap`rutieri prin toate ziarele, dup` ce câ[tigase nu [tiu de premiudin industria vinurilor. |n majoritatea fotografiilor p`reafoarte interesat de o anumit` brunet` care-i d`duse cumânu]ele ei premiul `la tâmpit. Apoi mi-am amintit undeo mai v`zusem tocmai pe bruneta aia! La premiera de laoper`, fire[te, \n aceea[i sear` când Vic m-a l`sat cu ochii-nsoare! Nu ascult niciodat` când Vic [i tat`l meu discut`

afaceri – m` plictise[te \ngrozitor – dar \n ultima vremei-am cam auzit repetând numele D'Asti, a[a c`-`-`...Zâmbi, \ncântat` de propria-i de[tept`ciune. – Asear`, \n timp ce-l a[teptam degeaba pe Vic, i-am

telefonat tat`lui meu [i am scos de la el informa]ia c`familia D'Asti locuie[te \n Sonoma – iar restul a fost unfleac. Nu mi-a fost greu s` pricep c` Vic \ncerca s` teademeneasc` \ntr-o mic` aventur` torid`, Laura. Cumspuneam, \i cunosc n`ravurile [i [tiu cât de conving`tor poate fi, [i pe plan profesional, [i personal...

– A[a c` ai sunat azi-diminea]` [i ai vorbit cu ramolitade soacr`-mea...

– Ramolita de soacr`-ta a fost o adev`rat` min` de

informa]ii.

132 FRANCES FLORES



– A[a c` te-ai repezit aici, hot`rât` s` faci o scen` deisterie. Regret c` te dezam`gesc, dar Vic m-a l`sat lapoart`. {i nu te gr`bi s` tragi concluzii – oricum nu \ncercc` m` ascund de nimeni – dar n-am vrut decât s` fiu pu]insingur`.

Totu[i, prefer` s` nu m`rturiseasc` adev`rul despre vânzarea vin`riei. Referirea lui Carole la puterea deconvingere a lui Vic, pe plan profesional [i personal,lovise prea aproape de ]int`.

– }i-ai pierdut vremea de poman` venind aici s` m` vezi. – N-a[ prea crede, replic` surprinz`tor Carole. Poate e

mai bine c` nu l-am g`sit pe Vic, la urma urmei. Nu v`dde ce n-am putea rezolva \ncurc`tura asta \ntr-o manier`

civilizat`. – Ce tot vorbe[ti?Nervoas`, Laura se ridic` [i se duse la fereastra dinspre

atelierele vin`riei. Cl`dirile care g`zduiau pivni]ele se vedeau \n dep`rtare. |[i aminti c` Tina [i Matt continuaus` munceasc` acolo din r`sputeri.

– |n regul`, Laura D'Asti, relu` Carole, pe un ton com-plet schimbat. N-am s` mai fiu subtil` [i-am s` ]i-o spunclar. Vic n-are \ncotro, s-a n`scut cu o biochimie carepoate s` se vâre pe sub pielea femeilor, mâncându-le\ngrozitor. Nu mai face mutra asta \n]epat`, [tii al naibiide bine la ce m` refer! Pân` acum, l-am putut p`stra, dar mai [tiu [i c` s-a n`scut cu un sistem de auto-ap`rare. |nc`

n-ai aflat c` e alergic la c`s`torie?

VINUL IUBIRII 133



Pentru prima oar`, \[i cobor\ un moment garda. – Mi-am c`lcat mândria \n picioare [i, de câteva ori,

m-am pref`cut c` nu vedeam. |n cazul t`u, \ns`, lucrurilese schimb`. |mi creezi probleme serioase.

|[i deschise po[eta [i scoase un carnet de cecuri mic,plat, cu scoar]e din piele de vi]el. Semnând un cec \n alb,\l rupse [i-l puse pe mas`, lâng` Laura.

– Nu [tiu dac` vei fi silit` sau nu s` vinzi ferma astanes`rat` – m` doare-n cot, crede-m` – dar [tiu c` nici ofemeie n-a avut vreodat` destui bani. Fii cu cap, iubito.{tiu câte parale face Vic, a[a c` nu te sfii s` completezi aicio sum` gras`, cu multe zerouri. Sigur c`, \n schimb,a[tept s` te achi]i. {tii ce \nseamn` asta, nu? S` nu-l mai

vezi niciodat`, nimic mai simplu!Laura nu se atinse de cec. |l privi ca pe o lighioan` gatas` sar` de pe mas` [i s-o mu[te.

– De ce?|ntrebarea aproape o [oc` pe Carole. – De ce te \njose[ti a[a pentru un om care nu te

iube[te? A, nu, protest` Laura, nel`sându-i timp s` inter- vin`, [tiu c` nu te iube[te! {i nici tu nu-l iube[ti.

|nh`]` cecul \n alb de pe mas`, \l f`cu ghemotoc\n pumn, apoi i-l arunc` din r`sputeri lui Carole \nfa]`.

– Altfel, nu l-ai umili a[a!Hârtia rico[` din obrazul femeii, c`zându-i \n poal`.

Carole o l`s` acolo.

134 FRANCES FLORES



– S`-l iubesc? Dar n-am spus nimic despre iubire. – Atunci de ce te zba]i a[a ca s`-l p`strezi?Carole lu` cecul, cl`tinând din cap ne\ncrez`toare. – Sigur n-ai s` te r`zgânde[ti? {i nu mai face a[a pe

moralista. Nu e[ti prima juc`rie a lui Vic pe care-am pl`tit-oca s` dispar`, [i n-ai s` fii nici ultima. Ai nevoie de bani [i,sincer` s` fiu, se va plictisi de tine destul de curând. Nu ede nasul t`u.Probabil c` Laurei i se citea dezgustul pe fa]`, c`ciCarole ridic` din umeri [i \ndes` cecul la loc \n po[et`.

– Am s`-]i spun de ce \l vreau numai pentru mine,[opti ea cu voce r`gu[it`. Pentru sex. {i s` [tii c` reu[escs`-l satisfac bine...

Ultima dat` când o v`zuse pe Carole, Laura o auzise peLucy spunând: „pe sub toate sclipiciurile ei, CaroleCanova nu e decât o dr`gu]`, normal` [i banal` nimfo-man`“. {i, doar cu câteva ore \n urm`, Vic \nsu[i m`rturi-sise: „m-a intrigat un timp, cu unele dintre talentele eineobi[nuite“. Cât de trist! Toat` furia \i secase [i erarecunosc`toare c` nu se mai sim]ea superioar`.

– S` nu-mi spui c` te-ai \ndr`gostit de el! o acuz`Carole, ghicindu-i gândurile. Ar \nsemna c` m-am \n[elatNu e[ti numai proast`, e[ti [i nebun`!

S`ri de pe scaun, apropiindu-se de Laura. – {tiu c` e fermec`tor [i irezistibil, dar nu-i l`sa talen-

tele de amant s`-]i suceasc` min]ile. Ce-a f`cut, râse ea, cu

un sunet antipatic, ]i-a servit tratamentul sicilian complet,

VINUL IUBIRII 135



cu tot cu cafenea, lumân`ri [i vin de cas`? Sau a fost maiexotic [i nebunatic – pe ascunz`toarea de pe coast`, \n vuietul vântului...?

– Taci din gur`!O gur` pe care Laurei tare i-ar mai fi pl`cut s-o

cârpeasc`. – |n interesul tù propriu, taci! M-am s`turat de toate

minciunile tale despre el, [i de tine m-am s`turat! Ai [tiuts` g`se[ti intrarea \n casa mea, vei [ti s` g`se[ti [i ie[irea.Imediat!

– Laura?De cât timp se afla acolo sora ei? se \ntreb` Laura,

r`sucindu-se \n loc. Matt era lâng` Tina, iar cu ei se mai

afla un strìn. Acesta p`rea cel mai surprins. Dar nu peLaura o privea, ci pe Carole. Descump`nit`, Laura spuseprimul lucru care-i trecu prin minte:

– Tocmai voiam s` te caut, Tina. {i pe tine, Matt.Ocoli masa, ignorând-o pe Carole care le \ntorsese

tuturor spatele, b`]oas`, privind pe fereastr`. – Haide]i afar`, \i chem` Laura. Am ceva serios s` v`

spun.Dar cine era acel strìn? Doar nu le putea spune \n fa]a

altora c` se hot`râse s` vând` vin`ria!Tina se uita cu gura c`scat`, [i la Laura [i la

Carole. |nainte de a spune ceva, Matt o atinse u[or pe bra].

– Un moment, Tina. S`-i explic Laurei totul, bine?

136 FRANCES FLORES



Carole r`mase la fereastr`, \ncremenit` ca o statuie demarmur`. Necunoscutul st`tea la fel de nemi[cat. Laura funevoit` s` sugereze, diplomatic:

– N-am putea s` mai a[tept`m? – Regret, nu se poate, replic` ferm Matt. Tina [i cu

mine ne-am stors creierii \nc` din zori c`utând o cale dea ]ine vinul \n suspensie, dar n-am g`sit decât un zero câttoate zilele. – |mi pare r`u, ar fi trebuit s` v` spun...

Laura ezit`. Fusese cât pe ce s` fac` o gaf`cumplit`.

– Adic`, s` v` ajut... – Tot nu conta, Laura. N-ai fi schimbat cu nimic rezul-

tatele.Insisten]a lui Matt era contagioas`. – Spune-mi, \i ceru Laura, ce s-a \ntâmplat cu vinul? – Trebuie s`-l \mbuteliem imediat, altfel \l pierdem.

Alt` cale nu exist`, crede-m`. – Dar nu-i adev`rat!...Fu cât pe ce s` pronun]e numele lui Vic. – Mi... mi s-a spus c` poate fi ]inut mai multe zile \n

starea asta critic`. – Numai cu ajutorul unor echipamente speciale.

Esen]a vinului a atins punctul de vârf, Laura. Dac` \lneglij`m acum, \n veci n-o s` mai putem produce cevaatât de fin ca Ochiul {oimului. Sigur, vom avea un vin de

prima calitate, dar nu va fi suprem. Nu \n]elegi?

VINUL IUBIRII 137



– Putem \ncepe disear̀ , lucrând zi [i noapte, dac` e necesar. – O sun pe Lucy, spuse Tina, f`r` a da drumul mâinii

lui Matt. Poate ne d` [i ea o mân` de ajutor.Laura, molipsit` de entuziasmul ei, le zâmbi. |ns` con-

tinua s` aib` o nedumerire. – |]i sunt foarte recunosc`toare, Bill, dar a[ dori s` [tiu

de ce faci asta pentru mine.Specialistul r`spunse chibzuit: – Ie[irea acestei produc]ii va fi un moment unic \n isto-

ria vinului. A[ dori s` se re]in` c` am jucat [i eu un microl. Nimic mai simplu, domni[oar` D'Asti.

|n t`cerea tensionat` care urm` acestei declara]ii sincere, vocea guturat` a lui Carole Canova c`zu ca o blasfemie:

– A, nu, Bill Hoyt, nu-i deloc atât de simplu.Captivat` de noul proiect, Laura uitase cu totul de ea.Privi uimit` cum Carole \[i lu` po[eta [i se repezi spreu[`, unde se opri \n fa]a lui Bill.

– Ai a[teptat mult ca s` i-o pl`te[ti tat`lui meu, nu-i a[a?R`zbunare! Asta vrei, Bill? Sau doar s` m` love[ti pe mine

– Niciodat` n-am vrut s` te lovesc, Carole. – Nu min]i!|i mai arunc` o ultim` privire, mai-mai s`-l sfâ[ie, [i ie[i.Tina era uluit`; Matt p`rea [i el destul de [ocat. Cea

dintâi \[i reveni Laura. – Mi s-a spus c` e[ti un bun chimist [i tocmai mi-ai

explicat c` respec]i realiz`rile familiei mele, \i spuse ea lui

Bill. Dar ceea ce m` intereseaz` de fapt este: cine e[ti?

VINUL IUBIRII 139



– Laura, interveni insistent Matt, sora ta mi-a spusdespre planul murdar al lui Canova de a te cump`ra. M`bucur c` l-ai trimis la dracu', [i pe el [i pe Vic Remo.Oricum, i-am cerut lui Bill ajutorul. Am \ncredere [i \ncompeten]a lui, [i \n el ca om.

Ironia cuvintelor lui despre Canova [i Vic o f`cu peLaura s` se crispeze, dar nu era momentul s`-i

m`rturiseasc` adev`rul. Bill Hoyt continua s` ascund` unmister, iar Laurei nu-i pl`ceau deloc misterele. – Pot avea [i eu \ncredere \n tine, Bill? – Sper c` da, mai ales dup` ce-]i voi spune c` \mi pun

\n joc [i slujba, [i cariera, oferindu-mi serviciile \n acestproiect. Sunt chimistul principal al lui Ricardo Canova.

Laura se uit` de la Bill la Matt, apoi la Tina [i din noula Bill. Cu to]ii p`reau s`-[i ]in` respira]ia.

– Importan]a acestei produc]ii nu e singura cauz` pen-tru care \l sfidezi pe Canova, nu-i a[a?

– |ntr-adev`r, recunoscu el. Canova a avut nevoie depriceperea mea, [i mi-a pl`cut s` lucrez pentru el. Am [io socoteal` veche de achitat, recunosc, dar de asta am s`

m` ocup mai târziu. Crede-m` pe cuvânt, domni[oar`D'Asti, n-are nici o leg`tur` una cu alta.Laura \l credea. – |ncrederea lui Matt e singura garan]ie de care am

nevoie. Haide]i, s` ne-apuc`m de treab`!

140 FRANCES FLORES



Capitolul 8

Vic era epuizat, dar [i entuziasmat de ceea ce reu[ise s`

realizeze pentru Laura. Aplecându-se peste birou, scoasedin buzunar contractul. Luptase din greu ca s` ob]in`toate concesiile: Laura urma s`-[i p`streze casa, semen]ineau to]i angaja]ii actuali, iar vin`ria avea s` senumeasc` \n continuare D'Asti. Un alt avantaj era un contde depozit pentru studiile Tinei. Da, Laura avea s` fiemul]umit`. |ntinse mâna spre telefon.

– Vic, iubitule! Ce faci? Ore \n [ir te-am a[teptat!U[a dormitorului era \ntredeschis`, iar Vic o \mpinse

pân` la cap`t. Pe mocheta alb` se \ntindea o dâr` de hainearuncate – o fust` de m`tase, o bluz`, un pantof de piele,un sutien sub]ire de dantel` [i, \n mijlocul \nv`lm`[elii,un [irag de perle. Carole, tol`nit` pe pat, le mi[ca alene

cu degetele de la picior.



– Unde-ai fost toat` ziua? – La birou. M` crezi sau nu, unii dintre noi mai [i

muncesc ca s` aib` din ce tr`i. {i mai scute[te-m`, \ncepis` vorbe[ti ca o nevast`.

|nghi]indu-[i replica veninoas` pe care i-o provocasesarcasmul lui, Carole \l privi cum se dezbr`ca.

– Sunt dispus` s` te iert, de[i te por]i mizerabil cumine, iubitule... [opti ea, pe un ton destul de serios. – Cât ai de gând s` mai continui jocul `sta prostesc?

– Nu cred c` e un joc. – Nici eu. M-am s`turat de tot teatrul t`u, Carole. }i-am

spus de la \nceput c` nu-i dau nici o [ans`, iar acum orepet: s-a terminat.

– Nu-mi place s` fiu expediat` ca o boarf` de dou` parale, Vic – Termin`. Vic era calm; repetaser` de prea multe ori scena.Carole se ridic` \n capul oaselor, \nnebunit`. – Ce-ai vrea s` fac acum? O plec`ciune gra]ioas`,

spunând „mii se mul]umiri pentru tot, iubi]el“? Ce-a[tep]ide la mine? ridic` ea tonul, cu voce ascu]it`.

– N-ai \n]eles nimic, Carole. Efectiv, nu mai a[teptnimic de la tine.

R`ceala din glasul lui o f`cu \n sfâr[it s`-[i piard` controlul. – Canalie!Dac` mizase pe o reac]ie, Carole avu o crunt`

dezam`gire. Singurul r`spuns fu plesnetul rapid al apei

pe pardoseala de marmur` a du[ului.

142 FRANCES FLORES



Furia i se \nte]ea. Dup` ce du[ul se opri, \ncepuzumzetul aparatului de ras. Totu[i, Carole avu grij` s` sefac` auzit` pân` \n baie, când spuse:

– Azi am fost la Laura D'Asti! – Ce...? Vic ap`ru \n u[`, strângând prosopul \n pumn. – De ce?Era gata s`-[i piard` calmul. Pentru prima dat`, Carolesim]i c`-i era fric`. Nu trebuia ca Vic s` afle despre cec!

Ridicând sfid`toare b`rbia, r`spunse: – Din curiozitate feminin`, nimic mai mult. {tiu c` ai o

rela]ie cu ea, iubitule, nu \ncerca s` negi. – De ce-a[ nega? replic` el, pe un ton binevoitor, dar

cu ochii plini de dispre]. Ce i-ai spus, Carole? – Nimic! |ns` scumpa ta Laura are s`-]i spun` câteva lucruri foarinteresante. Era vorba s -̀i cumperi ferma pentru tat̀ l meu, nu-i a[a

– Da. – A semnat contractul? – |nc` nu. – Dar a promis c-o va vinde? – Da.Furia lui Vic amenin]a s` explodeze \n orice moment.

Carole \[i savura triumful. – Iubitule, m` tem c` v`duvioara noastr` e o escroac`.

|n prezen]a mea, a ordonat s` se \mbutelieze imediat un vin cu totul special. Urgent [i \n mare secret. Vic,

scumpule, m` tem c` te trage \n piept!...

VINUL IUBIRII 143



Reac]ia lui Vic fu cu totul alta decât cea a[teptat`. |nlocul furiei, pe chip i se ivi surprinderea, apoi \ngrijo-rarea. Ca [i cum Carole nici n-ar fi existat, scoase dindebara o pereche de blugi, apoi \[i lu` un pulov`r pe gât[i se \nc`l]` rapid cu ni[te cizme de teren. Strig`tul ascu]ital lui Carole \l ajunse \n u[`:

– Unde te duci? – |nc` n-ai priceput? replic` el, f`r` nici o und` deemo]ie. Când pleci, po]i l`sa cheia apartamentului pe

biroul meu. N-o s` mai ai nevoie de ea.Dup` ce u[a se trânti, Carole abia reu[i s` nu arunce

cu ceva \n perete. Nu era momentul pentru istericale.Trebuia s`-[i p`streze sângele rece.

Deci, totul se sfâr[ise. Ce era de f`cut? {tia c` nu supor-ta s` r`mân` singur`.R`spunsul, când \i veni \n minte, o n`uci prin simpli-

tatea lui. Lu` telefonul de pe noptier` [i form` num`rulcasei D'Asti, rugându-se s` nu r`spund` Laura.

Avu noroc. Un glas necunoscut spuse: – Alo?Slav` Domnului! Cu voce tremur`toare, [tiind c` nu

mai putea da \napoi, Carole ceru: – A[ dori s` vorbesc cu Bill Hoyt, v` rog.

– Carole mi-a spus c` ai ordonat procesarea [i \mbute-

lierea vinului. De ce?

144 FRANCES FLORES



– Voiam s`-]i telefonez, dar am atâtea pe cap... – R`spunde-mi, Laura. De ce?R`v`[it` [i frânt` de oboseal`, Laura se rezem` la piep-

tul lui. – Azi-diminea]`, Matt a f`cut o serie nou` de teste.

Vinul a ajuns la limit` [i va intra rapid \n declin. Nu maiavem timp, Vic.

– E[ti sigur` c` Matt are dreptate? \ntreb` el,strângându-i bra]ele ca \ntr-o menghin`. Dac` a gre[it,cu echipamentele vechi de-aici ri[ti s` pierzi aproape tot vinul. Nu m` intereseaz` câ]i oameni v` vor ajuta, pur [isimplu n-o s` mearg`.

|i d`du drumul.

– |n trei zile, cu echipamente moderne, a[ fi pututsalva toat` cantitatea. Doar dac` nu cumva... Avu \n]elepciunea s` nu vorbeasc` despre contract,

\ntrebând-o \n schimb: – Te-ar r`zgândit \n leg`tur` cu vânzarea? – Nu, \n nici un caz, r`spunse ea, cu o privire vinovat`

peste um`r, spre pivni]`. Dar... – Dar \nc` nu i-ai spus Tinei, nici celorlal]i, a[a e? – N-am avut timp!De ce n-o credea? Nu [tia prin ce chinuri trecea? – Oricum, testele lui Matt au fost confirmate de Bill

Hoyt. – De Hoyt? Chimistul lui Canova? Nu \n]eleg...

Fusese luat pe nepreg`tite [i nu-i pl`cea deloc.

VINUL IUBIRII 145



– Cum a ajuns Hoyt s` se amestece \n toat` povestea asta? – Matt i-a cerut sfatul, având \ncredere \n competen]a

lui. Iar Bill vrea s` ne ajute, chiar dac` asta-l va costaslujba. N-ai s`-l alungi, nu-i a[a?

– Crezi c` am dreptul? – Nici nu mai [tiu ce s` cred! To]i par s` \n]eleag`,

numai tu nu! – Laura!Urmând-o cu pa[i mari, Vic o ajunse din urm` \nainte

de a p`[i pe prima treapt`. – Nu m` intereseaz` decât fericirea ta. Dac` nu m`

crezi, plec chiar acum [i niciodat` n-am s` m` mai \ntorc.Dar, dac` ai \ncredere \n mine, las`-m` s` fac [i eu un test

acum, scurt [i foarte simplu. Pot \ncepe imediat \mbute-lierea [i-]i promit c` voi salva toat` cantitatea. – Dar cum, pentru numele lui Dumnezeu...? – Ai \ncredere-n mine. Cu o singur` condi]ie – trebuie

s` dirijez \ntreaga opera]iune [i s` fiu singurul care va daordine.

De dou` zile, crama forfotea de activitate ca un stup dealbine. L`zile cu sticle acopereau acum doi pere]i, iar Laura \ncepea s`-[i dea seama c` erau pe punctul de as`vâr[i un miracol. Dup` ce-[i efectuase testul, Vicdeclarase c` noul vin era chiar mai bun decât Ochiul{oimului [i ar fi fost o crim` s` nu-l pun` pe loc la con-

servat.

146 FRANCES FLORES



Soarele tocmai ajunsese la orizont, iar briza \nser`riisufla pe deasupra solului. Laura se bucura c` ie[ise dincram`, pentru a nu pierde momentul. Inspir` adânc,plimbându-se agale, cu bra]ul lui Vic pe dup` umeri.Trecur` prin dreptul lucr`torilor la vie, ascultându-le cân-tecele.

– Am uitat s` te \ntreb despre contract. L-ai adus cutine, Vic? – Da, \l am \n ma[in`. Hai s`-l cite[ti, vrei?

– Bine, dar nu pot suferi jargonul legal. Mai binedescrie-mi-l tu.

Vic \i expuse toate concesiile pe care i le smulsese luiCanova. Când \ncheie, Laura \l \mbr`]i[`, mai ales fiindc`

auzise c` putea s` p`streze casa. – |]i mul]umesc, dragul meu. O, te iubesc atât demult!

Deodat`, lâng` conac opri un furgon mare. – Asta ce-o mai fi?Se apropiar` repede s` vad` mai bine. Spre marea ei

surprindere, Laura v`zu, pe portier`, sigla unei firme,\nscris` cu mult` art` [i gust. Scria: Brut`ria Spandoni,Sacramento.

– Nu [tiam c` so]ul t`u mai avea [i alte rude pe-aici,coment` Vic.

– Ba da, familia Spandoni e foarte numeroas`, mur-mur` Laura, nedumerit`. Dar nu i-am cunoscut [i nu

a[teptam nici o vizit`.

VINUL IUBIRII 147



Enigma se rezolv` când pe u[a din fa]` ap`ru DonnaEvangelina, coborând treptele ca un galion de r`zboi cutoate pânzele sus, f`r` s` se uite nici la stânga nici ladreapta, cu câte o valiz` \n fiecare mân`. Se trânti pescaunul din fa]` al furgonului, iar autovehiculul porni\nainte ca Laura s`-[i fi dat seama prea bine ce se \ntâm-plase.

– O, nu! N-o pot l`sa s` plece a[a... – Laura, iubito, stai lini[tit`. Mai bine nici c` se putea. – M-am purtat necuviincios cu ea, \ncerc` Laura s`-i

explice, sim]indu-se vinovat`. Iar acum, am silit-o s` plecedin cas`.

– Nimeni n-o poate sili pe Donna Evangelina s` fac` un

lucru, dac` ea nu vrea. Sunt convins c` la rudele ei se vasim]i foarte bine. Oricum, cu asta, toate fantomele trecu-tului au disp`rut.

Aceste cuvinte \[i f`cur` efectul. – Ai dreptate, Vic, n-a mai r`mas nici una, ]i-o jur. – Atunci, dovede[te. S` l`s`m orice altceva [i s` ne

gândim numai la noi. – Bine, am s`-ncerc.Nu putea rezista rug`min]ilor lui. Efectiv, nu putea s`-i

refuze nimic! – Hai s` vedem contractul.Ma[ina era parcat` \n acela[i loc unde Vic o l`sase cu

dou` zile \n urm`. Laura arunc` o privire peste contract,

apoi \l \mp`turi [i-l vâr\ sub bra].

148 FRANCES FLORES



– Le voi spune tuturor, imediat ce termin`m de\mbuteliat vinul.

Strig`tul lui Matt \i \ntrerupse, puternic [i limpede.Repezindu-se amândoi spre cl`direa cramei, \l g`sir` \nu[`, radiind de emo]ie.

– Haide]i jos \n pivni]`, amândoi! Tot vinul e \n sticle!Laurei abia dac`-i venea s` cread`. Chiar [i dup` ce o

v`zu pe Tina \nsemnând ultima sticl`, r`mase cu impresiac` totul era doar un vis. – Iubitule, \i [opti ea lui Vic, niciodat` n-am s`-]i pot

mul]umi, [tii asta. – Las`-mi pu]in timp, [i-am s` g`sesc eu o cale, replic`

el, zâmbind.

|n ultimii doi ani, Lucy adunase cu migal` majoritateadetaliilor [i [tia c` Vic era r`spunz`tor de schimbarea dinsufletul Laurei. Dup` ce-i adres` un semn discret de salut,se \ntoarse spre prietena ei.

– Ascult`, scumpete, \ntâmpl`tor \l cunosc pe cel maibun litograf din California, lucreaz` pentru ziarul meu.Ce-ar fi s`-]i fac` el eticheta, iar eu am s` ]i-o tip`resc, \ncondi]ii – lux! De acord? Va fi darul meu pentru o fat`grozav` ca tine!

Era un dar atât de generos, \ncât Laura nu-[i g`seacuvintele pentru a-i mul]umi, a[a c`-[i arunc` bra]ele pedup` gâtul lui Lucy cuprinzând-o strâns. Ar fi fost cel maemo]ionant moment, dar Bill Hoyt risipi toat` vraja cu

doar câteva cuvinte.

VINUL IUBIRII 149



– Dac` semnezi contractul pe care-l ]ii acum \n mân`,domni[oar` D'Asti, nu vei mai avea nevoie de nici oetichet`.

– Ce vrei s` spui? – Imediat ce contractul va fi semnat, toate sticlele astea

vor porni spre uzina principal` a lui Ricardo Canova. |ntr-oor`, toate vor purta eticheta Canova Gold, crede-m`!

– A, nu, Bill, zâmbi Laura, care \nc` nu \n]elegea toateimplica]iile cuvintelor lui. Nu \n]elegi. |n contract sestipuleaz` c` tot vinul produs de podgoria asta va purtaeticheta D'Asti.

– {tiu eu ce spun, replic` Bill, pe un ton se scuz`, dar \n acela[i timp moroc`nos. Am v`zut cum au p`]it-o [i al]i

podgoreni care-[i vânduser` vin`riile lui Canova. Sigur, \ncontract poate scrie c` se va men]ine numele original, dar avoca]ii care lucreaz` pentru Canova sunt cei mai marirechini, a[a c`-[i poate permite s` calce totul \n picioare.Nimeni n-a câ[tigat vreodat` un proces \mpotriva luiRicardo Canova! Dac` ]ine la o anumit` recolt`, \[itrânte[te pe ea eticheta personal` [i nimeni nu mi[c`-nfront!

– A[a e! strig` unul dintre fermieri. – Da, [i mie mi-a f`cut la fel! ad`ug` altul.Pân` [i b`trânul Beppo se revoltase. Ridic` pumnul,

jurând: – Eu n-am s` lucrez pentru Canova! Nimeni nu m`

poate sili s` muncesc pentru un ho], per un ladro !

150 FRANCES FLORES



Când \n sfâr[it vorbi [i el, Matt Moyer exprim` gândulc`ruia nimeni \nc` nu \ndr`znise s`-i dea glas:

– Remo, ai [tiut tot timpul c` a[a avea s` se \ntâmple,nu?

– E[ti nebun! se r`sti Vic. Nu [tiu ce se stipula \n cele-lalte contracte, dar [tiu ce scrie \n al Laurei, pentru c` eul-am scris. {i voi avea grij` s` fie respectat!

– Nu te cred! Cred mai degrab` c` ai muncit ca unsclav ca s` \mbuteliezi vinul `sta pentru Canova, nu pen-tru Laura! replic` Matt revoltat. Numai vinul l-ai vrut, pentru [eful t`u!

|n ochii s`i g`lbui ap`ruse o expresie stranie. – Sau asta, sau Canova te-a fraierit [i pe tine – una din

dou`!F`r` s` se uite spre Laura, care era gata s` le[ine, Vic

r`spunse: – Am s`-]i aduc toate dovezile de care ai nevoie!Când Laura ridic` privirea, Vic ie[ise. – Unde s-a dus? – S` discute cu Canova, sunt sigur`.

Lucy era gata s` izbucneasc` \n plâns, dar Laura nici nuobserv`. Vic. |n acel moment, pentru ea nu mai contadecât Vic.

– Stai! Iubitule, a[teapt`-m`! Vreau s` vin [i eu cu tine!

VINUL IUBIRII 151



Capitolul 9

Biblioteca din casa Canova era prelung`, cu plafon\nalt [i ferestre cât peretele, prin care se vedea panorama

uluitoare a golfului. Ricardo Canova st`tea \n picioarelâng` un splendid birou Empire, adâncit \n lectura uneihârtii pe care o ]inea \ntr-o mân` tremur`toare. Nu eraclar dac`-i observase sau nu. Rosti doar dou` cuvinte:

– Bill Hoyt! Vic atinse prevenitor mâna Laurei, care-[i st`pâni

exclama]ia. R`maser` lâng` fereastr`, domina]i de pro-por]iile s`lii. Laura se minuna s` vad` cât de admirabil \[icontrola Vic nervii. |n ceea ce-l privea pe Canova, acestap`rea obsedat.

– Bill Hoyt! S-a \ntors la el. Carole, vreau s` spun.Trânti hârtia pe birou. – I-a dat mesajul `sta valetului [i a plecat de-acas`, acu'

o jum`tate de or`. F`r` bagaje, f`r` bijuterii, f`r` nimic!



Cl`tin` din cap, cu buzele crispate, nevenindu-i s` cread`. – Crezusem c-am distrus rela]ia asta cu ani \n urm`. {i

uite c`, dintr-o dat`, trei so]i mai târziu, a ajuns la con-cluzia c` \nc` \l mai iube[te pe primul!

|nc` nu p`rea s` fie pe deplin con[tient de prezen]alor. Continu` pe acela[i ton:

– Aveam atâta nevoie de frumuse]ea ei \n casa asta, decând m-a p`r`sit maic`-sa... {i \nc` mai am nevoie de ea...|n sfâr[it, capul lui Canova se ridic`, smucit.

– Scuza]i-m`, eram preocupat de ceva.Imediat, deveni calm [i atent. – Sunt foarte surprins s` te v`d aici, domni[oar` D'Asti,

dar fii binevenit`! |]i pot oferi ceva de b`ut?

– Nu, mul]umesc.Mai degrab` s-ar fi \necat \nainte de a accepta ceva dela el.

– Nu? Dar m`car ia loc, bine?Laura, care sim]ea c` i se t`iau picioarele, se a[ez` pe

un scaun din apropiere. – {i pe tine m` bucur c` te v`d, Vic, de[i a[teptasem o

veste de la tine ieri. – Vinul D'Asti a atins punctul limit` mai devreme decât

ne a[teptaser`m. – {i ce m`suri ai luat? \ntreb` Canova, cu o und` de

nervozitate \n glas. – L-am salvat. Am lucrat patruzeci [i opt de ore non-

stop, ca s`-l salvez pân` la ultima pic`tur`.

VINUL IUBIRII 153



Pe chipul demn al lui Canova se \ntip`ri o expresie deadmira]ie sincer`.

– Perfect! Trebuie c` ai muncit ca un maniac ca s`instalezi toate acele echipamente \n cram`. O reu[it`remarcabil`!

– Am terminat totul, spuse Vic foarte r`spicat, f`r` a stas` explice c` nu folosise nici unul dintre echipamentelelui Canova. Cu o singur` excep]ie: etichetarea. – Nici o problem`, prietene. De fapt, nu-]i bate capulcu etichetele, zâmbi acru Canova.

– Când \ncep o treab`, \mi place s-o duc pân` la cap`t,Canova, [tii bine asta.

– Da, dar acum e altceva. De etichetare am s` m` ocup

personal, continu` Canova, netulburat [i sigur pe sine. Nucred c` ]i-am spus, dar inten]ionez ca pe ultima recolt` de vin Andrea D'Asti s` aplic eticheta Canova Gold.

– |n contract nu scria a[a.|ncordarea din glasul lui Vic \l f`cu pe Canova s` ridice

privirea, dar f`cu un gest nep`s`tor, ca [i cum acestdetaliu ar fi fost prea ne\nsemnat pentru a-l discuta.

– Tu ai un singur cusur, Vic – e[ti prea cinstit, \i spuseel serios. Ca s` te ap`r de tine \nsu]i, am fost nevoit s`-]iascund un lucru. |ntotdeauna, \n trecut, am g`sit c`i de atrece peste contracte. F`r` publicitate, f`r` scandaluri latribunal – doar o sum` mare de bani pe sub mas`. Voionora toate clauzele din contractul D'Asti, cu excep]ia

etichetei. Acest vin \mi apar]ine mie.

154 FRANCES FLORES



Canova era sub orice critic`! Laura nu mai putea s` tac`. – De ce trebuie s` fie a dumneavoastr` recolta

asta? – Sincer, nu cred c` vrei s` [tii r`spunsul la aceast`

\ntrebare, domni[oar` D'Asti, murmur` Canova, apropi-indu-se de fereastr` pentru a privi spre golf. {tii, nu-miface nici o pl`cere s` te r`nesc.

– Nu, nu pe Laura ai vrut s-o love[ti, interveni Vic,\ncepând s` \n]eleag` toat` povestea. Voiai s` dai \n Andrea D'Asti, nu-i a[a? Chiar dac` bietul om a murit.

– S` zicem c` voiam s` [terg o insult`.Canova continua s` priveasc` luminile de jos. – Domni[oar` D'Asti, [tiai c` tat`l dumitale mi-ar cerut

un mare \mprumut \nainte de a muri? – Tat`l meu...?Era imposibil! – Nu, n-am [tiut...Canova oft`. – Ei bine, acum po]i s` afli totul. Sunt sigur c` avea o

disperat` nevoie de bani, altfel... – Altfel, nu s-ar fi \njosit s` apeleze la tine pentru un

\mprumut, complet` Vic, sarcastic.Canova se \ntoarse spre el, dintr-o dat` nedumerit. – Cum spuneai, urm` Vic, e mai bine s` [tim toat`

povestea. Continu`.Ochii lui Canova devenir` [i mai reci, \n timp ce se

\ncrunta.

VINUL IUBIRII 155



– Andrea D'Asti voia s` cumpere tractoare [i s`\nlocuiasc` unele dintre pompele uzate din cl`diri.

Mâna lui Vic se rezem` pe um`rul Laurei, ap`sat. Altfel,tân`ra femeie nu [i-ar fi putut controla tremurul.

– Da, aveam mare nevoie de pompe... – Cred c` i-am oferit o solu]ie foarte cinstit`. I-am spus

c`-i d`ruiesc banii, dac` se folose[te de influen]a [i repu-ta]ia lui pentru a m` ajuta s` câ[tig Premiul Amici. Mi-a râ\n nas.

Privi din nou pe fereastr`. – Când i-am oferit din nou banii \n dar, cu condi]ia

ca \n plus s`-mi vând` vinul cel nou, despre care [tiamc` avea s` se \nvecheasc` magnific, astfel \ncât s`-mi

pot revendica premiul, a râs [i mai tare. Dar, continu`el, nu f`r` o und` de mândrie, recolta a meritata[teptarea.

|[i \ng`dui s` râd` scurt. – Te pot asigura, draga mea domni[oar` D'Asti, c`

faima acestui vin va t`m`dui toate r`nile pe care mi le-apricinuit tat`l dumitale!

– De ce s`-]i fie permis s` distrugi vie]ile unor oameni pentru un premiu care \n afara industriei vinu-lui nici m`car nu este cunoscut? Nu e drept! Ai tot ce]i-ai putea dori! strig` Laura cu \nver[unare, privind \n jur.

– Am achizi]ionat foarte mult, draga mea, preciz`

Canova, revenind la birou; cuvintele respect, reputa]ie [i

156 FRANCES FLORES



iubire pluteau \n aer, aproape audibile, ca [i cum ar fi foststrigate cu furie. Celorlal]i le e foarte greu s` \n]eleag`pasiunile secrete ale unui om.

V`zu felul cum o ]inea Vic pe Laura de umeri. – Pe unele dintre ale tale le-am [i ghicit, Vic. – {tiai totul despre via]a Laurei \nc` din prima zi când

mi-ai dat \ns`rcinarea asta, nu-i a[a? – Sigur c` da. {i a ie[it destul de frumos pentru toat`lumea, nu e[ti de acord? Se vede clar c` ai câ[tigat

adora]ia domni[oarei D'Asti, eu am ob]inut vinul, iar ]ie, prietene, \]i va reveni [i un supliment de primamân`. {i-acum, d`-mi contractul.

|ncet, Vic se apropie [i arunc` fascicula de hârtii

pe birou. |l privi pe Canova cum le desp`turea f`r`grab` [i \ncepea s` caute \n partea de jos a fiec`reifile.

– N-ai s` g`se[ti ceea ce cau]i, murmur` Vic. Laura n-asemnat contractul. Nu ai nici o palm` din p`mântulD'Asti, iar eticheta ta nu va ap`rea pe nici o sticl` dinrecolta asta.

St`pânirea de sine a lui Canova fu remarcabil`. Tocmaii se refuzase un lucru la care râvnea de aproape patru ani,dar totu[i nici nu tres`ri.

– De ce te-ai r`zgândit, domni[oar` D'Asti? Ai con-damnat vin`ria la moarte, [tii asta, nu-i a[a?

– Prefer s` \nchid vin`ria pe veci, decât s` mai am de-a

face cu dumneata, replic` Laura, \n timp ce se ridica,

VINUL IUBIRII 157



apropiindu-se gr`bit` de Vic. Slav` Domnului c` am aflatadev`rul – [i c` l-a aflat [i Vic – \nainte de a semna con-tractul!

– {tii, Vic, niciodat` nu m-am a[teptat s`-mi faci una caasta...

Chipul d`ltuit \n piatr` al lui Canova p`rea marcat deo adânc` durere. Apoi, \ns`, ridic` din umeri.

– Mare p`cat, z`u a[a. O vin`rie excelent` [i ocarier` str`lucit` se vor duce de izbeli[te \n acela[itimp, [i numai din cele mai proste[ti [i idioatemotive.

– Nu ]i se pare c` e[ti cam prea pesimist? \ntreb` Vic,batjocoritor. Nu despre cariera mea vorbesc, oricum a[ fi

aflat despre metodele tale ilegale \n afaceri, mai devremesau mai târziu, [i-atunci s-ar fi zis [i cu parteneriatul nos-tru. M-ai \nv`]at s` fiu necru]`tor, dar cred c` \n cele dinurm` te-a[ fi dezam`git, cu cinstea mea. Nu, \n leg`tur` cu vin`ria cred c` e[ti pesimist.

|n sfâr[it, autocontrolul \l p`r`si, iar urm`toarelecuvinte fur` rostite cu aprindere:

– |n via]a mea n-am muncit mai greu ca \n ultimeledou` zile, [i niciodat` n-am fost mai fericit! Orice-amrealizat, am f`cut-o f`r` nici un cent din banii t`i murdari[i nimic din echipamentele tale afurisite! Vin`ria ar puteafi salvat`, dac` cineva ar ]ine la ea \ndeajuns pentru ainvesti timpul [i banii necesari ca s-o reorganizeze. Ce

p`rere ai, Laura?

158 FRANCES FLORES



|i ridic` fa]a spre el, astfel \ncât privirile li se \ntâlnir`. – A[ dori s` \ncerc – cu titlu permanent, desigur. – Nu a[ accepta o asemenea propunere, [opti ea,

atingându-i gura cu buzele ei calde, o dat`, apoi \nc` odat`, decât tot cu titlu permanent.

Ajunseser` aproape de u[`, când auzir` glasul luiCanova.

– Cum ai reu[it, Vic?R`m`sese \n picioare lâng` birou, cu spatele drept [iochii ca de cremene.

– Cum ai reu[it s` salvezi tot vinul \ntr-un timp atât descurt, f`r` bani [i echipamente moderne?

Râsul lui Vic p`ru deplasat \n pustietatea maiestuoaseibiblioteci.

VINUL IUBIRII 159

vinul-iubirii.pdf

Documents