vindecarea orbului din ierihon – predici cu învăţăminte preţioase

8/7/2019 Vindecarea orbului din Ierihon – predici cu învăţăminte preţioase

http://slidepdf.com/reader/full/vindecarea-orbului-din-ierihon-predici-cu-invataminte-pretioase 1/31

Vindecarea orbului din Ierihon ±

predici cu învminte preioase

Pr. Ilie Cleopa - Predic la Duminica a 31-a dupa Rusalii,a vindecrii orbului din

Ierihon .......................................................................................................................... 2

Sfântul Ioan Gur de Aur ± Cuvânt la Duminica a XXXI-a dup Pogorârea Sfântului

Duh - Vindecarea orbului din Ierihon ........................................................................ 8

Printele Constantin Galeriu - Vindecarea orbului din Ierihon ............................. 12

Pr. Ion Cârciuleanu - Predica Rugciune împlinit ................................................. 18

Printele Iosif Trifa - Vindecarea orbului din Ierihon ............................................ 22

Credina cea vie face i azi minuni ± O pild din China........................................ 23

Printele Visarion Iugulescu - Predic la Duminica a 31-a dup Rusalii, a vindecrii

orbului din Ierihon..................................................................................................... 25

Rugciune ................................................................................................................ 31



Pr. Ilie Cleopa - Predic la Duminica a 31-a dupa Rusalii,a vindecrii orbului din

Ierihon

I ar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, fie-i mil de mine!(Luca 18, 39)

Iubii credincioi,

C uvîntul lui Dumnezeu este izvor de învturi duhovniceti, din care noi putem sscoatem în lumin multe feluri de sfaturi folositoare de suflet. Din Sfînta i dumnezeiascaEvanghelie care s-a citit astzi despre vindecarea orbului din Ierihon, lsînd la o parte alteînvturi ce se pot desprinde din cuprinsul ei, ne vom opri numai la cuvintele orbului pecare le-ai auzit. Cci fiind oprit de popor cu certare s tac, el mai tare striga ctre IisusHristos: "Fiule al lui David, miluiete-m!"



Vedei, fraii mei, credin statornic i fr de îndoial? Acest fericit orb care cu ochiitrupului nu vedea, dar cu mintea i cu inima lui credea c Hristos poate s -i vindece luminaochilor, nu lua aminte la cei care îl certau i îi ziceau s tac. E l credea cu toat inima, cnegreit Mîntuitorul îl va vindeca i îi va lumina ochii. De aceea cu toat oprirea de restul mulimii el mai tare striga: "Fiule al lui David, miluiete-m!" El auzise de la mulioameni despre minunile ce le fcea Mîntuitorul în toat Palestina; auzise c Iisus este dinneamul lui David i de aceea, netiind mai mult, striga fr de îndoial la Iisus. Pentru

credina lui statornic, orbul a fost auzit de Preaînduratul nostru Mîntuitor, C are i-a zis: C redina ta te-a mîntuit! i îndat a vzut (Luca 18, 42-43).

Iubii credincioi,

Fiind vorba despre credin este bine s tim c în multe feluri se împarte credina oamenilor pe pmînt.

Este credin cunosctoare pe care o au i diavolii, cci ei, cunoscînd puterea luiDumnezeu, cred i se cutremur (Iacob 2, 19).Este credin lucrtoare, adic acea credin care este urmat de fapte bune sau, altfel

spus, credin care lucreaz prin dragoste (Galateni 5, 6).Este credin îndoielnic sau puin, pentru care a zis Mîntuitorul lui Petru: Puincredinciosule, pentru ce te-ai îndoit? (Matei 14, 31).Este credin farnic pe care Mîntuitorul nostru de atîtea ori a mustrat-o în faa

crturarilor i a fariseilor (Matei 23, 13-29; I Timotei 1, 5).Este credin bigot (bolnav, fanatic), mai bine zis nelmurit (II Timotei 3, 8).Este credin superstiioas a celor ce cred în visuri, vedenii false, descîntece, ghicitori i vrjitorii (Înelepciune lui Isus Sirah 34, 1-7).Este credin strîmb i rtcit de la adevr pe care o au sectarii i toi ereticii (I Timotei 1, 3; 1, 19-20; 4, 1-2; 6, 14; 6, 21).

Este credin pgîn care nu are nimic din adevr, a popoarelor care nu cred înEvanghelie i în Hristos Mîntuitorul lumii (II Timotei 3, 8).

S-ar putea vorbi i de alte feluri de credin, dar nu este locul aici. S revenim cu cuvîntulnostru la credina cea neîndoielnic i statornic a orbului din Sfînta Evanghelie de azi.Credina lui fiind dreapt, a fost auzit de Mîntuitorul i încununat de minunea mai presusde fire.

Unii din Sfinii i dumnezeietii Prini arat c temerea de Dumnezeu este începutul credinei, deoarece aceasta elibereaz sufletul de teama pcatului i a morii, ajutîndu -l s

intre în stpînirea harului (Matei 10, 28; Luca 12, 5). Din credin începe i se sfîretemîntuirea, cci fr de credin nu este cu putin a plcea lui Dumnezeu (Evrei 11, 6).

Apostolul Iacob zice: Brbatul îndoielnic este nestatornic în toate cile sale (Iacob 1, 8).Dac orbul din Sfînta Evanghelie de astzi, auzind pe cei ce îl opreau s nu strige la Hristos,s-ar fi îndoit i ar fi tcut a mai striga la Mîntuitorul, nu cpta vindecarea ochilor si. Dar cucît mai mult îl opreau cei de fa s nu strige i s tac, el mai tare striga: Fiule al lui David,miluiete-m! i aa, tiutorul inimilor, vzînd credina lui cea din inim i fr deîndoial, l-a vindecat de orbirea ochilor. La acest orb s-a împlinit Scriptura care zice: C el ce crede în Hristos nu se va ruina (Isaia 28, 16; Romani 10, 11).



Credin adevrat în Dumnezeu i fr îndoial a avut i fericitul patriarh Avraam. Desprecredina lui, zice Sfînta Scriptur : i a crezut Avraam lui Dumnezeu i i s-a socotit lui credina întru dreptate (Facere 15, 6; Romani 4, 18-22). Acestei credine drepte i fr deîndoial a patriarhului Avraam i-au urmat i faptele lui cele bune care le-a fcut dup voia idup porunca lui Dumnezeu. Aceast credin dreapt i statornic l-a fcut pe Avraam sias din pmîntul su, din rudenia sa i din casa tatlui su i s se duc unde i -a poruncit Dumnezeu (Facere 12, 5; Evrei 11, 8). Aceast credin dreapt i lucrtoare l-a fcut pe

Avraam s ias din pmîntul su, din rudenia sa i apoi s zideasc al doilea altar lîngstejarul Mamvri (Facere 13, 18).

Aceast credin tare i neîndoielnic l-a fcut pe Avraam s asculte de porunca lui Dumnezeu i s taie împrejur pe fiul su I saac i pe toi robii si (Facere 17, 23-27). i, însfîrit, aceast credin dreapt i statornic a lui Avraam, l-a fcut s aduc pe I saac, fiul su cel iubit i nscut din fgduin, jertf lui Dumnezeu, pentru care cu jurmînt aîntrit Dumnezeu marea Sa binecuvîntare asupra lui i asupra urmailor lui (Facere 22, 1-18; Evrei 6, 13-14). Iat cîteva gînduri despre credina cea dreapt, statornic i lucrtoare alui Avraam. Iar cine vrea s tie mai pe larg despre foloasele adevratei credine, s citeasccu atenie epistola Sfîntului Pavel ctre Evrei, capitolul 11.

Iubii credincioi,

Sfînta Evanghelie de azi ne arat luminat c acest orb, cruia Mîntuitorul nostru Iisus Hristosi-a deschis ochii, nu era numai orb ci i foarte srac, deoarece, dup cuvîntul Evangheliei,vedem c el edea lîng cale, cerind (Luca 18, 35). Oare, fraii mei, în zilele noastre ca i înalte vremi, cîi orbi i sraci nu sînt în diferite locuri, care ceresc pe drumuri, pe la porilenoastre, prin sate, prin tîrguri i orae i cît de fericit i bun urmtor al Mîntuitorului, esteacela care, auzind glasul acestor oameni sraci i necjii, se oprete din calea sa i întreab,zicînd: "Ce voii s facem?" i înelegînd cele de nevoie ale lor, îi ajut la lips i la toate

cele de nevoie ale lor? Mîntuitorul nostru I isus Hristos, ca un cunosctor de inimi, vzînd la acel srac nu numai orbirea lui, ci i marea lui credin struitoare, i-a dat cea mai mare bogie: luminarea ochilor lui.

Noi oamenii, fiind pctoi i puin credincioi, pentru a noastr necredin nu putem faceminuni cu cei orbi, bolnavi i sraci, dar din cele ce avem putem s -i ajutm cu cele denevoie, aducîndu-ne aminte c cei sraci sînt fpturi ale lui Dumnezeu (Iov 34, 19; Pilde22, 2). S ne aducem aminte c Dumnezeu iubete pe sraci ca i pe bogai (Iov 34, 28;Psalm 11, 5) i nu nesocotete rugciunile lor (Psalm 101, 18), ci ascult plîngerea lor (Ieire 2, 24; Psalm 68, 37). S-i aduc aminte toi iubitorii de Hristos c Dumnezeu ne

poruncete s ajutm pe cei sraci i s ne întindem mîna înaintea lor (Levitic 25, 35;Deuteronom 15, 7-11). S-i aduc aminte cei bogai c cine miluiete pe srac, împrumut pe Dumnezeu (Pilde 19, 17) i va fi binecuvîntat de Dumnezeu cu rsplat venic (Psalm36, 26; Pilde 19, 17; 22, 9; Psalm 111, 8-9; II Corinteni 9, 9).

Cine dispreuiete pe srac i-l trece cu vederea, acela dispreuiete pe Hristos (Matei 25,41-45). S nu uitm c strigarea sracilor ajunge mai repede ca a noastr la Dumnezeu (Deuteronom 15, 9; Iov 34, 28; Iacob 5, 4). Iar Mîntuitorul ne înva: Fericii cei milostivi,c aceia se vor milui (Matei 5, 7). Voi aduga în continuare i o istorioar despre milostenieluat din Vieile Sfinilor.



Sfîntul Ioan cel Milostiv, patriarhul Alexandriei, a crui pomenire Biserica Ortodox oface la 12 noiembrie, zice despre sine aa: "C înd eram în C ipru, fiind de 15 ani, pe cînd dormeam într-o noapte, mi s-a artat o fecioar foarte frumoas la chip, îmbrcatcuviincios i avînd cunun de mslin pe capul ei. Stînd aproape de patul meu, m -a atins la piept, i deteptîndu-m, am vzut-o pe dînsa nu în somn, ci aievea stînd înaintea mea. Apoi am întrebat-o cine este i cum a îndrznit de a intrat la mine pe cînd dormeam. I ar ea, cutînd spre mine cu ochii veseli i cu faa luminat, a zis: " E u sînt fiica cea mare a

marelui Împrat i cea dintîi dintre fiicele Lui!" Acestea auzind eu, m-am închinat ei, iar ea a început iari a gri ctre mine aa: "Dac m vei face prieten, eu îi voi mijloci unmare dar de la Împrat i te voi duce înaintea Lui, fiindc nimeni nu are îndrzneal la Dînsul mai mult decît mine. E u L-am pogorît pe Dînsul din cer pe pmînt i L-am fcut ase întrupa cu trup omenesc!"

Acestea zicînd, s-a fcut nevzut i m-am mirat de acea vedenie. Apoi cugetînd, am zis înmine: C u adevrat milostenia mi s-a artat mie în chip de fecioar, cci o vdete cununacea de mslin de pe capul ei, care este semnul milostivirii i mrturisesc chiar cuvintele grite de ea, cci a zis: " E u am pogorît pe Dumnezeu din cer pe pmînt i L -am fcut a Se

întrupa!"C

ci Ziditorul vzînd pe om pierind, a venit ca s-l mîntuiasc, nefiind îndemnat de nimeni altcineva, fr numai de a Sa milostivire. E l, plecînd cerurile, S-a pogorît ca s miluiasc zidirea Sa. Deci mai mult decît toate ni se cade s avem mil ctrecei de aproape i s dm cît mai mult milostenie dac voim s aflm mil de la Dumnezeu.

Astfel cugetînd în gîndul meu, îndat m-am sculat i am mers la biseric singur, cînd selumina de ziu. Mergînd, am aflat pe cale un srac gol, tremurînd de frig. Deci, m-amdezbrcat de o hain i am dat-o acelui srac, zicînd în mine: "Acum voi cunoate de esteadevrat ceea ce am vzut sau este o înelciune!" i am mers mai departe. Dar înainte dea ajunge la biseric, m-a întîmpinat un om îmbrcat în haine albe i mi-a dat în mîn olegtur ce avea într-însa o sut de galbeni de aur i mi-a zis: "Primete acestea, prietene!" I ar eu am luat-o cu bucurie, îns îndat m-am cit c am luat-o, cci nu-mi erade trebuin i m-am întors vrînd s dau înapoi cele ce-mi dduse, dar nu l-am mai vzut i cutîndu-l cu dinadinsul nu l-am aflat. Atunci am cunoscut c ceea ce am vzut a fost adevrat, iar nu înelciune. Din acea vreme orice ddeam sracului, ispiteam dac îmi vada Dumnezeu însutit precum a zis i ispitind de multe ori am aflat c aa este. Mai peurm am zis: "Înceteaz suflete al meu a mai ispiti pe Domnul Dumnezeul tu".

Altdat, mergînd acest sfînt I oan s cerceteze pe bolnavi, pentru c de dou ori pesptmîn cerceta pe cei bolnavi, l-a întîmpinat un strin i i-a cerut milostenie, iar el a

poruncit slugii sale s-i dea ase argini. Deci, luînd strinul arginii s-a dus i, vrînd sispiteasc îndurarea sfîntului, i-a schimbat hainele sale i alergînd pe alt cale, iari l-aîntîmpinat pe sfîntul i l-a rugat, zicînd: "Miluiete-m, stpîne, c sînt robit". I ar el a poruncit slugii sale s-i dea ase argini. Apoi sluga a zis patriarhului la ureche: "Stpîneacesta este sracul acela care a luat mai înainte ase argini", iar patriarhul s-a fcut cnu l-a auzit pe el i a poruncit ca iari s-i dea.

Strinul, luînd a doua oar milostenie, i-a schimbat hainele sale i a întîmpinat pe altcale pe patriarh, cerînd a treia oar milostenie de la dînsul. I ar sluga a zis ctre patriarh:"Stpîne acesta este tot acela care a luat pîn acum de dou ori cîte ase argini i acum



cere a treia oar!" Atunci fericitul patriarh I oan a rspuns slugii sale, zicînd: "D-i lui doi argini, nu cumva s fie Hristosul meu care m ispitete pe mine!"

Despre milostenie s auzim i pe dreptul Tobit care, învînd pe fiul su Tobie, zice: "Din cele ce ai, f milostenie i s nu pizmuiasc ochiul tu cînd faci milostenie. S nuîntorci faa ta de ctre nici un srac i de ctre tine nu-i va întoarce Dumnezeu faa Sa. Dup cît de mult avere ai, f milostenie. De ai mult s dai mult, de ai puin s dai puin,

dar de ctre milostenie nu te întoarce. C ci comoar bun îi agoniseti ie în ziua cea delips, c milostenia din moarte izbvete i nu-l las pe cel milostiv ca s intre întruîntuneric, c bun dar este milostenia celor ce o fac pe ea înaintea C elui Preaînalt " (Tobit 4, 7-11). " Din pîinea ta d celui flmînd i din hainele tale d celor goi. Tot ce prisosete f milostenie i pune pîinile tale peste mormintele drepilor " (Tobit 4, 16-17).

Înc i marele arhanghel al lui Dumnezeu, Rafail , care a fost trimis de Dumnezeus ajute la cstorie lui Tobie, a zis: " Bun este rugciunea cu post, cu milostenie i cudreptate... Mai bine este a face milostenie decît a strînge aur, c milostenia din moarteizbvete i cur pcatele. C ei ce fac milostenie i dreptate, umple-se-vor de via, iar cei

ce pctuiesc, vrjmai sînt ai vieii lor " (Tobit 12, 8-10). Înc zice Duhul Sfînt prin gura proorocului Osea: Mil voiesc, iar nu jertf (Osea 6, 6).

Iubii credincioi,

Am vorbit aici despre puterea credinei dreptmritoare i despre milostenie, fiind îndemnatde Evanghelia de astzi în care se vorbete de vindecarea unui orb din Ierihon. Ai auzit cucît credin i struin se ruga acest orb i ce anume cerea, zicînd: " I isuse, Fiul lui David, miluiete-m!" C e voieti s-i fac? l-a întrebat Hristos. "Doamne, s vd". i I isusi-a zis: "Vezi! C redina ta te-a mîntuit" (Luca 18, 38-42).

C are erau deci virtuile acestui orb? C redina tare în Dumnezeu i rugciunea lui struitoare. Aceste dou virtui l-au vindecat i l-au fcut ucenic al lui Hristos. Pe acesteas le dobîndim i noi, fraii mei, dac vrem s ne mîntuim i s fac Domnul mil cu noi.

Deci s avem în suflet credin curat, puternic, ortodox, aa cum aveau mamele i înaintaii notri. Credina noastr s nu fie îndoielnic, ovitoare i farnic, cum sîntmuli dintre cretinii care cred numai cu gura i la biseric vin doar la Sfintele Pati i cîndau vreo înmormîntare în familie, iar acas abia fac cî teva cruci i zic "Tatl nostru" seara idimineaa. Ce minuni poate s fac o asemenea credin? Iat de ce Dumnezeu nu neîmplinete multe din cererile noastre.

Credina noastr s nu fie numai aa, de ochii satului i ai rudelor, cci credina puin ad ucei roade puine. Ci credina noastr s fie vie, activ, fierbinte, statornic i lucrtoare,adic s se arate nu prin cuvinte, ci prin fapte bune.

C retinul bun se roag mult i cu struin, pîn îl miluiete Dumnezeu.C retinul bun nu lipsete de la biseric, mai ales în srbtori.C retinul bun iart pe dumani, miluiete pe sraci, cerceteaz pe bolnavi, estesmerit i blînd cu toi oamenii.



C retinul bun nu se îmbat, nu-i ucide copiii, nu d divor de soia lui, nu se lasbiruit de cumplitul pcat al desfrînrii, nu fur, nu înjur, nu spune minciuni, nu judec pe alii.

Silii-v s devenii cretini buni, aezai, tari în credina ortodox, asculttori de Biseric,milostivi i iubitori de Dumnezeu i de oameni. Nu ascultai de cretinii sectari care dezbinBiserica lui Hristos i duc pe muli la pierzare cu reaua lor credin. Nu -i ascultai, nu

discutai cu ei, nu v ducei la adunrile lor, rupte de Biseric. Apoi ferii-v de cretiniirobii de patimi, de cei care nu se roag, care nu merg la biseric, nu se spovedesc i nu seîmprtesc cu anii.

C redina sporete în sufletele noastre prin milostenie i prin citirea crilor sfinte. Frrugciune nu putem spori în credin, iar fr cunoaterea Sfintei Scripturi i aînvturii de credin ortodox nu vom cunoate bine credina adevrat, i unii pot fi uor amgii de secte.

S-L rugm pe I isus Hristos, Mîntuitorul lumii, s ne întreasc în dreapta credin, înrugciunea struitoare i în milostenie, virtui care stau la temelia mîntuirii noastre, de

care s ne învredniceasc bunul Dumnezeu pe toi. Amin.



Sfântul Ioan Gur de Aur ± Cuvânt la Duminica a XXXI-a dup Pogorârea Sfântului

Duh - Vindecarea orbului din Ierihon

i când S-a apropiat I isus de I erihon, un orb edea lâng drum, cerind. i, auzind el

mulimea care trecea, întreba ce e aceasta. i i -au spus c trece I isus Nazarineanul. i el astrigat, zicând: I isuse, Fiul lui David, fie-i mil de mine! i cei care mergeau înainte îl certau ca s tac, iar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, fie-i mil de mine! i oprindu-Se, I isus a poruncit s-l aduc la E l; i apropiindu-se, l-a întrebat:C e voieti s-i fac? I ar el a zis: Doamne, s vd! i I isus i-a zis: V ezi! C redina ta te-a mântuit. i îndat a vzut i mergea dup E l, slvind pe Dumnezeu. i tot poporul, care vzuse, a dat laud lui Dumnezeu. (Luca 18, 35-43)

Rbdarea în suferine. Cât de multe neplceri nu întâmpinm noi în toate zilele, i ce suflettare se cere, spre a nu fi cineva suprat i nerbdtor, ci a proslvi, a luda i a cinsti pe cel

ce îngduie a veni asupra noastr astfel de ispite? Cât de multe nenorociri i buimcelineateptate nu dau peste noi? i totui cineva trebuie s în bueasc gândurile cele rele, i snu învoiasc limbii a gri lucruri pctoase, înc i fericitul Iov a rbdat mii de patimi, itotui n-a încetat de a proslvi pe Domnul.

Între noi îns sunt oameni, care când li se va întâmpla ceva ru, când sunt jign ii de cineva,sau cad în boal, fie aceasta durere de picioare, ori de cap, sau oricare alta, îndat izbucnescdin ei hulele. Ei sufer chinul bolii, dar folosul, ce ar putea ei s trag dintru aceasta pentrumântuirea lor sufleteasc, i-l rpesc ei înii. C e faci o omule? huleti tu pe Dumnezeubinefctorul tu, mântuitorul tu, aprtorul i îngrijitorul tu? Nu bagi de seam oare,



c alergi la prpastie, i te asvârli însui pe tine în fundul cel mai adânc? Oare prin hulire faci tu suferina ta mai lesnicioas? Nu! tu o sporeti prin nerbdarea ta i prin pcatul tu, i-i faci chinul mai stranic.

Dar poate tu nu poi tcea de durere. Iat eu nu -i poruncesc s fii cu totul mut. Îns în loc dea huli pe Dumnezeu, tu trebuie s-L proslveti, în loc de a cârti asupra Lui, tu trebuie s-Lcinsteti i s-L lauzi. Mrturisete Domnului pcatele tale, strig tare întru lauda lui

Dumnezeu, prin aceasta îi vei uura suferinele tale, apropiindu-se Dumnezeu iari detine prin harul su cel bogat întru ajutor. Dimpotriv, dac tu huleti pe Dumnezeu,alungi de la tine ajutorul Lui.

Gândete înc, c cu cât mai mare este suferina, cu atât mai slvit este i cununa rspltirii;cu cât mai mult aurul arde în cuptor, cu atâta se face mai curat; cu cât mai înd elugat i maideparte plutete negutorul cu corabia pe mare, cu atâta mai multe mrfuri adun.

i tu ai acum cea mai grea lupt cu boala i cu srcia. Socotete îns, c prin aceasta Lazr adobândit mântuirea. Fiindc el cu atâta rbdare a suferit sr cia, boala i prsirea, de aceeafu luat în sânul lui Avraam.

Aa, rbdarea în suferin este o fapt bun atât de mare, încât ea chiar i pe cei mai mari pctoi îi slobozete de datoria lor cea grea; iar când ea se afl la un om mai dinaintedrept, ea îi d cea mai mare siguran despre fericirea cea cereasc.

Pentru cei drepi rbdarea în suferin este o cunun strlucit, care lucete mai luminat decât soarele; iar celui pctos ea ii este de ajuns pentru iertarea clcrilor de lege alesale.

Îns, zici tu, adeseori din obinuin, limba mea, fr ca eu s voiesc aceasta, se pornete

spre astfel de cuvinte de suprare i de ocar, îns, când ea vrea s fie atât de rea pornit, mai bine muc-o cu dinii ti proprii, ca s-o doar bine, înainte înc de a fi azvârlit ea cuvintelecele de hul, cci este mai bine ca s curg acum din ea o pictur de sânge, decât ca eaodinioar s doreasc în zadar o pictur de ap, ca bogatul cel îmbuibat. Este mai bine pentru dânsa a suferi o durere vremelnic, degrab -trectoare, decât a ptimi acel chinnecontenit, venic, ca limba bogatului celui din Evanghelie, care chinuindu -se de foc nu putea dobândi cea mai mic astâmprare.

Dumnezeu i-a poruncit ie s iubeti înc i pe vrjmaii ti, dar tu batjocoreti I nsui pe Dumnezeu, care te iubete. E

l i-a poruncit ie, ca s vorbeti bine înc i de prigonitorii ti i s binecuvântezi pe cei ce te clevetesc. Tu îns vorbeti ru despre I nsui Dumnezeu, binefctorul i ajuttorul tu cel mai mare, fr ca s fi luat de la Dânsul altceva, decât haruri.

Nu putea El oare, zici tu, s deprteze de la mine aceast ispit, aceast suferin? Negreit, dar a îngduit aceasta, pentru ca tu s fii mai ispitit. I ns iat, zici tu, eu sunt doborât i pierit. Dar aceasta o face nu firea ispitei, ci propria ta slbiciune i lenevie. Cci rspunde mie, ce este mai uor a gri, un cuvânt de hul sau de laud? Cea dintâinu-i atrage oare ie dezgustul i suprarea tuturor celor ce o aud, i aceasta oare nu mretemai mult chinul tu? Cealalt laud nu-i aduce ie oare mii de cununi ale înelepciunii,



admirarea tuturor, i o mare rspltire de la Dumnezeu? Pentru ce deci pregei tu tocmaiaceea ce este de folos, aceea ce este binefctor i plcut, i umbli dup ceea ce vt m,necjete i chinuiete?

Mai departe, dac apsarea ispitei i srcia ar fi o adevrat pricin de necaz împotriva luiDumnezeu i de huliri, atunci ar trebui ca toi sracii s huleasc pe Dumnezeu. Intru adevr,îns muli tocmai dintre cei mai nevoiai decât toi necontenit aduc lui Dumnezeu laud i

proslvire, pe când alii, care petrec în bogie i prisosin, neîncetatI

l hulesc. Aadar aceasta provine nu atât din însi firea lucrului, pe cât din propria noastr voie, de la ohotrâre luat mai dinainte.

Uitai-v la Lazr cel srac. C hiar cea mai mare srcie n-a putut aduce vreo vtmaresufletului su, n-a putut s-l împing la cârtire asupra lui Dumnezeu. C e zic eu, srcia? Nici chiar de s-ar aduna toate relele putincioase, n-ar putea zgudui sufletul unui omiubitor de Dumnezeu i înelept, nici a-l abate de la fapta cea bun. Martor la aceasta esteLazr, pe când pe de alt parte îmbuibatului celui moleit i dezmierdat nu i -a putut ajuta nici bogia sa, nici sntatea, nici bunul trai ce l de-a pururi, nici orice alta.

De aceea, iubiilor, nu mai zicei, c srcia, boala i primejdia ne silesc a cârti împotrivalui Dumnezeu i a-L huli! Nu srcia, ci nebunia; nu boala, ci obrznicia, nu primejdia,ci lipsa de frica lui Dumnezeu ne îndeam la hulirile cele fr de judecat, ca i la toaterutile.

Deci când tu, o omule, cazi în vreo boal, sau în orice ticloie, adu-ti aminte de I ov , decarnea lui cea schingiuit, i de Sfântul su trup cel plin de rni. Dar poate vei zice tu, I ovavea o mângâiere îndeajuns în contiin, c Dumnezeu I nsui a pus asupra lui acestesuferine, îns într-adevr, tocmai aceasta trebuia s-l mâhneasc mai mult, c Dumnezeucel drept, pe care el în tot chipul I l cinstea, se prea c se lupt contra lui.

Dac suferina ta nu provine de la Dumnezeu, ci de la oameni, iar tu proslveti pe Dumnezeu i nu-L huleti, cci E l, dei ar fi putut a te scpa de ispitire, totui a îngduit-o pentru încercarea ta; iat tu atunci vei dobândi de la Dânsul aceeai rspltire ca i aceia,crora I nsui Dumnezeu le-a trimis suferina lor. C a i aceia, care ptimesc pentru Dumnezeu, vei fi i tu încununat, cci tu ai suferit cu rbdare nenorocirea, pricinuit iede oameni, si ai proslvit pe Dumnezeu, care ar fi putut s te scap e de dânsa, dar n-a vrut.

Privete numai la srcia i la boala lui I ov , i amândou pe treapta cea mai înalt, cutoat dreptatea lui! Trebuie oare s-i mai art lupta cea tot atât de mare, pe care el

trebuia s o poarte cu simurile cele fireti ale unui tat? Aa, cea mai mare lupt de felul aceasta a venit asupra acelui nobil brbat. E l a pierdut zece fii, zece deodat, zece în floarea vârstei lor, zece împodobii cu toate buntile i înc printr-o moarte silnic i ticloas. E i au fost ucii de casa ce s-a surpat. C ine poate zice, c ar fi fost ajuns de oasemenea mare nenorocire? Nimeni, desigur nimeni! Deci când tu pierzi un fiu, sau o fiic, alearg la I ov cel rbdtor, i te vei întoarce mângâiat.

Dar peste dânsul n-a venit numai aceast suprare, ci s-a adugat înc cderea i trdarea prietenilor si, dojenile, ocrile, batjocura i derâderea. i cât de nesuferit este dea fi luat în râs de ctre toi? I nsi nenorocirea nu poate s pricinuiasc atât de mare



durere, pe cât aceia, care ne fac dojeni pentru dânsa. I ov îns nu numai c nu avea nici un mângâietor în nenorocire, ci mai vârtos pe lâng aceea era npdit cu ocri din multe pri. E l însui se tânguiete de aceasta i zice: Ävoi v ridicai asupra mea´, i îi numetenemilostivi în cuvintele; Äcei de aproape ai mei s-au lepdat de mine i casnicii mei auvorbit împotriva mea; alii m-au batjocorit, i eu m-am fcut de râsul tuturor ́ ( I ov. X I X,14, urm 30, 9). Numai a auzi de o asemenea ticloie, este nesuferit, tac despre aceea,când cineva trebuie cu fapta s o sufere.

C ea mai mare srcie, boala cea nesuferit, cea nou si neauzit, pierderea unor atât demuli i atât de alei copii, i în astfel de chip, batjocura i derâderea i ocara oamenilor,câte ruti! Unii îl batjocoreau, alii îi fceau dojeni, iari alii îl dispreuiau, nu numai prietenii, ci i slugile sale. Ba înc nu numai îl ocrau i strigau la el, ci îl i blestemau, i aceasta nu numai în curgerea de dou, sau de trei, sau de zece zile, ci în curs de multeluni, nici noaptea el nu avea odihn, ci rutatea zilei se mai mrea prin visurile cele grozave ale nopii. Ascult-l pe el însui când zice: Äpentru ce m îngrozeti în visurilemele i m înfricoezi în vedenii´? ( I ov. 1, 14).

C are om ar fi putut s fie aa de oel i de fier, încât s poat suferi atât de multe patimi? Dac fiecare din aceste patimi, luat singur este nesuferit, apoi gândete, ce zgomot trebuie s fi ridicat ele toate la un loc în sufletul lui i totui el a suferit toate acestea, i întoat nenorocirea sa el n-a rostit o singur cârtire pctoas împotriva lui Dumnezeu. Deaceea la dânsul s cutm noi, când suntem în vreo nenorocire, i patimile lui trebuie s fie un mijloc de vindecare împotriva alor noastre!

Când noi vedem, c unul a rbdat toate btile pmântului la un loc, s ne purtm brbteteîmpotriva unei pri dintru acelea, care ne -a ajuns pe noi. S cutm scparea noastr laistoria patimilor sale, ca la o mam plin de dragoste, care apr i ocrotete pe fiii si ceiînspimântai, i de ne-ar lovi chiar cea mai mare nenorocire, vom gsi la Iov mângâiere

îndeajuns! Dar dac tu zici: ÄAcesta a fost I ov, i de aceea a putut s fie atât de rbdtor,eu îns nu m pot asemna cu dânsul´, i altele, apoi prin aceasta tu numai îi vei atrageo mai mare rspundere. C ci tu trebuie s fii înc mai rbdtor, decât dânsul.

Pentru ce aceasta? Pentru c el a trit înainte de timpul harului, când viaa nu era aa deregulat, harul Sfântului Duh nu se revrsase înc asupra oamenilor, când înc era foarte greu de a birui pcatul, când domnea înc blestemul si moartea avea înc grozviasa. Acum îns pentru noi lupta s-a fcut mai uoar, de când venirea lui Hristos a ridicat toate aceste piedici ale rbdrii. De aceea, de când Dumnezeu ne -a dat atât de multeharuri nu mai avem nici o dezvinovire, când noi nu ne asemnm lui I ov întru rbdare.

Pe lâng aceea mai gândii, c nu atunci este timpul de tânguire i de întristare, când ne -alovit o nenorocire, ci atunci, când noi am svârit vreu n pcat. Noi îns inversmrânduiala. C ând noi svârim mii de pcate, aceasta puin ne îngrijete, iar când vineasupr-ne numai o mic nenorocire, îndat pierdem brbia, ne descurajm i am fi bucuroi s ne descotorosim de via.

Dar aud pe unii zicând: De ce oare s fie în lume nenorocirea i ostenelile? Eu zic, c de aceaviaa aceasta de acum este plin de trud i de greutate, pentru c i oamenii cei mai grosolanformai, care cu totul se dedau la cele vremelnice, s se oboseasc, s se sature de cele



lumeti i pmânteti, s fug de dezmierdri, s se lepede de dragostea lor ctre celevremelnice, s-i ainteasc dragostea ctre cer i s se pregteasc pentru ziua judecii.Cci muli slujesc crnii, i înctuai fiind de tirania celor vremel nice zac ca fiarele înviziunile lor i se simt tihnii în ele, de aceea prin nenorocire Dumnezeu voiete a smulgede la dânii aceast plcere, i pentru aceasta le-a trimis mult trud, întristare, grij,lupte i primejdii, o întreag oaste de patimi trupeti, i multe alte nevoi, pe care nu le putem toate numra, pentru ca ei, înspimântându-se de acest nor de rele, s nzuiasc a

ajunge la limanul cel lin, i s tind a dobândi pacea cea venic, unde nu este bineleamestecat cu rul, ci se afl numai binele singur.

S cumpnim toate acestea i s purtm suferinele noastre cu trie de suflet i cumulumire lui Dumnezeu, pentru ca i noi asemenea lui I ov s dobândim cununa cea debiruin a rbdrii, prin harul i prin iubirea de oameni a Domnlui nostru I isus Hristos,cruia cu Tatl i cu Duhul Sfânt se cuvine slava, acum i în vecii vecilor!

Printele Constantin Galeriu - Vindecarea orbului din Ierihon

În numele Tatlui i al Fiului i al Sfântului Duh. Amin.

Binecuvântai cretini în Sfânta Biseric a Domnului nostru Iisus Hristos! Neîncetat s avemacest gând în sufletul nostru, atunci când ne rugm, când citim, când ne împrtim: ssimim c trim timpul lui Dumnezeu c acum, ca un astzi neîncetat.

Altfel spus, ascultând acum dumnezeiasca Evanghelie s simim pe Mântuitorul, Care esteizvorul ei, iar cuvintele Lui sunt rostite pentru noi, acum, în acest ceas, în acest loc. Ssimim aa cum simeau cei care Îl ascultau cu adevrat; cci nu toi cei care a u fost în



preajma Mântuitorului s-au curat; dar toi cei care au fost cuprini în inimile lor decuvintele Lui s-au curat de patimi. Pentru c este cu putin ca cineva s fie lâng tine dar cu sufletul în alt parte; deci puteau sta lâng Hristos fr s fie cu El. Noi aa s ascultm cuadevrat dumnezeiescul cuvânt al Evangheliei, rostit pentru noi în ceasul acesta. i numai aanoi îl simim, îl trim. Suntem cu Hristos i în Hristos e viaa noastr, i alt via mai scump nu exist decât a lui Hristos în noi, cum simea Sfântul Apostol Pavel: ³ Hristos înnoi, ndejdea mririi ́ .

A fost rânduit de Biseric Evanghelia vindecrii orbului Bartimeu. Era, iubiilor, timpulapropierii jertfei Mântuitorului, timpul crucii i al învierii Lui. Cobora din Galileea, dinnordul Israelului, ctre Ierusalim, iar drumul trecea prin Ierihon, un ora care este i astzi unimportant centru comercial. În vremea veche se fcea comer mai ales cu mirodenii i cu plante medicinale. S-a apropiat I isus de I erihon i un om edea lâng drum cerind. Auzind c mulimea trece, a întrebat orbul: ³ C ine este Acesta?´. I -au rspuns: ³Trece I isus Nazarineanul´. Atunci el a strigat zicând: ³ I isuse, Fiul lui Dumnezeu, fii milostivmie!´. C ei care treceau înainte îl certau: ³Taci!´; dar el cu mult mai mult Îl striga: ³Fiuleal lui David, fie-i mil de mine!´. Oprindu-Se I isus, a poruncit s fie adus la Dânsul i l-

a întrebat: ³ C

e voieti s-i fac?´; i el a rspuns: ³Doamne, s vd!´. I

ar Mântuitorul i-a zis: ³Vezi! C redina ta te-a mântuit´; i îndat a vzut i mergea dup E l slvind pe Dumnezeu. I ar tot poporul care vzuse a dat laud lui Dumnezeu.

Iubiilor, potrivit Sfintelor Evanghelii i înelegerii celor care au cercetat mai adânc, cele maimulte minuni svârite de Mântuitorul au fost vindecri de orbi, împrtire a luminii. Cândrostim acest cuvânt mintea noastr alearg ctre rdcinile existenei. C ci dac primul act dumnezeiesc a fost ³ S fie lumin´, atunci întreaga fptur e zidit din lumin, i fiecaredin noi în adâncul fiinei noastre suntem lumin; ar trebui nici o clip s nu uitm acest fapt: ³ E u sunt i trebuie s fiu lumin´; nici o clip lumina s nu se sting în mine!´.

Dar s-a zis c pcatul a însemnat stingerea luminii în om, omul întorcându-se de la Dumnezeu spre Lucifer (Lucifer înseamn purttor de lumin); adic întorcându-se însine, adorându-i propria lumin, zidit, a devenit întuneric. Lumin i întuneric...

Pentru c spune Mântuitorul: ³Vzut-am pe satan ca un fulger czând din cer´ (Oricine ar trebui s gândeasc, s simt dac e întuneric, fiindc atunci nu mai vede lumin, nu maivede rostul lui; sensul întregii existene s-a întunecat). i atunci înelegem de ce cele maimulte minuni svârite de Mântuitorul au fost vindecri de orbi; E l C are este Lumina, arostit direct: ³ E u sunt Lumina lumii, cel ce vine dup Mine nu va umbla în întuneric, vaavea lumina vieii. i întru E l via era´.

Iar Isaia neîncetat profeete c Mesia, adic trimisul lui Dumnezeu în lume, va deschideochii orbilor. i când Mântuitorul a incept slujirea lui a citat tocmai din proorocul I saia lacap. 61 versetul 1: ³Duhul Domnului este peste Mine. E l M-a trimis s vestesc slobozirerobilor, s dau vedere orbilor´. i atunci când Sfântul I oan Boteztorul, în temni fiind trimite doi ucenici la Mântuitorul s-L întrebe: ³Tu eti C el ce trebuie s vin, sau sateptm pe altul?´, iar pe ei, pe ucenici, s-i încredineze c E l este ³ Mielul lui Dumnezeucel ce ridic pcatul lumii ́ , ce a rspuns atunci I isus?± ³ Mergei i spunei lui I oan celece auzii i vedei: Orbii îi capt vederea i chiopii umbl...´ (Mat. 11; 4, 5) (rostind ceeace svârea E l, despre lumina, dar lumina fizic, adic vindecarea orbilor), semne vii al



milostivirii lui Dumnezeu, C are aduce din nou lumin în noi. Ai vedere i umbli înlumin, care e Hristos.

Iubiilor, a zice c noi, mulimea aceasta suntem una cu mulimea de atunci. S nu uitm:era în apropiere de Pati (Patile iudeilor) i mulimi veneau din toate cetile la Ierusalim,mai ales pe acest drum; i, închipuii-v: Unii mergeau pe jos, alii cu cmile; copii, tineri, btrâni, farisei, crturari, ostai, oameni simpli, toat mulimea aceea. i în mijlocul lor era

Hristos. i iat, la intrarea în Ierihon erau i nite ceretori (în asemenea împrejurri, când seadun lumea, se adun i ceretorii), o mrturisesc scripturi le i cronicile. Ceretorii de care evorba în Sfânta Evanghelie sunt pomenii de toi cei trei evangheliti: Matei, Luca i Marcu;iar Sfântul Marcu îi d i numele ceretorului pe care îl va vindeca I isus: Bartimeu (fiul lui Timeu). C e înseamn aceasta? C el a devenit cretin i c era cunoscut în biserica lui,unde i s-a spus, iat, Bartimeu, adic fiul lui Timeu. i el cerea, dar auzind mulimea,zgomotul, întreba: ³Ce e, ce se petrece?´; atunci îi spune oarecine: ³Trece Iisus Nazarineanul´. El auzise; mai ales el, un nefericit fr vedere s nu aud, s nu întrebe, s nutie?! i atunci deodat el striga i, observai, în Sfânta Evanghelie mereu apare acest cuvântde chemare, acest apelativ: ³ I isuse, Fiul lui David, miluiete-m!´ . Fiul lui David era

cuvântul prin care era desemnat Hristos, Mesia, Trimisul lui Dumnezeu în lume, Unsul lui Dumnezeu pentru mântuirea lumii. Deci acest Bartimeu Îl mrturisete pe Hristos, pe Mesia. Miluiete-m are alt îneles decât o simpl cereal. E l strig i mulimea din jurul Mântuitorul îi spune: ³Taci´; îns el nu tace, el strig mereu ³ I isuse, I isuse, Fiul lui David, miluiete-m!´.

Parc te întrebi atunci dou lucruri. Pe de o parte: Cine vedea? Oare nu mai curând oarb eramulimea? Îl vedea i mrturisea pe Hristos în adevrul fundamental, ca Mântuitor, ca Unsullui Dumnezeu. Pe de alt parte, de multe ori te întrebi i judecând pe alii: Doamne, eu amdreptate. i parc vrei ca atenia s fie numai la tine, la ce gândeti tu. Dar oare nu atunci

începi tu s împari judecata lui Dumnezeu? tii tu c eti mai demn sau mai nedemndecât el, c tu pui în inima aceea decizia lui Dumnezeu ? Aceasta referitor la cei care voiauca el s nu mai strige.

Alta e iubirea lui Dumnezeu, iubirea care iradiaz din E l, din Hristos, i care e lumin, eaaude, vorbete, i aceea este i ubirea adevrat, care aude strigtul cuiva, care vedesuferina cuiva; i e legat de tine dac iubeti sau nu, dac lumina ta aude, dac iubirea tavede, dac iubirea ta simte. Dar acolo era I ubirea întrupat, care ptrundea pân la orb, i orbul rspundea la iubire cu credin; la iubirea ta smerit de care uneori te îndoieti dac eti vrednic cu adevrat.

Doamne, de câte ori nu am înelat noi dragostea Ta! Te iubesc eu pe Tine cu adevrat,când inima mea este atât de împrit, când cea mai mare parte a timpului meu o risipescîn lumea aceasta, în lumea de patimi i stricciuni? Te întrebi: Doamne, fiecare trebuie s gândeasc: C ât putere adun sufletul meu ca sTe contemple, s gândeasc la Tine!Orbul, srmanul, era în suferin i de aceea noi spunem c el vedea la Cine s strige; eraîntr-un moment de dezndejde al existenei lui, dar era atent i la lumina pe care o purta înadânc, cci toi suntem lumin, i trebuie s nu uitm acest lucru. i atunci, iubirea luiIisus l-a chemat. Toi oamenii duhovniceti spun: Dac întreaga ta fire e lumin, de bun



seam e izvorât din C el care este Lumina, adic din Hristos. C ând noi privim feelesfinilor, aureolele din jur, trebuie s tim c toate sunt de la E l. Ale luminii divine toatesunt, dar simim aceasta dac noi suntem luminai. E l este cel care ne lumineaz ; i, Doamne, revin la acest gând care m stpânete neîncetat: E l este lumina i cine vrea sse împrteasc din E l i numai din E l; cci E l este I zvorul; noi, toi ceilali, suntem zidire, fpturi, nu izvor; I zvor este numai E l.

Moise, i el lumina, observai, dar lumina îi venea de sus. Apostolii, i ei au strlucit înlumin, dar venea de la Hristos. Acum Hristos îndreapt iubirea i lumina Lui ctre acelsrman orb. Pomenea cineva aceast observaie subtil, pare mai mult o figur de stil, dar cu un tâlc adânc: Dumnezeu numra pân la unu. Altfel spus, pentru Dumnezeu fiecareeste unu, un unic, care are însemntate egal cu oricine din lumea aceasta. Deci pentru fiecare Dumnezeu are o oaz de lumin i iubire a Lui, i mai ales pentru cel care strig. Poate c aici e una din tainele tainelor, dac vrei. Dac tu cazi într-o nesimire, o uitarede sine, adic de obâria ta, atunci cazi, cum va spune psalmistul, i în uitarea de

Dumnezeu. Tu refuzi iubirea lui Dumnezeu, refuzi pomenirea lui Dumnezeu i amintirea Lui. De ce zice psalmistul³ Pân când Doamne, m vei uita?´. C uvântul este înfricotor:s fii uitat de Dumnezeu...

De aceea profeii Vechiului Testament spun: A fi pedepsit de Dumnezeu nu e atât de grav,e mai grav a fi prsit de Dumnezeu. Iisus îl cheam pe el care mrturisea mai mult decâttoi, orbul care-L vedea. Mulimea îi spune s tac, el strig mai tare; i Iisus poruncete:³Aducei-l la Mine!´. i îl aduc la El; îl întreab: ³Ce vrei s-i fac?´. Bineîneles, I isus tia,dar voia s-l pun s vorbeasc, s strige i s se arate lumii c nu vede (cu ochii fizici).³Doamne, s vd!´; i I isus îi spune: ³Vezi!´. C ât de simple i puternice sunt cuvintele lui I

isus! i lumina ziditoare, creatoare, reface lumina ochilor lui, cci ³toate printr-Însul s-au fcut´; i acum rezidete. La Apocalips este un cuvânt ziditor, ca orice cuvânt al Mântuitorului: ³ I at, pe toate E u le fac noi ́ . Ar trebui s reinem acest fapt; s reinem i s simim c întâlnirea cu Hristos e întotdeauna un act de o noutate absolut.

... ³Vezi!´ ± i ce a vzut orbul?C are a fost primul act al vederii lui? Faa lui Hristos. Acesta este un fapt capital. Gândii-v ce a simit el, care auzise cuvântul i dinVechiul Testament, prin care se mrturisea c Mesia va veni, cci el însui mrturisete i deodat strig: ³Fiule al lui David!´. Simte mila Lui i Îl vede pe Mesia, îl vede pe Fiul lui David. I se împlinete ceea ce el dorea, simea, vedea, i deschide ochii pe faa lui Hristos;

i zice E vanghelia c: ³ Mergea dup E l, slvind pe Dumnezeu´. iI

isus îngduie, El carede obicei nu îngduia, ci le spunea tuturor celor vindecai: ³Nu spunei la nimeni, s nu tienimeni!´. Acum nu mai face aceasta, Iisus merge ctre ceasul ultim. I-a venit ceasul. Aceamulime Îl va mrturisi în ziua Floriilor. Cei care vor striga ³Osana, Fiul lui David ́ vor fi poate i printre alii care for strig: ³ Rstignete-L!́ . Dar orbul niciodat nu se va maidezlipi de El; el era de acum unul din cretinii luminai. Merge dup Iisus, cci Iisus îlvindecase de orbire.

S fii vindecat de orbire!... Primeasc dragostea voastr doar câteva cuvinte deîncheiere, privind orbirea. Eu nu a zice de orbirea dumneavoastr, nu a îndrzni; nici nu am



calitatea s judec pe nimeni, s osândesc; a vorbi mai mult de orbirea mea, dac vrea fiecares ia parte la acest gând i cuvânt. Gândii-v, noi suntem zidii din lumin. Hristos este Lumina lumii i E l este C alea unic i unicul adevr; iar noi când zicem adevr s nu nesfiim: noiunea de adevr e C el care întrupeaz adevrul. Noiunea, ideea de adevr, ea num mântuiete, ea m ajut s gândesc multe, dar toate acestea învlmesc sufletul i mlas în orbire, dei am putut sesiza împreun c Mântuitorul a trimis mesajul acesta lui Ioan:³ Mergei i spunei lui I oan: orbii vd, chiopii umbl´. Cuvântul merge, circul, este atât

de puternic, atât de concentrat în el cum nu v închipuii.

Omul nu poate sta locului, omul simte nevoia s umble, s caute lumin, s caute înnoiremereu. Când am luat parte la o întrunire mai zilele trecute, întrebam pe medicul psihiatru dealturi cum explic motivaia acestei ptimiri omeneti? i rspunde: ³Caut noutate´. Deaceea asemenea persoane îi schimb hainele, brbaii în cele femeieti, cele femeieti în cele brbteti, vor ceva nou. Noi nu judecm c omul vrea noutatea, asta nu o poi opri. (Cineva a spus: ³Dac raiul ar fi ceea ce au zic unii: «vom privi, vom cânta», o, ce plictisitor!´). E în firea noastr, pentru c e de la Dumnezeu aceast fire a noastr.

Pi când priveti înapoia ta, la toat fptura, regnul cel mineral, apele, atâtea corpuri, cândvezi bogia florilor, holdelor, a vietilor care umplu vzduhul, atunci nu înelegi deodat ceti într-o micare continu? Dar încotro mergi? i aici s-a produs poticnirea, aici, c omul czând în adorare de el s-a desprit de lumina cea adevrat, s-a desprit de Dumnezeu, I zvor al luminii, i a cutat lumin în el, în lumea aceasta, pe care a idolatrizat -o, aindumnezeit-o, adic, cum spune Apostolul, a început s se închine fpturii în locul Fctorului. Nu e de vin fptura, noi am indumnezeit-o. Râul nu e nici în materie, nici înfptur; în noi e rul; în Lucifer i în noi, care am primit smâna de la el, din cuvântul lui:³Vei fi ca nite dumnezei´.

i atunci omule, eu te vd pe tine preocupat, peregrinezi i rmâi în lumea zidirilor fcându -i... eu zic c nu sunt idoli, dar dac m preocup de ceva mai mult decât îmi este ziditor, totun fel de idol este. Trebuie s am limpede contiina mea cum s aleg între bine i ru, atât cât m zidete pe mine, deopotriv trupete i duhovnicete, fizic i spiritual, i nu numai atât.

Hotrât, noi nu ne aflm în orbire, cci s nu lum decât un simplu exemplu: Poate c uniidin cei de fa ai vzut bunoar cum un regizor la teatru vrea ceva nou: Îl pune în scen peShakespeare, Romeo i Julieta, i ca s fie nu simplu, ci senzaional, s produc senzaie (iar senzaia în ce const totdeauna, ce produce senzaia dac nu ceva nou) îi prezint personajulfr costum, cum a aprut din sânul maicii sale. Nu ne ocheaz, dac avem o mintelimpede,netulburat, faptul c a aprut aa, ci de ce a fcut aa, ce a dorit el? A dorit, vedei,noutatea, senzaia, nu? Deci nu poi stinge în om dorul de desvârire, dorul de înnoire,dorul de vedere, de a merge, a cuta. Omul trebuie s mearg, dar unde mergi, unde ducedrumul tu, unde duce acest drum? i, sigur, poate zice cineva: ³Printe, Dumnezeu e întoat umanitatea´. Nu, d epinde de fiecare din noi unde duce drumul meu i cum s fac euca drumul meu s mearg aa, la int, s vd i, asemeni lui Bartimeu, s deschid ochii.

Îmi st în minte un cuvânt uluitor, care de-a lungul a zeci de ani s-a înrdcinat în inim:C ând Sfântul I gnatie Purttorul de Dumnezeu a fost condamnat la moarte. E ra cretin i



a fost condamnat s fie mâncat de fiare la Roma, iar cretinii vroiau s intervin pe lângîmprat ca s se comute pedeapsa, s fie graiat; iar el le scrie: ³Nu -mi facei rul acesta!´. Pe lâng cuvântul atât de uluitor: ³Lsai-m s ajung grâu în dinii fiarelor´ (ca s devin eu euharistie, împrtanie), spune acest cuvânt, unic: ³ De-abia ajuns la Hristos, atunci voi fi om´. C um s iei din lumea aceasta? Sunt t rei ci duhovniceti decare se poate lega omul din lume ca s ajung la Hristos.

Cea dintâi cale este eliberarea de patimi: desfrâu, beie, fumat, dor de putere, i înlocuirea lor cu lumina virtuilor: a credinei, a ndejdii, a dragostei, a dreptii, abuntii, a smereniei ; Dup ce te purifici de patimi nu mai priveti lumea aceasta cu ochi ptimai. Priveti aceast lume i pe semenii ti cu ochii lui I isus. Toate le priveti în lumin divin; dar nu te opreti aici. i aici vine momentul cheie, momentul tragic allumii, cci ar spune cineva: M eliberez de patimi i apoi privesc lumea contemplând fpturile în lumin divin. Un om învat, un cercettor, în orice domeniu, oricine poate privi lumea cu ochii curai; deci, oriunde te -ai afla în lumea aceasta, poi tri asemenisfinilor, cltorind în lumin; e lumina aceasta a raiunii prin care înelegi rostul lucrurilor.

Mai departe îns, i aici, cum v spuneam, este momentul cheie, cine s -a oprit aici a rmas înaceast lume i e prada tuturor durerilor, tuturor curentelor, fantomelor lumii i rmâne înstricciunea acestei lumi. Or, pasul mai departe, i al sfinilor i al nostru, trebuie s fiedincolo de lumea aceasta, la Ziditorul ei. De aceea se spune, o spun toi sfinii, dup ce astrlucit în tine lumin divin i contempli toate fpturile în diafania lor, deodat dincolode ele, un pas mai departe, te înali la Ziditorul, la faa lui Hristos, i de- abia atunci devii om, cum a spus Sfântul I gnatie, de-abia atunci simi cu adevrat c te-ai împlinit.

Eu simt dou mari dureri pe care vreau s vi le pun la inim: dezrdcinarea din Dumnezeui incapacitatea de a privi întregul existenei. Dezrdcinatul, srmanul, trece în superficial;

i incapacitatea de a privi întregimea existenei: fptura întreag, cu Ziditorul ei.

S ajute bunul Dumnezeu s simim vindecarea în noi prin aceast mrturie a E vangheliei, a mrturiei de astzi a lui Bartimeu, care a vzut i a mers dup Hristos, i a gândului acelui sfânt I gnatie, Purttorul de Dumnezeu: Ajungând la Hristos, atunci devii cu adevrat om; omul deplin, ca C el C are este Dumnezeu adevrat i Omadevrat, Hristos. Amin.



Pr. Ion Cârciuleanu - Predica Rugciune împlinit

În "Predica de pe munte", Mântuitorul, între altele, a spus poporului strâns s -i asculte

cuvântul Lui cel dumnezeiesc: "C erei i vi se va da; cutai i vei afla; batei i vi se vadeschide" (Mat. 7, 7). Ele sunt fapte de struin în revendicarea unor drepturi pe care lesocotim legitime. Temeiul acestui adevr îl explic însui Mântuitorul mulimilor: "C oricine cere ia, cel care caut afl i celui care bate i se va deschide " (Luca 11, 5-10).

Într-adevr, Dumnezeu îi revars harul su peste cei struitori în rugciune. Oconfirmare adevrat avem în textul Sf. Evanghelii a zilei de astzi.

I at-L pe Mântuitorul în ultimul drum spre I erusalim, vorbind cu sfinii Apostoli, pentru atreia oar, despre patimile i moartea Sa. Acest drum trecea printr-un ora cu numele de

I erihon. La marginea acestui ora cerea un orb, cruia Sf. E vanghelist Marcu îi d i numele: Bartimeu, fiul lui Timen. Orbul, auzind venind mulime de lume, întreab: "C eeste, ce s-a întâmplat?" C ineva i-a rspuns: "Trece I isus Nazarineanul". La auzul acestor cuvinte, un fior puternic de ndejde nvlete în sufletul bietului orb. E l auzise de multevindecri miraculoase fcute de Mântuitorul; ba auzise c înviase chiar morii! De aceea,cu inima plin de credin i ndejde în mila Domnului, el începe s strige " I isuse, Fiul lui David, ai mil de mine" (Luca 18, 38). Nevzând, nu putea aprecia distana dintre el iIisus, ca s tie cum s-i modeleze vocea i striga din ce în ce mai tare, ca s fie auzit. C ei



din jur încercau s-l tempereze, "îl certau s tac".Dar orbul nu ine seama de nimic, nuascult de nimeni, ci ascult numai de glasul inimii sale, de glasul cugetului su, care-i spune: strig tare, s fii auzit, cci nu se tie dac scpând acum prilejul, i se va mai arta vreodat. De aceea, el mai nestvilit, mai din adâncul inimii, mai tare striga: "Fiul lui David, ai mil de mine!"

Adic, ai mil Doamne, i nu m lsa în acest întuneric dezndjduit!

Ai mil i d-mi vederea, s te pot vedea pe Tine, Doamne!

Ai mil, Stpâne, i învrednicete-m s pot i eu vedea mreaa oper a minunilor

Tale, ca s pot striga ca psalmistul: "C ât de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toateîntru înelepciune le-ai fcut" (Ps. 103, 2).

Desigur, se cuvine s ne întrebm: Oare Mântuitorul nu auzise de mult glasul orbului? Îiauzise i glasul i-i tia i durerea i dezndejdea, dar i credina; îns lsându -l s mai strige, Mântuitorul voia s atrag atenia acelor cu adevrat orbi, dar cu ochii sufletului, din

jurul Su: mai întâi c E l este Mesia, Fiul lui Dumnezeu i apoi, s le arate credinaacelui orb.

"S-a oprit apoi Mântuitorul i a poruncit s-l aduc la E l, i dup ce s-a apropiat, l-aîntrebat: "C e vrei s-i fac?" i orbul a rspuns: "Doamne, s vd!" (Luca 18, 40-51).

Oare nu tia Mântuitorul ce dorin avea orbul? i atunci, pentru ce îl mai întreba? Pentru acelai motiv: pentru a vdi mai mult credina arztoare i struitoare a orbului i apoi de a face pe orbii i surzii sufleteti din jurul Su s- I priceap dumnezeirea, dei lespusese lmurit altdat: "Vei auzi cu urechile voastre i nu vei înelege; vei privi cuochii votri i nu vei vedea" (Mat. 13, 14; Isaia 6, 9).

Pentru credina i struina lui, dup cum ne spune Sf. Evanghelie, orbul a fost

rspltit: "i I isus i-a zis: Vezi, credina ta te-a mântuit! Numaidecât orbul i-a recptat vederea i a mers dup I isus mrind pe Dumnezeu" (Luca 18, 42-43).

Ce învturi putem trage din aceast minune? O întrebare ne poate tulbura contiina: De ceinfirmitile? De ce unii se nasc cu boli i infirmiti? Ne punem aceste întrebri, dar nu toitim a rspunde la ele. Nu totdeauna se poate rspunde. Dar exist un rspuns. Chiar dac nu

ptrundem noi sensul unui lucru, avem credina c în toate exist o lucrare i o dreptate a luiDumnezeu.

Fr aceast credin am fi dezarmai i dezorientai cu desvârire.

C redina ne d sperana într-un sens i ne înarmeaz cu senintate i rbdare, chiar încele mai grele momente. Gsim, în puterea acestei credine, i unele explicaii, chiar dac seascund multe taine i mai rmân multe întrebri fr rspuns.



Nu tim i nici nu putem ti voia lui Dumnezeu în lucrarea Sa.

Se mai pot cuta i alte explicaii, în unele ajutându -ne chiar de observaia tiinific.

Pcatul, greelile se înscriu în corpul nostru tot aa cum se înscriu i în sufletul nostru i lasurmri. Acestea se transmit prin acele prticele genetice care se motenesc din prini încopii.

Urmaii pltesc pcatele înaintailor. Dar acestea nu explic totul.

Câte alte lucruri nu tim, dar aceasta nu înseamn s ne pierdem credina, ci s ne -o întrim.Ce tim, de pild, despre taina fiinei vii, despre simuri, despre inteligen, despre iubire,despre ur, despre altele? Tainele vin s ne întreasc credina, nu s ne-o scad. Tainele,nerspunsurile ne descoper c Altcineva rspunde de noi. Avem exemplul marilor savani pe care tainele ce nu le pot ptrunde îi apropie de Dumnezeu. Iat ce a scris Einstein: " Stii c exist cu adevrat ceva de neptruns pentru noi, care se manifest ca oînelepciune suprem i ca o frumusee neasemuit, pe care mijloacele noastre modeste le

pot percepe numai în cele mai primitive forme - aceast cunoatere, acest sentiment se aflîn centrul religiozitii. În acest sens aparin categoriei oamenilor profund religioi ".

Dar s ne întoarcem la orbul de pe drumul Ierihonului. Primul lucru pe care îl putemobserva la el este încrederea cu care a cerut ajutorul lui I isus, dar cu deosebire stâruinalui în rugciune.

Struina orbului, repetarea cuvintelor: " I isuse, Fiul lu David, fie-i mil de mine",exprim atitudinea plin de brbie, de curaj, de încredere a omului în faa vieii i aloviturilor ce-i este dat s le îndure. E a ne arat c nu trebuie s dezarmm în faa greutilor i a durerilor.

Ar fi interesant s tim care a fost starea sufleteasc a orbului în rugciunea ctre Iisus. Egreu s ne analizm strile noastre sufleteti, nicidecum ale altora . Totui, ceva putem ti: C starea general a credinciosului, cufundat în rugciune struitoare, este activitate.

Pentru c rugciunea este întâlnirea sufleteasc a credinciosului cu Dumnezeu, estestrigtul unei inimi cucerite de drnicia lui Dumnezeu spre a primi har i binecuvântare. Ori, aceast înlare pe scara rugciunii presupune efort. Starea noastr în rugciune trebuie

s fie o stare de tensiune, de lupt împotriva chemrilor dearte i de mobilizare a puterilor -cu toat smerenia - spre Dumnezeu, de încadrare a voinei proprii în voina lui Dumnezeu.

Starea de încadrare i dorina împlinirii rugciunii sunt completate de încrederea îneficacitatea rugciunii. Orice rugciune smerit i raional implic credina în eficacitateaei.



Credina orbului în eficacitatea rugciunii lui a aprut în cerere, care a fost satisfcut. De laînceput, cererea lui pioas, pe bun dreptate, a fost expresia unei credine interioare care i -adat posibilitatea de a se adresa Domnului Iisus prin rugciune. I mitând rugciunea Mântuitorului, rugciunea cretin cere cu preferin bunuri spirituale. Sufletul, tulburat i amrât, roag pe Mântuitorul s-i vin într-ajutor în durerea sa, s-i potoleasc patimile, s-i spulbere îndoielile i s-i dea trie voinei sale slbite.

Despre încrederea în eficacitatea rugciunii ne povestete Mântuitorul spunând: " Avei credin în Dumnezeu" (Marcu 11, 22-23). " i toate câte le vei cere, rugându-v cucredin, vei primi " (Mat. 21, 22).

Mântuitorul a vrut s inspire ucenicilor Si o credin vie i concret în eficacitatearugciunii (Matei 7, 7-12). Practic, Iisus i-a manifestat încrederea în eficacitatea rugciunii,când a fost ispitit de diavol în pustie precum i în preajma patimilor, când " fiind în zbucium,cu mai mare struin se ruga" (Luca 22, 44).

Struina este indisolubil legat i de rugciune. E

a este prezent i eficace în rugciuneavduvei din parabola judectorului nedrept (Luca 18, 1-8), în rugciunea femeii cananeence (Mat. 15, 21-28), precum i în rugciunea orbului Bartimeu. Rugciunileacestora s-au împlinit fiindc Dumnezeu îi pleac urechea la rugciunea struitoare,dac în coninutul ei nu cuprinde nimic vtmtor, ci numai cele folositoare sufletului i trupului.

Minunea cu orbul Bartimeu se poate petrece în viaa fiecruia din noi, fiindc o anumitorbire putem avea fiecare. Se cere s imitm pilda lui Bartimeu, adic s ne rugm struitor.

Alt izbvire nu avem decât alergând la Hristos i E l s se apropie de noi i s întrebe: C eceri? S-i rspundem, cu grab, i noi:

Vrem s vedem, Doamne,

vrem s vedem bine-adevrul,

vrem s vedem crucea Ta.

Vrem s vedem limpede datoriile noastre.

Ajut-ne! Deschide-ne ochii! Ne-au orbit i ne-au uluit ispitele false ale lumii! Am alergat ctre ele, i ca fluturii ce zboar noaptea ademenii de flacr, ne -am ars aripile sufletului nostru i azi suntem atât de nevolnici. Ne-am adpat din înelepciunea îneltoare aveacului i am alunecat în desftrile lui întinate i ne-am uitat de dragostea Ta.

Ajut-ne! i f, Doamne, s ptrund în sufletele noastre, cuvântul Tu! i o dat cu el, Puterea, Viaa, Lumina dup care ele sunt însetate! În felul acesta, vom simi puteri noi,se va nate "Fptura nou" a cretinului liber de pcat, iar o mân blând ne va ridica



din lumea rtciilor i deertciunilor de tot felul i ne va spune, cum i -a spus lui Bartimeu: "C redina ta te-a mântuit". Amin.

(Textul este preluat din volumul Predici al pr. Ion Cârciuleanu. )

Printele Iosif Trifa - Vindecarea orbului din Ierihon

ÄC e voieti s-i fac? «Doamne, s vd!³

Un biet ceretor orb cerea mil la marginea unui drum din Ierihon. Glasul lui tânguitor rsuna pân departe, cerând mila trectorilor. Srmanul! De ani de zile cerea i putrezealâng un zid din oraul Ierihon.

Dar, deodat, un zgomot mare se face. Mulime de oameni d nval din toate prile. Bietulorb întreab i el ce s-a întâmplat, ce înseamn aceast micare? ÄVine Iisus Hristos ± îirspunde cineva din mulime Vine Omul despre ca re se vorbesc atâtea lucruri minunate³. În sufletul celui orb deodat se aprinde o lumin mare. Toat fiina lui se cutremur dendejdea tmduirii. Auzise i el despre I isus, Doctorul i tmduitorul bolnavilor; i acest I isus trecea acum prin acest loc. Gloata cu I isus se apropie. Ndejdea orbului deodatcapt grai i strig: Ä I isuse, Fiul lui David, miluiete-m!³« Lumea îl ceart s tac, dar el strig tot mai struitor: Ä I isuse, Fiul lui David, miluiete-m!³ « Domnul aude glasul bietului orb. E l totdeauna aude glasul celor care sufer. Seapropie cu iubire de el i îl întreab: ÄC e voieti s-i fac?³ ÄDoamne, s vd!³, rspundeorbul. S vd iar lumina soarelui, s vd lumea, s-mi vd rudeniile, s Te vd pe Tine i s pot umbla în crrile Tale³«

I isus i-a zis: ÄFie ie dup credina ta!³; i orbul îndat s-a tmduit.

O, ce îneles adânc este în aceast Evanghelie! În chipul orbului, aa stm i noi orbii de patimi i frdelegi. ÄOchi avem, dar nu vedem; urechi avem, dar nu auzim³. Ne tânguim de necazuri, de lipsuri, de greuti, dar n-avem ochi s vedem pricinanecazurilor i nu avem urechi s-auzim chemarea Domnului de a ne întoarce din calea frdelegilor. Domnul vede suferinele noastre, Se apropie cu iubire de noi i ne întreab i pe noi: ÄC evoii s v fac?³. Noi îns n-auzim întrebarea Domnului i nu rspundem nimic la



aceast întrebare. De la Domnul noi nu cerem nimic; noi cerem de la lume uurarea vieii i a necazurilor noastre.

Mie, de câte ori citesc Evanghelia de mai sus, îmi vine s plâng. M gândesc c orbul de laIerihon a trit dou viei: una în orbie i alta în lumin. M gândesc c i eu am trit o viade orbie sufleteasc, o via pierdut. Oh! C e mult a lucrat Domnul pân s m aduc lalumina vieii! M gândesc la zbuciumrile vieii mele, când m plângeam Domnului de

asprimea vieii i Domnul m întreba: ÄC e voieti s-i fac?« C u ce s te ajut?³ « E uîns, nesocotitul, ceream mereu lucruri lumeti. Abia pe urm sufletul meu a strigat: ÄDoamne, s vd!³. Abia pe urm mi-am dat seama c vorba cea mai dulce i fericirea ceamai mare de pe lume sunt cuvintele: ÄOrb am fost, i acum vd!³. Oh! C um Äa orbit dumnezeul veacului acestuia (diavolul) mintea oamenilor ca s nu vad strlucind E vanghelia lui Hristos!³ ( II C or. 4, 4).

Patimile i pcatele cele grele fac între oameni o cumplit orbie sufleteasc. Mâniosul,desfrânatul, beivul, lacomul etc. sunt tot atâia orbi care i-au pierdut ochii i vederea ceasufleteasc.

S lum aminte! Orbia sufleteasc este cea mai cumplit boal i nici un alt doctor nu poate tmdui aceast boal decât Doctorul care l-a tmduit peorbul din E vanghelie: I isus Hristos. Orbul din Evanghelie s-a tmduit prin credinalui cea tare, prin încrederea lui în puterea lui Iisus i prin dorina lui cea vie care suspina,zicând: ÄDoamne, s vd!³. Aa i noi s cdem înaintea lui Hristos cu credin, adiccu încredere în Jertfa Lui cea Sfânt i mântuitoare, i cu dorin vie de a ne tmdui. Ocredin ce te las tot orb i tot în pcate este o credin fr Hristos i fr putere.

Despre Apostolul Pavel ne spune Scriptura c, în drumul spre Damasc (când era Saul i

mergea s-L prigoneasc pe Hristos), i-a ieit în cale o lumin care l-a orbit o clip i apoi i-adat alt vedere i alte purtri. Din Saul l-a fcut Pavel i din prigonitor, apostol. ÄA fostaceasta o orbie dup care a vzut i i -a fcut i pe alii s vad³ ± zice Sfântul Ioan Gur deAur. Aa trebuie, iubite cititorule, s iei i tu din orbia i robia patimilor i pcatelor. Ä E usunt Lumina lumii ± zicea I isus. Tot cela ce vine dup Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieii³ (Ioan 8, 12). C redina i lumina lui Hristos trebuie s-i dea i ieali ochi i alt vedere, alte picioare i alt umblare, alt gur i alte vorbe, alt inim i alte simiri. O credin ce nu te scoate i pe tine din orbia i robia patimilor, o credin ce nute întoarce i pe tine din drumul Damascului pcatelor este o credin fr Iisus i fr nici o putere de mântuire sufleteasc.

Credina cea vie face i azi minuni ± O pild din China

În anii trecui a fost revoluie în China (chinezii sunt pgâni); i, în ac east revoluie,generalul Ciang-Cio-Lin a prins i o ceat de cretini care urmau s fie împucai. Între cei prini era i o fat foarte frumoas. Când a vzut-o generalul pgân, i-a zis: ± ie, fat, îi druiesc viaa. ± O, puternice generale, i-a rspuns fata, tu n-ai putere s druieti via nimnui . Aceast putere o are numai Domnul i Mântuitorul nostru I isus Hristos. Numai E l poate da



«viaa» cea adevrat. Dar dac totui vrei s crui pe unul din noi, iat, este aici în ceatanoastr un vestitor al Evangheliei; cru-l pe el i omoar-m pe mine Eu sunt gata s mor în locul lui; poruncete soldailor s m împute!i fata pi înainte, s moarAceast ieire sufleteasc, plin de atâta jertf de sine, l -a micat adânc pe generalul pgân.I-a iertat pe toi cei prini i, dup o frmântare sufleteasc de dou zile, el însui era un Saulschimbat în Pavel. Din pgân s-a fcut cretin, din prigonitor, apostol i vestitor al

Evangheliei. Azi, generalul Ciang este cel mai înflcrat vestitor a l cretinismului în China.Regimente întregi dintre soldaii si le-a trecut la cretinism. Numai în armat generalul aîmprit în anul acela peste o sut de mii de Noi Testamente. El vrea s aduc la Evanghelialui Hristos toat China; i China e o împrie cu patru sute de milioane de suflete, cam câttoat Europa. Ce câtig ar fi acest lucru pentru Evanghelia lui Hristos! i, când ne gândim cacest câtig l-a deschis o fat cu darul i puterea sufleteasc ce a primit -o de sus, de laDomnul O femeie i-a pus în slujba Domnului tot talantul ce l -a primit de Sus: frumuseeai darurile sufleteti. i, iat, prin ea, se întorc milioane de suflete la Domnul (sunt azi atâteafemei care îi pun în slujba diavolului frumuseea ce o au de la Dumnezeu).

Tot cretinul adevrat trebuie s pescuiasc suflete pentru Domnul prin puterea lui sufleteasc, prin darul i talantul ce i le-a dat Domnul, printr-o via pus i trit înslujba Lui.

Printele Iosif Trifa,Tâlcuirea E vangheliilor duminicilor de peste an



Printele Visarion Iugulescu - Predic la Duminica a 31-a dup Rusalii, a vindecrii

orbului din Ierihon

I isuse, Fiul lui David, fie-i mil de mine! (Luca XVIII, 38)

Frai cretini,

Domnul nostru Iisus Hristos cltorea în vremea aceea pentru cea din urm oar spreIerusalim. i ca s ajung acolo trebuia s treac prin oraul Ierihon. Se ducea la Ierusalim cas ptimeasc de bun voie pentru mântuirea noastr.

La intrarea în ora edea lâng cale un orb cu mâna întins cerând milostenie trectorilor.Auzind i el zgomotul unei mari mulimi de oameni, întreb: Ce este aceasta? i i serspunse: Trece Iisus din Nazaret. Auzind el aceasta începu s strige: ³ I isuse, Fiul lui David,miluiete-m!´. Iar cei ce mergeau înainte îl certau, zicându -i s tac. Dar el mai tare strig:³Fiul lui David, miluiete-m!´

Domnul Hristos s-a oprit i a poruncit s-l aduc la Sine. Apoi l-a întrebat: ³C e voieti s-i fac?´ ³ Doamne, f ca s vd iari ́, rspunse orbul. i Iisus a zis: ³Vezi! C redina ta te-amântuit!´ i îndat orbul s-a vindecat. Vzând el pe Iisus, Doctorul cel mare, pe BunulPstor i Milostivul fctor de bine cu mult recunotin a pornit s-L urmeze în tot locul,

slvind pe Dumnezeu.

Acest om era vrednic de comptimit, lipsit de vedere, srac, strin i singur, fr luminaochilor care este lucrul cel mai necesar. El nu s-a nscut orb, a putut vedea i s-a bucurat delumina ochilor si, a putut s-i vad prinii, rudele, florile, psrile i toate frumuseile pmântului. De aceea pentru el era mai greu ca pen tru cel orb din natere. Sfânta Evanghelienu ne spune la ce etate a rmas orb, dar înelegem din cuvântul lui, când zice: ³Doamne, fs vd iari!´



Acest orb este icoana neamului omenesc celui lipsit de strlucirea luminii divine i afundat în întunericul osândirii lui, dar luminat prin venirea Rscumprtorului. Acest orb este icoana fiecrui pctos dintre noi care orbit de pcatele sale nu vede nici urciunea rului, nici frumuseea binelui, a omului despuiat de toate bogiileduhovniceti care triete în cea mai aspr srcie, lipsit de prietenia lui Dumnezeu, a

omului care cerete plcerile i bunurile atât de îneltoare ale lumii.

I ar când le gsete nu se bucur niciodat deplin. E l ade ticlos pe marginea drumului pierzrii i a morii celei venice. Bolile trupeti, pe care le vindec Domnul în faamulimilor, erau simbolul bolilor noastre morale de care numai E l ne poate mântui. Acestorb, ai crui ochi erau închii s nu vad lumina soarelui, este icoana celor orbi duhovnicete care sunt mai vrednici de plâns decât acesta, a omului pctos împtimit, cu fel de fel de vicii rele, care este un orb la ochii sufletului, cci îi sunt ochii închii s nuvad lumina ce izvorte din învtura lui I isus Hristos.

C el orbit cu sufletul nu poate vedea c binele ne vine de la Dumnezeu i nici nu poatedeosebi binele de ru, adevrul de minciun.C ei orbii sufletete sunt atât de întunec ai c zic binelui c este ru, i rului c este bine, dulcelui îi zic amar i amarului îi zic dulce,albului îi zic negru, i negrului îi zic alb. Pentru ei întunericul este lumina, i luminaîntuneric. Aa a proorocit Duhul Sfânt prin proorocul Isaia despre oamenii cei vtmai laochii sufleteti. i ce este mai trist, c acetia nici nu vor s caute pe Doctorul cel Mare, peMântuitorul Iisus Hristos. Nici nu vor s strige ca orbul din Evanghelia de astzi. ³ I isuse,Fiul lui Dumnezeu, miluiete-m!´, I isuse, Fiul lui Dumnezeu, vindec ochii sufletului meu, c am greit ie!

Aceti oameni s-au deprins, s-au obinuit s petreac într-o noapte plin de întuneric i foarte primejdioas. Pcatele i patimile cele strictoare au distrus viaa cea duhovniceasc acretinilor, cci au ajuns ca nite sperietori de psri într -un câmp de semnturi. Cu toii amvzut în câte un loc, câte o momâie pus într-o prjin, într-un câmp sau livad, ca s sesperie psrile i s nu fac stricciuni. Ciorile i celelalte psri strictoare au spaima untimp, apoi bag de seam c acele momâi nu au via i putere, sunt urâte la înfiare, dar nuse mai tem i încep fr fric s o murdreasc, îi bat joc cum vor ele i stric tot ce este mai bun.

Aa i cretinii notri poart nume de sfini biruitori, dar ei sunt biruii i batjocorii de patimile cele rele, de pcatele cele mai grele, sunt cretini numai de form, fr via, fr putere, fr Duhul lui Dumnezeu. Toate duhurile cele necurate, psrile cele strictoareîi bat joc de cretinii de astzi, pentru c din viaa lor lipsete sfinenia Duhului Sfânt.Triesc departe de Biseric, nu vin s se hrneasc i s se adape la sfineniile care se aflaici în C asa Domnului.

Nu se spovedesc i nu se împrtesc cu anii, nu fac rugciuni, nu iau sfinenii de labiseric, nu lucreaz nimic pentru suflet, totul pentru trup. I ar cele ce mai fac, pe toate le



fac de form. C retinii fr via spiritual nu sunt buni de nimic, triesc o stare vrednicde plâns. Muli dintre aceti cretini de form au ajuns victimele duhurilor necurate, cci aceste duhuri au putere asupra lor prin vrjile i farmecele care clocotesc în lume.

Toate aceste rele vin asupra cretinilor care s-au deprtat încetul cu încetul de Sfânta Biseric, de sfineniile ei. Pe de o parte au fugit de Sfânta Liturghie, de post i rugciune,n-au mai fcut sfetanie în casele lor, nu s-au spovedit i împrtit, iar pe de alt parte s-

au împotmolit în mari i grele pcate.

Muli cretini alearg la vrjitoare, la descânttoare, la spiritism, au devenit hulitori ailucrurilor sfinte i iau în deert numele lui Dumnezeu sau neag existena lui Dumnezeu, nucred c exist diavol i batjocoresc pe unii preoi, slujitori ai Domnului, iar dup mulimeaatâtor hule i pcate se deprteaz Duhul Sfânt de la aceti oameni i li se întunec cu totulochii sufletului, nemaizrind nici o raz de lumin.

Ascultai ce i s-a întâmplat unui preot care a fost luat în râs de un grup de necredincioi,

zicându-i: ³N-ai auzit, taic printe, o noutate, c noaptea trecut a murit dracul?_ Preotul,uitându-se comptimitor la ei, le rspunse: ³Nu tiam eu de ce suntei voi atât de triti,srmanii de voi, a murit tatl vostru i ai rmas orfani!´ Iat un rspuns bun la niteîngâmfai, nite orbi sufletete, nite robi i fii ai celui ru, aa cum zice Domnul Hristos, ccei ce fac poftele satanei sunt fiii lui. Grozav este orbirea sufleteasc, frai cretini, c înmulte feluri se lupt diavolul cu cel orb i-l poart pe unde vrea.

Iat un alt necredincios care întreab pe un btrân preot: ³Printe, dumneata eti om luminati slujitor al lui Dumnezeu, dac exist Dumnezeu poi s-mi ari i mie unde se afla?_ Preotul, privindu-l cu comptimire, îi zise: ³Tinere, eti prea orbit la suflet ca s -L poi vedea pe Dumnezeu! Dumnezeu este pretutindeni i puternic în toate cile Sale, i n -ai putearezista, viu fiind, s-L vezi în toat mreia Sa! Dar du-te acas, tinere, c ai s-l vezi pediavol. Eu m voi ruga lui Dumnezeu s-i descopere pe acest uciga´. i preotul nostru s-arugat mult pentru el ca s nu se piard sufletul lui în necredin. i iat c acest tânr s-aîndrcit, duhul cel ru a intrat în el i a început s-l chinuiasc i s-l trânteasc în aa fel cfcea spume la gur i rcnea c o fiar slbatec . Atunci de fric i de durere alerga la preots-l roage s fac rugciuni la Dumnezeu pentru iertarea lui. Preotul a fcut rugciuni dar tânrul nu a fost izbvit aa curând, el a trebuit s umble din biseric în biseric, dinmnstire în mnstire s mrturiseasc pcatul necredinei cu lacrimi în ochi la preoi i latoat lumea pe care o întâlnea. i dup ce i -a fcut un lung canon, ca s plteasc aceastahul, abia s-a milostivit Dumnezeu i l-a izbvit de ucigaul diavol care îl luase în stpânire.De acum tânrul nu mai îndrznea nici s pomeneasc numele lui Dumnezeu fr semnulSfintei Cruci. C u lacrimi în ochi i cu mult credin se ruga, vorbea i mrturisea pentruc i se deschiseser ochii sufletului i a vzut minunea lui Dumnezeu care s-a fcut cu el.

Aa se întâmpl i cu lumea noastr cretin care s-a lepdat de credin i de darurile luiDumnezeu; cci nu se ls de frdelegi i pcate pân când nu -i scutur Dumnezeu prin felde fel de necazuri i greuti; pân nu slobozete Dumnezeu în casele lor pe diavolul s râdde ei în tot felul, s-i bat joc de osteneal i de viaa lor.

Diavolul este slobozit de altfel de Dumnezeu ca s-i fac i el lucrarea pe întreg pmântul,



fiindc a venit vremea lui. Sfânta Carte zice c Dumnezeu l-a dezlegat ca s înele i samgeasc pe toi locuitorii pmântului. Aa c cine nu se trezete nici acum din acestesuferine i necazuri, cine nu se dezlipete de pofte le dearte, de toate desftrile i patimilei rmâne tot aa de ruginit i împtimit, nu va avea parte de fericirea dumnezeiasc, de raiuldesftrii. Va pierde prilejul chemrii dumnezeieti, i va fi vai i amar dac nu se trezeteacum, cci diavolul lucreaz mereu rutile lui pe pmânt.

Sunt suflete care triesc într-o stare vrednic de plâns, fr fric de Dumnezeu, se despart itriesc în pcate mari, tineri i btrâni, îi ls soiile lor cu care sunt cununai i triesc în pcatul desfrânrii. Acetia n-au mil, nu mai au ruine, nici de copii, nici de Biseric, nicide Dumnezeu. Nu mai vorbim de acest pcat grozav al crimelor, avorturilor, care s -a întins peste tot pmântul. Într-un ora din America au fost cercetate 45 de vile în care abia s-augsit 16 copii, dar peste tot erau câini i pisici, care se desftau din mâncrurile stpânilor,iar bieii copilai au fost aruncai la gunoi.Iat lumea orbit de satana, iat orbire vrednic de plâns. În Germania sunt igri pe carescrie: nimic fr de mine! Adic omule, nimic s nu faci fr s m ai pe mine în gura ta.

I

at cum satana a înlocuit cuvintele Mântuitorului din Biblie care zice: ³ Fr de Mine nu putei face nimic!́ Astfel diavolul îndeamn pe om s-i pun luleaua în gura s guste i strag mereu c i când n-ar putea s triasc fr ea. Pe Domnul nu-L ascult omul, nu-Lcrede i nu vrea s-L urmeze, ascult îns glasul ispitei, al poftei celei scârboase care i-o dasatana, cci îi auzim pe muli fumtori zicând: eu sunt mort fr igar , m lipsesc mai binede mâncare, dar de igar nu, igara îmi ine de foame, de sete, de urât, i -mi este mai bun caorice prieten. Aa este de robit lumea de aceast poft blestemat.

Acum s-au luat i femeile de fumat, majoritatea tinere se pretind civilizate, învate, nu mai pot tri fr igara nici ele. Iar unele au ajuns s dispreuiasc pe brbaii care nu fumeaz,

zicând c sunt ca nite muieri proaste. Srmanele de ele, ce orbire grozav. Acetia toi carefumeaz tutun nu se vor mai vedea de fum. Aceast lume orbit este lumea focului venic,lumea cu focul în gura prevestete, proorocete ceva ru, cci cer focul cu gura lor.

Grozav este orbirea sufleteasc. Orbire la suflet au i beivii i aceasta patim este cea maigrozav, cea mai periculoas. Beivul vorbete singur, când râde, când plânge. Beivularunc, sparge, bate, rcnete ca fiarele slbatice, chinuiete soia i copiii, roade paharele cudinii. Oamenii beivi nu se mai pot numi oameni, cci satana este incarnat în ei, numaicoada i coarnele le lipsesc. În casa unde este un beiv, acolo este iadul, acolo este întunerici mult jale. Iar biata soie dac nu cunoate pe Dumnezeu cere mil de la oameni, dar

aceasta mil este trectoare i fr folos sufletesc.

Aceste suflete zdrobite de durere pân când nu vor veni la Iisus Hristos, pân când nu -L vor întâlni pe El în Biserica Lui, pân când nu vor striga cu toat puterea credin ei lor: ³ I isuseFiul lui Dumnezeu miluiete-m!´, ca orbul din Evanghelia de astzi, nu vor fi auzite deDumnezeu.

Dar ce observm la cea mai mare parte a lumii? În loc s cear luminarea ochilor sufleteti s vad pe Mântuitorul, s îneleag credina, s vad mulimea grealelor i a pcatelor în care triesc, s vad cât s-au deprtat de învtura Domnului i c sunt în



ghearele patimilor i a pierzrii sufleteti; ei nu cer ca orbul din E vanghelia de astzi; Doamne vreau s Te vd, vreau s Te vd pe Tine, vreau s Te cunosc pe Tine Doamne,vreau s cunosc calea Ta, s cunosc voia Ta; cei mai muli rmân tot în drum i cu mânaîntins ceresc mereu altceva; ceresc fericirea i norocul pmântesc, ceresc bani i averetrectoare, ceresc mrire pmânteasc, onoare de la oameni, i fel de fel de dorine pmânteti, trectoare, pe care într-o zi le las i pleac în venicie cu mâinile goale, frranguri.

Aa alearg omul dup aceste lucruri trectoare , cum alearg bietul câine al unui vântor dup iepure; când e gata s-l apuce, intervine vântorul i-i zice: stai pe loc c iepureleeste al meu, al tu a fost numai alergatul. Abia atunci a vzut bietul câine c s-a înelat. Aa este i cu omul, alearg toat viaa s prind ceva, e chiar o vorb în lume; am prinsdoi iepuri dintr-odat, dar pe patul morii intervine vântorul, adic moartea i diavolul i strig: stai pe loc c sufletul este al nostru, al tu a fost doar alergatul. Atunci vede bietul om cât s-a înelat dar este prea târziu.

V voi spune o întâmplare adevrat: o familie cumprase cu banii soiei o main mic,dar în loc s-i vad de soie i copii, soul umbla cu maina cu diferite femei îndesfrânare, i într-o zi a fost gsit mort cu o tânr în main, muriser asfixiai. C umult durere a venit soia lui adevrat s-l scoat de acolo. Dar mai îndurerai au venit prinii acelei tinere s-o ia de lâng acel desfrânat, cu soie i copii, ce ruine au suferit laînmormântare.

De aceea zice Fericitul Augustin: ³ Voi plângei un trup fr suflet, fr Dumnezeu, voi plângei un corp din care a ieit viaa, dar nu v plângei pe voi când ai pierdut pe Dumnezeu svârind pcatul ́ , grea orbire.

Sfânta Evanghelie de astzi ne mai spune c unii dintre cei ce mergeau în aceast gloat delume, Îl certau pe orb i-i ziceau s tac, dar el cu mult mai mult striga: ³ I isuse Fiul lui Dumnezeu miluiete-m, fie-i mil de mine!́ .Din aceste cuvinte s lum i noi pild destruin în rugciune, i cu credin s strigm ctre Domnul Hristos, s cerem s nelumineze ochii sufletului nostru, s cunoatem cât mai bine calea Lui cea dreapt, caleacare duce la ceruri, la lumin, la mântuire. S n-ascultm de cei ce ne ceart, de lumeanecredincioas, de lumea cea orbit de duhul cel ru, care caut pe toate cile s ne facs tcem, care ne zic s nu ne mai rugm, s nu mai cântm, s nu mai citim, s nu mai venim la biseric. Pe aceast lume n-o iubete Dumnezeu.

Lumea de astzi care st în pcate, nu poate s îneleag c spre slava lui Dumnezeu sunclopotele bisericilor, în numele lui I isus Hristos poporul umple bisericile. Aceia care mor credincioi sunt îngropai la umbra crucii lui Iisus. Fericii vor fi numai aceia crora li sevor deschide ochii sufletului i vor scpa de întunericul pcatelor, numai aceia care vor înelege c I isus îi cheam pe toi s vin la E l, s ias din starea lor pctoas, ca s-i vindece la ochii sufletului, s se mântuiasc.

S struim mereu în rugciune, s îndemnm pe cei ce sunt în jurul nostru s vin la



Dumnezeu. Ajunge atâta necredin, atâta nepsare de mântuire a sufletului, s le zicem:venii la picioarele Mântuitorului, venii la Doctorul C el Mare, venii la aceast mare i sfinit tain, care este Biserica lupttoare de pe pmânt, venii cu toat încrederea, cutoat povara cea grea a sufletului i a trupului. C ci E l a zis: ³ Luai jugul Meu c estebun i sarcina Mea este uoar!´C ei ce au încercat i s-au supus, s-au convins de acestecuvinte ale Domnului c sunt adevrate. i v pot spune cu trie c nu exist o alt fericire mai mare, decât s trieti în sfânta învtur a lui Dumnezeu. S crezi i s

propovduieti c I isus a fost i este Dumnezeu adevrat. Vindecarea orbului ca i celelalte minuni sunt o dovad c a fost Dumnezeu adevrat, fiindccine Altul putea s deschid ochii unui orb, numai cu cuvântul, dându -i vederea pe loc, decâtDumnezeu Cel Atotputernic, care a zis întâi s se fac lumin, i s-a fcut îndat lumina.Domnul Hristos a zis orbului: ³Vezi!´ i îndat i-a deschis ochii si i a vzut lumina. Mare este puterea Ta Dumnezeule! Sfânta Evanghelie de astzi ne arat o mic partedin puterea dumnezeirei Sale.

Orbul vzându-se vindecat, spune Sfânta Evanghelie, a început s slveasc pe Dumnezeu.

I at recunotina unui om care s-a fcut sntos. E l a început s mearg dup I isus, i tot poporul care vzuse minunea ddea slav lui Dumnezeu. E l a socotit c nu poate rsplti cu nimic Doctorului C el Mare, decât s mrturiseasc minunea lui Dumnezeu. Parc-l vedem i noi spunând la lume anii de suferin, anii lui de întuneric, cu lacrimi în ochi, i ziua cea mare a bucuriei lui când a vzut iari lumina zilei i pe Domnul Hristos Fiul lui Dumnezeu, Fiul lui David care l-a vindecat.

Aa i noi iubii cretini s fim recunosctori Prea Milostivului Dumnezeu, pentru atâteabinefaceri pe care ni le-a fcut nou, i s venim aici acas la E l, la sfânta biseric, s- I mulumim pentru toate. S nu ateptm s vin E l acas la noi, cci avem o mare datoriede a- I mulumi i de a-L slvi în tot timpul.

Toate aceste minuni ale Mântuitorului au rsunat de -a lungul veacurilor i au rmas îninimile credincioilor adevrai. i în toate veacurile cretinii cei adevrai, au preferat ssufere chinuri groaznice i moarte amar, decât s se lepede de Dumnezeu i de sfânta Luiînvtur.

Ei nu s-au împcat niciodat cu pcatul, cu patimile. Mahomedanii înainte vreme erau foartefanatici în religia lor, o religie care este departe de mântuirea sufletului, acetia au i ei un

ora al lor numit Mecca, oraul lor sfânt, cum avem noi Ierusalimul, unii din vizitatoriicredincioi ai religiei lor dup ce vizitau acele locuri sfi nte pentru ei, îi scoteau ochii, ca snu mai vad altceva pmântesc i s-i mai spurce ochii, dup ce au vzut acel loc sfânt deunde zic ei c s-a înlat Mahomed profetul lor.

Domnul Hristos nu ne cerem s ne scoatem ochii, s ne mutilm trupul dup ce vedemlocurile sfinte, dar s artm i noi c-L iubim prin faptele noastre, prin pzirea poruncilor; prin înfrânarea ochilor, a urechilor i a gurii; s nu mai griasc gura vorbe fr de folos,minciuni, hule, înjurturi i drcuieli, s ne înfrânm toate mdularele de a mai face cu ele



pcate ca s suprm pe Dumnezeu. Acestea ni se cer de sfânta i dreapta credin a lui IisusHristos, Ortodoxia.

Dac vom asculta glasul E vangheliei lui Hristos, o lumin cereasc ne va lumina sufletul i va slta de bucurie c i orbul din E vanghelia de astzi, când i-a zis cu sfântul SauC uvânt: ³vezi!´, i vom vedea i noi lumina mântuirii i a fericirii venice.

Rugciune

Doamne I isuse Hristoase, Fiul lui David, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne i pe noi, cei cene-am adunat aici în sfântul Tu loca, i cu puterea Ta dumnezeiasc, deschide -ne ochii cei sufleteti, ca s vedem cu toii lumina slavei Tale.Apr de orbirea cea sufleteasc pecei ce Te-au cunoscut Doamne.

D-ne Harul Tu de a ne mrturisi cu umilin pcatele noastre, i vindec -ne toate rnile Doamne.

F-ne Doamne ca s ne învrednicim a Te vedea i a Te avea întotdeauna cu noi i aici pe pmânt i întru Împria Ta cea cereasc în vecii vecilor. Amin.

vindecarea orbului din ierihon – predici cu învăţăminte preţioase

Documents