8/17/2019 Viata Religioasă a Grecilor Antici

1/4

Viata religioasă a grecilor antici 

Grecii antici, la fel ca toate popoarele antichităţii, erau pătrunşi de sentimentul sacralului(thambos) exprimat prin acea teamă, acea spaimă respectuoasă pe care o trezeşte apropierea oricăreiforţe, a oricărei fiinţe supranaturale desluşite în natură sau în lumea oamenilor.

ormarea concepţiei religioase a grecilor a fost determinată de două influenţe culturale. !rima"ine dinspre zona mediteraneană fiind dominată de zei ai fertilităţii şi zeiţe#mamă (apropiate de

 păm$nt şi de lumea de dincolo) şi zeul muritor al primă"erii% de asemenea, un rol important l#au a"utculturile populare care prin tradiţii folclorice creau şi recreau chipurile zeilor lor, făc$ndu#i mai umani.& doua pro"ine din zona indo#europeană în urma migraţiilor din anii '. *.* î.+r. ce au

adus în Grecia propria lor religie, care seadresa zeităţilor uraniene şi pastorale.  G$ndirea religioasăîn Grecia arhaică şi clasică a cunoscutdouă forme de exprimare religia-oficială a polisurilor (ora e#stateș  ce seaflau în Grecia &ntică) şi cea -populară  1. religia oficială # în care mitologia

îi prezenta pe zeii /limpului după modelul indi"idului şi al societăţii greceşti. 0egendele şi miturileantichităţii greceşti prezintă Panteonul zeilor din /limp format din *' mari zei şi zeiţe organizaţi dupămodelul unei familii, fiecare zeitate cu anumite atributeZeus, Poseidon, Hefaistos, Hermes, Ares, Apollon, Hera, Athena, Artemis, Hestia, Afrodita şi Demeter.  1n fiecare polis era "enerată una dintre aceste zeităţi prin aducerea unor sacrificii, organizarea

 procesiunilor, ce de"in cu timpul ade"ărate serbări fastuoase. 2ultul acesteia a fost obligatoriu pentrutoţi cetăţenii oraşului. 3eii de"in protectorii cetăţii şi garanţii 4ustiţiei. Solon aduce legea sub protecţialui Zeus Olimpianul, care de"ine, în secolul al 5V#lea î.+r., chezaşul "ieţii morale şi ocrotitorul prinexcelenţă al dreptăţii. Pisistrate introduce la Atena (secolul al V5#lea î.+r.), ca simbol al oraşului, pezeiţa Athena graţie unui subterfugiu (o t$nără fată deghizată).  Viaţă oamenilor se derula în ritmul sărbătorilor religioase ale familiei, ale tribului şi ale cetăţii şide îndeplinirea minuţioasă a riturilor moştenite din străbuni (ta patria). /rice acti"itate politică (deexemplu, şedinţele &dunării !oporului) începea cu o rugă şi adesea cu un sacrificiu. 6ărbătorile au uncaracter, în acelaşi timp, ci"ic şi religios. 2instirea zeilor este şi un act de patriotism. 7erespectareariturilor atrage m$nia zeilor, fiind şi un act antisocial.

2. religia populară # se adresează zeităţilor locale, redă "echi fetişuri, încarnări ale forţelornaturale, corpuri cereşti (soare, lună) şi concepte abstracte (de exemplu, cearta şi speranţa). 8azată pecredinţe foarte "echi, adeseori cu un caracter mistic, cu influenţe orientale, a cunoscut diferite forme deorganizare, cu ceremonii şi ritualuri secrete ce răm$n în mod intenţionat secrete. 7umite de cătregreci mistere (de la "erbul care înseamnă -a ţine gura închisă) erau destinate doar iniţiaţilor care

"orbeau limba greacă şi îndeplineau anumite condiţii.eligia grecilor antici este o religie care n!a a"ut niciodată o formă dogmatică# o carte sacrăsau o $predică%. 2ei necredincioşi nu erau cei care erau liberi cugetători sau atei (izolaţi la început,dar care au a4uns mai numeroşi în a doua 4umătate a secolului al V#lea î.+r., în epoca sofiştilor) ci ceicare nu arătau respect faţă de credinţe şi ritualuri. !rofanarea misterelor de la &leusis sau a statuilorzeului Hermes (de care a fost acuzat &lcibiade# fost un general i politician atenianș ) constituiaumoti"e pentru o condamnare la moarte.

5ntroducerea unor noi culte în cetate care nu erau acceptate oficial, aduceau pedepsele cu moartea(6ocrate este condamnat după ce este acuzat în 9:: î.+r. -că nu crede în zeii pe care#i recunoaştecetatea, că încearcă să introducă di"inităţi noi şi că, prin aceasta, corupe tineretul).7u puteai fi un bunatenian fără să crezi în puterea Athenei, patroana cetăţii, şi în puterea tatălui ei Zeus.

  ;upă războiul peloponesiac îşi fac apariţia noi concepţii religioase dez"oltate de adepţii cultuluiorfic şi de pitagoreici (despre recompensă şi răsplată în "iaţa de apoi) şi prin culturile ce ţin de mistercare promit "iaţa după moarte.

8/17/2019 Viata Religioasă a Grecilor Antici

2/4

=emplul

 =emplul nu era un loc de cult unde grecii puteau să se roage personal sau împreună cu alţii. >raconsiderat a fi casa (naos) zeului, locul unde se adăposteşte statuia zeului. ;e aceea forma de început atemplelor (sf$rşitul secolului al V555#lea î.+r.) este cea a unei case. >rau dreptunghiulare, încon4uratecu coloane de susţinere a grinzilor de piatră ale acoperişului, iar în faţă a"eau frontonul triunghiular, pecare se sculptau scene religioase.

?aterialul de construcţie a fost la început din lemn iar mai t$rziu din piatră. ;e 4ur împre4urultemplului, pe marile grinzi susţinute de coloanele cu capiteluri, se găseau metopele, ce prezentau scenedin naraţiunile mitologice despre zeul căruia îi era dedicat templul.

1n perioada precedentă apariţiei fenomenului urban în lumea grecească sunt atestate locuriconsacrate acti"ităţilor religioase unde s#au descoperit figurine umane şi animaliere sau diferiteofrande. 1n spaţiul minoic şi micenian sunt semnalate şi construcţii mai elaborate.

2onstrucţia templelor a cunoscut două forme arhitecturale' temple rectangulare (se@oi) alcătuite din pronaos (un "estibul în faţă), naos sau cella (unde

tronează statuia zeului sau a zeiţei) şi opisthodom (camera de depozitare a tezaurului şi a obiectelor

sacre)  ' temple rotunde (tholoi) cuprind o na"ă centrală.6tilurile arhitecturale templelor se clasifică după criteriul de fabricare a coloanei

' stilul doric, sobru, specific epocii arhaice,' stilul ionic dez"oltat în epoca clasică' stilul corinthic care con"ieţuieşte cu cel ionic în epoca elenistică şi romană.

  ;imensiunile obişnuite ale templelor erau de circa 9 m x A m, deşi existau şi temple mai maricare depăşeau lungimea de * m şi lăţimea de B m. aţa era orientată spre răsărit, potri"it tradiţiilororientale, pentru ca primele raze ale soarelui să lumineze faţa statuii zeului sau a zeiţei. =empleleînchinate eroilor erau îndreptate spre apus, întruc$t eroii au fost muritori. 1n cazul unor cerinţe impuse

de teren sau de particularităţilor cultului au fost şi derogări de la regulă.  1n pre4ma clădirii templului mai erau construite clădiri de dimensiuni mai mici, aşa#numitele tezaure, unde se depozita tezaurul templului, ofrandele preţioase aduse de cetăţeni, donaţii alestrăinilor etc.  !rintre cele mai "estite temple greceşti amintim, desigur, !arthenonul, lucrat în stil doric

 pe &cropola Athenei şi dedicat ei (sec. V î.+r.), templul lui Poseidon şi cel al Herei dela !estum (talia), templul lui Zeus şi a Athenei de la Pergam (în &sia ?ică). 

8/17/2019 Viata Religioasă a Grecilor Antici

3/4

  &şa cum e cel de la Delos, din inima arhipelagului, loc de înt$lnire al tuturor ionienilor insulari. şiaşa cum sunt, îndeosebi, cel de la Delfi închinat lui Apollon şi cel de laOlimpia în cinstealui Zeus sau din &pidaur în pentru Asclepios, a căror "ocaţie panelenică începe să se afirme şi undese dez"oltă unele forme culturale destul de specifice mantica şi concursurile. 1nceperea ceremoniilorreligioase din aceste sanctuare însemna încetarea ostilităţilor militare pe perioada lor, pentru ca să se

 permită tuturor participarea fie ca organizatori, fie ca simpli participanţi sau competitori.

 

!reoti

 Grecia antică nu a a"ut preoţi şi slu4itori ai templelor organizaţi într#o structură aparte, sacerdoţii nuerau stăp$nii statului precum era în &gipt, ci erau magistraţi însărcinaţi de cetate să conducă ritualurilecultice. &ceştia au fost desemnaţi pe perioade determinate şi trebuiau să "erifice corectitudineaceremoniei, pietatea (eusebeia) tuturor, competenţă care se exercită în spaţiul limitatde temenos (incinta sacră).

&legerea lor se făcea, ca şi a celorlalţi magistraţi, prin simpla alegere sau prin tragere la sorţidintre cetăţenii loiali cetăţii. =radiţia a impus uneori o familie în această funcţie care era transmisă dintată în fiu, însă fără a se forma o castă organizată ca în alte ţări antice. 6acerdoţii erau, deobicei, preotese dacă slu4eau zeiţe, şi preo*i dacă deser"eau di"inităţi masculine.

6impli slu4başi ai statului, nu a"eau ne"oie de o pregătire specială şi nici de o anume "ocaţiereligioasă. =rebuiau doar să#şi cunoască meseria. >xistau însă unele condiţii pentru numirea lor, şianume să nu prezinte defecte corporale, să e"ite impurităţile (în special de cele de ordin sexual), săaibă discernăm$ntul, puterea "iziunii şi a înţelegerii semnelor di"ine.  ?agistratura sacerdotală se exercita, de obicei, pe durata unui an, în alte cazuri pe un număr deani. 1n cazul sacerdoţilor cultelor misterice, care nu erau culte oficiale, aceasta putea fi pe durataîntregii "ieţi. 0a încheierea mandatului trebuiau să dea socoteală.

  >i a"eau o "iaţă socială normală ca toţi ceilalţi, se pot căsători, sau pot desfăşura acti"ităţi politiceşi militare. 2astitatea era impusă doar în cazul preoteselor. !reoţii puteau locui şi în incinta sacră atemplului, însă nu erau obligaţi.

!entru că religia grecilor nu a"ea dogme şi cărţi sacre, preoţii nu au a"ut niciodată sarcina să#iîn"eţe pe alţii o doctrină, însă a"eau ca datorie esenţială să păstreze tradiţia "enită din strămoşi.

8/17/2019 Viata Religioasă a Grecilor Antici

4/4

  ' epimeleţii care suportă cheltuiala acestor manifestări.emeile sau fecioare preotese, ce ser"eau în templele dedicate zeiţelor, a"eau aproape aceleaşi

atribuţii ca preoţii, cu excepţia 4ertfirii animalelor ocupaţie bărbătească.  6tatul controlează îndeaproape tot ce are legătură cu religia instituirea de noi zei, legile religioase,finanţarea sanctuarelor şi exercită 4ustiţia religioasă. ;e asemenea, a atribuit şi altor magistraţi aioraşului exercitarea unor sarcini de natură religioasă. 0a Atena, arhontele basileu a"ea în sarcină şiurmătoarele roluri sacrifică în cadrul cultelor strămoşeşti, "eghează la respectarea calendarului

religios şi 4udecarea cazurilor de impietate, precum şi conflictele dintre preoţi, prezidează ?isterele şi 0eneenele.&rhontele polemarh organizează 4ocurile funerare ale defuncţilor dincampaniile militare, ceremonia ?aratonului, aduce sacrificii Artemidei Agotera. &rhontele eponim,din perioada tiraniilor, asigură sărbătorirea ?arilor ;ionDsii, ambasada sacră de la Delos, procesiuneaînchinată lui As+lepios sau cea care îl onorează pe Zeus Soter, instituită după războaiele medice,de =hargheliile în onoarea lui Apollon de la Delfi.