vesteavestea periodic social-cultural, editat de primÃria comunei mehadia (caraª-severin) ªi...

vesteaPERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA PERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA

(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANAT(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANAT

FONDATORI: IANCU PANDURU ºi NICOLAE DANCIU PETNICEANU

Adresa redacþiei: Mehadia, str. Pãdurii nr. 389, tel. 0255 / 523204, 523121 ºi 523193; 0742 070514 ºi 0749 495972

NUMÃRUL 13. ANUL II. DECEMBRIE 2007. APARE LUNAR. PAGINI: 16. PREÞ: 1 LEU

BANATUL ªIDEMOCRAÞIA

Ultimele alegeri electorale au demon-strat cu prisosinþã cã democraþia a cu-prins întregul Banat, judeþele Timiº ºi Ca-raº-Severin au un electorat, atât la oraºecât ºi la sate, pãtruns de ideile reforma-toare democrate, benefice vieþii cotidiene.Doar aºa se explicã victoria de departe, înultimele alegeri ale Partidului Democrat,în faþa celorlalte formaþiuni politice.

Democraþia în Banat are tradiþie, arerãdãcinile bine înfipte în solul social sã-nãtos, lipsit de prejudecãþi ºi amenda-mente politice, dintotdeauna în acest tã-râm istoric a existat o democraþie a tutur-or, fãrã deosebiri de naþionalitate ºi rasã,de convingeri religioase ºi, în final, chiardeasupra altor convingeri politice pentrucã învingãtorii, adicã democraþii, au fostpãtrunºi de toleranþã ºi conlucrare în spi-rit democrat cu învinºii pentru binele ob-ºtei. Aceste concepþii, aceste mentalitãþiau ºi sunt proprii doar Banatului care de-a lungul istoriei sale a fost avantajat depoziþia sa geograficã, de gradul sporit decivilizaþie, de valoarea politomie a con-ducãtorilor, a liderilor democraþi.

În partea de Vest a þãrii ideile demo-craþiei adevãrate, ale democraþiei plã-mãdite în iureºul Revoluþiei Franceze, auirizat în Imperiul Habsburgic, în coloniaromâneascã de la Viena, în care predom-ina elementul banatic ºi de aici iriza încolonia româneascã de la Budapesta, aºase explicã prezenþa timpurie a valorilordemocratice în Banatul istoric.

În ceea ce priveºte liderii democraþieibãnãþene putem spune cã am avut, înspecial noi, cãrãºenii, conducãtori devârf în elita democraþiei, oamenii cu carteºi experienþã, animaþi de înalte idei, carepuse în practicã au devenit un bun co-mun pentru electorat ºi electoratul i-aurmat ºi îi va urma ºi în viitoarele con-fruntãri politice.

Electoratul cãrãºean se mândreºte culiderii sãi: doctor Sorin Frunzãverde, dr.Iosif Secãºanu, preºedintele PartiduluiDemocrat respectiv preºedintele executivºi Iancu Simion – Simi, secretarul gener-al al Partidului Democrat.

Le mulþumim cã existã ºi ne conducdestinele cu înþelepciune.

PrimarIANCU PANDURU

Luna Decembrie este una din cele mai aºteptate luniale anului atât de adult; dar mai ales de copii. Este cu si-guranþã luna cadourilor dar ºi a bucuriei Întrupãrii Fiuluilui Dumnezeu.

Evenimentul ce a avut loc acum 2000 de ani, naºterealui Iisus Hristos, are pentru noi românii o însemnãtate a-parte, acestui praznic alãturâdu-i-se numeroase datini ºiobiceiuri. Aceastã sãrbãtoare aduce aminte celor maivârstnici de copilãrie, de modul cum pãrinþii ºi strãmoºiinoºtri petreceau acest praznic. Colindele însoþesc pretu-tindeni cetele de copiiºi tineri. Colindele, a-ceste creaþii popularereligioase, nu fac altce-va decât sã vesteascãprin glasul colindãtori-lor vestea naºterii luiHristos. La peºtera dinBetleem au venit maiîntâi pãstorii ca sã-Lvadã pe Prunc ºi sã i seînchine, iar mai târziuau sosit cei trei magicu daruri alese, respec-tiv aur, smirnã ºi tã-mâie. În Betleemul Iu-deii, unde se afla Sfân-ta Fecioara Maria ºi dreptul Iosif, în acea peºterã întu-necoasã ºi rece avea sã se petreacã un eveniment unic înistoria omenirii ºi anume întruparea, în omenirea Fiului luiDumnezeu iar primii colindãtorii au fost pãstorii ºi magii.

Colindele, aceste nepreþuite bijuterii ale folclorului ro-mânesc, l-au însoþit pe român din cele mai vechi timpuri,ele reprezentând o valoare atât prin vechime cât ºi prin ori-ginalitate. Ele s-au pãstrat din generaþie in generaþie rã-sunând în preajma Crãciunului îndemnându-ne sã fim maibuni. Puþine popoare din lume au în folclorul lor cântececare sã însoþeascã sãrbãtoarea Naºterii lui Iisus. La noi, laromâni, în colinde se împleteºte credinþa cu tradiþia, sim-plitatea versului cu bogãþia de idei ce denotã din acesta.

Pe lângã valoarea lor artisticã, colindele au ºi o însem-nãtate teologicã, ele fiind o transpunere a învãþãturii decredinþã în folclor, fiind inspirate din Sfânta Scripturã ºidin Sfânta Tradiþie dar ºi din iconografie.

Colindele nu fac altceva decât sã prezinte ascultãtorilordogma ortodoxã înveºmântatã în vers duios ºi lin.

Praznicul Naºterii Domnului Nostru Iisus Hristos rã-mâne prin excelenþã o sãrbãtoare a bucurie, a familiei, aîmpãcãrii. Strãmoºii noºtri ne-au lãsat o zestre de caresuntem datori sã avem grijã, dar mai ales sã perpetuamacel spirit al Crãciunului care înseamnã mult mai multdecât cumpãrãturi, mese încãrcate ºi petreceri. (Sãrutmâna, pãrinte! - NDP.)

Preot BÃBUÞÃ GABRIEL EMILAd-Mediam

Cu Colinda„Naºterea Ta,HRISTOASE, Dumnezeul nostru,rãsãrit-a lumii lumina cunoaºteriica întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la Stea s-au învãþatsã se închine Þie , Soarele Dreptãþii, ºi sã Te cunoascã pe Tine, Rãsãritul Cel de Sus,Doamne,mãrire Þie!”

O, ce veste minunatãO, ce Veste Minunatã de la Vifleem s-aratã, cerul strãlucea, îngerul venea pe-o razã curatã.

Când Iosif ºi cu Mãria au sfârºit cãlãtoria, într-un mic sãlaº din acel oraº S-a nãscut Mesia.

Pãstorii, cum auzirã, spre sãlaºul sfânt pornirã, unde au aflat Pruncul luminat ºi Îl preamãrirã.

În coliba pãstoreascã vrut-a Tatãl sã Se nascãFiul Sãu Cel Sfânt, nouã pe pãmânt, sã ne mântuiascã.

E Iisus, Pãstorul Mare, turmã ca El nimeni n-are, noi Îl lãudãm ºi ne închinãm cu credinþã tare.

Trei pãstoriTrei pãstori se întâlnirã (bis)Refren: Raza soareluiFloarea soarelui ªi aºa se sfãtuirã (se repetã dupã fiecare vers)

Haideþi fraþilor sã mergem (bis) Floricele sã culegem. ªi sã facem o cununã, S-o ‘mpletim cu voie bunãªi s-o ducem lui HristosSã ne fie de folosNouã ºi la neamul nost’De naºterea lui Hristos.

COLINDUL SFÂNT ªI BUN

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã2

Profesorul Pavel Panduru, delicat, compe-tent, congener de excepþie, n-a uitat cã în varace a trecut a fost oaspete de onoare la mani-festãrile culturale de la Mehadia, unde a þinutun expozeu despre protopopul Iosif CoriolanBuracu, cu prilejul dezvelirii plãcii comemora-tive pe faþada liceului „Nicolae Stoica deHaþeg”, aºadar, oaspete ºi amfitrion deexcepþie, a lansat invitaþia ca domnul primarIancu Panduru, N.D. Petniceanu ºi ConstantinVlaicu sã participe la un eveniment similar,iniþiat ºi organizat de domnia-sa în localitateaBorlovenii-Vechi, sat aparþinãtor de comuna

Prigor (Caraº-Severin).Întâlnire emoþionantã în Biserica Ortodoxã

Românã, unde oficia un sobor de preoþi înfrunte cu pãrintele protopop Nicolae Pereº, dinBãile Herculane. Parastas in memoriam PavelBoldea. Între alþi oaspeþi de vazã am avutºansa, bucuria de a-l cunoaºte personal pedomnul profesor Alexandru Nemoianu,

strãnepotul marelui preot Pavel Boldea.Dupã serviciul divin, a urmat o vizitã la

cimitirul familiei, unde de asemenea s-a ofici-at o slujbã din partea preacucernicilor pãrinþi,apoi ne-am deplasat în faþa casei Boldea,undes-a dezvelit ºi sfinþit cu ritual creºtin placacomemorativã Pavel Boldea. S-au þinut alo-cuþiuni din partea profesorului Pavel Panduruºi a domnului primar Verinceanu, din Prigor.

În continuare a urmat simpozionul propriu-zis dedicat memoriei protopopului militarPavel Boldea. Despre viaþa ºi activitateaMarelui Preot au prezentat comunicãri: profe-sorii: Dãnilã Sitariu, Gheorghe Rancu, N.D.Petniceanu, Nicolae Sîrbu, Iosif Bãcilã, PetricãZamela, consãteanul Pavel Gîrjoabã, avocatulIoan Bîrsan ºi primarul Iancu Panduru. Amulþumit participanþilor pentru interesantelecomunicãri domnul prof. Al. Nemoianu.

Profesorul Pavel Panduru, moderatorul

manifestãrilor de la Borlovenii-Vechi, a creat oambianþã plãcutã prin aducerea în scenã adomnilor rapsozi cântãreþi: Iosif Ciocloda (fiulsatului) ºi Iosif Puºchiþã (din Petnic, vechicolaborator la „Doina Prigorului”), care audelectat numeroasa asistenþã (ºcolari, cadredidactice ºi sãteni) cu doine ºi cântece de jocdin aria folcloricã a Banatului de munte.

O altã surprizã arar întâlnitã, în sala festivãºi la dejunul protocolar am fost delectaþi defanfara ºcolarã, instruitã ºi dirijatã de profe-sorul Petricã Zamela.

La Borlovenii-Vechi de sãrbãtoarea Sfântu-

lui Andrei am petrecut momente de desfãtarespiritualã ºi muzicalã. Felicitãri amfitrionului,prof. director Pavel Panduru. Mai jos, redãmcâteva din cuvântãrile celor prezenþi în cadrulSimpozionului Pavel Boldea.

COSTEL VLAICU

Atunci când vorbim despre Biserica Orto-doxã Românã din Banat, gândul ne duce la unnume ilustru ºi reprezentativ pentru aceastãaºezare: Protopopul colonel Pavel Boldea, per-sonalitate de seamã a Bisericii noastre orto-doxe, faþã de care astãzi manifestãm o preþuireprofund respectuoasã, cinstindu-i memoria,preot, dascãl ºi militar de înaltã þinutã moralã,smerenie dar ºi de o remarcabilã erudiþie, careau devenit peste ani tot mai impunãtoare.

Încercarea temerarã de a scrie astãzi despreprotopopul Pavel Boldea este plinã de nepre-vãzut pentru cã vredniciile preotului, dascãluluiºi militarului de odinioarã au fost întotdeauna laînãlþimea vremurilor pe care le-a trãit ºi cãrorale-a dat strãlucire cu prezenþa sa, încât aceastãuriaºã responsabilitate îl copleºeºte pe cel ceºi-o asumã.

Oricine încearcã sã dea astãzi înapoi câtevafile ale istoriei noastre bisericeºti din Banat, vaîntâlni numele lui Pavel Boldea, cel ce a fostînvãþãtor apoi preot la Borloveni, capelan ºiprofesor la Budapesta iar în cele din urmã ºefulcanonicilor militari ortodocºi din Imperiul aus-tro ungar, cea mai înaltã funcþie în ierarhia mil-itarã religioasã, fiind aºezat prin faptele sale în„Panteonul” marilor bãrbaþi ai Bisericii ºi aiNeamului. Opera sa de ctitorire care poate fi

întâlnitã la tot pasul în Borloveni poartã încãînsemnele „epocii Boldea”, dar care trebuiecãutatã mai departe, chiar peste hotarele þãrii, laViena unde s-au creat prin directa sa îndrumareinstituþii ecclesiastice ºi ºcolare, ce s-au doved-it în timp a fi adevãrate ºi inexpugnabile cetãþiale romanitãþii.

Rândurile care urmeazã sunt închinate unuiom care nu a cunoscut odihna, un om al Bana-tului pe care credincioºii l-au ajutat întru fãu-rirea operei sale, l-au regretat când i-a pãrãsitluând drumul Budapestei ºi Vienei, ºi l-au aºe-zat apoi pentru totdeauna în pãmântul sãu, pecare l-a iubit ºi l-a respectat, iar astãzi îi cin-stesc memoria.

S-a nãscut la 18 noiembrie 1861 la Borlo-veni, sat care mai pãstreazã încã ceva din gân-dul curat, care sapã fântânile la margini dedrum pentru cãlãtorii osteniþi ºi însetaþi, dãruin-du-þi starea lãuntricã a unei regãsiri originare,mult aºteptate. A urmat cursurile ºcolii confe-sionale din satul natal, apoi ºcoala trivialã dinBozovici, gimnaziul la Biserica Albã ºi InstitutulTeologic din Caransebeº, absolvind cursurileteologice în 1883 cu rezultate excepþionale. înacelaºi an este numit preot pe seama parohieiBorlovenii Vechi , pe care o va pãstori timp decinci ani, ridicându-o pe cele mai înalte culmi

din punct de vedere spiritual ºi material.La 1 septembrie 1888 este numit preot mil-

itar, pentru cercul militar al Budapestei ºi profe-sor la ºcoala militarã, sprijinit fiind de cãtre ge-neralul Traian Doda ºi episcopul Ioan Popasu.Tot în acest timp a predat voluntar limba ro-mânã elevilor români din Budapesta, fiind toto-datã prietenul ºi consilierul lui Emanuil Gojdu,datoritã cãruia foarte mulþi tineri români dinTransilvania ºi Banat au absolvit institute deînvãþãmânt superior din strãinãtate. în periplulsãu budapestan a participat ºi a sprijinit toateactivitãþile culturale ºi naþionale româneºti.

La 1 martie 1897 este transferat la Viena capreot militar ºi profesor catihet la recomandareaConsistoriului mitropolitan din Cernãuþi. Întru-cât la Viena existau peste cincizeci de eleviromâni ortodocºi, care erau obligaþi sã meargãla învãþãturã la un preot ortodox grec, care nucunoºtea limba românã, Comitetul Cercualªcolar din Viena l-a numit catihet român pentruViena, lucrând intens pentru dezvoltarea spiritu-alã ºi curat româneascã a elevilor sãi. Datoritãabilitãþilor ºi capacitãþii intelectuale a fost numitconcomitent profesor ºi la ºcoala militarã,

SIMPOZIONUL COLONEL PROTOPOP PAVELBOLDEA, DIN BORLOVENII-VECHI

PROTOPOPUL COLONEL PAVEL BOLDEA, UN ROMÂN FRUNTAªAL ALMÃJULUI GRÃNICERESC

Casa Boldea ºi placa comemorativã

Vorbeºte primarul IANCU PANDURUProf. Al. Nemoianu ºi N.D.P.

(Foto: C. Vlaicu)

continuare în pagina 4

prof. PETRICÃ ZAMELA

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã 3

A studiat primele clase primare în satulnatal, cu tatãl sãu, apoi a urmat ªcoala trivialã,ªcoala germanã din Borloveni, metropola ÞãriiAlmãjului, instituþie ºcolarã cu tradiþie, fondatãîn 1777, a doua în Banatul istoric, dupã ªcoalatrivialã din Mehadia anului 1774. Ne gãsim înVeacul Luminii, cu irizãri spirituale, iluministe,benefice, venite de la Curtea Imperialã vienezã,fapt cultural cunoscut ºi receptat de luminatuldascãl ºi pãrinte Pavel Boldea.

Dupã trei ani de germanisticã, tânãrul PavelBoldea frecventeazã ªcoala Civilã din Oraviþa,de aici trece la Gimnaziul Superior din BisericaAlbã, ca în final, sfãtuit de tatãl sãu, urmeazã ºiabsolvã în chip strãlucit Institutul Teologic-Pe-dagogic din Caransebeº, institut supranumit„Cuib de vulturi”, locaº de învãþãmânt româ-nesc binecuvântat, unde creºteau ºi se formauluminãtorii satelor bãnãþene, candele pe cãrãriledevenirii conºtiinþei de neam ºi limbã întru reîn-tregirea pãmântului românesc.

Dupã absolvirea institutului, Pavel Boldease cãsãtoreºte cu Silvia Ivãnescu, fiica preotuluiGheorghe Ivãnescu din Marga, a fost hirotonitºi numit preot în Borlovenii-Vechi, anul 1883.

La 1 septembrie 1884, i se naºte unicul fiu,Romulus, bucuria vieþii ºi lumina sufletului sãu,n-a mai avut ºansa altor copii deoarece preotea-sa Silvia, în plinã tinereþe, în anul 1887, a trecutla cele veºnice, rãpusã de-o boalã necruþãtoareîn acea vreme.

Anul 1888 marcheazã destinul tânãrului preotPavel Boldea. Este propus ºi susþinut preot mil-itar în parohia româneascã din Budapesta, pro-pus, susþinut ºi încurajat de cãtre generalul înretragere Traian Doda, preºedintele fondator alComunitãþii de Avere din Caransebeº. Este im-perios necesar sã facem o digresiune cu privirela aceastã intervenþie din partea generaluluiTraian Doda, personalitate marcantã a spiritua-litãþii româneºti, din Banatul istoric.

Cu un an mai devreme, respectiv în anul1887, generalul Traian Doda, în plinã sesiuneparlamentarã budapestanã, în calitate de depu-tat al Cercului electoral Severin a prezentat pre-ºedintelui maghiar al Dietei un memoriu-pro-test prin care declara cã se retrage de la lucrãrileparlamentului, fãrã a renunþa la mandatul dedeputat, pe considerentul cã românii, pe care-ireprezintã în parlament nu se bucurã de drepturipolitice ºi civile, aºa cum se bucurã maghiarii,saºii ºi secuii. Preºedintele maghiar al Dietei s-a simþit ofensat, iar pe general l-a considerat unagitator împotriva statului maghiar, Traian Dodaa fost dat în judecatã, amendat ºi condamnat deTribunalul din Arad la 2 ani închisoare.

Cu atitudinea naþionalã a generalului TaianDoda s-a solidarizat scriitorul Ioan Slavici, carea publicat un articol în „Tribuna” de la Sibiu.Pentru aceeaºi motivaþie de substanþã naþionalãºi rãzvrãtire împotriva statului maghiar, scriito-rul Ioan Slavici a fost judecat, amendat ºi el ºicondamnat la un an închisoare pe care l-a exe-cutat în închisoarea de la Vaþ, un orãºel pe ma-lul stâng al Dunãrii, pe aproape de Budapesta.Generalul Traian Doda n-a fãcut puºcãrie, fuse-se graþiat de împãratul de la Viena. GeneralulTraian Doda a fost ºi a rãmas un naþionalist ro-mân luminat, unul care milita pentru reîntre-girea neamului românesc, un adept al sloganu-lui lansat de Ioan Slavici prin „Tribuna” de laSibiu, în martie 1884, în primul numãr al publi-

caþiei al cãrei director era: „„SSooaarreellee ppeennttrruurroommâânnii ddee llaa BBuuccuurreeººttii rrããssaarree””.

La Budapesta exista o puternicã miºcare ro-mâneascã, o colonie a românilor constituitãdin: bãnãþeni, ardeleni, regãþeni, bucovineni ºibasarabeni, puterea economicã deþinând-o

aromânii (negustori, angrosiºti, comercianþi, cuateliere de manufacturã etc.). În aceastã colonietrebuia sã fie un pãstor de suflete româneºti,unul care sã le pãstreze conºtiinþa nealteratã,conºtiinþa de neam, sã le îndrume paºii întruunitate de spirit ºi faptã româneascã. Acest pãs-tor de suflete fusese desemnat ºi ales în persoa-na preotului Pavel Boldea, în care generalulTraian Doda investise întreaga sa încredere, de-sigur cã generalul, cu obârºia în Prilipeþ, pe a-proape de Borlovenii-Vechi îl ºtiuse pe preotulBoldea încã de pe bãncile Institutului Teologicdin Caransebeº, apoi Traian Doda se ºtia tot aºade bine cu bãtrânul dascãl Pavel Boldea, ppee ccââ-tteeººttrreeii îîii lleeggaauu sseennttiimmeenntteellee ppaattrriioottiiccee ddee aallmmãã-jjeennii,, ddaarr îîii lleeggaa mmaaii pprreessuuss sseennttiimmeennttuull nnaaþþiioonn-aall,, ccoonnººttiiiinnþþaa ddee bbuunnii rroommâânnii,, ddee mmiilliittaannþþii ppeenn-ttrruu iiddeeeeaa nnaaþþiioonnaallãã..

ªªii pprreeoottuull PPaavveell BBoollddeeaa ffuusseessee llaa îînnããllþþiimmeeaaaaººtteeppttããrriilloorr ggeenneerraalluulluuii TTrraaiiaann BBoollddeeaa,, eell ffuusseesseepprriimmuull pprreeoott mmiilliittaarr,, ddaarr ººii pprriimmuull pprreeoott îînn ppaarroo-hhiiaa rroommâânneeaassccãã ddiinn BBuuddaappeessttaa,, ccuumm ffuusseessee ccuuuunn vveeaacc îînn uurrmmãã CCoonnssttaannttiinn DDiiaaccoonnoovviiccii LLooggaa,,pprriimmuull ccaannttoorr îînn BBiisseerriiccaa OOrrttooddooxxãã RRoommâânnãã ddiinnBBuuddaappeessttaa ººii îînnttââiiuull îînnvvããþþããttoorr rroommâânn,, ccaarree aaiinnttrroodduuss lliimmbbaa rroommâânnãã îînn ppaarroohhiiaa ººii ccoolloonniiaarroommâânneeaassccãã bbuuddaappeessttaannãã..

Ca sã-ºi îndeplineascã misia cu care fusesetrimis la Budapesta, lui Pavel Boldea nu i-a fostuºor, dimpotrivã, a dat piept cu fel de fel degreutãþi, stavile puse în calea sa de cãtre autori-tatea maghiarã într-o vreme când ungurii îºipropuseserã, între altele, sã maghiarizeze tot ceera sfânt ºi românesc. Pentru aceasta Dieta dela Budapesta prepara ºi cocea în umbrã o legede maghiarizare forþatã, una a Contelui AdalbertAppony, ce va ieºi la luminã la începutul veacu-lui urmãtor (1907).

Preotul militar Pavel Boldea a fost paroh ºiprofesor de religie în câteva unitãþi ºcolare ºiasta pânã în anul 1897, când din anumite raþio-

namente naþionale ºi-a aranjat mutarea în colo-nia româneascã din Viena, pentru a fi mai aproa-pe de Cancelaria Coroanei, îînn iiddeeeeaa ddee-aa ffii uuttiillccaauuzzeeii rroommâânniilloorr,, îînn aacceeaassttãã ccaanncceellaarriiee ssee eemmii-tteeaauu aaccttee ccee ppuutteeaauu ssãã ooccrrootteeaassccãã,, ssãã pprrootteejjeezzeenneeaammuull rroommâânneesscc ddiinn BBaannaattuull iissttoorriicc;; eell ººttiiaa ccãã,,ooddiinniiooaarrãã,, BBaannaattuull ffuusseessee ddoommiinniioonn aall CCoorrooaanneeii,,pprrootteejjaatt ddee iinnfflluueennþþeellee nneeffaassttee ddee llaa BBuuddaappeessttaa..

Preotul ºi profesorul Pavel Boldea atât laBudapesta cât ºi la Viena, din punct de vederespiritual, a creat viaþa româneascã, a catalizat ºiunit sufletele românilor întru ideea naþionalã, îînnccoolloonniiaa rroommâânneeaassccãã ddee llaa BBuuddaappeessttaa ººii îînn ccoolloo-nniiaa rroommâânneeaassccãã ddee llaa VViieennaa pplluutteeaa dduuhhuull ccuucceerr-nniicc,, rreevveerrbbeerraa ggllaassuull MMaarreelluuii PPrreeoott ppeennttrruu ccoonn-sseerrvvaarreeaa ffiiiinnþþeeii nneeaammuulluuii rroommâânneesscc..

Între anii 1908 – 1914, Pavel Boldea a fostprotopop militar, cu gradul de maior, îngarnizoana Sibiu, iar între anii 1914 – 1918, învremea Primului Rãzboi Mondial, a funcþionatca ºef al clerului militar de la Comandamentultrupelor de pe frontul italian, cu sediul în oraºulLaibach – Liubliana, din fosta Jugoslavie.

Militant pentru reîntregirea neamului româ-nesc, Pavel Boldea a fost ºi pe frontul italian, odovadã o constituie dezertarea in corpore a sol-daþilor români din Regimentul 43 Infanterie laitalieni, constituirea „Legione romene” (Legiu-nea românilor) în Italia, care va lupta pentruunitatea statului român, legiune din care a fãcutparte ºi medicul Ioan Þeicu, din Ilidia, cu-noºtinþã a familiei Boldea din Borlovenii-Vechi,prieten cu Romulus Boldea.

Dupã Unire, preotul militar Pavel Boldea s-apensionat ºi s-a retras în satul natal, unde la 1decembrie 1920 a trecut la cele veºnice.

**ÎÎnncchheeii aacceesstt mmeeddaalliioonn rreemmeemmoorrâânndd iimmaaggii-

nneeaa aappoossttoolliiccãã aa lluuii RRoommuulluuss BBoollddeeaa,, ooddrraassllaaMMaarreelluuii PPrreeoott.. A urmat studii militare, ajungândlocotenent colonel în armata imperialã, apoi co-lonel în armata românã, a fost prefect de Severinºi deputat în Parlamentul României Mari, mem-bru fondator al Partidului Naþional Creºtin, par-tid constituit din fuzionarea Partidului Agrar allui Octavian Goga ºi a LLiiggiiii AAppããrrããrriiii NNaaþþiioonnaall-CCrreeººttiinnee aa pprrooffeessoorruulluuii AA..CC..CCuuzzaa..

ÎÎnn 11994400,, ccoolloonneelluull RRoommuulluuss BBoollddeeaa ffuusseesseeaalleess pprreeººeeddiinntteellee LLiiggiiii AAnnttiirreevviizziioonniissttee ddiinn JJuu-ddeeþþuull SSeevveerriinn,, aa mmiilliittaatt ppeennttrruu rreessppeeccttaarreeaa cceelloorrssttaabbiilliittee pprriinn TTrraattaattuull ddee llaa TTrriiaannoonn,, ddiinn 44 iiuunniiee11992200.. Revizioniºtii maghiari de atunci, ca ºiastãzi, nu au fost ºi nu sunt de acord cu acesteprevederi, ei viseazã o nouã rãpire a Ardealuluide Nord, în care scop bat pe la porþile Occi-dentului. RReevviizziioonniiººttiiii mmaagghhiiaarrii iinntteerrnnii ººii eexxtteerrnniiddiinn nnoouu ffaacc cceeeeaa ccee aauu ffããccuutt îînn ppeerriiooaaddaa iinntteerr-bbeelliiccãã,, îînnttrree aalltteellee pprroommoovveeaazzãã iiddeeeeaa aauuttoonnoommiieeiiuunnoorr jjuuddeeþþee îînn AArrddeeaall,, ccãã ddee llaa aauuttoonnoommiiee llaarruuppeerreeaa AArrddeeaalluulluuii ddee llaa ppaattrriiaa mmuummãã nnuu-ii ddeeccââttuunn ppaass..

AAssttããzzii,, mmaaii mmuulltt ddeeccââtt oorriiccâânndd,, ee nneevvooiieessttrriinnggeennttãã ddee uunn nnoouu CCoolloonneell RRoommuulluuss BBoollddeeaa,,îînn ccoonntteexxttuull aappããrrããrriiii ººii ooccrroottiirriiii ppããmmâânnttuulluuiirroommâânneesscc,, udat cu lacrimile strãmoºilor noºtri,între strãmoºi zãresc prin ceaþa diafanã silueteleapostolice ale celor doi Boldea, tatãl ºi fiul, ºianimat de cele vãzute grãiesc metaforic: „Dinstejar, stejar rãsare” ºi aceasta se întâmplã ade-sea în Þara Almãjului.

NICOLAE DANCIU PETNICEANUMehadia, 1 noiembrie 2007

PÃRINTELE PROTOPOP PAVEL BOLDEA (1861 –1920)Medalion literar

Protopopul Pavel Boldea (1861 – 1920,rubedenia fraþilor Nemoianu din America

Mulþumesc organizatorilor pentru invitaþia

de-a participa la venerarea pãrintelui protopop

Pavel Boldea, mulþumesc în special domnului

profesor Pavel Panduru, cu care m-am cunos-

cut în vara ce a trecut, cu prilejul manifestãrilor

culturale de la Mehadia.

Sunt bucuros cã am participat la aceste

manifestãri, aici, la Borlovenii-Vechi, bucuria

s-aa încununat cu o altã bucurie, aceea de a-ll

cunoaºte personal pe strãnepotul Marelui

Preot Pavel Boldea, pe dl. profesor Alexandru

Nemoianu, un cãrturar însemnat al românitãþii

de pretutindeni cu care am convorbit doar prin

telefon. Dorim sã pãstrãm o relaþie permanen-

tã spiritualã, dorind sã-ll avem oaspete la

viitoarele manifestãri de la Mehadia, în pre-

mierã Simpozionul Cetãþii, cu istorici, cu

oameni de înaltã spiritualitate.

În ceea ce mã priveºte am manifestat un

cult aparte pentru înaintaºii evenimentelor cul-

turale, un asemenea înaintaº pentru noi este

generalul Nicolae Cena ºi protopopul Iosif

Coriolan Buracu, pe care i-am venerat în vara

trecutã în ziarul local „Vestea”, în editarea unei

cãrþi ºi prin aplicarea unor plãci comemora-

tive, aºa cum ºi dumneavoastrã, almãjenii, l-

aþi venerat pe Marele Preot aici, la el acasã,

printr-o placã comemorativã.

Actul dumneavoastrã este un act de culturã

pro memora ºi acest act este o pildã de urmat

pentru primarii, preoþii ºi dascãlii din întregul

Banat, tãrâm ancestral însemnat ºi înstelat cu

nume de eroi. Montãm plãci comemorative

înaintaºilor români pentru a avea unde sã ne

întoarcem noi cât ºi urmaºii noºtri. La rãdãci-

nile neamului se aflã osânza ºi mustul care

fierbe întru tradiþia româneascã.

IANCU PANDURU,

primar de Mehadia

Borlovenii-Vechi, 30.11.2007

ºcoala de artilerie, ºcoala superioarã de fete aofiþerilor din Viena, la institutul din Hirtenberg,apoi la Academia militarã din Winer-Neustadtºi cea tehnicã din Modling, devenind un ade-vãrat mentor pentru tineretul din Viena.

Pentru munca depusã, a fost apreciat ºi cin-stit de cãtre Comandura Vienei, inclusiv prinfaptul cã a fost poftit de cãtre împãrat sã cãlã-toreascã alãturi de el în ºareta imperialã pentrua participa la înmormântarea celor asasinaþi dinfamilia regalã sârbeascã Obrenovici. PPeennttrruuffaapptteellee ssaallee nnoobbiillee ººii ppeennttrruu sspprriijjiinnuull aaccoorrddaattccaauuzzeelloorr rroommâânneeººttii,, eessttee aalleess mmeemmbbrruu ddeeoonnooaarree aall ssoocciieettããþþiiii „„RRoommâânniiaa JJuunnãã”” ddiinn VViieennaa,,îînnffiiiinnþþaattãã îînn 11887700 ddee ccããttrree ssttuuddeennþþiiii bbuuccoovviinneennii..Tot la Viena înfiinþeazã Capela ortodoxã ro-mânã, unde se întâlneau toþi intelectualiiromâni din Viena, contribuind la dezvoltarea ºipãstrarea conºtiinþei ºi apartenenþei româneºtiºi la rãspândirea culturii ºi unde a adunat copiiromâni, de pe la diferitele pensioane ajutându-i sã deprindã graiul românesc ºi dragostea faþãde glie ºi bisericã, fapt recunoscut ºi de min-istrul plenipotenþiar al României de la Viena,Nicolae Miºu, care într-o notã adresatã guver-nului român scria: „Capela românã din Viena, adevenit, în ultimul timp, un centru important alromânilor aflãtori la Viena. Ea îngrijeºte nunumai de nevoile sufleteºti ale conaþionalilornoºtri, dar contribuie ºi la rãspândirea culturiiromâne printre ai noºtri... În acest an s-a alcã-tuit ºi o ºcoalã de catehism pe lângã capelã,frecventatã de toþi copii românilor din Viena ºichiar de fetele române aflate în diferitele insti-tute catolice de aici...”

La 27 februarie 1903, Pavel Boldea a prim-it pe cale diplomaticã de la regele Carol I al

României, ordinul Steaua României, în grad deofiþer, oferit pentru serviciile prestate ofiþerilorromâni, ataºaþi ºi comandanþi la mai multe reg-imente austro-ungare, pentru serviciile aduselimbii române ºi bisericii strãbune, cât ºi carecompensa ºi recunoºtinþa pentru serviciileprestate regimentului 6, devenind astfel primulpreot ortodox român care posedã acest ordin.

În 1906 se retrage la Sibiu pentru a sta alã-turi de fiul sãu Romulus detaºat aici ca ºi cadrumilitar, dar ºi alãturi de mitropolia ortodoxãpentru a o sprijini prin prestigiul câºtigat. La 12august 1908 la Laibach este înaintat la gradulde colonel ºi primeºte ordinul Francisc I, înrang de cavaler. În 1912 se reîntoarce la Vienaunde doi ani mai târziu este numit ºeful cleru-lui militar ortodox.

Pentru vredniciile dovedite .protopopulBoldea a fost distins cu cinci ordine austriece,un ordin românesc ºi unul iugoslav.

Dar aºa cum scrie astãzi strãnepotul mare-lui protopop ,domnul profesor AlexandruNemoianu, în intimitatea fiinþei lui protopopul arãmas un þãran din Borloveni, purtând în inimalui dragostea de satul în care s-a nãscut, depãmântul sãu ºi casa pe care a moºtenit-o ºicãreia i-a impregnat un aer de tradiþie ºi conti-nuitate profund româneascã ºi ortodoxã,rãmânând pânã astãzi o emblemã pentruBorloveni. De aceea dupã ce ºi-a vãzut visulîmplinit prin realizarea României Mari, lasfârºitul lui decembrie 1918 se retrage la pen-sie la Borloveni, iar la 1 decembrie 1920 pãrã-seºte aceastã lume, fiind depus în cimitirul par-ticular al familiei Boldea, odihnindu-ºi trupul laumbra pietrei funerare pe care sunt inscripþion-ate cuvintele „„ªªii-nn ggâânndd ttuu ttoott ccee-þþii ppuuii ee nnuummaaiivviiss,, // ccããccii DDuummnneezzeeuu ttee ppooaarrttãã îînn vvooiiaa lluuii..””

Vivat memoria!


Vorbeºte N.D.P.

BORLOVENII-VECHI – UN NUME DE EROI ÎNSTELAÞI

urmare din pagina 2

Cântec de biruinþã(cântec popular)Alba-Iulia, 1918

Cutremuratu-s-au Carpaþii, Cu vârfurile de zãpadã ªi stâncile descremenite Rostogolitu-s-au sã cadã. Iar brazii seculari învie Ca sã se mute mai la vale, Ca între noi ºi fraþii noºtri Nimic sã nu mai stea-n cale.

S-a sfãrâmat în þãndãri jugulCã l-am purtat de zeci de veacuri,Pe rãnile însângerateDreptatea picurat-a leacuri.Pocnit-au lanþurile toateCe ne-au þinut mâinile-n zaleCa între noi ºi fraþii noºtriNimic sã nu mai fie-n cale. Sã sune tulnici ºi fanfare.ªi toþi de-un sânge glãsuiascã“Trãiascã România Mare!”.......................................

Profesorul CONSTANTIN TEODORESCUdin Canada

ne ureazã „La mulþi ani!”


Existã mãrturii ale creaþiei spirituale ºimateriale care înving ºi biruiesc veacurile.Oamenii trãiesc o vreme, câþiva zeci de ani,dar mintea ºi mâinile lor dau seama ºi sfin-þesc locurile ºi timpurile prin ceea ce lasã ne-pieritor urmaºilor. Cei vechi au avut întot-deauna sufletul înãlþat spre acest gând, gânddin care s-a nãscut ºi Biserica Ortodoxãdin Borlovenii-Vechi, leagãnul ºi vatrasufletului nostru însemnul nostru înlume, dar ºi întoarcerea noastrã veºnicãîn lume ºi din lume. Prima bisericã con-struitã, conform tradiþiei, a fost pe vecheavatrã a satului, Scorþari-Leu, care a fostarsã de turci la o incursiune a lor în ValeaAlmãjului. Dupã 1751 se construieºte înBorloveni o bisericã din bârne de lemn ºiacoperitã cu ºindrilã, care se gãsea aºe-zatã pe locul curþii casei Solomiei Copie,la nr. 67, azi curtea casei lui BorchescuPavel de la nr. 192. Tot conform tradiþieiprimul preot cere a slujit la Biserica dinBorloveni a fost Trãilã Moti, un feciorfrumos cu un glas deosebit. Trãilã Motiadministreazã Biserica pânã în anul 1775când îl gãsim ca preot la Putna. Urmãto-rii preoþi care slujesc Biserica sunt PetruStanislav Popovici din Rudãria, în jurul anu-lui 1775 ºi Constantin Giurginca din Petnicîn jurul anului 1778. Biserica a fost mijloculcel mai eficient ºi la început singurul, de atransmite poporului diferite ordine ºi comu-nicãri de la conducãtori. Amintim câteva dincircularele care au fost afiºate spre comuni-care pe uºa bisericii din Borloveni:

1. Executarea regelui Franþei, Ludovic alXVI-lea ºi a reginei Maria Antoneta (circularatransmisã de la Varseti la 1 IX 1793).

2. De la Protopopiatul Mehadiei – Toatepânzele subþiri scamate sã fie adunate ºi sãfie predate la companii pe bazã de dovadãpentru soldaþii rãniþi din spitalul dinTimiºoara. (25 IV 1809).

3. Nicolae Stoica de Haþeg – atenþioneazãlocuitorii Vãii Almãjului asupra pericolului deciumã.(circulara nr. 5 din 1814).

În anul 1789 vine la Borloveni preotul IlieMiulescu, din Domaºnea, care slujeºte Bise-rica între anii 1789-1821, locuind în casa cunumãrul 102.

În toamna anului 1800 cu binecuvântareaepiscopului Isif Sacabent; maormaitorul;Lorent Sevald de la Orºova, începe constru-irea bisericii primind suma de 1120 de flori-ni banca, anticipat pentru construcþia bise-ricii. La Bisericã s-a lucrat dupã o însemnare18 ani, iar dupã protocolul de casã 17 ani(1807-1824). La construcþia Bisericii un aju-tor deosebit l-a dat ºi locotenentul Moise Gu-ran din regimentul confiniar româno-bãnã-þean, detaºat la cazarma din Borlovenii-Vechi, unde în 1824 se naºte fiul sãu,Alexandru Guran, viitorul general.

Construcþia Bisericii se terminã în anul1824 ºi este sfinþitã la 28 iulie 1824 de pro-topopul Nicolae Stoica da Haþeg. Biserica areo formã dreptunghiularã, fiind construitã înstil baroc-vienez din piatrã de carierã ºi cãrã-midã arsã. Grosimea zidului este de 1,30 m,altarul are o lungime de 3,50 m ºi este des-

pãrþit de naos printr-un iconostas de zid grosde 0,50 m, naosul are o lungime de 10,60 mºi este despãrþit de pronaos printr-un zid de0,30 m ºi înalt de 1 m, pronaosul are o lun-gime de 4,90 m. Deasupra lui se înalþã turnulclopotniþei care se sprijinã în pronaos pe 2stâlpi prismatici. Turnul este o prismã patru-

laterã, la bazã cu latura interioarã de 2,10 mºi grosimea zidului de 0,70 m. Scheletulacoperiºului bisericii e din lemn, acoperiºul edin þiglã în doua ape. Curtea bisericii are 840mp, iar suprafaþa clãditã a bisericii, mãsuratãla temelie are 240 m. Biserica are hramulAdormirii Sf. Apostol ºi Evanghelist Ioan. Lasfinþirea bisericii participã ºi preotul IancuPistrilã din ªopotul Vechi, care pãstoreºte bi-serica pânã la anul 1878. Biserica s-a pictatîn anul 1847 de cel mai renumit pictor de bis-erici din acea vreme, Dimitrie Turcu cu preþulde 300 fl. banca, din care se pãstreazã numaicâteva icoane, deoarece cupola a fost dãrâ-matã în anul l928, pereþii au fost vãruiþi, ico-nostasul fiind pictat din nou. În anul 1870 bi-serica se renoveazã ºi se picteazã de pictorulorãviþean Nicolae Hasca cu preþul de 220 fl.banca. Clopotele au fost donate de familiaBoldea, care de-a lungul istoriei a ajutat denenumãrate ori biserica din Borloveni, cubani, cãrþi ºi pãmânt. Din 1879 ºi pânã în1883 administreazã biserica preotul PetruPopovici nãscut în Rudãria. Începând cu1683 pãstoreºte parohia din Borloveni, preo-tul Pavel Boldea, fiu al satului, nãscut în1861, fiul învãþãtorului Pavel Boldea ºi a Ma-riei. Pavel Boldea, preotul, este cel mai maredintre fraþi, cãsãtorit cu Silvia Iovãnescu, dinMarga.Pavel Boldea, un muntean tare ca pia-tra, înalt blond, cu ochi albaºtri, aºa cum îldescrie istoricul ºi scriitorul Alex. Nemoianu,se dedicã cu toate puterile sale parohiei dinsat. A instruit feciorii ºi fetele în cântare bis-ericeascã, înfiinþând un cor. Prin cuvântãrilepotrivite ºi sfaturi binevoitoare a cãutat saîntãreascã religia ºi moralitatea în popor.Averea bisericeascã a sporit-o în decurs de 5ani cât a stat în fruntea parohiei, de la 200 fl.la 5500 fl. ºi de la 80 de acoave de rãchie la300 acoave, a înfiinþat o magazie cu cucuruz,grâu, secarã ºi fasole unde enoriaºii seputeau împrumuta, atunci când aveau nevoie.În anul 1888 preotul Pavel Boldea pleacã din

sat, dar cu sufletul mereu aproape de oameniidin sat, cu gândul la locurile natale seînroleazã în corpul canonicilor din armataimperialã austriacã. Datoritã inteligenþei saleºi perseverentei în muncã ajunge protopopmilitar în grad de colonel, ºeful preoþilor mil-itari români din întreaga armatã imperialã.

Dupã plecarea preotului Pavel Boldea laparohia din Borloveni vine preot VasilePopovici din Patas. Urmeazã la parohiadin Borloveni preotul David Popovicinãscut la Ilidia, pânã în anul 1097, cândvine la parohia din Borloveni preotul IosifSerafin, nãscut în Patas la 1871, cãsãtoritcu Mariuþa, fiica învãþãtorului PavelBoldea. În anul 1900 pãrãseºte Borlo-veniul ºi se înroleazã ca preot militar înarmata chezaro-crãiascã ºi urcã în rangpânã la protopop militar, în grad decolonel. Localitatea Borloveni prin eno-riaºi sãi se mândreºte cu faptul ca la bis-erica lor din sat, au slujit ce preoþi, doi fiiai V. Almãjului care au fãcut cariere ºi auajuns pânã în cele mai înalte funcþii înierarhia militarã preoþeascã.

În anul 1900 vine ca preot în sat, unalt fiu al satului, un om cu o deosebitã culturãºi iubitor de neam, Timotei Borchescu, fiulprim codreanului Ioan Borchescu ºi a Mariei,nãscutã Gacila. Preotul Borchescu Timotei întimpul funcþionarii’ sale ca paroh, construieº-te pe banii sãi cu ajutorul enoriaºilor casa pa-rohialã, pe care mai târziu o doneazãBisericii, se stinge din viaþã în vara anului1943. La 1942 preot la Borloveni vine Alim-pe Aldescu, nãscut la 21 octombrie 1909 fiullui Pãun ºi Mariei Aldescu din Bozovici.Preotul Aldescu a fost un om blând, harnic ºibun gospodar atât acasã cât ºi la parohie. Lavenirea comuniºtilor la putere, împreunã cualþi preoþi, învãþãtori ºi profesori înfiinþeazãun grup anticomunist din 120 de persoane cusediul în Oraviþa. Din acest grup fãcea parte ºiprof. Ilie Rusmir din Borloveni. Pãstoreºteparohia, pânã în anul 1976 când este pen-sionat. Din acest an ºi pânã în prezent paro-hia Borloveni este pãstoritã de preotul Gheor-ghe Vlase din Topleþ. Biserica a fost sfinþitãdin nou de Î.P.S. Mitropolit Vasile la 6 oc-tombrie 1957. În anul 1962 se face o nouã re-paraþie a bisericii de cãtre meºterii DobroicaMihai ºi Toma Budescu, au fost scoase desub var 4 icoane, pictate de Dimitrie Turcu,pe pereþii laterali. În 1962 se stricã gardul depiatrã ºi se construieºte altul din ciment, pecare se fixeazã un gard de fier. Zidul estefãcut de regretatul meºter zidar Mengu Mir-cea din Borloveni, iar gardul de fier este ope-ra meºterului Sitaru Luca din Prigor. Lucra-rea a costat 20000 lei, bani adunaþi de lasãteni, prin grija preotului Ghe. Vlase. Cuajutorul unei echipe de meºteri din Rudãriase începe repararea ºi pictarea bisericii decãtre pictorul Dumitru Valeriu din LãpuºniculMare care încã este în lucrare. În istoria în-delungatã a bisericii, cele mai multe cãrþi ne-cesare bisericii au fost donate de NicolaeStoica de Haþeg, Coriolan Buracu ºi familiaBoldea.

PAVEL GÂRJOABÃ

Prof. P. Zamela ºi fanfara ºcolarã din Borlovenii Vechi. Foto: C. Vlaicu

Biserica din Borlovenii-Vechi


Însoþindu-l pe tânãrul coleg CostelVlaicu, redactorul-ºef adjunct algazetei „Vestea”, am ajuns în scopde documentare în casa parohialãdin Globu-Rãu, prilej cu care pãrin-tele Vasile, parohul din acest sat demunte, ne-a prezentat familia sa:preoteasa Ioana ºi pruncii Andrei ºiAnamaria, trei, respectiv un an ºiceva, micuþa se trage încã de-abu-ºãlea. Am cunoscut-o pe preoteasaIoana ºi pe cei doi îngeri. Am statpreþ de-o cafea îmbunãtãþitã, timp încare colegul Vlaicu se cãznea sãpunã în miºcare internetul ºi faxul, cucare preotul Vasile ºi preoteasaIoana lucreazã, dar aveau micidefecþiuni.

În vremea aceasta sufrageria, osãliþã într-o casã grãnicereascã depe timpul Mariei Terezia, se umplusede copilamã: fete ºi bãieþi de ºcoalã– Cercul de picturã – de care vor-bisem într-un numãr anterior al„Vestei”, aºadar ora de desen, înCasa parohialã, cerc iniþiat depreoteasa Ioana, în chip de volun-tariat. Forfotã, glas de celulare ºi

Anamaria abuºãlea, atmosferã ten-sionatã, iritantã pentru un preot careare nevoie ºi de oleacã de liniºte,odihnã etc. Oare de ce nu se þinorele de picturã la ºcoalã?! Careeste contribuþia ºcolii, a cadrelordidactice de aici, de la Globu-Rãupentru frumosul artistic?! Am înþelesde la un sãtean, de la creºtinul R.,cã, dimpotrivã, ººccooaallaa ccaauuttãã ss-ooîînnccuurrccee ppee ddooaammnnaa pprreeootteeaassãã,, ccooppii-iiii vviinn llaa CCaassaa ppaarroohhiiaallãã îînn ttaaiinnãã ººii ttoottaaººaa llaa bbiisseerriiccãã!!!!!! CCee aauu ddee ssppuuss ffaacc-ttoorriiii ssuuppeerriioorrii ddiinn îînnvvããþþããmmâânntt??!! Îl rogpe domnul profesor M. Feneºan,directorul Liceului „Nicolae Stoica deHaþeg” sã intervinã pentru a reaºezalucrurile în matca lor fireascã.

Vã mãrturisesc o situaþia similarã:colega mea, poeta ºi pictoriþa Ma-

riana Sperlea din comuna Dumbrã-viþa (Timiº) a propus înfiinþarea unuicerc de picturã la ªcoala din aceas-

tã localitate, directorul, un ungur cuinimã de român, a aprobat ºi colegamea a fost prinsã legal în planul deºcolarizare – ore de desen – ºi cerculde picturã funcþioneazã de câþiva anicu expoziþii de picturã în ºcoalã ºi înjudeþ. ªcoala, profesorii ºi pãrinþiisunt mulþumiþi. De ce nu ar fi mulþu-miþi ºi cei de la Globu Rãu?! DDee cceerrããmmâânnee îînn aannoonniimmaatt ssttrrããddaanniiaa uunnuuiioomm mmiinnuunnaatt ccaa pprreeootteeaassaa IIooaannaa??!!

În duminica din 2 decembrie2007,în Casa parohialã, la cercul depicturã, au fost copiii:

1. Belcotã Alexandru, clasa a III-a2. Ghinescu Crãciunica, clasa a II-a3. Borza Ana, clasa a II-a4. Boatã Nicoleta, clasa a V-a5. Marincot Gabriela, clasa a VI-a6. Tãtucu Mihaela, clasa a VI-a7. Tãtucu Cãtãlina, clasa a I8. Greu Patricia, clasa a IV-a9. Greu Marius, clasa a I10. Viºescu Ionela , clasa a III-a11. Butuºinã Simona, clasa a IV-a12. Dumbravã Dãnuþ, clasa a VI-a13. Vrancuþa Giorgiana, clasa a III-a14. Vrancuþa Petre, clasa a VIII-a15. Firan Ionuþ, clasa a V-a16. Firan Adi, preºcolar17. Marincat Cristi, preºcolar

MMeennþþiiuunnii:: am înþeles cã în Globu-Rãu funcþioneazã ºcoalã cu clasele I– IV, denotã cã participã ºi copii dinsat, care sunt elevi la alte ºcoli. Era zide duminicã, zi creºtinã, de rugãci-une, nnee rruuggããmm ººii nnooii,, cceeii ddiinn rreeddaacc-þþiiee,, ppeennttrruu bbiinneellee ccooppiiiilloorr ddiinn GGlloobbuu-RRããuu ººii ppeennttrruu bbiinneellee ffaammiilliieeii pprreeoottee-sseeii IIooaannaa,, ssuufflleett ddiivviinn,, ttaalleennttaatt ººii iiuu-bbiittooaarree ddee ccooppiiiiii dduummnneeaavvooaassttrrãã..(NNDDPP)

PREOTEASA IOANA

Elevã, pictoriþã

Elevã, pictoriþã

Damian Ureche:

Pruncul divinVoi care aþi uitat ce e Crãciunul ªi profanarea o iubiþi din plin, Lãsaþi ºi voi o datã sã se nascã Mãcar ideea unui prunc divin.

E pân-lla gât mocirla de pãcate ªi vieþii îi culegem spin cu spin; Când e atâta iad în jurul nostru, Câtã nevoie-ii de un prunc divin!

Voi n-auziþi colindele cum sunãªi cum vuiesc sub cerul cristalin? Cu lacrimi fericite ne anunþã Cã vine printre noi un prunc divin.

ªi-aacum, vã rog, lãsaþi-ll sã se nascãPe foi de calendare cel puþin: Spre mântuirea beznelor din case Îþi aºteptãm ivirea, prunc divin.

Voi oameni de zãpada ºi de gheaþa,Lãsaþi-l sã se nascã, vã previnCã nu mai sunt nici vitele din staul Sã dea cãldurã pruncului divin.

Oricât de grele-s crucile din spate, Voi, ce purtaþi un rãstignit destin, Peste durerea inimilor voastre Sã treacã raza pruncului divin.

ªi-aacum, vã rog, lãsaþi-ll sã se nascã, Peste omãturi albe ca un crin; Peste aceastã iarnã interzisã,Îþi aºteptãm ivirea, Prunc divin!

Ilustratã comunicatã deDoamna Comisar-ªef CHRISTINA BUZDUGAN

din Bucureºti


Asearã, pe-nserateAsearã, pe-nserate, Fecioara Mãria În Viflaim cetate Cãlãtorind sosea.

ªi fiind obositã Sãlaº îºi cãuta, ªi-n Viflaimul mare Nimenea n-o lãsa.

Atunci, Sfânta Fecioarã Din Viflaim ieºea ªi-n câmp, într-o poiatã De vite se aºeza.

ªi între dobitoace, Pe fânul cel struhos, Prea Sfânta Fecioarã Nãscut-a pe Hristos.

Îl încãlzesc ºi boii Cu aburii suflând, ªi îngerii din ceruri Îl preamãresc cântând.

Micuþul Iisus plânge, Maicã-sa-l mângâia, O, nu plânge, Iisuse, Cã Tu cunoºti lumea.

Cã lumea asta mare Prin Tine s-a zidit, Prin Tine ºi prin Tatãl ªi Dumnezeu cel Sfânt.

Rãsunã blând, spre searã, Al clopotelor cânt Cã vine, vine iarã, Iisus pe acest pãmânt.

El vine-n leagãn verde, De îngeraºi purtat, Sã scape lumea-ntreagã De rãu ºi de pãcat.

Sculaþi creºtini degrabã ªi colindaþi frumos, ªi faceþi loc în casã Copilului Hristos.

La fiecare casã Se aud colindãtori Colinda lor duioasã Rãsunã pânã-n zori.

Colo sus, în vremea aceeaColo sus, în vremea aceea În frumoasa Galileia, O Fecioarã vieþuia Ce Mãria se numea.

Nazaret i-a fost oraºul, Unde ea-ºi avea sãlaºul Într-o zi, Mãria sta, Singurã ºi se ruga.

Dar deodatã, ce vãzurã Casa toatã se umplurã,

De-o luminã lucitoare Ca lumina cea de Soare.

Îngerul Gavriil intrase La Sfânta Fecioarã-n’ casãªi din zbor cum se oprise “Bucurã-te!” îi grãise

Ea, vãzând, s-a ‘nspãimântat Întru sine s-a ‘ntrebat. Doamne, ce sã fie oare? Aste vorbe de onoare?

Îngerul i-a zis: Mãrie, N-avea teamã, pace þie. Sunt al Domnului trimis Nu te spãimânta, i-a zis.

Nu te-nspãimânta Mãria, Cã vei naºte pe Mesia. Fiu al Domnului va fi ªi Iisus se va numi.

Mãria când a auzit Cu smerenie a zis: Dac-aºa vrea Cel de sus Fie mie cum mi-ai spus.

Moº CrãciunMoº Crãciun cu plete dalbe, A sosit de prin nãmeþi ªi aduce daruri multe La fetiþe ºi bãieþi.

Moº Crãciun, Moº Crãciun.

Din bãtrâni se povesteºte Cã-n toþi anii negreºit Moº Crãciun pribeag soseºte Niciodatã n-a lipsit.


Moº Crãciun cu plete dalbe, Încotro vrei sã apuci?Þi-aº cânta florile dalbe, De la noi sã nu te duci.


O, brad frumosO, brad frumos, o, brad frumos, Cu cetina tot verde Tu eºti copacul credincios, Ce frunza nu ºi-o pierde.

O, brad frumos, al lui Hristos, Verdeaþa ta îmi place, Oricând o vãd sunt bucuros ªi vesel ea mã face.

O, brad frumos, o, brad frumos, Cu frunza neschimbatã,Mã mângâi ºi mã faci duios ªi mã-ntãreºti îndatã.

O, brad frumos, al lui Hristos, Verdeaþa ta îmi place, Oricând o vãd sunt bucuros ªi vesel ea mã face.

Primarul IANCU PANDURU, viceprimarulTRAIAN STÂNGU ºi domnii consilieri

vã ureazã Sãrbãtori fericite ºi La mulþi ani! (Redacþia)

Cu Steaua, la Petnic. În spatele bãieþilor, prima dindreapta dvs. este eleva Cãlina Puºchiþã Hândã,viitoarea învãþãtoare Cãlina Rãdoi, din Plugova

Poezii de Crãciun


PORTRET DE CODREAN

Numele ºi prenumele: Vlaicu GheorgheVârsta: 61 aniDomiciliul: PlugovaLocul de muncã: Ocolul Silvic MehadiaFuncþia: pãdurar

Vorbeam într-unul din numerele ante-rioare despre o meserie frumoasã darplinã de singurãtate, nesiguranþã ºi, în

acelaºi timp, de responsabilitate, anume aceeade pãdurar sau, aºa cum o mai numeau buniciiºi strãbunicii noºtri, cea de ,,codrean”.

Acum aº dori sã cunoaºtem un codrean ade-vãrat, care 30 de ani din viaþã ºi i-a dedicat a-cestei meserii pe care a practicat-o cu devota-ment ºi cu simþul rãspunderii, a rãspunderii i-mense ce apasã pe umerii acestor pãzitori aimarii bogãþii a neamului nostru care este pã-durea, o bogãþie care nu trebuie risipitã ci men-þinutã aºa cum ea a fost moºtenitã - ºi aceastaeste menirea principalã a pãdurarului, a codrea-nului: sã o protejeze ºi sã o creascã pentru a ooferi celor ce îi vor urma, sãnãtoasã ºi curatãaºa cum sunt ºi sufletele acestor minunaþi strã-jeri ai ei.

Pãdurea are viaþã - ea se naºte, creºte ºimoare, iar 30 de ani sunt suficienþi pentru a-isimþi nevoile ºi a o înþelege; acesta se poatededuce ºi din activitatea codreanului VlaicuGheorghe; el a înþeles-o ºi a preþuit-o ºi sepoate spune despre el ca ºi-a împlinit destinulalãturi de pãdure, alãturi de cei apropiaþi ei.

Nãscut în anul 1946, la 11 aprilie, GheorgheVlaicu , zis în sat ,,Buiada”, se angajeazã pen-tru prima data în ,,slujba pãdurii” în anul 1977, laocolul silvic Bãile Herculane pentru ca mai apoisã se transfere la Ocolul Silvic Mehadia cu spri-jinul ºefului de ocol din acea vreme - inginerulCionca Nicolae. Primeºte în gestiune cantonulPlugova, cum se spune ,,acasã”, iar în anul ime-diat urmãtor este trimis ,,din producþie” la ºcoalaprofesionalã din Timiºoara unde deprinde cutemei meseria de codrean. Revenit în producþieprimeºte în gestiune cantonul Plugova pe care îlgospodãreºte cu multã grijã ºi în ziua de azi.

Stând de vorbã cu ,,nea Gheorghe” amîncercat o trecere scurtã în revistã a unei activ-itãþi bogate desfãºurate de-a lungul celor treidecenii: amintiri din copilãrie legate tot de

pãdure - copil a luat parte la lucrãrile de împã-duriri (,,la plante”), mai apoi ºi-a amintit de co-legii mai în vârstã alãturi de care a trudit la refa-cerea pãdurii acolo unde a fost distrusã de in-cendii sau întemeierea ei în terenurile lipsite debinefacerile acesteia ºi anume în terenurile de-gradate: Pepa Pricop ºi Ghiþã ªpanu, din Meha-dica, Cristescu Cristifor, din Cuptoare, Laitin Ni-colae (Brata), pãdurar ºi apoi brigadier din Plu-gova, Martinescu Constantin (Gincã), toþi colegiºi codreni destoinici la Ocolul Silvic Mehadia.

Astãzi ,,nea Gheorghe” Buiada este pentrutagma silvicultorilor un exemplu de conduitãmoralã ºi profesionalã atât pentru colegii maitineri, dar poate fi ºi pentru generaþiile de co-dreni ce vor veni din urmã. O viaþã de om pusãîn slujba pãdurii se cuvine a fi respectatã celpuþin tot atât precum ,,nea Gheorghe“ ºi-arespectat principiile, ºi-a respectat meseria ºi aiubit pãdurea ºi prin toate acestea având asigu-rat un loc de cinste în breasla codrenilor.

Spicul ºi pãdurea

n spic s-a plâns la om: ,,Nu pot trãi de pom!

Þinându-mi adãpost, Rãmân mãrunt, cresc prost”.Iar omul s-a-ndurat ªi pomul a tãiat.Dar spicul a grãit: „Tot nu sunt mulþumit,Cã în hotarul meuSunt necãjit mereu;Pãdurea asta reaVrea locul sã mi-l ia”.ªi omul s-a-ndurat,Pãdurea a tãiat.Dar spicul nesãtul A spus cã nu-i destul,Cã-n vârf de deal mai crescPãduri care oprescSã vina spre ogorDin apa ploilor, Iar omul s-a-nduratªi pe-astea le-a tãiat. Iar spicul, în sfârºit,A spus: ,,Sunt mulþumit”.

Dar a venit un anCând spicele din lan Amarnic s-au cãitDe tot ce-au uneltit.Întâi venirã ploi Pornite în ºuvoiSpre lanul semãnat ªi grâul fu culcat,

Cu paiul îndoit, Cu spicul ruginit,Cã n-a mai fost mãcarPãdurea stãvilar.ªi-apoi au dus-o greu: Au fost cãlduri mereuCã-aproape au uitat De când n-a mai plouat.Pãdure n-a mai fost Sã þinã adãpost,Sã mai aducã nor ªi vânt rãcoritorªi-ncet-încet sã dea Din umezeala sa.Iar spicul s-a sucit ªi frunza a pãlitªi spicul s-a uscat ªi boaba n-a mai dat.Biet omul, la cules, Nimica n-a ales:Nici pâine n-a avut, Nici unde lua împrumutNici bou mai îngrãºat, Nici bob de semãnat...Pãcat de-atâtea munci!ªi-atunci, abia atunci, Când omul a vãzut Tot rãul ce-a fãcut, Porni ne-ntârziat Sã dreagã ce-a stricat. Pe coastã, pe ponor, În margini de ogor, Pe hatul învechit, Puieþi a rãsãdit.Puieþii au crescut... Cu vremea s-a fãcutPãdure de temei. La adãpostul eiSe-nalþã grâu - voinic; Cât vrabia e-n spic,Nu mic pipernicit... ªi omu-i mulþumit.

FLORIN IORDACHESCU

PAGINA VERDE

,,Baba iarnã”, stãpâna pãdurii

Paginã realizatã ºi îngrijitã de COSTEL VLAICU

U


Un sat mic cu un trecut mare. Unpunct strategic mult disputat, asu-pra originii cãruia istoricii nu suntîncã edificaþi nici în ziua de azi.

Dar aceasta n-o observãm lamica aºezare româneascã. Aºeza-tã în trecãtoarea Orºova - Timiºoa-ra, în imediata apropiere a BãilorHerculane, împreunã cu care purtapânã nu de mult acelaºi nume ºiera adesea confundatã,obscurã, murdarã; într-un cuvânt, un sat. Pemalul stâng al Belarecãise întind casele. Situatpe o coastã de deal,risipit, cu strãzi abrupteºi case din piatrã crudã,toate la fel: un frontonînalt, un gang deschis, ofundaþie înaltã careascunde pivniþa ºi graj-dul. Curtea murdarã,îngustã, cu gãini, porci,unelte agricole, care,lemne ºi fân. În spate seaflã livada cu pruni. ªimultã vie, care la vre-mea ei era aici superioarã, dardupã afurisita de Philoxerã se cul-tivã acum mai mult accidental...Cãci þãranul este aici inert, credeîncã în minuni, într-o devenire prinsine însuºi. Munca pentru el nuconstituie o necesitate, ci o oblig-aþie incomodã, fiind mai eroic s-oeviþi decât sã o stãpâneºti.

Cu totul altfel este românul de lamunte, valahul izolat din pitoreºtilesate Cornereva, Rusca ºi altele a-semenea, situate în trecãtorile de-pãrtate. Aici domneºte încã hãrni-cie, domneºte activitatea, aici estefolosit fiecare petec de pãmântsmuls codrului secular, în pãdureori pe pajiºtile înalte, pietroasemiºunã oile la pãscut, porcii laghindã...

O dimineaþã de duminicã în sat.Gãlãgie. Trãncãneli, mugete devite, zvon de clopote. În piaþa dinfaþa bisericii o mulþime pestriþã. Etârg de vite. Dominã culorile alb,gri, roºu. Cei din vale sunt îmbrã-caþi uºor, bãrbaþii poartã deasupracãmãºii albe întregi ºi pantalonilordoar o vestã, femeile oprege cu ciu-curi coloraþi ºi pieptare scurte dinpiele. Cei de la munte sunt îmbrã-caþi mai gros ºi greoi; aceºti voinici,care sunt capabili sã doboare unurs ori sã sugrume un lup, poartã

vestoane lungi de dimie, pãlãriilargi, unii chiar cãciuli de miel. Eitârguie cai mãrunþi, cu pãr aspru,,osoºi, boi cu coarne mici. Ori vândlânã de oaie comercianþilor, putinide lemn cu brânzã sãratã.

Gãlãgia dureazã pânã dupãprânz, când se mutã în localuri,unde tinerele fete ºi flãcãii auînceput dansul.

Strada este acoperitã cu un stratgros de praf, negru de trecereanumeroaselor care cu cãrbuni, caretransportã cãrbunele brun extrasdin minele aflate în apropiere.

Se deschide apoi o prãpastie a-bruptã, pietroasã. Pe pietriºul fãrâ-miþat al unui mal se târãºte ºer-puind o viperã, care la apropiereanoastrã dispare uºor într-o crãpãtu-rã a stâncii. Apoi, dupã un rãstimp,dintr-un ciot de copac sesizãm onouã alunecare, un hâºâit de pietre.Mehadia este doar, dupã Brehm,locul cu cele mai multe vipere veni-noase ale Europei Centrale.

De sus, aplecate spre noi, neameninþã acum zidurile unor ruinepe jumãtate distruse. Doar doi pe-reþi enormi, de o grosime neobiº-nuitã, dominã deasupra vãii. Iar înjurul acestor douã ziduri se con-fruntã disputele istoricilor.

În scrieri mai recente aflãm ex-pusã ipoteza cã denumirea Meha-dia ar constitui romanizarea nu-melui „Mihald”. Realitatea este cãsub regele ªtefan al V-lea, în anul1273, pe aceste locuri ºi-a constru-it cetatea, ºi Mihald. Însemnãtateastrategicã a acestui punct trebuiaexploatatã, iar pentru aceasta nu e-xista un loc mai propice decâtstrâmtoarea Mehadiei, acea îngus-

tare a vãii Bela Reca, prin care dru-mul ce pãtrunde în Banat nu puteatrece decât pe lângã piciorul proe-minentului perete abrupt de stâncãde deasupra sa. Maghiarii au con-struit deci aici cetatea Mihald, carea fiinþat probabil pânã la pãtrun-derea turcilor, aceºtia întãrind ºi ei,la rându-le, curând punctul.

Dar foarte probabil este nevero-simil ca abia în secolulal XlII-lea sã fi fost cu-noscutã importanþaacestei trecãtori. Aºe-zãrile romane Dierna(Orºova) ºi Drobeta(Turnu Severin) dinimediata apropiere da-teazã dinainte cu unmileniu, iar Ad AquasHerculi sacras, apelesacre ale lui Hercules(Bãile Herculane),erau încã de pe atuncicunoscute ca bãilecele mai renumite dinpartea rãsãriteanã aImperiului. Când au

pornit la cucerirea Daciei, romaniiau fortificat Drobeta ºi Dierna ºi auutilizat în campaniile lor drumul ceurca pe Cerna ºi Bela Reca, aceas-ta fiind legãtura cea mai scurtã prinTibiscum, de lângã Caransebeº, cucapitala provinciei Dacia: Szarmi-zegethusa, cea localizatã deBarthely în Comitatul Hunyazilor.

Conform autorilor romani, Meha-dia era numitã „Ad Mediani” ºi sepoate accepta ca temeinicã ipotezacã aici s-a aflat un castru roman -din care mai sunt vizibile ruine ºiazi - ºi un templu al zeiþei Isis, alecãrei fundaþii se mai observã încã ºipe al cãrui loc au fost gãsite orna-mente de corniºã ºi monede, argu-ment clar cã ruinele sunt de origineromanã.

Va sa zicã ele pe atunci se aflauîn Defileul Cernei castre romanemari, care marcau graniþa statuluidac. în Defileul Cernei existândînsã puþin spaþiu liber, s-a construitun lagãr pentru soþiile soldaþilor le-gionari în apropiere, la „Ad Me-diam” ºi pentru cã astfel s-a realizato aºezare mai marc, a fost înãlþatdupã obiceiul roman ºi templul.Pentru aproape trei veacuri s-auaºezat romanii aici, ºi-au extins cul-

OTTO ALSCHER (1914)

MEHADIA:


Mehadia, dupã potopul din 1910, cu cãruþa prin apã. Podul din fier forjat a fost luat de puhoaiele de apã


tura în Dacia ocupatã pe care aupopulat-o cu coloniºti romani. Apoiau pãtruns Goþii rãsãriteni, au pusti-it totul cu puterea lor primitivã, iarþara depopulatã mai aduce dovadaînaltei culturi romane implantatã

aici doar prin ruine seci.A doua ipotezã, cum cã numele

Mehadia ar fi o derivare de lanumele lui Mihald, de la a cãrui for-tificaþie se mai vãd ºi astãzi ruinelede origine maghiarã, este foarte în-doielnicã. La fel de bine ar puteaderiva numele conducãtorului Mi-hald de Ia Mehadia, cum ºi Meha-dia este foarte apropiatã numeluiMediam. Este posibil ca fortificaþiilelui Mihald sã fi fost ridicatã pesteruinele castrului roman, totuºiruinele vizibile acum se dovedesc afi, dupã tipul de construcþie din des-coperirile arheologice, neapãrat deidentitate romanã.

Ipoteza sorgintei maghiare aMehadiei se clãdeºte în special peo legendã privitoare la construireacetãþii lui Mihald, care mai circulã ºiastãzi. Iatã legenda:

„Dupã ce zidarii au început sãconstruiascã fortãreaþa, au consta-tat cã tot ce ridicau ziua se prã-buºea noaptea. Aceasta a duratmult timp. Într-o zi le-a apãrut unînger, care le-a spus ca prima fe-meie ce va veni a doua zi cu mân-care la soþul ei sã fie ziditã de vie înzidul cetãþii. Toþi meºterii au trimisvorbã nevestelor ca a doua zi sãvinã cât mai târziu cu dejunul. Nu-mai Manole nu i-a spus nimic soþieisale, vãzând în aceastã veste ohotãrâre a divinitãþii.

A doua zi dimineaþa, când abiarãsare soarele, a apãrut pe drumsoþia lui Manole care-i aduceadejunul. Dar Dumnezeu i-a scos încale un ºarpe de care ea s-a speri-at ºi a vãrsat mâncarea. S-a întorsacasã ºi a gãtit altã mâncare.Atunci Dumnezeu i-a scos în caleun urs. Ea s-a speriat iar ºi a rãstur-nat oalele cu mâncare. S-a întorsiar acasã, a fiert din nou dejunul.

Acum i-a ieºit în cale o haitã delupi. De fricã i-au cãzut iar vaselecu mâncare din mânã. Abia a patraoarã a ajuns cu dejunul ia soþul ei.

La cetate meºterii au prins-o ºiau început sã o zideascã de vie. Eaplângea, îl ruga pe Manole sã olase sã trãiascã ºi-i spunea cãacasã copilul mic plânge dupã ea.Rugãminþile au fost însã zadarnice.Dupã aceea Manole s-a dus acasã,a luat bãieþelul mic în braþe, l-a ridi-cat pe creanga unui fag ºi a spus:«Ploaia te va spãla, vântul te valegãna, zãpada te va acoperi».

Meºterii au terminat de ziditcetatea. De bucurie ei au începutsã arunce ciocanele ºi mistriile însus. Acestea cãzând, le-au spartînsã capetele ºi i-au omorât. DoarManole a scãpat cu viaþã.”

Iatã legenda construirii casteluluiBarcan. Dar aceastã legendã sea-mãnã cuvânt cu cuvânt cu legendaconstruirii cetãþii Deva ºi dinaceastã cauzã se naºte îndoiala,care dintre cele douã variantepoate fi cea iniþialã.

Existã însã ºi posibilitatea ca

ambele legende sã fie preluate ºica originea lor sã n-aibã nici o legã-turã cu vreuna dintre cele douãconstrucþii, ci sã fie o reluare a leg-endei construirii mãnãstirii Arge-ºului, cum ne relateazã Vasile Alec-sandri prin a sa baladã „MonastireaArgeºului”. Aceastã baladã estetranspunerea în versuri a uneivechi legende populare româneºti,iar faptul cã ea este de indiscutabilãsorginte româneascã ni le indicãnatura ºi modalitatea construcþiei,etapele ei a cãror prezentare coin-cide cu puþine varaþiuni în aceastãprivinþã esenþei legendei construiriicetãþii Barcan, chiar ºi numele fiindaceleaºi. Aici coincide fiecare punctceea ce întãreºte ipoteza cã vari-anta româneascã a baladei estecea originalã. Manoilo este în„Mãnãstirea Argeºului” Manole, un

nume indiscutabil românesc numaghiar, ce-i încã ºi azi foarte uti-lizat în România.

În legenda mãnãstirii Argeºuluise povesteºte cã Negru Vodã a fostatenþionat printr-un pãstor asupralocului pe care sã construiascãmãnãstirea. Pentru a-i înãlþa ctito-ria, el a chemat zece meºteri zidari,în frunte cu Manole. Dar aceºtia au

lucrat fãrã spor, pânã când luiManole i s-a prezis în vis cã vor fiajutaþi dacã o vor zidi în pereþi peîntâia soþie ce va veni cu mâncar-ea, aceasta fiind nevasta lui Ma-nole, care a ajuns prima cu toate cão ploaie torenþialã ºi o furtunã i-aufost obstacole. Negru Vodã a rã-mas cât se poate de încântat deconstrucþie ºi i-a întrebat pe meºteriinsistent, dacã ar fi capabil sã ridiceun edificiu chiar mai impunãtordecât acesta. Ei au rãspuns afirma-tiv. Atunci Vodã a ordonat sã fieluate scãrile ºi dãrâmate schelelece duceau spre acoperiºul unde seaflau meºterii, care au început sãimplore ajutor. Apoi, cãutând o me-todã de a se salva, ei ºi-au confec-þionat aripi din ºindrilã, dar s-auprãbuºit sfãrâmându-se de pãmânt.Manole a rãmas ultimul, iar când avrut sã riºte sãritura a auzit voceasoþiei sale din zid. Totul i s-a întu-necat în faþa ochilor ºi s-a prãbuºitmort. Din locul unde a cãzut aînceput sã picure un izvor lin, acãrui apã era însã la fel de sãratãca lacrimile.

Dupã toate probabilitãþile, aceas-tã legendã, care-i perpetuatã prinviu grai la poporul român, a ajuns ºila transilvãneni, aici fiind atribuitãconstruirii cetãþilor Deva ºi Barcanºi consideratã ca originalã.

Ar fi foarte interesant ºi avantajospentru istorici sã descopere-sor-gintea ruinelor de la Mehadia ºi sãurmãreascã legãturile legendei. (…)(C. JUAN PETROI “Cãlãtori strãi-

ni prin Banatul de Sud”, Ed.Mirton, Timiºoara, 1999)

Cascada Bobot

Cu Laici (Ludovic Braun) douãmeginþe la local, la „Calul alb”

(1964 – 1965)

Primarul Iancu Panduru, la o mani-festare culturalã, avându-l în stânga

sa pe gospodarul de frunte GoreAchimescu, din Mehadia

urmare din pagina 9


Voi debuta acest eseu cu un citat din revista„România Mare”: „Am vândut bogãþiile solului, pecele ale subsolului, ne-aam vândut conºtiinþa pecâþiva arginþi daþi de Soroº sau de alþi mafioþi ailumii interlope. Ne-aam vândut aºadar þara, ne-aamvândut ca neam ºi, ceea ce pare de necrezut, faptnemaipomenit, nemaivãzut ºi nemaiîntâlnit peglob, ne-aam vândut numele. Derbedeii ºi hoþii carene-aau guvernat ne-aau vândut ungurilor, ca sãobþinã voturile lor, din singura dorinþã de a jefuinestingherit þara. S-aau vândut þiganilor, fie cãerau ei înºiºi þigani, fie cã le-aa plãcut sã decadãla nivelul manelelor”. (Manole Neagoe,„România Mare”, eseul „Rom-romã; romi-rome(le)”, nr. 906, vineri, 23 noiembrie, 2007).

Desigur, autorul articolului face aluzii la IonIliescu, poate ºi la Adrian Nãstase,poate ºi laalþii care apucând frâiele puterii dupã decembrie1989, nu s-au gândit ºi preocupat pentruredobândirea Basarabiei de la ruºi, chit cã seputea, în contextul evenimentelor internaþionalefavorabile, ci s-au gândit la þiganii lor, cu care auîmpãrþit portofoliile puterii. Dar despre toateacestea ceva mai încolo.

Propun sã revenim la þiganii din Mehadiape care, în cei 48 de ani de contact cu Mehadiaam reuºit sã-i cunosc foarte bine. Subliniez:þiganii din Mehadia niciodatã nu s-aau declaratþigani, ci români ºi asta în chip legitim graþiepreocupãrilor ºi conduitei lor. În Mehadia auexistat, din pãcate puþini mai existã, þigani demãtasã, adicã oameni cu care poþi sã stai lamasã, cu care sã lucrezi ºi sã petreci, cu caresã baþi palma în orice împrejurare. Ca aldeDumitru Tudor, cu ani în urmã, dacã a existatunul sau doi, vorba aceea pãdure fãrã fãcãturãnu existã, dar în majoritatea lor au fost oamenicu care Mehadia putea sã se mândreascã. Voienumera câteva exemple de „þigani de mãtasã”pe care i-am întâlnit sau despre care am auzitvorbindu-se, ba chiar am lecturat înscrisuri:

- Nistor Lupu (fratele Chivei Strachinescu,care a trãit pânã recent) a fost muzicant (vioarãºi þambal) de renume, a cântat în Radio Bucureºtiºi a concertat în America, Philadelphia, de undeºi-a adus soþia, pe Fronia.

- Manciu Mihai zis Ilã Vladu, þambalist înorchestra Ion Luca Bãnãþeanu, a cântat la localulde lux „Amiciþia” (Bucureºti,lângã GrãdinaCiºmigiu ºi la Radio Bucureºti (Vezi: VasileVãrãdeanu: „Cântecul la el acasã”, Ed. MitropolieiBanatului, 1985, Timiºoara).

- Nicolae Mircea zis Niki, viorist, fost directorde Casã de Culturã Raionalã (Almãj – Mehadia),autor de piese de teatru ºi de spectacole ºi con-certe literar-muzicale, om de-o aleasã þinutã,iubitde meginþi,ºef de orchestrã în „Cerna” Herculane.

- Lae Bou, ºef orchestrã, fondatorul primeiºcoli de muzicã din Mehadia, cu studii muzicale laVîrºeþ ºi Budapesta.

- Mircea Martin, subinginer, ºeful curãþãtoriide la turnãtoria „Maghieru” Topleþ, cu fiica saMarioara Mircea,inginer agronom în Timiºoara.

- Mircea Ioniþã, mecanic C.F.R.,primul meca-nic din Mehadia, mecanic pe trenul regal (Bucu-reºti – Sinaia, Bucureºti – B.Herculane)

- Gore Mircea, notar în Ilidia, cu 2 copii,academiºti

- Radu Alexandru, maistru în Depoul C.F.R.Caransebeº, ºef de promoþie în ªcoala de maiºtride la „Electroputere” Craiova, decedat într-un tra-gic accident, pe când avea 38 de ani.

- Vasile Nichescu, impiegat CFR, fost instruc-tor al formaþiei de cãluºeri din Mehadia, crescut ºieducat între români, cu care se simþea frate decruce.

- Radu Iosif, mecanic CFR, lider în ªcoala demecanici CFR Timiºoara, o capacitate în domeniulmiºcãrii ºi siguranþei transportului pe CaleaFeratã.

- Nicolae Radu, zis Nichi, impiegat CFR ºiinspector comercial, crescut ºi educat de naºulsãu, Puiu Boieru din Mehadia, fost ºef de DirecþieRegionalã CFR ºi ºef în Gara de Nord dinTimiºoara.

Am dat doar câteva exemple, ele pot continuape alte scãri valorice. Desigur, aceºti oameni ºi caei ºi alþii trãiau în chip românesc, gândeau româ-neºte, aveau sentimente româneºti ºi se puteausocoti români, atâta vreme cât ei nu ºtiau þigãneºteºi nu se îmbrãcau þigãneºte. Ei nu au fost contes-taþi de românii adevãraþi, dimpotrivã, au stat lamasã cu ei ºi s-aau fãloºit cu ei.

Acum, ca o curiozitate: sunt þigani blonzi cuochii albaºtri, ei provin din cãsãtorii mixte. Dacãcineva este curios sã-i identifice, totuºi, acestlucru se poate vedea dupã o patã de negrealã dincot, când mâna este perfect întinsã!

Doresc sã adaug cã þiganii din România ºi-au

adus substanþial obolul la îmbogãþirea tezauruluispiritual românesc, în varia domenii: politic, liter-ar-muzical, istoric, ºtiinþific etc.

Voi înºirui câteva exemple concludente, înparte necunoscute:

1. Anton Pann – poet, folclorist, autorul vo-lumului „Povestea vorbei” ºi autorul melodiei dela imnul þãrii, „Deºteaptã-te române”.

2. Cezar Bobillac, poet, revoluþionar, la 1848,secundul lui Nicolae Bãlcescu, fost în taraba lui

Avram Iancu, pentru negocieri.3. Nicolae Titulescu, fost ministru de

externe al României, poate cel mai valoros min-istru din istoria României.

4. Nichifor Crainic, profesor de teologie înCernãuþi, poet important, arestat ºi condamnatde regimul comunist.

5. Pamfil ªeicaru, ziarist, anticomunist,fondatorul multor publicaþii în România inter-belicã.

6. Maria Tãnase, Maria Lãtãreþu, IoanaRadu, Mia Braia etc. cunoscute artiste de muzi-cã popularã, romanþe ºi muzicã uºoarã etc.

7. Grigoraº Dinicu, Ion Voicu, Budiºteanu,Paraschiv Oprea, Sandu Florea, Luca Novac,Luþã Ioviþã etc., artiºti instrumentiºti de faimãinternaþionalã.

8. Actorii: Adrian Pintea, recent trecut lacele veºnice, celebrul Pepe, solist de muzicãuºoarã, ªtefan Bãnicã etc.

9. Oamenii de culturã: Andrei Pleºu,Liiceanu, Tãnase, Mircea Dinescu.

10. Sportivii: Nicolae Dobrin, MirceaLucescu, Ricã Rãducanu, Gh. Hagi (fotbal),Viorel Simion ºi fiii sãi (box).

L-am lãsat ultimul pe Ion Iliescu. Mama luia fost lãiaþã (în fuste creþe), din localitateaGãlbenuºa, undeva pe ºoseaua Olteniþa.

Iatã istoria sa: tatãl, un om necãjit, munci-tor în Atelierele CFR Nicolina Iaºi, evreu u-crainean, cu nume ucrainean, înainte de eveni-mentele de la CFR (1933) a cunoscut-o pemama lui Ion Iliescu. Ea, o þigancã frumoasã,

focoasã, vindea mizilic (seminþe diverse – do-vleac, floarea-soarelui) în poarta Atelierelor. Azi osãmânþã, mâine douã ºi mâncând amândoi semin-þe, lãiaþa a rãmas gravidã. I-a adus pruncul ºi i l-apus în braþe lui Ion-senior. Acesta a luat pruncul ºil-a dus în Maramureº, la o rudã (dughenar) evreu,unde a crescut. Ceferistul, difuzând manifeste co-muniste, a fost arestat ºi aruncat în temniþã.

Dupã 23 August 1944, Iliescu senior (numeromanizat, cum ºi-au romanizat numele majorita-tea evreilor) a candidat pe lista Blocului PartidelorDemocrate, a ajuns deputat în Parlamentul þãrii. Laa doua candidaturã a refuzat ºi l-a rugat pe Gheor-ghiu-Dej (cu care se cunoºtea din puºcãrie) sã-idea o pensie AVDA (pensie de ilegalist) ºi sã-llase în pace, el avea doar patru clase primare ºi a-vea bun-simþ. În schimb, l-a rugat sã-l ajute pe fe-ciorul din Maramureº. Ion Ilici Iliescu a urmat Li-ceul pe „Principatele Unite” din Bucureºti, apoiPolitehnica ºi în final studii de specialitate în U-niunea Sovieticã. În rest se ºtie. Nu se ºtie cã a

ÞIGANII DIN MEHADIA (II)(Acum, nu mai sunt „þigani de mãtasã”!

Patima þiganilor: copiii ºi caiiÞiganul (lãiete) Vasile Margelu din Mehadia,

recent trecut la cele veºnice



S-a tras perdea peste anul 1907. S-aîncercat sã se ascundã generaþiei de astãziceea ce s-a petrecut în Rãscoala þãranilor din1907. S-a tras cu tunul în satele din Moldovaºi numai din Moldova. Þãranii au fostmitraliaþi, uciºi, iar cei care nu au fostuciºi au fost torturaþi, schingiuiþi ºi arun-caþi în temniþe pentru cã au cerut pãmânt,pentru cã au cerut o viaþã de om ºi nu unade câine de pripas.

În primãvara lui 2007 singurul Postulde Radio Semenic (Reºiþa), a evocat Rãs-coala din 1907 prin glasul Magului poe-ziei romane contemporane, ADRIAN PÃU-NESCU, care pe post a spus: “Oasele celorunsprezece mii de þãrani uciºi s-au pu-rificat ºi din ele au rãsãrit lanuri de flori”.

O simplã întrebare: „Oare cine a guver-nat Tara în 1907 ºi a ordin de-a scos ar-mata ºi a ordonat sã se tragã în þãrani fãrãpic de milã ?! Cine vrea sã ºtie rãsfoieºtecartea de istorie, unde scrie negru pe alb.(NDP)

1907 ... în Dâmboviþa

Comemoram împlinirea a 100 de ani dela izbucnirea rãscoalei din primãvara anu-lui 1907 moment cu semnificaþie în istoriaþãrii peste care se trece mult prea uºor.

Declanºatã iniþial în zona Moldovei,rãscoala a cuprins repede numeroaselocalitãþi din þarã, la ea participând mii deþãrani rãsculaþi, cuprinzând ºi zona judeþu-lui Dâmboviþa. S-au semnalat atunci con-flicte sociale de diferite intensitãþi în peste 30de localitãþi dâmboviþene, cele mai virulentefiind în apropierea regiunilor petroliere.

Izbucnitã în ziua de 11 martie 1907, lavestea extinderii cu repeziciune a rãscoalei înMuntenia, revolta þãranilor din comuneleRãzvad, Sãcuieni, Adânca ºi Gura Ocniþei arela origine aceleaºi cauze generale care audeterminat ridicarea la luptã a tuturorþãranilor: nevoia de pãmânt pentru arãturã ºiislaz, abuzurile arendaºilor ºi Proprietarilorde pãmânt, obligaþiile tot mai mari faþã deautoritãþi etc.

Miºcarea debuteazã cu cereri ºi petiþii a-dresate Ministerului Agriculturii ºi Domenii-lor. Prefecturii, proprietarilor de pãmânt (Ian-cu Grigorescu, Petre Sandulescu). La 11

martie 1907 þãranii din Sacuieni cer propri-etarului revizuirea contractului de învoieli iarþãranii de la Rãzvad ºi Adânca obþin de lamoºier declaraþia de renunþare la moºie.

La 12 martie 1907, patru delegaþi ai rãs-culaþilor din Rãzvad au venit la Sãcuieni pen-tru a lua o copie dupã declaraþia data de Gri-gorescu folosind-o ca model pentru redac-tarea celor care trebuiau smulse arendaºilorde acolo. Conform unei înþelegeri anterioarela Rãzvad ajung þãranii rãsculaþi de la Adânca,în frunte cu primarul lor Gheorghe Dumitres-cu, împreunã cu cei de la Sãcuieni chemaþi de

gornistul Petre Gorgoteanu.În noaptea 12/13 martie sosise la Rãzvad

o companie din Regimentul 30 Muscel che-matã de prefectul George Cair ºi care era can-

tonatã la conacul lui Toma Câmpeanu dinRãzvadul de sus. Vestea s-a rãspândit întoate comunele rãsculate,þãranii pornindsã-ºi caute dreptate la Târgoviºte. În apro-pierea conacului armata a barat drumulrãsculaþilor, care, neþinând seama de so-maþii, au continuat sã înainteze. În acelaºitimp, în ajutorul companiei de recruþi dinMuscel a sosit un escadron format din 50de elevi ai ªcolii de ofiþeri de cavalerie dinTârgoviºte care au ºarjat. Rãsculaþii i-auprimit cu pietre ºi pari smulºi de la gar-duri. Armata a tras în plin, omorând 11 ºirãnind alþi 5 þãrani, restul împãrþindu-seîngroziþi, ulterior fiind arestaþi.

Printre cei arestaþi se afla ºi Iancu Vi-sarion (1879 - 1951), „instigator” pentruþãranii din partea cealaltã a judeþului, însudul Dâmboviþei. Pe zidul celulei închi-sorii din Târgoviºte a scris cu cãrbunele:

„Vai, þãranii împuºcaþiStau pe drumuri ne-ngropaþi,Iar rãmaºii neuciºiZac prin puºcãrii închiºi.”Cei 120 de „capi de rãscoalã’” ºi

„instigatori’’ þãrani arestaþi în luna martieau fost deþinuþi pânã la finele anului1907, când s-a terminat instrucþia proce-sului intentat acestora de autoritãþi. Toþiinculpaþii au fost achitaþi, printre avocaþiiapãrãtori ai acuzaþilor din acest proces s-

a aflat I. Al. Brãtescu-Voineºti. Compasiunepentru þãranii rãsculaþi au arãtat ºi alþi oamenide culturã legaþi de judeþul Dâmboviþa: I. L.Caragiale, Al. Vlahuþã, Duiliu Zamfirescu.

Rãscoala din 1907, o paginã tristã în isto-ria românilor, trebuie sã revinã în memoriacontemporanilor, poate ºi pentru simplumotiv de a nu politiza un eveniment contro-versat ºi a cautã adevãrul în documente (oarearhivele de atunci chiar au fost arse imediatdupã eveniment?)

ION STOICA-MORENI

ANUL DE FOC ªI DE CRIMÃ-1907

fost îndepãrtat de Ceauºescu pe considerentul cã fãcea politicã prosovieticãºi aspira (ajutat de ruºi) la funcþia supremã în stat. În cazul sãu, Ceauºescu agreºit. Nu l-aa eliminat...

Dupã decembrie 1989, Iliescu Ion a fãcut pe faþã politicã prosovieticã, avoit sã aducã în þarã armata sovieticã, a propus în 23 – 24 decembrie 1989.(Vedeþi filmul ºi vã convingeþi. Împotriva sa a fost regretatul general Guºe,lichidat ulterior.)

În altã ordine de idei, Ion Iliescu, dupã evenimentele din decembrie 1989,s-a preocupat doar pentru a dobândi puterea în stat, l-a „creat” pe AdrianNãstase, un nabab þigan ºi nu s-a preocupat de alte probleme de interes majorprecum redobândirea Basarabiei. El a cântat în strunã lui Gorbaciov ºi nimicmai mult. S-a purtat þigãneºte...

P.S. Diferenþa lingvisticã dintre un þigan ºi un lãiete: cereþi sã pronunþe„luat” sau „vulpe”. Þiganul românizat pronunþã fãrã poticniri, pe câtã vremelãietele (adevãratul þigan din stirpea lui Mailat) zice „uat” ºi „ulpe”! N.D.P.

urmare din pagina 11

(Din arhiva NDP)


ISPITA UNANIMITÃÞIIVisul dement al tuturor ºi fiecãreia dintre

“puteri” ºi încã mai vârtos “ocupaþii”, a fost ºia rãmas cel al “unanimitãþii”. Realizarea unuisistem în care o singurã ideologie sã fieacceptatã, un singur sistem de valori, o sin-gurã structura de împãrþire în “bine” ºi rãu.Acest vis a însemnat încercarea de face cutaresistem de “putere” sau “ocupaþie” veºnic, fãrãputinþa de a fi clintit. Este fãrã îndoiala caorice om cu minimal bun simþ ar trebui sãsuspecteze încercãrile de aºezare a unei“unanimitãþi” ºi ar trebui sã ºtie bine cã înspatele ºi la capãtul oricãrei încercãri de “u-nanimitate” va rãsuna sinistrul cor al celorîncãtuºaþi, un cor care în secolul care a trecut,întunecatul ºi sângerosul veac douãzeci, azbierat ba “Sieg Heil”, ba “Stalin, Stalin”, ba“Ceauºescu, PCR”. La capãtul campaniilor deimpunere a “unanimitãþii”, a ideologiei unice,ne aºteaptã puºcãriile ºi lecþiile de îndoc-trinare.

Prin “unanimitate” de gând “puterile” ºi“ocupaþiile” decãzute, cel mai adesea avândîn frunte zugravi, pantofari, marinari dubioºiºi întotdeauna cretini, au neputincioasa în-drãznire de a crede cã vor putea obþine legi-timitate. Aplauzele sicofanþilor, aceste “put-eri”, le considerã sentimente naþionale, în lu-mina celor spuse mai sus cu atâta mai sin-istrã apare “unanimitatea” ideologicã impusãîn România prin “elita de mahala”, condeieriimercenari, fripturiºtii din vocaþie, modi-ocritãþile patente, al cãror singur vis esteaccesul la bugetul de stat. Cei care dau numerãu, prin asociere, intelectualitãþii româneºti,sunt cei care, pur ºi simplu, au pãstrat slo-ganele comuniste; insulta tradiþiilor româ-neºti, insulta Ortodoxiei ºi au înlocuit laudaUniunii Sovietice cu lauda noului “imperiu”ºi a celor ce îi reprezintã, “Piaþa Comuna” sauNATO.

Ispita unanimitãþii este una dintre cele maidegradante încercãri datã fiecãrei generaþii. Înaceastã privinþã, încã în veacul al III-lea d.H.limpede avertiza Sfântul Antonie cel Mare,“va veni o vreme când oamenii vor înnebuni,iar pe cel care nu va înnebuni îl vor uri, cãcinu va fi ca dânºii”.

ALEXANDRU NEMOIANU

EVENIMENT CULTURALLa 4 decembrie 2007, la Liceul „Nicolae

Stoica de Haþeg” din Mehadia, prin grijadirectorului prof. Mihai Feneºan ºi cu impli-carea primarului Iancu Panduru, a avut loclansarea volumelor de poezii „Prizonierultoamnei” ºi „Dicþionar de vise apocrife”, demagistraþii Mihail Rãdulescu, respectiv C-tinAndronache.

Vom reveni cu amãnunte în „Vestea”viitoare. (Redacþia)

Miliardarul Dinu Patriciu!

S-a comunicat topul celor mai bogaþioameni din România. Dinu Patriciu, cu petrolºi Petromidia, este pe locul I. Întrebare: cinea fost Dinu Patriciu? Rãspuns pentru cititoriigazetei „Vestea”:

- Patriciu – unchiul sãu – a fost colonelde securitate, ºeful Regiunii M.A.I. Cluj; oaltã rubedenie a fost directorul Combinatuluidin Reºiþa, pe vremea Sovromurilor.

- În 1962 a cerut încadrarea în Securitate.Era boss în U.T.C. Nu a putut fi încadrat pen-tru cã era evreu ºi în acel an au fost scoºi toþievreii din Securitate (din ordinul luiGheorghiu-Dej). În 1962, câþiva evrei cufuncþii mari în securitate au fotocopiat docu-mente strict secrete, de importanþã deosebitã,pe care le-au scos în Germania Federalã ºi le-au „plasat” la americani. Fusese o trãdarenaþionalã, cu imense prejudicii. Un trãdãtorevreu fusese ºi generalul Pacepa, a cãrui trã-dare fusese ºi cu vãrsare de sânge.

- Dinu Patriciu fusese în câteva rânduriarestat ºi tot de atâtea ori fusese pus în liber-tate. Nu o sã vedeþi evrei în puºcãrie. O sãvedeþi români închiºi pentru gãinãrii.

LAE CARABINÃ

Femeia care a fãcutdin Ticã Artinescu un fugar în munþi!

Femeia, tânãrã ºi frumoasã, cam curvuliþã,s-a încurcat cu un ofiþer rus, apoi s-a dat ºi laTicã Artinescu, recent venit de pe front. Rusula surprins-o în birt, la Berwanger, cu Ticã.Scandal! Ticã l-a dezarmat pe rus ºi cu pis-tolul acestuia a dispãrut de acasã. Va devenifugar, în ceata lui Daia Plugovanu.

În foto, tânãra femeie în compania preotu-lui Biciuºcã din Orºova (N.D.P.)

CUGETAREOmule, ai sufletul prea rãvãºitªi cugetul mâncat de gând,Oricât ai vrea, nu vei puteaÎn don Quijote travestit,Sã lupþi cu morile de vânt!

PETRU IONICÃTimiºoara, 2 iulie 2007

ÎN POARTA PÃDURIIDIN MEHADIA

La colibã, la Nicolae Olaru. Deasupra flu-turã tricolorul românesc. Felicitãri, prietene.O lecþie de patriotism adevãrat pentru falºiipatrioþi. (N.D.P.)

UN INTELECTUAL ÎN“TRANZIÞIE”

Desen de Costel Vlaicu, talent artistic deexcepþie. (NDP)

Curiozitãþi

Foto: C. Vlaicu

Ei s-au drãgãlit

Din arhiva NDP


Spre ºtiinþa consumatorului anonimPublicãm în premierã lista preþurilor pe principalele produse agro-alimentare în unitãþile

comerciale de pe raza localitãþii Mehadia.

“Tradiþia neamului tãu tre-buie respectatã, fãrã a nutrisentimente de urã, dispreþ sauintoleranþã faþã de limba, reli-gia, portul ºi obiceiurile altorneamuri.”

IVAN EVSEEV

Pro memoriaFamilia Vlaicu îºi aminteºte cu tris-

teþe în suflet de cea care a fostMarioara Vlaicu, de la a cãrei moartes-au împlinit patru ani pe data de 14decembrie 2007.

Sã-i fie þãrâna uºoarã ºi somnulveºnic lin!

Familia

In memoriamNu-i uitãm niciodatã pe cei dragi,

care au trecut în lumea umbrelor.Ne gândim nostalgic la prietenul

Mihail Dragomir – Ilã, om credincios,care a fost conducãtorul spiritual al„Oastei Domnului” din Mehadia, de laa cãrui moarte s-au scurs trei ani.Dumnezeu sã-l ierte ºi sã-l reco-mande în oastea îngerilor. (Redacþia)

Produs A.F. Ionescu Steaua Sudului Emanco Agrobanat S.C. BambiUlei, 1 litru 5,7 lei 5 lei 4,7 lei 6 lei 5,7 leiZahãr, 1 kg 3,3 lei 3 lei 3 lei 3,6 lei 3 leiFãinã mãlai, 1 kg 2,5 lei 2 lei 2 lei 2,1 lei 1,2 leiFãinã albã, 1 kg 2,2 lei 2,4 lei 2,4 lei 1,9 lei 2,3 leiOrez,1 kg 2,5 lei 2 lei 2 lei - 2,2 leiGris, 1 kg 1,5 lei 1,5 lei 1,3 lei - 1,2 leiOuã, 1 buc. - 0,45 lei 0,4 lei 0,42 lei 0,4 leiPulpe pui, 1 kg - 6 lei 5,8 lei - 6,2 leiCarne porc, 1 kg - 12 lei 12,3 lei - 12 leiFasole, 1 kg 4,5 lei - 4,4 lei - 5 leiBomboane, 1 kg 15 lei 6 lei 7 lei - 7,9 lei

La omul sãrac, nici boii nu trag. Trage, în schimb, un cal. Frecvente secvenþe la Mehadia.Picturã de Petricã Birãu, din Petrila - Valea Jiului (Valea Plângerii)

Sunt trei litere care apar sub unelearticole din periodicul „Vestea”. ªtimcu toþii ce semnificã acestelitere ºi de asemenea cu toþii îlapreciem pe cel ce poartãacest nume pentru efortul pecare-l depune pentru a facecunoscute valorile, de oricenaturã, ale comunei Mehadia.

Am avut deosebita plãcerede a-l cunoaºte într-o searã deiulie 2007, când m-a vizitat,împreunã cu primarul IancuPanduru, având plãcuta sur-prizã sã constat cã este unvechi prieten al tatãlui meu.

Imediat mi-aam dat seamacã este o enciclopedie de dateºi fapte, de nume, amintiri ºi cãare o memorie foarte finã, dis-cutând de întâmplãri ºi per-soane de acum 30 40 de ani împreunãcu prietenul sãu Drãgan Ion, de parcã

acestea au fost ieri. Am aflat de perioa-da când a fost ofiþer activ la Serviciul

paºapoarte din Timiº, a ajutat foartemultã lume, care a apelat la dânsul,

fapt ce demonstreazã cã totdeauna aavut un suflet mare.

Cine nu-ºi aminteºte cã înurmã cu 25 – 30 de ani a adusîn Mehadia la „nigeie” toatãfloarea folcloristicã a Banatului,amintesc doar o parte dintre a-ceºtia: Luca Novac, Sandu Flo-rea, Nicu Anghel (Ministeru),Luþã Popovici, Todor Marcel,Gheza Novac ºi mulþi alþii.

N.D.P. este la o vârstãrespectabilã, dar încã în put-ere ºi îi doresc din tot sufletulsã o ducã tot aºa mulþi ani deacum înainte, fiindcã deþine unrol foarte important în activi-tatea social-culturalã a comu-nei Mehadia ºi nu numai.

Îþi mulþumim cã exiºti,Nicolae Danciu Petniceanu!

(Mulþam fain-frumos, copile! - NDP)NICA DRÃGAN


Fiecare pãrinte îºi trimite copilul laºcoalã crezând cã e în siguranþã. Darºtiu ei oare ce îºi doresc cu adevãratcopii lor? Ei bine, un elev de clasa a V-a îºi doreºte, în primul rând, indulgenþãdin partea profesorilor. Fiind în clasa aV-aºi începând un nou ciclu, emoþiilesunt uriaºe. De aceea, profesorii ar tre-bui sã înþeleagã cã elevii care încep unnou ciclu au nevoie de susþinere. Dacãei nu ne susþin, atunci cine?

Este adevãrat cã unii profesori suntindulgenþi ºi înþelegãtori, dar nu toþiînþeleg nevoile unui elev. Desigur, nutrebuie interpretat cã ºcolarii vor sãprimeascã numai note mari, fãrã celmai mic efort, dar totuºi, meritã puþinmai multã atenþie decât cei de clasa a

X-a, de exemplu.Un alt aspect ar fi modul cum sunt

trataþi de cei mai mari. Îngâmfarea ºifarsele lor sunt de-a dreptul terifiantepentru un elev de clasa a V-a. Doarpentru cã suntem mai mici la fiziono-mie ºi ºtim mai puþine decât ei, nu în-seamnã cã trebuie sã fim trataþi în felulacesta batjocoritor. Vorbesc desprecei care se fac vinovaþi de astfel de

fapte. De asemenea, violenþa în ºcoalãar trebui interzisã, dar nu toþi þin contde aceastã interdicþie, fapt care ducela frica elevilor care învaþã în ºcoli dinmarile oraºe, expuse la astfel de acte.

Acestea sunt principalele aspecte ºilucruri pe care ºi le doreºte un elevcare începe ciclul gimnazial.

CÃRÃªAN DOINA, cls. a V-a A

Ce îºi doreºte o elevã de clasa a V-a?

Primarul IANCU PANDURU, N.D.P. ºi profesorul MARTIN RÃDOI, din Plugova

N.D.P.

O fetiþã frumoasã, inteligentã ºi cuminte are la activ mai multe pre-mii. Este o copilã supradotatã, cu care ºcoala de la Mehadia semândreºte, alãturi de pãrinþi ºi de bunicul – Ion Piticul de Aur.

Tuturor mulþi ani, cu sãnãtate! (Redacþia)


Soacrã-mea, Cãtãrina, la 62 de ani ai ei, trecuþibiniºor, pusese scara în mâtca unui mãr ionatande-o seamã cu ea ºi cu firizul în mânã îºi propusesã urce sã taie o creangã uscatã. Pusese piciorulpe un fuºtei, îl pusese ºi pe al doilea, ba chiar ºipe al treilea îl atinsese, dar scara, îmbãtrânitã deani ºi ploi, i-a fãcut figura, s-a rãsucit în mâtcã, s-a rãsucit ºi pe pãmânt ºi zdup cu bãtrâna, bãtrânãºi nu prea, de pãmânt, acolo în spatele casei, peun teren pietros. S-a lovit la cap! A renunþat la cre-anga uscatã ºi, simþindu-se rãu, uºor ameþitã, s-adus în casã ºi s-a lungit pe pat. Acolo a rãmas þin-tuitã! Fusese gãsitã de prietenul ei din tinereþe,Mircea Martin, fante de cartier, subinginer, ºefsecþia curãþãtorie la turnãtoria „Magheru” Topleþ.

Bãtrâna nu putea vorbi! Privea inocent, cumprivesc copiii care nu au început a vorbi. Pe lângãea mirosea urât. Nu rãspundea la chemãri, la între-bãri, nici la cele ºãgalnice. Mircea Martin cutelefon în casã, avea unica fiicã inginerã laTimiºoara, când Nina, nevastã-sa, ieºise prinobor sã închidã gãinile, a sunat la Timiºoara,îmi ºtia telefonul ºi veste rea: „Veniþi urgent!Moare Cãtãrina! Moare, moare! Nu-i timp depierdut!”

Plânsete, vaiete, durere, eu ca eu, nev-astã-mea se da de ceasul morþii, deh, mamarãmâne mamã. Copiii Caius ºi Mirceascânceau cã moare bunica! Moare ºi moare!Îi priveam ºi se rãsucea inima în mine, nudupã soacrã-mea, ci dupã durerea copiilormei.

- Fugi, Nicule, fugi dupã mama ºi nu maista, se cãina doamna mea.

- Ce mã fac?! Mâine am lansarea roma-nului „Cantonul galben”, în amfiteatru, suntprogramat cu Vali Tamaº, nu mã pot duce,mã duc dupã lansare, încerc sã amân ple-carea.

- Pe dracu, doamne iartã-mã!Fugi dupã mamacã altfel nu mai împart

patul cu tine, veni ameninþarea Anei, prinþesamea cu ochi asiatici. Auzind cã e vorba depat, am renunþat la lansare, am dat un telefon,am minþit ceva, uneori ºi minciuna e bunã laceva.

Am fãcut rost de un I.M.S. (un fel deARO) ºi direcþia Mehadia, am pornit în miezulnopþii din Timiºoara. Cerul sticlea de stele, pãreanituit ca în seara de Moº Ajun.

(Pe drum mã gândeam la soacrã ºi la prietenulei din tinereþe, la Mircea Martin pe care-lcunoscusem pe vremea când eu eram elev deliceu, la Reºiþa, iar el era trimis de CombinatulSiderurgic la Politehnica din Timiºoara, ca sã dev-inã inginer siderurg sau metalurg, fusese un stu-

dent de excepþie ºi asta pânã în ultimul an, când abuctat!... Se încurcase cu Niculiþa, o þigancã dinArmeniº.)

Am ajuns la Mehadia, cu IMS-ul, cu ºoferulnãimit s-o aducã pe soacrã-mea la Timiºoara, laun spital mare, cu doctori unul ºi unul. ªi amadus-o ºi la ora opt doctorul Borza, în prag depensionare, asistat de doi tineri în halate albe,unul se nimerise a fi doctorul Goga, ardelean, aºacã, soacrã-mea a stat trei ore în operaþie. O desfã-cuse la cutia cranianã, avusese un cheag de sângepe creier, ce îi fusese absorbit cu un aspirator spe-cial. Dupã operaþia la cap, zãcuse în SpitalulJudeþean ºase sãptãmâni în cap, între moarte ºiviaþã, o chinuise straºnic pe prinþesa mea, pe fiicaei, care o veghease noapte de noapte, ca nu cumvasã-ºi dea duhul fãrã muc de lumânare.

În final, doctorul Borza, om cu experienþã, cu

sute ºi sute de operaþii, ne-a dat-o acasã ºi ne-acricit sã ne grijim de moarte cã într-o lunã, douãîºi va da obºtescul sfârºit. Plânsete ºi gemete pecapul Anei. Pe capul meu cheltuialã cu carul!Cumpãrã prosoape din cele mari de la Magazinul„Victoria”, mari ca sã nu fim de ruºine, cumpãrã-itrusou, þoale, totul nou, din cap ºi pânã-n picioare,du-te la Catedralã ºi cumpãrã lumânãri din celemari ºi din cele mici, du-te ºi dã comandã la

copârºeu ºi du-o cu taxiul de la Timiºoara laMehadia. Pregãteºte-te pentru înmormântareasoacrei, care în curând îºi va da ortul popii.

Cu sicriul fusese mai greu, nu i-a plãcut cã eradin brad ºi ea, soacrã-mea, nu voia sã putrezeascãaºa de repede, mi-a cerut sã-i fac copârºeu dingorun, din lemn tare. L-am fãcut la maistrulHrelescu din Mehadia, altã comandã, altã cheltu-ialã. Am urcat „lemnul” ºi crucea în pod, asta s-aîntâmplat în noiembrie – decembrie 1983!

Încet, încet, cu lapte ºi miere de albine soacrã-mea s-a pus pe picioare, dar tot la pat a stat pânãîn primãvara lui 1984, când s-a sculat din pat ºi semiºca uºor prin casã, am plãtit o femeie, pe Mãriþi,vãduvã, ca sã aibã grijã de ea.

În iulie 1984 am venit la nedeie, ruga ca-nBanat, muzicã ºi mâncare bunã, goºti ºi plimbãreþifãrã cãpãtâi. Dupã masã, horã ºi lume, intrasem ºi

eu în horã, muierea îmi face semn sã ies dinhorã ºi sã vin urgent pânã-n casã. Mã gân-deam cã-i vreun rãu cu pruncii mei, mari ºinu prea, la zece respectiv ºapte ani. Lasoacrã-mea încetasem sã mã mai gândesc.

- Care-i necazul? fac eu numai ochi.- Nu-i nici un necaz, face Ana, moale.- Atunci, de ce m-ai scos din horã?- Ca sã-þi spun o noutate... se repetã Ana,

ca mai sus.- Spune odatã ce-ai de spus, fac eu cam

nervos.- Mama are peþitori...- Ce are?!- Dora de la Orºova, prietena mamei, a

murit ºi bãrbatul ei o cere pe mama...- ªi maicã-ta ce zice? fac eu curios.- Mama ar cam vrea, dacã vrei tu sã vinã

aici, la Mehadia...- Ce vorbeºti?! Eu aºtept sã moarã ºi ei i

s-a fãcut de bãrbat?!Dupã nedeie, plecasem la Timiºoara, la

slujbã ºi primul gând a fost sã-l vãd pe doc-torul Borza. Nu l-am întâlnit, în schimb l-amîntâlnit pe doctorul Goga, asistentul sãu.Întreb:

- Unde-l pot gãsi pe domnul doctorBorza?

- La cimitir, Nicule, a dat în primire acumo lunã ºi mai bine. Ce-þi face soacra? A dat ºi ea înprimire?

- Nu, umblã sã se mãrite.- Ce vorbeºti, dom-le?! face doctorul Goga,

holbând ochii.Nu i-am mai zis ceva, gândul meu era la

copârºeul din pod, care începuse sã putrezeascãpe sec... Vreme de 24 de ani!

N.D.PETNICEANU

COLECTIVUL REDACÞIONAL: NICOLAE DANCIU PETNICEANU (redactor-ºef), COSTEL VLAICU (redactor ºef adjunct), dr. IULIANLALESCU, SIMONA SORESCU , MIHAI CORNEAN, FLORICA GIAGIM MUSCALU ºi ROZICA BÃªULESCU

Tipãrit la Editura GORDIAN, Timiºoara, tel. 0256 / 215615

Moare soacrã-mea! Moare, moare!…(povestire adevãratã)

Peisaj hibernal, de Petricã Birãu

vesteavestea periodic social-cultural, editat de primÃria comunei mehadia (caraª-severin) ªi...

Documents