Nicolae Melinescu

Vecina mea,

Africa

Volum editat cu sprijinul Societifii Nafionale

de Gaze Naturale Romgaz SA

f\E'#ilrue\af oTSCAUN

Redactor: Mirela lvan Nobel

Teh noredactare: Adriana Andreiag

Conceplia graficS, layout gi design coperte: Citdlin Predoiu

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romdniei

MELINESCU, NICOLAE

Vecina mea, Afirica lNicolae Melinescu. - T6rgovigte :

Cetatea de scaun, 2018

Con!ine bibliografie

tsBN 978-606-537 -4t5-7

94

Toote drepturile de reproducere, integral sou porfial, prin orice

mijlooce, inclusiv stocoreo neoutorizatd in sisteme de cdutore sunt

rezervote. Reproducereo se poate face doar cu acordul scris ol

outorului, cu exceplia unor scurte posoie core pot constitui obiectul

rece nzi i lo r 9i P rezentd ri I or.

tsBN 978-606-537-415-7

copyright Editura Cetatea de Scaun, T6rgovitte, 2018

www.cetateadescaun.ro, editura@cetateadescaun.ro

{I*fi*s$

fit

Cuprins

Vecina mea, Africa .......................7

Nu numai europenii au produs eroi..................................25

Exploratori 9i mercenari................. ...............45

Dictaturi inghefate in timp....... .....................67

Africa 9i potenlialulsdu politic actual ............81-

lstoria unui genocid uitat. Cazul triburilor herero gi

nama(qua) ..............99

Anticultura in conflicte asimetrice.. .............125

CentrulAfricii subsahariene: noi surse de presiune a

migraliei ilegale ....L43

Cine cade in plasa extremismului violent?..................... 157

Africa: perimetru al crizelor alimentare gi al migcdrilor

necontrolate de popula[ie.............. ............17L

Sclavii secolului al XXI-lea .......185

Dilema somalezS:sd morisub bombe sau sd moride

foame? ............,....195

Gangsteri ecuatoriali.. ..............203

Migrafia africand 9i soluliile paliative; cazul Sierra Leone233

Asalt impotriva Coloanelor I ui Hercu 1e................ ...........249

Goana cEtre moarte................ ....................261

B'wana Trump ......273

Africa, incotro? .....283

6 Nicolae Melinescu

Harta geo-politicd a AfriciiGrafica : Cdtdlin Pr edoiu

,ffr,_Vecina mea, Africa

8 Nicolae Melinescu

eventualii

itlul cirfii nu trebuie interpretat ca o sirnp6

cascadorie publicisticl meniti si-i picileasei pe

cititori gi si-i ademeneascd spre lectur{. g1

pornegte de la realitatea lumii de astizi, tot mai intens si

mai dens conectati prin ceea ce domini comuniqilslglobali, qi anume digitalizarea gi schimbul de informagi intimp real. Dezvoltirile tehnologice, capacitatea comunisSlii

digitale de unire a unor zone geografic depirtate, dar cu

interese comune sau apropiate, cererea tot mai mate de

materii prime utile noilor industrii ale informaticii, rals inlume gi abundente in Africa au ftcut din acest continenl snteritoriu apropiat qi datoriti unor relalii tot mai e>rtiqgs s1

mai diverse cu Rominia in ultimele patru decenii ale

secolului trecut, relalii presirate, din picate, cu ingredisnlg

ideologice. Interesul economic a prevalat gi lara noastlf, 1dialogat gi cu anti-comunistul Mobutu, qi cu impfu1tu1

etiopian Haile Selassie, cu marxistul Neto, cu dictatotii 6s

pe coasta de vest, cu generalii nigerieni sau cu filofranqg7u1

Sedar Senghor. RomAnia nu a $tiut sau nu a w\t sicapitalizeze increderea gi popularitatea dob6ndite pe

timpul efectuirii unor proiecte industriale, agricole, de

infrastructuri sau educalionale dupi schimbarea de tqgirn

gi locul ei a fost ocupat foarte repede de nou venifi, p1iabili Ei mai potengi care s-au instalat pe piala african5.

ii propun cititorului un mozaic de situa;ii, coniuQcturi

gi conflicte mai noi sau mai vechi care influenfeazi relatiile

internalionale actuale, o culegere de comentarii qi ah1i7s.

Unele dintre ele, marcate in notele de subsol, au fost

comuniclri la manifestiri gtiinfifice; cele neidentificalg ga

atare au fost publicate sub forma unei rubrici lunalg inrevista de culturi Curtea de la Argeg, editati de Aq16s-

Vecina mea, Africa g

micianul Gheorghe Piun. Prin aceste demersuri jurnalistice

doresc si apropii actualitatea imensului continent negru de

publicul romAnesc, care sper ci va gisi informalii intere-

sante, situalii pitoregti gi evenimente mai pufin cunoscute.

Dupi un travaliu dureros de peste o jumitate de secol,

Africa s-a eliberat in buni parte de imaginea medievalS a

teritoriului din afara lumii, de continent silbatic cu cAteva

oferte exotice, dar gi cu numeroase capcane pentru ceti-

feanul civilizaliei Coca Cola. E adevirat, eliberarea inci nu

este desivArgiti, particularitifile {Srilor continentului ca un

mod cu totul personal de stabilire gi respectare a relaliilor

interumane fac greu de inleles frimAntirile gi progresele din

interiorul regiunii subsahariene. O adevirati pripastie

desparte civilizafia occidentali a individului, bazati pe

sintagma filosofici individualisti <gAndesc, deci exist!> de

cea africani, izvorXti din necesitatea de a supraviefui in grup

intr-un mediu complex gi nu lipsit de ameninfiri naturale,

<exist pentru ci existafil. intreaga paradigmi intemafionali

a fost concentrati de gi in spa$ul virtual, de transferurile

tehnologice, sociale gi comportamentale. O carte despre

Africa se sprijini gi pe un argument propriu romAnesc:

legiturile de decenii intre Rominia gi statele subsahariene,

precum gi interesele actuale de colaborare gi de dialog. Multe

state ale lumii pot si depigeasci asemenea argument, dar

pentru noi aceasti zestre este particularizati de calitatea

legiturilor stabilite de numerogii studen$ africani deveniqi

ingineri, constructori, medici, agronomi in fara de origine

dupi stadiul universitar din RomAnia. Se adaugi cultura de

grup pe care lucritorii romAni au dezvoltat-o in comunitilile

africane in care au treit qi muncit ani de zile, aducAnd cu ei

tradiliile, obiceiurile gi chiar gustul bucatelor romAnegti.

tt

lt'rlrlt.

t

lo Nicolae Melinescu

Modificlrile din regimurile politice ale continentului

african de dupi anul r99o au repus Africa Pe harta politice,

transformAnd-o dintr-un teritoriu al dictatorilor pe viafi

intr-un perimetru al dialogului qi al conlucririi extra - 9i

intracontinentale. Din cele cincizeci gi patru de state

africane, treizeci gi cinci sunt pe o traiectorie democratici

ascendenti. Persisti qi anomalii politico-militare cum ar fi

Angola (acelagi pregedinte, Eduardo dos Santos, din ry79),

Uganda (Yoweri Museveni e la putere din 1986) sau

Zimbabwe (Robert Mugabe, premier din r98o, pregedinte din

1987 pini in zorT). Studiul actualitigii politice 9i sociale

africane a dus la dezvoltarea unor concepte noi in gtiinlele

relaqiilor gi ale comunicirii internafonale. Aqa au apirut

termeni ca state eguate (Somalia), state in curs de e$uare

(Zimbabwe), state slabe (Sudan), anocragie (Nigeria), lansafi

tocmai ca si descrie cAt mai exact o stare de fapt dintr-o farisau alta gi diversitatea de medii umane cu caracteristici

proprii. Africa subsahariani rimine unul dintre teritoriile

cele mai bogate in resurse minerale, dar 9i in resurse umane.

VArsta medie este de t7,4 ani, pe cAnd in Europa ea depigeqte

qz de ani. Dincolo de regimuri anchilozate 9i coclite,

continentul este marcat de drame mondiale, intre care

terorismul. Patru mari focare au creat gi alimenteazi o crizi

mondiali majori prin implica,tiile 9i consecinfele lor:

Gruparea nigeriani Boko Haram, rebelii somalezi din Al

Shabaab, Al Janfaweed in vestul Sudanului 9i in Ciad 9i

organizaliaAl Qaeda magrebiani. Zeci de facgiuni locale din

Libia, Congo democrat, Africa Centrali, Sierra l-eone (ca si le

citim pe cele mai barbare) rimAn provociri cu perimetru

local, dar cu efecte africane gi internafionale. ,,Rolul Africii in

globalizarea terorismului este mult mai persistent qi mai

Vecina mea, Africa u

ingrijoritor gi provoaci anumite preocupiri presante care

privesc stabilitatea ordinii mondiale.(...) Trei procese

universale au creat o noui incertitudine de securitate 9i

ameninfi sistemul mondial. Acestea sunt: sciderea

beneficiilor globalizirii pentru ;irile africane, globalizarea

Islamului gi extinderea tehnologiei informa$onale Pe

continent"'. Ele fac parte din peisajul social, economic qi

politic al Africii gi adaugi noi provociri pentru un continent

care a suferit destul de-a lungul perioadei modeme.

Degi noii lideri africani s-au temut cI pribugirea

comunismului european va determina o scidere a intere-

sului pentru dezvoltarea lirilor lor, evolufia evenimentelor 9i

direqiile de colaborare cu lumea exterioari s-au extins, dar

pe baze gi cu obiective noi. Ajutoarele gi stipendiile acordate

de f5rile donatoare in perioada Rizboiului Rece numai pe

criterii ideologice urmireau consolidarea celor doui sfere de

influenfi in zoni. Ele au fost reorientate sPre dezvoltarea

prin eforturi proprii pi spre democratizarea viefii interne,

acolo unde au apirut simptomele unei insinitoqiri a viefii

politice, economice gi sociale. Rezultatul acestei reorientlri a

frcut din Uniunea Europeani principalul partener al Africii

subsahariene. Africa, priviti de iniSatorii geopoliticii

Freidrich Ratzel, Rudolf Kjell6n, Sir Halford Mackinder sau

Nicholas Spykman, ca un teritoriu misterios, plasat undeva

in afara evenimentelor planetare semnificative, a fost tratatiin mod arbitrar gi nedrept ca marginea exterioari a periferiei

societi;ii umane. [a numai doisprezece ani dupi abolirea

oficiali de citre Marea Britanie a traficului cu sclavi africani,

' lohn Davis (ed.), Aftica and the War on Terrorism, Ashgate,

Aldershot Hampshire, England, zoo7.

tz Nicolae Melinescu

acidul eseist gi pamfletar Thomas Carlyle ii ,,avertiza" pe cei

pe care ii ridiculiza cu titlul ironic de ,,obscurii mei prieteni"

ci rimAneau sortifi, aga eliberagi din robie cum se giseau, a fi

slugile celor considera$ de el superiorii, stipAnii atbi. Nici

celebrul filosof Georg Wilhelrn Friedrich Hegel nu s-a

dovedit mai generos in aprecierile de pe la r83o, c6nd afirma,

culmea, frri argumente, ci Africa riminea in afara istoriei qi

dincolo de procesele care ar fi putut-o include in dezvoltarea

umanitifii. Drept onorabilul Winston Churchill, ulterior

laureat al Premiului Nobel Pentru literaturi, deqi nu a scris

decAt memorii, formula, la inceputul secolului al )O(-lea,

dupi o inspe{ie de vechil in estul Africii coloniale, edicte

limuritoare pentru o viziune derizorie despre gefii de trib,

impropriu costumafi, dupi pirerea lui, pentru pleciciunea

umili dinaintea ilustrului buwana, stipAnul alb.

Asemenea atitudini au generat initial 9i au dezvoltat

ulterior statutul Puterilor coloniale in Africa gi au trans-

format continentul de peste treizeci de milioane de kilometri

pitrali in proprietifi britanice, franceze, portugheze, belgi-

ene, germane (pAni in r9r8), italiene sau spaniole. in r88o,

europenii controlau o zecime din teritoriul Africii subsa-

hariene (exclusiv centura mediteraneani formati din Maroc,

Tunisia, Ubia, Egipt), dar la inceputul secolului al )O(lea

stipAnii coloniali dominau cu putere absoluti 9o la suti din

suprafaga continentului negru. Din blocul continental

marcat inifal pe hi4i cu uriage pete albe, dincolo de

marginea istoriei, Africa a devenit, treptat, o vecini mai

indepirtati a Europei, acceptabili cAnd erau luate in calcul

uriagele resurse naturale terane qi subterane, dar total

neplicuti cAnd aplreau nemulgumiri qi revolte ale bigti-

nagilor, cum a fost sAngerosul conflict Mau-Mau din Kenya.

Vecina mea, Africa 13

Multi weme, harnicii colonialiqti, coplegi;i de efortul

ciratului spre metropole al aurului, al diamantelor, al

uleiului de palmier, al cafelei sau al mirodeniilor, au

continuat si-i dea cre%re lui Hegel 9i si ioace cartea lipsei de

istorie a continentului, chiar daci numai in feudalismul

tArziu acesta cunoscuse prezenta qi influenla a cel pufin

douizeci de regate sau sultanate putemice. Motiva;ia unei

asemenea orbiri trufaqe a fost lipsa izvoarelor istorice tipic

europene: documente, monumente, cronici, corespondenfe,

contracte, adici sursele materiale. Tradilia orali africani,

extrem de bogati in date gi fapte, fideli unei istorii com-

plexe, adevirata coloani vertebrali a memoriei colective, a

fost priviti de europeni ca o colec,tie de basme gi mituri

animiste pitoregti, inferioare celor trei C sub stindardul

cirora a avut loc invazia europeani: civilizafie, come$,

credinti. O culegere de documente in arabi din secolele al

XII-lea pAni in al XX-lea, aproximativ $apte sute de mii de

manuscrise, unele gi ?n limbile locale manding, songhay gi

tamasheq, cuprinzAnd tratate de medicini, matematici,

filosofie;i geografie, pistrate in biblioteca din Tombouctou,

Mali, a starnit interesul comunitifi internaf,onale abia inr97o, c6nd UNESCO a iniliat crearea unui fond de

conservare, ulterior subfinanfat gi neproductiv. Norvegia a

reugit in zoo6-zoo7 si adune banii necesari gi si mandateze o

funda;ie particulari cu pistrarea gi stocarea digitali a

comorilor de cunoaqtere originari africani, pistrate in Mali.

Odati cu revenirea Republicii Sudafricane in cercul

statelor cu un regim democratic, dupi decenii de apartheid,

in urma alegerilor multirasiale dinr994, odati cu nevoia de

reconstituire a istoriei reale a continentului gi a liriidincolo de aroganfa albilor minoritari, dar dominatori,

I

I

i

I

;l

14 Nicolae Melinescu

tradilia orali africani a fost acceptati ca sursi de istorie

directi qi credibili. Din picate, aga cum comunigtii au

recroit istoria unor ffui acaparate wemelnic, inclusiv a

RomAniei, qi in Africa de Sud dominanta negritudinii a dus

la dezechilibre gi la exageriri. Istoria publicati in zoo7,

excelent realizati, bine documentati pentru contribulia

populaflilor xhosa, bantu gi zulu, confine doar douis-

prezece imagini ale albilor (qi acela incriminatoare) dintr-

un fond de doui sute de fotografii Ei ilustragii.

Treptat, ins5, Africa subsahariani a traversat cel de-al

doilea semicerc geopolitic (a se citi marginea extremi a lumii

civilizate) desenat de sir Halford Mackinder gi s-a apropiat

de pivoli eurasiatici. Prima etapi a constituit-o procesul

decolonizirii, inceput cu Sudanul in 1956, proces Pe

parcursul clruia RomAnia s-a apropiat de noile state inde-

pendente in primul rAnd din interese economice. in redac-

tarea mandatului delegafiei RomAniei care avea si reprezinte

lara la cea de-a )O(-a sesiune a Adunirii Generale ONU,

Directiva politici indica la punctul 5: ,,Delegalia va exprima

sprijinul gi solidaritatea ferii noastre cu popoarele care luptipentru scuturarea jugului domina$ei striine, impotriva

colonialismului gi neocolonialismului, pentru apirarea gi

consolidarea independenlei nalionale, pentru dezvoltarea

liberi a fiecirei nagiuni... Delegalia va susline ac,tiunile

statelor africane in problema Africii de sud-vest (Aflati ilegal

sub controlul Afiicii de Sud, n.N.M.); se va pronunta pentru

lichidarea ultimelor vestigii ale colonialismului - Angola,

Mozambic, impotriva regimului de discriminare rasiali din

Vecina mea, Africa t5

Africa de Sud, Rhodesia"'. Citatul suni emfatic gi declarativ,

dar cu peste cincizeci de ani in urmi o asemenea pozigie

principiali, alta decdt a dictatelor de la Moscova, reprezenta

o atitudine indrizneaqi, apreciati de noii lideri africani. inplus, in 1966, procesul decolonizirii nu incheiase un deceniu

de istorie (primele teritorii eliberate au fost Sudanul in 1956

gi Ghana in ry57) gi atagarea unei ldri europene fa15 de acest

proces i-a dat un semnal timpuriu al RomAniei si-gi extindi

relafiile politice gi economice citre o zoni care avea destule

puncte comune cu situalia curenti a firii noastre.

Anii'6o, marcafi de eliberarea galopanti a teritoriilorafricane, a coincis cu industrializarea forfati a RomAniei,

insoliti de o necesitate crescindi de materii prime.

Evident, nu a lipsit gi un apendice ideologic, dar acesta nu

a impiedicat incheierea unor acorduri comerciale

avantaioase cu liri africane declarat anticomuniste, cum

erau Zair, Nigeria sau Coasta de Fildeg. Decolonizarea nu

a fost un proces reparatoriu, iniliat de fostele metropole

ca un gest de pociin!5 dupi jaful comis pe continentul

negru aproape o suti de ani. Decolonizarea a fost

susfinuti gi alimentati de cei doi hegemoni, SUA gi URSS,

la Organizaqia Naliunilor Unite, pentru ci ei nu frcuseri

parte din elita care a tran;at Africa cu rigla qi compasul intimpul Conferinfei de la Berlin din 1884-1885, operafie

orchestrati qi impusi de cancelarul Otto Eduard Leopold

von Bismarck, aplaudat ;i ascultat de Marea Britanie gi

'Arhiva Na;ionali, fond CC al PC& Cancelarie, Dosar nr. n41ry66,

ff.zz36, apud ambasador Nicolae Ecobescu (coordonator) Romdnia.

Supraviefuire Ei afirmare prin diploma;ie tn anii Rdzboiului Rece,

vol. 9, Fundafia Europeani Titulescu, Bucuregti, zor7.