veaceslav zaporojan abstract

25
ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI INSTITUTUL DE ISTORIE, STAT ŞI DREPT Cu titlu de manuscris CZU : 342 (043.3) Zaporojan Veaceslav PROTECŢIA DREPTURILOR FUNDAMENTALE ˛N JUSTIŢIA CONSTITUŢIONALĂ A REPUBLICII MOLDOVA Specialitatea: 12.00.02. Drept public (constituţional), organizarea şi funcţionarea instituţiilor de drept A U T O R E F E R A T al tezei de doctor n drept Chişinău, 2007

Upload: sasa2004

Post on 26-Jun-2015

405 views

Category:

Documents


3 download

TRANSCRIPT

Page 1: Veaceslav Zaporojan Abstract

ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

INSTITUTUL DE ISTORIE, STAT ŞI DREPT

Cu titlu de manuscris CZU : 342 (043.3)

Zaporojan Veaceslav

PROTECŢIA DREPTURILOR FUNDAMENTALE ÎN JUSTIŢIA

CONSTITUŢIONALĂ A REPUBLICII MOLDOVA

Specialitatea: 12.00.02. Drept public (constituţional), organizarea şi funcţionarea instituţiilor de drept

A U T O R E F E R A T al tezei de doctor în drept

Chişinău, 2007

Page 2: Veaceslav Zaporojan Abstract

2

Teza de doctorat a fost elaborată în cadrul Catedrei de Drept Constituţional şi Drept

Administrativ a Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din Moldova Conducător ştiinţific: COBĂNEANU Sergiu,

doctor în drept, conferenţiar universitar,

Referenţi oficiali: Victor POPA, doctor habilitat în drept, profesor universitar, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova Sergiu FURDUI, doctor în drept, conferenţiar universitar, Curtea Supremă de Justiţie a Republicii Moldova

Susţinerea va avea loc la 25 decembrie 2007, ora 11.00, în şdinţa Consiliului ştiinţific specializat DH 15 � 12.00. 02 din cadrul Institutului de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Chişinău, bd. Ştefan cel Mare, 1, biroul 408, MD 2001, Republica Moldova

Teza de doctorat şi autoreferatul pot fi consultate pe pagina web a Consiliului Naţional de Acreditare şi Atestare (www.cnaa.acad.md), la Biblioteca Naţională a Republicii Moldova, la Biblioteca Ştiinţifică Centrală �A.Lupan� a Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Autoreferatul a fost expediat la 23 noiembrie 2007 Secretar ştiinţific al Consiliului ştiinţific specializat, doctor în drept, conferenţiar universitar

Sergiu ŢURCAN Conducător ştiinţific doctor în drept, conferenţiar universitar

Sergiu COBĂNEANU Autor

Veaceslav ZAPOROJAN

© V. Zaporojan

Page 3: Veaceslav Zaporojan Abstract

3

I. INTRODUCERE

Actualitatea şi gradul de studiere a temei investigate. Drepturile omului sînt valorile

inerente, care exprimă libertatea şi reprezintă condiţiile şi mijloacele indispensabile vieţii fiinţei

umane în cadrul unei societăţi. Pe parcursul evoluţiei sale omenirea a încercat să găsească pîrghiile

ideale pentru impunerea exigenţelor legate de drepturile omului în calitate contrabalanţă pentru

guvernării instituită. În lucrare ne-am propus să analizăm aceste pîrghii, principala fiind considerată

instituţia justiţiei constituţionale ca un mecanism indispensabil al sistemului de protecţie a

drepturilor fundamentale. În formele în care a evoluat, justiţia constituţională a devenit reperul de

bază al statului de drept, fiind creată în scopul raţionalizării puterii.

Accesul persoanelor la justiţia constituţională a fost mereu o problemă de stringentă

actualitate pe parcursul încetăţenirii justiţiei constituţionale atît în modelul american, cît şi în cel

european. O deosebită acuitate a căpătat această problemă în ţările care au adoptat modelul

european, printre care şi Republica Moldova. Fondatorii acestui model � Eisman, Kelsen ş.a. � nu

au prevăzut în tratatele lor exercitarea justiţiei constituţionale la sesizarea individului. De aici derivă

actualitatea studiului în plan teoretic, fiind necesară stabilirea locului justiţiei constituţionale în

cadrul mijloacelor de protecţie a drepturilor fundamentale, pe de o parte, şi a individului în rîndul

subiecţilor cu drept de sesizare la justiţia constituţională, pe de altă parte.

Pentru Republica Moldova actualitatea problemei abordate este determinată şi de următorii

factori: nivelul de protecţie a drepturilor fundamentale în plan naţional şi, în consecinţă, necesitatea

elaborării unor strategii durabile şi a unor modalităţi de protecţie eficientă a drepturilor persoanei;

consolidarea în societăţile democratice a rolului justiţiei constituţionale în apărarea drepturilor

fundamentale; creşterea rolului Curţii Europene a Drepturilor Omului în protecţia persoanei şi

diminuarea, pe acest fundal, a rolului justiţiei constituţionale din ţara noastră; necesitatea elaborării

la un nivel calitativ şi teoretico-aplicativ superior a unor concepte noi privind protecţia drepturilor

fundamentale; importanţa deosebită pentru Republica Moldova a protecţiei drepturilor

fundamentale prin intermediul justiţiei constituţionale.

Sub raportul garanţiilor constituţionale ale protejării drepturilor fundamentale, actualitatea

studiului se axează pe analiza cadrului normativ al Republicii Moldova privind interacţiunea şi

colaborarea dintre justiţia constituţională, responsabilă de supremaţia Constituţiei, şi contenciosul

administrativ, responsabil de supremaţia legii.

În plan practic, actualitatea temei investigate este determinată de nivelul respectării

drepturilor omului în Republica Moldova, caracterizată prin ineficienţa mecanismelor de protecţie a

acestora. Cazurile Moldovei examinate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului demonstrează

eficacitatea scăzută a activităţilor statale în acest domeniu. Astfel, în anul 2005, din toate statele

Page 4: Veaceslav Zaporojan Abstract

4

membre ale Consiliului Europei, Republica Moldova a avut cel mai mare număr de cereri la instanţa

de la Strasbourg, raportat la numărul de locuitori, � 1,79 la 10 000 de locuitori. În urma

condamnărilor aplicate, bugetul de stat a pierdut pînă în prezent mai mult de 1,5 milioane de euro.

În acest sens devin de o actualitate stringentă pentru statul nostru rezoluţiile şi recomandările

Consiliului Europei pentru identificarea unor remedii naţionale eficiente de soluţionare a cauzelor

de lezare a drepturilor fundamentale.

O necesitate majoră pentru Republica Moldova este învestirea individului cu dreptul de a

sesiza direct Curtea Constituţională, ca urmare, se va ameliora protecţia drepturilor fundamentale,

iar individul va dobîndi independenţă faţă de subiecţii abilitaţi cu dreptul de sesizare.

Admiterea plîngerilor cetăţenilor la Curtea Constituţională este unul dintre angajamentele pe

care şi le-a asumat Republica Moldova în faţa Consiliului Europei şi Uniunii Europene.

Neacceptarea, la 29 decembrie 2005, a proiectului de lege constituţională pentru admisibilitatea

plîngerilor cetăţenilor la Curtea Constituţională a servit drept impuls pentru identificarea cauzelor

eşecului şi fundamentarea premiselor instituirii acestei proceduri. Or, procedura de revizuire a

Constituţiei Republicii Moldova presupune anumite termene, care necesită a fi respectate, ea nu

poate dura mai puţin de un an.

În aspect teoretic, este actuală definirea unei noi instituţii pentru Republica Moldova -

plîngerea constituţională, studierea naturii juridice şi a elementelor sale caracteristice.

Gradul de cercetare a temei este determinat de importanţa justiţiei constituţionale pentru

protecţia drepturilor fundamentale, de amploarea cercetărilor în acest domeniu.

Instituirea procedurii de control al constituţionalităţii legilor în aspect practic a atras atenţia

specialiştilor, constituind obiectul de studiu al savanţilor Robert von Mohl, care în 1824 sublinia

necesitatea asigurării preeminenţei Constituţiei în ansamblul reglementărilor legislative, urmat de

Georg Jellinek, care în 1885 a schiţat modelul viitoarelor curţi constituţionale europene, Hans

Kelsen finalizînd aceste studii prin elaborarea conceptului deplin al viitoarei autorităţi

jurisdicţionale din Austria, care în doctrină a dobîndit titulatura de model european.

Din autorii români pe cercetarea instituţiilor justiţiei constituţionale s-au axat V. Duculescu,

I. Muraru, Gh. Iancu, C. Ionescu, cel mai amplu studiu fiind efectuat de I. Deleanu Justiţia

constituţională. Bucureşti, 1995. O lucrare mai nouă în domeniu, care descrie modalităţile de

protecţie a drepturilor fundamentale prin justiţia constituţională, a fost prezentată de Bianca

Selejan-Guţan Excepţia de neconstituţionalitate. Bucureşti, 2005.

Pentru ţara noastră instituţia justiţiei constituţionale este nouă, prin acest fapt explicîndu-se

numărul relativ redus al cercetărilor în domeniu. Dintre primele studii asupra instituţiei controlului

de constituţionalitate remarcăm: V. Zubco, Curtea Constituţională � unica autoritate publică

Page 5: Veaceslav Zaporojan Abstract

5

politico-jurisdicţională. Chişinău, 2000 şi A. Arseni, Jurisdicţia constituţională a Republicii

Moldova. Chişinău, 2000.

La cercetarea acestei teme şi-au adus contribuţia şi alţi specialişti în domeniu, ca V. Puşcaş,

I. Guceac, V. Şterbeţ, Gh. Costachi, S. Cobăneanu, N. Osmochescu etc. Cercetările autorilor

autohtoni vizează anumite aspecte ale temei.

Un imbold pentru studierea problematicii protecţiei drepturilor fundamentale în cadrul

justiţiei constituţionale din Republica Moldova a constituit Conferinţa de la Chişinău din 16-17

iunie 2002. În tezele conferinţei pentru prima dată este fundamentată, din punct de vedere ştiinţific,

necesitatea sesizării Curţii Constituţionale de către cetăţeni.

Scopul şi obiectivele tezei. Scopul acestei lucrări este analiza instituţiei controlului

constituţionalităţii în calitate de mecanism juridic de protecţie a drepturilor fundamentale şi

identificarea modalităţilor de perfecţionare a acestui mecanism în beneficiul persoanei ca titular al

drepturilor.

Pentru realizarea acestui scop, ne-am propus următoarele sarcini de cercetare:

- definirea conceptului drepturilor omului şi a instituţiei controlului constituţionalităţii

legilor, de la origini şi pînă în prezent;

- fundamentarea teoretico-ştiinţifică a legitimităţii controlului constituţionalităţii legilor în

vederea protecţiei drepturilor fundamentale;

- descrierea formelor de exercitare a justiţiei constituţionale şi elucidarea impactului lor

asupra protecţiei drepturilor fundamentale;

- analiza mijloacelor de acces la justiţia constituţională a particularilor prin intermediul

subiecţilor cu drept de sesizare a Curţii Constituţionale;

- identificarea problemelor ce ţin de organizarea şi activitatea instituţiei justiţiei

constituţionale în sistemul de protecţie a drepturilor fundamentale;

- elucidarea eficienţei procedurii de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate, ca mijloc de

protecţie a drepturilor fundamentale;

- analiza instituţiei plîngerii constituţionale, ca mijloc de acces direct la justiţia

constituţională, şi evidenţierea unor aspecte privind implementarea plîngerii constituţionale în

Republica Moldova.

Baza metodologică şi teoretico-ştiinţifică a studiului. Suportul metodologic şi teoretico-

ştiinţific al cercetărilor efectuate îl formează lucrările teoreticienilor în drept şi în alte domenii

adiacente, atît din ţară, cît şi de peste hotare, precum şi concepţiile moderne ale teoriei cunoaşterii

proceselor sociale şi a fenomenelor juridice. Un bun suport metodologic au constituit, de asemenea,

studiile juridice efectuate de specialişti naţionali şi internaţionali în domeniu.

Page 6: Veaceslav Zaporojan Abstract

6

Ca punct de plecare şi sursă de inspiraţie au servit ideile filozofice ale lui Aristotel, Platon,

Cicero, H. Groţius, Spinoza, Hobbes, Locke, Montesquieu, Duverger, Giorgio Del Vechio asupra

statutului persoanei în societate şi a raporturilor acesteia cu statul şi, mai ales, lucrările lui

Alexander Hamilton, Georg Jellinek, Hans Kelsen, care au fundamentat ideea fondării instituţiei

controlului de constituţionalitate.

În studierea evolutivă a instituţiilor constituţionale ne-am bazat pe cercetările lui E. Aramă,

Gh. Costachi, I. Guceac, A. Smochină, F. Vasilescu, E. Cernea, V. Coptileţ, A. Moraru ş.a.

În procesul cercetărilor am operat cu materiale din ramurile dreptului constituţional,

dreptului administrativ, dreptului procesual civil, dreptului procesual penal, dreptului internaţional

public, precum şi din domeniile sociologic, politologic, statistic.

O pondere deosebită în fundamentarea tezelor expuse în lucrare aparţine studiilor

cercetătorilor: V. Popa, Gh. Costachi, I. Guceac, E. Aramă, S. Cobăneanu, A. Arseni, V. Zubco, T.

Cârnaţ, I. Ivanov ş.a., care au pus bazele constituţionalismului naţional modern.

În domeniul drepturilor omului şi al mecanismelor de protecţie a acestora lucrarea a fost

inspirată din studiile lui I. Cloşca, V. Duculescu, I. Creangă, I. Dogaru, P. Meyer-Bisch, A. Năstase

ş.a.

La examinarea fenomenului constituţionalismului am apelat la studiile cercetătorilor L.

Favoreu, F. Luchaire, I. Muraru, G. Vrabie, O. Predescu, A. Cioabă, L. Păvălan, P. Pogoceanu, V.

Duculescu, I. Dogaru, D. Dănişor, I. Demeter, T. Drăganu, I. Moroianu-Zlătescu, I. Rădulescu, M.

Prelot, C. Ionescu, N. Cochinescu, G. Chiusbaian, B. Selejan-Guţan, S. Alekseev, M. Baglai, N.

Vitruk.

Ca bază empirică a lucrării au servit cercetările în domeniul dreptului constituţional şi al

drepturilor omului, realizate în cadrul proiectelor naţionale şi internaţionale, cu participarea directă

a autorului.

Studiul a fost realizat prin aplicarea metodelor specifice ale dreptului constituţional: metoda

exegetică, metoda analitico-sintetică şi metoda mixtă de cumulare a acestora cu metodele

sociologice, precum şi a celor generale: metoda logico-juridică, metoda istorică de studiere a

fenomenelor juridice, metoda comparativismului juridic, metoda sociologică. Au fost utilizate şi

metode general-ştiinţifice, cum ar fi: metoda analizei sistematice, structurale şi funcţionale, metoda

statistică etc.

Studiul ştiinţific s-a axat pe cele mai importante acte internaţionale în domeniu: Declaraţia

Universală a Drepturilor Omului, Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a

libertăţilor fundamentale ş.a. Argumentele şi concluziile enunţate se bazează şi pe actele juridice

naţionale în domeniu: Constituţia Republicii Moldova, legile ce reglementează organizarea şi

Page 7: Veaceslav Zaporojan Abstract

7

funcţionarea justiţiei constituţionale în Republica Moldova, tratatele internaţionale la care

Republica Moldova este parte, alte angajamente internaţionale asumate de statul nostru.

Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute constă în examinarea complexă a mijloacelor

naţionale de protecţie a drepturilor fundamentale în general şi a cadrului juridic de protecţie a

drepturilor fundamentale prin intermediul justiţiei constituţionale în special.

Au fost formulate o serie de definiţii ale unor instituţii de bază în sistemul de drept din

Republica Moldova, de exemplu, noţiunea plîngerii constituţionale este o noutate în aria cercetărilor

juridice.

Studiul formulează ideea instituirii în Republica Moldova a plîngerii constituţionale, un

mecanism juridic constituţional nou de protecţie a drepturilor fundamentale, şi descrie căile de

implementare a acesteia, coraportul ei cu celelalte mecanisme juridice de protecţie a drepturilor

fundamentale şi cu jurisdicţia constituţională. Premisele ştiinţifice privind instituirea plîngerii

constituţionale în Republica Moldova sînt susţinute în lucrare de propunerile privind modificarea în

acest sens a Constituţiei şi a cadrului legal existent.

Pretind la noutate compartimentele care descriu procedura de soluţionare a plîngerii

constituţionale în cazul în care aceasta îşi va găsi consacrare constituţională şi legală, principiile

care vor sta la baza cadrului normativ în domeniu şi condiţiile de admisibilitate a plîngerii

constituţionale, respectarea cărora va contribui la evitarea suprasolicitării instanţei de justiţie

constituţională.

De asemenea, o noutate ştiinţifică a studiului este şi analiza comparativă a modului de

accesibilitate a justiţiei constituţionale pentru individ în diferite ţări, prin prisma implementării

instituţiei plîngerii constituţionale în sistemul de drept al Republicii Moldova, punîndu-se accentul

pe modelul german.

Un caracter novator comportă cercetările axate pe delimitarea competenţelor între

contenciosul constituţional şi contenciosul administrativ pentru respectarea principiilor legalităţii şi

constituţionalităţii, precum şi pe colaborarea între ele pentru atingerea scopului comun � protecţia

drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei.

Importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Potrivit rezultatelor investigaţiilor

efectuate în diferite ţări, evoluţia instituţiei controlului constituţionalităţii legilor constituie un

proces perpetuu şi dinamic. De aceea în lucrare conceptele şi fenomenele juridice sînt cercetate în

plan comparativ, făcîndu-se o paralelă între diferite perioade istorice şi sisteme de drept, începînd

cu perioada antică şi finalizînd cu perioada contemporană. Cercetările în domeniul funcţionării

instituţiei justiţiei constituţionale în sistemul de protecţie a drepturilor fundamentale continuă, fiind

dictate de necesitatea perfecţionării acestui sistem pentru a corespunde tuturor exigenţelor timpului.

Page 8: Veaceslav Zaporojan Abstract

8

După semnificaţia sa teoretică, lucrarea poate servi drept suport pentru completarea cursului

mecanismelor naţionale de protecţie juridică a drepturilor omului, precum şi pentru întregirea

cursului de jurisdicţie constituţională cu capitolul privind accesul persoanei la justiţia

constituţională.

Valoarea aplicativă a lucrării se exprimă în faptul că rezultatele investigaţiilor, concluziile şi

recomandările propuse pot servi drept bază la elaborarea proiectului de modificare a Constituţiei şi

a proiectului noii legi cu privire la Curtea Constituţională, la completarea izvoarelor de drept, în

procesul de instruire, cercetare şi informare a publicului larg.

Ca potenţiali cititori pot fi oamenii de ştiinţă, elita politică, demnitarii de stat, precum şi

studenţii, masteranzii, doctoranzii, practicienii şi publicul larg.

Aprobarea rezultatelor. Lucrarea a fost elaborată, discutată şi recomandată spre susţinere

în cadrul Catedrei de Drept Constituţional şi Administrativ a Facultăţii de Drept a Universităţii de

Stat din Moldova. Ea reprezintă o investigaţie ştiinţifică de sine stătătoare şi o sinteză a mai multor

materiale ştiinţifice privind protecţia drepturilor omului, funcţionarea instituţiei controlului

constituţionalităţii legilor în sistemul de protecţie a drepturilor omului, justiţia constituţională,

precum şi accesul direct şi indirect la justiţia constituţională prin mijloace juridice specifice.

Premisele instituirii plîngerii constituţionale, incluse în capitolul III, au fost expuse de autor

în cadrul Conferinţei internaţionale ştiinţifico-practice dedicate aniversării a X-ea de la adoptarea

Constituţiei Republicii Moldova �Un deceniu de dezvoltare sub auspiciile Constituţiei�, Chişinău,

23 iulie 2004.

Schemele referitoare la procedura examinării plîngerilor constituţionale în Republica

Moldova, din anexa lucrării, au fost prezentate Comisiei parlamentare pentru revizuirea

Constituţiei, care a activat în perioada septembrie � decembrie 2005, la şedinţele căreia autorul a

participat în calitate de expert, şi discutate de plenul Parlamentului, oponenţii neavînd obiecţii. Ca o

variantă de alternativă a fost propus Comisiei parlamentare constituţionale proiectul de modificare a

Constituţiei, inserat în prezenta lucrare, în care s-a ţinut cont de observaţiile expuse de deputaţi la

adoptarea proiectului legii în prima lectură.

Cercetările în acest domeniu au fost aplicate de autor în cadrul Conferinţei internaţionale

�Dreptul cetăţeanului de a se adresa Curţii Constituţionale pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor

sale fundamentale�, desfăşurată la 27 februarie 2006, la Chişinău.

Modul de funcţionare a mecanismelor de protecţie a drepturilor omului în Republica

Moldova a fost expus de autor, în calitate de membru al echipei de experţi, în cadrul proiectului

Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare �Susţinere în implementarea Programului naţional

de acţiuni în domeniul drepturilor omului�.

Page 9: Veaceslav Zaporojan Abstract

9

Structura lucrării a fost determinată de scopurile, sarcinile şi obiectul cercetărilor, de gradul

şi profunzimea lor, de cadrul problematicii abordate, astfel încît lucrarea conţine: introducere; trei

capitole; încheiere, ce inserează concluzii şi recomandări; anexe explicative-ilustrative ale tezelor

principale; rezumat în limbile rusă şi engleză; bibliografia şi cuvintele-cheie. În scopul detalierii

obiectivelor studiului, capitolele sînt divizate în paragrafe.

Teza a fost susţinută în şedinţa Catedrei de Drept Constituţional şi Drept Administrativ din

10 mai 2007 şi în şedinţa Seminarului ştiinţific de profil din 29 iunie 2007.

Page 10: Veaceslav Zaporojan Abstract

10

II. CONŢINUTUL LUCRĂRII

În introducere sînt descrise actualitatea şi gradul de cercetare a temei investigate; sînt

formulate scopul şi obiectivele lucrării; este specificat suportul metodologic şi cel teoretico-

ştiinţific; se evidenţiază noutatea ştiinţifică, valoarea teoretică şi aplicativă a rezultatelor cercetării

şi este redat contextul de aprobare a rezultatelor lucrării.

Capitolul I �Protecţia drepturilor fundamentale în Moldova în aspect teoretic şi

evolutiv� reprezintă baza teoretico-ştiinţifică şi istorică a conceptului drepturilor omului şi a

instituţiei juridice a drepturilor fundamentale. Acest capitol este alcătuit din patru paragrafe.

În § 1 �Reflecţii teoretice privind drepturile omului şi legitimitatea supremaţiei

drepturilor fundamentale� sînt argumentate aspectele teoretice şi terminologice ale conceptului

drepturilor omului şi analizate în aspect critic definiţiile drepturilor omului expuse de mai mulţi

teoreticieni. În consecinţă, drepturile omului sînt definite în lucrare ca acele prerogative naturale, în

temeiul cărora omul, conform voinţei sale subiective, poate desfăşura o acţiune, pentru exercitarea

unei valori umane, în scopul coexistenţei sale în societate.

Pornind de la această definiţie, se accentuează că există o deosebire între drepturile omului

şi drepturile fundamentale. În urma analizei definiţiilor noţiunii de drepturi fundamentale, în lucrare

se propune o nouă definiţie, bazată pe cea expusă de dr. Ioan Muraru. Printr-o analiză exegetică se

deduce identitatea, sub aspect juridic, a categoriilor de drepturi ale omului şi de libertăţi

fundamentale, constatîndu-se că diferenţa dinte aceşti termeni este de natură exclusiv istorică şi

filologică.

În finalul acestui paragraf a fost fundamentată legitimitatea supremaţiei drepturilor

fundamentale în raport cu celelalte categorii de drepturi. Acest fundament înglobează următoarele:

corespunderea tuturor celorlalte drepturi ale omului cu drepturile fundamentale; reglementarea

primară şi de principiu, precum şi influenţa definitorie a drepturilor fundamentale asupra întregului

sistem normativ; ilegalitatea înzestrării persoanelor cu drepturi contrare sau incompatibile cu

drepturile fundamentale; caracterul incontestabil al statutului juridic al cetăţeanului ca titular al

drepturilor fundamentale; garanţiile supreme ale protecţiei drepturilor fundamentale; procedura

specifică şi rigidă de revizuire a normelor ce proclamă drepturile fundamentale.

§ 2 �Consecinţele juridice ale supremaţiei drepturilor fundamentale consacrate în

actele constituţionale� descrie evoluţia istorică a cadrului filosofico-juridic al conceptului

drepturilor omului. Se constată că acest concept nu este o creaţie modernă. El îşi trage rădăcinile din

teoriile filozofice ale lumii antice, fiind dezvoltat de gîndirea politică a evului mediu şi recunoscut

în epoca Renaşterii. Ulterior acest concept s-a materializat în instituţia juridică a drepturilor

fundamentale printr-o operaţiune de sinteză, constînd din generalizarea unor idei consacrate, în

Page 11: Veaceslav Zaporojan Abstract

11

diferite ţări, în documente juridice cu un bogat conţinut moral şi politic, redactate de jurişti de mare

prestigiu, care au rezistat timpului.

Consacrarea constituţională a conceptului drepturilor omului şi transpunerea acestuia în

legislaţiile naţionale au cunoscut o protecţie încadrată în instrumente juridice la nivel mondial,

transformînd conceptul în instituţia drepturilor fundamentale.

Consecinţele juridice ale supremaţiei normelor ce reglementează drepturile fundamentale

diferă de consecinţele juridice ale supremaţiei celorlalte norme constituţionale, aşa cum diferă între

ele normele constituţionale referitoare la drepturile fundamentale de normele constituţionale

referitoare la tehnica guvernării, deosebirile fiind reflectate în acest paragraf. Unul din argumente a

constituit statutul Declaraţiei franceze a drepturilor omului şi cetăţeanului, inclusă ulterior în toate

constituţiile republicilor franceze.

În § 3 �Drepturile omului în cadrul cutumei şi al actelor autohtone pînă la adoptarea

Constituţiei Republicii Moldova� se efectuează o periodizare a evoluţiei conceptului drepturilor

omului pe teritoriul actual al Republicii Moldova şi se constată că acest concept a cunoscut o

ascensiune anevoioasă, marcată de influenţa dreptului românesc, dreptului rusesc, dreptului sovietic

şi, în ultima perioadă, a celui internaţional. Repercusiunile acestora asupra sistemului naţional de

drept nu trebuie ignorate, în special, în domeniul drepturilor omului, pentru a se evita repetarea

greşelilor comise în trecut.

În § 4 intitulat �Cadrul constituţional şi instituţional actual de protecţie a drepturilor

fundamentale în Republica Moldova� se deduce că prin cadrul normativ al Republicii Moldova

pot fi delimitate patru tipuri de instituţii de protecţie a drepturilor fundamentale: politice,

jurisdicţionale, specializate şi societatea civilă. Începînd cu organul legislativ suprem şi pînă la

ONG-uri, instituţiile date îşi exercită atribuţiile în domeniul protecţiei drepturilor fundamentale, în

care scop au fost instituite. În acelaşi timp, lacunele semnalate în activitatea acestor instituţii

revelează necesitatea de a acorda o atenţie mai mare mecanismelor naţionale de protecţie a

drepturilor fundamentale.

Capitolul II �Bazele teoretico-ştiinţifice ale exercitării justiţiei constituţionale în

vederea protecţiei drepturilor fundamentale� are drept obiect analiza instituţiei controlului

constituţionalităţii legilor ca mecanism de protecţie a drepturilor fundamentale sub aspect istoric,

teoretic şi normativ.

Astfel, în § 1 �Evoluţia instituţiei controlului constituţionalităţii legilor ca mecanism de

protecţie a drepturilor fundamentale� s-a remarcat că apariţia şi dezvoltarea controlului de

constituţionalitate reprezintă una dintre cele mai importante etape ale constituţionalismului.

Antrenarea mai întîi a puterii judecătoreşti, apoi implementarea aşa-zisului model european,

Page 12: Veaceslav Zaporojan Abstract

12

reprezentat de instanţe constituţionale specializate, denotă respectul pentru legea supremă şi,

implicit, pentru drepturile fundamentale. Instituţia controlului constituţionalităţii legilor a fost

studiată în evoluţie, începînd cu superioritatea normelor legii eterne, legii divine, legii universale

sau a dreptului natural faţă de legile efemere, legile umane sau dreptul pozitiv şi pînă la instituirea

controlului de constituţionalitate ca mecanism de protecţie a drepturilor fundamentale contra

abuzurilor guvernării. Astfel, supremaţia Constituţiei capătă dimensiunile unei componente

esenţiale a statului de drept, devenind o cucerire fundamentală a civilizaţiei contemporane.

În § 2 �Instituţia controlului constituţionalităţii legilor, garanţie a exercitării

drepturilor fundamentale pînă la fondarea Curţii Constituţionale a Republicii Moldova� se

analizează dezvoltarea istorică a acestei instituţii în teritoriul Republicii Moldova şi se

demonstrează că germenii acestei instituţii se află în sistemul românesc de garantare a supremaţiei

constituţiei şi în sistemul sovietic de autocontrol al constituţionalităţii legilor, exercitat de către

organul legislativ suprem. În lucrare se combate teza, potrivit căreia instituţia controlului

constituţionalităţii a luat naştere odată cu formarea Curţii Constituţionale.

Particularităţile formelor de control al constituţionalităţii actelor normative sub aspectul

corespunderii lor cu normele ce garantează drepturile fundamentale au fost elucidate în § 3

�Formele de control al constituţionalităţii legilor pentru protecţia drepturilor fundamentale

într-un stat de drept�. În diferite sisteme de drept sînt aplicate diferite forme de control al

constituţionalităţii legilor, în pofida faptului că deseori denumirile atribuite acestora de doctrinari

coincid. Din aceste considerente, diferite forme de control al constituţionalităţii au particularităţile

lor în cazul în care ele vizează protecţia drepturilor fundamentale. În acest compartiment s-a

efectuat şi o analiză comparativă a modului de protecţie a drepturilor fundamentale în diferite forme

de control al constituţionalităţii legilor. Astfel, pentru protecţia drepturilor fundamentale forma

explicită este mai eficace, decît forma implicită, aşa precum controlul direct faţă de cel indirect sau

controlul pe calea acţiunii faţă de cel pe calea excepţiei.

În § 4 �Plîngerea constituţională ca mijloc de acces direct al persoanei la justiţia

constituţională pentru protecţia drepturilor fundamentale� sînt expuse bazele teoretico-

ştiinţifice ale instituţiei plîngerii constituţionale. În unele izvoare pentru plîngerea constituţională se

aplică termenul de recurs constituţional. În lucrare s-a optat pentru termenul plîngerea

constituţională pentru a se evita confuzia între procedura de recurs în instanţele de drept comun şi

procedura de adresare a persoanei în justiţia constituţională. La elucidarea în lucrare a

particularităţilor plîngerii constituţionale se operează cu exemplul Germaniei, considerat cel mai

avansat în acest sens.

Page 13: Veaceslav Zaporojan Abstract

13

Concluzia care se desprinde din analiza efectuată este că plîngerea constituţională poate fi

definită ca o formă subsidiară de recurs, accesibilă oricărei persoane, aplicată în cadrul

jurisdicţiei constituţionale, după epuizarea căilor de atac ordinare, prin care se pretinde lezarea

persoanei de o autoritate publică într-un drept constituţional, printr-un act public jurisdicţional sau

administrativ.

Capitolul III �Justiţia constituţională, garanţie a realizării drepturilor fundamentale în

sistemul naţional de drept al Republicii Moldova� este axat pe analiza modului de protecţie a

drepturilor fundamentale în Republica Moldova prin intermediul justiţiei constituţionale.

§ 1 �Curtea Constituţională a Republicii Moldova � garant al exercitării drepturilor

fundamentale� are drept obiect posibilităţile de acces, procedurile şi consecinţele controlului

constituţionalităţii actelor normative prin raportare la atribuţiile Curţii Constituţionale. Analiza

părţilor negative şi pozitive ale fiecărei atribuţii a Curţii Constituţionale privind protecţia drepturilor

fundamentale este însoţită de propuneri concrete de lege ferenda pentru perfecţionarea atribuţiilor

actuale ale Curţii Constituţionale în acest sens.

Astfel, se analizează propunerile de abilitare a Curţii Constituţionale cu noi atribuţii sau

modificarea celor existente. Se propune exercitarea controlului constituţionalităţii tratatelor

internaţionale înainte de intrarea lor în vigoare pentru Republica Moldova. De asemenea, se enunţă

ideea de a pune în sarcina contenciosului administrativ controlul constituţionalităţii tuturor

hotărîrilor Guvernului şi decretelor Preşedintelui, ca acte subordonate legii, Curţii Constituţionale

revenindu-i atribuţia de examinare a conflictelor de competenţă între Parlament, Guvern şi

Preşedinte. S-a formulat propunerea de a abilita prin Constituţie instanţele de judecată cu dreptul de

a sesiza direct Curtea Constituţională cu cazurile excepţionale de neconstituţionalitate. Un loc

special în acest compartiment îl ocupă analiza oportunităţii de abilitare a Curţii Constituţionale cu

dreptul de a examina plîngerile constituţionale ale persoanelor.

�Accesul cetăţenilor la Curtea Constituţională prin intermediul subiecţilor abilitaţi cu

dreptul de sesizare� este titlul § 2. În aparenţă, cel mai aproape de persoană este Avocatul

parlamentar, care în virtutea unor particularităţi, nu poate oferi, însă, garanţii certe că va sesiza

Curtea Constituţională în cazul depunerii unei astfel de cereri. Situaţia este diferită în cazul

subiecţilor cu drept de sesizare, ca Parlamentul, Preşedintele Republicii Moldova şi Guvernul,

refuzul cărora, conform Legii cu privire la petiţionare, poate fi contestat în contenciosul

administrativ.

§ 3 �Accesul persoanelor la Curtea Constituţională prin ridicarea excepţiilor de

neconstituţionalitate� reprezintă un studiu al problemelor existente în legislaţia şi practica de

declanşare a excepţiilor de neconstituţionalitate. Actualmente este imposibilă sesizarea directă a

Page 14: Veaceslav Zaporojan Abstract

14

Curţii Constituţionale de către instanţele de drept comun fără intermedierea Curţii Supreme de

Justiţie sau fără revizuirea Constituţiei în acest sens şi, deci, art.121 din CPC, care permite sesizarea

directă a Curţii Constituţionale de către instanţele de drept comun, este neconstituţional.

În § 4 au fost punctate �Premisele instituirii procedurii plîngerii constituţionale în

Republica Moldova�. Esenţa acestui paragraf este reprodusă în autoreferat, în compartimentul

Concluzii.

Unul din argumentele oponenţilor instituirii plîngerii constituţionale şi una din cauzele

eşuării în decembrie 2005 a iniţiativei de revizuire a Constituţiei a fost lipsa pachetului de

modificări legislative preconizate. Din aceste considerente, în § 5 �Unele consideraţii privind

aspectul procedural al instituirii plîngerii constituţionale în Republica Moldova� se analizează

aspectele legislative şi procedurale de care trebuie să ţină cont legislatorul la instituirea acestei

proceduri şi se formulează cîteva propuneri concrete. În acest compartiment a fost inserat un proiect

de revizuire a Constituţiei, fiecare sintagmă a textului fiind argumentată. Condiţiile de admisibilitate

a plîngerii constituţionale, modul de reglementare în lege a procedurii de examinare a ei, modul de

organizare a Curţii Constituţionale în eventualitatea instituirii acestei proceduri constituie obiectul

de studiu al acestui paragraf.

Page 15: Veaceslav Zaporojan Abstract

15

III. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

Cercetarea ştiinţifică a instituţiei controlului constituţionalităţii legilor, a justiţiei

constituţionale, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, a mecanismelor de protecţie a acestora

presupune nu numai analiza lor sub aspect juridic, ci şi evidenţierea posibilităţilor de aplicare în

practică a rezultatelor obţinute. Problemele existente în domeniile expuse, tendinţele evoluţiei

instituţiilor menţionate din Republica Moldova în perspectiva integrării europene şi edificării unei

democraţii dezvoltate în plan aplicativ reliefează următoarele:

Concluzii

1. Reglementarea drepturilor fundamentale în constituţiile naţionale s-a conturat în urma

afirmării drepturilor omului în gîndirea politică şi în reflecţiile filozofice şi umanistice, fiind o

consecinţă a generalizării influenţei unor concepţii filozofice şi religioase. În prezent, după un

îndelungat proces de stabilire, instituţia drepturilor omului se înfăţişează ca una deosebit de

complexă, ce ţine atît de ordinea juridică internă, cît şi de cea internaţională.

2. Una dintre cele mai importante etape ale constituţionalismului reprezintă evoluţia

instituţiei controlului de constituţionalitate prin intermediul mai întîi al puterii judecătoreşti, după

modelul american de justiţie constituţională, şi apoi prin instanţe constituţionale specializate,

realizîndu-se modelul european de justiţie constituţională. Astfel, supremaţia Constituţiei capătă

dimensiunile unei componente esenţiale a statului de drept, cucerire fundamentală a civilizaţiei

contemporane.

3. Atît instituţia drepturilor omului, cît şi instituţia justiţiei constituţionale au avut o

dezvoltare specifică pe teritoriul Republicii Moldova. Epoca modernă a dreptului românesc a

generat o schimbare radicală în abordarea mecanismelor juridice de protecţie a drepturilor omului şi

instituţiei controlului de constituţionalitate, care în perioada socialistă s-au aflat în stare de stagnare.

Una dintre cele mai grave erori ale perioadei sovietice, care a condus la încălcarea în masă a

drepturilor şi libertăţilor fundamentale, a fost ignorarea instituţiei controlului constituţionalităţii

legilor. Din aceste considerente, după dobîndirea suveranităţii şi independenţei Republicii Moldova,

procesul de formare a instituţiei controlului constituţionalităţii legilor în calitate de mecanism

suprem de protecţie a drepturilor fundamentale a început de la zero.

4. Termenii �drepturile omului� şi �drepturile fundamentale�, într-o analiză ştiinţifică

riguroasă, nu sînt identici. Unii teoreticieni utilizează elemente neadecvate la definirea drepturilor

omului. În lucrare, drepturile omului sînt definite ca prerogative naturale ale fiinţei înzestrate cu

raţiune, în temeiul cărora omul, conform voinţei sale subiective, poate desfăşura o acţiune, pentru

exercitarea unei valori umane, în scopul coexistenţei sale în societate.

Page 16: Veaceslav Zaporojan Abstract

16

Definiţia dată de dr. I.Muraru a servit ca reper la definirea termenului drepturi fundamentale.

Aşadar, drepturile fundamentale sînt drepturile esenţiale pentru îndeplinirea scopurilor societăţii,

indispensabile liberei dezvoltări a personalităţii, stabilite şi garantate prin Constituţia şi legile

statului, drepturi ai căror titulari sînt cetăţenii.

Cu referire la delimitarea sau identificarea termenilor �drepturi� şi �libertăţi� se poate afirma

cu certitudine că orice drept este o libertate şi viceversa.

5. În caracterizarea supremaţiei normelor constituţionale, trebuie delimitate trăsăturile

specifice ale supremaţiei normelor ce reglementează drepturile fundamentale în raport cu cele

referitoare la drepturile omului. Drepturile fundamentale, ca nucleu al întregului sistem de drept, se

evidenţiază în sistemul de drepturi ale omului prin următoarele caracteristici:

− corespunderea tuturor celorlalte drepturi ale omului cu drepturile fundamentale;

− reglementarea primară şi de principiu, precum şi influenţa definitorie a drepturilor şi

libertăţilor fundamentale asupra întregului sistem normativ;

− ilegalitatea înzestrării persoanelor cu drepturi contrare sau incompatibile cu

drepturile fundamentale;

− statutul juridic incontestabil al cetăţeanului ca titular al drepturilor fundamentale;

− garanţiile supreme ale protecţiei drepturilor fundamentale;

− procedura specifică şi rigidă de revizuire a normelor ce proclamă drepturile

fundamentale.

6. Prevederile referitoare la drepturile fundamentale au trăsături specifice nu numai în raport

cu prevederile referitoare la drepturile omului, dar şi în raport cu cele referitoare la tehnica

guvernării din cadrul conţinutului normativ al Constituţiei. Forţa juridică a prevederilor referitoare

la drepturile fundamentale este net superioară forţei juridice a prevederilor constituţionale

referitoare la tehnica guvernării, ele sînt mult mai stabile, guvernanţii aducîndu-le în dezbateri

numai în cazuri excepţionale.

7. Formele controlului constituţionalităţii legilor diferă de la o societate la alta, fiind dictate

de forma sistemului de drept şi tradiţiile social-juridice. Fiecare formă a controlului

constituţionalităţii legilor în domeniul protecţiei drepturilor fundamentale are particularităţile sale,

unele fiind mai eficiente, altele mai puţin, persoana neavînd acces la ele.

8. Republica Moldova a instituţionalizat modelul european al controlului constituţionalităţii

legilor, exercitat de un organ jurisdicţional specializat � Curtea Constituţională, preluînd experienţa

americană � procedura ridicării excepţiilor de neconstituţionalitate, prin care a soluţionat dilema

apărută: de a admite sau de a nu admite accesul, direct sau indirect, al cetăţenilor la justiţia

Page 17: Veaceslav Zaporojan Abstract

17

constituţională. Jurisdicţia Curţii Constituţionale este specifică, iar în cadrul mijloacelor de protecţie

juridică a drepturilor fundamentale este primordială şi una din cele mai eficiente. Curtea

Constituţională îşi exercită competenţa de apărare a drepturilor fundamentale în cadrul tuturor

atribuţiilor sale.

9. Cea mai eficientă formă de control al constituţionalităţii legilor, ce ţine de exigenţele

conceptului statului de drept în domeniul protecţiei drepturilor fundamentale, o considerăm justiţia

constituţională exercitată prin intermediul plîngerii constituţionale. Am definit plîngerea

constituţională ca o cale de recurs subsidiară, accesibilă oricărei persoane, aplicată în cadrul

jurisdicţiei constituţionale, după epuizarea căilor de atac ordinare, prin care se pretinde lezarea

persoanei de o autoritate publică într-un drept constituţional, printr-un act public jurisdicţional sau

administrativ.

Făcînd o generalizare a celor expuse în această lucrare privind plîngerea constituţională ca

mijloc de protecţie a drepturilor fundamentale, deducem următoarele trăsături ale plîngerii

constituţionale:

• plîngerea constituţională este o cale de recurs subsidiară, aplicată în cadrul jurisdicţiei

constituţionale, după epuizarea căilor de atac ordinare, prin care se pretinde lezarea persoanei de o

autoritate publică într-un drept constituţional, printr-un act public jurisdicţional sau administrativ;

• plîngerea constituţională îndeplineşte o dublă funcţie: pe de o parte, prin ea se realizează

apărarea individuală a drepturilor fundamentale, pe de altă parte, aceasta facilitează interpretarea şi

dezvoltarea dreptului constituţional obiectiv;

• plîngerea constituţională poate fi introdusă de orice persoană care pretinde că i-au fost

încălcate drepturile fundamentale printr-un act public jurisdicţional sau administrativ;

• plîngerea constituţională are un caracter subsidiar, impunînd obligativitatea epuizării tuturor

căilor de atac în faţa instanţelor ordinare, excepţie constituind cazurile în care plîngerea comportă

un interes general sau există un risc de prejudiciu grav şi ireversibil pentru reclamant;

• plîngerea constituţională nu deschide în faţa persoanei, care a pierdut procesul într-o instanţă

de drept comun, posibilitatea de a verifica corectitudinea hotărîrii adoptate asupra cauzei, Curtea

Constituţională poate doar să verifice dacă prin acţiunile sale instanţa nu a încălcat prevederile

Constituţiei.

10. În Republica Moldova s-au creat premise certe pentru instituirea procedurii plîngerii

constituţionale. Cele mai importante premise ale implementării procedurii plîngerii constituţionale

constituie:

Page 18: Veaceslav Zaporojan Abstract

18

a) premisa doctrinară, prin definirea conceptului de plîngere constituţională ca o posibilitate

de acţiune a cetăţeanului împotriva actelor autorităţilor publice, prin care îi sînt lezate sau restrînse

drepturile şi libertăţile fundamentale garantate de Constituţie, după exercitarea controlului legalităţii

lor în instanţele judiciare de drept comun. Acest concept se bazează pe ideea supremaţiei normelor

constituţionale, ca efect logic fiind inadmisibilitatea existenţei în societate a actelor publice ce

contravin Constituţiei;

b) dreptul nemijlocit al individului de a avea acces la orice tip de justiţie, inclusiv cea

constituţională, drept consfinţit atît în Constituţia RM (art. 20), cît şi într-un şir de acte

internaţionale la care RM este parte;

c) premisa practică - pasivitatea unor subiecţi, îndeosebi a organelor de drept, de a supune

unei analize constituţionale normele juridice aplicate în activitatea lor;

d) locul şi rolul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova în sistemul judiciar, care

este suprasolicitată, aici ajungînd a fi examinate în recurs un număr prea mare de acţiuni intentate în

instanţele de fond. În situaţia cînd precedentul judiciar nu este aplicat, inevitabil apar tot mai multe

hotărîri definitive pe cauze similare care se contrazic;

e) garanţiile pe care le poate oferi plîngerea constituţională cetăţeanului împotriva

abuzurilor puterii judecătoreşti;

i) premisa de ordin tehnic, care vizează suprasolicitarea Curţii Europene a Drepturilor

Omului de către cetăţenii statelor-parte la Convenţie, inclusiv de către cetăţenii Republicii Moldova.

Pe lîngă aceste premise, există un şir de alte premise, care justifică implementarea instituţiei

plîngerii constituţionale, de exemplu, practica altor state în acest domeniu, cheltuielile mari la care

este supus atît apelantul la Curtea Europeană, cît şi statul Republica Moldova, etc.

Recomandări

1. Pentru eficientizarea exercitării unor atribuţii ale Curţii Constituţionale în domeniul

protecţiei drepturilor fundamentale este necesar de a modifica cadrul actual constituţional şi

legislativ în sensul:

a) exercitării controlului constituţionalităţii tratatelor internaţionale pînă la ratificarea lor de

către Parlament prin completarea lit. a) alin.(1) art.135 din Constituţie, după cuvîntul �parte�, cu

sintagma �pînă la intrarea lor în vigoare�;

b) avizării iniţiativelor de ratificare a tratatelor internaţionale, ca în cazul iniţiativelor de

revizuire a Constituţiei, prin completarea lit. c) alin.(1) art.135 din Constituţie, după cuvîntul

�Constituţiei�, cu sintagma �şi de ratificare a tratatelor internaţionale�;

c) verificării constituţionalităţii normelor Regulamentului Parlamentului, prin modificarea

Legii cu privire la Curtea Constituţională;

Page 19: Veaceslav Zaporojan Abstract

19

d) excluderii de la controlul constituţionalităţii a hotărîrilor Guvernului şi decretelor

Preşedintelui şi învestirii Curţii Constituţionale cu atribuţia de a examina conflictele de competenţă

dintre autorităţile administraţiei publice centrale, prin modificarea Constituţiei:

- excluderii sintagmei �decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărîrilor şi� de la

lit.a) alin. (1) art. 135 din Constituţie;

- completării alin. (1) art. 135 din Constituţie cu o nouă literă în următoarea redacţie:

�soluţionează conflictele de competenţă constituţională dintre autorităţile publice centrale�.

e) retragerii dreptului Curţii Supreme de Justiţie de a sesiza Curtea Constituţională şi

păstrării dreptului său de a ridica excepţii de neconstituţionalitate;

j) examinării de către Curtea Constituţională a constituţionalităţii actelor normative adoptate

pînă la 27 august 1994, prin excluderea alin. (2) din art. 4 al Codului jurisdicţiei constituţionale;

i) aplicării directe de către instanţele de drept comun a normelor Constituţiei numai în

cazurile cînd nu există acte normative care să reglementeze relaţii sociale similare, prin modificarea

p.2 din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.2 din 30.01.1996;

k) abilitării instanţelor de drept comun cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională cu

excepţiile de neconstituţionalitate, prin expunerea lit. g) alin. (1) art. 135 din Constituţie în

următoarea redacţie: �rezolvă cazurile excepţionale de neconstituţionalitate a actelor normative,

sesizate de instanţele judecătoreşti�;

l) sesizării repetate a Curţii cu excepţia de neconstituţionalitate în cazul contestării unei

norme deja examinate la constituţionalitate, prin modificarea motivelor de suspendare a procesului

la Curtea Constituţională, cuprinse în art. 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi completarea lit.

e) din acest articol cu sintagma � , cu excepţia sesizărilor pe cazurile excepţionale de

neconstituţionalitate�.

2. Art. 135 alin.(1) al Constituţiei se va completa cu litera i) avînd următorul conţinut: �se

pronunţă asupra cererilor depuse de orice persoană care se pretinde victimă a unor încălcări ale

drepturilor şi libertăţilor constituţionale, în condiţiile legii, după epuizarea căilor de atac,

provenite dintr-un act al autorităţilor publice�. Această formulare nu va trezi opoziţie în rîndurile

clasei politice şi ale reprezentanţilor puterii judecătoreşti, deoarece permite accesul la Curtea

Constituţională al persoanelor fizice � cetăţeni, cetăţenilor străini, apatrizilor, asociaţiilor acestora şi

persoanelor juridice, indiferent de forma de proprietate, care au devenit victime ale unei încălcări

într-un drept sau libertate constituţională.

3. Concomitent cu revizuirea Constituţiei, se va adopta o nouă lege cu privire la Curtea

Constituţională, care să cuprindă şi normele procedurale din actualul Cod al jurisdicţiei

Page 20: Veaceslav Zaporojan Abstract

20

constituţionale. Actele respective în vigoare nu corespund exigenţelor actuale, unele prevederi fiind

în contradicţie cu Constituţia şi cu actele normative noi.

4. Pentru implementarea corectă a plîngerii constituţionale, la prima etapă trebuie admise

numai cererile care contestă actele ce încalcă drepturile civile şi politice, în special cele garantate de

Convenţia Europeană, în a doua etapă � cererile care contestă actele care desconsideră drepturile

constituţionale culturale şi tocmai în cea de-a treia etapă, cînd situaţia economică se va amelora,

cererile care contestă actele ce încalcă aşa drepturi economice, precum dreptul la un nivel de trai

decent, dreptul la locuinţă, dreptul la un salariu decent ş.a.

5. Pentru evitarea suprasolicitării Curţii Constituţionale, trebuie prevăzută o procedură rigidă

de admisibilitate a plîngerilor constituţionale:

− dreptul presupus de a fi fost lezat trebuie să fie garantat prin Constituţie, tratatele

internaţionale referitoare la drepturile omului la care Republica Moldova este parte şi expres

prevăzut în noua Lege cu privire la Curtea Constituţională;

− persoana ce pretinde că a fost lezată într-un drept constituţional trebuie să fie titular al

dreptului respectiv;

− persoana trebuie să fie victimă directă a unor încălcări ale drepturilor constituţionale.

− obligativitatea epuizării căilor ordinare de atac � apel şi recurs � în instanţele de judecată de

drept comun sau, dacă nu este de competenţa instanţei de judecată, necesitatea adresării la

autoritatea ierarhic superioară ş.a.;

− termenul de adresare în Curtea Constituţională trebuie limitat la o lună de la adoptarea

deciziei irevocabile de către instanţa de recurs ordinară. Ulterior, după instituţionalizarea

plîngerii constituţionale, acest termen va putea fi extins;

− forma şi conţinutul plîngerii constituţionale trebuie să corespundă rigorilor stabilite prin

regulamentul Curţii Constituţionale;

− numai în cazuri deosebite plîngerea constituţională poate fi înaintată de un reprezentant

legitim, în restul cazurilor plîngerea trebuie să fie depusă de persoana vătămată;

− actul contestat nu trebuie să fi fost obiect al jurisdicţiei constituţionale;

− plîngerea constituţională nu trebuie să fie abuzivă, să urmărească răzbunarea pe o persoană

publică concretă sau o instituţie.

6. Odată cu implementarea instituţiei plîngerii constituţionale, în eventualitatea creşterii

volumului de lucru, pentru soluţionarea problemei parităţii de voturi şi asigurarea independenţei

judecătorilor, propunem majorarea numărului de judecători la Curtea Constituţională pînă la 9,

numiţi pentru un termen de 9 ani, de aceleaşi autorităţi, fără posibilitatea înnoirii mandatului.

Page 21: Veaceslav Zaporojan Abstract

21

IV. CONŢINUTUL DE ESENŢĂ AL LUCRĂRII A FOST REFLECTAT ÎN

URMĂTOARELE PUBLICAŢII:

Articole ştiinţifice

1. Zaporojan Veaceslav, Accesul direct al persoanei la justiţia constituţională (practica

Germaniei). �Revista naţională de drept�, 2007, nr. 4, 0,6 c.a.

2. Zaporojan Veaceslav, Interferenţa justiţiei constituţionale şi administrative în

Republica Moldova. �Revista naţională de drept�, 2007, nr. 1, 0,4 c.a.

3. Zaporojan Veaceslav, Premisele implementării instituţiei recursului constituţional în

Republica Moldova. Revista �Justiţia constituţională�, 2005, nr. 3, 0,4 c.a.

4. Zaporojan Veaceslav, Jurisdicţia constituţională şi drepturile omului într-un stat de

drept. �Revista naţională de drept�, 2003, nr. 11, 0,3 c.a.

5. Zaporojan Veaceslav, Eficienţa jurisdicţiei constituţionale în domeniul protecţiei

drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor Republicii Moldova. Revista �Justiţia

constituţională�, 2003, nr. 4, 0,4 c.a.

6. Zaporojan Veaceslav, Jurisdicţia constituţională � garant al drepturilor omului.

�Dreptul�, nr. 28, decembrie 2003.

7. Запорожан Вячеслав, Предпосылки введения института конституционной

жалобы в Молдове. �Конституционное правосудие. Вестник Конференции органов

конституционного контроля стран молодой демократии�, Ереван, 2005, вып. №. 2(28), р.

177-183, 0,3 c.a.

Rapoarte la forurile ştiinţifice internaţionale

1. Zaporojan Veaceslav, Necesitatea instituirii plîngerii constituţionale în Republica

Moldova. Materialele Conferinţei Internaţionale, consacrate aniversării a 10-a a Curţii

Constituţionale a Republicii Moldova din 23-24 februarie 2005 �Justiţia constituţională:

actualitate şi perspective�. Chişinău, 2005.

2. Zaporojan Veaceslav, Iniţiativa legislativă pentru completarea art. 135 şi modificarea

art. 136 din Constituţia Republicii Moldova şi cauzele eşecului acesteia. Materialele Conferinţei

Internaţionale din 27 februarie 2006 �Dreptul cetăţeanului de a se adresa Curţii Constituţionale

pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor sale fundamentale�. Chişinău, 2006.

Publicaţii ştiinţifico-practice

1. Puşcaş Victor, Zaporojan Veaceslav. Culegerea de interpretări ale normelor

Constituţiei prin actele Curţii Constituţionale. �Curtea Constituţională a Republicii Moldova: 10

ani de activitate�. Chişinău, �Reclama� S.A., 2005, 222 p, 9,9 c.a.

Page 22: Veaceslav Zaporojan Abstract

22

АННОТАЦИЯ

к диссертации Вячеслава Запорожан на соискание ученой степени доктора

права на тему: «Защита основных прав в конституционной юрисдикции Республики

Молдова»

Исследование представляет собой новый подход к изучению проблемы защиты

основных прав в Конституционном Суде Республики Молдова. В ней определены

возможности защиты основных прав в конституционной юрисдикции Молдовы, пути

законодательного улучшения этой процедуры, необходимость и процедура внедрения в

нашей стране института прямого доступа лиц к конституционному правосудию через

конституционную жалобу.

В работе был сделан анализ законоположений, процессуальных аспектов и судебной

практики осуществления конституционного правосудия в Молдове. Эволюция концепции

прав человека предопределила ее преобразование в качестве правового института �

основных прав. Высшим механизмом защиты основных прав во всех демократичных

обществах, претендующих на звание правового государства, стала конституционная

юрисдикция. Она осуществляется: всеми судами общего права, в американской модели, либо

специализированным органом в европейской модели контроля конституционности.

Республика Молдова, выбрала европейскую модель контроля. Рассмотрев множество

аспектов этого высшего механизма защиты основных прав, приходим к заключению, что в

настоящее время он нуждается в определенном реформировании.

Полагаем, что в нашей стране появились предпосылки внедрения института

конституционной жалобы, по примеру таких стран, как Германия, Словакия, Словения и др.

Это продиктовано не только внутренними предпосылками, но и внешними � загруженностью

Европейского суда по правам человека. По количеству жалоб на 10000 населения,

Республика Молдова в 2005 г. заняла первое место среди государств-участников

Европейской Конвенции. Актуальность исследования продиктована и непринятием в 2005

году Парламентом Молдовы поправок к Конституции в этом отношении.

Путем различных научных методов изучения, осознавая, что изменения такого

масштаба в столь важной отрасли предполагают научный анализ проблем и конкретные

решения, были внесены конкретные предложения и рекомендации для решения этой

проблемы. Данная работа, обладая прикладным характером, призвана заполнить неизученное

пространство в рассматриваемой области.

Page 23: Veaceslav Zaporojan Abstract

23

ANNOTATION

of the thesis for the doctor in law on the topic: �The protection of the fundamental rights in

the constitutional jurisdiction of the Republic of Moldova�, executed by Veaceslav Zaporojan

This research represents a new way to study the problem of protection of the fundamental

rights in the Constitutional Court of the Republic of Moldova. Being one the first scientific works in

this sphere wrote in Moldova, the thesis defines the possibilities to proceed to the institution of the

constitutional justice of Moldova in order to protect the fundamental rights, the ways of legislative

improvement of this procedure and its necessity, and also the procedure of the inculcation in our

country the institution of the direct access to the constitutional justice through the constitutional

complaint.

The study of the fundamental rights protection in this work is realized through legal statute

analysis, legal proceeding aspects and judicial practice of the constitutional justice accomplished in

Moldova. The concept evolution of the human rights predetermined its implementation as a legal

institute � the fundamental rights. The supreme mechanism of the fundamental rights protection in

all democratic societies became the constitutional jurisdiction, no mater by whom it is realized: by

the common courts, as in the American system, or by specialized control, as in the European model

of the constitutional control.

The topic of the research represents the constitutional control in the Republic of Moldova as

the supreme mechanism of the fundamental rights protection, which chose the European model of

control. Studying the multiple aspects of this mechanism of protection we come to a conclusion,

that at the moment it needs to be reformed in order to make the protection of main rights full.

This way, we consider that in our country appeared the pre-requisites of the constitutional

complaint institution implementation, by the example of such countries as Germany, Slovenia, etc.

Also it was generated by the fall of the amendments to the Constitution in the Parliament in 2005.

Through the different scientific methods of study, realizing the necessity of changes in such

an important field need a detailed analysis of the problem and concrete solutions, there were

introduced concrete suggestions and recommendations in order to solve this problem.

This thesis, having an applicative character, is called to supplant the lacuna in the studied

field.

Page 24: Veaceslav Zaporojan Abstract

24

Cuvintele-cheie:

Drepturile omului, drepturile şi libertăţile fundamentale, justiţia constituţională, plîngerea

constituţională, controlul constituţionalităţii legilor, protecţia drepturilor fundamentale, supremaţia

constituţiei, accesul direct al persoanei la justiţia constituţională, excepţia de neconstituţionalitate.

Ключевые слова:

Права человека, основные права и свободы, конституционная юстиция,

конституционная жалоба, контроль конституционности законов, защита основных прав,

верховенство Конституции, прямой доступ лиц к конституционной юрисдикции,

исключительные случаи неконституционности.

The key words:

Human rights, the main rights and liberties, constitutional justice, constitutional complaint,

protection of the main rights, constitutional control, the leadership of Constitution, direct access of

the persons to the constitutional jurisdiction.

Lista de abrevieri:

Art. � articol şi derivatele lui

Alin. � alineat şi derivatele lui

CPC � Cod de procedură civilă

Page 25: Veaceslav Zaporojan Abstract

25

Zaporojan Veaceslav

Protecţia drepturilor fundamentale în justiţia constituţională a Republicii Moldova

A u t o r e f e r a t al tezei de doctor în drept