LIVIU REBREANU

v

^PADUREASPANZURATILOR

I

Ediluro ASTRO

I

CUPRINS

263

cARTEA iNrAI

L

Sub cerul cenuqiu de toamnX ca un clopot uriag de sticliaburitl, spAnzuritoarea noui gi sfiditoare, infiptl la marginea

eatului, intindea bralul cu qtreangul spre cAmpia neagrd, inle-

pattr ici-colo cu arbori arbmii. Supravegheali de un caporal

ecund, negricios 9i ajutali de un liran cu fala p[roasi qi ro;ie,

doi soldati b[trAni sipau groapa, scuipAndu-gi des ln palme 9i

hacAind a osteneall dupi fiecare lovituri de tamdcop' Din rana

plmAntului groparii zvArleau lut galben, lipicios...

Caporalui lqi risucea mustitile $i se uita mereu lmprejur,

cercetitor $i cu disprel, Priveligtea 11 suptrra, degi cduta si nu'gi

ilea pe fali nemu$umirea. ln dreapta era cimitirul militar, in-

conjurat cu sArmd ghimpatd, cu mormintele aqezate ca la para'

rl[, cu crucile albe, proaspete, uniforrne. ln stAnga, la cdfiva

pagi, lncepea cimitirul satului, tngrXdit cu spini, cu cruci rupte,

putrezite, rare, filrd poart[, ca gi cum de multl vreme niciun

mort n-ar mai fi intrat acolo gi nici n-ar mai vrea s[ intre ni'meni... Satul Zirin, cartierutr diviziei de infanterie, se ascundea

sub o pAnzi de fum 9i de pAcll, din care de-abia scoteau capete-

le, sfioase $i r[sfirate vArfuri de pomi desfrunzifi, cdteva coperi'

ge tuguiate de paie qi turnul bisericii, spintecat de un obuz. Spre

miazxnoapte se vedeau ruinele gtrrii gi linia ferat[ ce lnchidea

zarea ca un dig firl lnceput 9i f{r[ sfdrgit. $oseaua, lnsemnatl

cu o dungl dreapt6 pe cAmpul mohordt, venea din apus, trecea

prin sat qi se ducea tocmai pe front.,.

- Urat[ tari aveli, musca]el zise deodatl caporalul, lntor-

cAndu-se spre gropari gi uitAndu-se cu necaz la ttrranul care se

oprise s[ rtrsufle. Auzi?'..fara... locurile'.. niet frumosl adlug[

apoi, ar{tend cu mana flnutul qi stalcindu-Ei graiul spre a se facemai inleles.

Jiranul holbi ochii, nedumerit, cu un zAmbet umil, bolbo-rosind ceva pe rusegte.

- Nu pricepe dsta, don' clprar, limba noastrd, zise atunciun soldat, indreptAndu-se din gale.

- Nici nu-i vina lor cX {ara-i picitoasi, adiugd indatl cellaltsoldat, proptindu-se in lopatd.

Toti trei militarii priveau acuma cu mare dispre! la tXranulcare, nelnlelegdnd vorbele strdine, plecX ruginat capul ln groapa

cu fundul galben, adAnci de I'reo jumdtate de metru.

- Ei, ce stati? Ce lenevili? strig[ deodatX caporalul, luandu-giseama. Asta-i groapX? Nu vi-e rugine?.., Uite-acu'pic[ convo-iul... 9i nici groapa nu-i gata!... Ori weli si dau eu de dracu' dinpricina voastr5?... Hai! Pune osul, nu te holba la mine!

- Aqa-i, bine zici, don' clprar, mormS.i un soldat, izbind cutArnicopul intr-un bolovan. Dar nici asta nu-i armati, don' cd-prar... S-ajungem noi gropari... de...

Oamenii se agternurd degrabd pe munctr, ln vreme ce capo-ralul, mullumit, rxspunse iarlqi mai prietenos:

- Soldatul trebuie si faci de toate in rdzboi, cX de-aceea-irlzboiul rizboi.,. Ori aici, ori pe front, ori ln spital, tot la rizboise socote$te... De ce nu zici mai bine ci am awt noroc cu intdr-zierea?... Ce ne fdceam dac[ soseau la patru, cum era ordinul?Ne lua naiba pe toji... Ce-i drept, sunt militar vechi, dar n-ammai pomenit str spanzure oameni aqa, aproape pe lntuneric...

Apoi ticu brusc, Privirea lui se oprise asupra spdnzurdtorii,al cXrei bra! parctr ameninla pe oamenii din groaptr. $i in aceeaqiclipl gtreangul prinse a se leglna ugor... Caporalul sim{i un fiorrece qi intoarse repede capul. Atunci lnsi vizu crucile albe, ln li-nii drepte, din cimitirul militar qi, buimdcit, fdcu stAnga-impre-jur, ddnd iardqi cu ochii de morminte in cimitirul satului,.. Fucuprins de o frictr sugrumitoare, ca ln fala unor stafii. Se stipAnitotuqi in curAnd qi, scuipAnd cu scArb5, murmurd:

- Ce viati mai e qi asta. ' tncotro te uili' numai moarte 9i

morminte qi morti...

Un vant tomnatec, umed qi trist, lncepu si bati dinspre sa-

tul ametit tle ceali, atlucAnd pe aripi zvonuri de gemete in6bu-

gite. Din vizduhul cenuqiu picurd atata pustietate' ce' simtindu'qi

sufletul impovdrat, caporalul incremeni cu fala spre turnul bise-

ricii, cu privirea pierilutl, fXri s[ bage de seaml ce pe c5rarea

cimitirului se ap.opia un ofiter' iqi veni in fire de-abia cdnd auzi

fagii. Treslri qi, lntorcAndu-se la gropari, le iise cu glasul ince

rlgu$it de nelinigte:

- Dati zor, bdieli, cd vine un domn ofiter"' De-acuma tre'

buie si soseasc[ qi convoiul... Of, barem de-am scipa mai repe-

ile!,., Degeaba, asta nu-i treabi de militar!

Ofrterul se apropia qovXitor' Vintul li flutura puipanele

mantalei, lmpingdntlu-l parcd spre o linti nedoritl' Era mijlociu

ca staturd gi avea puiini barbd, care-i dldea o infhli$are de mili-

lian setlentar, degi altfel nu ptrrea mai mult de treizeci qi cinci de

ani. pe sub casca de fier litlreati, fata lui rotundd 9i bilaie ap6-

rea chinuitl, mai cu seami din pricina ochilor cafenii' mari 9i ie-

9i!i din orbite, care priveau lnfrigurafi stAlpul spAnzurtrtorii' frrX

a clipi, cu un nesaliu bolnivicios. Gura, cu buzele cXrnoase' era

strAns[ intr-un spasm dureros, tremurdtor' Miini]e li atArnau

tepene, aproape uitate'

Caporalul il primi cu un salut militlresc, bitindu-gi zgomo-

tos cilcaiele bocancilor. ofrterul se opri la cdliva paqi' r[spunse

dAnd din cap uqor qi, mereu cu privirea la qtreang' intrebd:

- La ce or[ e hotlrAttr execulia?

- La patru a fost, trliti, domnule clpitan, rdspunse capora-

lul atit de tare, cI ofiterul intoarse repede ochii spre ddnsul' Dat.

vld cX e cinci $i inci n-au sosit. '

- Da.,, ila, murmurl cdpitanul coborAnd privirea asupra

groparilor care sipau ticu$, cu capetele in plmant. Apoi intrebi

iar, mai sigur: $i cine va fi sPAnzurat?

7

- Noi nu putem $ti, domnule cdpitan, zise caporalul camincurcat. Se aude c-ar fi un domn ofiter, dar nu putem Sti bine...

- $i pentru ce fel de vini? stdrui ofilerul, privinduJ cerce-titor, aproape mdnios.

Caporalul se zXpdci de tot gi rispunse 6ovXind cu un zAmbetde mili amari:

- De, domnule cdpitan... noi de unde sX gtim? in rEzboi via-ta omului e ca floarea, se scuture te miri de ce... picatele-s mul_te de la Dumnezeu, qi oamenii nu iartd...

Cipitanul se uitX lung la dAnsul, mirat parcd cle vorbele lui,gi nu mai intrebl nimic. Ridicand insi ochii qi vizAnd iar spAn_zur5toarea, se retrase cAliva paqi ca in fala unui wdjmag ame-ninlXtor. in aceeaqi clipd, pe cdrarea dinspre sat, rXsun5 un glasaspru gi poruncitor:

- Caporal!... Gata, caporal?...

- Gata, domnule locotenent! strigi caporalul, intorcAndu-se,cu mAna la cozoroc.

Locotenentul, in ulancl strAnsd pe corp gi cu guler de blantrsuri, venea foarte gribit, aproape alergAnd, 9i vorbind mereu:

- Gata tot, caporal? Convoiul a pornit adineaori gi ln cAtevaminute va fi aici.., Dar plutonierul unde-i? De ce n-a venit inain-te?... DacI eu, care n-am nicio lnsircinare directe, m-am pututosteni..,

T[cu brusc vizAnd pe cXpitanul strXin qi necunoscut, care_lprivea neliniqtit. Locotenentul salute $i lnainti pAnd la margi_nea gropii, izbucnind apoi foarte nervos $i cu vocea zgarietoare:

- Sclunelul, caporal! Unde-i?... Ce te uiti ca un nerod?... pece wei tu s[ se urce condamnatul?... Ce oameni! Atdta neplsaren-am mai vtrzut... Din p{mAnt str-mi scoti un sciunel, ai lnleles?$i ln dou[ minute sI fii lnapoil,.. Aide, migctr, ce mai cagti gura?!

Caporalul porni fuga spre sat, ln weme ce locotenentul,aruncind o privire cdpitanului, care stdtea deoparte, urmtr maipotolit:

* Cu astfel de oameni nu batem noi Europa.,. Unde nu-icongtiinta datoriei.,.

8

Vorbind, trecu lAngd stAlpul de brad, chiar sub Etreangul ne-

migcat. Examini groapa mormiind ceva, nemullumit, $i pe ur-mi, ridicAnd ochii, apuci cu amAndoui mAinile funia ce-i atirnadeasupra capului, parci ar fi vrut s-o incerce daci-i destul de

sotidi. lntAlnind inse privhea speriati a cXpitanului, didu drumulgtreangului, ruqinat $i umilit. Mai stitu acolo cAteva clipe, neho-

tdrAt, apoi deodatii merse drept in fata str[inului, prezentandu-se:

- Locotenent Apostol Bologa...

- Klapka, ll intrerupse cipitanul, cu mana intinsl. Otto

Klapka... Adineaori am sosit, 9i tocmai de pe frontul italian... lngar6 am aflat ci aveli o executie Si, nici nu-mi dau bine seama

cum, iatl c[ am nimerit aici...

in glasul c[pitanului tremura o sfiali atat de neascunse, cX

locotenentul, fdrl s[ vrea, se simti cuprins iar de ruginea de adi-

neaori gi, incurcat, zise cu o vioiciune siliti:

- Va si zici sunteti mutat ln divizia noastr5?

- Da.,. la al cincizecilea de artilerie de cimp...

- A, chiar in regimentul nostru! strigd Bologa deodatl, cu

bucurie neprefdcutl, Atunci bine-ali venit!Fata ctrpitanului se lnseninl, parci ln sinceritatea locote-

nentului s-ar fi dezvlluit un om nou. Privirile lor se incruciqard

lntr-o liclrire de simpatie. O clipd. Apoi Klapka aw o cutremu-

rare gi intrebd aproape lnfricoqat:

- Pe cine spAnzurati?

ln ochii lui Apostol Bologa, albagtri gi adincifi in cap, se a-

prinse o mAndrie stranie, Rdspunse cu o indignare abia stXpeniti:

- Un sublocotenent ceh, Svoboda.,. mai mare ruginea pen-

tru corpul oii1eresc.., A fost prins tocmai cdnd era se treac[ la

du$man, lnarmat cu hdrli qi planuri. Ruqinos $i revolt{tor!.,.Nu-i asa? adtrugl dupd cAteva clipe, fiindc[ Klapka ticea.

- Mda... da, poate, zise clpitanul, tres[rind nesigur.

Mspunsul lndoielnic lndd$i pe Bologa. lncepu s[ vorbeascd

atunci cu o volubilitate care se vedea ctr nu i-e fireasc[, vrAnd

parctr s[ convingtr cu orice prefl

- Am avut onoarea se fac parte din Curtea Martiale care l-ajudecat gi, prin urmare... De altfel nici el n-a t[geduit. Nicivorbi, fali de dovezile definitive, ar fi fost zadamicX oriceapirare... A fost de un cinism intr-adevir nemaipomenit, N-adeschis gura toati wemea gi n-a vrut sd rXspundi micar la in-trebXrile pregedintelui... Ne-a privit sfidXtor, pe rAnd, cu un felde dispret falnic.,. Chiar sentinla de moarte a primit-o zambitorgi cu nigte ochi... Firegte, asemenea oameni nu se spXimanttr nicide moartea infamanti.., CAnd l-au prins, intr-un unghi mort, opatrul[ comandat{ de ofiter, a vrut str se lmpuFte,., Ce dovadtr

mai palpabilX decit lncercarea de sinucidere? Curtea l-a con-damnat la moarte ln unanimitate, fdrX discutie, atit a fost de

vddittr crima,,, Eu lnsumi, deqi sunt o fire excesiv de $oveitoare,de data aceasta am con$tiinta pe deplin impicati, absolut pedeplin...

Klapka, buimdcit mai ales de asprimea glasului, murmurtr:

- O, Doamne... dovezile... cAnd e vorba de o viali de om...Pe buzele subliri, cu colturi supte, ale locotenentului rtrstrri

un amestec de ironie gi de disprel:

- Uitafi, domnule cdpitan, c[ suntem ln rizboi gi pe front!...O viafl de om nu e lngtrduit si primejduiascX via]a patriei!...Daci ne-am ctrlXuzi dupd consideralii sentimentale, ar trebui sX

capitulim in fata tuturor... Se vede insl c[ sunteti ofi]er de re-zervi, altfel n-ati vorbi aqa despre o crimtr...

- Da, adevArat, se grSbi Klapka cu teame. Am fost avocat.,.

in weme de pace... Acum lnsi...

- $i eu sunt ofiler de rezervi, lntrerupse locotenentul cumAndrie. Rizboiul m-a smuls din mijlocul clrtilor, de la Univer-sitate, unde aproape pierdusem contachrl cu viala reaiX, Dar m-amdezmeticit repede $i mi-am dat seama c[ numai rtrzboiul e ade-vlratul generator de energii!

Cipitanul zAmbi, ca gi cAnd rtrspunsul i s-ar fi plrut ridicol,qi zise cu glas blajin, colorat de o ironie blAndi:

- $i eu care credeam ctr rlzboiul e un ucigtrtor de energii!

10

Apostol Bologa roqi ca o fecioari qi nu indrizni sd se uite inochii clpitanului. Se simlea jignit pan[ in miduva oaselor gi

ciuta in minte un rispuns aspru, care sd puni capit convorbirii.

Atunci ins5 sosi gAfdind caporalul, cu scdunelul firl speteazi.

- Un moment, domnule cxpitan, rosti Bologa triumfator,

intorcAndu-se spre caporalul asudat, parcl i-ar fi adus mdntui-

rea. E prea inalt, nu vezi? strigX apoi mdnios. Cum si se catlrecondamnatul pe asemenea... in sfdrqit, ce-mi fac eu sAnge riu,cand nici nu e ln atributiile mele executia?1,.. S[ vedeli voi ce va

zice domnul general, s[ tineli minte!... Acuma ce mai stai? Aide'

potrive$te cel putin locul $i trage mai sus funia!... Ce oameni!

Ridici mdinile, revoltat, gi-i intoarse spatele. Se potoli lnsX

brusc, zirind pe cirarea dinspre sat un grup de ofileri care se

apropiau cu o gravitate solemn[. ln frunte venea lnsuqi coman-

dantul diviziei, mic, gras, cu picioarele scurte 9i foarte roqu la

obraz, betendu-$i nervos carAmbul cizmei cu o cravaqi, ln lT e-

me ce pretorul militar, un cS.pitan burtos, cu mustlli sure, li ex-

plica ceva gesticulAnd larg cu mAna dreapti, ln care linea o foaie

de hArtie...

- Vine convoiul.,, Uite qi generalul! gopti Bologa, clipind re-

pede citre cepitanul care se dldea mai lnapoi, ca dinaintea unei

neluci nea$teptate.

Locotenentul alergd intru lntdmpinarea generalului qi, salu-

tand, raporti cu imPortan![:

- lntAmplitor am venit mai deweme, Excelent5, qi am con-

statat c[ lipsea scdunelul...

- Lipsea? repete generalul cu o privire nemullumitl spre

pretorul care se uita disperat la Bologa'

- Am luat lns[ imediat mdsuri de indreptare, se gr{bi sladauge locotenentul, ca si scape pe pretorul uluit din incurciturl.

Totuqi, pretorul simti cd generalul s-a supdrat qi, murmu-

rAnd o scuzi, l$i iuli pa$ii, ca sA qjungi cel dintAi la locul execu-

tiei Si sd se incredinleze cum i s-au implinit ordinele. Dintr-o

arunc[turl de ochi vlzu tot, firtr a se sinchisi de caporalul inle-

penit intr-o salutare infrico$ati. Vru si se intoarcd zAmbitor

spre generalul care sosea, dar deodat[ lqi aduse aminte gi in-trebd ingrijorat:

- Ciliul unde-i, caporal?

- Noi nu qtim, domnule ctrpitan, rXspunse caporalul. Noiam avut ordin sd facem groapa 9i...

- Cum nu $tiii, dobitocule? se risti pretorul cuprins de

spaimd qi rXcnind aproape furios: Dar unde-i plutonierul? Ce-a

fdcut plutonierul?... Plutonier!... lnchipuili-vi, Excelen!5, n-a-

vem cehu! addugi, in culmea ztrp[celii, cdtre generalul care toc-

mai sosise aproape de groaptr. Eu degeaba iau toate misurilereglementare, clci oamenii nu-qi mai fac datoria!

Un plutonier, cu fata cenuqie gi uscat[, veni ln fuga mare qi

se opri tremurAnd ldngi stdlpul spAnzurltorii.

- Ce-ai ficut, ticllosule? Unde-i cillul? se repezi pretorul,

scrAgnind dintii. Am sX te... am s5...

- Treizeci de zile inchisoare! interveni generalul, smulgAn-

du-$i mustata stangX qi amenintAnd cu crava$a. Acuma lnsX tre-buie comandat un om numaidecdt...

- Caporal, tu vei fi c{liul! zise pretorul repede, mai ugurat.

- Domnule c[pitan, v[ rog cu supunere, ierta!i-mi.,. bolbo-

rosi caporalul, ingilbenind, Eu, domnule c[pitan, ve rog cu su-punere...

Pretorul nici nu-l auzi, ci se apropie de general ca s[ se maiplAngX, drept explicatie, de nedisciplina oamenilor. Generalul

lns[, cu o indignare st[panite, 1l lntrerupe scurt, mormiind:

- Vom vorbi mai tdrziu... Acuma, la datorie!Pe ctrrarea surtr, ln coborArea grlbittr a lnserlrii, grosul con-

voiului se leg[na lncet. Condamnatul, lnf{gurat lntr-o mantie

verzuie, cu gulerul ridicat, cu o pxlarie civill ln capul plecat, ptr-

gea maqinal la bratul unui preot militar bitran, lnconjurat de

patru soldati cu baioneta la arm[, Urmau grupuri de ofi1eri gi

soldati, de-a valma, aduqi de pe front lnadins ca s[ vaze execu-

1ia,.to{i cu clgti de rlzboi gi in uniforme rnurdare, cu miros greu

de tranqee, resfirali in voie, incAt coada ajungea pAni aproape

de marginea satului.Sub spAnzuritoare, caporalul aqtepta smirna, cu ochii tul-

buri, in vreme ce plutonierul ii qoptea qil invdla cum qi ce are

de fecut.Vintul umed se inteli, mlturAnd pimAntul, impiedicindu-se

in mormintele cimittelor, zg6llAind pe oamenii care se apropiau'..

Apoi preotul se opri la marginea gropii cu osinditul care,

vdzAnd lutul galben qi cleios, avu o zguduire scurt6.

- Dumnezeu e bun qi mare, ii bolborosi la ureche preotul,

speriat, intinzindu-i crucea la buze.

- Pe dincolo, pirinte... vi rogl risuni iariqi glasul pretoru-

lui, newos gi rigugit. Trebuie ordine... Plutonier, ia seama! Nu-!i

qtii datoria?Mersul convoiului se iuli ca la comandi 9i in cAteva clipe se

fecu o roate de oameni in jurul spAnzuritorii. To{i ticeau insi,parci le-ar fi fost frici s5. nu tulbure somnul unui bolnav istovit

de suferin{e. Doar zgomotul de pa;i neribddtori se amesteca ingemetele vAntului steruitor...

- Doctore, doctore, dureazl mult? Eopti Apostol Bologa,

agilintlu-se de bratul medicului, care se zbitea si-gi deschidi

trecere printre soldalii ingrimlditi.

- Ai si vezi... acuma nu-i weme de..', r5spunse doctorul

plictisit. Pulin loc, hei, ce Dumnezeu'.. Facefi-mi loc, blieli!Bologa izbuti se se strecoare, pe urmele medicului, pAni la

picioarele gropii, in fala spinzuritorii' GAtul ii era uscat qi

amar, iar inima i se frininta intr-o emolie aproape dureroasi'

Se simtea mullumit ci va vedea tot $i, ca si-gi potoleasci nerib-

darea, se uit6 imprejur, ciutAnd cunosculi 9i prieteni printre

zecile de fele tiblcite de rizboi gi schimonosite sub povara cdE-

tilor de o!el... Geneialul stetea in dreapta, numai la weo trei

paqi, ursuz, nemiqcat. Mai incolo insi locotenentul Gross trepi-

rla fir5 astAmpir, urmlrind cu atentie disperatl toate miEcirile