UTILIZAREA TEHNOLOGIILOR MULTIMEDIA ÎN PROCESUL EDUCATIV

Antonie Eleodora Şcoala cu clasele I-IV Gărdăneasa

Domeniul „multimedia” a devenit, în ultimii ani, o dimensiune importantă a comunicării

cotidiene de care uzează multe milioane de oameni din ţările avansate ale lumii.

Evoluţia multimedia nu este altceva decât consecinţa logică şi previzibilă a revoluţiei numerice

atât de insistent anunţată de marii producători ai industriei informatice. Evoluţia spectaculoasă a

tehnologiei informaţiei nu poate să treacă neobservată; ea ne marchează din ce în ce mai mult.

Cum aproape tot, în ziua de azi, este trecut prin filiera informaţiei electronice, neânţelegerea şi

neutilizarea unor astfel de informaţii în activităţile ce le desfăşurăm constituie un handicap foarte mare

şi greu de recuperat. Astfel, în mai toate activităţile sociale şi nu numai, utilizarea calculatorului şi

accesul la informaţie şi multimedia are o pondere din ce în ce mai mare.

Şcoala nu poate, evident, rămâne înafara unor astfel de inovaţii care se circumscriu noilor

tehnologii ale comunicării. Adaptarea educaţiei la o lume în continuă şi rapidă schimbare,

achiziţionarea rapidă a noilor competenţe necesare vieţii de mâine reprezintă ele însele o inovaţie

tehnologică. Aşa se explică faptul că pentru o bună şi eficientă educaţie, pe lângă binecunoscutele cărţi

şi manuale şcolare, încep să funcţioneze noile „instrumente” sau „ecrane ale cunoaşterii”, cum sunt

adeseori supranumite tehnologiile multimedia: videodiscuri interactive, didacticiale, hiperdocumente,

telecursuri ş.a.m.d, tot atâtea concepte şi obiecte tehnice care aşteaptă a fi „imblânzite” în universul

şcolii.

Documentarea multimedia presupune manipularea unor documente tratate de către o altă

persoană sau un grup de cercetare ştiinţifica care îşi expune rezultatele prin intermediul internetului şi

tehnologiei multimedia. Având acces la o multitudine de informaţie expusă prin intermediul

tehnologiei multimedia formatorul (profesorul) poate astfel îndruma elevul spre o cât mai bună

înţelegere a fenomenului explicat. Prim intermediul „motoarelor de căutare” a informaţiei în lumea

internetului putem avea astfel acces la o diversitate foarte mare de informaţie.

Profesorul modern este astfel interpus între tehnologia multimedia ce reprezintă un domeniu

foarte vast de informaţie şi elevii săi pe care trebuie să-i formeze cât mai bine pentru a pute alege ei

înşişi informaţia utilă dintr-un domeniu foarte vast de informaţie.

Rolul profesorului modern este acela de mediator între elev şi informaţia multimedia pe care

acesta o accesează. Astfel el trebuie să îndrume elevul cum să înveţe arătându-i paşii pe care acesta

trebuie sa-i urmeze pentru a accesa informaţia utilă şi nu o altă informaţie care poate fi eronată şi care

poate induce elevului altă viziune cu privire la informaţia respectivă.

Pentru ca elevii să beneficieze de informaţia multimedia, care este din ce în ce mai utilizată în

procesul de învăţare este necesar ca şcolile să fie dotate cu tehnică de calcul, cu aparatură multimedia şi

să aibă şi un bun acces la mediul internet.

La modul ideal, echipamentul unei săli multimedia se concepe în funcţie de sarcinile

pedagogice pe care aceste spaţii trebuie să le îndeplinească cât şi de mijloacele şi materialele didactice

preconizate a intra în dotarea lor.

Unii, de exemplu, prevăd săli amenajate în vederea înregistrării/difuzării de materiale audio-

video (în situaţii de învăţare prin simulare); alţii au în vedere săli dotate cu sisteme multimedia

(laboratoare informatice multimedia) constituite în scopul documentării şi învăţării în regim autonom.

În procesul educativ şi nu numai, se impune totuşi ca selecţia suporturilor multimedia să fie

făcută cu atenţie, pentru că numeroase aplicaţii multimedia de tip off line (CD, DVD) sau/şi on line

(Web), deşi par să dea expresie atributelor mai sus amintite, recurg într-o mică măsură la

multicanalitate, astfel încât multe dintre ele propun mai degrabă manipulări de enunţuri decât sarcini de

comunicare.

O sală (laborator) multimedia, spre deosebire de reţelele informatice locale (tip clasă) este, în

general conceput după schema clasică în jurul unui post central (al profesorului) şi un număr de posturi

de lucru (ale elevilor), cu deosebirea că, de data aceasta sunt mult sporite funcţionalităţile de difuzare,

de comunicare şi control.

În acest sens, profesorului i se conferă pe deplin rolul de tutor, putând supraveghea de la

distanţă activitatea fiecăruia dintre elevii săi prin: vizualizarea activităţii, intercomunicarea, difuzarea

resurselor audio-video, trecerea pe posturile-elev, controlul elevilor înşişi.

El are astfel posibilitatea de a dialoga de la postul său, prin intermediul reţelei, cu elevii, le

poate „vizualiza” activitatea, oferindu-le cu mult mai multă uşurinţă ajutorul şi asistenţa de care au

nevoie. Astfel, interactivitatea devine unul dintre atributele definitorii ale laboratoarelor multimedia

moderne.

Principalele funcţii ale noilor tipuri de laboratoare multimedia moderne dorite şi în general

acceptate de către formatori se referă la:

Ascultarea şi vizualizarea muncii elevilor. Profesorul urmăreşte sarcinile pe care elevii săi sunt

în curs de a le efectua, el poate vizualiza parţial sau integral ecranul lor de lucru şi-i poate

asculta discutând;

Vorbirea, corectarea şi oferta de asistenţă pedagogică. Formatorul dă o indicaţie unui elev,

răspunde la un apel sau transmite un mesaj sau un document care să susţină procesul de

învăţare;

Posibilitatea intervenţiei în acţiunea elevului. Asistându-le activitatea, profesorul se poate

substitui, în anumite situaţii, acţiunii elevului, efectuând de la distanţă manipulări de tastatură;

la rândul său, elevul poate el însuşi solicita intervenţia formatorului în clarificarea unor

probleme la rezolvarea sarcinilor de lucru.

Realizarea unui laborator (săli de clasă) multimedia impune dispunerea unor resurse financiare şi

materiale impresionante, dar rezolvând acest impediment, beneficiile şi calitatea actului didactic sunt

foarte mult imbunătăţite.

În concluzie profesorul (formatorul) care utilizează un astfel de laborator multimedia poate

desfăşura o lecţie pe baza unui dialog continuu profesor-elev şi invers, atribuind sarcini de lucru

elevilor în funcţie de performanţele fiecăruia, lecţia este mai mult o lecţie interactivă la care elevii se

implică mult mai mult decât la o lecţie obijnuită.

Performanţele elevilor vor fi net superioare în comparaţie cu o lecţie clasică în care formatorul

orcât de mult s-ar atrădui nu poate acorda aceeaşi atenţie fiecărui elev.

Bibliografie:

1. Mihai Nebunu, Multimedia şi educaţia contemporană, Ed. Dacia, Cluj-Napoca 2005;

2. Piajet, J., Psihologia inteligenţei, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti 1965.