ursu v tema v.ppt
TRANSCRIPT
1
V. METODE DE PREDARE – ÎNVĂŢARE PENTRU
ADULŢI
Prof. Vasile Ursu
2
1. NOŢIUNEA DE STRATEGIE DIDACTICĂ
1.1 STRATEGIA DIDACTICĂ = MULŢIMEA VARIABILELOR PROCESUALE DE TRANSPUNERE ÎN PRACTICĂ A ACTULUI DE PREDARE – ÎNVĂŢARE (metode, tehnici, mijloace didactice) COMBINATE CÂT MAI EFICACE CU PUTINŢĂ.
1.2 FACTORII DETERMINANŢI ÎN ALEGEREA LOR• Formatorul (facilitatorul) - rolul principal• Dar nu mai deţine monopolul în transmiterea informaţiilor• Trebuie să se informeze continuu• Abordarea didactică centrată pe probleme şi nu pe conţinut• Se mizează pe creativitatea lui• Obiectivele• Conţinutul• Situaţii limită (cereri ale beneficiarilor)
3
2. CONCEPTUL DE METODĂ DE PREDARE – ÎNVĂŢARE
2.1 METODA – un ansamblu de activităţi didactice selecţionate şi utilizate de formator menite să faciliteze cursanţilor:
• Însuşirea de noi cunoştinţe• Formarea de priceperi şi deprinderi• Dezvoltarea de capacităţi• Formarea de atitudini
2.2 CRITERII DE ALEGERE A METODEI• Obiectivele urmărite prin utilizarea ei• Resursele disponibile• Cunoştinţele şi competenţele anterioare• Timpul disponibil• Nevoi speciale ale cursanţilor (aranjarea sălii)• Se poate găsi o altă metodă mai eficientă în atingerea obiectivelor
4
3. CLASIFICAREA METODELOR
3.1 Criterii:• sarcina didactică dominanţă• gradul de implicare a cursanţilor• modul de grupare a cursanţilor
3.2 Categorii:• Metode centrate pe profesor (formator)• Metode centrate pe cursant• Avantaje şi dezavantaje pentru fiecare categorie
5
4. METODE CENTRATE PE FORMATOR
4.1 Prelegerea
4.2 Povestirea
4.3 Demonstraţia
6
5. METODE CENTRATE PE CURSANT
5.1 Conversaţia5.2 Exerciţiul5.3 Dezbaterea5.4 Brainstorming-ul 5.5 Studiul de caz5.6 Jocul de rol5.7 Învăţarea pe
simulatoare5.8 Învăţarea prin
descoperire
5.9 Modelarea
5.10 Referatul
5.11 Proiectul
5.12 Experimentul
5.13 Lucrarea de laborator
5.14 Predare asistată
5.15 Lucrul în grup.
7
6. PRELEGEREA
• Prezentarea (descrierea) caracteristicilor unui obiect sau fenomen
• Enunţarea unor definiţii, reguli, trăsături• Argumentarea afirmaţiilor• Explicarea unor noţiuni noi• Informaţii multe în timp scurt• Poate fi însoţită de prezentarea Power-Point a ideilor
cheie => măreşte retenţia• Mult folosită, în ciuda criticilor• Se poate înregistra şi relua• Cere un mare grad de concentrare a cursanţilor
8
7. POVESTIREA
• Transmiterea de cunoştinţe sub formă narativă• Prezentarea faptelor în succesiunea lor şi a
legăturilor cauzale• Se foloseşte mai mult în şcoală în clasele primare
şi gimnaziale, mai ales în predarea istoriei• Este specifică prezentării modului în care s-au
derulat anumite evenimente
9
8. DEMONSTRAŢIA
• Prezentarea modului de lucru, a unei proceduri• Este însoţită de explicaţie, vizualizare, răspunsuri
la întrebările cursanţilor• Este folosită pentru învăţarea unor proceduri,
tehnici sau deprinderi• Ex. Formatorul realizează execuţia model a unei
operaţii pe un utilaj, în faţa cursanţilor, descrisă anterior teoretic.
10
9. CONVERSAŢIA
• Se desfăşoară sub formă de răspunsuri ale cursanţilor la întrebările formatorului
• Întrebările se adresează cunoştinţelor dobândite anterior de cursanţi (în alte activităţi de învăţare sau pe căi non-formale)
• Por fi întrebări retorice• Răspunsurile cursanţilor sunt de natură
reproductivă • Se aplică în verificarea şi fixarea cunoştinţelor
11
9. CONVERSAŢIA9.1 Conversaţia euristică
• Modalitate de descoperire a adevărului
• Conduce cursanţii la înţelegerea acumulate şi desprinderea unor concluzii
• Sunt solicitate cunoştinţele anterior dobândite şi un efort intelectual modest
• Demersul euristic – ridicat la rang de principiu în didactica modernă
12
10. EXERCIŢIUL• Serveşte la formarea priceperilor şi deprinderilor• Se bazează pe cunoştinţele dobândite anterior• Primele se rezolvă sub supravegherea formatorului
Variante– un cursant la tablă, ceilalţi lucrează în paralel- toţi lucrează independent =>discutarea rezultatelor- cursanţii lucrează pe grupe =>discutarea
rezultatelorEx. Întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli ale
unei organizaţii.
13
11. DEZBATEREAUn grup de persoane (12 -15) vin împreună într-o comunicare
fată-n faţă în scopul împărtăşirii cunoştinţelor sau luării unor decizii.
• Formatorul prezintă o problemă mai amplă spre soluţionare şi un plan de discuţii
• Cursanţii se străduiesc s-o rezolve prin efort intelectual propriu
• Formatorul – coordonator (se fereşte de comentarii)• Cursanţii sunt cei care discută• Formatorul trage concluzii• Aplicarea este limitată la teme parţial cunoscute de cursanţi• Necesitatea existenţei unor elemente necunoscute• Exemplu de temă supusă dezbaterii:
“Rolul facilitator al materialelor audio-vizuale în procesul de predare-învăţare.
14
11.1 DEZBATEREA PANEL• Dezbaterea aprofundată a unei teme complexe, fundamentată ştiinţific• Etape:
- Stabilirea temei şi a persoanelor care fac parte din “panel”prin unul din procedeele:
EşantionareOpţiuni voluntare ale cursanţilorCooptarea unui grup de experţi în domeniu. Ex. un grup de
manageri dezbat în faţa subordonaţilor probleme manageriale de interes pentru auditoriu
- Emiterea de mesaje de către auditoriu (întrebări sau puncte de vedere) transmise celor din panel
• Materiale utilizate• Rezultate: inventar de probleme şi soluţii• Componenţa: panel: 3-5 persoane, auditoriu: max. 30 persoane• Timp alocat: 60 – 120 minute.
15
12. BRAINSTORMING• Se urmăreşte producerea unor idei/soluţii la o problemă• Stimulează gândirea constructivă şi creativitatea• Etape:a) Construirea grupului de min. 10 persoane, max. 25b) Anunţarea temei şi a sarcinilor de lucruc) Se solicită emiterea rapidă fără constrângeri a cât mai multe idei legate
de rezolvarea problemeiSe acceptă idei: evidente, testate, originale. Se înregistrează ideile. Durata a,b,c, 20 – 50 minutePauză 15 min – o zi
d) Se reiau şi se regrupează ideile emise e) Se constituie atâtea subgrupuri de 3 persoane câte categorii de idei s-au
conturat. Gruparea prin voluntariat. Se analizează critic ideile pe subgrupe Se selectează cele mai originale cu şansă de eficienţă maximă în rezolvarea problemei.
f) Se afişează ideile rezultate în fiecare subgrup Durata d, e, f, 60 – 120 min. • Rezultat: inventar al ideilor – seturi de soluţii pentru probleme
16
13. STUDIUL DE CAZ• Analiza şi dezbaterea unui caz propus (situaţia unei persoane sau
organizaţii)• Finalitatea – exersarea capacităţii de analiză şi decizie la participanţi • Arii tematice: management, studiul pieţei, didactică, ştiinţe sociale• Cerinţe: - să fie strict autentic
- să conţină toate datele necesare- precizia obiectivelor- criterii clare de selecţie a soluţiei- argumentare riguroasă- libertatea de expresie- elaborarea de soluţii multiple- abilitatea formatorului de a da frâu liber discuţiei
• Etape: - extragerea unei soluţii cu aspectele caracteristice- analiza – imaginarea unor alternative- prezentarea rezultatelor pe seturi de decizii posibile
cu specificarea celei optime.• Rolul actorilor• Numărul optim de cursanţi: 15 – 25• Timp necesar: 60 – 120 min.
17
14. JOCUL DE ROL• Cursanţii simulează unele roluri din viaţa socială• Etape: - identificarea situaţiei interumane care se
pretează- modelarea situaţiei şi proiectarea
scenariului- alegerea interpreţilor, distribuirea rolurilor, instruirea (fişe)- învăţarea individuală a rolurilor- interpretarea rolurilor- dezbaterea cu toţi participanţii a modului de
interpretare• Rolul moderatorului şi al participanţilor• Număr optim: actori: 6 – 10, observatori: max. 20• Timp necesar: - pregătire: 5 – 10 min
- interpretare: 10 – 15 min - dezbaterea: 30 – 40 min
18
14.1. TIPURI DE JOC DE ROL• Joc de reprezentare a structurilor• Joc de decizie• Joc de arbitraj• Joc de competiţie• Joc cu caracter specific
- de negocieri
- profesor şi elevi
- ghid şi vizitatori• Valenţe instructiv – educative ale metodei• Dificultăţi în aplicare
19
15. ÎNVĂŢARE APE SIMULATOARE DIDACTICE
• Simulatoare didactice = sisteme analoage sau izomorfe cu categorii de obiecte sau situaţii reale care facilitează studierea anumitor variabile
Ex. cabinet de simulare a pilotării avionului • Necesitatea unei corespondenţe biunivoce între:
elementele simulatorului şi elementele sistemului original
• Facilităţi
20
16. EXPERIMENTUL• Ca metodă de instruire, experimentul reprezintă provocarea,
reconstituirea şi modificarea unor fenomene şi procese în scopul studierii lor.
• Constă în crearea unei situaţii în care în care se poate verifica practic justeţea unei teze.
• Pregătirea prealabilă. Elaborarea planului sub îndrumarea formatorului• După scopul didactic experimentul poate fi:
- cu caracter de cercetareEtape:
Punerea problemeiFormularea ipotezeiElaborarea planuluiDesfăşurareaÎnregistrarea şi prelucrarea datelorFormularea concluziilor
- demonstrativ: ilustrează un proces sau fenomen inaccesibil observări directe
21
17. LUCRĂRILE DE LABORATOR
• Cursanţii provoacă anumite fenomene în condiţii de laborator
• Rezolvă sarcinile primite de la formator• Formularea scrisă a indicaţiilor metodice• Formularea rezultatelor lucrării• Interpretarea rezultatelor• Scopul:
- descoperirea unei legi naturale pe care cursanţii nu o cunosc
- verificarea unor generalizări sau aplicarea în practică a unor teorii
• Valenţele formative
22
18. LUCRUL ÎN GRUP• Metodă orientată spre aspectul social al învăţării• Grupul – sursă de dezvoltare intelectuală• Componenţa: 4-6 membrii (omogen sau eterogen)Reguli metodologice• Explicarea sarcinii de instruire. Instrucţiuni scrise• Cursanţii să-şi aleagă sarcina din mai multe posibile• Împărţirea sarcinilor pe membrii grupului• Documentarea acestora• Emiterea de ipoteze• Formatorul sprijină şi îndrumă dar nu întrerupe• Colectarea în plen a rezultatelor• A nu se ignora răspunsurile cursanţilor• În final comentariile formatorului care evaluează
rezultatele
23
19. ÎNVĂŢAREA PRIN DESCOPERIRE
• Cursanţii descoperă adevărul ştiinţific, refăcând prin activitatea proprie drumul descoperirii ştiinţifice.
• Etape:- confruntarea cursanţilor cu situaţia problemă- realizarea actului descoperirii (structurarea şi interpretarea
datelor, utilizarea operaţiilor gândirii, evidenţierea noului).- formularea şi generalizarea concluziilor- aplicarea celor descoperite în noi contexte situaţionale
• Tipuri: InductivăDeductivăAnalogică
• Avantaje: Dezvoltare intelectualăTrăinicia achiziţiilorÎnsuşirea unor metode de descoperire
24
20. MODELAREA
• Explorarea realităţii cu ajutorul modelelor• Sunt instrumente cu care se operează şi nu simple
suporturi ilustrative• Modelul – un sistem material sau ideal care
reproduce cu un anumit grad de fidelitate sistemul original
• La baza modelării – analogia între model şi sistemul original
• Modelul matematic – forma cea mai riguroasă a analogiei
• Ex. Formulele matematice exprimă în termeni matematici anumite legităţi
25
20.1. CLASIFICAREA MODELELOR
a) După structură:• Obiectuale: machete, etc.• Simbolice: formule logice sau matematice• Figurative: scheme, grafice, filmeb) După formă:• Materiale (reale): • Ideale (ecuaţii)c) După rol:• Explicative: scheme, grafice, diagrame• Predictive: grafuri, matrici
26
21. REFERATUL
• Este o metodă de muncă independentă• Tratează teme complexe, cu elemente de creaţie• Tema se formulează ca o întrebare sau titlu• Etape Alcătuirea unui plan Strângerea materialului Sistematizarea materialului Elaborarea referatului Autoevaluarea Prezentarea în plen şi dezbatere Evaluare de către formator
27
22. PROIECTUL
• Cursanţii efectuează o cercetare pe baza unor obiective, finalizată cu un produs
• Investigarea mediului înconjurător – culegere de date şi materiale
• Formatorul oferă asistenţă, consultanţă, sugestii, recomandări – coordonator ştiinţific
• Este nevoie de timp• Elaborarea• Prezentarea• Categorii de proiecte:
– Proiectarea şi confecţionarea unor modele materiale– Elaborarea unor lucrări ştiinţifice– Elaborarea lucrărilor de absolvire– Participarea la proiecte mai ample.
28
23. PREDAREA – ÎNVĂŢAREA ASISTATĂ DE CALCULATOR
• Necesită: - un program de instruire (produs pedagogic)
transpus în:- un program – computer (produs informatic)
=> soft-uri educaţionale- pe discipline de învăţământ- pe teme de sinteză
• Elaborate de echipe de specialişti, utilizate de practicieni.
29
24. PROBLEMATIZAREADE LA METODĂ LA PRINCIPIU
• Sarcinile şcolare fac uneori necesară memoria şi gândirea reproductivă – ansamblu de cunoştinţe gata elaborate
• Integrarea lor în rezolvarea unor sarcini cognitive mai complexe – probleme
• Situaţie problemă – o interacţiune între subiectul cunoscător şi obiectul cunoaşterii
• Lacune în sistemul cognitiv al cursantului => trebuinţă de cunoaştere => înlăturarea zonei de necunoscut (se descoperă noi cunoştinţe)
• Tema – caracter problematizat dacă trezeşte surpriză• Indiferent de metoda de predare este util să se creeze
situaţii problemă.