Caderea Uniunii Sovietice

Căderea Uniunii Sovietice

STUDENŢI: Ignat.Georgiana Alina

Simona Alexe Botezatu Anda Elena Bobeică Maria Bianca

NiţaAndreea Bogeanu Florina

Lăzărescu Ana- Maria Cotea Narcis

Curs: Politică şi Societate în Europa Sec. XX

Profesor coordonator: CRISTINA PETRESCU

Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti

Cuprins

Introducere

Uniunea Sovietică

Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste

Intrigă la Kremlin

Destalinizarea completă

Căderea lui Gorbaciov

Cauzele destrămării U.R.S.S

Sfârşitul unei epoci

Concluzii

Bibliografie

2

Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti

-Introducere-

Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste a fost un stat care se întindea pe o mare parte

din nordul Eurasiei şi a existat din 1922 până în 1991.

Cine ar fi putut bănui că evenimentele se vor precipita cu o viteză atât de ameţitoare?

În numai câteva zile, temutul imperiu sovietic dispare. Republicile foste sovietice îşi

recuceresc independenţa.

La 8 decembrie 1991, la numai doi ani de la căderea zidului Berlinului, Urss aparţine

istoriei.Republicile s-au emancipat una după alta, formând Comunitatea Statelor

Independente.

La 25 decembrie, Gorbaciov îşi anunţă demisia printr-o emisiune televizată. La nici o

jumătate de oră, pe zidurile Kremlinului flutură tricolorul alb-albastru-roşu al Rusiei. Drapelul

roşu comunist, cu secera şi ciocanul, rămâne numai o amintire.

În ultimele decenii de existență, Uniunea Sovietică era formată din 15 Republici

Sovietice Socialiste (RSS), denumite de cele mai multe ori simplu, Republici Sovietice. În

interiorul URSS, republicile se mai numeau și republici unionale. Toate acestea erau republici

socialiste și toate, cu excepția Rusiei, aveau propriul lor partid comunist.

Toate cele 15 republici sunt acum țări independente, iar 12 dintre ele, excepție făcând

țările baltice, fac parte din Comunitatea Statelor Independente. Din punct de vedere

constituțional, Uniunea Sovietică era o confederație. În conformitate cu articolul 72 al

Constituției sovietice din 1972, fiecare republică își rezervă dreptul să părăsească uniunea.

De–a lungul întregii perioade a războiului rece, această prevedere a fost considerată

inoperantă, însă, în decembrie 1991, articolul 72 a fost folosit pentru dizolvarea Uniunii

Sovietice în momentul în care Rusia, Ucraina și Belarus au părăsit URSS–ul.

3

Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti În practică URSS–ul era o entitate foarte puternic centralizată încă din momentul creării

sale în 1922, și așa a rămas până la mijlocul deceniului al nouălea, când forțele politice

eliberate de reformele lui Mihail Gorbaciov au dus la slăbirea controlului Moscovei asupra

republicilor constituente, până acolo încât s–a ajuns la dezintegrarea Uniunii Sovietice.

În conformitate cu Constituția adoptată în 1936 și modificată de–a lungul timpului până

în octombrie 1977, fundamentul politic al Uniunii Sovietice era format de Sovietele

Deputaților Poporului.

Aceste soviete existau la toate nivelurile ierarhiei administrative, cu Uniunea Sovietică

ca un tot sub controlul Sovietului Suprem cu sediul la Moscova. Împreună cu ierarhia

administrativă de stat, exista o structură paralelă a organizațiilor de partid, care permitea CC

al PCUS să exercite un control foarte eficient asupra republicilor. Organele administrației de

stat primeau directive de la organele de partid, iar numirile tuturor oficialilor de partid și de

stat la nivel republican aveau nevoie de aprobarea organelor centrale de conducere ale

partidului.

Practica generală în republicile sovietice, altele decât Rusia, era aceea ca șeful statului

constituent al federației să fie un oficial local, în timp ce secretarul general al partidului

comunist republican să fie din afara republicii.

-Uniunea sovietică -

În acelaşi timp însă, tirania lui Stalin a dus la ruinarea societăţii ruseşti.Chiar înainte de

moartea liderului sovietic Lenin, conducătorii Partidului Comunist au început lupta pentru

succesiune. A deţine controlul partidului însemna de fapt a deţine controlul ţării – primul

statsocialist de o întindere uriaşă. Anii ’20 au fost martorii unor importante lupte pentru

putere.

În 1923 Stalin, Secretarul General al Partidului, se aliază cu Zinoviev şi Kamenev

pentru a dejuca planurile unui concurent genial şi aparent periculos – Leon Troţki. În 1925

Stalin îşi găseşte noi aliaţi în Bucharin şiRikov, îndepărtându-i pe Zinoviev şi Kamenev. În

cele din urmă, în 1929, Stalin îşi învinge foştii aliaţi şi devine unicul conducător al URSS-

ului.

4

Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti Din punctul de vedere al conflictelor, cel mai important era între Stalin şi Troţki. Troţki

adoptase punctul de vedere tradiţionalist marxist.El credea că, datorită izolării şi

înapoierii,URSS nu putea pune singură bazele unei societăţi socialiste, ci trebuia să reziste în

continuare şi să susţină o revoluţie generalizată, în urma căreia societăţile industrializate ar

acorda URSS-ului ajutorul necesar. 1

După eşecul mişcărilor revoluţionare din Europa după Primul Război Mondial, Stalin a

susţinut că Uniunea Sovietică poate şi trebuie să reuşească singură. Sloganul său,

“Socialismul într-o singură ţară”, era instabil ca doctrina marxista, dar prin nota pozitivă pe

care o aducea a constituit un punct de atracţie pentru tinerii care se înscriau în partid. Politica

lui Stalin, susţinută de o propagandă continuă, a condus la mobilizarea poporului rus,

generând un val de entuziasm cu privire la “construirea socialismului”. Stalin a folosit acest

entuziasm pentru a determina o schimbare politică radicală.

Primul Război Mondial şi Războiul Civil aduseseră Uniunea Sovietică într-o stare

jalnică, astfel încât Lenin aprobase cu reticenţă Noul Plan Economic (NPE), care acorda

ţăranilor şi micilor întreprinzători o mare libertate în desfăşurarea activităţii şi însuşirea

profitului. Stalin a considerat că a sosit vremea creării unei economii complet socialiste, în

care poporul – reprezentat de stat – să deţină şi să conducă toate întreprinderile.

În 1929, cand a fost introdusă colectivizarea, ţărănimea s-a împotrivit şi încercările de

a o forţa să accepte au degenerat într-un conflict violent, în cadrul căruia politica secretă

sovietică,şi-a jucat un rol sinistru. Mulţi ţărani au fost ucişi si milioane au fost deportaţi.

Distrugerile rezultate au dus la o teribilă foamete, accentuată de cruzimea autorităţilor,

foamete ce a determinat moartea a milioane de ţărani.

Situaţia s-a mai îmbunătăţit după 1932, când rezistenţa ţăranilor a fost înfrântă, dar

colectivizarea nu a mai avut efecte secundare. In ciuda tuturor suferinţelor îndurate de o mare

parte a populatiei, sectorul agricol a rămas în continuare un punct slab al Uniunii Sovietice.

Controlul muncitoresc a fost introdus ca lege,dar în viaţa practică şi chiar în conştiinţa

maselor largi ale proletariatului,abia acum începe sa pătrundă.Atâta timp cât controlul

muncitoresc nu va devein fapt,nu se va putea trece la reglementare producţiei de către

muncitori.

Statul social poate lua fiinţă numai ca o reţea de commune de producţie şi de consum

care să ţină o evidenţă riguroasă şi să sporească necontenit productivitatea.

1 Lenin,Vladimir Ilici-Sarcinile imediate ale puterii Sovietice,Editura pentru Literatura

Politică 1953

5

Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti„Anul marii cotituri" (denumit astfel de Stalin) a reprezentat începutul celui mai cumplit şi de

lungă durată genocid cunoscut în Europa.

Poliţia politică (denumită la început „CEKA", apoi „NKVD" apoi „KGB") a întreprins

sute de mii de arestări, mii de procese sumare, toate având motive politice reale sau

imaginare, terminate cu execuţia „învinuiţilor". Alte milioane de victime s-au adăugat în anii

‘30 celor ale anului „marii cotituri".

În timpul Marii Terori, poliţia secretă a arestat milioane de oameni. Foarte mulţi au fost

executaţi, dar majoritatea au fost trimişi în lagăre de muncă (reţeaua cunoscută sub numele

prescurtat Gulag) răspândite în întreaga ţară. Teroarea Roşie a fost de o importanţă capitală în

lupta pentru putere a lui Lenin.Lagărele de concentrare au avut o importanţă decisivă pentru

Teroarea Roşie.Ele au fost menţionate chiar în primul decret privind Teroarea Roşie,în care se

cerea nu doar arestarea şi încarcerarea reprezentanţilor importanţi ai burgheziei,a moşierilor,a

industriaşilor,a negustorilor,preoţilor contrarevoluţionari dar şi izolarea lor în lagărele de

concentrare. Regimul totalitar a dus la existenţa unui partid unic:partidul bolşevic,în fruntea

căruia s-au succedat Lenin şi Stalin.

„ Atât nazismul, cât și comunismul sovietic s-au născut din experiențele barbare ale Primului

Război Mondial și ale războiului civil din Rusia, care a survenit la scurtă vreme.’’

Anii 1929-1930 milioane de ţărani au fost deportaţi în tundră şi taiga,lipsiţi de orice formă de

comunicare şi unde moartea era văzută permanent în faţa ochilor.’’ Valul anilor 1944-1946,

mare cît fluviul Enisei: prin conductele de scurgere au fost proscrise naţiuni întregi, apoi

milioane şi milioane de oameni care au trăit în captivitate, deportaţi în Germania, şi care s-au

întors pe urmă.’’

Această perioadă plină de executări şi deportări masive încadreaza Uniunea Sovietică pe

lista celor mai întunecate ţări,capabile de măcel şi teroare excesivă din iniţiativa atingerii

scopului propus,anume:„curăţirii pămîntului rusesc de toate insectele dăunătoare’’.2

2 Anne Applebaum-Gulagul,o istorie, Traducere: Vlad Octavian Palcu, Simona-Gabriela Vărzan Humanitas, București 2011.

6

Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti

-Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste-

În anul 1922, Primul Congres al Sovietelor din întreaga Uniune a

adoptat declaraţia şi tratatul cu privire la constituirea Uniunii Republicilor

Sovietice Socialiste. Uniunea strânsă a popoarelor care s-au eliberat de sub jugul

ţarismului şi totodata de sub jugul burghezo-moşieresc,a fost necesară pentru a

lupta împotriva duşmanilor revoluţiei şi pentru victoria socialismului în

România.Instaurarea dictaturii proletariatului cât şi afirmarea proprietăţii sociale

asupra mijloacelor de producţie au fost însoţite de o înversunată luptă de

clasă,transformându-se într-un război civil.

Forţa contra revoluţiei interne şi ale imperialismului mondial s-a năpustit

asupra tinerei ţări a sovietelor. Aici a intervenit clasa muncitoare care a opus în

totalitate contra revoluţiei unite marea forţă a solidarităţii proletare generate de

revoluţie.În regiunile centrale ale ţării,în stepele Ucrainiei şi din bazinul Volgăi,pe

Don şi în Kuban,în vecinătate Mării Albe şi în munţii Caucaz,în deşerturile Asiei

centrale şi în depărtatele meleaguri din bazinul fluviului Amurg au luptat umar la

umăr,sub steagurile purpurii ale Armatei Roşii împotriva duşmanului. Ei porneau

la luptă pentru pace,pâine şi pământ,pentru puterea Sovietelor.

În anii războiului civil, Uniunea Internaţională a clasei muncitoare,a

întregului popor muncitor,a constituit unul din izvoarele care au asigurat Victoria

României.Încă în aceşti primi ani,de după revoluţia din octombrie s-a închegat

strânsa alianţă politică,militară,economică şi diplomatică a tuturor republicilor

sovietice existente pe atunci,alianţă,consimţită pentru o serie de acorduri încheiata

intre ele.Războiul civil s-a terminat;duşmanii Revoluţiei au fost zdrobiţi;a început

perioada construcţiei paşnice.

Experienţa celor 3 revoluţii din Rusia,lozincile internaţionaliste ale

partidului bolşevic,Decretele asupra păcii şi pământului,întreaga politică a

7

Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşticomuniştilor,însuşi numele lui Lenin au devenit pentru masele de oameni ai

muncii un simbol a luptei purtate în comun pentru o viaţă nouă.Clasa muncitoare

aspiră la consolidare unităţii,care a şi adus în anii precedenţi roade bogate.Pentru

a porni pe un drum al construirii socialismului,toate republicile sovietice trebuiau

înainte de toate să lichideze ruina economică,să refacă forţele de producţie

subminate de războaie,să depăşească înapoierea,să îmbunătăţească condiţiile de

viaţă ale oamenilor muncii.Rezolvarea cât mai rapidă a acestor sarcini duce la

dezvoltare economiei naţionale pe baza unui plan general şi folosirea raţională a

posibilităţilor pe care le oferă diviziunea muncii între diferitele regiuni ale ţării.

Totodata mai persistă şi primejdia unei noi intervenţii imperialiste.A

apăra puterea sovietică,independentă patriei încercuite de state capitaliste

puternice din punct de vedere militar,toate acestea ar fi fost greu de realizat cea

mai stransă alianţă,fără unirea deplină a eforturilor militare,politice si diplomatice

ale republicilor fraţeşti.Aşadar,interesele fundamentale ale popoarelor

sovietice,întreaga logică a luptei pentru socialism in ţara noastră reclamau

constiruirea statului socialist multinational unitar.Dar pentru realizarea unui astfel

de stat erau necesare rolul organizatoric al partidului,politica lui înteleaptă cât şi

activitatea bine orientate.

Partidul comunitilor avea pentru asemenea politică o bază teoretică

necesară:învaţătura marxist-leninistă cu privire la problema naţională.Această

învăţătură reprezenta o componentă importantă a teoriei asupra evoluţiei

socialiste.Comunştii aveau întotdeauna problema naţională prin prisma luptei de

clasă au considerat că rezolvarea ei trebuie subordonată intereselor

revoluţiei,intereselor socialismului.

Datorită acestui fapt luptătorii pentru socialism considerau că în problema

naţioanală esenţialul este unirea oamenilor muncii indiferent de naţionalitatea lor

în bătălia comună împotriva oricărei asupriri,pentru o nouă orânduire socială,în

care să nu existe exploatarea oamenilor muncii.În această privinţă Vladimir Ilic

Lenin a spus cat se poate de clar:”suntem internaţionalişti până la capăt şi tindem

spre o uniune liber consimţită a muncitorilor şi ţăranilor tuturor naţiunilor’.3

3 V.I.Lenin. Op.complete,v.38,Ed.politica,Bucuresti pg. 182

8

Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti După convingerea profundă a lui Lenin ,uniunea putea fi făurită numai pe

baza deplinei egalităţi în drepturi şi respectului reciproc al tuturor

participanţilor.’’Noi vrem o uniune liber consimţită a naţiunilor,o uniune care să

excludă orice violenţă din partea unei naţiuni faţă de alta,o uniune care să fie

bazată pe încredere deplină,pe conştiinţa clară a unităţii frăţeşti,pe un

consimţământ cu totul liber’’.4

Prin urmare ,unitatea oamenilor muncii a tuturor naţiunilor este una din

principalele premise ale victoriei revoluţiei.Pe de altă parte ,numai victoria

revoluţiei socialiste poate asigura triumful deplin al cauzei eliberării naţionale.

În Rusia , în virtutea condiţiei ei specifice problema naţională se punea

deosebit de acut , clasele exploatatoare din Rusia ţaristă semanau intenţionat

dezbinarea şi vrajba naţională ,procesul dând după principiul desparte si

stăpâneşte care în toate epocile a fost folosit de asupritori.Deşi Rusia Ţaristă era

una din cele mai mari puteri din acele vremuri ,ea însăşi constituia un obiect al

jafului imperialist.Astfel în faţa Ţării Sovietelor s-a pus pe de-o parte problema

stabilirii unor relaţii principialmente noi între naţiunile şi popoarele din interiorul

ţării; Partidul avea de realizat ceea ce nu au putut realiza chiar şi cele mai

dezvoltate state capitaliste care se laudau cu democratismul lor.

Exact la o saptamana dupa naşterea statului Sovietic a apărut vestita

declaraţie a drepturilor popoarelor Rusiei în care ,ca baze ale politicii Puterii

Sovietice în problema naţională au fost înscrise egalitatea şi suveranitatea

popoarelor din Rusia ,dreptul popoarelor la autodeterminare liberă ,până la

despărţire şi formare a statului sau de sine stătător,abrogarea tuturor şi oricăror

privilegii şi restricţiuni naţionale şi naţional-religioase,libera dezvoltare a

minorităţilor naţionale ,necesitatea unirii cinstite şi liber consimţite a popoarelor

din Rusia ,bazată pe deplinea lor încredere reciprocă.

În toamna anului 1922 în cadrul discuţiei care s-au desfăşurat problemele

naţiunii s-au evidenţiat diverse tendinţe.Unii considerau posibil de a se limita la

un fel de confederaţie a republicilor,fără să se creeze organe generale de

stat ,unificate investite cu mari prerogative .Alţii propuneau aşa numita

autonominalizare,adică adererarea cu drepturi de autonomie a tuturor republicilor

4 Op.complete ,v.40 ,pg 44

9

Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureştifraţeşti la R.S.F.S.R. A fost necesar geniul lui Lenin pentru a învinge ambele

tendinţe greşite şi a găsi unica cale justă.

Lenin a formulat planul constituirii statului unional unitar pe baza uniunii

liber consimţite a republicilor egale în drepturi.Baza firească a unui asemenea stat

unional o constituia puterea Sovietelor ,generate de revoluţie şi care şi-a

demonstrat forţa vitala.

La 30 dec.au început lucrările la Moscova primul congres al Sovietelor din

întreaga Uniune care, răspunzând la propunerile formulate de congresele

sovietelor din Ucraina ,Bielorusia ,Transcaucazia si R.S.F.S.R a adoptat hotărârea

istorică cu privire la constituirea primului stat socialist multinaţional din lume –

Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste.

Acest eveniment a semnificat o încununare demnă a rezultatelor din primii 5

ani a existenţei Puterii Sovietice,puterii muncitorilor şi ţăranilor.În pofida tuturor

furtunilor ,primejdiilor,puterea căreia i-a dat naştere revoluţia nu numai că a

existat , dar şi a unit pe toti oamenii din multinaţionala patrie –Uniunea Sovietică.

Constituirea Uniunii Sovietice ,formarea şi adererea la URSS în anii

următori a unui şir de noi republici unionale a multiplicat forţele şi posibilităţile

popoarelor din ţara în construirea socialismului. Marele stat socialist a ocupat pe

arena mondială locul răspunzător însemnătăţii sale ,ceea ce este de mare folos

pentru cauza păcii,libertăţii şi independeţei tuturor popoarelor de pe glob.

Revoluţia Socialistă a triumfat într-o serie de ţări din Europa, Asia si

America, a aparut sistemul mondial al socialismului.În lumea capitalista,miscarea

muncitoreasca internationala a devenit o forta puternica,bineorganizata si active

din punct de vedere politic.Majoritatea tarilor din lume s-a format si s-a intarit

avangarda de lupta a acestei miscari-partdidel comuniste si muncitoresti.S-a naurit

pentru totdeauna sistemul asupririi coloniale creat de imperialism.

A salvgarda pacea prin toate eforturile, desfăşurând construcţia paşnică,a

depune toate eforturile pentru a o contnua neîntrerupt este linia liniştită pe care

statul sovietic a urmat-o întotdeauna.

10

Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti Încă în primii ani ai existenţei ţărilor de democraţie populară,anii cei mai

grei,Uniunea Sovietică a jucat rolul hotărâtor în apărarea lor împotriva ingerinţei

imperialiştilor , acordând în repetate rânduri acestor tari ajutorul politic şi

economic necesar.Combaterea colectivă a atacurilor duşmănoase ale

imperialismului , a tentativelor sale de a submina oranduriea socialistă într-o tară

sau alta,a fost una din principalele premise ale dezvoltării cu success a sistemului

mondia socialist.

Ca urmare a eforturilore colective ,în lupta împotriva duşmanului de clasă, s-a

format alianţa trainică a statelor socialiste,s-a statornicit sistemul de nădejde al

colaborării multilaterale frăteşti dintre ele, care a devenit pentru fiecare din ţările

noastre o formă firească a vieţii.

Pe scurt,în această jumătate de veac lumea s-a schimbat.Este incontestabil că

în toate aceste transformări istorice survenite un mare rol i-a revenit Uniunii

Sovietice-insusi faptul existenţei ei ,puterea exemplului socitetatii

socialiste ,politica internaţională activă a statului.

Viaţa a confirmat pe deplin concluzia marelui Lenin că Uniunea Republicilor

Socialiste întărirea ei sunt necesare ‘’proletariatului comunist din lumea întreagă

pentru luptă împotriva burgheziei mondiale şi pentru apărarea împotriva

intrigilor ei’’5

5 Op.complete,v 45,pg 382

11

Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti

- Intrigă la Kremlin-

.Când postul naţional de radio a anunţat că ucigaşul a zeci de milioane de

oameni a murit din cauze naturale, lumea a intrat la bănuieli. De ce ultimele sale

zile au fost învăluite în mister? Şi în Uniunea Sovietică oare cine nu a avut de

câştigat după urma morţii lui?

Dacă ar fi să îi credem pe cei 4 care I au moştenit imensele prerogrative, Stalin,

dictatorul supreme al Uniunii Sovietice şi papusarul-sef al întregii Europe de est a suferit un

atac fatal în timp ce medita de unul singur într o cameră mobilată modest. Stalin a zăcut acolo,

fără cunoştinţă, ore întregi , căci garda sa de corp, familia şi colaboratorii săi erau prea

înfricoşaţi – după 27 de ani de guvernare cu mâna de fier – pentru a bate la uşă să.

Dacă povestea este adevărată, acest sfârşit deplorabil şi sordid contrastează puternic

cu viaţa unui om care se delecta ordonând torturarea şi executarea celor mai loiali tovarăşi.

Cel puţin 30 mil de oameni, poate chiar de 2 ori p-atat, au fost ucişi – împuşcaţi, spânzuraţi,

înfometaţi, bătuţi sau otrăviţi – din cauza fricii sale cumplite de opoziţie.

Milioane de oameni au fost trimişi în sinister lagăre de concentrare, unde erau obligaţi

să muncească pentru stat. Alte zeci de milioane au murit în Ucraina când Stalin I a silit pe

ţărani să intre în colhozuri ale căror produse erau trimise în altă parte.

La începutul anului 1953, când Stalin avea 73 ani, aceste tendinţe paranoice şi aceste

explozii imprevizibile devenise foarte virulente.”Teama şi ura faţă de bătrânul tiran”, spunea

George Kenna, fostul ambasador al SUA la Moscova, “erau atât de puternice încât deveniseră

aproape palpabile”. În ianuarie o femeie care lucre ca agent secret pentru Lavrenti Beria, şeful

securităţii sovietice l-a acuzat pe medical personal al lui Stalin de implicare într-un aşa-zis

“complot al medicilor”, vizând lichidarea unor importanţi lideri militari. Prin administrarea

unui “tratament greşit”. Alţi 8 medici renumiţi au fost aruncaţi în închisoare .

12

Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti

Nu cu mult timp înainte de moarte Stalin şi-a concediat secretarul privat,care

fusese,timp de decenii, alter ego-ul său în toate privinţele. La 15 februarie, şeful gărzii sale

personale “a murit prematur”, cum s-a spus în anunţul official – fără îndoială, un euphemism

pentru execuţie. Medicul lui Stalin zăcea încă în spatele gratiilor. Între timp, zvonurile că

marele om era bolnav circulau încă din decembrie printer elitele din Moscova; dar fiica sa,

Svetlana, nu a reuşit să ia legătura cu el, în ciuda încercărilor repetate şi insistente. Cu câteva

luni înainte, îşi văzuse tatăl chinuit de arteroscleroza.

Este posibil ca pe 2 martie Stalin să fi suferit o hemoragie cerebrală, dar ştirea a fost

suprimată de grupul temător al succesorilor probabili. Cu o zi înainte, conform lui Hruşciov,

Stalin îi invitase pe cei patru tovarăşi la reşedinţa sa de vară de la Kuntevo pentru o noapte de

chef şi de poveşti grobiene. Petrecerea se spărsese târziu, şi Stalin plecase la culcare singur.

După ora 3 dimineaţa, pe data de 3 martie, gărzile înspăimântate au raportat celor patru

tovarăşi de petrecere ca şeful suprem nu-şi mai făcuse apariţia de aproximativ 24 ore. Când au

îndrăznit, în cele din urmă, să intre în sanctuarul său bine închis, l-au găsit zăcând pe covor,

îmbrăcat şi fără cunoştinţă.

Aparent surprinşi şi alarmaţi, Malenkov, Hruşciov, Bulganin şi foarte calculatul şi

eficientul Beria s-au grăbit să ajungă la reşedinţa lui Stalin, şi l-au găsit pe acesta întins pe o

canapea obişnuită, anormal de liniştit. În cele din urmă au fost chemaţi doctorii, şi cei patru

tovarăşi, împreună cu alţi membrii ai conducerii Partidului Comunist, au supravegheat pe rând

tratamentul aplicat dictatorului în timp ce, probabil, făceau planuri pentru un viitor nesigur

Hruşciov şi ceilalţi au fost văzuţi zilele următoare cu ochii înroşiţi de plâns; dar Beria s-a

purtat surprinzător. Din când în când, Stalin deschidea ochii pt câteva secunde, şi atunci

temutul şef al securităţii era îngrijorat şi afectuos. Dar când părea că Stalin reintra în comă,

Beria îi îngrozea pe ceilalati prin modul în care îl insultă şi îl ridiculiza pe fostul său mentor.

Ce puteau înţelege ceilalţi? Din 1938, Beria fusese şeful poliţiei secrete, adevărată sursa a

omnipotenţei lui Stalin.

Pe 4 martie, Stalin a deschis brusc ochii. În vreme e o asistenta îl hrănea cu o lingură

dictatorul a arătat cu degetele slăbite, un tablou de pe perete, în care un miel era hrănit cu

lapte de o tânără femeie. Curând a început să se sufoce, a privit cu mânie la anturajul său, apoi

a murit. Beria a plecat imediat la Moscova, centrul puterii.

13

Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti Cu câteva zile înainte de a muri, în timpul unei întrevederi cu un diplomat indian, Stalin

desena, într-o doară, lupi care-şi arătau colţii. “Ţăranii ştiu ce să facă cu lupii”, a spus el pe un

ton sumbru “îi extermina”.

Pregătea,oare,Stalin, un contraatac? Conform stilului sau, “complotul medicilor” putea

fi un pretext pentru răzbunare. Scenariul ar fi putut să prevadă că prizonierii torturaţi să

recunoască faptul că erau doar intstrumente ale unor persoane sus-puse. Recente izbucniri ale

lui Stalin faţă de Beria ar fi putut arăta că şeful poliţiei secrete era în pericol.

Indiferent ce s-a întâmplat de fapt, mulţumirea şi fericirea lui Beria la moartea

dictatorului, şi încercarea nedisimulată de a acapara puterea, n-au ţinut mult. În iunie, el a fost

arestat şi denunţat public că trădător. Malenkov, care i-a urmat lui Stalin ca şef al guvernului

sial Partitului Comunist, s-a alăturat celor din conducere care l-au denunţat şi condamnat pe

Beria, geniul terorismului.

Beria a fost probabil executat dupa un proces secret in decembrie si impuscat imediat

dupa ce s-a pronuntat verdictul. Curand, in Moscova au inceput sa se spuna cu voce tare

lucruri care pana atunci nu erau spuse nici in soapta: moartea complicilor la violarea unor

copii, orgii cu tinere femei rapite, chefuri ingrozitoare la conacul sau de la tara.6

-Destalinizarea completă-

Procesul “destalinizarii”, asa cum a fost el numit de observatorii occidentalim a fost

subliniat in mod simbolic de scoaterea sicriului lui Stalin din mauseleul lui Lenin, aflat in

Ceva mai devreme în aceiaşi zi, 800 mil de oameni din imperiul sovietic şi de pretutindeni

abia aflaseră că Stalin era grav bolnav. Parcă pentru a preîntâmpina orice suspiciuni, medicii

au publicat un buletin neobişnuit de complet despre atacul suferit şi complicaţiile survenite. În

fine, pe 6 martie postul de radio guvernamental a anunţat că inima lui Stalin a încetat să bată

6 Mari enigme ale trecutului, Reader`s Digest Bucuresti 2004

14

Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureştila orele 10:10, în seara precedentă. S-a citit întregul raport de autopsie, pentru a sugera că se

făcuse tot posibilul pentru a contracara “caracterul ireversibil al bolii”.

În primul anunţ oficial despre boala nativă care-l răpusese pe Stalin se spunea că

liderea că suferise atacul în apartamentul său din Moscova. Dacă e adevărat, cum a ajuns el la

Kuntevo, la 70 km? De ce în versiunea oficială se spune că atacul s-a produs luni dimineaţa

devreme, când Hruşciov şi ceilalati declaraseră că se produsese duminică seara, sau chiar

duminică dimineaţa? Şi de ce, după demitere, Hruşciov a oferit o cu totul altă versiune în

memoriile sale, cu mulţi ani mai târziu, susţinând că el şi cei 3 tovarăşi nu l-au văzut pe Stalin

şi nici n-au chemat un doctor când au ajuns la reşedinţa de vară a acestuia. Ei au plecat acasă

şi au aşteptat până când Malenco a telefonat şi le-a spus că Stalin era, într-adevăr, grav

bolnav.

Piaţa Rosie din Moscova. Omul care deţinuse controlul total asupra naţiunii timp de

peste douăzeci şi cinci de ani a fost reinhumat în micul cimitir de lângă zidul Kremlinului.

Dar căderea lui Hruşciov în 1964 părea să anunţe o revenire. Elita de la putere a instituit o

conducere mai fermă.

Abia la 11 martie 1985, când Mihail Gorbaciov, în vârstă de 55 de ani, a fost ales

secretar general al partidului , a început destalinizarea completă. Victimele inocente ale

dictatorului au fost reabilitate şi cumplitele excese ale regimului său au fost discutate în presă.

Vechii activitsti ai partidului, anchilozaţi în practicile de pe vremea stalinismului, au fost

concediaţi iar cenzură a slăbit.

Curând mai toată lumea din afara Uniunii Sovietice învăţase cel puţin două cuvinte

ruseşti: glasnost şi perestroika. Glasnot, sau “deschidere”, însemna diminuarea controlului din

partea statului şi sporirea libertăţilor politice. Conceptul mai complex de perestroika

semnifica “restructurarea” economiei şi societăţii.

În august 1991, lumea întreagă şi-a ţinut răsuflarea când s-a anunţat o lovitură de stat

împotriva reformelor lui Gorbaciov. Era ultimul asalt al comuniştilor antireformatori, care

doreau reinsturarea vechilui regim. Gorbaciov, aflat în vacanţa la casa sa din Crimeea, a fost

luat ostatic de complotişti, care au anunţat că el nu mai poate îndeplini îndatoririle de

preşedinte al Uniunii Sovietice din cauza unor probleme de sănătate.

15

Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti Situaţia a fost salvată de Boris Elţân, un bărbat masiv, preşedintele Federaţiei Ruse şi

principalul rival al lui Gorbaciov în ceea ce priveşte perestroika. Elţân s-a urcat în maşină şi a

mers la “Casa Alba”din Moscova adică Parlamentul Rus. Sub ameninţarea tancurilor şi

mitralierelor, el a chemat la greva generală şi a declarat mulţimilor care îl susţineau:

“Reacţionarii nu ne vor învinge!”.

Complet lipsită de sprijin popular, lovitura de stat a eşuat, iar Elţân a devenit eroul

zilei. În perioada tulbure care a urmat, el a suspendat activitatea Partidului Comunist în Rusia.

Curând, URSS, care pe vremuri părea un monolit indestuctribil, a început să se destrame în

republici independente. Ca o ironie Mihail Gorbaciov, omul care a făcut mai mult decât

oricine altcineva pentru a reînvia visul de libertate, a fost perdantul. Fără Uniunea Sovietice,

fără Partidul Comunist, el a devenit un simplu cetăţean, într-o ţară ce se îndreaptă către un

viitor nesigur.

-Căderea lui Gorbaciov-

. Cine ar fi putut bănui că evenimentele se vor desfăşura cu o asemenea repeziciune?!

În numai câteva zile, temutul imperiu sovietic dispare, fostele republici recăpătându-şi

independent.

La 8 decembrie 1991, la numai doi ani de la căderea zidului Berlinului, URSS aparţine

istoriei.

Totul a început cu o tentative de puciin luna august, în timp ce Gorbaciov se afla în

vacanţă la vila sa din Crimeea. Un grup de conservatori comunişti au încercat să preia puterea

la Moscova. Complotul eşuează şi centrul puterii se schimbă în favoarea lui Elţân, proaspăt

ales preşedintele Rusiei.

Gorbaciov îşi pregătea discursul pe care urma să îl ţină pe 20 august, la Moscova, de

altfel un text foarte important, deoarece Rusia urmează să semneze un nou acord cu fostele

16

Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureştirepublici sovietice, prin care li se va acorda o atonomie mai mare, soluţie care din punctul său

de vedere, este singura care ar putea salva Uniunea Sovietică de la dezmembrare.

Aceasta tentaliva de semi-independenta suscita numeroase controverse din partea opoziţiei.

Situaţia din interiorul Rusiei, care se afla şi în criză economică, este catastrofală, regimul

Gorbaciov este o decepţie durereroasa, glasnostul şi perestroika nu produc efectele scontate.

Puciul începe cu două zile înainte de semnarea Tratatului Unional. Are loc o lovitură de stat.

Puciştii îi cer lui Gorbaciov să semneze un decret prin care să proclame stare de urgenţă

şi să cedeeze puterea forţelor armate. Nici vorbă că acesta să accepte condiţiile, cu atât mai

mult să demisioneze. Gorbaciov este pus sub arest la domiciliu.

Conform Constituţiei, vicepreşedintele Uniunii Sovietice preia conducerea statului şi instituie

stare de urgenţă timp de şase luni.

Reacţia lui Elţân este cea vizată, el fiind primul preşedinte rus ales în mod democratic,

devine în mod firesc liderul curentului liberal ce pornise o adevărată afensiva împotriva

conservatorilor ruşi.

Acesta redactează un comunicat prin care denunţa lovitura de stat anticonstituţionala şi se

întoarce la Moscova, cu intenţia de a ajunge la Parlament, devenit între timp bastionul opzitiei

antipuciste.

La Moscova tine un discurs care condamnă lovitura de stat. Chiar dacă puţini sunt cei care

îl aud, imaginea să face înconjurul lunmii. Elţân simbolizează curajul şi mai ales spiritul de

rezistenţă al naţiunii

Tentativa de puci eşuează. Lucrurile se petrec cu o viteză ameţitoare. Una după alta, fostele republici îşi proclama independenta, iar Uniunea Sovietică se destrăma.

-Sfârşitul unei epoci-

17

Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti Pluteau în aer şi alte schimbări. În septembrie, Hruşciov îi luase locul lui Malenkov la

conducerea partitului; în 1955 Bulganin a preluat funcţia de prim-ministru, oblicandu-l pe

adjunctul lui Stalin să plece, practic, în exil ca director al unei uzine electrice din provincie.

Pentru prima dată în timpul unei generaţii, schimbările de la vârf nu îl costau viaţa pe cel

înlăturat din funcţie.

Dar şi mai şocantă a fost grabă cu care a fost abandonat faimosul “cult al personalităţii”

lui Stalin. La două săptămâni după funeralii, presa oficială nu îl mai cita şi nu-l mai lăuda

până la exasperare. “Constituţia stalinistă” a devenit “Constituţia sovietică”. Chiar şi cuvântul

“stalinist”a fost eliminat din limbajul rus oficial. Pravda, principalul ziar sovietic, a anunţat că

nu existase niciodată un “complot al medicilor”.

Hruşciov a declarat public că proasta administare a lui Stalin lăsase moştenire o gravă

criza în agricultură. În fine în februarie 1956, noul lider al Uniunii Sovietice a ţinut celebrul

său “discurs secret” la al 20-lea congres al partidului, dând amănunte despre barbariile şi

ororile regimului predecesorului său şi instrument al politicii interne. Cât despre inamicii din

Occident, Hruşciov a început procesul de schimbare a politicii externe a lui Stalin, profund

ostilă acestora. Noua lui doctrina “coexistentei paşnice”.

-Cauzele destrămării URSS-ului- incapacitatea sistemului comunist de a moderniza economia, birocratizarea

excesivă, reglementarea minuţioasă a tuturor produselor sociale;

lipsa libertăţii democratice, autotputernicia unui singur partid, cu o ideologie

totalitară.

factorul Gorbaciov; -Victor Zalawski, vorbeşte de 2 lucruri despre URSS:

1)criza sistemului sovietic;

2)ascensiunea naţionalismului; -Criza economică, începînd cu anii 80; -

necesitatea de reformare economică, a determinat schimbările de care

era nevoie;

în martie 1985, Gorbaciov, la 54 de ani este ales Secretar General al Partidului; -

destinderea internaţională

18

Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti Gorbaciov a dorit reformarea în baza postulatelor post comuniste.

Perestroica: -restructurarea economică a URSS; -Altogestiunea; -admiterea

elementelor de piaţă; -Cooperative, au generat forme specifice a capitalizmului

sălbatic (rachete, plătirea sumei pt protecţie); -lupta dintre „vechi”şi „nou” a creat

numeroase crize în sistem.

Glasnost (Transparenţă): -a început în 1988, Conferinţa a 19 a Partidului Comunist; -

mulţi consideră că socialismul a fost o imitare şi ele nu a fost implimentate niciodată

cu adevărat în URSS; -mişcările pt susţinerea Restructurării lui Gorbaciov în frunte cu

fronturile populare.

1)tendinţa;

2)au fost o expresie a tendinţelor;

3)crearea serviciilor secrete a URSS; -Congrese ale poporului în frunte cu

Statele Baltice;

În 1992, Estonia şi Letonia au făcut legile cetăţăniei care au exclus

minorităţile ruse; La Congresul 2 a Partidului s-a pus problema Tratatului

Molotov-Ribetrop; -descătuşarea energiilor inhibate de URSS.

Noua Mentalitate: -proces de destindere internaţională care a pus capăt R.R.; -ruşii au cedat

în problema înarmărilor;Dezarmarea de la 10 martie 1990, Lituania şi Estonia şi-a proclamat

suveranitatea. CONSECINŢELE:

în august 1991 are loc proclamarea independenţei

statelor Baltice;

Acordul de destrămare a URSS la 25 dec. 1991 într-un

discurs televizat de Gorbaciov;

pierderea din frontiere şi puncte strategice importante,

accesul la Marea Baltică, detaşarea Caucazului, e limitat

accesul la resurse naturale;

declaraţia de independenţă a Ucrainei pierde din

populaţie, portul Odesa şi multe alte perturi importante;

obţinerea independenţei. a statelor din Asia Centrală.

Comunismul s-a dovedit un experiment istoric predestinat prăbuşirii. Modelul teoretic al

lui Marx era utopic, atât prin schematism, cât, mai ales, prin iluzia că ar putea crea o societate

mai dreaptă desfiinţând proprietatea privată, adică încălcând unul dintre drepturile

fundamentale ale oamenilor. Eşecul sistemului socialist vine, însă, şi din contradicţia dintre

19

Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureştimodelul teoretic şi condiţiile concrete de punere în practică: în ţări aflate în faze incipiente ale

capitalismului, cu un proletariat restrâns şi nematurizat, cu o economie subdezvoltată,

predominant agrară. Schematismul modelului lui Marx a lăsat loc pentru numeroase

improvizaţii, care, în contextele socio-economice amintite, au dus la încălcări grave ale

drepturilor omului, la adevărate drame umane.

-Concluzii-

Dificultăţile întâmpinate de statele din estul Europei, foste comuniste, în procesul de

tranziţie, au transformat problematica comunismului în temă predilectă aflată în

dezbaterea publică. Pe baza experienţei acestor state, se poate concluziona că ieşirea din

comunism este mult mai dificilă decât ieşirea din orice altă formă de dictatură. Efectele

comunismului au fost atât de perverse şi profunde încât pentru regăsirea lumii normale

vor mai plăti câteva generaţii. Comunismul a dus la autoînstrăinare (Marx acuza

capitalismul pentru aceasta), i-a învăţat pe oameni să mintă, să supravieţuiască oricum.

20

Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea Bucureşti

-Referinţe bibliografice-

Lenin,Vladimir Ilici-Sarcinile imediate ale puterii Sovietice,Editura pentru

Literatura Politică 1953

Anne Applebaum-Gulagul,o istorie, Traducere: Vlad Octavian Palcu, Simona-

Gabriela Vărzan Humanitas, București 2011

Alexandr Soljenitin-Arhipelagul Gulag ’’ Vol. 1, Editura Univers, Bucureşti

I Li. Brejnev-Semicentenarul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste,Editura

Agenţiei de presă Novosti,Moscova 1973

www.Wikipedia.ro

Reader`s Digest, New York/Montreal,1991, editie revizuita si

tradusa in romana, 2004

21