CARTIER POPULAR

Alexei Marinat

Urme pe prag

EARTilER

Cuprins

Partea intAi

Capitolul t

Plrinlii incep si se fereascd de copii, cAnd acegtia prindsi priceapd cAte ceva din ceea ce nu trebuie sd gtie inci, Ei iqipierd prudenla tocmai atunci, cdnd ajung s[ inleleagi totul.Afirm aceasta, avAnd ca temei un singur lucru: toate pe citele voi povesti le-am cunoscut numai in casa pSrinteascd.

Locuin{a noastr[ avea doui camere. in prima stitea unpian, un divan gi o masi rotundi in mijloc. Pe pere(i - douiportrete: Musorgski si Guno. Colpl din dreapta al camereiera al meu; se afla acolo o etajer[ cu cirli, o miLsu!6 mici gi

un portret al lui Lenin din copilirie.Iar a doua camerd tinea de dormitor comun. Cum venea

seara, mama displrea in el, luAnd cu ddnsa un vraf de caietede-ale elevilor. Iar eu gi tata rimAneam in camera mare qi nerdnduiam lapian; el incerca - din spusele mamei - de douizecide ani si scrie o operd, iar eu md striduiam s[ inv6! a executala perfeclie acompaniamentul la Campanella de Paganini.Cine ocupa pianul de cu seari, era al lui pAnd la miezul noplii.

Tata nu md deranja niciodati, cdndvenea acasd 9i mi giseala pian, degi avea mai multe drepturi la el; uneori chiar oftardsuflat, ca qi cum scipa de o munci ce-i era, probabil, pesteputerile lui. El nu era compozitor, ci un simplu inv6!5tor demuzicd. insi avea un vis pe care intotdeauna credea ci maiare timp sd gi-l realizeze, deci era linigtit ca to(i, care trdiesccu nidejdea ci ce-i al lor, e pus de o parte.

Toate, pdnl gi casa, erau impirlite la noi dupi o rdnduialicorectd. Prima camerl, cea mai mare, ne era dati pentru viatade zi, - deci gi pentru lucruri mari! - iar a doua - numai pentrua dormi gi a visa.

Dupd aceeaqi rAnduiali erau impirfite gi celelalte. Tata imiera dat ca si mi iubeascd qi sd fie fericit; mama - ca s-o iubescqi sd mi asemdn cu ea. Iar eu - ca si nu fac ceea ce fdceau ei

la vArsta mea; gi cdte odatl - si alerg la magazin.Dimineala incepeam, de obicei, s[ md tocmesc cu mama:

cine si facd paturile gi cine cumpiriturile. Astfel, trezindu-md intr-o dimineali mai devreme ca alteori gi tocmindu-micu mama cine si se ducl dupl piine 9i lapte, am hotirdt sirecurgem la vechiul nostru procedeu. Am iegit tiptil din dor-mitor. Tata gedea la pian gi mdngdia alene clapele. Am venitin vArful degetelor la spatele lui gi am rimas nemigcati. Fiindtocmai rAndul meu, i-am pus incetigor miinile pe umeri. Tata

gi-a intrerupt cintecul, a ridicat pulin capul gi a stat o clip[in adincd cugetare, ca un hipnotizat, cbruia i s-a poruncit sipltrundd viitorul. Stiteam amAndoui cu risuflarea intretiiatisi asteptam... Tata nu ne ghicea, dar in vremea din urmi s-a

ficut mai giret: bigase de seami, ci, dacd astdzi ii puneam eu

mAinile pe umeri, mdine nur4aidecdt ii venea rdndul mamei.

$i totugi, recurgdnd la acest procedeu, rimineam impicateca de o sentinfi indiscutabili a unei instanfe superioare. Oficeam mai mult din prietenie qi nicidecum din nevoia de unarbitru, care si aplaneze neinlelegerile.

Peste o clipi tata a rostit: ,,Sanda!"

- Eee... Iarigi e rdndul meu, m-am otlrdt eu. Trebuia sl-ipui tu mdinile ast[zi, pentru ci el nu ghicegte, ci calculeazl,...,i-am spus mamei.

- Ieri a fost rAndul meu, iar azi e al tiu!... imi rispunsemama.

- Daci n-aveli o alti rAnduialb, ce si vi fac? zise tata,intorcAnd spre noi fafa-i zdmbitoare.

- Ji-am propus de atAtea ori sd mergem pe rAnd la ma-gazin, dar nu vrei. La sorfi ifi vine mai bine. Te crezi mainorocoasi? fdcu qi mama.

- Papa, di ochii incoace, l-am rugat eu. Ai ghicit sau ai

calculat?

- Poftim ochii, spuse el cu un calm nemaipomenit' Avea

o privire limpede, cum au pirinlii, care se cred in drept sirecurgi uneori la mici neadeviruri.

- Las[ ci mi duc eu, hotiri mama s[ mi ,,gra!ieze"'Darnu puteam si Primesc.

- Nu. Dac[ m-a ghicit, mi voi duce'

- Principiali! ficu mama un gest cu capul spre mine'

- Principiali! Daci eram principialS, nici nu md nigteam,

trdntii 9i eu vorba.

- De ce, mi rog? ml lui mama la rost.

- Rochie de tafta n-am, talent n-am... $i nici micar gene

lungi nu am.

Mama md cuprinse de umeri gi m[ strdnse la piept:

- Urdlica mamei! exclami ea. Uite va termina tdticu opera

gi ifi vom coase rochie de tafta, ili vom lua qi pantofi cu toc

sub1irel. Mai ai mu1t, Octaviane? Tata se scirpini la ceafl 9i

surAse cam incurcat:

- Mai am, zise el. Apoi se gdndi pulin gi ofti: Mai ribdali.Va veni concediul de varl 9i o termin. $i veli vedea voi atunci

cu ce igi va incepe teatrul noua stagiune!

L-am intrebat dacd pot si-mi iau micar pantofii, in contul

onorariului.

- De ce atita grabi? mi intrebi el, de parcl n-ar fi as-

cultat abia acum doul zile noul program de concert, in care

Serghei Delasari cAnti la vioarl Campanella de Paganini, iar

eu il acompaniez.

- Stai si mi gdndesc nilel, se gribi sd, adauge tata,vdzdnd

ci sunt foarte contrariatd de intrebarea lui. Si tragem, poate,

la sorli?LuAnd o foaie de hdrtie, ficu doui bilefele, scrise pe unul

,,Pantofi", iar pe altul ,,chefir" 9i il impituri.

Am tras un bilelel si am inchis pe o clipd ochii, vdzdndu-miin pantofi cu toc sub{ire.

Dar c1nd l-am desficut, o, Doamne! Era scris pe eI...,,Chefir!"

- Ia o sticld cu tine, spuse mama.

- Un ,,Belomor" nu uita s5-mi iei...

- Vasizicd, o sticld de chefir, incepu sd enumere mama, opiine si ne ajungi gi pe de sear[, doui sute grame de salam,unt, o cutie de cafea qi... Ia-!i ceva pe umeri.

- E cald, mamd. S-a transmis la radio ci se terminisemlnatul orzului.

- Nu gtiu cdnd se seamini orzul gi cocsagdzul. Dar Etiucd-ifriggi poli si rdcegti, stirui mama, punAndu-mi un sacoude ldni pe umeri.

Am iesit in coridor s6-mi iau sacoga gi sticla, dar am zibovitpulin in ciutarea lor. Uga de la camerd rimase intredeschisd".

$i am auzit-o de odati pe mama spunAnd:

- Pantofi noi trebuie si-i cumpdrim, totugi. Ci doarva lua parte la concert! gi fdri a agtepta rlspunsul lui tata,adiugd: Apropo... Ce a zis profesorul de la conservator, carel-a ascultat pe Serghei?

- L-a dojenit pe Delasari cd nu l-a dat si inve{e la o scoalispeciald de muzic5..

- E tdcut, nu gtiu cum, b5iatul... Retras. Uneori paredistrat...

- O fi indrigostit?... iqi dddu cu pirerea tata. Nu-i vedeamfa\a, dar eram curioasd si vid daci a spus-o cu un surAs, saui-a trecut o undi de indoiali peste fruntea senini. Dar ceeace nu vizusem la tata, am auzit in vocea mamei:

- Chiar aga de distrat si fie din cauza dragostei?

- Mai gtii?... intreab-o pe Sanda.Am tresirit. Si-mi era fricl s[ fac vreo miscare, ca si. nu-mi

trddez prezenla.

- Ei, vorbeEti gi tu..., ficu mama. Sunt copii.

Am surAs.

- Tu, m[ rog, la cAli ani erai indrigostitd? o intrebd tata.

- De tine?

- Si zicem, intr-o misurl oarecare' ci de mine.

- De tine, dragul meu, la patruzeci gi unu, ii rlspunse

mama.

- Vasizici, abia acum te-ai indr[gostit?

- Cum vezi... am pdstrat pulini dragoste in rezerv6'

- $i de ce nu m-ai anunlat?

- Mi-a fost rugine.

- Picatele mele, gi eu, care credeam cd nu m[ iubeqte

nimeni!

- Pe Sanda n-o iei in consideralie? Nici pe Serghei, care

line foarte mult la tine?

Tata a ficut, pare-se, o migcare pe scaun. Apoi s-a auzit

un oftat uqor.

- Da... Serghei, Serghei! ingAnl el vis[tor' Serghei Dela-

sari! Cindva acest nume va fi citit pe afigele celor mai mari

teatre din !ar[ gi poate chiar din lumea intreagl'

- Nici nu mi indoiesc, dar cu o condilie: ci va nimeri

in mdini bune.

- Miini bune avem noi. '., zise tata liniqtit.

- Avem... qi care fac, 9i care strici.

- CI bine zici. Am impresia ci Sanda il cam tetotizeazl'Devenisem gi mai curioasd. Eram la o vdrsti cAnd nu

puteam si-mi inchipui c[ se poate sta fald in fali cu pirinliila o astfel de discufie, degi eram buni prieteni 9i nu ascun-

deam nimic de ei, cu exceplia... Dar de ce i-a pbrut tatei cd

il ter orizez pe Serghei?

- Ba nu mai este! Aga-i ea: ii place sI-l tachineze. Dar

line la el. Ia incearci si-i desparli! Ei, hai, si lisdm copiii'

schimbl mama tema.

Puteam si plec, mai ales cd gdsisem gi plasa, dar, asemeneaunui alergdtor, care dupd ce rupe panglica finisului, fuge cilivametri in plus, am mai stat un ristimp s[ ascult. Mama l-aintrebat pe tata de ce a refuzat postul de director de studii, pecare i-l propusese directorul gcolii noastre, Mihail VasileviciDelasari, tatil lui Serghei.

- L-am refuzat pentru cd vreau si-mi cdgtig linigtea,se justificl tata dupl o clipl. De atA{ia ani nu pot si scriu obucatd mai ca oamenii. Nu gtiu de unde giseau timp Glincagi Ceaikovski.

- Unul din ei n-avea so{ie, mi se pare..., ilironizirmama.

- Dar celilalt?

- N-o fi avut fiici...

- Vai, ce argumente! pari tata.

- Ce sd fac? Vor fi fiind gi altele pe care, fiindu-li con-soarti, nu pot si !i le spun.

- Vrei s6, zici ci n-am talent. Daci mi-o spuneai cu do-tl,zeci de ani in urml - 146 omorai. Acum insi... m-amdeprins cu toate.

- Asta-i riu.

- Ce e r[u? o intrebi tata.

- E riu cAnd se deprinde omul cu toate... Mai ales cindse deprinde cu linistea. E si firesc, poate, cum zici tu: intr-omisuri. oarecare... Dar numai lntr-o misuri oarecare! Ce-agputea si-!i spun?...

- Ce, de, vorba ceea, omul are atitea, cd nici solia, dupidoul,zeci gi doi de ani de cdsnicie, nu le poate gti, i-o intoarsetata cam supirat.

Dupi cum am mai spus: fa{a tatei n-o vedeam. Mi-o ima-ginam, insd, dupi voce, o sesizam dupi tonul lui: puteam sispun precis si in ce tonalitate era: in reminor.

Mama flcuse o pauzb. Asa proceda intotdeauna, cdndsimfea muchia cu{itului. Niciodati n-am auzit-o si intre

in cearti cu tata, 9i niciodatl nu-gi lisa arma. Daci avea de

rezolvat vreo neinlelegere, ea sonda de mai multe ori terenul

gi, cind dldea de capsi, bitea in retragere, evitdnd explozia'

$i poate c[ asta ii era de ajuns: ca si inleleagi sau si se facd

inleleasl. De data aceasta aveam impresia c[ asist la un duel

al pirinlilor mei, care, cu vizierele coborAte, i9i incrucigaserd

sibiile goale. Agteptam sd vdd unde va lovi mama'

- N-am spus-o chiar a9a cum o interpretezi tu' Am trin-tit-o... pentru cdairefizat postul de director de studii' Ni-

ciodati nu vrei s5 te amesteci in nimic' te feregti de toate' "intotdeauna !i-e teami ca nu carecumva sd se intdmple ceva'

Nu te inleleg.

- $i ce-!i trebuie lie acest post? se oliLri tata'

- Mie nu-mi trebuie. Vorbesc in general' E nepllcut, nu

gtiu cum: parclar merge omul intotdeauna alituri cu drumul'

- Nu vreau sl mi amestec, inlelegi?! izbucni tata' Vreau

si-mi trliesc via]a liniEtit. Ce-mi trebuie si lip la unul ci nu

face aqa, s[-l pedepsesc pe altul c6,face altfel, s[ mi iau la har![

cu to!i? Nu vreau si am dugmani' Nu vreau nimic!

- Dar cum vrei si triiegti izolal de toate 9i de to!i? Odati

gi odat[ o si te puni viala s[ te arunci 9i tu in vAltoarea ei' $i

atunci, negtiind s6 inoli...

- Eu, daci nu gtiu si inot, nu intru in ap[, ii rispunse tata'

- $tii, uneori nevoia te pune si intri...Tlcuri amdndoi. Tata gi-a aprins o ligarl' Mama, f[r[ a

mai spune ceva, a trecut in dormitor' Am luat plasa qi m-am

strecurat pe uga din dos'

r3

Capitolul z

Seara a venit Serghei. Timid cum era, a inceput si se

uite prin cameri, de parci ciuta pe cineva s[l scoati dinincurcituri.

- Vii de acasd? Ce mai face Mihail Vasilevici? il intreb[tata cu un zAmbet binevoitor. $ezi, uite, aici gi nu te mairusina atdt!

Serghei s-a agezat pe scaunul oferit de tata gi, linAndu-gimAinile pe genunchi, se uita intr-un ungher.

- Vin de la gcoali, rispunse el. Ne-am inleles si ne ducemazila fabricit Vrem sd vedem scena si si facem acolo o micirepeti{ie.

Trebuia si dim un concert la fabrica de fesdturi. Stiamde aceasta, insi era vorba si facem repetilia mdine seara,nu astizi. L-am intrebat, de ce s-a schimbat ziua repetitiei.Serghei a roEit, de parci ar fi fost prins cu ceva necuviincios.

Ni s-a telefonat de la fabrici si am fost rugafi si dim con-certul vineri, nu sAmbdti, pentru ci sdmbitd sala va fi ocupati.Nu era nimeni, gi eu... Serghei amuti incurcat.

Am inleles de ce a rogit. Schimbase data concertului, fird sd

se fi consultat cu colegii sau cu inv[fitorii. $i-a plecat capul gi

se pirea ci iatd-iati o si izbucneascd in plins. Dar il salvd tata:

- O si prezenta\i programul intocmit alaltiieri?

- Nu gtiu... O si hotirim acum.

- Numai cu mine? l-am intrebat eu.

in momentul acesta s-au auzit betei in uqi. Au intrat SorinaRomisan si fenea Crivenco. Sorina - cea mai pistruiatd gi ceamai veseld.

t4

"- Bun[ seara... Scuzali, e inci ziud'..' spuse Sorina.

Serghei s-a bucurat: era salvat.

- Egti deprinsd sd' umbli numai seara in ospelie? o intrebe

nlama.

Se pregitegte si devini actri!6! ficu Jenea, ardtAnd cu

t oada ochiului spre Sorina.

- Ei gi? zise mama.

- Pei, a spus nu gtiu cine c[ artigtii sunt fluturi de seari'..,

cxplici |enea. incepe de pe acum si prindd aripioare...

- fenea! o ameninfi Sorina. Am sd te spun 9i eu!

- Ei 9i?!

Sorina pufni de rds. Nu m-am putut reline nici eu. $tiamde visul fenei: dorea sl fie medic Yeterinar. Credeam, nu gtiu

de ce, c[ profesia aceasta nu e Prea potrivitl pentru o fat6.

I{Adeam intotdeauna, cind era vorba de visul ei, pentru cd ne

aminteam de o caricaturi foarte nostimi, pe care i-o ficuserlblielii noqtri: un berbec' scos din sirite de ,]rizita medicall"'

il lua in coarne pe medicul veterinar.

Yhzdnd ci rdd gi eu, ]enea se rlzbuni pe loc.

- Octavian Grigorevici, sd vedeli ce sincope ii face Sanda

lui Serghei, ci di in gropi, sirmanul, de parci-i blenduit.

- Tata i9i plimbn privirile de la mine la Serghei. Serghei

avea o inflligare de copil obijduit, care se line tare 9i nu vrea

si se pldngl.

- Si nu-l ajuti s[ iasi? o intrebl mama'

- Cu intArziere. il lasi mai intdi s[ bdjbAie gi abia pe urm[se milostivegte de dAnsull Cic[ vrea si faci om din el!

- $i unde-i drege ea sincopele la Paganini? se interes[

tata, privindu-md linti.- in Campanella! Te-am dat gata! se intoarse fenea tri-

umfitoare citre mine.Tata iEi incrunti sprAncenele: semn ci incepea si se mdnie.

15