UNU

0 moarte lntreruPtll

tca de la inceputul unei seri ce promitea sa fie teribil de

fierbinte in Miami Beach, Simon Winter, un ba$in carc, prin

profesiunea lui, trtrise ani de-a rtndul in apropierea mortii, se

hot&i cl era timpul si se simrcidf- Regretind doar pentru o cliptr

faptul ci. ln f€lul acesta le va da multA bataie de cap celorlalti,

se in&€pti spe o niSA din domitor 9i, dint-o invelitoare de piele

verhe $i decoloratil scoase un Pistol de calibrul 38, cu teav'

scufii, folosit de obicei de poliliSti Deschise butoiul revolvemlui

9i scoase cinci dinhe cele gase gloanle, pe care 9i le puse ln buzu-

nar. Acest indiciu ii va ajuta pe ceilalti sd'gi dea seama clar de

intendile lui.

Cu pistolul in mine, hcePu si caute hirtie si pix Penttu a

scrie obisnuita scrisoale a sinuciga$ului. Trcaba asta ii lui citeva

minute enervante si, de-abia dupl ce rdscoli un sertar in care

erau clteva batiste albe imPiturite, ace d€ fiavata 9i catuse' fu in

stare sa descoperc o foaie curati, cu dungi albastse, de blocnotes,

si un pix ieftin. ,Ei bine, isi spuse el, dacl ai ceva de zis, zi pe

scurl"Se opri in fata oglinzii ca sa vada cum aratt, glndindu-se

daca mai avea nevoie de ceYa" Nu adta Prea rau. Camasa s!o4

in carouri, €ra curat . la fel pantalonii kaki, sosetele si chilotii.

Frecindu-si obrazul cu dosul miinii in cre linea arma, se gindi

OMUL DIN {'MBRA 11l0 JOHN KATZENBACH

sA se barbiereasca, sirntind fepii ce-i crescused peste zi, dar

hottui ca nu era nevoie. Trebuia sa se tunda, dar ddica din umerigi-gi trecu degetele, grabi! prin prrul.alb. Nu mai avea tirnp, isizise. Deodaa, igi aminti ca, in tinerete, i se spusese ce parul con-

tinua se crcascA Si dupA moarte. Parul Si unghiile. Ar fi vrut sa

fie a5a. Acesta era genul de informalii pe care copiii si le sopleau

unii altora, ca 9i cum ar fi fost absolut siguri ca-i adevaraq ast-

fel se nagteau acele povestiri cu stafii, spuse in camere intune-coas€, in mare taina- O parte din problemele ce apar in pro€esul

maturizirii, se gindi Simon Winter, se datorau disparifiei aces-

tor mitrui ale copilfiei.indepanindu-se de oglindr, annca o pdvire grAbiul tmpre-

jurul dormitorului; patul era facut, in col{ nu erau ingrtunaditehaine mudarc, pe noptiertr erau stivuit€ cerfle pre care le citea

inainte de a adormi (romane politiste si de avenhri). Se gindi ctr

hcAp€rea ar4ta, dacA nu lngdjiti, cel putin decent6, ceea ce se

reflecta $i ln aspechrl lui, Desigur ca neglijenta era de lnteles laun batrin budac, ca de altfel gi la un copil, $i acest lucru ilinteresa acum, dftrdu-i un anumit sens al desAvirgirii.

igi viri capul in baie gi vizu un flacon cu somnifere; se gindi,

ln beacit, sa le foloseasca in locul yechiului siu revolver, dar

hottui cA ar fl lnsernat o lasitate si se sinucidl as$et ,Ar uebuisa fii destul de curajos si sa te uifi la feava propriului utu pistol,

nu sA inghiti un punn de somnifere gi sA aluneci, lncet, intr-un

somn de moarte". Se duse in buctrtirie. ln chiuyeta se adunaserd

vase murdarc de o zi. Pe cind se uita fix la ele, un gindac mare

se tiri spre marginea unei farfurii gi acolo se opri, ca 9i cumastepta sA YadA ce Ya face Simon.

- Lighioane scirboase! rosti el cu voce trrc. Gindac nenorocit!

i$i ddica pistolul sll indrepti spre ginrlac.

- Bang! zise. O singura impusca ra $tiai, gindacule, ca am

avut lntotdeauna calificatirul maxim la trageri?

Spunind acestea, dsufla usurat ti zimbi in timp ce punea

arrna si hirtia jos, pe linoleumul ieftin, de culoare albi' apoi

apuca o sticla cu detergent de vase si incepu sa frece iute far- '

furiile. Zise cu voce tare:

- Sa spertun ca, imediat dupa evlavie' urmeaza curaferua'

i5i imagina ca era usor ridicol sa spele vase' ca o ultima

actiune a sa Pe pamint, dar, daca nu ar fi faaut-o el' altcineva tot

ar fi trebuit slo faca intelegea prca bine ca si asta facea Parte din

caracterul lui. Nu avea obiceiul sa-i las€ pe altii sa termine ceea

ce a incePut el.

Se Parc ca gindacul de bucatarie a simtit un pic de spuma de

la detergent, si-h dat seama de pericol 5i a sadt pe linoleum cind

Simon i-a tras un4 frra Prea mult z€1, cu buetele'

- Aga! Poli sa fugi, dar nu poli sa l€ ascunzi'

Se brga sub chiuveta' unde gasi un insecticid' il scunua tarc'

apoi stroPi ln Po4iunea in carc disPamse gindacul'

- Crcd cl o str mudm impreunl' gindacule! spuse el'

isi aminti ca vikingii obitnuiau sA omoarc un ciine si silaseze la Picioarele muribundului' gindindu-se' poate' ca dzboi-

nicul dorea si aiba un insotitor Pe drumul sFe Valhalla' si ce alt

camarad mai bun ar fi gasit decit crcdinciosul ciine' ciruia nici

prin cap nu-i tecea ci viata ti era luata din cauza unui obicei

6*6.. ,p""i, hi .puse Simon, dac6 a5 avea un cline' a5 putea

si-l impu5c intii pe el, dar n-am, 9i' oricum' n-a5 face a5a ceva''

trebuie sa ma mulfumesc, pe drumul spre lumea cealalE" doar

cu un gindac"' Rise in sinea lui' intrebindu-se cam desprc ce ar

vorbi el cu gintlacul, innind c,' int-un fel ciuda! vielile lor erau

deshrl de asemanabar€, ciai arnindoi zgirmau in ramisitele dez-

gustitoare ale traiului de zi cu zi' Curlia chiuveta cu un ultim

lest teatral, puse Uuretele intr-un col1 9i, luind hirtia 9i pistolul'

se intoare in modesta camera de zi a micului sau apartament'

Se aseza pe canapeaua jerpetta 5i puse pistolul pe masuta

JOHN KAJTZENBACH OMUL DIN UMBRA

o schimbare, si unii sint, probabil, la fel de batfni ca Simon. Se

infieba, o clipa, daca exista weun pegte care sA se fi plictisit de

inotat, $i daca da, ce a facut ca sa-i fieaca. Poate ca a lasat-o mai

moale cu inotatul $i poate ca n-a mai inaintat atit de rcpede cind

un pe$te-ciocan ataca bancul. ,J',I-ar fi deloc rau sa devin un

peste." Dupa carc continua sa scde:

,,A9 vrea ca tof banii care ramin sa ajungd in fondul pentru

vaduve al Departamentului de Politie din Miami Beach, sau cum

i s-o mai spune asuzi. N-am rude care sa fie anunfate. Am avut

un frate, dar a mudt, iar de copiii lui n-am mai auzit nimic de ani

de zile.

M-am buculat de viaF si am reu$it si fac unele lucruri bune.

DacA intercseaza pe cinev4 existi un album cu tiieturi din ziare

rcferitoarc la cazudle pe care le-an rczolval Se afla in dormitor."

Se hoEd sa-si faca o micd concesie $i sa se scuz€:

,,Odat4 am fost al naibii de bun.

irni pare rau ca va fac probleme."

Facu o pauza, cercetind bilenrl, apoi il semnd:

,,Simon Winter Deteltiv. Pensionar."

Respiri adinc 5i-pi duse la ochi mina care aproape cA-i in[e-

penise. Privi la biletul pe care-l scrisese. Nu era nici o litera

hemurata, se gindi el. ,,E-n rcgulr. Ai infiuntat si chesti.i mai

dure. Nu mai ai de ce str ait€pti."

insfica arma 9i puse degetul pe tragaci. Simtea pina inadincul fiinFi fiecare mi5care pe care o facea, ca si cum, deo-

data, fiecare gest capatase o importanF speciala. Tensiunea

degetului pe care il linea pe bagaci se transmitea mugchilor

brafului. ii simtea miscindu-se pe masuli ce ridica pistolul,

incordindu-gi incheietua ca sa dna arma fix. tnima incepu sa-i

pentru cafea, din faF. Apoi lua hirtia fi pixul gi, dupa unmoment de gindhe, scrise:

,,Oricui ii pasa:

Eu mi-am facut_o, cu mina mea.

- . SJnt bitdn, obosit si singu$i, in atifia ani, n-am facut nimic

folositor. Nu cred ci oamenii, Si lumea in general, irni vor simqili.psa prea mult.,.

,,Ej.bine, iSi zise, e adevarat, dar se pare ca lumea se des_curca binisor, indiferent cine moare, ara ca nu ai spus marelucru."Duse pixul la gura $i_si lovi u$o. di"fi,

" d;;,;;;

dout ori. ,,Fii mai clar, insisa Simon ln sineu tui, "u

o p-f"rourade scoali generala care se teme ca elevii

"i n*rr irldo ;;;;

au de fAcul'. Mizgili ln graba:

,Md simt ca un musafir care a stat prca mult in yizita.,.

,,E mai bine,,, i$i zise el. Apoi zirnbi: ,j.cum sa recem latreabt: Mi-au rtunas putin peste 5000 d" aoU.i in ".onoorii

iiFirst.Federal, din care trebuie pladte serviciile prin care o saardeti oasele astea batsine. Daci ar fi cineva ant Oe Uun incit saJia cenuga gi s-o arunce in apa, in timpul fluxului, dincolo jeGoyemment Gut, i-as fi recunoscator..,

-._ Simon fdcu o pauza $i se gindi ca ar fi fost dragul daca acelcneva al tl lAcut_o atunci cind bancuriJe de pe5ti care traiesc

acolo incep sa se rfuuceasci pentru a iegi f" *p*f"p, ,.gf"n"Jaerul cu lAcomie, prjnzind viteza ln cauhrea altor soiuri Ju caresd.selMneasca (cum ar fi scrumbia). Sinr frumogi, cu sotzii Lrunasl. argrntii, ca o armura care_i face sa para asemenea unormedieyali cavaled ral4citori ai marilor, cu cozi mari, putemice,aidoma_unor coase, cu ajutorul cArora inainteaza atit ie repeaein apa. Sint pegti din vechime, neatingi, in atitea secole, ae Jci

t4 JOHN KATZENBACH

bata mai tare. Avea mintea plina de amintiri. inchise ochii,inceJcind sa-i stdnga mai tare penffu a opri orice lacrima - giorice govaiala. ,,Gata!, isi spuse. Gata! E timpul."

Simon Winter isi lipi teava pistolului de cerul gurii,intebindu-se dacA va simli glontul carc il va omori. $i in aceascufiA clipa de ezitare, acea unica, singud clipa de aminare,lini5tea din jurul lui fu brutal intlerupta de o bataie putemica,insistent , in usa apartamentului sau.

Sunetul ii narui hoEtuea de a se sinucide, inlemnindu-l deuimie.

Chiar in aceea5i clipa, deveni consrient de zeci de senzalij,ca $i cum lumea i-ar fi ceru! autoritar, sA ia cunottinti de eds-tenta ei. Presiunea degetului de pe fagaci aproape ci-i sflgiapielea; tocmai cind se a;teph sa simta lovitura carc si-i aducadureroasa uitare a morfii, simfi, de fapt, gustul metalic al teviirevolverului gi se inecd din cauza mirosului infepator de la uleiulcu carc cuifase arma" Limba ii aluneci pe o1eft.rl ca de gheati aifevii. igi auzea respirajia suierata.

ln depArtare, se distingea zgomotul facut de motorul unuiautobuz. Se intreba daci era un A-30, ce se indrcpta sPIe OceanDrive, sau un A-42, in fuum spre Collin Avenue. La fercasha, omusca biziia enervant qi Simon i5i aminti de o rupturi in plasade la geam. Deschise ochii 9i list pistoluljos.

in u5a se auzi o a doua bitaie, mai insistenti.Zgomotul avea in el ceva ugent carc-l coplege4 mai mult

decit hottuirca de a se sinucide. Puse revolverul pe masuta pen-tru cafea, deasupra bilenrlui 5i se ridicd. Auzi o voce spunind:

- Vi rog, domnule Winter...Era o voce ascufitA, speriatA, care ii parca cunoscuta.

,,S-a Si facut innneric, lgi spuse Simon. De douazeci de ani,nimeni n-a mai batut la usa mea dupa apusul soarelui.,. Migcin-du-s€ iute, uitind o clipa Sovaiala pe care virsta o impunea picioa-relor sale, se grAbi spre usa. Sdga:

- \4n, vin...

OMUL DIN UMBRA

Deschise uga, fara sa $tie exact cui o deschide, cu spemnta

nelamurita ca o deschidea spre ceva important.

Femeia in vilsm carc statea in fata usii parea inconjurata de

un val de frica asemenea unui halou de lumina. Fata ii era incor-

data, palida, cu mu$chii rigizi qi se uita la Simon Winter cu atita

disperarc, incit el se dadu cu un pas inapoi, de parca ar fi fost

lovit de o pala de vint. Avu nevoie de citeva clipe pentru a-si

recunoaste vecina care locuia alaturi de aproape zece ani.

- Doamna Millstein, ce s-a lntimplat?

Femeia intinse o mina! apucindu-l pe Simon de brat, scuture

din cap, ca 9i cum groaza pe care o simlea n-o lasa sa rosteasca

nici un cuYint.

- Va simfifi bine?

- Domnule Winter, spuse femeia incet cu buzele inlepenile,

mulfumesc lui Dunnezeu ca sinteli acasa. Eu sint singura $i nugtiu ce trebuie sa fac...

- Intrafi, inhafi! Va rog, spuneti-mi ce s-a intirnplat?

Sophie Millstein fdcu un pas inauntru, tremurind. i;i infigea

unghiile in bralul lui Simon, a5a cum alpinistul igi infige pitoa-

nele in stinca pentu a nu cadea in prapastie.

- Nu mi-a venit sa cred, domnule Winter... incepu Sophie

Millstein inc€t.

Dar cuvintele ii venira apoi pe buze intr-un torent nestavilit.

- $i nu-mi inchipui ca m-al crede cineya. Parca asa de ciu-

dat. Era imposibil. Cum putea si he aici? Aici?! Nu, pirea onebunie, asa ca nici unul dintre noi n-a crezut. Nici rabi Silver,

nici Frieda Kroner Dar ne-am ingelat, dornnule Winter El este

aici. L-am vazut. in seam asta. Exact linga tamba cu inghelati,

pe Lincoln Road Mall. Eu am ie5it din magazin si el era acolo.

in fata mea. M-a privit si am stiut in clipa aceea ca era el, dom-

nule Winter Privirite lui emu ca niste lame de otel. Nu $tiam ce

sd fac. lfo ar fi $tiut. Ar h spus: ,,Sophie, trebuie sa chemam pe

15

JOHN KATZENBACH

cineva" $i ar fi avut la indemina exact numarul care ii tlebuia.Dar [€o nu mai este, iar eu sint singura ti el este aici,

Se uita neajutorata la Simon.

- MA va ucide 5i pe mine, spuse e4 gifiind.Simon Winter o conduse pe Sophie Millstein in camera de

zi $i o ajuta sa s€ a5eze pe canapeaua desfundata.

- N-o sa ve ucida nimeni, doarnna M lstein. Va aduc cevaracoritor sa be6, apoi imi explicali ce v-a infricosat atit.

Femeia il privi ingroziti-

- Trcbuie sd-i avertizez 5i pe ceilalli!

- Da, sigur. O sa vl ajut $i eu, dar, vA rog, betri ceva 5i pe

urma imi povestiti ce s-a intimplalEa deschise gura ca str rtrspundA, dar parca ii pieriserA loate

cuvintele din minte, a5a ca nu spuse nimic. i5i puse o mina pe

ftunte, de parca ar fi vrut si-si ia temperatur4 si zise:

- Da, da... va rog, ni5te ceai cu gheafi, daca aveti. E adt de

cald! Uneori, var4 simd ca aerul ia foc.Simon Winter inhAta scrisoarea de adio 5i pistolul de pe

mAsuF pentru cafea, ce se afla lin fata vecinei sale, gi se grabisprc bucA$rie. Gasi un pahar cumt in care tuma apa, cubud degheati si un pliculet de ceai instanl llsa s€risoarca pe masi" da,inainie de a-i duce ceaiul Sophiei, lsi incarc6 din nou pistolul cucele cinci gloanle pe care le pusese in buzunar. Se uiti spre

carnerA si o vazu pe batrina privind ln gol, ca 5i cum $i-ar fiamintit ceva de demult. Simli un fior ciudat 5i un fel de ner6b-dare. Groaza Sophiei Millstein umplea, parca, toatA incaperca,ca un fum gros. RespirA o datii adinc gi se indrepti, gdbit, sple e.a

- Acum bef asta, spuse el ca gi cum ar fi vorbit cu un copilboinav. Nu va grAbifil Apoi irni povesdli ce s-a intimplat.

Femeia dldu din cap, cuprinzlnd paharul cu amindouamiinile. sorbind lacoma lichidul maroniu, racoritor. inghifi cugreu, apoi isi lipi pahaml de frunte. Simon ii vizu ochii plini delacrimi.

- O sA ma ucida, rcpeta ea. Nu vreau sa mor.

OMUL DIN UMBRA

- Doamn'a Millstein, Ya rcg! Despre cine este vorba?

Sophie se cutremura' apoi rosti in germana:

- Der Schaltenmarn!

- Cine?! Asta e un nume?

Femeia il Privi infricosata.

- Nimeni nu-i Stie numele, domnule Winter' Adica nu din-

tre cei care incl mai traiesc.

- Dar cine...

- E o stafie...

- Nu inteleg...

- Un diavol

- Cine?! .

- Era rau, donmule Winl€r' Mai rau decit va PuEti imagina-

fi acum e aici Noi n-am crezut, dar ne-am inselat Dofinul Stein

ne-a avertizat, dar noi nu-l cunofteam, deci cum Puteam sa-l

credem?

Sophie Millstein se cutremura si mai tare'

- Stnt bafiina, sopti ea- Sint bat[ha' dar nu vreau sa mor'

Simon ridica o rnina-

- Vl rog, doamna Millstein, explicafi-mi mai clar' Nu vigrabiti, explicali-mi, pe dn4 cine este aceasti persoane $i de ce

Ya inspaiminta atilFemeia mai softi o inghitituri de ceai 9i puse^pahaml in fata

ei. Dtdu incet din cap, incercind sa se calmeze' Isi duse o mlni

la frunte, mingiindu-si delicat sPrinc€nele, parci voia se scaPe

de o amintire neplacuta, aPoi igi stene lacrimile sbinse in coltul

ocbilor. Respira aclinc si il priYi Pe Simon' Acesta vazu cum isi

duce mina la git $i atinge usor l nti$oml pe carc 1l purta' Era un

landsor fin din aur care avea, ca medalion, prenumele ei' Dar

ceea ce il deosebea de alte asemenea bijuterii puftate de ado-

lescenfi era acel ,,S" de la ,,Sophie" care avea doua mici dia-

mante la fiecar€ caPat al literei. Simon Winter stia ca raPosatul

ei sol ii cumparase ldntilorul din putinii bani de care dispunea'

17l6

JOHN KATZENBACH

chiar de ziua ei, cu o zi inainte sa moara. Sophie il pasmse, ca9i verighet4 de attfel.

E o poveste atit de complicatrl domnule Winter. S_a intim_plat cu atit de mult timp in urma, incit, uneori, mi se pare ci afost doar un vis. Dar n-a fost, domnule Winter. A fost un co5mar,mai de$aba. S-a intimplat acum cincizeci de ani.

- Continuali, doamna M htein!

- in 19+:, famitia mea - marn4 tata, Ilatele meu Hansi _ eraince in Bedin. Ne ascundeam...

- D4 spuneli!

- Duceam o viaF groaznica. Nu era nici o clipi, nici osecunda, nici macar timpul dintrc doua bAtai de inim4 in care sine simgim in sigurantA- Nu plea era mincare, ne era mereu frig,9i, in fiecare dimineala, cind ne scu.lam, ne gindeam cl a fostultima noastra noapte irnpreuni. $i, cu fiecaE secundd, pericolulcresiea- Un vecin care put€a deveni foarte curios, un polilist carene putea inbeba de acte. Sau de cumva in troteibuz ai fi zirit pecineva care sa !e recunoasca, sa sde ca egti evreu... Sau poate aiIi spus ceva, orice, care sA te trideze... Un gest, tonul vocii, omiScare agitari".. Nici cA exista oameni mai banuitori decit ger-manii, domnule Winter. Eu am simlit asta pe pielea mea- Doaram tAit prhtre ei. Nu era nevoie de prea mult, o mici ezitare,poate o privire speriah, $i imediat se vedea ca erai in plus. Astainsemna sfir5itul. Deja in 1943 Sriam toate acestea. poate cA nutoli gtiau.,. Dar daca te prindeau, erai mort _ asta Stiam. Erafoarte simplu. Uneori, noaptea, staEam in pat, fatra sa potadormi, rugindu-mi ca englezii sa arunce o bomba exact dea_supra noasFa, gi asfel sii murim cu toqii gi sa scapam de goazaaceea. imi doream moartea cu ardoare; fat€le meu, Hansi, venealftrgi mine, imi lua mina 9i mi-o ginea ag4 pind cind adormeam.Era atit de putemic! $i descurcdret! Cind nu mai avearn nimicde mincare, Hansi gasea intotdeauna niste cartofi si ni_i aducea.Cind nu mai ayeam unde sa stam, Hansi faaea ce facea gi gaseao noua locuinli, o pivniqa, undeva unde nu ne intreba nimeni

OMUL DIN IJMBRA

nimic sau unde puteam sta o sapEminA, sau mai mult, totimprcma, deci inca mai aveam un Egaz de trail..

- Ce s-a intimplat cu...

- A mudt. Au mudt cu totii.Sophie ofti adinc.

- V-am spus. El i-a ucis. Ne-a gasit 5i i-a ucis.

Simon Winter se pregAtea sa puna o noua inhebare, darfemeia ridicd o mina tremuatoare.

- LAsa$-mA sa termin, domnule Winter, cit mai arn putere

s-o fac! Erau atilea lucru.ri care te ingrozeau, si totusi cei mai rai

erau ,,haia5if '.

-,fiaita$i{?- Elrei ca gi noi, domnule Winter. Evrei care lucrau penbu

Gestapo. Pe kanische Shasse era o clidire. Una dinhe acele

cladiri cenu5ii, oribile, pe care nemqii le iubesc atit de mult. iispuneau Biroul Evreiesc de Investigafii. Acolo lucra 5i el, acololucrau toii. Libertatea lor depindea de capturarea noasta.

- $i omul pe care l-ad vizut astizi credeti c6...

- Unii dinhe ei erau foarte cunosculi, domnule Winter.Rolf Isaaksohn, tinir si arogant, si St€lla Kubler, o femeie fru-moasi. Era blonda, cu ftasaturi placute, semAna cu o nordicA.

$i-a denunlat propriul so1. Mai erau gi alfii. isi scosesera stelele

de evrei, pe care trebuia si le purttrm cu totii, Si mergeau prinoras ca sA ne caute, ca nitte pasiri de pradi

$i omul de azi...

- Der Schaltenmann El era prezent in toate cosmarurilenoasfie. Se spunea ca e in stare sa te zAreasctr in mullime; era

singurul care aproape te simtea ca e$ti eweu, parcA citea in ochiitai, sau isi dddea seama de asta dupa felul cum ifi lucea pielea.

Poate cA era felul in care mergeai sau in cate il adulmecai pe celcarc te tida- Nu Stiu cum reu$ea" Tot ceea ce $tiam era ca, daca

te gAseA nu te mai puteai a$iepta dscit la moarte. Oanenii spu-

. n€au cA el asista la capnfarea ta, pind€a acolo, in intuneric, elaacolo, in preajma ta, in zodi zilei cind te wcau in henul spre

t819