Numărul 4, martie 2015

“Învaţă din ziua de ieri,

trăieşte pentru ziua de azi,

speră pentru ziua de mâine”

(Albert Einstein)

REVISTA CLASEI a VI-a A

ŞCOALA GIMNAZIALĂ “LUCIAN GRIGORESCU”

MEDGIDIA - JUDEŢUL CONSTANŢA

CUPRINS:

Cuvânt înainte …………………..…………………………………………… ..1

Repere ale activităţii extraşcolare …………………………………………. 2

Noi suntem copiii lumii ..…………………………………………………….. 3

Ateliere literare ………………………………………………………………... 4

Povestea lui Mos Crăciun ……………...…………………………………… 6

Simboluri pascale ………….………………………………………………… 7

Promotor de cultură autentică …… ...…...………………………………… 8

Pagina de istorie locală .....………………………………………………….. 9

Mari descoperiri ale anului 2014 ………………………………………….. 10

Ştirile pe scurt …………………………………………………………………11

Zâmbete şi … flori ……..……………………………………………………..12

Copilăria speranţă, visuri, zbor spre înălţimi, creaţie, vârsta când iluziile sunt înlocuite tot de iluzii. Este timpul când ţi se deschid aripile şi înveţi să zbori. Copilăria… este zâmbetul în faţa unui necunoscut care e viitorul şi e firesc să fie fericită. Pentru fiecare profesor este un privilegiu să lucreze într-un mediu însufleţit de copii cu ambiţii şi năzuinţe. Astfel, revista unei clase este o veritabilă carte de vizită, ea relevând o stare de spirit, de suflet şi de competiţie, care aureolează ca un curcubeu visurile, năzuinţele şi speranţele copiilor aflaţi mereu într-o dispută concurenţială cu ambiţia de a şti şi de a cunoaşte mai mult. Tocmai de aceea, elevii clasei a VI-a A, au dorit să editeze un alt număr al revistei „Universul nostru” care să-i reprezinte aşa cum sunt ei: suavi, curioşi, responsabili, ambiţioşi, riguroşi. Paginile revistei, oferă număr de număr satisfacţie elevilor implicaţi în colectivul de redacţie. Cu emoţie aşează cuvintele pe foi albe înşiruind cărări de gânduri, îmbracă idei şi vise cu metafore ca mai apoi să le dea forma unor creaţii. Deşi pare că este uşor, nu este aşa. Copiii aceştia cred în ceea ce fac şi consideră această revistă o modalitate prin care ei pot să-şi spună gândurile, pot să povestească impresii, se pot amuza şi pot împărtăşi altora intimitatea lor.

Lectură plăcută!

Prof. Mihaela Flueraşu

2

Noiembrie, 2014 Unul dintre cele mai colorate şi aromate anotimpuri, toamna, a fost sărbătorită cu mare entuziasm. Costumaţi în cele mai năstruşnice m ă ş t i , a m m a r c a t even imen tu l p r in t r -un concurs ale cărui probe ne-au pus în valoare spiritul creativ şi cunoştinţele despre acest anotimp. Grupaţi în 4 echipaje am luat parte la probele concursului: parada costumelor, prezentarea unui moment artistic, realizarea unui desen / colaj tematic, rezolvarea unui test interactiv cu tema Emotie de toamnă. Juriul, format din doamna dirigintă şi trei colegi, a atribuit diplome tuturor participanţilor. Activitatea s-a încheiat cu dans, multă voie bună, şi o surpriză… dulce din partea părinţilor dar şi a colegului nostru Richi, cu prilejul zilei sale de naştere. Siguranța alimentației ș i protecția consumatorului au fost temele dezbătute în cadrul activităţii organizată şi coordonată de către doamnele profesoare Peltea Iuliana şi Mocanu Mariana, activitate la care a participat şi un grup de elevi ai clasei noas t re , cu sceneta “Procesul Vitaminei C”. Activitatea a avut ca scop promovarea unui stil de viaţă sănătos, precum şi înțelegerea cauzelor şi a efectelor problemelor majore care afectează lumea, cum ar fi sărăcia, foametea. Decembrie, 2014 Graţie proiectului CORAL, implementat şi în şcoala noastră, am participat la ora de matematică a elevilor de la Liceul Teoretic “Decebal” din Constanţa, fără a ne deplasa însă din Medgidia. Ș i asta pentru că ambele săli de curs au fost dotate cu o tehnologie de ultimă oră. Cu ajutorul unor table inteligente, atunci când elevii unei clase rezolvă un exercițiu, automat acesta apare şi pe tabla celorlalți şcolari. A fost o experienţă inedită şi interesantă deopotrivă. Acest proiect, derulat de Inspectoratul Ș colar Județean Constanța, în parteneriat cu Inspectoratul Ș colar Tulcea ș i Uniunea Democrată a Tătarilor Turco - Musulmani din România, a fost conceput pentru a asigura

o educație de calitate, dar ș i pentru a-i reintegra pe copii în şcoli. Ianuarie, 2015 Primul semestru al acestui an şcolar s-a încheiat cu rezultate bune şi foarte bune pentru clasa noastră, ca de altfel pentru întreaga şcoală, care, într-o atmosferă de sărbătoare, prilejuită de Ziua Ș colii i-a răsplătit pe cei mai buni dintre cei buni cu diplome şi premii. Printre momentele care au compus programul dedicat acestui eveniment a fost şi lecția tematică de limbă română, la care au participat şi reprezentanţii clasei noastre. Lecţia a fost un bun prilej de a demonstra calitatea elevilor şcolii, dar şi a doamnelor profesoare care au pregătit activitatea atent şi minuțios, lucru remarcat şi apreciat de către invitaţii prezenţi la lecţie. Februarie 2015 Sfârşitul semestrului I avea să ne aducă satisfacţia unor rezultate şcolare foarte bune: 5 elevi cu media generală 10 ( Avram Ştefan, Budacu Sandra, Gheorghiţă Alexandru, Radu Richard şi Tofăleanu Codruţ), 8 elevi cu media între 9-10, 7 elevi cu media între 8-9 şi 2 elevi cu media între 7-8, media generală a clasei fiind 9,17. Drept răsplată pentru rezultatele obţinute în semestrul I, părinţii împreună cu doamna dirigintă ne-au pregătit o surpriză - excursie de o zi la Constanţa, care a avut ca punct principal în program vizionarea celei mai noi producţii realizată de Disney - “Cei sase super eroi”. Tuturor ne-a placut filmul: o poveste bine conturată despre un puşti superdotat, Hiro, care este foarte aproape de a o lua pe o cale greşită, însă îndrumat de fratele său mai mare (şi el un geniu al tehnicii) se hotărăşte să-şi aprofundeze studiile astfel încât să-şi depăşească nivelul şi să-şi folosească talentul pentru cauze mult mai importante. Filmul este o comedie savuroasă, hohotele de râs au însoţit întreaga proiecţie, iar noi am fost cu adevărat fascinaţi. Ziua s-a încheiat cu o plimbare pe faleza Cazino.

Sandra Budacu Foto: Andra Delicostea

De obicei le considerăm nişte lucruri normale, deseori devin privilegii, iar câteodată le ignorăm cu desăvârşire. Uităm faptul că avem şi dreptul de:

*a le spune părinţilor şi bunicilor că îi

iubim.

*a-i spune mamei „sărut mâna pentru

masă”.

*a nu uita că, măcar până la o anumită

vârstă, „neînţelegătorii” părinţi ne sunt

singurii adevăraţi prieteni.

*a pune capul pe umărul obosit al tatei.

*a ne lăsa toate grijile şi supărările în

poala caldă a mamei.

*a nu uita niciodată gustul mâncării

făcute de bunica.

*a-ţi pune mâna timidă, de proaspăt

şcolar, în mâna aspră şi ocrotitoare a

bunicului.

*a te cuibări la pieptul mamei ca să-ţi

laşi acolo toată colecţia de „of!” şi de

„vai!”.

*a primi întotdeauna ce este mai bun

(loc, porţie, etc.) şi cel dintâi.

*a-ţi aminti mereu de „ai tăi”.

Vă sună cunoscut? Dacă da, atunci să ne exercităm aceste drepturi cât mai des şi să nu le confundăm cu obligaţiile niciodată! Timpul se scurge atât de repede şi într-o zi ne vom da seama că le-am pierdut. În ziua aceea vom şti că noi nu mai suntem copii, iar lor nu li se va mai potrivi decât perfectul compus: „au fost”.

Victor Iuga

Sub genericul “Noi suntem copiii lumii” elevii clasei noastre, coordonaţi de doamna dirigintă, prof. Ciocan Emilia, au organizat o dezbatere care a avut ca sub iec t d reptu r i le ş i responsabilităţile copiilor. Cu acest prilej au fost realizate diverse materiale i n f o r m a t i v e ( p l i a n t e , prezentari Power Point) precum şi creaţii literare tematice.

Elevii Budacu Sandra, Gheorghiţă Alexandru şi Bedreag Razvan au prezentat propriile creaţii literare care au avut un mesaj foarte clar: fiecare copil are dreptul la protecţie, de a fi tratat cu respect şi fără violenţă!

A urmat apoi prezentarea unor fragmente selectate din literatura română şi universală, cu referire la încălcarea unor drepturi ale copilului. (Victor Iuga, Cristina Naharniuc)

Activitatea s-a încheiat cu rezolvarea unui rebus tematic şi a unei fişe de evaluare, cu scop de fixare şi consolidare.

(Radu Richard Andrei)

3 Pliant – Drepturile copilului Foto: Alin Stoian

Dreptul la o viaţă fără violenţă

În ultimul timp, când ne jucam afară, Elena este tot mai tristă şi mai abătută. De când părinţii ei au divorţat parcă a uitat să zâmbească, iar după ce mama ei s-a recăsătorit, ochii ei sunt mereu umezi. Deşi înceracă să ascundă, ştiu că suferă mult.

Vara trecută, deşi afară era foarte cald, într-o zi a ieşit îmbrăcată cu o bluză cu mâneci lungi. Am întrebat-o dacă nu-i este cald aşa, iar ea a pretins că îi este bine. Altădată a ieşit cu pantaloni lungi, tot într-o zi toridă. În ziua aceea ne-am jucat la mine acasă. Ne-am prefăcut că mergem la o nuntă, aşa că ne-am “gătit cu rochiile mamei. Când a îmbrăcat rochia, am observat că avea vânătăi pe picioare. Mi-a spus că s-a lovit la ora de sport. Găsea câte o scuză pentru fiecare vânătaie de pe corp. Dar asta, până într-o zi, când am zărit-o cu o rană la frunte. A recunoscut plângând că tatăl ei vitreg o lovise cu catarama de la curea şi că o bătea rău, la cea mai mică abatere.

Mergând la şcoală am povestit doamnei învăţătoare cele văzute, iar dânsa alarmată, a anunţat poliţia.

După un timp am auzit că mama Elenei s-a despărţit de omul care-i maltrata copilul în absenţa ei, acţionându-l în justiţie.

Poate că acum va înţelege acel individ că orice copil trebuie iubit şi protejat împotriva oricăror forme de violenţă, acesta fiind un drept al nostru dobândit încă de la naştere.

În societatea noastră toţi copiii trebuie să beneficieze de atenţie şi protecţie din partea adulţilor, faţă de orice formă de agresivitate şi abuz.

(Sandra Budacu)

Dreptul la o viaţă decentă

Dorel este un tânăr foarte cumsecade, vesel şi plin de umor, în ciuda absenţei picioarelor de la genunchi în jos. Îşi duce viaţa în locuinţa sa de la parterul blocului. Aici ne adunăm în serile calde de vară, când Dorel îşi deapănă poveştile privindu-ne cu ochi umezi din scaunul cu rotile. Poate pentru că ne manifestaserăm curiozitatea, într-o seară ne-a spus propria lui poveste care ne-a influenţat atitudinea faţă de el şi faţă de toate persoanele cu handicap.

După cum ne-a povestit, cu câţiva ani înainte de Revoluţia din decembrie 1989, trăia într-o casă normală, cu o familie normală. O întâmplare nefericită avea să-i schimbe total viaţa. Explozia unei butelii de aragaz a aruncat în aer bucătaria în care se aflau părinţii şi fraţii săi mai mici. Pentru că ieşise puţin în grădină să culeagă câteva roşii, Dorel a scăpat cu viaţă, dar a rămas fără picioare în încercarea de a-şi salva familia. Nu a reuşit să-i scoată în viaţă, iar din casă nu a mai rămas mare lucru. Asa că timp de câţiva ani, a dormit pe la rude, pe la prieteni şi în cele din urmă prin parcuri sau clădiri părăsite, pentru că, neajutorat şi lipsit de venituri, a fost uitat de toţi. Apoi a venit Revoluţia şi totul a fost din ce în ce mai bine pentru Dorel, datorită unei fundaţii care i-a oferit un nou scaun cu rotile şi o garsonieră la parterul blocului nostru. O nouă lege avea să stabilească pensii şi in-temnizaţii pentru persoanele cu handicap, lege de care a beneficiat şi Dorel. Sosise în sfârşit momentul ca societatea să înţeleagă că şi persoanele cu handicap, aflate în imposibilitatea de a se descurca fără ajutor, au dreptul la o viaţă decentă.

(Sandra Budacu)

Dreptul la copilărie

Era o zi frumoasă din călduroasa lună mai. Ziua aceasta avea să-i schimbe viaţa lui Timi, un băiat ce provenea dintr-o familie cu probleme şi care nu se bucura de afecţiunea părinţilor, aceştia obligându-l să muncească, deşi avea o vârstă fragedă. Acesta era motivul pentru care nu avea prieteni. Asta până într-o zi, când Timi zări o fată care se apropia de el. Avea ochii albaştri ca marea. Cu glas blând l-a salutat şi l-a întrebat dacă locuieşte în cartier, că nu-l mai zărise până atunci. “Da, îi răspunse timid Timi, dar părinţii nu mă lasă să ies la joacă sau să merg la şcoală.

Mă trimit la muncă. Dacă refuz, mă bat”. Fata, revoltată de cele auzite, i-a promis că va încerca să-l ajute. I-a povestit totul mătuşi ei care lucrează la “Protecţia Copilului” şi la scurt timp părinţii lui Timi au primit o vizită neaşteptată. Un agent de poliţie însoţit de o persoană din partea serviciului care se ocupă de ocrotirea şi protecţia copiilor, le-a explicat părinţilor care sunt drepturile copilului consfinţite prin lege, convingându-i că au savârşit o infracţiune gravă obilgâdu-l pe Timi să lucreze la o vârstă fragedă.

Părinţii au înţeles şi începând chiar de a doua zi şi-au trimis copilul la şcoală şi nu l-au mai obligat să muncească.

(Alexandru Gheorghiţă)

4

Vis despre îngeri

În somn, fereastra cerului mi-a fost deschisă de aripile unui

înger alb. Raiul în care ajunsesem fără să ştiu îmi fura privirea cu frumoasele lui lumini şi culori, între norii înspumaţi. Cerul era împânzit de stele străbătute de aburi trandafirii. Un îngeraş m-a chemat lângă el şi familia sa şi abia atunci mi-am dat seama că am ajuns într-un loc special, care lăsase în urmă zbaterea şi mâhnirea, departe de lacrimile mamelor care-şi plâgeau pruncii nevinovati fără să ştie că ei au renăscut ca îngeri în împărăţia de dincolo de nori. “Ca să devii un prunc al cerurilor, este suficient să crezi”, am auzit o voce şi m-am trezit cu un amestec ciudat de încântare şi tristeţe în suflet. Am fost uimit de acest vis, la care mă gândesc cu plăcere, pentru că ştiu că există îngeri şi o lume numai a lor, dar care mă şi întristează, pentru că ştiu că la un moment dat mă voi despărţi de cei speciali din lumea de aici, de jos. (Răzvan Bedreag)

Îndemn

Din coapsa vântului Se naşte mitul nemuririi

Şi sfâşie brutal noaptea În altarul îngheţat. Deschide fereastra Şi roagă-te vântului

Să te nască iar Pe aripi de nori îngheţaţi!

(Răzvan Bedreag)

Dorinţă de iarnă

Dimineaţa m-am trezit Şi pe geam eu am privit

Imediat un gând mi-am pus, Să mă îmbrac un pic mai

gros. A venit iarna tip-til

Să ne bucurăm puţin, De zăpada cea albă

Derdeluşul ne aşteaptă. Hai copii, cu mic cu mare

Să scoatem săniile la plimbare!

(Bălan Cristian)

În neclintire

Totu-i alb... Ninge... Câmpiile şi dealurile sunt acoperite de lanuri de diamante, pictate cu grijă de spuma laptelui imaculat, ce pune stăpânire pe toate meleagurile ţării. Cerul oţelit împrăştie lacrimile pure şi reci, prin văzduhul îngheţat, creeând stoluri albe de nea, cu ale iernii plete dalbe. Şi-ndepărtări răsună lin, cum fulgii plutesc în aer, tulburând întreaga natură cu frumuseţea lor veşnică...

Pădurile sunt albe adunări ale nămeţilor, ce pierd în strălucire, crengile uscate ale arborilor bătrâni. Fumurile caselor tremurânde, amestecă albul iernii cu a lor culoare purpurie, formând un peisaj nostalgic.

Totul este-nconjurat de nea... Ninsoarea fluturilor dalbi s-a oprit. Este linişte… Natura moartă tace, nu scoate nici un sunet...Zace îngropată de albul cotropitor. Se aude decât scârţâitul unor paşi în grota

uriaşă a zăpezilor... Se aude un clinchet... O puzderie de copii îşi fac loc şi vin să se bucure de iarna proaspătă. Se aud zurgălăi şi se văd sănii alunecând pe pârtie...

Mă uit pe fereastra cusută cu perdele de gheaţă... M-am hotărât, merg la joacă, aşa că am să las scrisul... Pe altă dată!

(Ştefan Avram)

Desen: Alexandru Gheorghiţă

5

Desene: Radu Richard

Desen: Sandra Budacu

La marginea unui oraș , cu mult timp în urmă, trăia un meșter bătrân care făcea jucării. Tot anul meșterea la ele cu dragoste si răbdare. Erau minunate si nu semănau una cu alta…

Povestea lui Mos Crăciun începe în Ajunul Crăciunului, când bătrânul meșter pleca din oraş să-şi vândă jucăriile. Oamenii din acel oraș nu erau prea bogați. Meșterul le vindea jucăriile pe mai nimic. Dar asta nu-i scădea cu nimic bucuria de a face jucării de care copiii să se bucure, după datină, în dimineața de Crăciun. Până într-un an în care… Meşterul vânduse toate jucăriile şi se întorcea spre casă. La marginea oraşului s-a oprit să privească o fereastră. Ș tia că acolo locuieşte o familie săracă şi se întreba ce jucării or fi primit copiii din această casă. Trei copii visau cu voce tare: - Dacă am avea un soldățel de plumb, numai unul, ne-ar fi de ajuns… - Ne-am juca împreună şi nu ne-am certa niciodată pentru el. Bătrânul ştia că nu mai avea nici o jucărie şi tare ar vrea să le dăruiască măcar una. Dar ce minune! Tocmai un soldățel de plumb răsărise, nu se ştie de unde, în fundul sacului. Şi, astfel, dorința celor trei frați sârmani s-a îndeplinit. În drum spre casă, bătrânul gândea: „Aş vrea să fac atât de multe jucării, încât să dăruiesc câte una fiecărui copil din lume, dar mai ales celor sârmani, cărora n-are cine să le cumpere”. Şi acum mergând aşa, pe gânduri, văzu in zăpadă un pui de căprioară care-l privea cu ochi triști. - Sârmană făptură, ce te doare? Se pare că puiul de căprioară se rânise la un picior. Cum a ştiut şi cu ce a avut la îndemână, bătrânul i-a legat rana şi l-a ajutat să se ridice. Atunci făptura aceea gingaşă i-a vorbit cu glas limpede ca de copil: “Acum văd că ai o inimă bună. Dorința ţi se va îndeplini.” Ca din pământ a apărut o sanie fermecată purtată în zbor de nişte reni minunați. Şi bătrânul s-a înălțat cu ei spre cerul înstelat, într-o lume de basm. Chiar şi hainele lui sărăcăcioase se preschimbaseră în nişte haine neobişnuite, de culoare roşie. N-ar fi putut spune cât şi pe unde l-a purtat sania fermecată. Într-un târziu, a simţit

cum coboară lin într-un ținut înzăpezit, unde îl aştepta o căsuță cu ferestre luminate. O mulțime de pitici, ca şi cei din poveşti, l-au întâmpinat bucuroşi. Piticii erau harnici şi îndemânatici, gata să se apuce de treabă. Materialele se găseau din belşug, căci, nu se ştie cum, se înmulțeau mereu şi nu se terminau niciodată. Iar bătrânul meșter priceput îi îndruma pe pitici şi împreună făceau jucării, mereu mai multe şi mai frumoase, pentru fiecare copil din lume, jucăria pe care şi-o doreşte. În seara de Ajun sosesc colindătorii. La fiecare casă, ei aduc vestea minunată a naşterii Domnului şi urează un an bun şi îmbelșugat. Târziu, când noaptea se lasă, copiii se duc la culcare dar în urechi le mai sună încă zvonul de colinde: „O ce veste minunată”…Apoi dorm şi visează… Dar oare vis să fie??? Este noaptea în care visele copiilor se împlinesc. A doua zi, în dimineața de Crăciun în jurul bradului împodobit, bucuria nu mai are margini. Nici unul dintre ei nu a fost uitat. Iar după numele sărbătorii, copiii i-au pus numele Moș Crăciun şi aşa a rămas până astăzi. Ar fi bine ca în zilele acestei sfinte sărbători, când stăm cu toții în jurul mesei încărcate cu bunătăți, să nu-i uitam pe cei sârmani. Moşul are grijă de ei o dată pe an. Noi, trebuie să ne gândim la ei mereu! Tocmai de aceea,

cu toţii am luat parte la

proiectul ShoeBox

(Cadoul din cutia de

pantofi), care a

reprezentat o încercare

de a aduce un zâmbet

şi un strop de bucurie

în inima unor copii mai puţin norocoşi decât

noi. Experienta ShoeBox a fost o lecţie de

viaţă. Nu am crezut nicio clipă că salvam

lumea cu o cutie de pantofi umplută cu

dulciuri şi alte lucruri, dar am învăţat să

preţuim ceea ce avem: familie, prieteni…

6

Pagina realizată de Raluca Ioana Cazacu

7

Ziua Învierii Domnului, cunoscută şi sub numele de „Paşti” începe, din punct de vedere liturgic, la miezul nopţii, când se spune că mormântul

s-a deschis şi a înviat Hristos. În biserică este obiceiul ca, în

această noapte, să se sfinţească pâinea numită „Paşti”, fie sub formă de anafură sau anafură amestecată cu vin (în vestul ţării). În Bucovina, această pâine, sub formă de prescuri, o aduc la biserică femeile, în vinerea mare, când se slujeşte Sfântul Maslu. În Moldova mai ales, dar şi în alte zone ale ţării, femeile pregătesc din grâu pasca. Ea se frământă din făină curată de grâu, la care se adaugă lapte, uneori şi ouă. Pasca are formă rotundă pentru că, în popor, se crede că scutecele lui Hristos au fost rotunde. Pe margini se pune un colac împletit în trei, iar la mijloc se face o cruce din aluat, simbolizând crucea pe care a fost răstignit Hristos. Înainte de a se face pasca, femeile se spală pe cap, se piaptănă, îmbracă straie curate, fac rugăciuni şi apoi se apucă de plămădit. Când pun în cuptor, fac cruce cu lopata sus, pe cei toţi patru pereţi şi apoi la gura cuptorului, zicând: „Cruce-n casă / Cruce-n masă, / Cruce-n tuspatru / Cornuri de casă”

Legat de mielul pe care îl consumă românii de Paşti în vremurile noastre, putem spune că drobul a apărut întâi la oraş, apoi, prin imitaţie, şi la ţară, ca un nou aliment, cu gust distinct, devenind apoi un preparat tradiţional. Pregătirea drobului presupune utilizarea unui întreg arsenal de mirodenii: sare, piper, enibahar, tarhon, pătrunjel, mărar. Drobul a devenit alimentul care se identifică în prezent - la fel ca pasca şi ouăle roşii - cu sarbatorile de Paşti. Mielul este însă semnul blândeţii, al simplităţii, inocenţei şi purităţii. E unul dintre simbolurile mântuitorului Hristos. Noaptea Învierii este deosebită, ea simbolizând noaptea luminii, a izbăvirii omului din iad, din păcat şi din moarte. Spun sfinţii că întreaga omenire va învia dupa modelul învierii lui Hristos. De aceea, Învierea este privită ca o sărbătoare a luminii. Seara sau la miezul nopţii, când oamenii merg la slujba Învierii, aprind lumânări la mormintele celor morţi din neamul lor. Din acest moment, salutul obişnuit este înlocuit cu cel de „Hristos a-nviat!”, la care se răspunde „Adevărat a-nviat!”, salut păstrat până la Înălţarea Domnului. Este o formă de mărturisire a Învierii şi a credinţei creştine.

ÎN INIMA MEA

E drumul spre Lumină, cu paşi împleticiţi, şovăitori, cu gleznele prinse în praful grijilor zilei de mâine. Porneşti. Cu Îndoiala în dreapta, simţind răsuflarea Deznădejdii în ceafă. Oare ai să poţi? Hai, urcă! Priveşte în jur! Întreaga fire e gata să primească binecuvântarea soarelui primăvăratic. Pomii îşi pleacă fruntea sub povara mugurilor, florile şi-au pus straiele de sărbătoare, iarba îşi leagănă pletele mătăsoase, mângâiate de vântul neastâmpărat. Toată suflarea aşteaptă… Şi tu? Să nu spui „nu pot”, au putut atâţia… Acum scutură-ţi trupul amorţit, coboară-te până la pământ, simte-i cu fruntea asprimea şi-apoi ridică-te în grabă spre lumină. Iar şi iar, până ce veţi fi una … Spui că e greu? Te ustură ochii de sudoare, povara te apasă, te îngenunche… Ridică-te! Iar şi iar, mai e puţin…

Spală-ţi veşmântul sufletului aşa cum spălau bunicile odinioară: în apă limpede, curgătoare, frecat de piatră aspră de râu, până ce iese tot ce-i rău, până la sânge. Apoi întinde-l pe iarbă şi usucă-i rănile la soare. Iar după ce le-ai uns cu vin şi cu untdelemn, e gata. Găteşte-l de sărbătoare! Cu roşu de ouă-ncondeiate, cu verde picurat din frunze, cu albastru strecurat prin sitele norilor, cu galben de cozonac. Acum, în palmele tremurătoare, adăposteşte taina lumânării şi du-te fuguţa la biserica noastră veche. Clopotul sună în miez de noapte şi tu, aproape nevăzut, te strecori printre sfinţii învăluiţi în mirosul de tămâie. Glas de smerenie şi de laudă răsună din altar. E pace-n cer, e pace pe pământ… Lumina dimineţii pulsează ca o inimă. Ca inima mea. În inima mea. Acuma ştiu, aşa e: „HRISTOS A ÎNVIAT!”

Pagina realizată de VICTOR IUGA

Desen- Ilaria Turcu

8

R: Pentru început dorim sâ vă întrebăm cât de mult s-a schimbat Casa de Cultură “I. N. Roman” în ultimii ani, de când sunteţi la conducerea acestei instituţii de cultură a oraşului nostru? F.O.: Nu este frumos să te lauzi, dar pot să spun că s-a schimbat mult. Există acum condiţii mai bune şi o mai bună organizare a activităţilor, fiecare clasă ș i fiecare centru artistic are un spaţiu unde îşi poate desfăşura activitatea. Acum se poate studia individual la pian sau canto ș i rezultatele nu au întârziat să apară: copii cu voci foarte bune sau care cântă la pian mult mai bine. Şi copiii de la dans repetă în condiții mult mai bune, în săli renovate care oferă un anume grad de confort atât pentru instructor, cât si pentru copiii care urmează cursul de dans. R: Care sunt cele mai mari, cele mai ambiţioase proiecte pe care le-aţi derulat? Există vreun proiect mai aproape de sufletul dv? F.O.: Toate proiectele sunt frumoase şi importante pentru noi. Aş aminti Festivalul de teatru “Tanța ș i Costel”, Festivalul de muzică ușoară pentru copii “Tinere speranțe”, “Festivalul de muzică uşoară românească şi internațională “Dan Spătaru”. Sunt evenimente frumoase pe care noi le dezvoltăm de la an la an, pentru ca acestea să devină mai puternice ș i mai bine organizate, ținând cont că participanţii sunt din toată ţara sau din alte ţări. Toate proiectele reprezintă o prioritate pentru mine şi credeţi-mă că nimic nu aş putea face fără o echipă bună lângă mine, o echipă puternică aşa cum sunt colegii mei. Impreună formăm o familie care se dedică în totalitate pasiunii lor artistice şi formării tinerelor talente ale Medgidiei. R: Ce eforturi faceţi astfel încât să reuşiţi să atrageţi copiii şi tinerii în activităţile organizate?

F.O.: Nu trebuie să facem un efort prea mare că să-i aducem aici. Bat singuri la uşă știind că aici găsesc oameni de calitate, bine pregătiţi care le vor îndruma paşii şi le vor şlefui talentul. R: Poate fi considerată Casa de Cultură o casă spirituală a tinerilor din comunitate? F.O.: Cu siguranţă, da. Toată activitatea noastră se dezvoltă pe baza specificului cultural local şi naţional. Avem grijă în permanenţă să promovăm adevăratele valori ale poporului nostru, valori în care credem şi cu care ne mândrim. R: Vă amintiţi vreun eveniment deosebit, trăit alături de tinerii care activeazã aici? F.O.: Toate evenimentele artistice create şi organizate de instituţia noastră sunt unice. Tot timpul încercăm să aducem elemente de noutate care să surprindă în mod plăcut publicul spectator. R.: Ce părere aveţi despre deciziile care au determinat, în ultimii ani, scoaterea din circuitul cultural al unor instituţii de cultură din oraşul nostru? Ne referim la Muzeul de Artă “Lucian Grigonescu”, care a fost închis. F.O. :T rebu ie să ș t i ți că muzeu l nu aparține Primăriei Medgidia. Această clădire aparține Consiliului Județean Constanţa ș i din păcate, noi nu putem face nimic. Ştiu că s-au făcut demersuri pentru ca muzeul să aparțină municipiului ș i cred că orașul are nevoie de el, ar reprezenta un simbol cultural, mai ales că poartă numele pictorului născut pe aceste meleaguri, Lucian Grigorescu. R.: Ce proiecte de viitor aveţi? F.O.: Proiecte avem multe pentru anul viitor… Aş aminti spectacolele de iarnă sau pe cele specifice anotimpului primăvara, organizarea festivalurilor anuale de muzică şi dans, participarea la diverse evenimente locale sau judeţene, la concursuri şi festivaluri specifice activităţii noastre. Ne dorim din tot sufletul să fim mai buni mâine decât azi, astfel încât să trăim bucuria succesului şi satisfacţia lucrului bine făcut. R.: Care ar fi mesajul dumneavoastră pentru tânara generaţie? F.O.: Mesajul meu ar fi următorul: dacă simt că au înclinaţie artistică spre muzică, dans, pictură, să vină cu încredere la noi, pentru că vor găsi cu siguranţă tot sprijinul pentru ca harul lor să fie şlefuit şi să devină învingători cu armele succesului. R.: Vă mulţumim pentru timpul acordat şi vă dorim mult succes în activitatea dumneavoastră!

Casă de cultură “I.N. Roman” Medgidia, are menirea de a promova cel mai important lucru pentru un neam, CULTURA. Aici, am stat de vorbă cu d-l Florin Oprică, directorul acestei institu-ţii de cultură a oraşului nostru, pentru care acest loc a devenit a doua casă, un loc care găzduieşte tineri ce fac paşi repezi spre a-şi desăvârşi talentele şi a-şi atinge idealurile.

Realizatori: Andra Delicostea,

Bianca Puşcaşu, Cristian Bălan

9

Karasu - Medgidia a fost o aşezare atestată documentar în 1409-1413, prin cucerirea de către Musa Celebi, fiul sultanului Baiazid I Ildirîm. Menţiunile cu privire la aşezare sunt puţine în perioada dominaţiei otomane. Oraşul Medgidia, întemeiat la 12 septembrie 1856, prin decret imperial, va deveni un important centru administrativ. Colonizările realizate cu elemente tătare din Crimeea, au impulsionat şi mai mult dezvoltarea aşezării. În onoarea sultanului Abdul Medgid, care a aprobat planul urbanistic, oraşul se va numi Medgidia. Statul otoman s-a implicat în realizarea unor construcţii importante precum baia publică (haman), Geamia Abdul Medgid şi amenajarea târgului Panairului, peste bălţile Karasu, în zona nordică a oraşului, prin construcţia unor cişmele şi fântâni, precum şi prin implicarea construcţiei unor şcoli şi biserici. Cu o existenţă seculară oraşul a cunoscut o evoluţie de la sat, la târg şi mai apoi oraş.

În decembrie 1878 este ales Consiliul Comunal şi constituită cancelaria Primăriei. În 1879 se înfiinţează la Medgidia o şcoala de fete şi una de băieţi, iar in 1886 o şcoală primară mixtă, pentru copiii săraci. În anul 1882 s-a construit spitalul comunal şi

prima farmacie din oraş. În 1890 începe construcţia BisericiI “Sf. Apostoli Petru şi Pavel”. Edificiul a fost ridicat prin contribuţia locuitorilor creştini şi zidit pe ruinele unui castru roman. În anul 1893 începe construcţia palatului c o m u n a l , c l ă d i r e reprezentativă a oraşului, care în decursul timpului a suferit diverse reparaţii şi modificări. La 1901, oraşul Medgidia avea 36 de străzi, câteva pavate sau pietruite, 7 mici hoteluri şi 10 hanuri. Era printre celelalte localităţi ale judeţului, cea mai dezvoltată. În 1936 se înfiinţează un cămin cultural ce poartă numele lui I. N. Roman, unul din primarii importanţi ai Medgidiei. În perioada interbelică oraşul va cunoaşte un avânt deosebit datorită târgului Panair şi a investiţiilor făcute de administraţia locală. Alt primar care s-a implicat activ în dezvoltarea oraşului a fost Traian Petricu. Acesta a extins arterele de circulaţie, a reparat şcolile, Palatul Comunal, a construit o seră de flori, a introdus iluminatul public, prin construirea Centralei electrice şi a continuat să susţină organizarea Panairului. În august 1936, apare la Medgidia prima revistă intitulată Graiul Dobrogei. La 27 februarie 1965, a fost inaugurat complexul sanitar format dintr-un spital şi o policlinică modernă. In anul 1970 oraşul dispunea de o baie publică cu o capacitate de deservire de 40 locuri, un hotel cu 52 locuri şi 60 abonaţi telefonici. Anul 1994 aduce Medgidiei o mare împlinire, devenirea oraşului, MUNICIPIU.

Pagină realizată de

Ştefan Avram

Pagină realizată de Răzvan Cristea 10

Anul 2014 a fost bogat în reuşite - descoperiri de mare valoare în domeniul geneticii, al evoluţiei vieţii, al roboticii, al neurologiei… Iată mai jos un Top 10 al celor mai mari realizări ştiinţifice ale anului, în clasamentul publicat în prestigioasa revistă Science. 1. Misiunea Rosetta Încununând excepţionalele realizări din cadrul acestei misiuni, robotul Philae a reuşit să asolizeze pe cometa 67P. Analizele realizate cu ajutorul instrumentelor de la bordul său au dus la detectarea de compuşi organici similari celor implicaţi în apariţia materiei vii pe Terra, care vor îmbogăţi considerabil volumul cunoştinţelor despre comete, despre formarea şi evoluţia sistemului nostru solar şi despre Univers în general. 2. Cum s-a ajuns de la dinozauri la păsări O echipă internaţională de oameni de ştiinţă a realizat analiza complexă a mii de fosile de dinozauri şi păsări primitive, comparându-le cu păsări actuale şi trasând, pentru prima dată, un model detaliat al felului în care unele dintre reptilele din grupul teropodelor şi-au dezvoltat corpuri mai mici, mai uşoare, care le-au permis să se ridice în aer şi să dobîndească apoi, prin evoluţie, caracteristica definitorie a păsărilor – capacitatea de a zbura. 3. Tratamentul cu „sânge tânăr” Într-un studiu pe şoareci, oamenii de ştiinţă au demonstrat că o proteină numită GDF11, extrasă din sângele animalelor tinere, reîntinereşte musculatura şi creierul animalelor mai bătrâne, iar un alt studiu a arătat că transfuzia de sânge sau plasmă de la şoarecii tineri îmbunătăţeşte memoria spaţială a şoarecilor mai vârstnici. Aceste rezultate deschid calea spre crearea unor noi tratamente destinate să combată unele dintre efectele îmbătrânirii la oameni. 4. Roboţi care lucrează în colaborare Mai multe proiecte în acest domeniu de cercetare dau speranţa că, într-o bună zi, roiuri de roboţi capabili să lucreze coordonat vor putea opera în grup, îndeplinind diferite sarcini care necesită azi implicarea unor echipe de oameni şi realizând chiar intervenţii deosebit de pretenţioase, precum întreţinerea şi repararea unor instalaţii din spaţiu. 5. Cipuri „neuromorfe” Acestea procesează informaţia într-un mod asemănător celui în care operează creierul uman, în cadrul căruia 100 de miliarde de neuroni comunică între ei prin 100 de trilioane de sinapse, folosind semnale chimice. Astfel, pot fi procesate, în paralel, volume mari de informaţie, în diferite regiuni ale creierului, ceea ce asigură o eficienţă extaordinară.

6. Artă rupestră mult mai veche decât se credea Picturile rupestre descoperite în peşterile Maros, din insula indoneziană Sulawesi, au o vechime de 35.000 – 40.000 de ani, putând fi, aşadar, de până la 4 ori mai vechi decât se credea. Aceste picturi vor contribui la regândirea evoluţiei culturale a speciei umane şi a modului în care ea s-a răspândit pe Pământ. 7. Manipularea amintirilor cu ajutorul fasciculelor luminoase Optogenetica – aşa se numeşte acest nou şi extrem de incitant câmp de cercetare - presupune utilizarea unor virusuri pentru a introduce în neuroni (în neuronii de şoarece, în cazul de faţă), molecule fotosensibile; activate de lumină, care pot modifica activitatea creierului. Aceste cercetări ar permite medicilor să controleze comportamentul pacienţilor, pentru a-i ajuta pe cei ce suferă de tulburări precum depresia sau schizofrenia sau chiar pentru a atenua durerile şi a reda capacitatea de mişcare celor cu leziuni ale măduvei spinării. 8. Dezvoltarea sateliţilor ieftini Deşi cunoscuţi de peste un deceniu, minisateliţii CubeSats - de forma unor cuburi cu latura de numai 10 cm - au luat avânt cu adevărat abia în anul 2014, când au început să aducă servicii importante ştiinţei prin lansarea în spaţiu a peste 75 de asemenea sateliţi miniaturali, care contribuie la proiecte precum: crearea unor noi metode imagistice pentru studierea planetei, cercetarea modului în care plantele percep gravitaţia, testarea unor noi tehnologii pentru smartphone-uri sau pentru sateliţii de comunicaţii. 9. Extinderea „alfabetului” genetic Imensa majoritate a formelor de viaţă terestre foloseşte aceleaşi componente pentru a-şi crea codul genetic: lanţuri lungi de ADN. Un grup de cercetători au creat un material genetic diferit de cel întâlnit în natură, numit AXN, descoperind că acesta poate cataliza reacţii chimice simple - un alt pas spre crearea formelor de viaţă sintetice, cu însuşiri noi, care ar putea fi utilizate în scopuri practice. 10. Un posibil tratament al diabetului cu ajutorul celulelor stem Două echipe de oameni de ştiinţă au pus la punct, anul acesta, două metode diferite de cultivare a unor celule similare celulelor beta pancreatice - celulele care produc hormonul numit insulină, esenţial pentru viaţă şi a cărui lipsă duce la apariţia diabetului. Cercetările lor ar putea ajuta la găsirea unor modalităţi de a trata diabetul tip I - o boală autoimună în cazul căreia celulele beta sunt distruse chiar de către sistemul imunitar al bolnavului.

La începutul lunii decembrie 2014 s-a desfăşurat Concursul de matematică distractivă, organizat de către Liceul Teoretic “Nicolae Balcescu” Medgidia, cu prilejul Zilelor Liceului. Din lotul de elevi care a reprezentat şcoala noastrǎ, au facut parte şi doi elevi ai clasei noastre, pasionaţi de matematică, care s-au numărat printre premianţi: Avram Ştefan (premiul II) şi Cristea Răzvan (menţiune) Succesul lor este meritoriu dat fiind gradul ridicat de dificultate al subiectelor şi numărul mare de participanţi. Un alt concurs de matematică la care s-au înscris şi au participat colegii noştri Avram Ştefan, Radu Richard Andrei, Cristea Răzvan, Delicostea Andra, Gheorghiţă Alexandru, a

fost Concursul TOMIS, etapa locală, organizat la Liceul Tehnologic “Dragomir Hurmuzescu” din oraşul nostru. În urma evaluării lucrărilor, cu exceptia Andrei, toţi au obţinut un punctaj care le-a permis calificarea la etapa judeţeană.

Tot în luna decembrie s-a desfăşurat

etapa pe şcoală a Olimpiadei de limba şi

literatura română, la care au participat 6 elevi

din clasa noastră: Avram Ştefan, Radu

Richard, Gheorghiţă Alexandru, Budacu

Sandra, Tofăleanu Codruţ şi Iuga Victor.

Datorită unei bune pregătiri asigurată de

doamna profesoară Mihaela Flueraşu, toţi cei

enumeraţi s-au calificat la faza locală, care a

avut loc în luna ianuarie. Primii patru s-au

bucurat de succes şi de această dată, reuşind

calificarea la faza judeţeană, derulată în luna

februarie, trei dintre ei aflându-se printre cei

premiaţi:

Radu Richard - premiul al II- lea

Avram Ştefan - premiul al III-lea

Gheorghiţă Alexandru - menţiune

Olimpiada de fizică avea să ne aducă un nou prilej de bucurie prin rezultatele obţinute de colegii noştri! După derularea fazei locale la care au participat elevii Avram Ştefan, Cristea Răzvan, Gheorghiţă Alexandru şi Radu Richard a urmat faza judeţeană care a adăugat la palmaresul clasei noastre un premiu III - Radu Richard şi o menţiune -

Avram Ştefan.

Olimpiada de matematică – faza locală organizată de către Liceul Tehnologic “Dragomir Hurmuzescu” din Medgidia pe 15 februarie 2015, a testat încă o dată cunoştinţele colegilor noştri: Avram Ştefan, Cristea Răzvan, Gheorghiţă Alexandru, Radu Richard şi Tofăleanu Codruţ. Din păcate gradul de dificultate al subiectelor fiind unul foarte ridicat, nu au reuşit calificarea la etapa judeţeană. Poate data viitoare...

Olimpiada de limba engleză, faza pe

şcoală, a adus colegilor noştri Radu Richard,

Tofăleanu Codruţ, Avram Ştefan, Gheorghiţă

Alexandru, calificarea la faza judeţeană care

se va desfăşura în luna aprilie, la Constanţa.

Celor care nu au reuşit calificarea (Iuga Victor, Budacu Sandra şi Cazacu Raluca) le dorim să persevereze şi cu siguranţă anul viitor rezultatul va fi unul foarte bun. .

Faza judeţeană a Concursul Naţional

de Geografie „Constantin Brătescu” – ne-a

adus bucuria succesului prin rezultatele

înregistrate de colegii noştri, Radu Richard -

premiul al III-lea, la secţiunea Lucrare scrisă

şi Cristina Naharniuc - menţiune, la

secţiunea Fotografie.

cu Roxana Cristea

11

Felicitări tuturor participanţilor!

Profesorul se străduieşte să lămurească elevilor proverbul "Drumul cel mai scurt e şi cel mai bun". - Tata zice ca nu-i aşa! spune un elev. - Zău? ș i ce meserie are tatăl tău? - Şofer de taxi.

Desene: Ilaria Turcu; Sandra Budacu

- Popescule, dacă te rătăceşti ziua în pădure şi nu ai busola la tine, cum afli unde e nordul? - Foarte simplu, domnule profesor. Mă duc acasă şi-o iau!

*** - Ce ai scris la teză ? - Am dat foaia albă. - Cum?! O să zică că am copiat unul de la altul!

*** - Grozav ! Aş vrea să zbor pe Lună în timpul tezelor. - De ce? - Pentru că acolo materia este de 6 ori mai uşoară!

E primãvarã CodruţTofãleanu

Clopoţei de primãvarã

Sandra Budacu

Coş cu flori - Alin Stoian

- În ce grupă animală clasificăm şarpele cu ochelari? întrebă profesorul. - În cea a animalelor cu vedere slabă, răspunse un elev.

*** - Mi-am cumpărat trei cărţi de Barbu Ştefănescu Delavrancea, îi zise o elevă unei prietene. - Vai, eu n-am citit încă nici o carte a acestor autori.

*** - Mihăiţă, anul trecut când am fost la voi, tot grămada asta de cărţi era în mijlocul camerei! constată unchiul. - Aşa-i, eu pun în raft numai cărţile pe care le-am citit.

SĂPTĂMÂNA LENEŞILOR

De ce să-ncepi şcoala de lunea E timp destul... Doamne fereşte!

Vei vrea tu poate să schimbi lumea Dar lunea nici iarba nu creşte.

Şi marţi? Să tragem ca tâmpiţii? Păi n-avem noi zeci de belele?!

Românul crede-n superstiţii Şi marţea sunt trei ceasuri rele.

În orice miercuri post se ţine N-ai voie lapte, ouă, carne…

Eşti credincios? Atunci fă bine Şi ţine post şi de la teme.

Joi săptămâna-i la jumate

Şi-o mare cumpănă se-arată: Să mergi la şcoală? Să dormi pe spate?

Gândeşti la asta... ziua toată.

Vineri degeaba eşti pe fază, E ziua cea mai aşteptată

Azi, toţi weekend-ul visează Cât despre şcoală… niciodată.

Sâmbăta? Ce întrebare!

Nu-i zi de şcoală, ştii bine, Păi n-ai fost tu cinci zile-n stare Şi vrei să mergi azi? Ar fi ruşine!

Duminica nu se munceste, Şi Dumnezeu se odihneşte.

Hai dormi şi tu! Ca toată lumea… Care aşteaptă iarăşi … lunea!

RUGĂCIUNEA INTERNAUTULUI

Inter-internetul meu, Pe care îl accesez eu,

Nu conteaza de-unde vii, RDS sau UPC,

Tu tot timpul fii cu mine, Şi m-ajută să descarc filme,

Pe online să navighez Şi pe facebook să postez.

Tot timpul mă-nsoţeşte Şi de viruşi mă păzeşte, În online să mă menţin

Acum şi pururi …”Log in”!

12

vã oferã ... Raluca Ioana Cazacu & Codruţ Tofãleanu

Ştefan Avram - redactor- şef Richard Radu - redactor- şef– adjunct

REDACTORI:

Sandra Budacu Raluca Ioana Cazacu

Roxana Cristea Răzvan Cristea

Victor Iuga

Codruţ Tofăleanu

TEHNOREDACTORI: Andra Delicostea Alin Stoian Profesori coordonatori: Emilia Ciocan Mihaela Flueraşu Adresa redacţiei: Str. Aleea Trandafirilor Nr. 2A tel./fax: 0241 822 044 e-mail: universulnostru2014@yahoo.com

Coperta 1 - Colectivul de redacţie Coperta 2 - Sandra Budacu