INUL XXXIX. - No. 10 . 1 leu exemplarul иишішса ia Martie і Ш

Universul Literar PREŢUL ABONAMENTULUI In t a r ă : pe un an 60 lei. In s t r ă ină ta t e p e un an 120 lei. —

Ne mor copiii I

Io clipa aceasta, onde-va, într*» colibă, un copilaş bolnav, a marit fără аігіхьѵ Daţi din prisosul vostru pentru salvarea copiilor Ц — <v«n

2 . — Nr. !U

Profund amăgi tă de roadele poziti­vismului şi material ismului ştiinţi­fic, care deduce biologia din chim ie­şi scrutează viaţa prin prisma fisio-logiei, o pleiadă de învăţaţ i se'n-dreaptă spre vechile isvoare a le Inim­ile i.

Această pornire de înăl ţare către cer a sufletelor însetate de adevăr s tă în faptul că ştiinţa aşa zisa expe­r imentală închide perspectivele vieţii în cadrul prea mărginit al existenţii pământeş t i . — tăgăduitul priucipiui care ne învaţă e i structura цеіііаіа. această,, c rea ţ iu re sintetica aunii tă om, îmbracă, ta cuprinsul infinit -de mic al timpului omenesc, na singur aspect, unul. din lanţul piurniiiatci .vieţilor omeneşti .

Vechia' concepţie nu puica satis­face suliéiul omenesc şi îndreptăţi», în acelaşi timp, to t felul de excese sub raportul moral . De-aci criza mo­rală care. nimicind sufletele, a dat mater ie i o putere de expansiune a-t â t de mare. încât asistăm la sest nebunat ic ospăţ, de care mai mulţi dintre noi sunt străini, puţini dinire aceşti mulţ i sunt îndureraţi iar unii 'dintre ei — răsvrăti ţ i .

Dar un la aceasta 'nvrăjbire t rebuia să ajungem pentrucă nu 5 n acest, semn stă plinirea legei.

I a t ă ce au înţeles acei puţini dintre cei mai mulţi când s'nu prins să cea­ră mormintelor şi veacurilor moar te adevărul încă destăinuit . Şi ast­fel au prins glas piramidele, pago­dele şi menhirii druidici, — străve­chile cetăţ i de civilizaţie umană, în­tre zdurile cărora oameni i nu pier­duseră legătura cu cerul.

Oamenii de şt i inţă stau astăzi şi e i despărţ i ţ i în două t abe re ; unii por-

nind pe cărările greşolei, alţii lup­tând să. împlinească împăcarea din­t re credinţă şi ştiinţă. Intr 'adevar , gândirile biblice despre creaţiime, cuvintele scripturei. despre minunile ce lor trimişi de Dumnezeu pentru iu-năl ţarea omului, toa te capătă o veri­ficare ştinţifică prin nouile cercetări ale savanţilor.

Metfizica isgonită cu dispreţ din domeniul ştiinţei experimentale, se reinstalează cu mândrie în dreptu­rile ei.

Cercetările făcute în jurul conti­nentelor Lemurian şi Atlantid, în ghiţ i t e d e pâ n tecul DC E a n i C : i n 8 es t i -ga ţi il e delà Luxor tăgăduitoare de noută ţ i neaşteptate , di-sp-opăciunile ce se mai fac în India samscrită, toa­te duc la descoperirea substratul uni­t a r al religiunilor. la pi am ipiile iden­tice care. pentrucă sunt asemănă­toare, pot să fie dpsîămiiiri divine într"adevăr, şi. t recând ia aceste con-ciuzitmi ştiinţifice, nu exclud posi­bilitatea ca lumea, amărâtă de criza morală diu zilele noastre, să contri­buie, prin iniţiaţii cei mai de sus ai timpului, la unificarea, religiilor sau, cel puţin, la formularea unor princi­pii etice şi estetice care să fie un e-cîectism religios.

Poa t e că şi aceasta ar fi unul din rosturile veacului în care t ră im.

Sfinzul simbolic delà Giseh începe să ni se destăinuie şi elocvenţa tăce-rci sale prinde să fie tălmăcită pe în­ţelesul celor însetaţ i de dreptate şi a d e v ă r .

Esoterismul, pornit din răsări tul lamei, renaşte mai puternic în Apus, confirmând totuşi adevărul cunos­cut de puţ ini :

Ex Oriente lux.,.

P a g i n i d in trecui

Ul îMARE —

Avem poeţi astăzi, ta lenta ţ i poate unii chiar înconjuraţi de o reputa-* ţ iune cari când este vorba să des­crie în versuri virtuţile femeei. ori să facă mai plăcută o concepţ iuae erotică, socotesc că este drept, ba chiar vrednic de aplaudat, obiceiul c e l au de a ponegri şi scoborî. mai jos- de cât s'ar putea aştepta cineva şi chemarea şi virtuţile femeei.

Creţearm rămâne nobil şi în a-ceasta privinţă. Este vorba de dra goste? El e înfocat însă nobil şi mo­ralizator :

Copilită rumeioara, Pentruce o lăcrejmioară' Străluceşte 'n geana ta ? Ah! cu buza-mi înfocată

De-aş putea s*o sorb odată Zi şi noapte te-aş cânta,

Voinicele, a mea ţară Mii de rele-o împresoară. De aceea eu suspin. De vrei dar o sărut orr, Rupe 'ntâi a sale fiare. Scapă (ara de străin.

Eu ягн roi să am afacr Cu un sclav, ce rabdă'v vace IJ mi linte şi nevoi. De vei merge a tehmk-e Vei putea tu să-mi fii frai Căci sunt fiică de eroi.

Este vorba de femee ca mamă.'' C u c â t snirit, _ C Ä «oe gingăşie şi e â t

de ta lenta t scoate, din adâncul su­fletului, tocmai cele mai nobile şi mai interesante însuşiri, pen t ru a fi la înălţ imea subiectului.

Mama îşi adonne copilul :

Nani, nani copilaş Dragul mamei îngeraş; Cidcă-mi-ic mititel Si te scoală măricel.

Fie-ţi somnul lin, uşor. Lângă-al mamei sânişor; Dormi şi nu te deştepta Că veghez asupra ta.

Nici musciiţe, nici albine. N'oi lăsa pe lângă tine, Să. te turbure in somn. Ca mustrarea pe un Domn.

Să creşti mândru, să creşti tare. Pentru-a ţării apărare; Cum veghez asupra ta. Să veghezi tu pentru ca.

Nici corupţia hidoasa. Nici sclavia ruşinoasă. Nici nesăţioşi vecini Să laşi să ia rădăcini.

Ca un pui de Erculean. Ca o viţă de Roman, Să te-arăţi plin de virtute, Când ţi-o zice ţara, du-te;

Căci ea este mamă bună Şi-i mişel cin' no răsbună Contra celor ce-o strivesc, Ю apasă, umilesc.

Nani. nani puişor, Dormi la-al mamei sânişor. Dormi acuma cât eşti mic, Să creşti tare şi -voinic.

'Ca să poţi a te lupta Pentru scumpă ţara tbt. JŞîntr'o zi mândt& să fin C a m crescut un nobil fiu.

Este vorba de dreptate ? I a t ă cum Creţeanu apoteozează dreptatea, al c ă ru i apără tor chiar în cel mai înalt, grad până în ultimele m o m e n t e :

Tremură regii pe tronul lor, îşi văd căderea în viitor: Ori când dreptatea se 'neacâ'n sânge Pentru-o zi numai ea se înfrârge.

(Vezi poezia inti tulată Mormin­tele Martirilor, din Volumul Patrie şt Libertate, pag. 127).

I n poezia Orfanii, cu care ori ce li­t e ra tură s'ar mândr i a o considera ca un strălucit, d iamant în coroana sa poetică. Creţeanu faţă cu mizeria şi ideia morţei . ne surprinde prin faptul că el mai are t impul să caute, cu cea mai maro fineţe, cele mai as­cunse simţiri, cele mai naive mani­festări psihice, ce moartea mamei produce asupra micuţidor orfani.

Văzând pe m a m a lor înt insă pe masă .

Dum'nică 13 M r t l e 1923.

R U G Ă C I U N E : Părinte care sus în s.vaă misterul lumei tăinueşii Şi caie faci d;n viaţa noastră atâtea basne şi poveşti Şi ne frământ' in tragedia eternei lupte de eroi Poetizând cu crengi de roze iubirea laini ă din noi; Părinte cc-ai lăsat pe pasări să sboare până sus in nori Şi amuţeşti dureiea v.eţii cu triluri ae piivighelori, Ascultă ruga mea unuia pornită din singuii.ale Căci ritmul scump imiuci mele, m-l faci si ba:â aşa cum buie;

Coboară peste poezia ubirei met infinde Privirea ta ocrotiloaie şi geniul bunelor ursite Şi spune soarelui să toarsă In pàru-i aur sclipitor Şi-aibaştri ochi să oglindească, surâsul in >.ù c'ait or. Să fie veşnic pentru dânsa, ori unde-cr fi, tot prir.ăv rî Să polole.seă cu rr firea durer le şi să răsară Livi-zi de ch păroşi in zare, şi '// aepâttaie munţi sih.işin

Căci tu aşa ai vrut st à pane când te-ai gândit ia ochi albaştri. Să aibă prte de iibuc, de ce i-a fost mei drag pe lume Şi ca 'ntt'o criptă seculaiă, in nimă gravând un nume Să-l po..rie in lingura taie in nopţi cu lună şi cu eştri tuci tu aşa ai vtut st.ipâne, când ie-c.i gândd la ochi albaştri

Jar tinereţea ci să fie ca s anca c'.e nemuritoare S'or prăbuşi cei mia la suilet, (iar ca în veci biriiuoare Frumoasa ca rmina zi ci in zori de zi, uV.r'un altar, Si treacă 'n n'ndul Veşniciei şt sà-i lùmâe ca un aar.

N.. Gl». Pa t r i c iu

V

De-odală copilaşii în braţe sc luară Şi Jără a-si da seamă, ei suspinau

a m a r Mult timp şezură astfel; iar când se

deşteptară Zăriră pe-a lor maică trecând pe-un

negru car

. • • * • Când seara veni ora copiii să se culce Voiră, ca altădată pe maică-a săruta Dar în deşert cutară pe maică lor

cea dulce

Trecuse miezul nopţei, domnea tă-cerea-adâncă

Ei nu puteau s adoarmă, se svârco-leau în pat.

Frate, zice cel mare, ochî nani în­chis încă,

Mă tot gândesc la maica, de ce ne-o fi lăsat?

— Poate, răspunde micul, pe noi e supărată,

Dar este. aşa de bună, mâne ne va crta.

—Oh!Nu ştiu de ce îmi vine să plâng câteodată.

De ce în carul regru ea nemişcată sta

Trcură zile multe.

Iar ei, fără de dânsa păreau străini pe lume,

'Amici, plăceri sau jocuri, nimic nu-i atrăgea.

O sinceră iubire ca şi a unei mume Să stingă-a lor mâhnire la nimeni nu

găsea.

Aşa un an trecuse, iar moartea, ne "'mpăcată,

Fu pentru ei umană, duioasă ca o sor,

Căci nu voi, sărmanii, lung timp ca să-i despartă,

Ha ambii, în scurt spaţiu, săpa mor­moni ui lor. '

Poezi i le : Odă la patrie, Dorul de ţară, Odă la junimea română, Gla­sul viitorului, Ce e mai trist pe hune Cântarea Barzilor, La Romani, sunt încă o dovadă vie de talentul şi en-tusiasmul lui Creţeanu.

I n general vorbind Creţeanu se distinge ca poet în elegie şi odă şi deşi a încercat mai multe genuri, chiar şi fabula, pe el t rebue să-l con­siderăm mai mul t ca poet de luptă, de câ t artist de dellectare.

P e n t r u a termina mai bine cele privitoare la juneţea şi poezia lui Creţeanu, să lăsăm să urmeze chiar propria sa gândire, despre datoria ce şi-a impus-o singur când scria poe­zie.

In poezia Perseveranţa ne spune :

O misie mai naltă poetu'n lume are, Ca armă neînvinsă având gândirea

sa,

Dalor e să înalţe la adevăr altare Şi dreptul, libertatea să piară a ntf

lăsa...

Poetn-ar face-ö crimă indiferent sâ tacă,

Dator e să formeze el generaţii noi1, Prin cânturile sale, din laşi, el bravi

să facă; Din patriea-i căzută, d ţară de eroi.

Dacă nc învoim a crede că o mart viaţă este o mare idee, concepută în junele şi săvârşită în epoca maturi-tăţei, datori suntem ca, după ce am văzut pe Creţeanu ca june, ca poet, concepând idei mari, să-l urmăr im să vedem ce-a făcut cu ele în epoca matur i tă ţe i .

Ca şi în juneţe şi în restul vieţei sale el a iubit patr ia şi l ibertatea. Л iubit patr ia pentru dânsa, nu pentru sine, după cum ne spunea chiar la mormântul sau marele şi regretatul profesor Alexandru Odobescu.

Cu conştiinţa neînt inată a lucrai la n ei cultură, la a ei înăl ţare. A plă­mădi t şi a dospit libertăţile el fără a t rage spuză în par tea sa. A lăsat să-l ajute soarta şi dreptatea ei, în voia lor. căci niciodată el însuşi nu le-a zorit sau nu le-a repezit în silă roata . In treizeci şi pat ru de ani de o act ivi tate neîntreruptă, a păşit lin pe treptele gradate ale tmplului, un­de numai bărbaţi ca dânsul au pu­tu t să recheme divina justiţ ie îmbă-era tă ,oropsită, pribeagă şi îngro­zită.

Credincios şi s tatornic în sarcina ce, din junie, îşi luase asupra sa, ca scop al vieţoisale publice, s'a văzut, în mai multe rânduri , lepădându-se cu sfială de toa te acele onoruri şi mărir i deşarte şi sgomotoase, care tu rburau firea lui de o modestie lesne impresionabilă. El iute a fugit .de vârtejurile parlamentelor şi mai iute încă a părăsit făţăriile amăgi­toare ale ministerelor.

áh óh

„ I ' on i ' l a cXuiil iruîui* d e pie los 'u î ï. Y i o r c s c i i , c a : c e x p u n e l a M a i s o n d ' A r t

Nr. 10. UNIVERSUL LITERAR

' Spiritul său, bine cumpănit , l-a a,-'dus încet, dar fără sbuciumări,- la una din cele mai înalte poziţiuni ale magistraturei ce, ca şi ţ a r a s 'a mân­drit cu el. : Şi fiindcă no este foarte uşor a con­firma, prin dovezi netăgăduibile, ce­le afirmate până aici, vom face ă-ceasta în par tea care urmează şi cu care vom termina acest studiu, ce da toram aceluia care cu a t â t a ar­doare a cân ta t patr ia şi l ibertatea şi care în to tdeauna şi în toate ocaziu-nile mar i a recomandat celor din e-poca lui să fie uniţi, înţelepţi şi pre­văzători pentru salvarea neamului românesc şi în viitor, adică şi după dobândirea independenţei noast re prin bravura desfăşurată la Griviţa şi la Plevna de eroica noas t ră ar­ma tă .

(Va urma) A l e x a n d r a I. Şonju

V I S N E Î M P L I N I T Din clarul ochilor ei negrii. Din nepătrunsul lor abis, Tăcut într'un amurg de searăf

S'a 'nfiripat în mine-un vis

Şi fermecat de-o albă razö. Crezni în.visul meu bizar. E midt- de-atunci.. Cu doru'n suflet Ii chem şi astăzi în zadar.

In paàeq serilor senine, i Când luna trece printre nori,

' .Doi ochi îndepărtaţi s'arată • \Şi cern în sufletu-mi fiori. ;

'Sunt ochii negri, către cari Sandre aptă gândul meu pribeag, Sunt -ос /ш,car i totdeauna

P Vrăjit, i-am aşteptat cußrag. ' '• r • ' ! I O B Odrişte-OK

Ceea ce s 'a făcut la a l te p o p o a r e pen t ru i lustraţ ia poveş t i lor

î n t r ' u n alt articol, şi t o t aci, vor-bind de l i teratura pentru copii spu­n e a m că nu se poate scrie numa i pentru copii, că scriitorul adevăra t scrie pentru toa tă lumea, dar că se poa te scoate din .pag in i le lui şi lu­cruri cari pot fi pricepute şi de copii* Spunând aceasta n 'am voit s 'afiraî că scriitorii şi artiştii n ' a r pu tea să1

se inspire din viaţa copilor, din via­ţ a bazmelor şi povestirilor şi să cree­ze lucruri frumoase care să fie cet i te şi privite cu plăcere şi de către copii şi de către oameni învârstâ.

Pen t ru ca să îndepărtez bănuiala care ar fi pu tu t sa se deştepte în a-сюіа" сай m ' a u cetit şi aujjuţtet|£rade ' că sunt різобуііісі^^ШёІог ce scriu pentru copii, vreau să dezvolt în cele

jce urmează părerea că în viaţa co­piilor ca şi în "viaţa basmelor şi a poveştilor care sunt leagănul poeziei popoarelor, sunt începutul frumosu­lui la ele, se pot găsi isvoare nesecate de poezie şi de ar tă .

I n povestea populară, în basmul povestit de veacuri în veacuri, din ge­neraţ ie în generaţie este to t sufletul unui popor. I n poveştile populare se

îndreptare aproape nimic. Poveştile! noast re pentru copii se t ranscriu cu' exact i ta te şi nu. aduc nimic nou peri< t ru generaţ ia nouă de copii. Şi to­tuşi ce câmp enorm de lucru, ce fond nesecat de inspiraţie pentru poet si pent ru artist .

A m sub m â n ă articolul unui pic> tor rus Serghei Macov-ski, dintr 'o ve'-"che revistă rusească, de acum zece

Ober : . M a m a P ă d u r i l o r ' ,

rezumă to t ce a simţit un popor, tot cea ce el à simţit şi bun şi rău, toa tă înţelepciunea, toa tă cr,edinţa lui.

E drept că astăzi numai copiii se po t lăsa înrămaţi de frumosul bas­melor şi poveştilor şi acest gen de a r t ă le r ămâne numai lor deschis. Dar, acest lucru este nedrept pent ru că de fapt şi cuvintele poeţilor, pli­ne de fantasie şi nereal nu sunt oare şi ele to t aşa de idealiste, nepămân­teşti ca şi . basmele povestite de veacuri ?

Heinrich Heine numea a r ta „ju­căria sfântă a omenirei". Şi aceasta este adevărat . "Dar deosebirea în veacuri -o face numai chipiu cum a-ceasta jucărie este îmbrăcată de fantázia generaţilor. Intr 'o epocă a-ceastă jucărie este într 'un fel învest­mânta tă , într 'a l ta altfel, dar ea este mereu aceiaşi jucărie care ne abate de la durerile şi suferinţele prin care t recem în viaţa noastră .

Acelaş lucru şi cu bazmele şi pd» veştile' pentru copii. Ele sunt ace­leaşi t recute din gură în gură din ge­neraţ ie în generaţie, dar ele trebuie să ia cu fie care epocă o al tă îmbră­căminte care să corespundă cu du­hul şi viaţa acele epoce

Şi dacă deseori fondul nu se poate schimba, se poate schimba văstmân-tul 1er. l i a această schimbare pot èontMbui poeţii şi artiştii fie cărei generaţii, care yorjşuţea da o nouă1

formă-äeetaiäsl L'a noui nu s'a făcut în această!

ani şi pe care abia f a m mântu i t dë cetit.

Pictorul rus a ra ta cea ce âu făcut o întreagă pleiadă de pictori ruşi cari s'au consacrat i lustraţiei poveştilor istorice şi populare şi cum au reu­şit nu numai să dee desenului lor

W r u b e l ; î m p ă r ă t e a s a L e b e d ă

noui forme, dar să le dee şi un fond naţional.

Până la ei, până la' aoeşti pictori povestitori, au fpşfc artişti cari de şi desenau scene ş i pagini din povesti

v Duminică, 18 Maitie 1923^ UNIVERSUL LITERAR Nr. 10 — S

'subiecte pentru artiştii noştri;' iar pentru copiii cari au nefbie de mai mult ideal şi mai ales de mai mulţii realitate naţională care este în po­vestirea populară, aceste ilustraţii a cărţilor lor, le va fi de un mare fo­los

Dr. L Dttscian

O p a r a d o x a Cât de ciudată ne* este firea ! Pre­

ferim indiferenţa celor ce ne sunt dragi, decât 'dragostea celor ce ne «unt indiferenţi.

Victor V a z n è t o v : Tre i împf tră lese a l e î m p ă r ă ţ i e i d e s u b p ă m â n t .

irile ruseşti întrebuinţau în desemnul lor aceleaşi linii a artei Apusului şi nu. reuşeau să .dee chipul ideal al a-'acestor "povestiri, care au putea fi "de cât cel naţional, povestirile isto­rice ca şi bazinele, am spus, sunt Creaţia sufletului unui popor, unei naţiuni. >; -Nu4 pot reproduce toate ilustraţiile -.poveştilor ruseşti; făcute de pictorii ' ruşi şi cari însoţesc arteolul Jui Ma-côv.sk i, dar voi reproduce v çâte-va

"mai ; caracteristice şi mai -.impresio­nante. ^

/ In prmul loc reproduc, desemnul lui Vaznetov, unul din cei mai mari pictori ai Rusiei, cai'e ilustrează po­vestea populară rusi-ască „Cele trei împărăteie ale împărăţiei de sub pă­mânt" şi care. fără cuvinte, . n u m a i din trăsăturile liniilor desemnului povestesc tot misteriosul acestei îm­părăţii de sub -pământ.

Foarte frumos este_ şi acvarelul Polienovoi „Cum pisica a înşelat , vulpea" ám. povestea cu .acelaşi. nu­me, Polienova a. introdus în arta ru­sească a basmelor motivele naţio­nale. „Până la ea, scrie Macowski, nimănui nu i-a trecut prin minte să editeze poveştile în ilustraţuni ori­ginale. Tot ce se făcuse până la Po-linova erau imitaţiuni după lucrări străine lipsite de ori-ce realitate şi înţeles naţional, cum sunt şi la noi.

Splendidă este şi ilustraţia lui Wrubel: „împărăteasa bebedă™. cum şi ilustraţia „Volga" a lui Bili-fciri, care a dus fondul naţional la cea mai mare dezvoltare sau desem­nul lui Ober: „Mama pădurei". B i n e . înţeles nu se poate în câte-va rân­duri şi cu câte-va ilustraţii să arătăm çea ce înţelegem prin cele spuse, dar ara dori să atragem atenţie pictori­lor noştri asupra acestei încercări reuşite pe care a făcut'o un popor care ca şi al nostru are în poezia po­pulară şi în bazmele lui o comoară reală de frumuseţe.

Nimic nu se pretează mai bine de cât această lume de basme şi fanta­sii dar care à fost create de cea mai realistă imaginaţie a poporului pri­mitiv, creaţiunei artistice.

Arta formei şî culorilor se apro­pie de poezie şi de muzică. Artiştii trebuie sa treacă de la realitatea zil­nică, la acea realitate de noapte, nocturnă, care este ascunsă, tainică,

nepătrunsă, dar odată prinsă este cea mai frumoasă.

Nietsche a spus foarte bine în ge­nialitatea iui că ^Universul este a-'dancii mai adânc de cât l'am crezut eu ziua". : •

Da, în lumea basmelor fantezii­lor este un işvpr de .poezie şi de frumos, care n'ar trebui uitat. Şi bazmele noastre româneşti sunt aşa de frumoase în cât se vor găsi destule

Imn primăverei Primăvară ! primăvară!,

Zumzet de zefiri, Cântec renăscut din gama - Stinselor iubiri.

Ciripit de păsărele, Sunet de viori,

, Dor plutind in Jălfăire De-aripi de cocori.

Forţă pururi creatoare, . Glas de bucurii,

O ! balsam desprins din soare Ca să ne mângâi.

Vin să 'ntineresti pământul Să-l înveseleşti.

Şi-a visului meu floare Vino să 'nfloteşti.

E u g e n L i v e s c u o

BHibul : V o l g a ,

©. — Nr. 10. UNIVERSUL LITERAR иитЫсѣ., 13 M'irt'c 1931

Ne M O R C O P I I I ! . . . — Vezi ilustrata dia pag. I —

La toate neamurile, şi în toate timpurile, copilul — solul viitorului şi chezăşie a prezentului — a fost O. scumpă imagină,, afectuoasă şi miş­cătoare. 4 însuşi blândul fsus chema pe co­pii la Sine, consacrând dragostea pe Icare omenirea o poartă, nevinovăţiei şi nădejdiilor de mâine ale suflurii o-Imeneşti de pretutindeni.

In vremea noastră, copilul este, Ы "alte părţi obiectul unei luări-aminte pentru care niciun sacrificiu nu e prea mare. ' La noi, constatăm cu durere că pred puţini se gândesc la ei. Mizeria îi răpune ; tuberculoza şi toate bo­lile seceră mii de suflete nevinovate.

Părinţi cari vă iubiţi copii, — şi prin aceasta îi iubiţi şi pe ai altora,— copii cari aveţi tot ce vă trebuie şi vă bucuraţi de marele dar al sănă­tăţii, găndiţi-vă la copilaşii săraci cari tremură plângând şi cari mor cu ochii plini de lacrimi !

Daţi cât de puţin din ceeace aveţi de prisos ! Fiecare gologan al vostru însemnează o lacrimă ştearsă...

Subscrieţi -pentru spitalul copiilor săraci pe care voeşte să-l înfiinţeze Principesa Elena a României.

Trimiteţi sumele la „Universul",; care vă va publica numele, ca unora cari scăpaţi delà moarte pe bieţii 'copii săraci şi bolnavi.

P a g i n i d i n t r e c u t

0 MARE SCRIITOARE щШ РВ{Ш CSEESETÀ k M Dora Distria, cunoscuta ta toată Euro­

pa apuseană, este fi:a ЬсашШ Mikalache Ghica. Sub pseudonimul acessa, a scris opere admiiabiie, literare şi istorice. Scrie­rile ei sânt traduse ta limba Engleză, Ger­mană şi Ruşi, dar foarte puţine m pst redate în româneşte, ca toate că această mare româncă şt titerată a fost toată via­ţa ei cei mai călduros apărător al dreptu­rilor patriei noastre, cautănan-i útapatíí •între amici independenţi şi regenerăm creş­tine din Orient,

In uttima s'a scriere publicată tn ami 1859, asupra femeilor din Orient, se ocapă de soarta, suferinţele şi aspiraţiaaiie fe­meilor Romane, Balkare, Sârbe, Dalmate, Bosniace, Helene, Tarée, etc., dând an loc de căpetenie femei române.

Vom publica in cărând, din această fru­moasă şi patriotică operă, compusa Ы for­mă de scrisori adresate arm prietene aie sale dia Paris,

Multe dintre scrisorii* Dârei Df Istria sani epuizate, ţi far face aa mare serviciu lite-ratutei şt istoriei române dacă s'ar tradu­ce şi reedita „Naţionalitatea Română* pu­blicată în »Revue des deux Mondes» —«Eroii României* apărată întâi ia revista Ilusîra-tion dia Paris, „Românii şi Papotai", etc-, apoi si mteraiceie scrieri literare sau ista. tor ic e: Insulele loaiene.—Eleonóra de Hat­tingen, Peîzage din «elveţia italiană. Hel-vetia Germană. Pe ţărmul lacurilor Helve­tica şi scrierile sale, asupra italiei, acea Italie in care a si închis ochii după o via­ţă bine îndeplinită închinată literaturii şi României. ЛІікі II.

E. P o i l e n o v a . «Cum p i s i c a n î n ş e l a t vu lpea* (Vezi nuvela: „Ilustraţii peatru copiii).

ÎNSEMNĂRILE UNUI TRECĂTOR I n revista franceza „Revue de»

'deux mondes", am citii un „bilanţ al celor 5 ani de dictatură bolşevica în Rusia. Studiul acesta e al contelui Kokovstow. Apreciind datele acestui studiu, fără îndoială, că facem unele réserve asupra lui, întrucât contele Kokovstow a fost ministru sub ve­chiul regim ţarist şi ca atare priveş­te noul regim nu cu destulă obiecti­vitate.

Trei ani în şir, după revoluţia rasa, bolşevicii s'au străduit să împlineas­c ă comunismul integral- In aceasta vreme, au fost numai distrugeri- Au­torul bilanţului evaluează cam la 20 milioane numărul persoanelor moar­te, fie prin persecuţii politice, fie prin foamete.

Duă o serie de alte măsuri cunos­cute, impozite în natură, naţionali­zarea proprietăţii şi mijloacele à» străşnicie sălbatică pentru întreţine­rea armatei roşii, conducătorii bolşe­vici şi-au dat seama de imensul fali­ment al comunismului. Si au început

apoi bolşevicii să se deprindă cu gân­dul că trebue să renunţe la monopo­lurile de stat, la desnaţionalizarea proprietăţii, la datoria economică da a lăsa liber jocul concurenţii comer­ciale.

Dar bolşevicii sunt incapabili să în­ţeleagă adâncul substrat al cauzelor care face- să iasă dintre ruine un popor.

„La fraçaise" e foaia Consiliului naţional al femeilor din Franţa.

In ultimul număr, d-na Louise Cre-mlitz semnalează izbitoare inconsec­venţe în „legea omului". (Autoarea de care ne ocupăm e o luptătoare fe­ministă şi nu-şi poate manifesta în-tr'altfel vivacitatea polemistă© decât punând între ghilimete actuala lege, spunându-i „legea omului").

D-na Cremlitz combate mai ales ti­rania bărbătească pe motiv, că fe­meile măritate n'au dreptul, ca fără consimţimântul, sau autoritatea BAR* băţului să-şi obţină paşapoarte şi să' plece unde vor, cu cine vor.

Auziţi monstruozitate legală ?

Duminică 18 Martie 1923. UNIVERSUL LITERAR Nr. 10. — 1.

nu se îngădue femeiei sa-şi lase cămi­nul, copii, bărbatul şi să plece pesté graniţă, ia cea dintâi invitaţie de vo­iaj, a oricărui farsor, sau canalie delà colţul străzii ? '"' Nu, nu mai merge. Trebue.să se idea dreptul femeilor măritate- Până când cu monstruozitatea tiraniei bărbaţilor de a fi încornoraţi în pa­trie, nelăsându-şi îemeîîe să plece c u cei de-ai treilea, cărora nnoori li s e zice şi ,,amicii casei", în străinătatet,

T r a b *

S C R I S O A R E A Ce dragă mi-e scrisoarea delà tine Am slat târziu cu dânsa astà-noapte iar vorbele dm ea îmi păreau şcaple Plutind in juru-mi numai pentru mine*

Pe aie se 'nsirâ câte- m cuvinte Adresa impleteşte-ua singur n me Şi iată că renasc din nou рг lume Având un chio şi-un singur gând in minte.

Cât sbucium, a avut coli durere Câtă speranţă câtă îndoială Să poţi să scrii in tremur şi sfială : Iţi mulţumesc. Vii mâni ? I La revedere.

l i , G h i n d a r u

F O R A I N De sigur c ă în t reaga lume art ist ică

şi l i terară din F ran ţa , precum şi d in ţările admira toare ale spiritului la­tin, s'a bucura t de alegerea maes­trului caricaturist, Torain , la Inst i­tutul Franţe i , pe care de sigur, îm­preună cu Albert Besnard, va sti să-i întinerească.

Forain a debutat pe la 1872. Ceva mai târziu, la „Courrier F ranca i s 1 ' talentul său şi m a i ales muşcătorul său spirit, a trase a t en ţ iunea asupra lui. . „La comédie parisienne" şi „Donx pays" i-au adus celebri tatea mon­dială.

Fora in este un pesimist al carica-turei al cărei scop final, el nu Га considerat că este râsuî.

Desemnurile sale nu n u m a i ca n 'aa nimic vesel în ele, dar dau o impre-sume penibilă, aspră la vedere şi î a tristătoare.

E o m a r e deosebire în t re râsul des­chis, spontanen pe care-l provoacă, de ex-, o ca r ica tură a lu i Daiimier sau fina ironie a lui Oavarni , şi in­tre zâmbetul a m a r pe с я г е îl inspiră o satiră de Forain.

Cu inspiraţie tristă, cu o execuţ ie deasemeai tristă, opera Ini Fora ia , zice Pau l Gaultier, este prea reaïis-tă, prea trăită, spre a шг ne «ieşea în chip dareroe, spre a nu înlocui, cu lacră ml. râsul obicinuit a! car ica­ture i.

Acest pesimism ai car ieaturei l u i Forain provine, fără îndoială, din. pricina «mei pesimiste ѵігімт a «o-cietăţi i cont imporane, care scoate

i a evidenţă drojdia natúr ei «me­neşti, instinctele gorilei primordiale,; abia uşor acoperite de subţirea poj-guiaţă ţie care au pne-o miile de aoi d e aşa zisă civilizaţie. • Dar ceia ce Forain a biciuit mai fă rá rniiă şi mai constant, a .fost, de sigur, înspăimântătorul egoism u-maii, acea feroce iubire de sine în paguba aproapelui, acel urât senti­ment cu întreaga-i gamă de mons­truozităţi, delà avariţie până ia de­grada toarea lubricitate. . Acest egoism, care ese la supra­faţă cu cea mai mare uşurinţă şi la cea mai mică ocaziune, Forain. Га găsit şi stigmatizat îa palate ca şi îa colibe ; decorul variază- shiţenia su­fletească e la fel pretutindeni...

Neiertătoare a goană după avere, minciuna neruşinată politică şi în speţă, electorală, prostituţia fără ne­cesitate, grosolănia firească şi sub plas.tronul albit ca şi sub cămaşa so­ioasă, nerecunoştinţa §i hipocrizia, iată amarele izvoare de unde Fori an a luat motivele celebrelor sale cari­caturi.

Brutalitatea unei astfel de viziuni a cerut ші mod de execuţie adecuat.

Forain are o linie aspră, dreaptă, unghiulară şi uscată. N u vom găsi la el nici reliefuri modelate, nici con­tururi rotunjite. Puternica sugestiu-ne a desenului său s'a putut lipsi de elementul „graţie" atât de abundent la Gavarni şi într''-* oarecare măsu­ra, ia Daumier.

- Astfel caracterizată, opera lui Fo­rain purcede totuşi dintr'o negrăită' milă pentru cei ce suferă consecin­ţele viciilor stigmatizate, şi cei umili cei înfrânţi de nedreptatea socială, au găsit o consolare în Forain. Duş­manii săi adevăraţi, acei împotriva cărora se pare că maestrul regretă că nu poate fi. mai mult răutăcios, aceştia au fost .,satisfăcuţii 4, „feri­ciţii"...

Ş i mărturisim că pe multă lume a mirat-o faptul—aproape fără prece­d e n t — că "tocmai o instituţie, care cuprinde în sânul e i destui „saiis-facuţf', l-a chemat în sânul e i .

GPHy

M A R E A Ce Ttnîffită pari acum, o mare in dmtml tău spre pată 'ndenaataiă! Dar n'ai să mergi mereu пегЬлсіитаШ Supuşi, Smiştită până 'n zare

0*1іяіі ta cea nemiţc Ш-ті pare Ca dm safirul сг' mai par tăiată, Te iaşi a fi de ţărm încătuşată Dar patimi clacate în йже, mare t

Şi rând veni-va văntai să-fa sărute Albastrul <Ш întins ae-ascunde-o Ыійй Vei izbucni ca domnie mede? Vei flutura, sôlbcttcà év zare Imensul im vestmânt-regală haină, Temt аШ npumă şi mărgăritare !

E l e n a P ă d u r e

Cine a M pritei l Ir. M i \ „Plecat de curând dintre cei vii,' profesorul Dr. Jarnik, — filolog şi fi-lo-român renumit, — iasă in urma lui un văl de durere nu numai printre oamenii de ştiinţă ai poporului Ceh şi în întreaga Oeho-Sîovacie, dar el iasă un mare gol şi în România şi po­porul român, pe care Га cunoscut şi iubit şi pentru care as cris ?i lucrat ca şi un bun român.

Academia Română, — al cărei membru corespondent era, — ca şi oameni de ştiinţă şi literaţii noştri vor gândi de sigur, să-i păstreze o fru­moasă amintire drept recunoştinţă a meritelor sale literare.

Ca filolog, — Dr. L Urban J'axnic, încă diu anii tinereţii saie a arătat o înclinare deosebită nu numai a'şi a-suma posesiunea limbei române dar şi a studiat cu pasiune şi perseve­renţă limba poporului nostru, pentru a cunoaşte tainele .şi farmecul graiu­lui popular.

In acest scop şi mânat de o dorinţă arzătoare a cutreerat el, în deosebi, părţile Ardealului, unde în contact cu personalităţi române şi .trăind în preajma poporului, la ţ a r ă , — a cu­noscut şi studiat poporul român ca şi graiul, daunele şi obiceiurile lui.

Cât a contribuit bătrânul ş i neo bositul culegător şi cercetător la des-voltarea folklorului român, dând la lumină rezultatul cercetărilor sale, se vede din diferitele publicaţiunî, în deosebi însă din culegerile „Doine şi strigăte din Ardeal" în colaborare cu Andrei Bârseanul.

Interesante ş i pline de căldură sunt expunerile sale sincere în lucra­rea ^Drumul рг care am, mers, unde ne evidenţiază nu numai munca în­cordată a Irteraţ^ilui pasionat, pen­tru îmbogăţirea cunoştinţelor asu­pra limbai române, — dar mai ales din acea lucrare se desprinde păre­rea sinceră şi imparţială a autorului, în cunoşterea sufletului poporului ro­mânesc.

Revistele române. în special cele i w i s t a ,Jau СгеаядЛ" şi

altele, s u n t isvoare puternica, in care neuitatul profesor, a contribuit cta pana sa, pentru, a da la lumină atâ­tea comoare sufleteşti ale poporului român, i a r basmele române, în spe­cial colecţia „Ispireseu'" formau una dm lecturile sale de predilecţie.

A face însă să reiasă o apreciere «ât mai «complecta, asupra persoaali-tăţei mult regretatului profesor, tre­bue a ne da seama şi de firea si felni său c a ora.

Care român care având ©caziunea să petreacă cât-va timp ta Praga,— nnde pmfesoral îş i avea ©cupaţiu!-a e a principală (profesor la UAdversi­tate), — n a а rămas mai rnnlt de cât încâtat de afabilitatea şi prietenia

Р> et-.

.Oi g* * oo i-rt *0 оз O © 9 * 3 . - S ^ . s xj. CD Ц H oe

B P< P P P S, Ф Й O fS V 2" ф

O , " " Ö OD co g ö нн £2 03 4 s - K - I - m

2. Ä

~ Л -8= t—« CD ь»-»

•g s .3: s»

^ Q3 o. §; ~ & 3 Ä S

CD S "

OD

9»< O- *

S ®

Big 83 5

: A narat şi s e află de vânza re À l M A I V A H U b

4 Z ia ru lu i „UNIVERSUL" ^ 4-etnri cost este Iei 12. La cererile prin Mfc iw poştal se va adăuga 4 LEI pentru porto fi RECOMANDAT.

C m ( l la toti chioşcarii şl depozitarii de ziare

c CD O e-•4 CD P 00 & " й p T)

g - « c D 93

01 a ._. p

ff a н

a p ѵ - Е . O g * » g

S ' C o « »• 4

3 üb -S - g . ? . 8 " 99 P CD Ф

c. ч - s

: g: » I

g « » g* •et- l7"