1

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

SANDU TOADER

TEZĂ DE DOCTORAT

DIRECŢII ŞI MODALITĂŢI MANAGERIALE PENTRU EFICIENTIZAREA

ACTIVITĂŢILOR DE COMBATERE A FRAUDEI ECONOMICO­FINANCIARE LA

NIVELUL JUDEŢULUI SIBIU

Conducător de doctorat: Prof. univ.dr. D.H.C. Ion Petrescu

– SIBIU – 2007

2

CUPRINS

INTRODUCERE ..........................................................................................................

CAPITOLUL I COMPONENTELE, CONCEPTUL, EVOLUŢIA ŞI CADRUL LEGAL AL MANAGEMENTULUI COMBATERII FRAUDEI ECONOMICO­ FINANCIARE ............................................................................................................... 1.1. CONCEPTUL DE FRAUDĂ ECONOMICO­FINANCIARĂ ............................ 1.1.1. Noţiuni generale despre frauda economico­financiară 1.1.2. Definiţia conceptului de fraudă economico­financiară

1.2. COMPONENTELE ŞI EVOLUŢIA MANAGEMENTULUI COMBATERII FRAUDEI ECONOMICO­FINANCIARE................................................................ 1.2.1. Definiţii ale conceptului de management pentru combaterea fraudei

economico­financiare............................................................................................ 1.2.2. Concepţii şi niveluri ierarhice în evoluţia managementului combaterii fraudei

economico­financiare ......................................................................................... 1.3 CADRUL LEGAL AL MANAGEMENTULUI COMBATERII FRAUDEI

ECONOMICO­FINANCIARE.................................................................................. 1.3.1. Scurt parcurs istoric........................................................................................... 1.3.2. Legislaţia cu impact asupra managementului combaterii fraudei economico­

financiare ce coferă competenţa generală Poliţiei de Investigare a Fraudelor...... 1.3.3. Legislaţia privind managmentul combaterii fraudei economico­financiare ce

conferă competenţa specială în cadrul fiecarui sector economic şi linie de muncă, poliţiei de investigare a fraudelor............................................................

1.3.4. Succintă incursiune în conţinutul unei părţi semnificative a legislaţiei române privind infracţiunile ce sunt vizate în cadrul procesului managerial de combatere a fraudei economico­financiare..........................................................

1.3.4.1. Reglementări referitoare la domeniul societăţilor comerciale, la regimul juridic privind monopolul de stat şi cel al registrului comerţului......................

1.3.4.2. Domeniul reglementărilor privind combaterea evaziunii fiscale .............. 1.3.4.3. Reglementări privind regimul vamal. Legea nr. 141/1997, privind

regimul vamal cu modificările ulterioare........................................................... 1.3.4.4. Domeniul legilor privind concurenţa neloială............................................. 1.3.4.5. Domeniul legilor privind drepturilede autor şi drepturile conexe............... 1.3.4.6. Reglementări privind regimiul bancar şi al cecului................................... 1.3.4.7. Încălcări ale dispoziţiilor prevăzute în legea nr. 656/2002 pentru

prevenirea şi sancţionarea spălării banilor........................................................ 1.3.4.8. Reglementări în domeniul valorilor imobiliare şi pieţele reglementate 1.3.4.9. Încălcări ale dispoziţiilor preväzute de Legea nr. 78/2000 pentru

prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, modificată şi

7 ­ 7

19 ­ 11 19 ­ 11 19 ­ 11 23 ­ 12

27 ­ 12

28 ­ 13

30 ­ 14

41 ­ 15 43 ­ 15

44 ­ 15

47 ­ 16

70 ­ 18

71 ­ 18 74 ­ 18

76 ­ 19 77 ­ 19 77 ­ 19 80 ­ 19

81 ­ 19

3

completată de Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei......................................

1.3.4.10. Infracţiunea de fals intelectual prevăzută în legea nr. 82/1991 privind contabilitatea, cu modificările ulterioare............................................................

1.3.4.11. Domeniul legilor şi reglementărilor referitoare la incriminarea fraudelor informatice .......................................................................................

1.3.4.12. Reglementări privitoare la regimul grupului de interes economic, prevăzute în legea nr. 161/2003, cartea i, s. a 10 –a.........................................

CAPITOLUL II BAZELE MANAGERIALE ÎN PROCESUL DE IDENTIFICARE ŞI CUNOAŞTERE A METODELOR ŞI A PARTICIPANŢILOR LA COMITEREA FRAUDEI ECONOMICO­FINANCIARE............................................................... 2.1. CONSIDERAŢII GENERALE ........................................................................... 2.2. MANAGEMENTUL CUNOAŞTERII UNOR METODE DE OPERARE ÎN

SISTEMUL DE FRAUDEI ECONOMICO­FINANCIARE ...................................... 2.2.1. Metode de operare în săvârşirea infracţiunilor în dauna societăţilor, companii

cu capital de stat; moduri de operare specifice săvârşirii infracţiunilor din domeniul fraudei economico­financiare..........................................................................................

2.2.1.1. Metode de operare în săvârşirea infracţiunilor în dauna societăţilor comerciale cu capital de stat............................................................................

2.2.1.2. Metode de operare în săvârşirea infracţiunilor în dauna societăţilor comerciale cu capital privat................................................................................

2.2.2. Metode de operare privind utilizarea instrumentelor de plată fără acoperire sau falsificate în vederea achiziţionării frauduloase de mărfuri.........................

2.2.3. Metode de operare prin manipularea de date şi informaţii inexacte............... 2.2.4. Metode de operare utilizate în cazul fraudelor vamale................................... 2.2.5. Metode de operare utilizate în cazul fraudelor fiscale.................................... 2.2.6. Metode de operare în săvârşirea fraudelor pe piaţa de capital....................... 2.2.7. Influenţarea pieţelor........................................................................................ 2.2.8. Metode de operare utilizate în spălarea banilor.............................................

2.3. IMPLICAŢII MANAGERIALE ÎN PROCESUL DE CUNOAŞTERE A PARTICIPANŢILOR LA COMITEREA FRAUDEI ECONOMICO­ FINANCIARE.........................................................................................................

CAPITOLUL III COMPONENTE MANAGERIALE ÎN PROCESUL DE COMBATERE A FRAUDEI ECONOMICO­FINANCIARE.................................................................. 3.1. OBIECTIVE ŞI SRATEGII ÎN MANAGEMENTUL COMBATERII ŞI LIMITĂRII FRAUDEI ECONOMICO­FINANCIARE........................................... 3.1.1. Principalele obiective în managementul combaterii şi limitării fraudei

economico­financiare........................................................................................ 3.1.2.Viziunea strategică, modalitate de concepere a strategiei privind

combaterea şi limitatrea fraudei economico­financiare................................... 3.1.3. Managementul strategic şi strategia managerială privind combaterea şi

limitatrea fraudei economico­financiare............................................................. 3.1.4. Factori majori de natură managerială în combaterea şi limitatrea fraudei

economico­financiare........................................................................................ 3.1.4.1. Planificarea combaterii fraudei economico­financiare.............................

82 ­ 19

82 ­ 19

83 ­ 19

86 ­ 19

89 ­ 20 89 ­ 20

91 ­ 20

91 ­ 20

92 ­ 20

94 ­ 21

96 ­ 21 102 ­ 22 106 ­ 22 109 ­ 23 116 ­ 24 119 ­ 24 120 ­ 25

123 ­ 25

125 ­ 26

125 ­ 26

125 ­ 26

129 ­ 27

130 ­ 28

132 ­ 29 132 ­ 29

4

3.1.4.2. Organizarea activităţilor pentru combaterea fraudei economico­ financiare............................................................................................................

3.1.4.3. Motivarea şi antrenarea forţelor .............................................................. 3.1.4.4. Responsabilitatea socială.......................................................................... 3.1.4.5. Controlul în managementul combaterii fraudei economico­financiare....

3.2. CONTRIBUŢII LA ELABORAREA UNEI METODOLOGII MANAGE­ RIALE ÎN PROCESUL DE COMBATERE A FRAUDEI ECONMICO­ FINANCIARE........................................................................................................... 3.2.1. Cerinţe manageriale în cunoaşterea principalelor moduri de operare în

cadrul procesului de investigare a fraudei economico­financiare..................... 3.2.2. Componente manageriale în cunoaşterea şi aplicacarea normelor legale în

procesul investigării fraudei economico­financiare........................................... 3.2.3. Acţiuni mangeriale în efectuarea actelor premergătoare cu ocazia

investigării şi cercetarii fraudelor economico­financiare................................... 3.2.4. Managementul ridicării obiectelor, înscrisurilor şi efectuării percheziţiilor

în cadrul activităţilor de combatere a fraudei economico­financiare................. 3.2.5. Baze manageriale privind efectuarea de expertize şi constatări tehnico­

ştiinţifice pe parcursul cercetării farudei economico­financiare....................... 3.2.6. Contribuţii manageriale la efectuarea înregistrăilor audio­video în cadrul

activităţilor de cercetare a fraudei econmico­financiare.................................... 3.2.7. Organizarea managerială a procedurii de ascultare a martorilor cu ocazia

efectuării cercetărilor în cauzele prvind combaterea fraudei economico­ financiare...........................................................................................................

3.2.8. Elemente manageriale referitoare la luarea măsurilor preventive cu prilejul combaterii şi cercetarii fraudei economico­financiare.......................................

3.2.9. Fundamentul managerial privind luarea măsurilor asiguratorii referitor la reparaţiile civile în cadrul procesului de combatere a fraudei economico­ financiare............................................................................................................

3.2.10. Orientări manageriale în prezentarea materialului de urmărire penală în cadrul procesului de combatere a fraudei ecopnomico­financiare.....................

CAPITOLUL IV MODALITĂŢI DE MANIFESTARE ÎN MANAGEMENTUL COMBATERII FRAUDEI ECONOMICO­FINANCIARE A SISTEMULUI INFORMAŢIO­ NAL­DECIZIONAL ....................................................................................................... 4.1. SUBSITEMUL INFORMAŢIONAL ÎN MANAGEMENTUL COMBATERII

FRAUDEI ECONMICO­FINANCIARE.................................................................. 4.1.1. Necesitatea şi caracteristicile procesului de însuşire şi transmitere a

informaţiilor...................................................................................................... 4.1.2. Tehnologia informaţiei în procesul de combaterea a fraudei economico­

financiare............................................................................................................ 4.1.3. Etapele managementului informaţiei în procesul de combatere a fraudei

economico­financiare......................................................................................... 4.1.3.1. Colectarea informaţiei.............................................................................. 4.1.3.2. Stocarea informaţiei ................................................................................ 4.1.3.3. Procesarea informaţiei ............................................................................. 4.1.3.4. Accesul la informaţie ............................................................................... 4.1.3.5. Comunicarea informaţiei ........................................................................ 4.1.3.6. Folosirea informaţiei ................................................................................

137 ­ 29 139 ­ 30 141 ­ 30 143 ­ 31

143 ­ 32

145 ­ 32

146 ­ 32

147 ­ 32

147 ­ 33

148 ­ 33

149 ­ 33

149 ­ 34

150 ­ 34

150 ­ 34

150 ­ 34

152 ­ 35

152 ­ 35

154 ­ 35

155 ­ 36

156 ­ 36 156 ­ 36 156 ­ 36 157 ­ 36 157 ­ 36 157 ­ 36 158 ­ 36

5

4.1.4 Fluxul informaţional în cadrul managementului privind combaterea fraudei economico­finaciare...........................................................................................

4.1.4.1. Definiţia fluxului informaţional............................................................... 4.1.4.2. Modalităţi manageriale de implementare a sistemului informaţional..... 4.1.4.3. Perfecţionarea sistemului informaţional referitor la managementul combaterii fraudei economico­financiare..........................................................

4.1.5. Raportul dintre manager şi subordonaţi sai în transmiterea corectă şi operativă a informaţiilor....................................................................................

4.1.6. Schimbul de informaţii în cadrul managementului combaterii fraudei economico­financiare........................................................................................

4.1.7. Calităţile informaţiilor – condiţie fundamentală pentru eficacitatea procesului de combatere a fraudei economico­financiare..................................

4.1.8. Desfăşurarea schimbului de informaţii în cadrul managementului combaerii fraudei economico­financiare..........................................................

4.2. SUBSISTEMUL DECIZIONAL DIN PERSPECTIVA MANAGEMENTULUI COMBATERII FRAUDEI ECONOMICO­FINANCIARE...................................... 4.2.1.Componente conceptuale................................................................................. 4.2.1.1. Conceptul de decizie în cadrul managementului combaterii fraudei economico­financiare.........................................................................................

4.2.1.2. Rolul deciziei în sistemul de management pentru combaterea fraudei economico­financiare ......................................................................................

4.2.1.3. Condiţii situaţionale şi cerinţe................................................................. 4.2.2. Deciziile în procesul managerial de combatere a fraudei economico­ financiare.............................................................................................................. 4.2.2.1. Deciziile monoatributive......................................................................... 4.2.2.2. Deciziile multicriteriale.......................................................................... 4.2.2.3. Deciziile multiaribut .............................................................................

CAPITOLUL V PREZENŢE MANAGERIALE ÎN PROCESUL DE EFICIENTIZARE A ACTIVITĂŢILOR DE COMBATERE A FRAUDEI ECONOMICO­ FINANCIARE LA NIVELUL JUDEŢULUI SIBIU.................................................. 5.1. IMPLICAŢII MANAGERIALE ÎN PROCESUL DE CUNOAŞTERE ŞI EFICIENTIZARE A ACTIVITĂŢILOR DE COMBATERE A FRAUDEI ECONOMICO­FINANCIARE LA NIVELUL POLIŢIEI JUDEŢULUI SIBIU....... 5.1.1. Baze manageriale referitoare la cunoaşterea modului de manifestare a fraudei economico­financiare la nivelul judeţului Sibiu.........................................

5.1.2. Componentele manageriale ale analizei swot, pentru eficientizarea acţiunilor de combatere a fraudei economico­financiare la nivelul poliţiei judeţului Sibiu...

5.1.3. Etape manageriale în elaborarea analizei swoot pentru eficientizarea activităţilor de combaterea fraudei economico­financiare la nivelul poliţiei judeţului Sibiu ..........................................................................................................

5.1.4. Implicaţii manageriale în organizarea şi conducerea poliţiei de investigare a fraudelor pentru eficientizarea activităţilor de combatere a fraudei economico­ financiare la nivelul poliţiei judeţului Sibiu.............................................................

5.2.STRATEGIA MANAGERIALĂ DE REFORMĂ ŞI EFICIENTIZARE A ACTIVITĂŢILOR DE COMBATERE A FRAUDEI ECONOMICO­ FINANCIARE LA NIVELUL POLIŢIEI JUDEŢULUI SIBIU............................... 5.2.1. Rolul şi utilitatea strategiei de reformă şi eficientizare a activităţilor de combatere a fraudei economico­financiare.............................................................

5.2.2. Componente manageriale referitoare la descentralizarea şi deconcentrarea

158 ­ 36 158 ­ 36 159 ­ 36

159 ­ 37

160 ­ 37

160 ­ 37

161 ­ 37

165 ­ 38

165 ­ 39 166 ­ 39

166 ­ 39

167 ­ 39 168 ­ 40

169 ­ 40 169 ­ 40 170 ­ 40 171 ­ 41

172 ­ 42

172 ­ 42

172 ­ 42

196 ­ 43

199 ­ 44

201 ­ 44

209 ­ 45

210 ­ 45

6

activităţilor pentru eficientizarea combaterii fraudei economico­financiare............ 5.2.3. Contribuţii manageriale la stabilirea direcţiilor de modernizare a serviciului de investigare a fraudelor.........................................................................................

5.2.4. Managementul privind politica de securitate partenerială prin asimilarea unor noi metode manageriale de lucru..............................................................................

5.2.5. Elaborarea unui proiect managerial menit să ofere promovarea excelenţei la nivelul serviciului de investigare a fraudelor din cadrul inspectoratul de poliţie al judeţului Sibiu...........................................................................................................

5.3. MANAGEMENTUL PRIVIND ORGANIZAREA ŞI FUNCTIONAREA SERVICIULUI DE INVESTIGARE A FRAUDELOR PENTRU EFICIENTI­ ZAREA ACTIVITATILOR DE COMBATERE A FRAUDEI ECONOMICO­ FINANCIARE............................................................................................................ 5.3.1. Organizarea, ca funcţie managerială................................................................. 5.3.2. Organizarea procesuală a serviciului de investigare a fraudelor de la nivelul poliţiei judeţului Sibiu.............................................................................................. 5.3.2.1. Cadrul juridic de funcţionare a poliţiei de investigare a fraudelor ............. 5.3.2.2. Atribuţiile funcţionale ale serviciului de investigare a fraudelor................

5.3.3. Organizarea structurală a poliţiei de investigare a fraudelor............................ 5.3.3.1. Conceptul de organizare structurală............................................................ 5.3.3.2. Strucura organizatorică şi formală a poliţiei de investigare a fraudelor.....

5.3.4. Principiile ce stau la baza managementului combaterii fraudei economico­ financiare....................................................................................................................

5.3.5. Organizarea conducerii managerialae a serviciului de investigare a fraudelor. 5.3.6. Organizarea activităţii colective la nivelul serviciului de investigare a fraudelor....................................................................................................................

5.3.7. Organizarea muncii individuale la nivelul serviciului de investigare a fraudelor....................................................................................................................

5.4. OBIECTIVE ŞI PERSPECTIVE ALE MANAGEMENTULUI PRIVIND EFICIENTIZAREA ACTIVITĂŢILOR DE COMBATERE A FRAUDEI ECONOMICO­FINANCIARE LA NIVELUL POLIŢIEI JUDEŢULUI SIBIU..... 5.4.1. Implicaţii manageriale privind modernizarea managementului instituţional... 5.4.2. Componentele manageriale privind modernizarea conceptuală, structu­rală şi funcţională în domeniul prevenirii fraudei economico­financiare.........................

5.4.3. Orientări conceptuale privind ridicarea capacităţii operative şi instituţionale pentru eficientizarea activităţilor de combatere a fraudei economico­financiare....

5.4.4. Implicaţii manageriale privind creşterea capacităţii funcţionale pentru eficientizarea activităţilor de combatere a fraudei economico­financiare.............. 5.4.5. Latura managerială în cadrul activităţilor de prevenire şi combatere a corupţiei interne ......................................................................................................

5.4.6. Orientări manageriale privind optimizarea cooperării şi colaborării internaţionale pentru eficientizarea activităţilor de combatere a fraudei economico­financiare.............................................................................................. 5.4.7. Managementul privind modernizarea sistemului de relaţii publice al serviciului de investgare a fraudelor cu societatea civilă........................................

5.4.8. Optimizarea managementului resurselor umane pentru eficientizarea activităţilor de combatere a fraudei economico­financiare.....................................

5.5. CONTRIBUŢII MANAGERIALE REFERITOARE LA STABILIREA ŞI UTILIZAREA INDICATORILOR DE PERFORMANŢĂ PENTRU EFICIEN­ TIZAREA ACTIVITĂŢII DE COMBATERE A FRAUDEI ECONOMICO­ FINANCIARE..........................................................................................................

213 ­ 46

214 ­ 47

224 ­ 48

226 ­ 49

254 ­ 50 256 ­ 52

258 ­ 52 260 ­ 52 261 ­ 53 264 ­ 55 265 ­ 55 265 ­ 56

280 ­ 58 285 ­ 58

286 ­ 59

286 ­ 59

287 ­ 59 288 ­ 60

294 ­ 60

295 ­ 61

298 ­ 61

305 ­ 62

306 ­ 62

310 ­ 63

311 ­ 63

7

5.5.1. Definirea performanţei în managementul combaterii fraudei economico­ financiare .................................................................................................................

5.5.2. Fundamentarea teoretică a performanţei în managementul combaterii fraudei economico­financiare..............................................................................................

5.5.3. Dimensiunile sintagmei „indicatori strategici”................................................ 5.5.4. Planul anual al celor mai buni indicatori de performanţă în managementul combaterii fraudei economico­financiare.................................................................

5.5.5. Model managerial pentru stabilirea celor mai buni indicatori de performanţă. 5.5.6. Elemente mamageriale în elaborarea indicatorilor de performanţă................... CONCLUZII FINALE ŞI PROPUNERI................................................................... BIBLIOGRAFIE........................................................................................................ ANEXE...................................................................................................................... LISTA FIGURILOR……………………………………………………………….. LISTA TABELELOR……………………………………………………………… LISTA ANEXELOR……………………………………………………………….

315 ­ 63

316 ­ 64

318 ­ 64 320 ­ 64

321 ­ 65 323 ­ 65 325 ­ 66 331 ­ 69 341 ­ 74 355 ­ 83 378 379 380

8

INTRODUCERE

Mondializarea economiei şi tranziţia la economia de piaţă în Europa de Est sunt

procese care au determinat proliferarea şi diversificarea fraudei economico­financiare în

dimensiunile ei naţionale şi internaţionale, transformarea acesteia într­o ameninţare

reală la adresa stabilităţii economice şi sociale la nivel naţional, regional şi internaţional.

Caracterul atotcuprinzător al sferei fraudei economico­financiare, diversitatea

formelor de manifestare a acesteia, aria largă de cuprindere a domeniilor economico­

sociale şi politice, precum şi creşterea costurilor provocate de crima organizată, au

impus adoptarea la nivelul tuturor statelor a unor strategii de luptă împotriva fraudei

economico­financiare mai mult sau mai puţin eficiente.

Teza de doctorat îşi propune abordarea teoretică dar şi practică a principiilor,

soluţiilor şi metodelor de management în domeniul combaterii fraudei economico­

financiare, prin prisma luării lor în considerare în cadrul formelor concrete sub care se

manifestă acest fenomen în România contemporană, atât la nivel central, cât şi în plan

local, respectiv Judeţul Sibiu.

Elaborarea prezentei teze de doctorat a pornit de la o serie de ipoteze de

lucru, cum ar fi:

1. Ipoteza nr. 1: Managementul combaterii fraudei economico­financiare poate

contribui în principal la dezvoltarea capacităţii instituţionale şi operaţionale a poliţiei

de investigare a fraudelor în vederea menţinerii unui climat de legalitate în sfera

afacerilor, capabil să asigure buna funcţionare a economiei româneşti, în conformitate

cu normele şi standardele europene în materie;

2. Ipoteza nr. 2: Cercetarea problematicii tehnicilor manageriale de combatere

a fraudei economico­financiare poate să stabilească dacă cercetarea este oportună şi

răspunde imperativului momentului de a cunoaşte modalităţile manageriale de a

combate frauda economico­financiară, noutăţile şi diversitatea problematicii abordate

sub aspectul modului de producere cât şi sub cel al tehnicilor manageriale de

combatere; poate constitui dorinţa de a contribui într­o manieră ştiinţifică la

clarificarea şi rezolvarea problemelor ridicate de particularităţile managementului

combaterii fraudei economico­financiare şi elaborarea unor concluzii şi direcţii de

acţiune care să ducă la diminuarea efectelor acestui fenomen.

9

3. Ipoteza nr. 3: Preocupările primordiale în cadrul procesului managerial de

combatere a fraudei economico­financiare pot să antreneze reproiectarea unei strategii

manageriale unitare pentru toate activităţile din acest domeniu.

4. Ipoteza nr. 4: Reforma ce se desfăşoară în cadrul Poliţiei Române poate

conduce la reconsiderarea mecanismelor prin care se asigură procesul de remodelare a

sistemului informaţional­decizional de la nivelul Direcţiei de Investigare a Fraudelor şi

a serviciilor judeţene de investigare a fraudelor cu atribuţii în combaterea, prevenirea

şi limitarea fraudei economico­financiare

5. Ipoteza nr. 5: Strategia şi programul guvernului în domeniul combaterii

criminalităţii şi în principal în cel al combaterii fraudelor economico­financiare,

precum şi aplicarea politicii statului în acest sector, se pot realiza prin intermediul

Direcţiei de Investigare a Fraudelor şi a serviciilor teritoriale de profil; perfecţionarea

organizării, conducerii şi controlului poliţie de investigare a fraudelor la nivel local,

având ca efect desfăşurarea unei activităţi în condiţii de eficienţă, o ordonare

corespunzătoare a tuturor resurselor materiale, umane şi financiare de care dispune

fiecare serviciu judeţean, în vederea atingerii parametrilor de performanţă prognozaţi.

Aria investigaţiilor efectuate s­a referit la:

Ø Validarea ipotezelor, prin analiza organizării, conducerii, coordonării şi

controlului activităţii serviciului de investigare a fraudelor în plan teritorial.

Ø Studierea legislaţiei cu impact în ceea ce priveşte combaterea fraudei

economico­financiare, a formelor şi metodelor de comitere a acesteia precum şi a

tehnicilor de cercetare, prevenire şi combatere a fraudei economico­financiare în plan

teritorial.

Ø Propuneri privind perfecţionarea managementului combaterii fraudei

economico­financiare în plan teritorial.

Ø Stabilirea unor măsuri de eficientizarea a colaborării Poliţiei de Investigare a

Fraudelor cu alte autorităţi cu atribuţii în domeniul combaterii fraudei economico­

financiare, precum şi cu societatea civilă.

Ø Reorganizarea politiei de investigarea fraudelor ca structură distinctă în

cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, după modelul ţărilor din Uniunea

Europeană.

Ø Armonizarea legislaţiei privind activitatea de combatere a fraudei

economico­financiare în concordanţă cu reglementările europene.

10

Tehnicile şi instrumentele cercetării au vizat:

ü studiul literaturii privind starea teoriei şi practicii managementului activităţii

de combatere a fraudei economico­financiare;

ü interviuri, chestionare, sondaje printre specialiştii din domeniu şi persoane

fizice şi juridice;

ü formularea de generalizări analitice şi concluzii practice asupra viitorului în

managementul activităţii de combatere a fraudei economico­financiare în plan teritorial.

Folosind instrumentarul clasic al cercetării ştiinţifice, bazat pe analiză şi sinteză,

inducţie şi deducţie, general şi particular, ne­am străduit să realizăm analize substanţiale

şi pertinente asupra unor fenomene complexe privind managementul combaterii fraudei

economico­financiare.

Referitor la baza bibliografică, am parcurs lucrările de referinţă în domeniu din ţară

şi străinătate, apelând şi la informaţiile găsite pe internet. Am constatat, însă, că volumul

acesteia este relativ restrâns, prin activitatea de elaborare a prezentei teze de doctorat

încercând să sistematizez informaţiile deja existente şi să­mi aduc o modestă contribuţie la

diversificarea acestora.

Elementele de noutate şi contribuţiile personale pe care intenţionăm să le

aducem la problematica procesului de creştere a eficienţei poliţiei de investigare a

fraudelor se orientează spre numeroase aspecte, dintre care cele mai importante sunt:

• problematica managementului combaterii fraudei economico­financiare să fie

abordată din două aspecte – de la general la particular (pornind de la analiza la nivel

naţional a domeniului combaterii fraudei economico­financiare şi să se ajungă la analiza

în plan teritorial); de la particular la general (pornind de la aspectele din teritoriu în ceea

ce priveşte domeniul combaterii fraudei economico­financiare, să se realizeze

eficientizarea activităţilor din sfera combaterii fraudelor la nivel naţional);

• problematica managementului combaterii fraudei economico­financiare va fi

tratată din punct de vedere sistemic, ceea ce presupune pe de o parte, definirea

conceptelor, principiilor, metodelor şi proceselor specifice domeniului combaterii

fraudelor economico­financiare, iar pe de altă parte, înţelegerea conexiunii între

economia de piaţa, obligaţiile legislative şi economia politică;

• sublinierea rolului creării unui nou cadru organizaţional al Poliţiei de

Investigare a Fraudelor, o dată cu integrarea în Uniunea Europeana şi implementarea

legislaţiei comunitare în domeniu;

11

• se va face o prezentare a valorilor fundamentale ale instituţiilor cu

responsabilităţi în domeniul combaterii fraudei economico­financiare;

• sublinierea necesităţii conceperii unei strategii manageriale în procesul de

combatere a fraudei economico­financiare, precum şi o metodologie de implementare a

acesteia în procesul de asigurare a ordinii publice;

• definirea principalelor particularităţi ale organizării manageriale în instituţiile

cu atribuţii în domeniul combaterii fraudei economico­financiare evidenţiindu­se unele

direcţii şi modalităţi de perfecţionare;

• reliefarea unor aspecte ale combaterii fraudei economico­financiare în

societatea contemporană;

• reconsiderarea principiilor managementului combaterii fraudei economico­

financiare pe baze şi fundamente moderne în concordanta cu normele europene în

materie;

• pragmatizarea unor direcţii şi modalităţi de perfecţionare în domeniul

combaterii fraudei economico­financiare.

Nu în ultimul rând, o atenţie deosebită se va acorda studiului de caz privind

Strategia de Reforma şi Eficientizare a activităţii Serviciului de Investigare a Fraudelor

din cadrul Inspectoratului de Poliţie a judeţului Sibiu, precum şi Planului acţiune pentru

implementarea Strategiei de modernizare a I.P.J. Sibiu, 2004 – 2007, pe linia poliţiei de

investigare a fraudelor.

12

CAPITOLUL I

COMPONENTELE, CONCEPTUL, EVOLUŢIA ŞI

CADRUL LEGAL AL MANAGEMENTULUI COMBATERII FRAUDEI

ECONOMICO­FINANCIARE

Pentru a face o introducere în managementul combaterii fraudei economico­

financiare ne apare ca o teoremă solid demonstrată faptul că acesta trebuie să pornească

şi să urmărească cu atenţie componentele, conceptele, evoluţia, cadrul legal şi

instrumentele de acţiune ale managementului ca şi concept.

1.1. CONCEPTUL DE FRAUDĂ ECONOMICO­FINANCIARĂ

1.1.1. Noţiuni generale despre frauda economico­financiară

Dinamismul relaţiilor economico­contemporane, tendinţele evidente de

globalizare în acest început de mileniu, impulsionează dezvoltarea unui important

domeniu de activitate umană, cel al afacerilor, domeniu care formează obiectul de

studiu al criminalităţii afacerilor sau al fraudei economico­financiare.

Frauda economico­financiară se caracterizează prin două dimensiuni principale

şi anume:

• dimensiune naţională, care are în vedere totalitatea infracţiunilor menţionate

în legile speciale sau penale ale fiecărui stat, care se comit în cadrul sistemului

economic şi financiar intern şi nu induce elemente de extractivitate

• dimensiune internaţională, care se referă la totalitatea infracţiunilor ce se

produc şi ce au ca finalitate participarea elementului de extraunitate (persoane,

corporaţii, firme, bănci, etc.)

Cele două dimensiuni nu au un caracter static fiind evidenţiate în prezent

internaţionalizarea fraudei economico­financiare.

Cuantificarea ori măsurarea dimensiunilor fraudei economico­financiare este

imposibil să se realizeze, mai ales componenta internaţională a acestui fenomen, dar şi

13

cea naţională care şi ea este o mare necunoscută, iar o aproximaţie totală fiind departe

de realitate.

1.1.2. Definiţia conceptului de frauda economico­financiara

Un loc aparte în cadrul criminalităţii generale îl ocupă frauda economico­

financiară sau criminalitatea „în gulere albe” aşa cum este cunoscută în literatura

criminologică de specialitate.

Noţiunea de criminalitate a gulerelor albe a fost folosită pentru prima dată în

1940 de către EDWIN M. Sutherland în lucrarea sa White Collor Criminality pentru a

desemna comportamentele care reflectă un abuz de încredere în cadrul activităţii

profesionale, precum şi corupţia unor persoane care, de obicei au o situaţie şi o poziţie

economică bună sau foarte bună în raport cu standardele de viaţă occidentală.

În prezent, tot mai mulţi experţi şi criminologi din ţările occidentale susţin

necesitatea de a redefini conceptual de criminalitate cu guler alb, pornindu­se de la

ideea că definiţia lui Sutherland este prea restrictivă şi că, deci, nu mai corespunde

noilor cerinţe, că potrivit acestor definiţii, un număr mare de acţiuni legale, aşa cum

sunt infracţiunile comise împotriva asigurărilor şi cărţilor de credit, nu se pot clasifica

ca „white collor crime” din cauza faptului că nu sunt făcute, de regulă, în timpul

activităţii.

Într­o prezentare mai generală, frauda economico­financiară o putem defini ca

fiind o multitudine de acte ilegale ce sunt caracterizate prin înşelăciune, ascundere sau

violare a încrederii şi care sunt deopotrivă date de aplicarea sau amenţiatea cu forţa

fizică sau violenţa. Indivizii şi organizaţiile comit aceste acte pentru a obţine bani,

proprietăţi sau servicii; pentru a evita plata sau predarea de bani sau servicii; sau pentru

a­şi asigura un avantaj personal sau de afaceri.

1.2. COMPONENTELE ŞI EVOLUŢIA MANAGEMENTULUI

COMBATERII FRAUDEI ECONOMICO­FINANCIARE.

Componentele managementului combaterii fraudei economico­financiare,

indiferent de spaţiu sau timp, prezintă drept obiect, o grijă din mai multe puncte de

vedere pentru asigurarea preocupărilor în ceea ce priveşte prevenirea, cercetarea,

combaterea şi reducerea fenomenului criminalităţii economico­financiare.

Aceste componente pledează pentru acordarea întregii atenţii faţă de

problematica actuală a fraudei economico­financiare şi transformarea procesului

14

de realizare a obiectivelor de protecţie în faţa ameninţărilor fraudei economico­

financiare într­o problemă importantă în raport cu ritmul de dezvoltare a societăţii.

Componentele managementului combaterii fraudei economico­financiare se

constituie ca o chemare la globalizarea rapidă a interesului diverselor instituţii

guvernamentale şi a unor organizaţii neguvernamentale, a specialiştilor şi a mass­mediei

privind activitatea de intervenţie pentru reducerea efectelor cauzate de fenomenul

fraudei economico­financiare.

1.2.1. Definiţii ale conceptului de management pentru combaterea fraudei

economico­financiare.

Conceptul de management are semnificaţii multiple şi se foloseşte mult în teorie

şi practică. Esenţialul în analiza şi tratarea acestui concept îl constituie determinarea

conţinutului, a elementelor şi direcţiilor care îi stabilesc trăsăturile. Dat fiind caracterul

complex al managementului au apărut numeroase variate definiţii ale acestui concept.

Din punctual nostru de vedere, managementul constituie o ştiinţă, un

ansamblu de activităţi, discipline, metode, tehnici care înglobează sarcinile conducerii

gestiunii şi organizării şi vizează ca prin adaptarea deciziilor obţinute în proiectarea şi

reglarea proceselor economice şi sociale să antreneze întregul colectiv al organizaţiei

pentru a corespunde şi lucra cât mai profitabil, pentru a organiza schimburi capabile să

asigure acesteia un viitor trainic şi eficace pe plan economic şi social.

Considerăm că o asemenea definiţie a managementului este de preferat, întrucât

unifică principalele elemente definitorii, prezintă într­un contrast acţionar funcţiile

managementului şi operaţiunile ce decurg din ele, cu orientarea lor spre realizarea

scopului fixat de conducerea unităţii.

Prin definiţia de mai sus, managementul combaterii fraudei economico­

financiare este tratat ca instrumentul ce poate conduce politia la obţinerea unor rezultate

bune în lupta pentru prevenirea, combaterea şi reducerea fenomenului fraudei

economico­financare.

15

1.2.2. Concepţii şi niveluri ierarhice în evoluţia managementului combaterii

fraudei economico­financiare

În lucrarea de sinteză intitulată Management, Tasks Responsabilities; practices,

publicată la New York în 1973, Druker 1 constată instituţionalizarea, în ultimii 50 de

ani, a societăţii managementului complex şi competitiv.

Managementul combaterii fraudei economico­financiare ca ştiinţă presupune

folosirea unor principii, metode şi tehnici de lucru cu caracter general, a căror folosire

să asigure utilizarea eficientă a potenţialului uman, material, financiar şi informaţional

al poliţiei pentru investigarea fraudelor.

În general şi în mod deosebit, în actuala etapă, practica managerială pentru

combaterea fraudei economico financiare exercită o incontestabilă forţă de atracţie.

Înţelegerea rolului practicii în cunoaşterea managerială privind combaterea

fraudei economico­financiare pune în evidenţă legătura dintre teorie şi practică în

management.

Teoria managerială privind combaterea fraudei economico­financiare apare şi se

dezvoltă pe baze practice, conţinutul său fiind determinat de practică. În acelaşi timp,

teoria, având un conţinut ştiinţific, adaptează practica dându­i siguranţă şi perspectivă.

Teoria şi practica se influenţează şi se condiţionează reciproc. Procesul de elaborare al

teoriei manageriale privind combaterea fraudei economico­financiare este procesul de

generalizare al practicii, al cunoştinţelor căpătate în activitatea de conducere practică.

În managementul combaterii fraudei economico­financiare, practica este

activitatea depusă de manageri pentru a face faţă necesităţilor pe care le ridică viaţa din

cadrul organizaţiei poliţieneşti.

Politia de investigare a fraudelor reprezinta sisteme dinamice extrem de

complexe, cărora în mod necesar le sunt proprii procesele manageriale. Din punct de

vedere structural, funcţional, politia de investigare a fraudelor reprezinta o ierarhie

de sisteme cu un grad diferit de complexitate.

Fiecare din sistemele care formează poliţia de investigare a fraudelor

reprezintă obiectul managementului combaterii fraudei economico­financiare. Domeniul

managementului combaterii fraudei economico­financiare implică conceptul de sistem,

întrucât caracterul universal al teoriei sistemelor ne dă o nouă perspectivă de abordare

a poliţiei de investigare a fraudelor. Este vorba, în primul rând, de luarea în

1 DRUKER, P.,F., Management’s Role in the New World, sesion1, Plenory a Tokyo, 1969, p.5

16

considerare a caracteristicilor poliţiei de investigare a fraudelor în raport cu

trăsăturile perioadei de tranziţie la economia de piaţă.

1.3. CADRUL LEGAL AL MANAGEMENTULUI COMBATERII

FRAUDEI ECONOMICO­FINANCIARE

Managementul combaterii fraudei economico­financiare la nivel naţional se

realizează prin aşezământul politico­juridic fundamental, Constituţia României, legi,

O.U.G. şi prin acte normative elaborate de emisferele ce sunt implicate pe acest segment

al luptei împotriva criminalităţii.

Legislaţia privind combaterea fraudei economico­financiare din România este

deosebit de complex, într­o contiunuă dinamică, încercând a se apropia, într­o perioadă

de timp, previzibil, de exigenţele şi cerinţele Uniunii Europene.

1.3.1. Scurt parcurs istoric

În România înainte de 1989, în literatura juridică penală nu s­a vorbit despre o

subramură a dreptului penal cu incidenţă în afaceri, acest lucru fiind posibil în condiţiile

regimului politic existent. Totuşi, a fost promovat conceptual de infracţiune economică 2 .

După decembrie 1989, schimbările intervenite în plan legislativ, în sfera activităţiilor

economice au impus o concentratre a atracţiei spre prevenirea şi combaterea fraudei din

sfera economico­financiare.

La nivel statal s­au înfiinţat autorităţi specializate în prevenirea şi combaterea

faptelor ilicite din sfera activităţiilor economico­financiare. În acest sens putem

menţiona: Curtea de Conturi, Garda Financiară, Poliţia Sanitară, Oficiul de Protecţie a

Consumatorului etc., iar la nivelul poliţieie s­au constituit deasemenea, structuri

specializate în combaterea fraudei economico­financiare

1.3.2. Legislaţia cu impact asupra managementului combaterii fraudei

economico­financiare ce cofera competenta generala Poliţiei de Investigare a

Fraudelor

În cele ce urmeză vom prezenta principalele reglementări legale adoptate după

1990 în România privind managementul combaterii fraudei economico­financiare:

­ Constituţia României;

2 Coca Cozma Mona, Infracţiuni economice publicate în codul penal, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1974

17

­ Codul Penal al României, care prevede şi sancţionează 34 infracţiuni de natură

economico­financiară;

­ Codul de Procedură Penală cu modificările şi completările aduse prin Legea nr.

281/2003, O.U.G. nr. 66/2003 şi O.U.G. nr. 109/2003, Partea Specială, Titlul I;

­ Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române;

­ Legea nr. 39/2003, privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate;

­ Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în

exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea

şi sancţionarea corupţiei;

1.3.3. Legislaţia privind managmentul combaterii fraudei economico­

financiare ce conferă competenţa specială în cadrul fiecarui sector economic şi

linie de muncă poliţiei de investigare a fraudelor

v Cu aplicabilitatea specială în sectorul bancar, instituţii de credit,

societăţi de investii financiare, asigurare şi reasigurare, asistenţă financiar­bancară,

piaţă de capital şi spălarea banilor.

Ø Legea nr.656/2002 privind prevenirea spălării banilor

Ø Legea nr.58/1998 – legea bancară modificată prin Legea 485/2003

Ø Legea nr.83/1998 privind procedura falimentului băncilor

Ø Legea nr.101/1998 privind statutul Băncii Naţionale a României

Ø Regulamentul nr.3/1997 privind efectuarea operaţiunilor valutare

v Cu aplicabilitate specială în domeniile combaterii evaziunii fiscale,

infracţiunilor la regimul societăţilor comerciale şi a ilegalităţilor din comerţ şi turism

Ø Legea Nr.241/2005 privind combaterea faptelor de evaziune fiscală

Ø O.G. nr. 58/21.08./1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de

turism în România;

Ø O.G.125/11.09.1998 privind aprobarea Normelor metologice pentru

activitatea de comercializare a serviciilor turistice, criteriile şi metodologia de acordare

a licenţelor şi brevetelor de turism;

Ø H.G.nr.865/03.12.1998, pentru aprobarea normelor metodologice privind

privatizarea societăţilor comerciale din turism;

Ø H.G.nr.972/23.12.1998 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii

naţionale pentru turism;

18

Ø Legea nr.12/1990 R, republ.priv.combaterea activităţilor comerciale

ilicite;

v Cu aplicabilitate specială în domeniul combaterii corupţiei şi fraudelor

în instituţii bugetare şi în domeniul privatizării

Ø Legea 78/2002 pentru combaterea corupţiei,

Ø Legea 626/2002 pentru prevenirea şi sanctionarea spălării banilor,

Ø Legea 503/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie,

Ø Legea 83/1992 privînd procedura urgentă de urmărire şi judecare a unor

infracţiuni de corupţie,

v Cu aplicabilitate specială pe linia fraudelor vamale, ilegalităţilor cu

mijloace de plată străine

Ø Codul Vamal,

v Cu aplicabilitate specială în industrie, agricultură, cooperaţie, protecţia

mediului, transporturi, construcţii

Ø HOTĂRÂRE Nr. 1173 din 2 octombrie 2003 privind atribuirea

electronică şi distribuirea autorizaţiilor de transport rutier internaţional de marfă

Ø LEGE Nr. 38 din 20 ianuarie 2003 privind transportul în regim de taxi şi

în regim de închiriere

Ø LEGE Nr. 58 din 14 august 1991, Legea privatizării societăţilor

comerciale

Ø LEGE Nr. 129 din 27 decembrie 1995, privind modificarea Legii nr.

55/1995 pentru accelerarea procesului de privatizare

Ø ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 88 din 23 decembrie 1997, privind

privatizarea societăţilor comerciale

Ø LEGE Nr. 556 din 18 decembrie 2003, pentru modificarea Legii nr.

137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării

Ø ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 78 din 16 iunie 2000, privind

regimul deşeurilor

Ø Legea 266/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea

calităţii, comercializarea seminţelor şi a materialului săditor

Ø Legea 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi

naturale în agricultură

Ø Decretul­lege nr. 66/1990 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei

mesteşugăreşti

19

Ø LEGE Nr. 318 din 8 iulie 2003 ­ Legea energiei electrice

v Cu aplicabilitate specială în domeniul drepturi de autor şi a proprietăţii

intelectuale

Ø Legea nr. 8/96 modif.

Ø O.G. 521/1999 – înreg. sonore

Ø O.G. 124/2000 – măsuri de combatere a pirateriei

v Cu aplicabilitate specială pe linia „jocuri de noroc”

Ø Lg. 31/1996 – monopolul de stat

Ø Lg. 87/96 – întărirea disciplinei financiare în acest sector

1.3.4. Succintă incursiune în conţinutul unei părţi semnificative a legislaţiei

române privind infracţiunile ce sunt vizate în cadrul procesului managerial de

combatere a fraudei economico­financiare.

Cercetarea domeniului fraudei în domeniul economico­financiar a generat ample

discuţii în literature de specialitate. Punctual dominant reţine că dreptul penal al

afacerilor depinde în ansamblul său de două categorii de circumscrieri: comune şi

specifice. 3

1.3.4.1. Reglementări referitoare la domeniul societăţilor comerciale, la

regimul juridic privind monopolul de stat şi cel al registrului comerţului

v Infracţiuni privind societăţile comerciale revăzute în art. 265­276, titlul

VIII, din legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, modificată şi

completată prin legea nr. 16 1/2003.

v Infracţiuni privind monopolul de stat.

v Infracţiuni privind registrul comerţului.

1.3.4.2. Domeniul reglementarilor privind combaterea evaziunii fiscale

o Legea nr.87/1994 modificată şi completată prin Legea nr.161/2003 şi

prin Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale .

1.3.4.3. Reglementări privind regimul vamal. Legea nr. 141/1997, privind

regimul vamal cu modificările ulterioare

v Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României .

1.3.4.4. Domeniul legilor privind concurenţa neloială

v Legea nr. 11/1991 reglementează infracţiunea de concurenţă neloială

3 C. VOICU, AL. BOROI, F. SANDU, I. MOLNAR, Dreptul penal al afacerilor, Editura Rosetti, bucureşti, p. 18, W. Jeandidier, Droit penal des affaires, Dolloz, 1996, p. 3, M. Delmos­Monaz, Droit penal des affairs, P.U.F., 1981

20

1.3.4.5. Domeniul legilor privind dreptul de autor şi drepturile conexe

v Legea nr. 8/1996, privind protecţia dreptuliu de autor şi a drepturilor

conexe, cu rnodificările ulterioare.

1.3.4.6. Reglementări privind regimiul bancar şi al cecului

v Legea nr. 58/1998 (Legea bancară,), cu modificările ulterioare.

1.3.4.7. Încălcări ale dispoziţiilor prevăzute în legea nr. 656/2002

pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor

1.3.4.8. Reglementări în domeniul valorilor imobiliare şi pieţele

reglementate

v O.U.G. nr. 28/13.03.2002 privind valorile mobiliare, serviciile de

investiţii financiare şi pieţele reglementate.

1.3.4.9. Încălcări ale dispoziţiilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru

prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, modificată şi

completată de legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea

transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul

de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei

1.3.4.10. Infracţiunea de fals intelectual prevăzută în legea nr. 82/1991

privind contabilitatea, cu modificările ulterioare

1.3.4.11. Domeniul legilor şi reglementarilor referitoare la incriminarea

fraudelor informatice

v Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor şi protejarea drepturilor conexe;

v Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică; Hotărârea Guvernului

nr. 1259/2001 privind aprobarea normelor tehnice şi metodologice pentru aplicarea

Legii semnăturii electronice;

v Legea nr.676/2001 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi

protejarea vieţii private în sectorul telecomunicaţiilor;

1.3.4.12. Reglementări privitoare la regimul grupului de interes economic,

prevăzute în legea nr. 161/2003, cartea i, s. a 10 ­a.

21

CAPITOLUL II

BAZELE MANAGERIALE ÎN PROCESUL DE IDENTIFICARE

ŞI CUNOAŞTERE A METODELOR ŞI A PARTICIPANŢILOR LA

COMITEREA FRAUDEI ECONOMICO­FINANCIARE

2.1. CONSIDERAŢII GENERALE

În procesul managerial de investigare şi cercetare a farudei economico­financiare,

precum şi în studiul ştiinţific al acestui fenomen trebuie să pornim de la faptul că acesta

dispune de un puternic potenţial distructiv, fiind în masură să prejudicieze încrederea

participanţilor la economia de piaţă, în funcţionarea economiei şi în ordinea economică. 4

2.2. MANAGEMENTUL CUNOASTERII UNOR METODE DE OPERARE

ÎN SISTEMUL DE FRAUDEI ECONOMICO­FINANCIARE

2.2.1. Metode de operare în săvârşirea infracţiunilor în dauna socităţilor,

companii cu capital de stat; moduri de operare specifice săvârşirii infracţiunilor din

domeniul fraudei economico­financiare.

2.2.1.1. Metode de operare în săvârşirea infracţiunilor în dauna

societăţilor comerciale cu capital de stat. 5

Ø Intermedierea unor activităţi de aprovizionare, producţie şi desfacere ale

societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat de către societăţi cu răspundere

limitată, („ventuză” sau „parazit”), la preţuri vădit dezavantajoase în raport cu cele

practicate pe piaţă. Spre exemplu, făptuitorul director al unei societăţi comerciale cu

capital de stat, a preluat printr­o decizie managerială păguboasă, de la o firmă

aparţinând membrilor familiei sale, o importantă cantitate de produse­aflată în stoc,

acţiune urmată de revânzarea aceloraşi produse, la un preţ inferior, cu un prejudiciu de

187.982 USD. 6

4 C. Voicu, op. cit.. pag. 8 5N.Moldoveanu, Criminalitatea economico­financiară în societăţile comerciale, Ed.Global

Prinţ, Bucureşti, 1997,p.235; C.Voicu, Criminalitatea afacerilor, M.I., Bucureşti, 1997, p.280. 6 P.C.Ap. Cluj, dosar nr.4/P/1998 (nepublicat).

22

2.2.1.2. Metode de operare în săvârşirea infracţiunilor în dauna societăţilor

comerciale cu capital privat

Ø Derularea unor afaceri comerciale frauduloase prin utilizarea firmelor

„fantomă" având sediul social la o adresă inexistentă sau care nu desfăşoară activitate la

sediul social declarat (aşa­numitele firme „de apartament”, firme „cochilie” sau firme

„în buzunar”) reprezintă un mod de operare utilizat pentru înşelarea partenerilor de

afaceri sau pentru săvârşirea unor fraude fiscale. 7 Spre exemplu, făptuitorii au înfiinţat o

societate comercială „fantomă” în scopul de a induce în eroare deţinătorii ordinelor de

compensare şi a le valorifica în interes personal. Sediul societăţii a fost stabilit într­un

apartament închiriat unde firma nu a funcţionat niciodată. După luarea acestor măsuri,

făptuitorii au ridicat de la o societate comercială ordine de compensare Renel pentru

care a emis 3 file cec, fără acoperire, producând un prejudiciu de 4,7 mld. lei. 8 De

asemenea, făptuitorul administrator de societate care a achiziţionat produse din laminate

pentru care a emis o filă CEC fără acoperire, avea sediul social al firmei într­un

apartament unde nu se desfăşurau activităţi comerciale şi nu avea nici angajaţi; 9 alţi

făptuitori care au primit pentru comercializare importante cantităţi de produse apoi au

dispărut fără să achite contravaloarea, aveau sediul firmei într­un apartament din

Bucureşti aflat „în renovare” 10 sau într­un imobil, din acelaşi oraş, demolat în urmă cu

mai mulţi ani. 11

2.2.2. Metode de operare privind utilizarea instrumentelor de plată fără

acoperire sau falsificate în vederea achiziţionării frauduloase de mărfuri

Ø Un mod de operare mai rafinat, utilizat îndeosebi faţă de societăţile

comerciale cu mari stocuri de produse, presupune emiterea de către făptuitori a filelor

cec ca garanţie, în „alb", semnate şi ştampilate urmând a fi completate de persoana

vătămată şi introduse la plată, în caz de neachitare a preţului până la termenul convenit

printr­o convenţie accesorie la contractul de vânzare­cumpărare. Astfel, făptuitorul

administrator de societate comercială, cu prilejul încheierii şi derulării unor contracte

comerciale cu S.C. Petrobrazi S.A., a indus şi menţinut în eroare această societate,

7 Acest mod de operare a fost favorizat şi de legislaţia permisivă în materie de investiţii străine care a încurajat numeroşi făptuitori, cetăţeni străini, să­şi înfiinţeze în România un mare număr de societăţi comerciale cu răspundere limitată având un capital social doar de 100 USD. 8 P.C.S.J., Secţia anticorupţie, urmărire penală şi criminalistică, dosar nf.!99/P/1999 (nepublicat). 9 P.T. Hunedoara, dosar nr.68/P/2002 (nepublicat). 10 P.C.Ap. Alba lulia, dosar nr.27/P/2002 (nepublicat). 11 P.C.Ap. Alba lulia, dosar nr.95/P/2002 (nepublicat).

23

determinând­o să livreze produse petroliere pentru care a garantat cu file cec fără a avea

provizia sau acoperirea necesară, cauzând un prejudiciu în valoare de 11,9 mld lei. 12

2.2.3. Metode de operare prin manipularea de date şi informaţii inexacte

Ø La lansarea unor oferte publice întemeiate pe informaţii false cuprinse în

prospecte financiare, anunţarea de sume fictive sau liste false cu persoane care au

participat la subscripţie în vederea obţinerii de vărsăminte sau subscripţii suplimentare.

2.2. 4. Metode de operare utilizate în cazul fraudelor vamale

Ø Modul de operare frecvent utilizat pentru eludarea plăţii taxelor vamale îl

constituie prezentarea de documente falsificate la autoritatea vamală.

Fig.2.1.Modalitate de comitere a fraudelor vamale prin folosirea unei firme fictive

Într­un caz similar, făptuitorul administrator de societate comercială a efectuat

55

importuri de ţigarete şi comercializarea acestora prin folosirea unei firme fictive,

producând prin neachitarea taxelor vamale, un prejudiciu în valoare de 18 mld. lei. 13

penală.

2.2. 5 Metode de operare utilizate în cazul fraudelor fiscale

În materie de evaziune fiscală, agenţii economici, beneficiind adeseori de

consilierea specialiştilor, au dovedit o inventivitate prodigioasă privind tehnicile şi

metodele de eludare a fiscului, orientându­se îndeosebi spre domeniile comercializării

carburanţilor, alcoolului, ţigaretelor şi cafelei.

Ø Valorificarea „la pompă” drept motorină, a combustibililor tip M., P. ca

benzină Premium I sau II a benzinelor inferioare, în prejudiciul beneficiarul final.

12 P.C.Ap. Ploieşti, dosar nr.39/P/1999 (nepublicat). 13 P.T. Timiş, dosar nr.!66/P/1998 (nepublicat).

24

Substituirea produselor petroliere este realizată de regulă, prin tehnici „lanţului de

comercializare” în care sunt implicate firme „fantomă” care prezin documente

falsificate (certificate de calitate, avize de însoţire, facturi fiscal agenţilor economici

deţinători de staţii de distribuţie a carburanţilor.Fig. 2.3.

Fig. 2.3. Modalitate de comercializare a produselor petroliere substituite prin intermediul unei firme fictive

Ø Utilizarea firmelor „fantomă" este o metodă evazionistă ce presupune

apelarea la o societate comercială, de regulă, evidenţiată în registrul Oficiului

Comerţului, însă fără licenţe de producţie, spaţii şi utilaje de prelucrare, fără activitate şi

personal angajat, fără să conducă evidenţe contabile. Această societate este interpusă în

lanţul comercial de la furnizor la procesator, spre a emite facturi fictive de livrare a

băuturilor alcoolice purtând menţiunea neadevărată „accizele au fost plătite de

producător", asumându­şi obligaţia de încasare şi plată a acestora în calitate de

producător.

25

Fig.2.4. Modalitate de comercializare a băuturilor alcoolice prin folosirea unei firme fictive.

2. 2. 6. Metode de operare în săvârşirea fraudelor pe piaţa de capital

Ø Modul de operare frecvent întâlnit pe piaţa internaţională de capital îl

reprezintă activităţile „boiler”, malversaţiune constând în emiterea de către 14 făptuitori a

unor acţiuni pentru activităţi economice fictive, urmată de manevrarea preţului

acţiunilor prin tranzacţii false şi vânzarea acestora victimelor. Într­un alt mod de

operare, semnalat în practica judiciară română, făptuitorii urmărind să comită fraude pe

piaţa de capital şi­au asigurat accesul la piaţa electronică de tranzacţionare (RASDAQ)

prin achiziţionarea unei societăţi de valori mobiliare şi absolvirea unor cursuri de

brokeri. După ce au obţinut astfel parola de acces la piaţa electronică şi­au deschis

conturi personale la mai multe bănci, în continuare, fără să existe ordine de vânzare din

partea proprietarilor de acţiuni, folosind societatea de valori mobiliare achiziţionată, au

transferat un mare număr de acţiuni aflate în portofoliile unor societăţi de investiţii

financiare, pe numele unuia dintre făptuitori ca persoană fizică, apoi le­au vândut prin

intermediul altor societăţi de valori mobiliare producând un prejudiciu în sumă de

l,9mld.lei.

2.2.7. Influenţarea pieţelor

Ø Rigging­ul (măsluirea), este o practică frauduloasă care constă în înşelarea

partenerilor de afaceri prin majorarea artificială a preţurilor unor mărfuri, respectiv

14 O.U.G nr.28/13 martie 2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, publicată în M.Of. nr.238/9.04.2002, aprobată prin Legea nr.525/17 iulie 2002, publicată în M.Of.nr.576/5.02.2002, modificată prin O.U.G. nr.165/20 noiembrie 2002, publicată în M.Of. nr.864/29.11.2002.

26

prezentarea unei valori superioare celei reale, obţinută printr­un sistem de cumpărare

aparentă, menit să creeze impresia unei cereri mari pentru astfel de mărfuri. Wash Sale

(vânzarea spălată), constă în realizarea unor mecanisme de tranzacţii frauduloase care

prejudiciază clientul lipsindu­1 de beneficiul afacerii.

2.2.8. Metode de operare utilizate în spălarea banilor

Spălarea banilor este o manevră frauduloasă destinată să disimuleze originea şi

natura ilicită a profitului activităţilor infracţionale şi să­l însereze în fluxul afacerilor

legitime.

Ø Indiferent de metoda de operare utilizată, procesul de spălare a banilor se

realizează prin tranzacţii grupate în trei etape: plasarea, presupune transferul fondurilor

ilegale în scopul îndepărtării lor de sursa infracţională; stratificarea constă în procesul

de transferare a fondurilor între diferite conturi, separarea fondurilor ilicite de sursa lor

prin crearea unor „straturi” succesive de tranzacţii financiare, manevre destinate

zădărnicirii urmăririi şi asigurării anonimatului; integrarea se realizează mişcând

fondurile spălate prin intermediul organizaţiilor legale şi acordarea unei aparenţe de

legitimitate profitului criminal.

2.3. IMPLICAŢII MANAGERIALE ÎN PROCESUL DE CUNOAŞTERE A

PARTICIPANŢILOR LA COMITEREA FRAUDEI ECONOMICO­FINANCIARE

Analiza numărului şi structurii persoanelor participante la comiterea de fraude

economico­financiare scoate în evidenţă faptul că numărul acestora a crescut, de la an la

an, iar ponderea o deţin bărbaţii cu studii elementare şi medii şi că numărul celor cu

funcţii de conducere a crescut destul de nesemnificativ.

Cel mai adesea, potrivit legii, frauda economico­financiare se comite de cei care

au anumite responsabilităţi, funcţii de conducere în cadrul unităţilor mai sus menţionate.

Participanţi la săvârşirea fraudei economico­financiare cuprind o sferă largă de persoane

ţinute să răspundă penal, persoane care adeseori au o anumită calitate în cadrul

intreprinderilor: administratori, directori executivi, reprezentanţi legali, acţionari, etc.

Astfel, în practica judiciară s­a constatat că făptuitorii administratorii unici sau membrii

ai consiliului de administraţie s­au asociat în grupuri organizate reprezentându­şi

sarcinile pentru a pune în aplicare maniere frauduloase apreciate: evaziuni fiscale,

privatizările ilegale, înşelăciuni financiare emiterea de file CEC fără acoperire,

fraudarea societăţilor bancare etc.

27

CAPITOLUL III

COMPONENTE MANAGERIALE ÎN PROCESUL DE

COMBATERE A FRAUDEI ECONOMICO­FINANCIARE

3.1. OBIECTIVE ŞI SRATEGII IN MANAGEMENTUL COMBATE­RII

ŞI LIMITĂRII FRAUDEI ECONOMICO­FINANCIARE

În managementul combaterii fraudei economico­financiare, strategiile şi

politicile de combatere a criminalităţii ocupă un loc aparte. Prin ele se urmăreste şi se

asigură realizarea problemelor fundamentale de protecţie a mediului de afaceri, a

drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti dar şi de prevenire şi combatere a acestui fenomen.

Vasta problematică referitoare la protejarea mediuli de afaceri este cicumscrisă în

principii directoare ferme, care prefigurează orice acţiune întreprinsă, respectiv strategii

şi politicii adoptate, mijloace şi instrumente preconizte. În cele ce urmează, ne

propunem să subliniem amploarea necesităţii şi implicaţiile exercitării strategiilor şi

politicilor pentru combaterea fraudei asupra functionalităţii şi rezultatelor aplicării

managementului combaterii fraudei economico­financiare.

3.1.1. Principalele obiective în managementul combaterii şi limitării fraudei

economico­financiare

În primul deceniu al secolului XXI alăturarea la criteriile şi exigenţele privind

protejarea mediului de afaceri ale Uniunii Europene se înscrie ca o preocupare prioritară

Guvernului Romaniei dar şi a celorlalte organisme de aplicare a legii din ţara noastră.

Elaborarea strategiei de aplicare a Hotărârii Consiliului Suprem de Apărare a Ţării

privind stabilirea priorităţilor şi identificarea mecanismelor adecvate de luptă împotriva

fraudei economico­financiare este rezultatul unei analize aprofundate şi constructive a

problemelor existente la nivelul ţării circumscrise domeniilor aferente. Strategia trebuie

28

să facă faţă unei duble provocări, izvorâtă însăşi din realitatea cotidiană. În primul rând,

în plan extern va trebui să­şi canalizeze eforturile conform orientărilor şi evoluţiei

contemporaneităţii, iar în plan intern vor trebui găsite cele mai eficiente soluţii la

dificultăţile generate de tranzitie, amplificate de mutaţiile profunde din arena

internaţională. Premergător elaborării strategiei de luptă şi combatere a fraudei

economico­financiare trebuiesc realizate mai multe obiective :

A. CUNOAŞTEREA fenomenului fraudei economico­financiare sub

urmatoărele aspecte:

Ø dimensiunea realăa a fenomenului;

Ø formele concrete de manifestare;

Ø zonele şi secvenţele în care acesta se produce;

Ø protagoniştii implicaţi;

Ø cauzele şi împrjurările care generează ori favorizează dezvoltarea

fenomenului;

Ø efectele pe care le generează fenomenul;

Ø posibillităţi de evoluţie a fenomenului funcţie de evoluţia factorilor

criminogeni.

B. ANALIZA trebuie să fixeze următoarele principii şi aprecieri:

§ care sunt structurile operative – direcţii, servicii, birouri, compartimente care

au atribuţii în combaterea fenomenului şi încadrarea efectivă cu poliţiştii a fiecăruia;

§ dacă numărul poliţiştilor efectiv încadraţi asigură eficienţa corespunzătoare

în lupta importriva criminalităţii;

§ dacă nivelul pregătirii, de specialitate al poliţiştilor poate garanta eficienţa

dorită;

§ dacă rezultatele obţinute de sctructurile analizate sunt în concordanţă cu

adevărata dimensiune a fenomenlului;

§ dacă liderii structurilor specializate cu capacitatea de a conduce echipele de

subordine spre realizarea unui nivel de performanţă superior;

§ dacă volumul şi valoarea datelor şi informaţiilor date în lucru asupra acestor

structuri specilizate reflectă starea reală de fapt din câmpul criminalităţii.

3.1.2. Viziunea strategică, modalitate de concepere a strategiei privind

combaterea şi limitatrea fraudei economico­financiare

În managementul combaterii fraudei economico­financiare viziunea strategică

ocupă un loc aparte. Prin ea se urmăreşte şi se asigură competivitatea serviciului

29

politienesc implicat în combaterea fraudei economico­financiare, indiferent de natura şi

mărimea lui. Amploarea necesităţii şi implicaţiilor manageriale ale exercitării viziunii

strategice asupra funcţionalităţii şi rezultatelor combaterii fraudei economico­financiare

trebuie să fie conştientizate de către manageri.

Viziunea strategică managerială discerne şi defineşte scopurile şi obiectivele pe

termen lung ale instituţiei implicate şi mijloacele de pus în operă în vederea atingerii

lor, precum şi alocaţiile de resurse necesare. 15 Managerul trebuie să definească scopurile

şi obiectivele departamentului de lupta impotriva fraudei. In timp ce scopurile au un

sens mai mult calitativ, de pildă de a crea un climat de lucru favorabil dezvoltării

personalului în vederea creşterii eficacităţii întregului departament, obiectivele sunt

mult mai cuantificabile.

3.1.3. Managementul strategic şi strategia manageriala privind combaterea

şi limitatrea fraudei economico­financiare

Teremenul de referinţă în spaţiul managementului strategic şi al strategiei este

acela de strategie.

Ascendenţa termenului este în limbajul militar şi a reuşit impunerea şi în teoria

şi practica managerială. In sistematizarea lui Bogdan Băcanu (1997) sunt prezentate

urmatoarele sensuri:

­ strategia este un plan de abordare

­ strategia poate fi o stratagemă a oponentului pentru a obţine avantaje

­ strategia este un model de comportament într­un context dat

­ strategia semnifică o poziţie a organizaţiei în raport cu mediul său extern

­ strategia este o perspectivă ce decurge din “valoarea centrală” a unei

organizaţii, din profilul său de bază, generate de suma membrilor acesteia.

Managementul strategic este procesul managerial de formulare şi implementare

a unei strategii. Managerul strategic îmbogăţeşte conceptual de planificare strategică.

Managerul strategic are în vedere atât mediul intern cât şi cel înconjurător,

concentrându­se asupra schimbărilor de mediu.elementul de stabilitate este constituit

dintr­un sistem de valori favorabil abordării creative.

În concluzie, conceptul de management strategic are, în esenţă, avantajul de a nu

permite adaptarea organizaţiei la modificări rapide ale mediului, de a anticipa şi chiar

15 I.Petrescu, Managementul Mediului, Editura Expert, 2005, pag. 259.

30

genera aceste schimbări ce constituie suportul pentru direcţionarea pe termen lung a

activităţii organizaţiei. 16

3.1.4. Factori majori de natură managerială în combaterea şi limitatrea

fraudei economico­financiare

3.1.4.1. Planificarea combaterii fraudei economico­financiare

Activitatea de combatere a criminalităţii organizate a afacerilor trebuie orientată

spre executarea la un nivel superior de performanţă acelor trei importante componente

specifice:

­ planul informativ;

­ planul investigativ;

­ planul cercetării penale sau instrucţiei judiciare.

La rândul lui, fiecare din aceste planuri devine eficient dacă sunt rezolvate alte

trei componente esenţiale:

­ componente legislativă;

­ componenta organizatorică (structurile);

­ componenta logistică (dotarea).

Planul informativ

Cuprinde activităţile ce se desfăşoară permanent, orgnizat şi în mod conspirat de

către toate structurile informative existente pentru cunoaşterea şi documentarea

informativă a activităţii persoanelor pretabile la comiterea fraudelor economico­

financiare.

Planul investigativ poate fi definit ca suma activităţilor ce se desfăşoară de

organe specializate pentru verificarea în secret a informaţiilor obţinute în faza sau planul

informativ. Acţiunea investigativă trebuie orientată asupra întregului sistem infracţional

cu scopul precis de a­l dezarticula punctele forte. În centrul acţiunii investigative trebuie

plasat un model de abordare care să vizeze de la început aspectele esenţiale ale grupului

organizat. Momentul declanşării acţiunii investigative depinde de acumulările ce s­au

produs în faza informativă, de cunoaştere, în faza când s­au stabilit clar elementele ce

ţin de structura grupului, de maniera de acţiune, de faptele concrete comise.

3.1.4.2. Organizarea activităţilor pentru combaterea fraudei economico­

financiare

Principiul care trebuie să guverneze lupta împotriva fraudei economico­

16 I.Petrescu. Op. Cit. pag. 263.

31

financiare este cel al organizării în Poliţia Română de structuri specializate care să

funcţioneze la nivel naţional şi teritorial, încadrate cu un număr sporit (raportat la

actualul efectiv) de poliţişti (apreciem că se impune suplimentarea cu 50 la sută a

actualelor efective care desfăşoară activităţi informative de investigare şi cercetare

penală pe probleme ale fraudei economico­financiare.)

Specializarea acestor structuri trebuie realizată pe toate cele trei domenii:

­ domeniul informativ şi de efectuare a actelor premergătoare începerii urmăririi penale;

­ domeniul investigative; ­ domeniul cercetării penale; Constatând fărâmiţarea (dispersia) efectivelor specializate în structuri distincte la

nivelul judeţelor, municipiiilor şi al Capitalei, care determină abordarea neuniformă a

fenomenului, apreciem că se impune unificarea unor asemenea structuri pe criterii

teritoriale. Astfel, la nivelul judeţelor este de preferat să funcţioneze o singură structură

(serviciu sau brigadă) de combatere a fraudei economico­financiare care să includă actualul

serviciu din cadrul poliţiei judeţene, biroul din cadrul poliţiei municipiului reşedinţă şi

serviciul de combatere a crimei organizate. Acest serviciu sau brigadă urmează să aibă în

componenţa sa un compartiment specializat de investigaţii şi supravegheri operative,

precum şi un compartiment de cercetare penală. La nivelul celorlalte municipii şi oraşe din

cadrul judeţului vor funcţiona actualele structuri care, suplimentate diferenţiat, pot asigura

controlul situaţiei operative.

3.1.4.3. Motivarea şi antrenarea forţelor

Strategia are drept componentă pilonul managerial. Un program, oricât de

elaborate şi riguros ar fi, nu poate fi adus la îndeplinire fără manageri veritabili, fară

conducători motivaţi şi buni specialişti.

Un manager trebuie să accepte următoarele reguli:

­ activitatea de culegere a informaţiilor se desfăşoară individual, de către

fiecare poliţist în domeniul ce i s­a repartizat;

­ activitatea de investigare şi efectuare a actelor premergătoare şi a cercetării

penale în cauzele complexe se desfăşoară în echipă;

­ regulile de secretizare a activităţilor funcţionează în raport de complexitate

cauzelor şi calităţii profesionale ale subordonaţilor.

3.1.4.4. Responsabilitatea socială

Complexitatea fraudei economico­financiare implică mari responsabilităţi ale

managerului tocmai, determinată de ceea ce caracterizează fenomenul.

32

În exercitarea actului de comandă şi în conducerea activităţilor complexe de

combatere a fraudei economico­financiare trebuie ţinut seama de caracteristicile

generale ale Poliţiei şi anume:

­ nu toate unităţile de poliţie sunt la fel. Ele se diferenţiază prin sfera

responsabilităţilor lor obişnuite cu privire la aplicarea legii, prin întinderea teritorială,

prin numărul locuitorilor şi agenţilor economici din jurisdicţia lor, structura calitativă a

populaţiei, organizarea internă în raport de evoluţia structurii operative poliţieneşti etc.;

­ nu toţi poliţiştii sunt la fel, mai ales în condiţiile tranzitorii ale instituţiei. Ei

se deosebesc prin pregătire, personalitate, experienţă, atitudini, comportament în timpul

serviciului, calificare, interese mai ales economice;

­ deşi, de regulă, referirile la poliţie se fac în mod global, cerinţele profesionale

ce revin cadrelor de poliţie diferă de la un caz la altul, pe toate liniile de muncă. Nu

există un singur tip de activitate în munca de poliţie. O diviziune a muncii sau o

specializare profesională se impune, cu atât mai mult în hăţişul domeniilor economice

aflate în continuă schimbare;

­ munca de poliţie estre cerută şi respinsă în acelaşi timp, mai ales în domeniile

în care poliţie intervine din oficiu pentru contracararea infracţiunilor nereclamate. Este o

muncă neplăcută şi indispensabilă, totodată, este urmarea prestigiului relativ şi a

recunoaşterii nesemnificative a celor ce o practică, deşi în acelaşi timp i se face reclamă

ca fiind esenţială pentru păstrareea standardelor morale, economice şi sociale ale

comunităţii.

3.1.4.5. Controlul în managementul combaterii fraudei economico­

financiare

Având un caracter preventiv, constructiv, educativ şi proiectiv, precum şi o mare

întindere în timp şi spaţiu, controlul, ca funcţie managerială, joacă un rol deosebit de

activ în managementul combaterii fraudei economico­financiare. 17

Controlul ca funcţie managerială, încheie ciclul de management, conţinutul şi

eficacitatea sa condiţionând sensibil calitatea de ansamblu a procesului de conducere şi,

în special, eficienţa muncii depuse de de poliţişti pe termen scurt, mediu sau lung. În

aceste condiţii, obiectivul principal al controlului este asigurarea realizării rezultatelor

preconizate de manager şi echipa sa managerială.

17 PETRESCU,I, Management general, Ed.Alma Mater , 2005

33

3.2. CONTRIBUŢII LA ELABORAREA UNEI METODOLOGII

MANAGERIALE ÎN PROCESUL DE COMBATERE A FRAUDEI

ECONMICO­FINANCIARE

Particularităţile fraudei economico­financiare caracterizate prin săvârşirea

faptelor de către autori inteligenţi cu un nivel ridicat de instrucţie şi cultură, modus

operandi rafinat implicând cunoştinţe de specialitate, (economice, financiare etc.),

consilierea făptuitorilor de către anumiţi specialişti pentru a conferi o aparenţă de

legalitate operaţiunilor efectuate determină, conform principiului simetriei

particularităţi ale metodologiei de cercetare criminalistică a infracţiunilor din această

categorie. 18

3.2.1. Cerinţe manageriale în cunoaşterea principalelor moduri de operare

în cadrul procesului de investigare a fraudei economico­ financiare

Managementul cunoaşterii modurilor de operare (modus operandi) în cadrul

combaterii fraudei economico­financiare, presupune examinarea tipurilor de conduită

ilegală relevate de jurisprudenţă şi literatura de specialitate ca fiind frecvent utilizate de

făptuitori în diverse domenii ale fraudei economico­financiare.

3.2.2. Componente manageriale în cunoaşterea şi aplicacarea normelor

legale în procesul investigării fraudei economico­financiare

Managementul cunoaşterii cadrului normativ în domeniul combaterii fraudei

economico­financiare, vizat de cercetare, presupune examinarea aprofundată a

dispoziţiilor legale, a ordonanţelor şi hotărârilor Guvernului, regulamentelor şi

metodologice emise de ministere. Implică, de asemenea, cunoaşterea specificului

activităţii din domeniul de interes: structura şi organizarea societăţilor comerciale,

conducerea evidenţei contabile, relaţiile cu organele fiscale şi vamale, regimul bancar,

al valorilor mobiliare şi pieţelor reglementate etc

3.2.3. Acţiuni mangeriale în efectuarea actelor premergătoare cu ocazia

investigării şi cercetării fraudelor economico­financiare

Managementul efectuării actelor premergătoare presupune organizarea fluxului

informaţional, a activităţilor investigative destinate verificării informaţiilor, precum şi

asigurare mijloacelor de probă în trei faze: informativă, constând în culegerea în mod

18 M.Le Clère, Le banditism des affaires, Manuel de Police Technique, Editions Police­Revue Paris, 1974. p. 101; Em.Stancu, Particularităţi metodologice privind investigaţia criminalistică a infracţiunilor domeniul afacerilor, Criminalistica, Ed. Actami, Bucureşti, 1995, p. 317.

34

discret şi planificat a datelor de interes, depozitarea în bazele de date, prelucrarea lor şi

alimentarea activităţilor de cercetare; investigativă realizată dintr­un ansamblu de

activităţi destinate verificării în secret a informaţiilor obţinute: supravegherea operativă

a unor persoane sau locuri, verificarea unor tranzacţi suspecte, a gestiunii făptuitorilor,

obţinerea unor date prin Interpol etc.

3.2.4. Managementul ridicării obiectelor, înscrisurilor şi efectuării

percheziţiilor în cadrul activităţilor de combatere a fraudei economico­ financiare

Managementul privind ridicarea de obiective şi înscrisuri şi efectuarea de

percheziţii are în vedere în principal:

a) obiectele ce constituie produs al infracţiunii;

b) mijloacele sau instrumentele care au servit sau au fost destinate săvârşirii

de infracţiuni;

c) obiectele sau valorile a căror deţinere este interzisă de lege;

d) obiectele ce conţin sau poartă urmele infracţiunii;

e) orice obiecte sau înscrisuri de natură să servească la stabilirea

împrejurărilor săvârşirii infracţiunii unui sau la identificarea autorulu;

3.2.5. Baze manageriale privind efectuarea de expertize şi constatări

tehnico­ştiinţifice pe parcursul cercetării farudei economico­financiare

Managementul privind dispunerea efectuării unor constatări tehnico­ştiinţifice şi

expertize judiciare are în vedere stabilirea circuitului actelor, mărfurilor, mijloacelor de

plată, stabilirea prejudiciului, în cazul expertizei contabile; identificarea persoanei după

scrisul de mână, prin examinarea conţinutului spiritual, a vocabularului şi

caracteristicilor grafice ale scrisului şi semnăturii, în cazul expertizei criminaliste a

scrisului; stabilirea autenticităţii, în cazul expertizei bancnotelor, monedelor, titlurilor de

credit.

3.2.6. Contribuţii manageriale la efectuarea înregistrărilor audio­video în

cadrul activităţilor de cercetare a fraudei econmico­financiare

Managementul referitor la dispunerea efectuării înregistrărilor audio­video,

precum şi valorificarea înregistrărilor prezentate de părţi are în vedere descoperirea altor

infracţiuni, a identificării făptuitorilor şi a conexiunilor infracţionale ale acestora în

diverse medii.

3.2.7. Organizarea managerială a procedurii de ascultare a martorilor cu

ocazia efectuării cercetărilor în cauzele prvind combaterea fraudei economico­

financiare

35

Managementul referitor la ascultarea părţilor vătămate şi a martorilor are drept

scop stabilirea împrejurărilor în care au fost comise infracţiunile, obţinerea unor date

privind modalităţile de operare şi mijloacele folosite de făptuitor, stabilirea identităţii şi

contribuţiei acestora la realizarea manevrelor frauduloase, stabilirea locului unde au fost

ascunse sau valorificate bunurile or valorile provenind din infracţiune, dovedirea relei­

credinţe în cazurile prevăzute de lege etc.

3.2.8. Elemente manageriale referitoare la luarea măsurilor preventive cu

prilejul combaterii şi cercetării fraudei economico­financiare

Mangementul privind luarea măsurilor preventive în cazurile şi condiţiile

prevăzute de lege, are scopul de a înlătura riscul ascunderii învinuiţilor sau inculpaţilor,

distrugerii ori alterării urmelor infracţiunii (documente contabile, evidenţe sau mesaje

înregistrate în memoria calculatoarelor, bancnote sau alte valori falsificate etc.),

sustragerii de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei, zădărnicirii aflării

adevărului prin influenţarea martorilor sau experţilor.

3.2.9. Fundamentul managerial privind luarea măsurilor asiguratorii

referitor la reparaţiile civile în cadrul procesului de combatere a fraudei

economico­financiare

Managementul referitor la luarea măsurilor asiguratorii privind reparaţiile civile,

are scopul protejării drepturilor părţii civile şi garantării realizării eficiente a acţiunii

civile. Măsurile asiguratorii privind reparaţiile civile se realizează prin aplicarea, pe

bunurile indisponibilizate, a sechestrului penal, luarea inscripţiei ipotecare.

3.2.10. Orientări manageriale în prezentarea materialului de urmărire

penală în cadrul procesului de combatere a fraudei ecopnomico­financiare

Managementul prezentării materiulului de urmărire penală presupune verificarea

valorii probelor administrate, crearea condiţiilor necesare peutru ca învinuitul

(inculpatul) care cunoaşte cel mai bine activitatea infracţională desfăşurată, să le poată

examina, să poată cere administrarea de probe noi ori să facă declaraţii suplimentare, de

natură a contribui la clarificarea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluţionări

a acesteia.

36

CAPITOLUL IV

MODALITĂŢI DE MANIFESTARE ÎN MANAGEMENTUL COMBATERII

FRAUDEI ECONOMICO­FINANCIARE A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL­

DECIZIONAL

4.1. SUBSITEMUL INFORMAŢIONAL ÎN MANAGEMENTUL

COMBATERII FRAUDEI­ECONMICO­FINANCIARE

Managementul combaterii fraudei economico­financiare nu poate fi asigurat în

condiţii corespunzătoare fără cunoaşterea sistematică a modului în care se desfăşoară

întregul proces în cadrul departamentului sau instituţiei respective. În acest fel,

managerul poate aprecia, la perioade optime, modul în care se reflectă condiţiile,

nivelurile şi criteriile specifice în procesul managerial al combaterii fraudei economico­

financiare şi poate interveni la timp pentru combaterea şi prevenirea unor noi forme de

comitere a fraudei. Un sistem informaţional raţional şi eficient este de dorit.

4.1.1. Necesitatea şi caracteristicile procesului de însuşire şi transmitere a

informaţiilor

Tratarea sistemică a organizării managementului combaterii fraudei economico­

financiare implică o analiză corectă a aspectului său informaţional. Studiul organizării

managementului combaterii fraudei economico­financiare sub acest aspect permite să se

constate şi evidenţieze o problematică specifică care se referă la tehnologia combaterii

fraudei economico­financiare. Managerul trebuie să fie pregătit să soluţioneze

problemele respective.

Întregul proces managerial al combaterii fraudei economico­financiare este un

proces de însuşire şi transmitere a informaţiei. Momentul central este decizia. Adoptarea

deciziei generează informaţia decizională, care se transmite la executanţi sub formă de

planuri, sarcini normative, comenzi şi le serveşte ca impuls spre acţiuni coordonate şi

orientate spre scopuri manageriale precise.

37

4.1.2. Tehnologia informaţiei în procesul de combaterea a fraudei

economico­financiare

Schimbările se petrec pe două direcţii: tehnologia şi piaţa. Managerul eficient

trebuie să fie la zi cu cunoştinţele în amândouă domenii.

Tehnologia informaţională este un instrument indispensabil managerului.

Tehnologia informaţiei este tehnologia folosită în managementul informaţiei:

orice instrument sau maşină care pot fi utilizate pentru procesele menţionate mai sus. In

consecinţă, include semnalizatoare de fum, porumbei călători, steguleţe de

semaforizare, stilou şi cerneală, cutii cu fişe, telefoane şi faxuri, radiouri şi computere.

4.1.3. Etapele managementului informaţiei în procesul de combatere a

fraudei economico­financiare

4.1.3.1. Colectarea informaţiei

4.1.3.2. Stocarea informaţiei

4.1.3.3. Procesarea informaţiei

4.1.3.4. Accesul la informaţie

4.1.3.5. Comunicarea informaţiei

4.1.3.6. Folosirea informaţiei

4.1.4. Fluxul informaţional în cadrul managementului privind combaterea

fraudei economico­finaciare

4.1.4.1. Definiţia fluxului informaţional

Sistemul infromaţional este totalitatea procedeelor, metodelor şi mijloacelor

folosite într­un proces dat, considerat ca un ansamblu organizat şi integrat într­un tot

organic al operaţiilor de culegere, analizare, memorere şi valorificare a informaţiilor,

inclusiv a celor ce efectuează aceste operaţiuni. Un astfel de sistem este propriu oricărui

organism social şi se defineşte atunci când este creat.

4.1.4.2. Modalităţi manageriale de implementare a sistemului informaţional

Sistemul informaţional influenţează procesul de conducere în general:

­ ridică nivelul de informare al comandanţilor

­ modifică structura muncii

­ creşte tendinţa spre o conducere obiectivă.

Asigurarea unei conduceri ştiinţifice şi eficace a sistemului informaţional

necesită satisfacerea următoarelor cerinţe:

­ capacitate informaţională mare

­ asigurarea culegii, transmiterii şi prelucrării informaţiei

38

­ reflectarea stării organului condos şi situaţia de desfăşurare a activităţii

­ asigurarea reprezentării existente

­ adaptabilitate la noile condiţii şi cerinţe

4.1.4.3. Perfecţionarea sistemului informaţional referitor la managementul

combaterii fraudei economico­financiare

Trebuie să fie o preocupare majoră. Acest fapt presupune renunţarea la metodele

tradiţionale. Considerăm necesar ca managerii să dobândească un minim de cunoştinţe

despre organizarea şi funcţionarea sistemului informaţional îndeosebi cu privire la:

definirea surselor prin care se alimentează cu informaţii, sistemul, circuitul acestora

între unităţile de combatere a fraudei, mijloace tehnice folosite etc.

4.1.5. Raportul dintre manager şi subordonaţii săi în transmiterea corecta şi

operativa a informaţiilor

În raportul dintre şefi şi subordonaţi, pe linie informaţională, trebuie respectate

cu stricteţe conspirativitatea şi confidenţialitatea, altfel se îănregistrează fenomenul

„trădării” care are urmări deosebit de grave.

4.1.6. Schimbul de informaţii în cadrul managementului combaterii fraudei

economico­financiare

În activitatea de supraveghere criminală şi urmărire informativă, urmarea

contactului pe care poliţiştii o au cu membrii comunităţii face ca informaţiile obţinute să

fie valoroase.

Informaţia obţinută nu este proprietate personală, ea trebuie utilizat şi transmisă

cu operativitate către unitate sau serviciul competent.

4.1.7. Calităţile informaţiilor – condiţie fundamentală pentru eficacitatea

procesului de combatere a fraudei economico­financiare

Capacitatea de a înţelege funcţionarea pieţei, integrarea activităţilor într­un

lanţ de valori, anticiparea evoluţiilor şi adaptarea la acestea, sunt aptitudini ca ar trebui

regăsite la nivelul fiecărei structuri de investigare a fraudelor.

Iată doar câteva considerente care trebuie să determine Direcţia de Investigare a

Fraudelor şi serviciile teritoriale să se preocupe de obţinerea, interpretarea, îmbogăţirea,

validarea, formalizarea, exploatarea şi difuzarea informaţiilor în interiorul şi în

exteriorul lor.

Apreciez că aceste dimensiuni sunt just formulate, acoperind în mod exhaustiv

aria problematicii obţinerii, prelucrării şi utilizării informaţiei din domeniul combaterii

fraudei economico­financiare. Luarea unor decizii corespunzătoare necesită informaţii,

39

atunci când este nevoie de ele, ori de câte ori este nevoie şi actualizate când sunt

recepţionate. Sistemele informaţionale din cadrul Politiei de Investigarea Fraudelor pot

fi astfel proiectate încât să ofere rapoarte la cerere, rapoarte de excepţie şi rapoarte

periodice.

Informaţia trebuie să dezvăluie frecvent realizările atinse de utilizatori (serviciile

de investigate a fraudelor şi cetăţeni) în domeniul, combaterii fraudei economico­

financiare din acest motiv conţinutul ei este foarte important.

4.1.8. Desfăşurarea schimbului de informaţii în cadrul managementului

combaerii fraudei economico­financiare

Rolul conducătorului pentru schimbul de informaţii se identifică în contextul şi

raportul schimbului de informaţii :

1. În contextul organizării şi conducerii muncii informative.

După verificarea corectitudinii se poate trece la exploatarea informaţiei deţinute.

Ierarhia şefilor este stabilită în funcţie de importanţa informaţională. Scopul punei

utilizări este îmbunătăţirea şi creşterea eficienţei muncii.

2. În raport cu felul realizării

Organele de poliţie dau formele de realizare a schimbului de informaţii.

Intervenţia şefului trebuie să se facă diferenţiat, în raport cu formele concrete de

realizare:

­ schimb de informţii între poliţie şi alte organe informative

­ schimb informaţional între formaţiuni de poliţie

­ schimb de informaţii între colective special constituite

­ schimb de informaţii între diferite linii de muncă şi chiard în cadrul aceleaşi

linii de muncă.

4.2. SUBSISTEMUL DECIZIONAL DIN PERSPECTIVA MANAGE­

MENTULUI COMBATERII FRAUDEI ECONOMICO­FINANCIARE

Managementul combaterii fraudei economico­financiare poartă amprenta

progresului ştiinţific şi tehnologic care pune o problematică complexă, pentru a cărei

soluţionare este nevoie de o mare putere de discernământ, de capacitate de delimitare

clară a obiectivelor şi condiţiilor, curajul de a renunţa la metodele care se dovedesc a fi

depăşite.

4.2.1.Componente conceptuale

Sistemul managementului combaterii fraudei economico­financiare influenţează

profund procesul de adaptare a deciziilor manageriale. Acesta reprezintă etapa cea mai

40

importantă a activităţii manageriale, a realizării relaţiilor manageriale şi de demonstare a

capacităţilor de lider ale fiecărui manager. În sistemul managerial, decizia se constituie

ca dominanta muncii manageriale şi organizaţionale. Prin decizie, managerul stabileşte

scopul şi formulează o serie de misiuni, prevede executanţii, destină resursele

(matetriale, financiare, umane şi informaţionale) şi consfinţeşte răspunderile.

4.2.1.1. Conceptul de decizie în cadrul managementului combaterii fraudei

economico­financiare

Studierea subsistemului decisional a devenit deosebit de actuală, deoarece

decizia reprezintă esenţa sistemului de management al combaterii fraudei economico­

financiare. De modul de aplicare şi concepere a deciziilor depinde, în mare măsură,

eficienţa activităţilor ce se desfăşoară în cadrul organizaţiei. Indifferent de obiectul de

activitate, organizaţia nu poate exista fără ca managerii să ia în permanenţă o serie de

decizii. Adoptarea deciziei reprezintă un atribut al managerului şi un element esenţial

care defineşte profesiunea de manager. Luarea deciziei, ca şi schimbul de informaţii,

constituie componenta esenţială a oricărei funcţii manageriale.

4.2.1.2. Rolul deciziei în sistemul de management pentru combaterea fraudei

economico­financiare

Deciziile ajută la stabilirea obiectivelor şi modalităţilor de realizare a acestora,

conturează programele, armonizează acţiunile şi componentele executanţilor, adoptă

perfecţionările şi modificările pentru o desfăşurare eficintă. Decizia joacă rolul unui

instrument de direcţionare şi formare a viitorului organizaţiei. Managerul are astfel o

influenţă activă asupra formelor concrete ale relaţiilor sociale, le schimbă şi contribuie

la satisfacerea nevoilor combaterii fraudei economico­financiare. Deciziile coordonează

resursele în spaţiu şi timp şi asigură ritmicitatea şi realizarea sarcinilor.Decizia este

punctul central al întregului sistem. Calitatea deciziilor influenţează combatererea

fraudei economico­financiare, process bogat în semnificaţii şi urmări

4.2.1.3. Condiţii situaţionale şi cerinţe

Decizia este un proces raţional de alegere a unei linii de acţiune care implică

existenţa anumitor condiţii situaţionale şi cerinţe la care vom face referire în cele ce

urmează. Printre condiţiile principale se numără:

­ existenţa unuia sau mai multor obiective ecologice de atins care sunt precis

definite, cuntificate şi însoţite de un sistem riguros de măsurare a realizărilor;

­ existenţa mai multor alternative de acţionare din care să se aleagă soluţia

pentru atingerea obiectivului combaterii fraudei economico­financiare;

41

­ existenţa factorilor limitativi, respectiv a celor ce ţin de combaterii fraudei

economico­financiare, economici, mijloacele băneşti, resursele umane,

tehnice, sociale.

4.2.2. Deciziile în procesul managerial de combatere a fraudei economico­

financiare

Stadiul final al unei decizii este realizarea ei, fără de care munca de pregătire şi

adoptare a deciziei este lipsită de orice valoare. Este necesar ca acţiunea să se

desfăşoare şi decizia să fie executată. Pentru realizarea deciziei sunt necesare o serie de

măsuri organizatorice, cu profunde implicaţii organizatorico­manageriale.

4.2.2.1. Deciziile monoatributive

Sarcinile şi dispoziţiile sunt instrumente principale de realizare a deciziilor.

Importanţa şi implicaţiilor lorimpun o răspundere deosebită atât în privinţa elaborării

corecte, cât şi în sensul circulaţiei optime a acestora. Astfel, este necesară o coordonare

logică a elementelor de analizat, compararea situaţiilor actuale cu altele precedente,

deosebirea factorilor necesari de ceialeatori, abordarea sarcinilor şi a răspunsurilor în

raport cu condiţionările reale.

4.2.2.2. Deciziile multicriteriale

Cercetările manageriale relevă faptul că reuşita dispoziţiilor de executare a

deciziilor este strâns legată de modul de transmitere şi asumarea executanţilor.

Dispoziţiile şi sarcinile se pot transmite verbal sau în scris. Eficienţa

dispoziţiilor este determinată de transmiterea lor în cel mai bun moment şi loc, şi este de

preferat ca comunicarea să aibă loc într­un cadru în care executanţii sunt mai receptivi.

Un principiu de bază în funcţionarea corespunzătoare a organizaţiei este acela de

a transmite dispoziţiile şi sarcinile pentru executarea deciziilor şi sarcinilor pentru

executarea deciziilor ţinându­se cont de scala ierarhică.

4.2.2.3. Deciziile multiatribut

Motivaţia implică necesitatea ca executantul să fie dezvoltat, mobilizat şi

orientat spre obiective. Cadrele de execuţie poartă răspunderea în legătură cu latura

etică a obiectivelor asumate. Acestă componentă vizează îndeplinirea sarcinilor la un

grad cât mai ridicat de eficienţă. Dacă obiectivele sunt realiste, executantul le poate

considera succese personale, ceea ce face ca executantul să­şi asume obiective mai

înalte.

42

CAPITOLUL V

PREZENŢE MANAGERIALE ÎN PROCESUL DE EFICIENTIZARE A

ACTIVITĂŢILOR DE COMBATERE A FRAUDEI ECONOMICO­

FINANCIARE LA NIVELUL JUDEŢULUI SIBIU

5.1. IMPLICAŢII MANAGERIALE ÎN PROCESUL DE CUNOAŞTERE

ŞI EFICIENTIZARE A ACTIVITĂŢILOR DE COMBATERE A FRAUDEI

ECONOMICO­FINANCIARE LA NIVELUL POLIŢIEI JUDEŢULUI SIBIU

Studiile efectuate asupra evoluţiei fraudei economico­financiare au scos în

evidenţă faptul că aceasta a devenit un fenomen complex de o mare gravitate, atât prin

valoarea materială a prejudiciilor create, cât şi prin forţa cu care este capabilă să

penetreze şi să altereze climatul economic, social şi chiar politic, afectând nu numai

ordinea de drept, chiar şi siguranţa naţională.

5.1.1. Baze manageriale referitoare la cunoaşterea modului de manifestare a

fraudei economico­financiare la nivelul judeţului Sibiu

Având în vedere studiile ce surprind aspectele calitative ale fenomenului

infracţional produs de noile genuri de infracţionalitate, se pot prognoza tendinţele de

creştere ale unor genuri de infracţiuni ce se înscriu ca perimetru de manifestare atât la

nivel naţional cât şi local.

Managementul cunoaşterii modului de manifestare a fenomenului fraudei

economico­financiare trebuie să se realizeze şi prin efectuarea unor studii şi analize

criminologice şi sociologice care trebuie să ofere o imagine completă susţinută ştiinţific

atât din punct de vedere al diagnozei cât şi al prognozei acesteia.

Studiile trebuie să stabilească complexul criminogen care alimentează creşterea

fraudei economico­financiare, a factorilor de risc şi a oportunităţilor care generează şi

favorizează săvârşirea acestor categorii de infracţiuni.

43

Cercetarea şi cunoaşterea ştiinţifică a acestui complex fenomen trebuie să

asigure identificarea cu precizie a zonelor şi punctelor vulnerabile, existente în

domeniile esenţiale ale vieţii economice, sociale şi politice. Analiza situaţiei operative, a

evoluţiei şi a tendinţelor stării infracţionale, dar şi a datelor obţinute din ansamblul

activităţilor informativ­operative şi de cercetare penală realizate, ca şi constatările altor

organe de control şi inspecţie ale statului, conturează fizionomia actuală a criminalităţii

economico­financiare care, în aceasta perioadă, în România, este caracterizata în

principal de următoarele elemente:

§ continuarea transferului ilegal de proprietate de la stat în domeniul privat,

folosindu­se în acest scop inclusiv fonduri provenite de la organisme financiare

internaţionale

§ amplificarea gravităţii fenomenului infracţional ce vizează sistemul

financiar­bancar şi de asigurări, fondurile de valori mobiliare, unităţi de producţie ori

sectoare de importanţă deosebită pentru economie şi stabilitatea climatului social;

§ încalcarea, în continuare, a reglementărilor legale cu privire la activităţi

economice deosebit de importante, cum sunt cele referitoare la operaţiunile de import­

export, transferuri de capital etc., cu toate consecinţele ce decurg din aceasta, inclusiv

cele ce pun în pericol înfaptuirea unora din obiectivele programului de reformă;

§ menţinerea la un nivel încă alarmant a corupţiei, îndeosebi în rândul factorilor

de decizie din economie, administraţie de stat, instituţii bugetare şi, nu în ultimul rând, a

celor implicaţi în procesul de privatizare, dar şi a corupţiei instituţionale;

§ organizarea din ce în ce mai eficienta a grupurilor de infractori, o organizare ce

cuprinde întreg sistemul, cu verigi pâna în cele mai înalte sfere de influenta, fenomenul

infractional economico­financiar capatând pe zi ce trece caracteristicile specifice crimei

organizate;

§ se continuă săvârşirea de infracţiuni cu prejudicii grave, îndeosebi în sectoare

cum sunt industria petrolului, producţia şi comercializarea alcoolului, a produselor din

tutun, exploatarea pădurilor şi comercializarea lemnului;

§ funcţionarea încă la parametri importanţi a aşa­zisei „economii subterane”,

faptele de evaziune fiscală şi infracţionalitatea vamală, principalele sale izvoare

constituindu­se în cele mai importante

5.1.2. Componentele manageriale ale analizei SWOT, pentru eficientizarea

acţiunilor de combatere a fraudei economico­financiare la nivelul poliţiei judeţului

Sibiu

44

Analiza SWOT este o metodă efectivă pentru identificarea Punctelor Tari şi

Punctelor Slabe şi pentru examinarea Oportunităţilor şi Ameninţărilor întâlnite. Adeseori

în timpul analizelor cadrul SWOT este suficient pentru identificarea schimbărilor utile

care pot fi făcute.

Prin definiţia dată de toate dicţionarele, instrumentele de analiză SWOT

reprezintă un cadru practic şi uşor de aplicat. Instrumentele cer indivizilor următoarele:

1) să colecteze informaţiile privitoare la propria companie şi a domeniului de

activitate;

2) citirea şi evaluarea tuturor materialelor importante;

3) alcătuirea a patru liste distincte;

4) întocmirea raportului, care are un rezumat şi o analiza propriu­zisă.

Pentru a desfăşura o analiză SWOT, răspundeţi la următoarele în trebări:

Puncte tari:

Punctele tari ajuta în dezvoltarea ulterioara. Punctele tari sunt o resursă, abilităţile

de a răspunde cerinţelor pieţei şi de a face faţă concurenţei. Resursele financiare,

managementul de marketing, influenţă, relaţii şi altele sunt puncte tari necesare

menţinerii unei poziţii stabile pe piaţă.

Puncte slabe:

Punctele slabe sunt în general slăbiciunile pe care le are fiecare orgnizaţie.

Reprezintă limitări sau deficienţe în ce priveşte resursele, aptitudinile, posibilităţile şi

capacitate care afectează performanţa.

Oportunităţi:

Oportunităţile sunt numeroase. Trebuie luată câte una în analizarea aspectelor

positive şi negative. Reprezintă o situaţie extrem de favorabilă în mediul în care firma îşi

desfăşoară activitatea.

Ameninţări:

Ameninţările sunt ca bombele cu ceas care trebuiesc dezamorsate inainte de a

exploda. Trebuiesc luate masuri preventive şi de paza impotriva amenintarilor

neobisnuite.

Tip de analiză: Concentrare pe punctele tari, recunoaşterea punctelor slabe, folosirea

oportunităţilor ca pavăză împotriva ameninţărilor.

45

5.1.3. Etape manageriale în elaborarea analizei SWOOT pentru

eficientizarea activităţilor de combaterea fraudei economico­financiare la nivelul

poliţiei judeţului Sibiu

Optiunile strategice, ca vectori principali în realizarea obiectivelor manageriale,

se elaborează în urma unei analize, în interdependenţă, a punctelor forte, slabe ale poliţiei

de investigare a fraudelor din cadrul poliţiei judeţului Sibiu şi a oportunităţilor şi

pericolelor din mediul extern acesteia.

Pentru promovarea unui management modern şi eficient este necesar a fi efectuată

o analiză comparativă a activităţii interne a poliţie pentru investigarea fraudelor, din care

să rezulte punctele forte şi slabe ale acesteia, cu mediul extern în care funcţionează, care

să scoată în evidenţă oportunităţi şi pericole, pentru aceasta, în baza acestei analize pot fi

identificate principalele modalităţi manageriale de acţiune pentru atingerea ţintelor şi

obiectivelor propuse. În vederea realizării acestei analize supunem atenţiei „Analiza

puncte tari – puncte slabe – oportunităţi – pericole”; trebuiesc parcurse mai multe etape.

5.1.4. Implicaţii manageriale în organizarea şi conducerea poliţiei de

investigare a fraudelor pentru eficientizarea activităţilor de combatere a fraudei

economico­financiare la nivelul poliţiei judeţului Sibiu

Particularităţile exercitării actului de conducere, a întregului proces managerial, în

domeniul combaterii fraudei economico­financiare sunt influenţate, dar şi determinate, de

caracteristicile actuale ale fenomenului criminalităţii economico­financiare în etapa de

tranziţie pe care o parcurge societatea românească:

­ se constată tot mai mult faptul că frauda economico­financiară, sub toate

formele de manifestare, în majoritatea cazurilor stă la baza infracţiunilor îndreptate

împotriva persoanei (jafuri, tâlhării, etc), proprietăţii publice sau private;

­ arsenalul criminalităţii organizate în general, există şi se perfecţionează,

având ca motivaţie de bază interesele economico­financiare, profiturile realizate şi

influenţarea mediilor politice şi statale în luarea deciziilor;

Managementul activităţii de prevenire şi combatere a infracţionalităţii economico­

financiare presupune cunoaşterea şi adaptarea principiilor şi funcţiilor managementului la

specificul liniilor de muncă şi structurii organizatorice a Poliţiei de Investigare a

Fraudelor.

Managerul asigură realizarea cooperării cu structuri similare din alte state şi cu

organisme internaţionale care, în cadrul acordurilor bilaterale sau convenţiilor la care

România este parte, concură, la combaterea infracţiunilor de spălare a banilor rezultaţi

46

din infracţiuni sau alte manifestări ale criminalităţii economico­financiare cu elemente de

extraneitate.

Pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice managerii şi ofiţerii de poliţie pentru

investigarea fraudelor, fiind organe specializate în combaterea fraudei economico­

financiare, trebuie să deţină cunoştinţe profesional­juridice şi economice temeinice, să

cunoască permanent legislaţia economico­financiară în evoluţia sa, să aibă o conduită

morală ireproşabilă, să fie incoruptibili, să acţioneze numai în strictă conformitate cu

legea, cu respectarea garanţiilor procesuale şi a drepturilor constituţionale ale persoanei.

5.2. STRATEGIA MANAGERIALĂ DE REFORMĂ ŞI EFICIEN­TIZARE

A ACTIVITĂŢILOR DE COMBATERE A FRAUDEI ECONO­MICO­

FINANCIARE LA NIVELUL POLIŢIEI JUDEŢULUI SIBIU

Strategia manageriala de reforma şi eficientizare a activităţilor de combatere a

fraudei economico­financiare,trebuie construita pe principiile şi regulile stabilite de

organismele europene şi internationale,precum şi de particularitatile la nivel national şi

local legate de starea generala a societatii.

Preocuparea actuală cea mai stringentă este aceea de a preveni şi combate

criminalitatea economico­financiară al carei scop fundamental este, fără îndoială,

obţinerea de profit cât mai mare, rata acestuia provenita din activităţi criminale fiind atât

de înaltă, încât puţine afaceri legale o pot concura.

5.2.1. Rolul şi utilitatea strategiei de reformă şi eficientizare a activităţilor de

combatere a fraudei economico­financiare

Elaborarea strategiei de reformă şi eficientizare a activităţii politiei de combatere

a fraudelor are ca scop schimbarea răspunsurilor acesteia faţă de constrângerile mediului

ambiant extern în care respectiva structură funcţionează. Un plan strategic al schimbărilor

poate ajuta membrii organizaţiei să stăpânească tranziţia între orientările strategice

curente şi orientările strategice viitoare dorite.

Toate demersurile pentru elaborarea strategiei politiei de combatere a Fraudelor,

se bazează pe conceptele de bază privind politica, strategia, tactica, tipologia strategiilor

precum şi cele referitoare la raporturile dintre institutie şi mediul ambiant extern. Aceste

raporturi sunt foarte importante, deoarece, în afara potenţialului intern al instituţiei, care

poate fi inventariat printr­o analiză diagnostic, opţiunile organizaţiei privind modul de

47

utilizare cât mai eficientă a resurselor de care dispune depind şi de constrângerile din

mediul extern în care funcţionează organizaţia.

Elaborarea strategiei de reformă şi eficientizare a activităţii politiei de combatere

a fraudelor se defineşte ca un proces nerepetitiv care realizează o cantitate nouă, bine

definită, în cadrul Poliţiei Române. Strategia se caracterizează ca o acţiune unică,

specifică, compusă dintr­o succesiune logică de activităţi componente coordonate şi

controlate, cu caracter inovaţional de natură diferită, realizat într­o manieră organizată

metodic şi progresiv, avînd constrângeri de timp, resurse şi cost, destinat obţinerii cu

succes de noi rezultate complexe, necesare pentru satisfacerea de obiective clar definite.

Performanţa strategiei se măsoară în funcţie de adaptabilitatea ei la realizarea

obiectivelor Poliţiei Române. Ceea ce are importanţă în cadrul strategiei este viteza cu

care cadrele de investigare a fraudelor îşi unesc abilităţile şi cunoştinţele pentru a găsi

soluţiile optime la realizarea obiectivelor proiectului.

Strategia reprezintă modalitatea prin care poliţia de investigare a fraudelor se

adaptează contextelor în schimbare, necesităţii unui raspuns tot mai energic fraudei

economico­financiare.

5.2.2. Componente manageriale referitoare la descentralizarea şi

deconcentrarea activităţilor pentru eficientizarea combaterii fraudei economico­

financiare

Cheia succesului în reforma şi modernizarea Poliţiei de Investigare a Fraudelor o

constituie diminuarea progresivă a centralismului la toate nivelurile şi implementarea

concepţiei delegării puterilor, care ar putea elimina cu rapiditate efectele birocratismului

şi ale infructuoasei circulaţii a informaţiilor.

În ceea ce priveşte responsabilitatea şi gestiunea resurselor, delegarea de

autoritate va trebui să intereseze îndeosebi nivelul operaţional teritorial.

De aceea, organizarea sistemului poliţienesc trebuie să înlăture reproducerea

mecanică şi invariabilă a modelelor centrale, indiferent de problematica şi particularităţile

locale. De asemenea, se impune eliminarea acelor structuri ale căror activităţi sunt

redundante. Repetiţia aceloraşi structuri, la câte 2­3 eşaloane, este anacronică, costisitoare

şi contraproductivă.

5.2.3. Contribuţii manageriale la stabilirea direcţiilor de modernizare a

serviciului de investigare a fraudelor

Demers cu atât mai firesc şi mai necesar, elaborarea strategiei la nivelul Poliţiei

de Investigare a Fraudelor include un ciclu de evaluări aprofundate asupra: stadiului

48

realizării obiectivelor anterior asumate şi gradului în care acestea corespund

imperativelor noii etape; parametrilor de eficienţă înregistraţi pe coordonatele funcţionale

interne şi în cadrul mecanismelor relaţionale ale instituţiei; mutaţiilor şi tendinţelor

înregistrate în contextul operativ şi, implicit, necesităţilor de adaptare a răspunsului

instituţional la respectivele evoluţii.

În ceea ce priveşte mecanismele funcţionale interne şi, respectiv, relaţionale ale

Poliţiei de Investigare a Fraudelor, această analiză a evidenţiat că instituţia a evoluat,

devenind, în timp, un organism esenţial în cadrul Poliţiei Române cu responsabilităţi în

planul apărării şi promovării valorilor şi intereselor statului de drept şi ale societăţii

democratice.

Implicându­se activ în susţinerea, pe căile specifice, a obiectivelor fundamentale

ale ţării, Politia de Investigare a Fraudelor şi­a confirmat ­ atât în cadrul sistemului de

slujire şi protectie a comunitatii, cât şi în cooperarea cu structurile similare din spaţiul

euro­atlantic ­ capacitatea de a contribui semnificativ la:

­ ţinerea sub control, pe plan intern, a evoluţiilor fraudei economico­financiare

purtătoare de riscuri şi ameninţări care ar fi putut periclita buna functionare a economiei

naţionale;

­ consacrarea stabilitatii economico­financiare a ţării noastre, fapt ce legitimează

şi susţine integrarea în Uniunea Europeană.

Această apreciere a fost însoţită, însă, şi de constatări privind diverse stări de fapt

şi procese interne care erau de natură să genereze implicaţii imediate ori de perspectivă

pentru capacitatea operaţională a Poliţiei de Investigare a Fraudelor.

În vederea restructurării şi modernizării Poliţiei de Investigate a Fraudelor,

propunem „Strategia de reformă şi eficientizare a activităţii Poltiei de Investigare a

Fraudelor”(anexa.1.) care sa conţina obiectivele strategice şi generale, în contextul

integrării României în Uniunea Europeană.

În conţinutul Strategiei trbuie cuprins cadrul general şi principiile de organizare şi

funcţionare ale Poliţiei Române, obiectivele de modernizare, rezultatele scontate, factori

de risc şi vulnerabilităţi interne, modalitatea de implementare a acestui document,

organigrama existentă a Politiei de Investigare a Fraudelor şi cea de perspectiv.

Strategia de reformă şi eficientizare a activităţii Poliţiei de Investigare Fraudelor,

trebuie sa fie rezultatul unei analize aprofundate şi constructive a problemelor existente la

nivelul ţării circumscrise fraudei economico­financiare. Strategia va trebui să facă faţă

unei duble provocări, izvorâtă însăşi din realitatea cotidiană. În primul rând, în plan

49

extern va trebui să­şi canalizeze eforturile conform orientărilor şi evoluţiei

contemporaneităţii, iar în plan intern vor trebui găsite cele mai eficiente soluţii la

dificultăţile generate de tranziţie, amplificate de mutaţiile profunde din arena

internaţională.

Modul concret de implicare managerială în procesul de modernizare a

serviciului de investigate a fraudelor este regăsit prin Planul de acţiune pentru

implementarea strategiei de modernizare la nivelul Serviciului de Investgare a Fraudelor

din cadrul I.P.J. Sibiu.

5.2.4. Managementul privind politica de securitate partenerială prin

asimilarea unor noi metode manageriale de lucru

Apărarea persoanelor şi bunurilor este prevăzută de lege, dar în mentalitatea

populaţiei şi a organizărilor statale, atributul securităţii revine poliţiei şi justiţiei, în

exclusivitate. De aici numeroasele inconveniente în aplicarea unor politici parteneriale de

ordin comunitar.

Drept urmare, dacă există unele punţi de legătură între poliţie şi numeroasele

instituţii democratice nou apărute, cum ar fi O.N.G.­urile, nu acelaşi lucru se poate afirma

despre bunăvoinţa arătată şi implicarea factorilor responsabili. Este vorba, în primul rând,

despre aleşii locali care, invocând imposibilitatea exercitării controlului direct al forţelor

de poliţie locală, se menţin la distanţă de domeniile tangenţiale ordinii publice,

considerându­le apanajul exclusiv al organismelor de stat amintite.

5.2.5. Elaborarea unui proiect managerial menit să ofere promovarea

excelenţei la nivelul serviciului de investigare a fraudelor din cadrul inspectoratul

de poliţie al judeţului Sibiu

Proiectul managerial reprezintă portofoliul de bază al tuturor acţiunilor ce vor fi

întreprinse într­o organizaţie privind fundamentarea obiectivă a planurilor strategice 19 .

Proiectul managerial propus are la bază misiunea şi obiectivele strategice pe termen

mediu şi lung, cuprinse în Strategia de modernizare a Poliţiei Române, pentru perioada

2004 ­ 2007, „Poliţia Română ­ Poliţie Europeană".

Obiectivele fundamentale ale proiectului managerial

În spiritul misiunii, Inspectoratul de Poliţie al judeţului Sibiu va promova

excelenţa la nivelul tuturor activităţilor şi proceselor desfăşurate privind apărarea

drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, a proprietăţii private şi publice,

19 Vezi Petrescu, I., Management inovaţional, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2006, p.306­337

50

prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii publice. Prin modul

de acţiune, Inspectoratul de Poliţie al judeţului Sibiu va contribui la dezvoltarea locală,

regională şi naţională din punct de vedere al serviciului public specializat în interesul

persoanei şi comunităţii, în acord cu nevoile comunităţii şi cu angajamentele asumate în

vederea integrării în Uniunea Europeană.

Obiectivele fundamentale ale proiectului managerial vizează:

Ø dezvoltarea globală şi echilibrată a Politiei de Investigare a Fraudelor care

să conducă la consolidarea rezultatelor obţinute;

Ø trecerea de la dezvoltarea cantitativă la consolidarea calitativă a Politiei de

Investigare a Fraudelor prin adoptarea principiilor managementului calităţii în întreaga

activitate din poliţie şi în evaluarea acesteia;

Ø dezvoltarea managementului strategic şi a planificării eficiente a tuturor

proceselor şi activităţilor;

Ø realizarea unui echilibru între democraţie, participarea colectivă,

responsabilitate, transparenţă şi luarea deciziilor eficiente.

Obiective strategice ale proiectului managerial

Direcţiile fundamentale ale proiectului managerial, ce vor putea fi transpuse în

practică prin tactici de acţiuni specifice, vizează obiectivele strategice, obiectivele

generale şi obiectivele sectoriale cuprinse în „Strategia de modernizare a Poliţiei

Române, pentru perioada 2004 – 2007”.

În acest sens, obiectivele strategice luate în considerare sunt:

Ø Creşterea nivelului de atractivitate şi siguranţă a mediului de afaceri de la

nivelul Judeţului Sibiu;

Ø Continuarea descentralizării funcţiilor poliţieneşti;

Ø Îmbunătăţirea serviciului politienesc de la nivelul Serviciului de Investgare a

Fraudelor;

Ø Creşterea gradului de încredere a populatiei şi agentilor economici în Poliţia de

Investigare Fraudelor;

Ø Combaterea fradei economico­financiare de la nivelul Judeţului Sibiu

Obiectivul general al proiectului managerial vizează dezvoltarea capacităţii

instituţionale şi operaţionale a poliţiei de investigare a fraudelor în vederea menţinerii

unui climat de competitivitate în mediul de afaceri, în conformitate cu normele şi

standardele europene în materie.

Obiective sectoriale ale proiectului managerial au în vedere urmatoarele:

51

1. Modernizarea managementului instituţional la nivelul Poliţiei de

Investigare a Fraudelor.

2. Consolidarea capacităţii operaţionale a Poliţiei de Investigare a Fraudelor.

3. Perfecţionarea managementului resurselor umane la nivelul Poliţiei de

Investigare a Fraudelor.

4. Îmbunătăţirea cooperării interinstituţionale cu structurile ce au atribuţii în

domeniu, în vederea contracarării fenomenului criminal din sfera economico­financiară

în conformitate cu normele şi standardele europene în materie

5. Dezvoltarea cooperării internaţionale cu agenţiile de aplicare a legii din

cadrul Uniunii Europene.

6. Asigurarea suportului logistic necesar derulării în condiţii optime a

activităţii curente la nivelul Poliţiei de Investigare a Fraudelor.

7. Respectarea normelor de etică şi deontologie profesională la nivelul

efectivelor Poliţiei de Investigare a Fraudelor.

8. Îmbunătăţirea marketingului instituţional prin creşterea nivelului de

încredere a populaţiei în Poliţia de Investigare a Fraudelor, precum şi dezvoltarea

sistemului relaţional şi de comunicare cu partenerii din cadrul societăţii civile.

9. Perfecţionarea cadrului legislativ în domeniul prevenirii şi combaterii

criminalităţii economico­financiare.

5.3. MANAGEMENTUL PRIVIND ORGANIZAREA ŞI FUNC­

ŢIONAREA SERVICIULUI DE INVESTIGARE A FRAUDELOR PENTRU

EFICIENTIZAREA ACTIVITĂŢILOR DE COMBATERE A FRAUDEI

ECONOMICO­FINANCIARE

Organizarea managerială pentru eficientizarea activităţilor de combatere a fraudei

economico­financiare are ca scop de a grupa oamenii, de a aranja sarcinile şi activităţile

şi de a stabili legăturile organizatorice necesare în vederea dirijării tuturor eforturilor într­

o singură directie şi anume aceea de a atige obiectivele pe care Poliţia de Investigare a

Fraudelor şi le­a fixat.

Organizarea este acea parte a activităţii manageriale care cuprinde stabilirea

structurii deliberate a funcţiilor oamenilor angajaţi într­o organizaţie. Aceasta este

deliberată în sensul asigurării ca toate sarcinile necesare pentru îndeplinirea scopurilor

sunt trasate acelor oameni care au competenţa de ale îndeplini cel mai bine. Organizarea

52

implică:

a) determinarea activităţilor necesare în indeplinirea unor scopuri anume;

b) gruparea acestor activităţi în departamente sau compartimente;

c) incredintarea unor asmenea grupări de activităţi unui manager;

d) delegarea autorităţii care le materializează;

e) pregatirea coordonarii activităţii, autorităţii, precum şi orientarea pe verticală şi

orizontală în structura organizatorică.

Procesul managerial privind organizarea activităţilor pentru eficientizarea

combaterii fraudei economico­financiare, constă în stabilirea principalelor categorii de

munci pentru a atinge obiectivele propuse, rezultatul acestei organizări fiind functiile,

activităţile, atribuţiile şi sarcinile, altfel spus, determinarea proceselor de muncă fizică şi

intelectuală şi a componentelor acestora – miscări, timp, sarcini, precum şi gruparea lor

pe posturi, funcţii compartimente, formaţii de muncă.

5.3.1. Organizarea, ca funcţie managerială

Organizarea, ca funcţie managerială în cadrul procesului de eficientizare a

activităţilor pentru combaterea fraudei economico­financiare, reprezintă ansamblul

acţiunilor întreprinse în vederea utilzării cu maximum de eficienţă a resurselor materiale,

umane şi financiare pe care le are la dispoziţie structura specializată pentru combaterea

fraudei economico­financiare. Folosirea eficientă a accestor resurse necesită armonizarea

lor, în care scop managerul este chemat să asigure raportări şi proprţii juste între toate

categoriile de resurse, să utilizeze o structură judicioasă de organizare şi un sistem

informaţional raţional.

Structura organizatorică la care ne referim trebuie să fie elastică, să corespundă

cât mai fidel nevoilor actuale, să fie suplă, permiţând adaptarea rapidă fără dificultăţi la

schimbările complexe generate de evoluţia economică şi socială a societăţii româneşti şi

respectiv a judeţului Sibiu.

5.3.2. Organizarea procesuală a serviciului de investigare a fraudelor de la

nivelul poliţiei judeţului Sibiu

Organizarea procesuală asigură delimitarea şi dimensionarea sarcinilor,

atribuţiilor, activităţilor şi funcţiilor şi corelarea acestora cu obiectivele şi componentele

structural­organizatorice (posturi, compartimente), astfel încât să fie cât mai complet şi

mai detaliat definite pentru intregul personal implicat în conducerea şi execuţia lor.

Componentele procesuale ale organizaţiei sunt:

­ funcţiunea;

53

­ activitatea;

­ atribuţia;

­ sarcina.

5.3.2.1. Cadrul juridic de funcţionare a poliţiei de investigare fraudelor

Poliţia de investigare a fraudelor este structura specializată a Poliţiei Române care

acţionează prin mijloace specifice de muncă pentru combaterea fraudelor grave ce se

înscriu în sfera criminalităţii organizate, a corupţiei şi a celorlalte fapte infracţionale care

afectează climatul economic din România şi drepturile fundamentale ale cetăţenilor.

Temeiul legal al organizării şi funcţionării poliţiei de investigare a fraudelor îl

constituie:

a) Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române (art.

26 pct.1, 6 şi 7) şi Legea nr. 360/2002 privind Statutul Poliţistului;

b) Ordinele Ministrului Administraţiei şi Internelor, privind înfiinţarea Direcţiei

de Investigare a Fraudelor, respectiv înfiinţarea şi organizarea structurilor de investigare a

fraudelor în cadrul inspectoratelor de poliţie judeţene;

Totodată, în activitatea poliţiei de investigare a fraudelor s­au înregistrat o serie

de transformări substanţiale, ce au avut la bază modificările legislative ale Codului de

Procedură Penală prin Legea nr. 281/2003, O.U.G. nr. 66/2003 şi O.U.G. nr. 109/2003,

precum şi apariţia de noi acte normative cum ar fi: Legea nr. 364 din 15 septembrie 2004

privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare şi Legea nr. 508 din 17 noiembrie

2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a

Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

5.3.2.2. Atribuţiile funcţionale ale serviciului de investigare a fraudelor

Având la bază „Strategia de reformă şi eficientizare a activităţii Poliţiei de

Investigare a Fraudelor” se pot formula următoarele atribuţii principale:

a) Sub conducerea, controlul şi din dispoziţia procurorului efectuează acte de

cercetare penală şi propune soluţii în conformitate cu prevederile legii în dosarele penale

circumscrise criminalităţi economico­financiare ce au ca obiect săvârşirea de ilegalităţi la

regimul juridic al societăţilor comerciale, companiilor naţionale, monopolului de stat,

Registrul Comerţului, la regimul bancar şi al CEC­ului, concurenţa neloială, regimul

valutar, drepturile de autor şi cele conexe, drepturile de proprietate intelectuală, jocurile

de noroc, autorizarea şi calitatea construcţiilor, protecţia mediului, achiziţiilor publice,

transporturilor auto, feroviare, aeriene şi navale, precum şi orice alte fraude prevăzute în

legi speciale;

54

b) Realizează, în aceleaşi condiţii, actele de urmărire penală stabilite de procuror

prin rezoluţiile de delegare date în dosarele al căror obiect îl constituie faptele penale din

competenţa exclusivă a acestuia (faptele de corupţie, cele asimilate infracţiunilor de

corupţie şi cele în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, etc.);

c) Efectuează verificări în condiţiile legii cu privire la cereri, sesizări ori

reclamaţii ce se referă la problematica încălcărilor de lege în domeniul economico­

financiar sau bancar, care în forma sesizată nu întrunesc elementele constitutive ale unor

infracţiuni şi fac propuneri asupra soluţiilor, în funcţie de materialul probator administrat;

d) Organizează şi realizează activitatea de culegere a informaţiilor în funcţie de

evoluţia fenomenului infracţional din sectoare şi linii de muncă, locuri şi medii de interes

poliţienesc, pentru cunoaşterea acestora, asigurarea prevenirii şi descoperirii

infracţiunilor, identificarea mijloacelor de probă în dosarele penale;

e) In conformitate cu prevederile legale în vigoare, verifică propriile informaţii

obţinute în procesul muncii, cele primite de la alte structuri informative cu care

cooperează sau colaborează pentru prevenirea şi combaterea fraudelor economice, în

funcţie de rezultatul verificărilor dispunând asupra măsurilor legale ce se impun;

f) Informează ­ prin conducerea Ministerului Administraţiei şi Internelor sau a

Inspectoratului General al Poliţiei Române – Parlamentul, Guvernul, ministerele, celelalte

structuri ale administraţiei centrale, administraţiile locale, alţi factori de decizie, despre

fenomenele negative care pot afecta buna funcţionare a economiei de piaţă, interesele

financiar­bancare şi valutare ale statului, creează perturbări în activitatea instituţiilor

publice, a agenţilor economici şi lezează drepturile fundamentale ale cetăţenilor,

propunând măsuri de înlăturare a cauzelor şi condiţiilor care le generează ori favorizează,

inclusiv sub aspectul perfecţionării cadrului legislativ;

g) Asigură informarea permanentă a opiniei publice, prin mass­media, cu privire

la cazurile semnificative identificate şi cercetate, insistând pe necesitatea combaterii

nocivităţii unor astfel de fapte şi atragerea populaţiei la prevenirea şi combaterea

criminalităţii economico­financiare;

h) Studiază evoluţia infracţionalităţii de natură economico­financiară şi bancară

(în viziune globală, pe genuri de infracţiuni, sectoare şi linii de muncă, etc.) stabilind

măsuri operative pentru diversificarea modalităţilor de intervenţie în raport cu metodele

şi mijloacele folosite de infractori la comiterea faptelor, iar pe baza concluziilor trase,

inclusiv din studiile criminologice realizate, acţionează pentru înlăturarea cauzelor

55

generatoare şi condiţiilor favorizatoare comiterii unor astfel de fapte ori producerii de

pagube în dauna proprietăţii publice sau private;

i) Conduce, coordonează, îndrumă şi controlează pe linie de specialitate (exclusiv

activitatea de cercetare penală) întreaga activitate desfăşurată de formaţiunile de profil

din cadrul inspectoratelor judeţene de poliţie;

j) Pe baza concluziilor desprinse din acţiunile operative desfăşurate, verificările

făcute sau dosarele complexe instrumentate, asigură generalizarea experienţei pozitive la

nivelul tuturor structurilor teritoriale.

k) Contribuie la modernizarea pregătirii studentilor de la Academia de Poliţie

„Alexandru Ioan Cuza” şi elevilor şcolilor de formare a agenţilor de poliţie, prin

prezentarea, de către cadrele cu experienţă care lucrează în domeniul investigării

fraudelor, a unor materiale teoretice şi aplicaţii practice la respectivele instituţii de

învăţământ;

l) Organizează şi efectuează activităţi specifice de documentare, analiză, sinteză,

informare, stocare şi procesare a informaţiilor pe sectoarele şi liniile de muncă din

domeniul economico­financiar;

m) Colaborează cu instituţiile de învăţământ şi cu organizaţiile neguvernamentale

pentru pregătirea antiinfracţională a populaţiei;

n) Conlucrează cu structuri de profil din alte state şi de la nivelul unor instituţii

internaţionale pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii economico­financiare

transfrontaliere;

o) Organizează şi efectuează activităţi specifice de documentare, analiză, sinteză,

informare, de culegere, evaluare, stocare şi valorificare a informaţiilor din sectoarele şi

liniile de muncă specifice domeniului economico­financiar etc;

p) Indeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege.

5.3.3. Organizarea structurală a politiei de investigare a fraudelor

Spre deosebire de organizarea procesuală, prin care se înţelege stabilirea

principalelor categorii de muncă, a proceselor necesare realizării obiectivelor

fundamentale ale poliţiei de investigare a fraudelor, organizarea structurală constă în

gruparea functiunilor, activităţilor, atribuţiilor şi a sarcinilor în funcţie de anumite criterii

şi repartizării acestora în vederea concretizării condiţiilor care să asigure posibilităţi

pentru realizarea obiectivelor

56

5.3.3.1.Conceptul de organizare structurală

Organizarea structurală reprezintă gruparea funcţiunilor, activităţilor, atribuţiilor

şi sarcinilor pe bază unor anumite criterii şi repartizarea acestora, în scopul realizării lor,

pe grupuri de lucru sau individual pentru îndeplinirea obiectivelor în condiţii de eficienţă.

Componentele structurii organizatorice sunt:

­ postul;

­ funcţia;

­ compartimentul;

­ nivelul ierarhic;

­ ponderea ierarhică;

­ relaţiile organizatorice;

5.3.3.2. Strucura organizatorică şi formală a poliţiei de investigare a

fraudelor

Direcţia de Investigare a Fraudelor funcţionează ca unitate specializată în

domeniu, în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, care asigură aplicarea

unitară a actelor normative în vigoare, având ca obiectiv prioritar prevenirea şi

combaterea criminalităţii circumscrise domeniului economico­financiar sub conducerea

şi controlul procurorilor desemnaţi, în conformitate cu prevederile legale.

Fundamentată pe principii europene moderne, activitatea Direcţiei de Investigare

a Fraudelor are la bază practici de lucru noi sprijinite de sisteme inovatoare. În termeni

generali, se doreşte un management poliţienesc proactiv şi reactiv, fapt ce presupune

asigurarea unui mod de gestionare organizaţională adaptat la exigenţele actuale şi de

perspectivă, care să creeze capacitatea de răspuns adecvată la condiţiile tot mai complexe

de funcţionare, în vederea realizării unei structuri moderne, flexibile, compatibilă cu

instituţiile similare din cadrul Uniunii Europene.

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A

DIRECŢIEI DE INVESTIGARE A FRAUDELOR

57

Fig. 5.3. Structura organizatorică a Direcţiei de Investigare a Fraudelor

Poliţia de investigare a fraudelor funcţionează la nivel central şi teritorial, având

urmatoarea structură organizatorică:

v la Inspectoratul General al Poliţiei Române funcţioneaza Directia de

Investigare a Fraudelor, Directia de Combatere a Macro­Criminalitatii Economico­

Financiare şi Directia Politiei Transporturi, organizate pe servicii şi compartimente

specializate pe sectoare şi linii de munca

v la Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti funcţionează

servicii de investigare a fraudelor, la nivelul direcţiei generale, şi servicii corespondente,

în cadrul poliţiilor de sector, cu dubla subordonare: pe linie de conducere şi asigurare

logistică, faţă de conducerea unităţii de poliţie teritorială, iar sub aspectul muncii de

specialitate, faţă de direcţiile de profil din Inspectoratul General al Poliţiei Române;

v la inspectoratele judeţene de poliţie funcţionează serviciile de investigare

a fraudelor, organizate pe linii şi sectoare de muncă, coordonate de conducerea

inspectoratelor judeţene de poliţie. Pe linie profesională sunt subordonate şi serviciilor de

profil din cadrul direcţiilor de linie, care le acordă sprijin şi îndrumare prin poliţiştii

specialişti din structura acestora.

La nivelul Poliţiei Judeţului Sibiu, propunem următoarea structură organizatorică

pentru Poliţia de Investigare a Fraudelor:

Ø Compartimentul 1 – „INFRASTRUCTURA ECONOMICĂ”

Ø Compartimentul 2 – „CORUPŢIE”

Ø Compartimentul 3 – „PROPRIETATE INTELECTUALĂ”

Ø Compartimentul 4 – „CRIMINALITATEA AFACERILOR”

Ø Compartimentul 5 – „CRIMINALITATEA FINANCIARA”

Ø Comparimentul 6 – Secretariat şi documentare

Ø Biroul de Investigare a Fraudelor Mediaş care are în compunere aceleaşi

compartimente ca şi serviciul judeţean dar la un nivel mai redus.

5.3.4. Principiile ce stau la baza managementului combaterii fraudei

economico­financiare

1. Principiul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

2. Principiul legalităţii

58

3. Principiul confidenţialităţii

4. Principiul echidistanţei

5. Principiul proporţionalităţii

6. Principiul transparenţei şi apropierii de comunitate

7. Principiul priorităţii măsurilor preventive, faţă de cele coercitive

8. Principiul descentralizării

9. Principiul responsabilităţii în exercitareaactului de autoritate poliţienească

10. Principiul profesionalizării în toate domeniile de activitate

11. Principiul profesionalizării în toate domeniile de activitate

12. Principiul viziunii globale şi unitare

13. Principiul continuităţii

5.3.5. Organizarea conducerii manageriale a serviciului de investigare a

fraudelor

A organiza conducerea înseamnă a crea un aparat de conducere bazat pe atribuţii

bine precizate şi pe înzestrarea cu mijloace necesare executării lor.

Principalele modalităţi de îmbunătăţire a organizării conducerii activităţilor pentru

eficientizarea combaterii fraudei economico­financiare sunt:

­ delegarea;

­ specialzarea;

­ standardizarea;

­ formalizarea;

­ centralizarea;

­ descentralizarea;

5.3.6. Organizarea activităţii colective la nivelul serviciului de investigare a

fraudelor

Organizarea muncii colective constă în crearea cadrului şi condiţiilor adecvate de

muncă, crearea unui climat psiho­moral astfel încât fiecare membru al serviciului de

combatere a fraudelor să se simtă bine în colectiv precum şi un cadru legislativ şi

motivaţional care să asigure realizarea sarcinilor.

5.3.7. Organizarea muncii individuale la nivelul serviciului de investigare a

fraudelor

Organizarea muncii individuale constă în crearea cadrului şi a condiţiilor adecvate

de muncă, stabilirea şi aplicarea regulamentelor şi a ordinelor care asigură individului de

59

pe orice nivel ierarhic în cadrul poliţiei de combatere a fraudelor un randament optim cu

minimum de solicitare fizică şi psihologică.

Organizarea trebuie să se materializeze în ordine în documente, legături

informaţionale complete, existenţa unui tablou de bord şi fişelor cu probleme de urmărit.

5.4. OBIECTIVE ŞI PERSPECTIVE ALE MANAGEMENTULUI

PRIVIND EFICIENTIZAREA ACTIVITĂŢILOR DE COMBATERE A

FRAUDEI ECONOMICO­FINANCIARE LA NIVELUL POLIŢIEI JUDEŢULUI

SIBIU

Pentru realizarea unei strategii eficiente de combaterea fraudei economico­

financiare, trebuie pornit de la un obiectiv fundamental care are în vedere restructurarea

şi reorganizarea structurilor implicate în combaterea acestui fenomen prin creşterea

capacitaţii institutionale şi a eficientei activităţilor desfăşurate, deconcentrarea şi

descentralizarea serviciilor poliţieneşti,consolidarea autonomiei financiare şi

administrative, perfecţionarea managementului, asigurarea mediului de afaceri şi apărarea

proprietăţii publice şi private.

De asemenea, în prim plan vor fi puse obiectivele strategice ce vor fi urmărite a fi

realizate şi anume:

Ø Creşterea nivelului de atractivitate şi siguranţă a mediului de

afaceri;

Ø Continuarea descentralizării funcţiilor poliţieneşti;

Ø Îmbunătăţirea calităţii serviciului poliţienesc;

Ø Creşterea nivelului de încredere a populaţiei în poliţie;

Ø Combaterea fraudei economico­financiare.

5.4.1. Implicaţii manageriale privind modernizarea managementului

instituţional

Realizarea acestui obiectiv presupune asigurarea unui mod de gestionare

organizaţională adaptat la exigenţele actuale şi de perspectivă, care să creeze capacitatea

de răspuns instituţional la condiţiile tot mai complexe de funcţionare, pentru creşterea

gradului de fiabilitate şi competitivitate.

Fundamentată pe principii europene moderne, activitatea managerială a Poliţiei de

Investigare a Fraudelor trebuie să devină proactivă şi consultativă, fapt ce presupune

60

responsabilizare şi un grad de autonomie adecvat la nivel decizional, sens în care este

necesară realizarea unor obiective sectoriale.

Astfel managementul activităţii de eficientizare pentru combatere a fraudei

economico­financiare prin programe punctuale, cu rezultate cuantificabile presupune

realizarea de programe punctuale, pe termen scurt, mediu şi lung, la nivelul tuturor

formaţiunilor poliţiei de investigare a fraudelor, evaluarea şi valorificarea rezultatelor

obţinute.

Abordarea activităţii de combatere a fenomenului infracţional din domeniul

economico­financiar, tine cont de necesitatea realizării unor obiective care sa fie în

măsura a elabora ulterior strategia de lupta împotriva acestui gen de criminalitate.

Un prim obiectiv, în ordinea importantei, îl constituie cunoaşterea fenomenului

infracţional sub aspectul dimensiunii, formelor de manifestare, a locurilor favorabile,

tipurile de agenţi economici şi persoanele implicate, cauzele şi împrejurările care le

generează sau favorizează dezvoltarea fenomenului, precum şi posibilitatea de evoluţie a

acestuia.

Al doilea obiectiv ce trebuie avut în vedere la organizarea activităţilor de

combatere a fenomenului infracţional îl reprezintă analiza modului în care este organizata

şi se desfăşoară activitatea.

5.4.2. Componentele manageriale privind modernizarea conceptuală,

structurală şi funcţională în domeniul prevenirii fraudei economico­ financiare

Pentru realizarea acestui obiectiv Poliţia de Investigare a Fraudelor are în vedere

dezvoltarea instituţională în domeniul prevenirii prin adaptarea şi dezvoltarea structurii

teritoriale de investigare a fraudelor în domeniul prevenirii fraudei economico­financiare.

5.4.3. Orientări conceptuale privind ridicarea capacităţii operative şi

instituţionale pentru eficientizarea activităţilor de combatere a fraudei economico­

financiare

Realizarea acestui obiectiv de către Poliţia de Investigare a Fraudelor presupune

dezvoltarea instituţională şi operaţională în vederea compatibilizării cu structurile

omologe europene în conformitate cu convenţiile, recomandările internaţionale şi

legislaţia naţională prin:

­ Corelarea funcţională în noile condiţii legislative a structurilor de investigare a

fraudelor, la nivel teritorial, cu structurile corespondente aparţinând Parchetului şi

reanalizarea competenţelor;

61

­ Dezvoltarea sistemului de colectare, procesare şi analiză a informaţiilor la

nivelul structurilor de investigare a fraudelor;

­ Crearea unui comportament de cooperare operativă cu poliţiile străine, integrare

europeană, implementare programe şi colaborare cu ofiţerii de legătură străini;

­ Eliminarea paralelismului din activitatea birourilor şi formaţiunilor ce compun

Poliţia de Investigare a Fraudelor;

­ Creşterea capacităţii instituţionale şi operative în domeniul investigării fraudelor

economico­financiare şi corupţiei;

­ Creşterea capacităţii operative şi instituţionale în prevenirea şi combaterea

activităţilor infracţionale din sfera economico­financiară şi corupţiei.

5.4.4. Implicaţii manageriale privind creşterea capacităţii funcţionale pentru

eficientizarea activităţilor de combatere a fraudei economico­financiare

Acest obiectiv al Poliţiei de Investigare a Fraudelor se referă la amplificarea

capacităţii instituţionale şi asigurarea structural­funcţională, pentru protejarea proprietăţii

intelectuale, industriale, a drepturilor de autor şi a mediului de afaceri prin:

­ adoptarea şi implementarea unei noi construcţii instituţionale, reflectând

particularităţile societăţii româneşti, compatibilă cu structurile europene;

­ continuarea procesului de euroconformizare legislativă;

­ îmbunătăţirea cooperării interinstituţionale în activitatea de aplicare a legii;

­ asigurarea şi extinderea cooperării internaţionale în activitatea de aplicare a

legii.

­ optimizarea fluxurilor informaţionale şi creşterea eficienţei activităţilor

operative prin utilizarea tehnologiei informaţiei şi de comunicare. Un accent deosebit

trebuie sa se pună pe dezvoltarea sistemului de analiză a informaţiilor economico­

financiare la nivelul Poliţiei de Investigare a Fraudelor.

5.4.5. Latura managerială în cadrul activităţilor de prevenire şi combatere a

corupţiei interne

Pentru realizarea acestui obiectiv, Poliţia de Investigare a Fraudelor trebuie sa

aibă în vedere următoarele:

Implementarea unor măsuri concrete de asigurare a respectării prevederilor

deontologice, a celor privind pregătirea profesională şi accesul la informaţii, prin:

­ Elaborarea unor noi proceduri de lucru care să înlăture suspiciunile şi să asigure

transparenţa activităţilor;

­ Simplificarea normelor care generează birocraţie;

62

­ Atragerea societăţii civile în prevenirea şi combaterea corupţiei.

5.4.6. Orientări manageriale privind optimizarea cooperării şi colaborării

internaţionale pentru eficientizarea activităţilor de combatere a fraudei economico­

financiare

Poliţia de Investigare a Fraudelor trebuie să urmărească gestionarea eficientă a

acordurilor de cooperare semnate de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi de

Inspectoratul General al Poliţiei Române în domeniile prioritare de combatere a

criminalităţii economico­financiare şi corupţiei, prin realizarea aplicaţiei informatice

pentru gestionarea prevederilor documentelor de cooperare şi specializarea ofiţerilor de

cooperare internaţională.

Asigurarea sistemului de comunicare în problematica specifică domeniului de

competenţă, în vederea integrării ţării noastre în structurile Uniunii Europene, trebuie să

vizeze:

­ întocmirea documentelor de negociere necesare în procesul de aderare a

României la UE pentru domeniile specifice activităţilor de poliţie;

­ monitorizarea şi implementarea angajamentelor asumate de România în procesul

de negociere pentru aderarea la UE;

­ identificarea, elaborarea şi implementarea programelor cu finanţare externă

(PHARE, AGIS, TAIEX, PERICLE, MATRA etc.)

5.4.7. Managementul privind modernizarea sistemului de relaţii publice al

serviciului de investgare afraudelor cu societatea civilă

Dezvoltarea parteneriatului social poliţie­comunitate trebuie să se realizeze prin

perfecţionarea cooperării între structurile care sunt implicate în procesul de relaţionare cu

societatea civilă, implementarea de politici sociale în cadrul parteneriatului Poliţie­

Comunitate şi dezvoltarea relaţiilor de parteneriat cu societatea civilă în domeniul

relaţiilor publice.

Consolidarea imaginii publice pozitive a Poliţiei de Investigare a Fraudelor,

priveşte trebuie sa se realizeze prin eficientizarea demersurilor pentru îmbunătăţirea

imaginii Poliţiei de Investigare a Fraudelor şi organizarea de acţiuni mediatice punctuale,

care să răspundă situaţiilor operative.

5.4.8. Optimizarea managementului resurselor umane pentru eficientizarea

activităţilor de combatere a fraudei economico­financiare

Adoptarea măsurilor necesare în scopul realizării unor progrese considerabile

pentru ocuparea funcţiilor vacante, de poliţişti, prin reanalizarea statului de organizare al

63

Poliţiei de Investigare a Fraudelor şi elaborarea propunerilor de acoperire etapizată a

deficitului de personal trebuie sa constituie una dintre masurile prioritare în cadrul

strategiei de eficientizare a activităţilor de combatere a fraudei economico –financiare.

Perfecţionarea sistemului de formare profesională iniţială şi de pregătire

continuă, trebuie sa fie adusa la îndeplinire prin reactualizarea standardelor ocupaţionale

pentru funcţiile de bază din Poliţia de Investigare a Fraudelor şi elaborarea planurilor de

învăţământ ale cursurilor de formare conform acestora ;

5.5. CONTRIBUŢII MANAGERIALE REFERITOARE LA STABILIREA

ŞI UTILIZAREA INDICATORILOR DE PERFORMANŢĂ PENTRU

EFICIENTIZAREA ACTIVITĂŢII DE COMBATERE A FRAUDEI

ECONOMICO­FINANCIARE

Indicatorii de performanţa reprezintă, pentru managementul modern, chestiunea

centrală a procesului conducerii, un element cheie al previziunii, al planificării şi al

aprecierii progreselor unei organizaţii. În sens tehnic, am putea aprecia că acesta se

constituie în reperele conducerii, în punctele sale cardinale, în orizonturile ameliorării

gestiunii resurselor, în axele planului strategic al fiecărui serviciu public.

Valoarea ideii anterioare derivă din scopurile practice ale identificării şi utilizării

lor care constau în ameliorarea performanţei poliţiei de investigare a fraudelor, prin

înţelegerea, de către toţi poliţiştii, a evoluţiei laturilor calitative ale prestaţiei oferite

contribuabililor şi sănătăţii financiare a propriei lor organizaţii. Pentru nivelul conducerii,

ei se transformă în indispensabilele mijloace de luare a deciziilor strategice şi de

furnizarea unor informaţii exacte, pertinente şi credibile pentru contribuabili, ca răspuns

la cererile acestora.

5.5.1. Definirea performanţei în managementul combaterii fraudei

economico­financiare

Se afirmă că organizaţia este performantă dacă obţine rezultate excelente în

funcţie de mijloacele şi resursele utilizate. În literatura de specialitate, frecvent,

performanţa este însoţită de noţiuni cum sunt ameliorarea sau excelenţa, care pentru a fi

utilizate necesită compararea rezultatelor, similar cu întrecerile sportive, unde

performanţa este asociată şi măsurată în funcţie de rezultatele înregistrate. Astfel, analiştii

au fost de acord cu raţionamentul următor:

PERFORMANŢĂ = AMELIORARE REZULTATE.

64

5.5.2. Fundamentarea teoretică a performantei în managementul combaterii

fraudei economico­financiare

Managementul performanţei începe pe plan strategic. Scopul final al unui

management performant este acela de a concentra eforturile izolate ale componentelor

spre realizarea misiunilor organizaţiei.

Misiunile şi obiectivele strategice, stabilite în urma identificării, comensurării şi

analizei comenzilor sociale, stau, deci, la baza elaborării sistemului de gestionare a

comenzii sociale, prin creşterea performantelor resurselor avute la dispoziţie. Este

importantă, astfel, asocierea obiectivelor strategice cu măsurile concrete de ameliorare a

performanţei organizaţionale. Aceste masuri reprezintă ceea ce se cheamă indicatorii de

performanţă.

5.5.3. Dimensiunile sintagmei „indicatori strategici”

Am identificat o serie de documente scrise şi pe suport electronic care prezintă

diferitele experimente în domeniul măsurării performanţelor organismelor şi instituţiilor

care prestează servicii publice. Cele mai avansate până în prezent sunt cele care operează

în zonele engleză, australiană, canadiană, americană şi japoneză.

Literatura de specialitate a domeniului şi practica actualăî au încercat şi au reuşit

să creioneze câteva dimensiuni care măsoară şi caracterizează performanţa unui serviciu

public. De notat faptul că, de pildă, în Anglia, autorităţile administraţiei locale au creat un

organism specializat care este abilitat să dezvolte şi să implementeze setul de indicatori

de performanţă anuali, obligatorii pentru toate serviciile publice municipale, inclusiv

pentru poliţie, cunoscute sub denumirea „Audit Comission Performance Indicators”.

5.5.4. Planul anual al celor mai buni indicatori de performanţă în

managementul combaterii fraudei economico­financiare

El conţine înşiruirea indicatorilor fixaţi şi nivelul aşteptărilor pentru finele

perioadei. Indicatorii trebuie să ţina cont de priorităţile instituţiei, politicile locale,

numărul şi densitatea populaţiei, condiţiile economice şi sociale, structura minorităţilor,

gradul de instrucţie pe categorii ale populaţiei, diferenţele geografice ş.a.

Practic, planul acoperă, prin enunţarea indicatorilor, principalele misiuni, nivelul

cererilor şi aşteptărilor beneficiarilor, comparativ cu capacitatea reală a organizaţiei de a

acoperi cererea şi cu indicatorii de performanta efectiv realizaţi.

Indicatorii trebuie exprimaţi în cifre, procente, cantităţi sau elemente care pot

aprecia calitatea, eficienţa şi eficacitatea. Cu alte cuvinte, este necesar să existe

65

posibilitatea de a măsura şi/sau compara, rezultatele din punct de vedere cantitativ,

calitativ sau estetic ori sub aspectul gradului de securitate, instrucţie, ş.a.

5.5.5. Model managerial pentru stabilirea celor mai buni indicatori de

performanţă

Sistemele tradiţionale de măsurare a performanţelor au operat, pana recent, cu

indicatori financiari. Mai recent, majoritatea analiştilor şi specialiştilor implicaţi au

invocat insuficienta, limitele şi efectele nocive ale unui asemenea sistem. Limita vizibilă

constă în imposibilitatea de a explica problematica ameliorării activităţii prin prisma

calităţii, inovării, satisfacţiei clientului ş.a. În fine, el nu poate reflecta strategia, ci,

eventual, doar rezultatele finale. El nu indică, deci, când, unde şi prin care modalitate se

poate ameliora o stare de fapt, o situaţia conjuncturală sau eficacitatea unei componente

ori a unui funcţionar.

În literatura de specialitate, sunt semnalate şi alte patru dimensiuni: stabilitatea

organizaţiei, eficienţa economică, valoarea resurselor umane şi legitimitatea.

Modelul de evaluare care ia în considerare aceste patru elemente ce circumscriu

dimensiunea unei organizaţii ar putea fi reprezentate grafic, în felul următor :

DIMENSIUNI CRTERII

Vitalitatea organizaţiei Calitatea serviciului

Eficienţa economică Productivitatea şi economia de resurse

Valoarea resurselor umane

Mobilitate

Climat

Randament

Dezvoltare – perfecţionare

Relaţia cu grupurile de referinţă

(legitimitate)

Satisfacţia cetăţenilor

şi a comunităţii

Tabel 5.8. Tabelul elementelor de evaluare privind dimensiunea organizaţiei.

5.5.6. Elemente mamageriale în elaborarea indicatorilor de performanţă

Introducerea şi utilizarea indicatorilor de performanţă (the best value

performance) nu reprezintă un scop în sine sau o chestiune de imagine, ci un

comandament de care contribuabilii au început să ţină cont şi chiar să­l impună serviciilor

66

publice. În Anglia, Canada, Australia, Statele Unite şi în multe alte ţări, municipalităţile

au fost şi sunt obligate, din ce în ce mai mult, să ţină de pretenţiile contribuabililor şi să

dea seamă de eficacitatea şi eficienţa prestaţiei serviciilor publice, începând cu securitatea

publică.

După adaptarea modelului de aranjare a indicatorilor, se poate proceda la

elaborarea lor şi la aranjarea pe coloanele corespunzătoare.

Este imperios necesar ca membrii grupului de lucru, care vor evolua şi selecţiona

cei mai reprezentativi indicatori, să ţină cont de următoarele criterii :

­ Indicatorii să poată fi simplu de evaluat şi calculat;

­ Indicatorii să fie utili pentru progresul instituţiei şi să acopere cererea, comanda

socială şi a organismelor alese ale comunităţilor locale

În continuare voi prezenta un tablou privind calculul realizări indicatorilor de

performanţă în domeniul combaterii fraudei economico­financiare după cum urmează:

MODELUL

FUNCŢIA: Combaterea fraudei economico­financiare/ ACTIVITATEA: poliţia

OBIECTIV Asigurarea securităţii mediului de afaceri prin eficientizarea

activităţilor de combatere a fraudei economico­financiare şi prevenirea criminalităţii

DIMENSIUNEA VITALITATEA EFICIENŢA ECONOMICĂ

VALOAREA RESURSELOR UMANE

RELAŢII­ LE CU GRUURI­ LE DE REFERIN­ ŢĂ

CRITE­ RIUL

CALITATEA SERVICIULUI

ECONOMIA RESURSELOR ŞI PRODUC­ TIVITATEA

MOBILIZARE, CLIMAT, RANDAMENT, DEZVOLTARE

SATISFA­ CEREA LOCUI­ TORILOR ŞI A COMUNI­ TĂŢII

INDICA­ TORI

1. Rata evenimentelor/1000 de locuitori: ­ nr. total al infracţiunilor/1000 locuitori

2. Total infracţiuni soluţionate: ­ nr. total infracţiuni soluţionate/nr. total infracţiuni înregistrate

3. Timp mediu de răspuns:

1. Costuri prin utilizarea cifrei de 100 milioane lei: ­ costul net al serviciului poliţienesc/mia de evaluări

2. Costuri/locui­ tor ­ cost net al serviciului/număr total de locuitori

3. Poliţişti la 1000 locuitori

1.Rata absenteismului: ­ nr. Zile de absenţă/nr. zile/om plătite

2. Efort de pregătire: ­ număr/zile anual pregătire (A)/ număr anual de personal plătit

3. Rata accidentelor ­ număr

Se măsoară prin sondaje.

67

­ timp mediu de răspuns: ­ timp mediu de răspuns la apeluri/număr total al apelurilor de urgenţă

­ număr total personal/1000 locuitori

accidente/număr mediu de personal cu program normal

Tabel 5.11. Tablou privind calculul realizării indicatorilor de performanta în fraudei economico­financiare

Factorii care ar putea influenţa interpretarea indicatorilor:

a) profilul socio­economic al populaţiei (vârsta medie, venit mediu, rata şomajului)

b) profilul teritoriului (suprafaţă, topografie, geografic)

c) tipul activităţilor economice (universităţi, turism, oraşe/comune, regiuni industriale)

d) populaţie (minorităţi, grad, cultură)

e) siuaţia operativă (rata criminalităţii, genuri de infracţiuni, eficienţa poliţiei)

f) fluctuarea de evaluare

A. Termenul om/persoană înglobează întreg personal salariat.

B. Evaluarea specifică poliţiştilor.

O abordare mai tehnică a modului de adaptare a sistemului la necesităţile reale ale

unităţilor operative de poliţie pentru investigarea fraudelor este prezentata în anexele 2 şi

3 ale tezei de doctorat.

68

CONCLUZII FINALE ŞI PROPUNERI

Consideraţiile exprimate asupra managementului combaterii fenomenului

fraudei economico­financiare, în evidentă ascensiune, ca şi multe alte aprecieri

asupra sa ce nu au putut fi cuprinse în prezenta lucrare, ar putea constitui o

argumentaţie ce îşi propune drept scop să aducă un plus de sensibilizare spre

meditaţie şi atitudine, în faţa pericolului caracatiţei fraudei economico­financiare şi

a tendinţei sale, tot mai pronunţate de extindere spre spatiile est­europene, în care

se afla şi România.

În acest sens, am urmărit abordarea sistemică a problematicii

managementului combaterii fraudei economico­financiare, care presupune pe de o

parte, definirea conceptelor, principiilor, metodelor şi proceselor specifice

domeniului combaterii fraudei economico­financiare, iar pe de altă parte,

înţelegerea conexiunii între economia de schimb, obligaţiile legislative şi economia

politică.

Ipotezele de lucru, stabilite au fost verificate şi confirmate în urma

demersului ştiinţific efectuat pentru realizarea prezentei teze de doctorat. Astfel:

1. Ipoteza nr.1: Managementul combaterii fraudei economico­financiare

poate contribui în principal la dezvoltarea capacităţii instituţionale şi operaţionale a

poliţiei de investigare a fraudelor în vederea menţinerii unui climat de legalitate în sfera

afacerilor, capabil să asigure buna funcţionare a economiei româneşti, în conformitate

cu normele şi standardele europene în materie .

Ipoteza aceasta este din ce în ce mai mult confirmată de realitatea zilelor

noastre, elementele prezentate în cadrul capitolului unu fiind relevante, atât din

punct de vedre teoretic, dar şi practic în cadrul structurilor poliţiei de investigare a

fraudelor.

2. Ipoteza nr. 2: Cercetarea problematicii tehnicilor manageriale de

combatere a fraudei economico­financiare poate să stabilească dacă cercetarea este

oportună şi răspunde imperativului momentului de a cunoaşte modalităţile manageriale

de a combate frauda economico­financiară, noutăţile şi diversitatea problematicii

abordate sub aspectul modului de producere cât şi sub cel al tehnicilor manageriale de

69

combatere; poate constitui dorinţa de a contribui într­o manieră ştiinţifică la

clarificarea şi rezolvarea problemelor ridicate de particularităţile managementului

combaterii fraudei economico­financiare şi elaborarea unor concluzii şi direcţii de

acţiune care să ducă la diminuarea efectelor acestui fenomen.

Ipoteza a fost confirmată de cele prezentate în cadrul capitolului doi, cu

referiri la Serviciul de investigare a fraudelor din cadrul Inspectoratului de Poliţie

al Judeţului Sibiu.

3. Ipoteza nr. 3: Preocupările primordiale în cadrul procesului managerial

de combatere a fraudei economico­financiare pot să antreneze reproiectarea unei

strategii manageriale unitare pentru toate activităţile din acest domeniu.

Această reproiectare este realizată la nivelul Politiei de Investigare a

Fraudelor din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Sibiu pe baza Strategiei

acesteia şi a Analizei prezentate în cadrul tezei în capitolul trei.

4. Ipoteza nr. 4: Reforma ce se desfăşoară în cadrul Poliţiei Române poate

conduce la reconsiderarea mecanismelor prin care se asigură procesul de remodelare a

sistemului informational­decizional de la nivelul Direcţiei de Investigare a Fraudelor şi a

serviciilor judeţene de investigare a fraudelor cu atribuţii în combaterea, prevenirea şi

limitarea fraudei economico­financiare.

Şi această ipoteză s­a confirmat, în capitolul patru fiind prezentate

modalităţile de manifestare a sistemului informaţional­decizional în procesul de

eficientizare a activităţilor manageriale pentru combaterea şi limitarea fraudei

econoico­financiare .

5. Ipoteza nr. 5: Strategia şi programul guvernului în domeniul combaterii

criminalităţii şi în principal în cel al combaterii fraudelor economico­financiare, precum

şi aplicarea politicii statului în acest sector, se pot realiza prin intermediul Direcţiei de

Investigare a Fraudelor şi a serviciilor teritoriale de profil; perfecţionarea organizării,

conducerii şi controlului poliţie de investigare a fraudelor la nivel local, având ca efect

desfăşurarea unei activităţi în condiţii de eficienţă, o ordonare corespunzătoare a

tuturor resurselor materiale, umane şi financiare de care dispune fiecare serviciu

judeţean, în vederea atingerii parametrilor de performanţă prognozaţi.

Datele şi concluziile rezultate în urma investigaţiilor şi dezbaterilor ce au

avut loc cu specialiştii în domeniu dar şi cu comunitatea locala reprezintă feed­beak­

ul activităţii poliţiei de investigare a fraudelor în teritoriu, ipoteza aceasta având un

70

grad sporit de prezentare a necesităţii sporirii măsurilor manageriale de combatere

a aspectelor ilegale din afara sistemului organelor cu responsabilităţi în domeniul

combaterii fraudei economico­financiare, dar şi din interiorul acestuia.

Aspectele teoretice abordate în prezenta teză au oferit o serie de elemente ce

s­au constituit în contribuţii personale, după cum urmează:

v Reliefarea principalelor aspecte ale combaterii fraudei economico­

financiare în societatea contemporană şi la nivelul Judeţului Sibiu;

v Implementarea unor strategii la nivel teritorial pentru combaterea

fraudei economico­financiare;

v Pragmatizarea unor direcţii şi modalităţi de perfecţionare în domeniul

combaterii fraudei economico­financiare.

v Abordarea managementului în activitatea de combatere fraudei

economico­financiare. prin cercetări conceptuale şi acţiuni practice concrete;

v Identificarea şi analiza caracteristicilor esenţiale ale domeniului

combaterii fraudei economico­financiare;

v Tratarea evoluţiilor şi tendinţelor ce se manifestă, atât în profil naţional,

cât şi teritorial privind activitatea de combatere fraudei economico­financiare;

v Sublinierea necesităţii conceperii unei strategii manageriale în procesul

de combatere a fraudei economico­financiare, precum şi o metodologie de

implementare a acesteia în procesul de combatere a fraudei economico­financiare;

v Definirea principalelor particularităţi ale organizării manageriale în

instituţiile cu atribuţii în domeniul combaterii fraudei economico­financiare

evidenţiindu­se unele direcţii şi modalităţi de perfecţionare;

v Reconsiderarea principiilor managementului combaterii fraudei

economico­financiare pe baze şi fundamente moderne în concordanta cu normele

europene în materie;

v Facilitarea înţelegerii scopului activităţii desfăşurate de poliţia de

investigarea fraudelor de către toate persoanele fizice şi persoanele juridice, a

înţelegerii necesităţii promovării şi extinderii metodelor şi tehnicilor de

management în domeniul combaterii fraudei economico­financiare în profil

teritorial;

v Utilizând instrumentarul clasic şi modern de analiză şi prezentare am

încercat să venim în întâmpinarea unor necesităţi care se vădesc a fi noi direcţii de

acţiune pentru elaborările ce vor urma, cu surprinderea aspectelor legate de

71

restructurarea sistemului de combatere a fraudei economico­financiare şi aşezarea

lui pe principii de eficienţă şi eficacitate în concordanţă cu structurile organizatorice

solicitate de condiţiile integrării în Uniunea Europeană.

Din studiul şi cercetarea executată s­au desprins şi unele propuneri pentru

creşterea eficienţei activităţii Politiei de investigare a fraudelor din cadrul

Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Sibiu, cum ar fi:

v Adoptarea şi implementarea unei noi construcţii institutionale,

reflectând particularităţile societăţii romaneşti, compatibile cu structurile europene

prin:

Ø Reorganizarea Politiei de investigare a fraudelor conform noilor prevederi

legislative şi funcţionale (Legea nr. 508/2004, modificata şi completata prin OUG nr.

7/2005, Codul Fiscal şi Codul de Procedură Fiscala) .

v Continuarea procesului de euroconformizare legislativa prin :

Ø Propuneri de modificare şi completare a Legii nr. 656/2002 privind

spălarea banilor şi Lege anr.8/1996 modificata şi completata;

v Optimizarea fluxurilor informaţionale şi creşterea eficientei

activităţilor operative prin utilizarea tehnologiei informaţiei şi de comunicare prin:

Ø Elaborarea la nivelul Serviciului de Investigare a Fraudelor a

„Metodologiei privind culegerea, evaluarea, stocarea şi valorificarea informaţiilor pe

linia prevenirii şi combaterii fenomenului de corupţie în vederea implementării lor în

procesul de analiză"

Ø Elaborarea la nivelul Serviciului de Investigare a Fraudelor a

„Metodologiei de lucru privind optimizarea fluxurilor informaţionale şi creşterea

eficientei activităţilor operative prin utilizarea tehnologiei informaţiei şi de

comunicare pe linia investigării fraudelor economico­financiare"

Ø Elaborarea la nivelul Serviciului de Investigare a Fraudelor a

„Metodologiei privind tehnicile şi metodele specifice de investigare a infracţiunilor din

domeniul proprietăţii intelectuale conform specificului şi situaţiei operative de la

nivelul I.P.J. Sibiu, dar având la baza metodologia elaborată la nivelul Direcţiei de

Investgare a Fraudelor.”

v Crearea la nivelul Serviciului de Investigare a Fraudelor a

următoarelor baze de date:

Ø baza de date privind firmele fantomă;

72

Ø baze de date privind cetăţeni străini care au fost cercetaţi de

lucrătorii s.i.f. ori despre care se deţin date ca au comis, comit sau se pregătesc să

comită fapte penale la nivelul I.P.J. Sibiu

v Implementarea bazelor de date existente la nivelul Poliţiei de

Investigare a Fraudelor în cadrul sistemului integrat de management al informaţiilor.

v Întocmirea Manualului de bune practici în domeniul investigării

fraudelor prin elaborarea de metodologii de lucru pe linii de muncă şi proceduri

formalizate specifice, ca standarde operaţionale în domeniu ;

v Dezvoltarea, implementarea şi asigurarea de standarde profesionale în

domeniul investigării fraudelor, pentru integrarea la nivelul Serviciului de

Investigare a Fraudelor, a unui management modern al calităţii.

v Crearea unei reţele tip Intranet, precum şi a bazei de date comune cu

Parchetul, Poliţia de Frontieră, Vamă, în conformitate cu prevederile Programului

PHARE 2005;

Fără a avea pretenţia unei abordări exhaustive a fenomenelor şi

proceselor supuse analizei, dezvoltările ulterioare ale acestei tematici ne pot conduce

spre:

• Posibilităţi de optimizarea deciziilor la nivelul instituţiilor cu atribuţii în

combaterea fraudei economico­financiare în condiţii de certitudine şi incertitudine;

• Analiza critică a sistemului informaţional şi implementarea

perfecţionărilor informaţionale;

Ø Adaptarea tendinţelor pe plan naţional în organizarea structurală a

Serviciilor de investigare a fraudelor din subordinea Directiei de Investgare a

Fraudelor.

Ø evidenţa privind persoanele care sunt verificate în vederea avizării în

domeniul jocurilor de noroc şi care­şi desfăşoară activitatea în cadrul societăţilor de

jocuri de noroc.

Ø baza de date privind soc. com. ce au ca obiect de activitate jocuri de

noroc

Ø baza de date privind soc. com. aflate în interdicţie bancară, care emit

file CEC fără acoperire şi faţă de care s­au efectuat cercetări.

73

• Evaluarea eficienţei managementului instituţiei cu atribuţii de

combaterea fraudei economico­financiare şi evaluarea conducătorului acestei

instituţii.

Din abordările prezentate, putem concluziona că, în sfera combaterii fraudei

economico­financiare, prioritatea o reprezintă crearea unui nou cadru al Poliţiei de

investigare a fraudelor, prin care s­a trecut la o noua structura de organizare şi

reforma.

Organizarea modernă a Direcţiei de Investigare a Fraudelor, în general, a

structurilor din subordine, în special, determină analiza modului în care aceste noi

structuri manageriale răspund cerinţelor impuse, din punct de vedere intern, dar şi

internaţional.

74

BIBLIOGRAFIE TRATATE, CURSURI, MONOGRAFII

1. Androniceanu, A., Management public internaţional, Ed. Economică,

Bucureşti, 2000

2. Androniceanu, A., Managementul schimbărilor, Ed. All Educational,

Bucureşti, 1998

3. Androniceanu, A., Noutăţi în managementul public, Ed. Universităţii

Bucureşti, 2004

4. Anghel, P., Stiluri şi metode de comunicare, Ed. Aramis, 2003

5. Arădăvoaice, G., Managementul organizaţiei şi acţiuni militare, Ed. Syilvi,

Bucureşti, 1998

6. Arădăvoaice, Gh., Ghidul practic al comandantului (şefului) eficient, Ed.

Syloi, Bucureşti, 1999

7. Avram, I., Management juridic, Ed. Eficient, Bucureşti, 2000

8. Bakker, A. F. P., Instituţiile financiare internaţionale, Ed. Antet, Bucureşti,

1997

9. Barnes, C., Painter, S., Management în the Public Sector, Chapman & Hall,

New York, 1993

10.Basno, C., Dardac, N., Operatiuni bancare­instrumente şi tehnici de plată.

11.Belker, L., B., Sunt manager, Ed. Teora, Bucureşti, 1997

12.Bennis, Warren G., On Becoming a Leader, Addison ­ Wesley, 1989

13.Bentham, J., Deontologie ou Science Morale, (trad. B. Laroche), 1834, Cf.

14.Berchesan, V., Metodologia investigării infracţiunilor. Ed. Paralela 45, Piteşti,

1998.

15.Birch., P. şi Clegg, B., Arta de a­i conduce pe ceilalţi – curs rapid, Ed.

Polirom, Bucureşti, 2003

75

16.Bodea, G., Sistemul economic, între dezechilibru şi dezvoltare, Ed. Dacia, Cluj

Napoca, 1999

17.Bogdan I., Curtea de Conturi a României – 130 de ani de istorie, Ed.

Monitorul Oficial al României, 1994

18.Bogdan I., Curtea de Conturi a României – istorie şi prezent, Ed. Monitorul

Oficial al României, 1993

19.Bogdan I., Curţile de conturi – elemente de drept comparat, Ed. Monitorul

Oficial al României, 1997

20.Bogdan I., Curţile de Conturi – unitate în diversitate, Ed. Nemira, Bucureşti,

1995

21.Bogdan I., Management financiar – abordări în perspectivă, Ed. A. O. Ş.,

Bucureşti, 1995

22.Bogdan I., Management financiar, Ed. Universitară, Bucureşti, 2004

23.Bogdan I., Managementul eficienţei investiţiilor, Ed. Universitară, Bucureşti,

2004

24.Bogdan I., Strategii de control, Ed. Nemira, Bucureşti, 1995

25.Bogdan I., Tratat de Management financiar­bancar, Ed. Economică,

Bucureşti, 2002

26.Bomboş, S.G., Răspunderea managerială, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti,

2003

27.Boncu, Şt., Psihologia influenţei sociale, Ed. Polirom, Bucureşti, 2002

28.Bonnet, F., Management de 1' administration, Ed. Lyon, Paris, 1993

29.Borza Anca, Managementul resurselor umane în context european, Editura

Dacia, 1999

30.Borza, Anca, Ilieş, L., Lazăr, I., Mortan, Maria, Popa, Mirela, Lungescu, D.,

Sonea, Eugenia, Vereş, V., Management, Editura Risoprint, Cluj­

Napoca, 2005

31.Bourn, C., Public Sector Management, vol. 1, 2, Dartmonth, Brookfield, 1995

32.Brătianu, C., Management strategic, Ed. Ceres, Bucureşti, 2000

33.Bryson, J., John M., Planificarea strategică pentru organizaţii publice şi

nonprofit, Ed. Arc, 2002

76

34.Broyer, P., Le blanchement de largent­Noveaux enjeux internationaux

35.Bruce, H., Merle, Y., Reflecţii pentru manageri, Ed. Rentrop & Straton,

Bucureşti, 1996

36.Burduş, E., Căprărescu, G., Fundamentele managementului organizaţional,

Ed. Economică, Bucureşti, 1999

37.Burduş, E., Management comparat, Ed. Economică, Bucureşti, 1998

38.Burloiu, P., Managementul resurselor umane, Ed. Lumina Lex, Bucureşti,

1997

39.Burns, James MacGregor, Leadership, Harper and Row, 1978

40.Caraiani, Gh., Zonele libere şi paradisurile fiscale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti,

1998

41.Conger, Jay A., The Charismatic Leader, Jossey­Bass, 1989

42.Dascalu, I., Centrele financiare offshore, paradisurile fiscale şi secretul

bancar, Ed. Argument, Bucureşti, 2001

43.Dascalu, I., Cauzalitate criminalităţii bancare, Analele Academiei de Poliţie

„Al. I. Cuza”, 1998

44.Dan Anghel Constantinescu, Ana Maria Ungureanu, Mnagement I, Editura

Tehnică, Bucureşti, 1998

45.Davis, Keith, Evolving Models of Organizational Behaviour, Academy of

Management Journal, 1968

46.Drucker, Peter F., The Effective Executive, Harper and Row, 1967

47.Drucker, Peter F., Management: Tasks, Responsabilities, Practice, Harper and

Row, 1978

48.Dupuis, M., C., Les circuits de l’argent sale. 1998

49.Emil Cazan (coordonator), Gh. Gh. Ionescu, Valentin Muntean, Adina Letiţia

Negruşa, Managementul Producţiei, Ed. Universităţii de Vest,

Timişoara, 2002

50.Ernest Stere, „Din istoria doctrinelor morale”, Vol. 3, Ed. Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1979

51. Fudulu, P., P., Baboi, Albu, L., România şi măsurile Uniunii Europene pentru

combaterea criminalităţii econmico­financiare. 2001

77

52.Gardner, John W., On Leadership, The Free Press, 1990

53.Garfield, Charles Peak, Performers, Avon Books, 1986

54.Hymowitz, Carol, The Wall Street Journal, Monday, May 2, 1988;

55. Ion Stancioiu, Gheorghr Militaru, Management­Elemente fundamentale,

Editura Teora 1998

56. Ionescu, L., Băncile şi operaţiunile bancare, Ed. Economică, Bucureşti, 1998

57. Ivancevich, Lorenzi, Skinner, Management, Quality and Competitiveness, Ch.

11, Irwin, 1997, (2­3)

58. Jack A. Blum, Michael, L., Thomas, N., Phil, W., Financial Havens, banking

secrecy and money laundering, United Nations Publication, 1998

59.Kiritescu, C., Dobrescu, M., E., Bancile­Mica Enciclopedie, Ed. Expert,

Bucureşti, 1998

60.Kimberg, O., Basic Problems of criminology.

61.Keegan, John, The Mask of Command, Viking, 1987

62.Kotter, John P., The leadership Factor, the Free Press, 1988

63.Kouzes, James M., The Leadership Challenge, Josey­Bass, 1987

64. Lazar, A., Ancheta Antifraudă în Mediul Afacerilor, Editura Lumina Lex,

Bucureşti, 2004

65.Malcom, P., Introducere în management, Ed. Alternative, Bucureşti, 1993

66.Mihailescu & alţii, Management, Ed. Arcadia, Bucureşti, 1994

67.Mealiea, Laird W., Skills for Managers in Organizations, p. 141, Irwin

68.Malcomson, P., The Canadian Regim, Broadview Press, Montreal, 1996

69.Manolescu, A., Managementul resurselor umane, Ediţia a 4­a, Ed. Economică,

2003

70.Manolescu, A., Managementul resurselor umane, Ed. RAI, 1998

71.Manolescu, Gh., Politici economice – concepte, instrumente, experienţe, Ed.

Economică, Bucureşti, 1997

72.Martinez, M., The Management of Change, ICSA Publishing, London, 1990

73.Matei, L. , Management public, Ed. Economică, Bucureşti, 2001

74.Maurice, D., Readings in Public Administration, Chapman & Hall, London,

1986

78

75.Măgureanu, F., Organizarea principalelor instituţii juridice, Bucureşti, Ed.

Sylvi, 1998

76.Meyer, P., Systemic Aspect of Public Administration, G. E. C. Gad Publishers,

Copenhagen, 2001

77.Mihalcea, R., Androniceanu, A., Management – fundamente, interferenţe,

studii de caz, soluţii, Ed. Economică, Bucureşti, 2000

78.Mihuleac, E., Bazele managementului, Ed. Tempus, Bucureşti, 1994

79.Mihuleac, E., Ştiinţa conducerii. Coordonarea atribut al conducerii, Ed.

Academiei, Bucureşti, 1987

80.Mintzburg, Henry, The Manager’s Job: Folklore and Fact, Harvard Business

Review, March/April 1990

81.Moldovan­Scholz, M., Managementul resurselor umane, Ed. Economică,

Bucureşti, 2000

82.Moldoveanu, N., Criminalitatea economico­financiara in societatile

comerciale, Ed. Global Print, Bucureşti, 1998

83.Mosher, F., American Public Administration: Past, Present and Future,

Alabama University Press, 1984

84.Muscalu, E., Management general, Ed. Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu,

2003

85.Muscalu, E., Managementul serviciilor, Ed. Universităţii „Lucian Blaga”,

Sibiu, 2004

86.Năstase, A., România şi noua arhitectură mondială, Bucureşti, Ed. A. R. E. D.,

Bucureşti, 1996

87.Neagu, I., Tratat de procedură penală, Ed. Pro, 1997

88.Neagu, N., Emil, A., Tătut, M., Controlul în Ministerul de Interne, Ed. Minis­

terului de Interne, 1997

89.Neagu, N., Managementul schimbării în Ministerul de Interne, Ed.

Ministerului de Interne, Bucureşti, 2002

90.Nica Panaite ­ Implicaţii manageriale ale trecerii la finanţarea globală a

universităţilor ISBN 833, Ed. Multiprint Iaşi, 1998, 138p

91.Nica Panaite, Iftimescu Aurelian, Prodan Adriana ­ Management ISBN 828,

79

Ed. Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi, 1999

92.Nica Panaite ­ Managementul calităţii şi ierarhizarea universitatilor româneşti

ISBN 821, Ed. Paideia Bucureşti, 2000, 247p

93.Nica C. Panaite, Managementul Firmei, ED. Condur, Chişinău, 1994

94.Nicolescu, O. ş. a., Management, Ed. Economică, Bucureşti, 1997

95.Nicolescu, O., Burduş, E. , Zorlenţan, T., Căprărescu, G., Verboncu, I.,

Cochină, I, Management, Ed. Didactică şi Pedagogică, RA, Bucureşti,

1992

96.Nicolescu, O., Management comparat. Uniunea Europeană, Japonia şi S. U.

A., Ediţia a II­a adăugită, Ed. Economică, Bucureşti, 2001

97.Nicolescu, O., Verboncu, I., Management şi eficienţă, Ed. Nora, Bucureşti,

1994

98.Nicolescu, O., Verboncu, I., Management, Ed. Economică, 1999

99.Nicolescu, O., Verboncu, I., Management, Ed. Economică, Bucureşti, 1996

100. Negrea, R., Banii şi puterea Ed. Humanitas, Bucureşti, 1990

101. Neustadt, Richard E, Presidential power, John Wiley and Sones, 1980

102. Oprean, C., Managementul colectivităţilor locale, Vol. I, Ed. Universitatii

„Lucian Blaga”, Sibiu, 2004. (coordonator)

103. Oprean, C., Managementul colectivităţilor locale, Vol. II, Ed. Universităţii

„Lucian Blaga”, Sibiu, 2004. (coordonator)

104. Oprean, C., Managementul Calităţii, Admnistraţia publică, consilierul şi

cetăţeanul, Ed. Universitatii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2001. (coautor)

105. Oprean, C., Managementul calităţii în admnistraţia publică, C. T. F. C. A. P.

L., Sibiu, 2000

106. Panzaru, S., Politici manageriale de producţie, Ed. Fundaţiei „România de

Mâine”, Bucureşti, 2003

107. Peters, Tom, In Search of Excellence, Harper and Row, 1982

108. Paun M., Bani şi bănci în structuri europene, Ed. Apostrof, Cluj, 1995

109. Petrescu, I., Management, Ed. Holding Reporter, Bucureşti, 1991

110. Petrescu, I., Psihosocioeconomia managementului calităţii totale. Ed. Lux

Libris, Brasov, 1998

80

111. Petrescu, I., Dragomir, C., Gherasimm, S., Succesul managerial, Ed. Lux

Libris, Braşov, 2000.

112. Petrescu, I., Managementul performanţei Ed. Lux Libris, Brasov, 2002

113. Petrescu, I., Managemntul personalului organizaţiei, Ed. Expert, Bucureşti,

2003

114. Petrescu, I., Muscalu, E., Tratat de management public, Ed.

Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2003

115. Petrescu, I., Management social, Ed. Expert, Bucureşti, 2004

116. Petrescu, I., Bazele practicii manageriale, Ed. Fundatiei „România de

Mâine” Bucureşti, 2004

117. Petrescu, I., Gândirea şi aptitudinile managerului, Ed. Lux Libris Brasov,

1996

118. Petrescu, I., Profesiunea de manager, Ed. Lux Libris Brasov, 1997

119. Petrescu., I., Managementul crizelor Ed. Expert , Bucureşti, 2006

120. Petrescu., I., Managementul mediului Ed. Expert , Bucureşti, 2005

121. Petrescu. I. Fundamentele managementlui organizaţiei, Ed. Alma Mater

Sibiu, 2005

122. Petrescu, I., Management, Ediţia a II­a, Ed. Tipocart, Braşovia, Braşov, 1993

123. Petrescu, I., Management comparat, Ed. Fundaţiei „România de Mâine”,

Bucureşti, 2005

124. Petrescu, I., Esenţial în managementul personalului, Ed. Fundaţiei „România

de Mâine”, Bucureşti, 2003

125. Petrescu, I., Cindrea, I, Teorie şi practică în managementul resurselor

umane, Ed. Lux Libris, Braşov, 1998

126. Petrescu, I., Cismaru, G., Managerul în lumea afacerilor, Ed. Tribuna, Sibiu,

1999

127. Petrescu, I., Fundamentele practicii manageriale, Ed. Maiko, Bucureşti,

1994

128. Petrescu, I., Management european, Ed. Expert, Bucureşti, 2004

129. Petrescu, I., Managementul resurselor umane, Ed. Lux Libris, Braşov, 1995

130. Petrescu, I., Metodica predării managementului, Ed. Lux Libris, Braşov,

81

2000

131. Robert, Wess, The Leadership secrets of Atilla the Hun, Warner Boks, 1987

132. Safire, William, Leadership, Simon and Schuster, 1990

133. Sandu, F., Contrabanda şi crima organizată, Bucureşti, 1997

134. Taylor, F., K., The Principales of scientific management , New York, Norton,

1967

135. Taylor, F. W., The Principles of Scientific Management, Harper Row, New

York, 1971

136. Turcu, I., Operaţiuni şi contracte bancare, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998

137. Truman, Harry S., Where the Buck Stops, Warner Books, 1989

138. T. Zorlntan, E. Burdus, G. Caprarescu, Mnagementul organizatiei, Editura

Economica, 1998

139. Vedinaş, V., Statutul funcţionarului public, Ed. Nemira, Bucureşti, 1998

140. Verboncu, I., Ghid metodologic pentru manageri. Cum conducem?, Ed.

Tehnică, Bucureşti, 1999

141. Verboncu, I., Management & management, Ed. Economică, Bucureşti, 2000

142. Vlasceanu, M., Organizaţii şi Comportament organizaţional, Ed. Polirom,

Iaşi, 2004

143. Voicu, C., Criminalitatea afacerilor , Ed. Ministerului de Interne, 1997

144. Voicu, C., Spălarea banilor murdari, Ed. Silvy, Bucureşti, 1999

145. Voicu, C., Investigarea criminalităţii financiar­bancare, Ed. Polipres,

Bucureşti, 2003

146. Voicu, C., Sandu, F., Management organizaţional în demeniul ordinii

publice, Ed. Ministerului de Interne, Bucureşti, 2001

147. Voicu C., Sandu, F., Dascalu, I., Frauda în domeniul financiar­bancar şi al

pietei de capital, Ed. Trei, Bucureşti, 1998

148. Voicu, C., Sandu, F., Management organizaţional în domeniul ordinii

publice, Ed. Ministerului de Interne, Bucureşti, vol. 2, 2001

149. Voicu., C., Sandu, Fl., Boroi, Al., Molnar, I., Drept penal al afacerilor,

Editura Rosetti, Bucureşti, 2002

150. Weiss, C., Evaluation Research Englewood Cliff, Prentice Hall, London,

82

New York, 1992

151. Wholey, J., Evaluation and Effective Public Management, Little Brown,

Boston, 1993

152. Academia Română – Piaţa unică europeană şi impactul politicilor

comunitare, Bucureşti, 2001

153. Actul Consiliului din 19 iunie 1997 stabilind al doilea Protocol la Convenţia

relativă la protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene

154. Actul Consiliului din 26 iulie 1995 stabilind un Protocol la Convenţia relativă

la protecţia intreselor financiare ale Comunităţilor Europene

155. Comando Generale de la Guardia di Finanza­Legislazione Italiana sul

Riciclaggio, Roma, 1996

156. Commission Europeen­OfficeEuropeen de Lutte –Antifraude­OLAF­

Bruxellex, 2002

157. Consiliul Europei –Consiliul Europei şi lupta impotiva coruptiei, Bucureşti,

2001

158. Convenţia relativă la protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor

Europene, din 1995

159. G.A.F.I. ­Rapport sur les pays au territories non­coopiratifs, Paris, 2000

160. G.A.F.I. ­Tendances et methods du blanchiment­Raport annuel, 2001

161. Institutul European din România – România şi măsurile pentru combaterea

criminalităţii economice şi financiare, Bucureşti, 2002

162. Management organizaţional în domeniul ordinii publice, Editura Ministerului

Administraţiei şi Internelor, ediţia 2001, vol. I – II

163. Manualul ofiţerilor operativi, ediţia 2004

164. Manualul de analiză a informaţiilor, ediţia 2004

165. Manualul factorilor de conducere, ediţia 2004

166. Metodologia direcţiilor de investigare a cauzelor penale complexe numărul

S/424131/10. 06. 2005 privind culegerea, evaluarea, stocarea şi

valorificarea informaţiilor pe linia prevenirii şi combaterii fenomenului

de corupţie, în vederea implementării lor în procesul de analiză

167. Metodologia direcţiilor de investigare a cauzelor penale complexe numărul

83

S/424192/22. 08. 2005 privind culegerea, evaluarea, stocarea şi

valorificarea informaţiilor pe linia prevenirii şi combaterii fenomenului

de încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală, în vederea

implementării lor în procesul de analiză

168. Planul de măsuri prioritare pentru pregătirea aderării la Uniunea Europeană –

PMP 2005

169. Programul Sectorial „ANTIFRAUDĂ” nr. S/424143/27. 06. 2005 privind

lupta împotriva corupţiei, a fraudei şi a spălării banilor în perioada

2005–2007

170. Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei de modernizare a Politiei

Române pentru perioada 2004–2007 actualizată (Ordinul MAI 608/16.

04. 2005)

171. Programul Sectorial al Ministerului Administraţiei şi Internelor „Siguranţa

cetăţeanului, a instituţiilor statului, apărarea avutului privat şi public,

respectarea ordinii şi liniştii publice”

172. Strategia de modernizare a Poliţiei Române pentru perioada 2004–2007

actualizată „Poliţia Româna – Poliţie europeană”, anexa la Ordinul MAI

nr. 608/19. 04. 2005