universitatea din craiova facultatea de...

40
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA Facultatea de Mecanică Calea Bucureşti, nr. 107, Craiova, 200512, jud.Dolj, România Tel: +40.251.543739, fax: +40.251.416630 www.mecanica.ucv.ro

Upload: donhu

Post on 21-Aug-2018

215 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

Facultatea de Mecanică Calea Bucureşti, nr. 107, Craiova, 200512, jud.Dolj, România

Tel: +40.251.543739, fax: +40.251.416630

www.mecanica.ucv.ro

1. Desen tehnic şi infografică 1. Extrudarea este:

a. operatie schitata; b. operatie aplicata. c. operatie auxiliara.

4. Fillet este:

a) operatie schitata; b) operatie aplicata.

c) operatie auxiliara 5. Meniul scurt senzitiv este activat cu

a) butonul dreapta al mouse-ului; b) butonul stanga al mouse-ului; c) butonul din mijloc al mouse-ului.

6. Rotirea, panaromarea ori focusarea piesei se face cu

a) butonul dreapta al mouse-ului; b) butonul stanga al mouse-ului; c) butonul din mijloc al mouse-ului.

7. Enumerati 5 entitati ale schitei.

Line, circle, ellipse, polygon, rectangle, point, centerline, tangent arc, parabola, 3point arc; 8. Schitele pot fi :

a) Total definite; b) Subdefinite c) Supradefinite.

9. Schita total definita are culoarea:

a) rosie; b) albastra; c) neagra; d) galbena; e) roza.

10. Tipurile de Pattern pot fi:

a) Liniar; b) Circular; c) Extrude; d) Mirror; e) Revolve; f) Tabelar.

11. Care dintre cele trei modele sunt obtinute prin operatia extrude?

a b c 12. Care dintre cele trei modele sunt obtinute prin operatia revolve?

a b c 2. Mecanică

1. Adunarea vectorilor se face cu:

a) regula trapezului; b) regula paralelogramului; c) regula cercului.

2. Unitatea de măsură pentru forţă este:

a) Newtonul; b) Kilogramul; c) Pascalul.

3. Momentul unei forţe de N10 faţă de un punct situat la distanţa de m2 de dreapta sa suport este:

a) Nm5 ; b) Nm20 ; c) Nm12 .

4. Centrul de masă la o placă plană omogenă de formă triunghiulară se găseşte la intersecţia:

a) mediatoarelor; b) bisectoarelor; c) medianelor.

5. Distanţa de la un punct de masă “ m ” la o dreaptă este “ d ”. Momentul de inerţie al punctului faţă de dreapta dată se calculează cu relaţia:

a) mdJ = ; b) dmJ 2= ; c) 2mdJ = .

6. Un solid rigid execută mişcare de rotaţie cu viteza unghiulară constantă de s/rad20 . Viteza unui

punct situat la distanţa de cm20 faţă de axa de rotaţie este: a) s/m4V = ; b) s/m10V = ; c) s/m400V = .

7. Un punct se deplasează rectiliniu cu acceleraţia constantă s/m2a = , plecând din repaus.

Distanţa parcursă într-un interval de timp de 10 secunde este: a) m100 ; b) m20 ; c) m40 .

8. Asupra unui punct material liber de masă kg2m = acţionează o forţă exterioară de N10 .

Acceleraţia punctului este: a) 2s/m20 ; b) 2s/m10 ; c) 2s/m5 .

9. Rezultanta forţelor care acţionează asupra unui punct material liber este nulă. După 3 secunde de

observare a mişcării viteza punctului este 3 m/s. Care este viteza punctului după 5 secunde de observare a mişcării?

a) 5 m/s; b) 3 m/s; c) 9 m/s.

10. Un punct material de masă m se deplasează faţă de un sistem de referinţă cu viteza v . Energia

cinetică a punctului faţă de sistemul de referinţă considerat se calculează cu relaţia: a) ;mv

21T 2=

b) ;vmT 3= c) .vmT = 11. Un solid rigid execută mişcare de rotaţie cu viteza unghiulară ω . Momentul de inerţie al solidului

rigid faţă de axa de rotaţie este J . Energia cinetică a solidului rigid se calculează cu relaţia: a) ;JT ω= b) ;JT 22ω=

c) .J21T 2ω=

3. Studiul Materialelor 1. Fenomenul de ecruisare apare după prelucrarea prin:

a. deformare plastică la rece b. deformare plastică la cald

2. Înlăturarea tensiunilor reziduale se produce după: a. deformare plastică

b. detensionare c. turnare

3. Fazele procesului de solidificare sunt: a. germinarea omogenă şi eterogenă b. germinarea şi creşterea germenilor 4. Constituenţii structurali eterogeni ai aliajelor Fe-C sunt: a. perlita b. perlita şi ledeburita 5. Perlita este: a. un amestec mecanic eutectoid format din ferită şi cementită secundară, care conţine 0,77%C b. amestec mecanic eutectic cu 4,3%C 6. Ferita este : a. o soluţie solidă de inserţie a carbonului în fier α b. o soluţie solidă de inserţie a carbonului în fier γ 7. Austenita din oţelurile carbon nealiate este stabilă la: a. temperaturi înalte b. temperaturi scăzute 8. Fierul tehnic are proprietăţi de rezistenţă: a. scăzute b. ridicate 9. Oţelurile carbon conţin maxim: a. 2,11 %C b. 0,77%C 10. Fontele albe conţin minim: a. 2,11%C ; b. 0,77%C; c. 4,3%C 11. Fontele cenuşii conţin în structură carbonul sub formă de : a. cementită b. grafit

12. Creşterea conţinutului de carbon din oţeluri determină modificarea proprietăţilor mecanice prin: a. creşterea rezistenţei mecanice b. micşorarea rezistenţei mecanice c. nu are influenţă 13. Care din următoarele materiale se prelucrează mai uşor prin aşchiere: a. fontele albe b. fontele cenuşii 14. Tratamentele termice de recoacere sunt: a. tratamente termice primare b. tratamente termice secundare 15. Constituenţii structurali obţinuţi la recoacere sunt: a. perlită lamelară b. perlită, sorbită şi troostită lamelară 16. Tratamentul termic de revenire se aplică după: a. recoacere ; b. călire 17. Diagrama din figura reprezintă : a. curba de răcire a unui aliaj cu transformare eutectoidă ; b. curba de răcire a unui metal pur; c. diagramă binară

18. Figura următoare reprezinta diagrama de echilibru a unui sistem de aliaje : a. cu componenţi total solubili în stare solidă şi lichidă b. cu componenţi insolubili în stare lichidă

4. Mecanica Fluidelor şi maşini hidraulice

1. Ce semnificatie are marimea fizica ρ, din ecuatia locala de miscare a fluidelor ideale Euler:

( ) p1fvvtva ∇

ρ−=∇⋅+

∂∂

=

a) viteza; b) intensitatea fortelor masice; c) timp; d) densitate; e) presiune

2. In cazul ecuatiei de miscare locale Bernoulli, a unui fluid greu, incompresibil si omogen, aflat in

curgere stationara, scrisa pentru o linie de curent:

.2

2

ctzpg

v=++

γ

( v , viteza; g, acceleratia gravitationala; p, presiunea; γ, greutatea specifica;

z, cota}, termenul: γp , reprezinta:

a) energia cinetica specifica (raportata la forta de greutate); b) energia potentiala specifica ″de presiune″ (raportata la forta de greutate); c) energia potentiala specifica ″de pozitie″ (raportata la forta de greutate) corespunzatoare

fortelor exterioare masice.

3. Ecuatia de miscarea globala sub forma integrala dedusa din axioma A4 (axioma derivatei impulsului) permite determinarea:

a) rezultantei fortelor exterioare care apare la interactiunea fluidului cu frontiera domeniului miscarii; b) momentului rezultant al fortelor exterioare datorate interactiunii fluidului cu frontiera domeniului miscarii; c) torsorului fortelor de presiune.

4. In cazul unei miscari potentiale plane din cazul unei sursei punctiforme emisive, pentru un fluid ideal incompresibil, in potentialul complex al miscarii descris de relatia:

)ln(2

)( 0zzQzf −=π

marimea 0z reprezinta:

a) debitul volumic al sursei; b) potential al functiei de curent; c) afixul punctului unde este plasata sursa; d) viteza complaxa; e) presiunea

5. Pentru determinarea regimului de curgere a fluidelor reale in conducte cu sectiune necirculara, Reynolds a introdus urmatorul criteriu adimensional:

ρ

µ hmdv=Re , precizati semnificatia marimii dh:

a) vascozitate cinematica; b) densitate; c) diametrul hidraulic; d) viteza medie

6. Precizati termenii suplimentari care apar in membrul drept a ecuatiei de miscare Navier-Stockes (scrisa pentru fluide vascoase, newtoniene aflate in curgere laminara),

Comparativ cu ecuatia de miscare locala Euler (din cazul curgerii fluidelor ideale):

( )

( )

4T3T

2T

1Tv

3fp1vvv

tva ⋅∇∇

ν++∇

ρ−∆ν=∇⋅+

∂∂

=

a) T1 + T2 ; b) T1 + T3; c) T2 + T3; d) T2 + T4 e) T1 + T4

7. Criteriul de similitudine Euler: 2vpEu

ρ= (in care s-a notat cu: v, viteza; p, presiunea si ρ,

densitatea) este utilizat in cazul: a) miscarilor nestationare; b) cand fortele masice au un rol determinat in evolutia curgerii; c) daca fortele de frecare vascoase au un rol determinat; d) cand fortele de presiune si inertie au o pondere esentiala in desfasuarea fenomenului de curgere.

8. Deducerea ecuatie de miscare Reynolds (pentru cazul curgerii turbulente a fluidelor vascoase newtoniene incompresibile si omogene), se face plecand de la medierea ecuatiei de continuitate a masei si:

a) a ecuatiei de miscare Cauchy (scrisa pentru un mediu material continuu si deformabil); b) a ecuatiei de miscare Navier-Stockes; c) a ecuatiei de miscare Euler pentru fluide ideale;

9. In relatia de calcul a pierderii de presiune longitudinale din cazul unei conducte cu sectiune circulara (relatia Darcy):

2v

dLp

2mρλ=∆

coeficientul pierderilor longitudinale de presiune λ se poate calcula: a) numai in cazul curgerii laminare; b) numai in cazul curgerii de tranzitie de la regimul laminar la regimul turbulent; c) numai in cazul curgerilor turbulente; d) in toate cazurile precizate anterior.

10. Variatia in timp a volumului cavitatii, din ecuatia bilantului de debite masice scrise pentru o cavitate: ( )pCVQQ H

eme

imi +=− ∑∑ ρ

)()(

(in care s-a notat cu: ρ, densitatea; B, modulul

Bulck; p, presiunea; V, volumul cavitatii),este data de termenul: a)

BVCH = ;

b) Vρ ; c) pCH ρ ; d) V ;

11. Rezistenta hidraulica de miscare (liniara, liniar-turbulenta sau neliniara), transforma partial energia potentiala de presiune a fluidului in energie:

a) cinetica; b) calorica; c) de deformatie;

12. In cazul unui generator hidraulic volumic rotativ, debitul si cuplului teoretic sunt calculate cu ajutorul urmatoarelor relatii:

a) ω⋅= GKQ , pKM G ⋅= ; b) ϕ⋅= GKQ , pKM G ⋅= ; c) ϕ⋅= GKQ , vKM G ⋅= , in care s-au notat cu: KG, capacitatea geometrica; p, presiunea; ω, viteza unghiulara; ϕ, pozitia unghiulara; v, viteza liniara.

13. Caracteristica stationara de debit a motorului volumic rotativ este exprimata prin dependenta: a) )p,K(QQ G= ; b) )p,(QQ ω= ; c) ),K(QQ G ω= ; d) )p,(QQ ϕ= unde s-au notat cu: KGm, capacitatea geometrica medie; p, presiunea; ω, viteza unghiulara; ϕ, pozitia unghiulara;

14. Indicati care dintre marimile de mai jos sunt caracteristice turbomasinilor hidraulice: a) diametrul rotorului; b) viteza liniara; c) viteza unghiulara; d) pierderea de debit in pompa (turbina); e) caderea de presiune liniara; f) gradul de reactie. 5. Rezistenţa materialelor şi teoria elasticităţi

1.Un corp ce prezintă aceleaşi proprietăţi în toate punctele sale este: A) omogen; B) izotrop; C) ortotrop; D) anizotrop; E) continuu; F) nu există din punct de vedere fizic astfel de corpuri. 2. Ce mărime se notează Rm în Rezistenţa materialelor: A) limita de curgere; B) rezistenţa la oboseală a unui material; C) rezistenţa la rupere; D) limita de proporţionalitate; E) gâtuirea la rupere; F) rezistenţa admisibilă.

3. Dacă sistemul de axe yOz trece prin centrul de greutate al suprafeţei, momentele de inerţie în raport cu aceste axe se numesc: A) circumferenţiale; B) centrifugale; C) centrale; D) axiale; E) ecuatoriale; F) polare. 4. Pentru suprafaţa inelară modulul de rezistenţă polar se calculează cu relaţia:

A) ( )16

dDW33

y−π

= ;

B) ( )D16

dDW44

y−π

= ;

C)

−⋅

π=

43

y Dd1

32DW ;

D) ( )32

dDW44

y−π

= ;

E) ( )32

dDW33

y−π

= ;

F) nici unul dintre răspunsurile anterioare nu este . 5. Care din următoarele ipoteze este valabilă la solicitarea de tracţiune: A) legea lui Hooke; B) ipoteza lui Bernoulli; C) ipoteza micilor deformaţii; D) ipoteza lui Juravski; E) variantele A, B şi C; F) toate variantele anterioare. 6. Pentru o bară prismatică de lungime l, secţiune A, confecţionată dintr-un material cu greutate specifică γ, solicitată la tracţiune de forţa P, tensiunea şi lungirea - dacă se ţine seama de efectul greutăţii proprii G ale barei - sunt: A)

EAPll;l =∆γ=σ ;

B) EA

l2GP

l;AP

+

=∆=σ ;

C) ( )EA

lGPl;AlP +

=∆γ

=σ ;

D) ( )EA

lGPl;lAP +

=∆γ+=σ ;

E) EA

l2GP

l;lAP

+

=∆γ+=σ ;

F) γ

=∆+

=σAPl;

AGP .

7. O grindă se consideră a fi solicitată la încovoiere pură dacă în secţiunea acesteia apar: A) un moment încovoietor constant, forţa tăietoare fiind nulă; B) o forţă tăietoare constantă, momentul încovoietor fiind nul; C) un moment încovoietor constant şi o forţă tăietoare constantă; D) un moment încovoietor constant şi o forţă axială constantă; E) un moment încovoietor cu o anumită înclinare faţă de direcţiile principale ale secţiunii; F) nici una dintre variantele anterioare nu este ă. 8. O grindă de egală rezistenţă la încovoiere se obţine: A) păstrând lăţimea constantă, înălţimea variind parabolic; B) păstrând înălţimea constantă, lăţimea variind liniar; C) păstrând lăţimea constantă, înălţimea variind liniar; D) păstrând înălţimea constantă, lăţimea variind parabolic; E) variantele A şi B sunt e; F) toate variantele de mai sus sunt false. 9. Pentru o bară solicitată la încovoiere pură tensiunea maximă din secţiune se calculează cu relaţia:

A) zIM

ymax ⋅=σ ;

B) AN

max =σ ;

C) p

max WM

=σ ;

D) y

max WM

=σ ;

E) ymax WM ⋅=σ ;

F) y

max WM

AN

+=σ .

10. Relaţia cu care se calculează tensiunea tangenţială la încovoierea simplă a grinzilor este:

A) p

t

WM

=τ ;

B) γ⋅=τ G ;

C) AT

=τ ;

D) y

*y

IbST

⋅=τ ;

E) 2σ

=τ ;

F) nici una dintre variantele anterioare nu este ă, deoarece la încovoierea simplă nu apar tensiuni tangenţiale.

11. Dacă o bară de secţiune circulară de diametru d este solicitată de un moment încovoietor Mi şi de un moment de răsucire Mt , atunci raportul tensiunilor normale şi tangenţiale maxime produse de cele două solicitări este:

A) t

i

MM ;

B) i

t

MM

25,0 ⋅ ;

C) t

i

MM5,0 ⋅ ;

D) i

t

MM

75,0 ⋅ ;

E) i

t

MM5,2 ⋅ ;

F) t

i

MM2 ⋅ .

12. Două bare, una de secţiune inelară de diametre D = 2d şi d, iar cealaltă de secţiune circulară de diametru D sunt solicitate la răsucire. Dacă tensiunea maximă din cele două bare trebuie să fie aceeaşi, atunci valoarea raportului momentelor de răsucire în cele două cazuri este: A)

21 ;

B) 1615 ;

C) 87 ;

D) 43 ;

E) 81 ;

F) 161 .

13. La răsucirea barelor de scţiune circulară: A) se produc deplanări din cauza momentului de răsucire Mt ; B) tensiunile tangenţiale sunt maxime în centrul secţiunii, fiind nule în punctele situate pe conturul secţiunii;

C) în orice punct al secţiunii barei tensiunea tangenţială este perpendiculară pe rază; D) tensiunea tangenţială maximă este tangentă la conturul exterior al secţiunii, se calculează

cu 3t

max dM32

π=τ

E) în bară se produc atât deformaţii specifice liniare ε, cât şi lunecări specifice γ; F) nici una dintre variante nu este ă.

14. Momentul de torsiune se exprimă în funcţie de puterea P şi turaţia n cu relaţia: nP30M t ⋅

π= . Dacă

P se introduce în kW şi n în rot/min, atunci momentul M t rezultă în: A) N·m;

B) daN·mm;

C) N·mm;

D) kN·mm;

E) kN·m;

F) daN·cm. 15.Dacă σx, σy şi τxy reprezintă componentele tensorului tensiune pentru starea plană, atunci tensiunile principale se calculează cu expresia:

A) 2xy

2yxyx

2,1 22τ+

σ−σ±

σ−σ=σ ;

B) B) 2xy

2yxyx

2,1 422

τ+

σ−σ±

σ+σ=σ ;

C) 2xy

2yxyx

2,1 22τ+

σ−σ±

σ+σ=σ ;

D) 2xy

2yxyx

2,1 422

τ+

σ+σ±

σ−σ=σ ; E)

2xy

2,1

τ±=σ .

16.Teoria a treia de rezistenţă se mai numeşte:

A) teoria tensiunii normale maxime; B) teoria tensiunii tangenţiale maxime; C) teoria deformaţiei specifice maxime; D) teoria energiei specifice de variaţie a formei; E) teoria stărilor limită a lui Mohr.

17. Ce semnificaţie are mărimea 0σ :

A) rezistenţa la oboseală a unui material; B) rezistenţa la oboseală printr-un ciclu simetric de încovoiere;

C) rezistenţa admisibilă a unui material; D) rezistenţa la oboseală printr-un ciclu oarecare de încovoiere; E) rezistenţa la oboseală printr-un ciclu pulsant de încovoiere.

18.Expresia coeficientului de siguranţă la oboseală pentru piese din materiale fragile supuse la o solicitare de încovoiere este:

A)

c

m

1

vK1c

ττ

+ττ

⋅εγ

=

τ

;

B)

c

m

1

vK1c

σσ

+σσ

⋅εγ

=

σ

;

C)

1

v

r

mK1c

σ

σσ

+σσ

⋅εγ

= ;

D)

r

m

1

vK1c

σσ

+σσ

⋅εγ

=

σ

;

E)

r

m

1

vK1c

ττ

+ττ

⋅εγ

=

τ

.

19. Coeficientul ε care influenţează rezistenţa la oboseală a unui material se numeşte:

A) coeficient de reducere a rezistenţei la oboseală; B) coeficient dimensional; C) deformaţie specifică liniară;

D) coeficient de stare a suprafeţei; E) coeficient ce ţine seama de efectul termic. 6. Organe de maşini

1. Precizați care este definiția unui arbore: a. este un organ de maşină ce primeşte şi transmite mişcarea de rotaţie în jurul axei sale geometrice, fiind solicitat în principal la torsiune şi încovoiere; b. este un organ de mașină care numai primește mișcarea de rotație în jurul axei sale geometrice și are rolul de element de susținere pentru celelalte subansamble montate pe acestea; c. este un organ de maşină prevăzut cu cel puţin două fusuri pe care se montează roţile de rulare sau prin care acesta se sprijină în lagăre, fiind solicitat la forfecare. 2. Identificați care sunt principalele tipuri de solicitări la care este supus un arbore: a. un arbore este solicitat numai la încovoiere; b. un arbore este solicitat la încovoiere, torsiune, forfecare și tracțiune/compresiune; c. un arbore este solicitat în principal la torsiune, când se neglijează celelalte tipuri de solicitări (cazul arborilor intermediari de transmisie), dar și la încovoiere. 3. Sistemele de etanșare pot fi: a. cu contact sau fără contact; b. prevăzute cu elemente metalice demontabile cu rol în protecția organelor de mașini împotriva pătrunderii zgomotului; c. sisteme de etanșare care favorizează scurgerea lubrefiantului din interiorul sistemelor mecanice dar împiedică pătrunderea impurităților în interiorul acestora.

4. Ce sunt rulmenții? a. sunt organe de mașini prin care se poate modifica raportul de transmitere al elementelor din structura acestora; b. sunt organe de maşini complexe, care asigură rezemarea unor piese, ce execută mişcare de rotaţie sau de oscilaţie (arbori, osii, butuci de roţi); c. sunt organe de mașini care au rolul de a etanșa sistemele mecanice împotriva pătrunderii impurităților din exteriorul acestora și de a reduce frecarea ce apare în timpul funcționării acestora. 5. Ce cuprinde simbolizarea unui rulment? a. este o notare codificată standardizată ce asigură identificarea sau descrierea rulmentului, în scopul asigurării unei interschimbabilităţi complete sub aspect constructiv şi funcţional; b. simbolizarea unui rulment reprezintă un cod format din cifre și litere prin care acesta este identificat și prin care este precizat tipul de lubrefiant necesar ungerii acestuia; c. simbolizarea rulmentului reprezintă un cod format numai din litere prin care se identifică tipul de solicitări la care acesta este supus. 6. Identificați tipul de solicitări la care poate fi supus un rulment. a. solicitări dinamice datorate organelor de mașini cu care acestea se învecinează; b. solicitări cu șoc alternant care duce la uzura prematură a acestora; c. solicitări radiale și/sau axiale. 7. Care este definiția ă a transmisiilor prin roți dințate? a. transmisiile prin roți dințate sunt formate dintr-o singură pereche de roți, ambele conduse, la care raportul de transmitere este constant datorită diametrelor de divizare ale acestora. b. transmisiile prin roţi dinţate sunt mecanisme elementare formate din două roţi dinţate conjugate, mobile în jurul a două axe cu poziţie relativ invariabilă, una antrenând pe cealaltă prin acţiunea dinţilor aflaţi succesiv în contact. c. transmisiile prin roți dințate sunt formate din două sau mai multe roți dințate dispuse în serie sau cascadă la care raportul de transmitere variază în funcție de turația roții conducătoare. 8. Care sunt cauzele distrugerii roților dințate? a. Roțile dințate se pot distruge datorită unor solicitări la încovoiere, compresiune și torsiune ce i-au naștere pe diametrele de divizare ale acestora în timpul funcționării lor în condiții de suprasarcină. b. Roțile dințate ale unui angrenaj se pot gripa datorită lipsei de lubrefiant, iar dinții acestora se pot rupe datorită prezenței din abundență a lubrefiantului. c. Ruperea dintelui: la oboseală, statică (la suprasarcini); deteriorarea suprafeţei flancurilor: oboseala la contact (pitting şi pelling), gripare, uzura abrazivă, uzura adezivă, curgerea plastică, pătarea termică, exfoliere, interferenţă. 9. Care sunt elementele de calcul și de proiectare în cazul unui angrenaj cu roți dințate? a. se va identifica tipul solicitării critice, predimensionarea angrenajului,calculul geometric al danturii, verificări de rezistenţă; b. predimensionarea angrenajului prin determinarea diametrelor roților dințate, verificări de rezistență și determinarea forțelor și momentelor care acționează asupra dinților acestora; c. determinarea modulului roților dințate, a distanței între axe și a deplasărilor de profil în baza forțelor axiale, radiale și tangențiale care acționează la baza dinților roților dințate.

10. Identificați definiția ă a arcurilor. a. arcurile sunt organe de maşini care, datorită formelor şi materialelor din care sunt confecţionate pot înmagazina un lucru mecanic exterior sub formă de energie potenţială de deformaţie şi pot restitui o parte din energia înmagazinată sub formă de lucru mecanic exterior; b. arcurile sunt organe de mașini, în formă elicoidală sau tip bară de torsiune care pot înmagazina căldură și a o transforma datorită caracteristicilor mecanice ale materialelor din care aceștia sunt confecționați, în lucru mecanic util acționării elementelor din structura sistemelor mecanice; c. arcurile sunt organe de mașini care au rolul de amortizare și protecție a sistemelor mecanice împotriva unor șocuri datorate suprasolicitărilor la care acestea sunt supuse. 11. Prin caracteristica arcurilor se înțelege: a. o curbă prin care se exprimă energia de absorbție în funcție de numărul de spire și modulul de elasticitate transversal; b. curba care exprimă legătura între sarcina care acţionează asupra arcului (forţă sau moment) şi deformaţie, aceasta putând fi săgeată sau rotire; c. dependența între săgeata acestora și coeficientul de amortizare. 12. Identificați elementele de proiectare ale arcurilor. a. calculul privind determinarea forței de acționare asupra acestora, determinarea coeficientului de disipare a căldurii acumulate, determinarea numărului de spire; b. calculul de rezistenţă, calculul deformaţiilor, calculul energetic; c. calcul de dimensionare al numărului de spire și al diametrului spirelor, în funcție de condițiile de exploatare și de gabarit ale acestora. 13. Precizați care este rolul unui cuplaj? a. realizează legătura dintre două elemente constructive ale unui lanţ cinematic în scopul transmiterii momentului de torsiune şi a mişcării de rotaţie, fără modificare legii de mişcare; b. realizează legătura între doi arbori din structura unui sistem mecanic cu posibilitatea varierii turației arborelui conducător; c. permite modificarea raportului de transmitere între două sau mai multe roți dințate datorită formei și soluției constructive pe care aceștia o au. 14. Identificați principalele categorii prin care se asigură clasificarea cuplajelor. a. cuplaje mecanice secvențiale, cuplaje mecanice electromecanice, cuplaje mecanice uscate; b. cuplaje mecanice cu elemente deformabile, cuplaje cu comenzi automate sau manuale, cuplaje hidrostatice; c. cuplaje mecanice permanente fixe, cuplaje mecanice permanente mobile, cuplaje mecanice intermitente. 15. Identificați categoria din care face parte un cuplaj Oldham. a. cuplaje permanente fixe care poate prelua abateri unghiulare; b. cuplaje permanente mobile care poate prelua abateri axiale; c. cuplaje mecanice cu elemente flexibile care poate prelua abateri unghiulare.

16. De căte tipuri sunt lagărele cu alunecare? a. lagăre cu elemente confecționate din materiale rezistente la uzură, lagăre cu proprietăți antimagnetice; b. lagăre cu elemente de rostogolire și lagăre demontabile; c. lagăre hidrodinamice radiale, lagare hidrodinamice axiale. 17. Ce presupune calculul simplificat în vederea proiectării unui lagăr cu alunecare? a. calculul de dimensionare al fusului, calculul de verificare la solicitarea compusă (încovoiere și torsiune) a fusului, estimarea randamentului total al acestuia; b. calculul de rezistenţă al fusului, calculul la presiunea de contact (calculul fus-cuzinet), calculul termic (la încălzire al lagărului). c. se consideră ca sarcinile asupra fusului sunt uniform distribuite; se ia în calcul tipul lubrefiantului; se efectueză calcule de dimensionare în vederea stabilirii dimensiunilor de gabarit în baza solicitărilor la care acesta este supus. 18. Transmisiile prin curele sunt acele transmisii la care: a. energia de la roata motoare se transmite prin fricţiune asupra unui element elastic fără sfârşit (curea) care o transmite tot prin fricţiune uneia sau mai multor roţi conduse; b. au în structură obligatoriu un întinzător și sensul de transmitere a mișcării poate fi modificat prin introducerea unei roți de curea adiționale. c. transmit parametrii energetici în funcție de gradul de întindere al elementului elastic și de văscozitatea lubrefiantului necesar ungerii transmisiei. 19. Identificați etapele e de dimensionare a unei transmisii prin curele: a. alegerea tipului curelei, calculul geometric al transmisiei, dimensionarea transmisiei din condiţii de rezistenţă b. alegerea tipului curelei în funcție de distanța între axele roților de curea, dimensionarea transmisiei în funcție de condiții de funcționare ale acestora, identificarea principalelor forțe din transmisie și calculul acestora. c. stabilirea numărului de curele pe baza parametrilor energetici ce vor urma să fie transmiși, dimensionarea roților din condiții impuse de gabarit, calculul forțelor care acționează asupra roților transmisiei. 20. Identificați principalele tipuri de filete. a. filet triunghiular, filet metric, filet în țoli, filet cu pas mărunt, filet cu pas normal; b. filet pătrat (Pt), filet trapezoidal (Tr), filet fierăstrău (S), filet rotund (Rd), filet metric (M); c. filet pentru transmisii de precizie, filet pentru asamblări demontabile, filet cu elemente de siguranță împotriva demontării accidentale a asamblărilor. 21. Care sunt solicitările principale dintr-o transmisie prin cuplă elicoidală? a. în tija şurubului: solicitare compusă (tracţiune sau compresiune şi torsiune), flambaj; pe spira filetului: strivire a spirelor, forfecare la baza spirei şi încovoiere. b. presiune de contact pe flancurile filetului, iar tija șurubului solicitată la încovoiere și forfecare. c. flambaj, strivire și torsiune asupra tuturor elementelor din structura transmisiei prin cuple elicoidale.

22. Precizați de câți parametri este necesară realizarea unei notări corespunzătoare în vederea identificării unui filet? a. 5 parametri (simbolul filetului, diametrul nominal, pasul filetului, sensul de înfășurare, simbolul câmpului de toleranțe); b. notarea filetului se face numai după simbolul filetului după ce acesta a fost identificat cu ajutorul unor calibre standard. c. 3 parametri: simbolul filetului, diametrul nominal, pasul filetului. 23. Care este rolul unei asamblări de tip arbore-butuc? a. au rol de siguranță împotriva demontării elementelor din structura acestora; b. joacă dublu rol: datorită formei, asigură transmiterea parametrilor energetici din cadrul unei transmisii, au rol de susținere/rezemare a organelor de mașini din structura sistemelor mecanice; c. au rolul de poziţionare pe arbori a elementelor din structura transmisiilor şi de a prelua încărcările acestora. 24. Identificați care asamblări tip arbore-butuc fac parte din categoria asamblărilor cu strângere: a. asamblări prin pene paralele, asamblări cu profile poligonale b. asamblări prin brăţări elastice, asamblări prin strângere pe con, asamblări cu inele tronconice; c. asamblări demontabile, asamblări prin caneluri, asamblări cu știfturi. 25. Elementele din structura unei asamblări de tip arbore-butuc sunt solicitate la: a. solicitare la flambaj și presiune de contact. b. solicitare de tracțiune/compresiune, torsiune; c. solicitare de strivire și forfecare. 7. Mecanisme

1. Cum se definește mecanismul? a. Mecanismul poate fi definit ca fiind un lanţ cinematic închis, nedesmodrom cu un element fix (bază); b. Mecanismul poate fi definit, ca fiind un lanț cinematic deschis, desmodrom cu un element fix (bază); c. Mecanismul poate fi definit, ca fiind un lanț cinematic închis, desmodrom cu un element fix (bază). 2. Care este relația de calcul a gradului de mobilitate al unui mecanism?

a.

5

kk f 1

M (6 f) n (k f) c= +

= − ⋅ − − ⋅∑;

b.

5

kk f 1

M (6 f) n (k f) c= +

= − ⋅ + − ⋅∑;

c.

5

kk f 1

M (6 k) n (k f) c= +

= − ⋅ − − ⋅∑.

3. Care este formula structurală a grupei ASSUR?

a.

5

kk f 1

(6 f) n' (k f) c ' 0= +

− ⋅ − − ⋅ =∑;

b.

5

kk f 1

(6 f) n' (k f) c ' 1= +

− ⋅ − − ⋅ =∑;

c.

5

kk f 1

(6 f) n' (k f) c ' 3= +

− ⋅ − − ⋅ =∑.

4. Cum se definește masa redusă a unui mecanism? a. Masa redusă a unui mecanism se defineşte ca fiind o masă reală a cărei energie cinetică este egală în orice moment cu energia cinetică a mecanismului; b. Masa redusă a unui mecanism se defineşte ca fiind o masă fictivă, a cărei energie cinetică este egală în orice moment cu energia cinetică a mecanismului; c. Masa redusă a unui mecanism se defineşte ca fiind o masă suplimentară atașată mecanismului. 5. Care este relația de calcul a gradului de neregularitate?

a. max min

med

ω + ωδ =

ω ;

b.max min

2ω − ω

δ =;

c. medωωωδ minmax −

=.

6. Care este relația de calcul a raportului de transmitere?

a. 2

121

i ω=

ω ;

b. 1

122

i ω=

ω ;

c. 1

122

ziz

=.

7. Ce reprezintă raportul de transmitere? a. Raportul dintre viteza unghiulară a elementului condus și viteza unghiulară a elementului conducător; b.Raportul dintre viteza unghiulară a elementului conducător și accelerația unghiulară a elementului condus; c.Raportul dintre viteza unghiulară a elementului conducător și viteza unghiulară a elementului condus.

8. Care este rolul volantului? a.Volantul are rolul de a mări viteza unghiulară a elementului de reducere al mecanismului; b.Volantul are rolul de uniformizare a mişcării mecanismului (maşinii) prin acumularea energiei cinetice, atunci când Mm>Mr şi cederea energiei cinetice atunci când Mm<Mr. c.Volantul are rolul de a micșora viteza unghiulară a elementului de reducere al mecanismului.

9. Care este definiția forței de echilibrare? a.Forţa de echilibrare este o forţă interioară fictivă, care împreună cu celelalte forţe şi momente aplicate elementelor mecanismului realizează echilibrul cinetostatic al acestuia; b.Forţa de echilibrare este o forţă exterioară fictivă, care împreună cu celelalte forţe şi momente aplicate elementelor mecanismului realizează echilibrul cinetostatic al acestuia; c.Forţa de echilibrare este o forţă exterioară, care acționează asupra mecanismului, ceea ce conduce la mărirea vitezei unghiulare a elementului conducător. 10. Cum se definește unghiul de presiune al camelor? a.Unghiul de presiune al camelor „α” se defineşte ca fiind unghiul dintre direcţia de deplasare a tachetului şi normala după care se transmite forţa de la camă la tachet, ambele considerate în punctul de contact camă tachet, atunci când se neglijează frecarea; b.Unghiul de presiune al camelor „α” se defineşte ca fiind unghiul dintre direcţia de deplasare a tachetului şi tangenta la camă, ambele considerate în punctul de contact camă tachet; c.Unghiul de presiune al camelor „α” se defineşte ca fiind unghiul dintre normala și tangenta duse la profilul camei în punctul de contact camă tachet. 8. Termotehnică şi Maşini Termice

1. Primul principiu al termodinamicii pentru sisteme deschise. Relaţia matematică de definiţie

a. dq = dh − vdp b. I = U

R

c. nu există expresie matematică

2. Randamentul termic al ciclului Carnot a. η=1−Θ0 b. η=1−Τ0/Τ c. η=Η/Σ(entalpie/entropie)

3. Ciclul motoarelor cu aprindere prin scânteie este:

a. cu ardere mixtă b. cu ardere la volum constant

c. cu abur

4. Transformarea adiabatică se realizează la: a. temperatură constantă b. volum constant c. fără schimb de căldură

5. Procesul de laminare se realizează la: a. entalpie constantă b. presiune constantă c. volum constant

6. Temperatura se măsoară cu: a. cu cântarul b. cu termorezistenţe c. cu termometre

7. Ciclurile generatoare sau inverse se întâlnesc la: a. funţíonarea pirometrelor

b. funcíonarea maşinilor frigorifice şi pompelor de căldură c. nu mai există, s-au întâlnit până în 1989

8. Aerul umed este format din principalele două gaze:

a. dioxid de carbon şi dioxid de sulf b. oxigen şi azot c. oxigen şi heliu

9. Fenomenul de ceaţă apare atunci când: a. temperatura atmosferică este ridicată b. umiditatea atmosferică depăşeşte valoarea de saturaţie c. aerul conţine praf în cantitate mai mare decât cea admisă

10. Ciclul Clausius-Rankine este întâlnit la: a. funţíonarea telefoanelor mobile b. funcţionarea centralele termo-electrice c. funcţionarea motoarelor Diesel

11. Puterea calorică reprezintă:

a. căldura obţinută prin arderea unităţii de masă sau de volum în anumite condiţii termodinamice

b. căldura risipită de sursele de căldură c. căldura evacuată cu gazele de ardere

12. Transferul de căldură prin conducţie depinde de:

a. coeficientul de conductibilitate termică λ b. de radiaţia termică c. de condiţiile meteorologice

13. Transferul de căldură prin convecţia se realizează când:

a. două corpuri cu temperaturi diferite nu se află în contact b. un fluid spală suprafaţa unui solid avînd temperaturi diferite c. un fluid cald curge peste o placă rece

TOLERANȚE SI CONTROL DIMENSIONAL

1. La ajustajele cu joc, Jocul maxim (Jmax) se calculează după relația:

a. es – EI;

b. EI – es;

c. ES - ei;

d. ei – ES.

2. La ajustajele cu joc, raportul dintre diametrul alezajului față de cel al arborelui

este:

a. Tinde către 1

b. Nu conteaza, nu are nicio importanță;

c. Supraunitar;

d. Subunitar.

3. Caracteristica unui ajustaj cu strângere este:

a. rezistența

b. jocul

c. nu are o caracteristică anume

d. strângerea

4. La un ajustaj cu strângere, strângerea maximă (Smax) se calculează cu formula:

a. es – EI;

b. EI – es;

c. ES - ei;

d. ei – ES.

5. La ajustajele intermediare, raportul dintre diametrul alezajului față de cel al

arborelui este:

a. Tinde către 1;

b. Nu contează, nu are nicio importanță;

c. Supraunitar;

d. Subunitar.

6. Toleranța la dimensiune:

a. Reprezintă zona unde ne imaginăm că scula iese din material;

b. Reprezintă înălțimea câmpului de toleranță;

c. Reprezintă zona unde ne imaginăm că scula pătrunde în material;

d. Poate fi pozitivă, egală cu zero sau negativă.

7. Toleranţa dimensională a unui alezaj se calculează cu formula:

a. TD =ES – ei;

b. TD =ES + EI;

c. TD =ES – EI;

d. TD =es + EI;

8. Valoarea toleranței este:

a. negativă

b. pozitivă sau negativă

c. egală cu zero;

d. întotdeauna pozitivă

9. În sistemul ISO alezaj unitar, abaterea fundamentală a alezajului este:

a. pozitivă;

b. egală cu zero;

c. negativă;

d. poate fi pozitivă sau negativă.

10. În sistemul ISO de toleranțe și ajustaje, pentru dimensiuni mai mici de 500 mm, factorul

de toleranță se poate calcula cu formula:

a. D10D45,0 33 ;

b. D001,0D34,0 ;

c. 0,004D + 2,1;

d. 2,104D + 0,01.

11. Care din următoarele ajustaje sunt ajustaje ISO:

a. 6f

7H;

b. 8n

8F;

c. 8s

7P;

d. 6d

7R.

12. Ajustajul 6k

7H este:

a. Este un ajustaj cu joc în sistemul ISO de ajustaje alezaj unitar;

b. Este un ajustaj intermediar în sistemul ISO de ajustaje alezaj unitar;

c. Este un ajustaj cu strângere în sistemul ISO de ajustaje alezaj unitar;

d. Nu este un ajustaj ISO

13. Care din următoarele ajustaje sunt ajustaje ISO în sistemul arbore unitar:

a. 7k

8H;

b. 6h

7N;

c. 7e

6H;

d. 6s

7H.

14. Care din următoarele ajustaje este ajustaj ISO în sistemul alezaj unitar:

a. 8ab

8H;

b. 6h

8F;

c. 6h

7M;

d. 7s

8H.

15. Dimensiunile care formează un lanț de dimensiuni sunt:

a. dimensiuni primare și dimensiuni componente;

b. dimensiuni primare și dimensiune secundară;

c. dimensiuni primare și dimensiune rezultantă;

d. dimensiuni primare și dimensiuni de închidere.

16. La rezolvarea lanțurilor de dimensiuni se deosebesc ca probleme principale:

a. problema directă și problema indirectă;

b. problema directă și problema inversă;

c. problema de maxim și problema de minim;

d. problema algebrică și problema de proiectare.

17. Zona toleranței la circularitate este cuprinsă:

a. între doi cilindrii coaxiali cu axa de rotație de referință, distanța dintre ei fiind

egală cu toleranța la circularitate ;

b. între cercul adiacent și un cerc concentric cu acesta, având raza mai mare la

arbori și mai mică la alezaje;

c. între cercul adiacent și un cerc concentric cu acesta, având raza mai mică la

arbori și tot mai mică la alezaje;

d. între cercul adiacent și un cerc concentric cu acesta, având raza mai mică la

arbori și mai mare la alezaje.

18. Simbolul grafic „ „ desemnează:

a. toleranța la circularitate;

b. toleranța la coaxialitate;

c. toleranța la simetrie;

d. toleranța la poziția nominală.

19. Simbolul grafic „ „ desemnează:

a. toleranța la cilindricitate;

b. toleranța la coaxialitate;

c. toleranța la simetrie;

d. toleranța la poziția nominală.

20. Simbolul grafic „ „ desemnează:

a. toleranța la cilindricitate;

b. toleranța la circularitate;

c. toleranța la planitate;

d. toleranța la poziția nominală.

21. Toleranța la coaxialitate este egală cu:

a. valoarea maximă admisă a abaterii de la coaxialitate;

b. dublul valorii maxime admise a abaterii de la coaxialitate;

c. triplul valorii maxime admise a abaterii de la coaxialitate;

d. egală cu abaterea de la coaxialitate admisă.

22. Simbolul grafic „ „ desemnează:

a. toleranța bătăii radiale și axiale circulare;

b. toleranța bătăii radiale și axiale totale;

c. toleranța la coaxialitate și concentricitate;

d. toleranța bătăii coaxiale totale.

23. Toleranța la paralelism este egală cu:

a. valoarea maximă admisă a abaterii de la paralelism;

b. dublul valorii maxime admise a abaterii de la paralelism;

c. triplul valorii maxime admise a abaterii de la paralelism;

d. egală cu abaterea de la paralelism admisă.

24. În desenul de mai jos, toleranța la coaxialitate are următoarea semnificație:

a. suprafața tolerată trebuie să fie cuprinsă într-o zonă cilindrică având diametrul

de 0,09 mm și coaxială cu suprafețele de referință A și B;

b. axa cilindrului Ф2 trebuie să fie cuprinsă într-o zonă cilindrică având diametrul

de 0,09 mm și coaxială cu axa de referință A-B;

c. axa cilindrului Ф2 trebuie să fie cuprinsă într-o zonă cilindrică având diametrul

de 0,09 mm și coaxială cu suprafețele de referință A și B;

d. suprafața tolerată trebuie să fie cuprinsă într-o zonă cilindrică având diametrul

de 0,09 mm și coaxială cu axa de referință A-B.

25. În desenul alăturat, toleranța la perpendicularitate are următoarea semnificație:

a. suprafața cilindrului având dimensiunea 78h8 mm

trebuie să fie cuprinsă într-o zonă de toleranţă

cilindrică având diametrul de 0,02 mm şi trebuie să

fie perpendiculară pe planul de referinţă A;

b. linia mediană efectivă a cilindrului având

dimensiunea 78h8 mm trebuie să fie cuprinsă

într-un paralelipiped cu laturile de 0,02 mm şi

perpendicular pe planul de referinţă A;

c. linia mediană efectivă a cilindrului având dimensiunea 78h8 mm trebuie să

fie cuprinsă într-un cilindru având diametrul de 0,02 mm şi acesta trebuie să

fie perpendicular pe planul de referinţă A;

d. suprafața efectivă a cilindrului având dimensiunea 78h8 mm trebuie să fie

cuprinsă între două plane paralele cu distanța dintre ele de 0,02 mm şi

perpendiculare pe planul de referinţă A;

26. În desenul de mai jos, toleranța la paralelism are următoarea semnificație:

a. suprafața alezajului având diametrul 39H11 trebuie să se găsească într-un

cilindru cu diametrul de 0,05mm şi paralel cu dreapta de referinţă A (axa

alezajului de diametrul 61H11).

b. axa alezajului având diametrul 39H11 trebuie să se găsească într-un cilindru

cu diametru de 0,05mm şi paralel cu dreapta de referinţă A (axa cilindrului de

diametrul 61H11).

c. suprafața alezajului având diametrul 39H11 trebuie să se găsească între

două plane paralele cu distanţa dintre ele de 0,05mm şi paralele cu dreapta

de referinţă A (axa alezajului de diametrul 61H11).

d. axa alezajului având diametrul 39H11 trebuie să se găsească între două

plane paralele cu distanţa dintre ele de 0,05mm şi paralele cu dreapta de

referinţă A (axa alezajului de diametrul 61H11).

27. În desenul de mai jos, toleranța la poziția nominală are următoarea semnificație:

a. suprafaţa mediană a fiecărei fante trebuie sǎ fie cuprinsǎ între câte douǎ

plane paralele distanţate cu 0,1mm şi dispuse simetric de o parte şi de alta a

poziţiei teoretic exacte a liniei considerate în raport cu planele de referinţǎ A şi

B.

b. suprafaţa fiecărei fante trebuie sǎ fie cuprinsǎ între câte douǎ plane paralele

distanţate cu 0,1mm şi dispuse simetric de o parte şi de alta a poziţiei teoretic

exacte a liniei considerate în raport cu planele de referinţǎ A şi B.

c. suprafaţa fantei cu numărul 3 trebuie sǎ fie cuprinsǎ între câte douǎ plane

paralele distanţate cu 0,1mm şi dispuse simetric de o parte şi de alta a poziţiei

teoretic exacte a liniei considerate în raport cu planele de referinţǎ A şi B.

d. suprafaţa mediană a fiecărei fante trebuie sǎ fie cuprinsǎ într-un cilindru cu

diametrul de 0,1mm, dispus simetric de o parte şi de alta a poziţiei teoretic

exacte a liniei considerate în raport cu planele de referinţǎ A şi B.

28. Toleranța din desenul alăturat reprezintă:

a. toleranța bătăii radiale circulare.

b. toleranța bătăii totale radiale

c. toleranța bătăii axiale circulare.

d. toleranța bătăii totale axiale.

29. Toleranța din desenul alăturat reprezintă:

a. toleranța bătăii radiale circulare.

b. toleranța bătăii totale radiale.

c. toleranța bătăii axiale circulare.

d. toleranța bătăii totale axiale.

30. Toleranța din desenul alăturat reprezintă:

a. toleranța bătăii radiale circulare.

b. toleranța bătăii totale radiale.

c. toleranța bătăii axiale circulare.

d. toleranța bătăii totale axiale.

10. Procese si caracteristici ale motoarelor cu ardere interna

1. La motorul cu ardere internă în patru timpi (τm=4), un ciclu motor se caracterizează prin:

a. o rotaţie a arborelui cotit (arborele motor) şi cinci procese (admisie, comprimare, ardere, destindere şi evacuare);

b. două rotaţii ale arborelui cotit (arborele motor) şi cinci procese (admisie, comprimare, ardere, destindere şi evacuare);

c. două rotaţii ale arborelui cotit (arborele motor) şi patru procese (admisie, comprimare, destindere şi evacuare);

2. Luând în considerare reprezentarea grafică a proceselor termice prin intermediul diagramelor

indicate desfăşurate, care este raportul dintre timpii motorului (admisie, comprimare, destindere şi evacuare) şi procesele termice (admisie, comprimare, ardere, destindere şi evacuare):

a. deoarece majoritatea motoarelor sunt în patru timpi, iar succesiunea proceselor are loc la două rotaţii ale arborelui cotit (7200 RAC) procesele se vor derulata cu o durata egala de 1800 RAC;

b. procesele de schimb de gaze (atât cel evacuare cât şi cel admisie) se derulează pe durate cu valori mai mari decât cele ale timpilor corespunzători (ce au fiecare valori de 1800 RAC), iar celelalte procese (comprimare, ardere şi destinare) au fiecare valori sub 1800 RAC;

c. duratelor proceselor au următoarele valori: evacuarea 1800RAC, admisia 1800 RAC, comprimarea 1200 RAC, arderea 1200 RAC şi destinderea 1800 RAC

3. Motoarele se clasifică, în raport cu viteza medie a pistonului wp���� , astfel:

a. motoare de turaţie şi motoare de moment b. motoare lente la care 𝑤𝑝���� = 4…6,5 m/s; motoare semirapide 𝑤𝑝���� = 6,5...10 m/s; motoare

rapide la care 𝑤𝑝���� = 10…17 m/s (motoarele pentru autovehicule şi tractoare). c. motoare pentru autoturisme şi motoare pentru autocamioane;

4. Amestecul (dozajul) sărac cu care funcţionează marea majoritate a motoarelor moderne (atât cele

cu aprindere prin scânteie cât şi cele cu aprindere prin comprimare) este caracterizat de: a. aer în exces sau combustibil în lipsă; b. aer în lipsă sau combustibil în exces: c. existenţă unui raport stoechiometric între aer şi combustibil:

5. Consumul specific de combustibil al unui motor cu ardere internă reprezintă:

a. consumul orar al fiecărui nou tip motor avand unitatea de măsură � 𝑙100 𝑘𝑚

�; b. consumul mixt (consumul pentru oras cu consumul pentru autostrada, respectiv cu

consumul pentru exterior – regăsite în fişa de prezentare a autovehiculului) avand unitatea de măsură � 𝑙

100 𝑘𝑚 �;

c. raportul dintre consumul orar de combucstibil şi puterea motorului în unitatea de timp, avand unitatea de măsură � 𝑔

𝑘𝑊∙ℎ �;

6. Ce reprezintă sarcina motorului cu ardere internă:

a. acţiunea exterioară aplicată de consumator la cuplajul de legătură al arborelui motor cu arborele antrenat, pe scurt la arborele cotit. Pentru definirea regimului de funcţionare a motorului este mai convenabil să se precizeze sarcina relativă (raportul dintre momentul motor dezvoltat de motor şi un moment motor de referinţă, la aceeaşi turaţie).

b. capacitatea calorică a tipului de combustibil utilizat. c. sarcina electrică a condensatorului sistemului de aprindere.

7. Regimul de funcţionare al unui motor cu ardere internă se caracterizează prin următorul ansamblu

de mărimi: a. consumul de sombustibil, randamentul şi cursa pistonului; b. turaţia, sarcina şi temperatura (ce caracterizează regimul termic al motorului). c. raportul de comprimare, alezajul şi cilindreea motorului;

8. În funcţie de variaţia în timp a mărimilor care definesc regimurile de funcţionare se deosebesc:

a. regimuri stabilizate, regimuri nestabilizate şi regimuri tranzitorii; b. regimuri maxime şi regimuri minime; c. regimuri de funcţionare continuă şi regimuri de funcţionare intermitentă .

9. În timpul funcţionării motoarelor cu ardere internă se disting următoarele tipuri de sarcini:

a. sarcini minime şi sarcini maxime. b. sarcină nulă, sarcinile parţiale, sarcina plină (continuă), suprasarcini (sarcini intermitente),

sarcină totală. c. sarcină întreagă, sarcină parţială şi sarcină derivată.

10. În cadrul reprezentării caracteristicii externe a motoarelor cu ardere internă se întâlnesc, în mod

uzual, următoarele dependenţe grafice: a. Puterea, momentul motor, consumul orar de combustibil, consumul specific de

combustibil în funcţie de turaţia motorului determinate pentru valori maxime ale sarcinii. b. Coeficientul de exces de aer, coeficientul de pierderi, puterea la roată în funcţie de viteza

de deplasare a autovehiculului c. puterea, momentul, consumul orar de combustibil, consumul specific de combustibil în

funcţie de diferite valori intermediare ale sarcinii.

11. Calculul şi construcţia motoarelor cu ardere internă 1. Deplasarea pistonului poate fi considerată suma a două funcţii armonice. Armonica de ordinul I este: a) x = r(1 − cosα); b) 𝑥=rλ

4(1 − cos2α);

c) x = rωsinα; 2. Spaţiul unghiular al bielei se determină cu relaţia: a) β = arccos(Λsinα); b) β = arcsin(Λsinα); c) β = arcsin(Λsin2α);

3. Relaţia de calcul pentru forţa de presiune a gazelor este exprimată astfel:

a) g

2

p p2DF ⋅

π= ;

b) carter

2

p p3DF ⋅

π= ;

c) g

2

p p4DF ⋅

π= ;

4. Forţa de inerţie alternativă poate fi considerată ca suma a două armonici. Armonica de ordinul II este: a) ( )αΛ+αω⋅⋅−= 2sincosrmF 2

aII ; b) αω⋅⋅−= cosrmF 2

aII ; c) αΛω⋅⋅−= 2cosrmF 2

aII ; 5. Forţa rezultantă se descompune în două componente, astfel componenta Fn este: a) orientată după axa bielei; b) perpendiculară pe axa cilindrului; c) perpendiculară pe axa bolţului; 6. Valoarea medie a momentului motor al monocilindrului se determină cu expresia: a) M�m = 1

ΦC∫ MmΦC0 dα;

b) M�m = 1ΦC∫ MmΦC0 dt;

c) M�m = 2ΦC∫ MmΦC0 dα;

7. Ordinea de aprindere a unui motor cu 4 cilindri în linie în patru timpi este: a) 1-2-3-4; b) 1-4-3-2; c) 1-3-4-2; 8. Efortul unitar de încovoiere la extremitatea capului pistonului se obţine cu următoarea relaţie:

a) ( )2

imaxgi 2

d1p35.0

δ−=σ ;

b) A

2

gi A4Dp

⋅⋅π

⋅=σ ;

c) ( )2

imaxgi 2

d1p75.0

δ−=σ ;

9. Îmbinarea bolţului cu piciorul bielei şi pistonul se poare realiza după una din soluţiile: a) bolţ fix în piston şi liber în piciorul bielei; b) bolţ fix în piciorul bielei şi fix în piston; c) bolţ flotant; 10. Bielele scurte se caracterizează prin: a) rigiditate mică; b) solicitări importante de flambaj; c) rigiditate sporită;

11. Sub acţiunea forţelor de presiune a gazelor şi a forţelor de inerţie, în elementele arborelui cotit apar: a) solicitări de flambaj, întindere şi compresiune; b) solicitări de întindere, compresiune, încovoiere şi răsucire; c) solicitări de compresiune şi întindere; 12.Calculul şi construcţia autovehiculelor 1. Partea conducătoare a ambreiajului cuprinde:

a) arborele motorului 1, arborele ambreiajului 10, arcul 9,

b) volantul motorului 3, mecanismul de ambreiaj (carcasa ambreiajului 6, discul de presiune 5, arcul central cu taieturi dupa generatoare 9, niturile-antretoaze 7); c) pedala 13, tija 12, furca 8, mansonul cu rulmentul de presiune 11. 2. Determinarea razei exterioare a garniturilor de frecare la ambreiajele mecanice se face cu ajutorul relaţiei:

a) ( ) ( )3 2o

e c1c1piMm2R

+⋅−⋅⋅π⋅⋅µ⋅β⋅

= ;

b) ( ) ( )3 2o

e c1c1piMc2R

+⋅−⋅⋅π⋅⋅µ⋅β⋅

= ;

c) ( ) ( )3 2o1cv

e c1c1piMc2R

+⋅−⋅⋅π⋅⋅µ⋅β⋅

= .

3. La cutiile de viteze cu doi arbori treptele de viteze se obţin: a) printr-un angrenaj cu trei roţi dinţate; b) printr-un angrenaj cu două roţi dinţate; c) printr-un angrenaj cu patru roţi dinţate.

4. Determinarea distanţei dintre axele unui angrenaj cilindric cu dantura înclinată se face cu relaţia:

( )βcos2

21

⋅+⋅

=zzmA

, unde: a) m - este modulul tangenţial; b) m - este masa rotilor dinţate; c) m - este modulul normal. 5. Braţele furcii unei articulaţii cardanice sunt solicitate la: a) tracţiune şi forfecare; b) încovoiere şi răsucire; c) încovoiere şi forfecare. 6. Forţele care acţionează asupra punţilor motoare se determină pentru următoarele regimuri de funcţionare: a) regimul frânării; regimul derapării; regimul trecerii peste obstacole; b) regimul tracţiunii; regimul frânării; regimul derapării; regimul trecerii peste obstacole; c) regimul derapării; regimul trecerii peste obstacole. 7. Axele sateliţilor diferenţialului sunt solicitate la: a) forfecare; b) forfecare şi strivire; c) încovoiere şi strivire. 8. Parametrii care contribuie la asigurarea stabilizarii roţilor de direcţie sunt: a) unghiurile de înclinare ale pivoţilor şi fuzetelor; b)unghiul de fugă β, unghiul de cădere sau de carosaj α; c) unghiul de convergenţă γ, unghiul de înclinare transversal al fuzetei α. 9. Determinarea momentelor de frânare pe punțile și roțile autovehiculelor se face cu respectarea următoarele condiţii: a) momentul de frânare să nu depăşească valoarea admisă de aderenţă şi să realizeze la frânare o deceleraţie maximă a fmax impusă; b) frânarea să se realizeze în spaţiul şi timpul cel mai scurt; c) să se păstreze stabilitatea la frânareaautovehiculului.

10. Numărul de spire pentru arcurile elicoidale ale suspensiilor este dat de relaţia: 3mmax

4

s DF8fdGn

⋅⋅⋅⋅

=

unde: a) G este greutatea autovehiculului; b) G este greutatea ce revine roţii; c) G este modulul de elasticitate transversal.

13. DINAMICA AUTOVEHICULELOR RUTIERE

1. Dinamica autovehiculelor are ca obiect de studiu: a) construcţia autovehiculelor; b) construcţia motoarelor cu ardere internă; c) mişcarea autovehiculelor.

2. Garda la sol (lumina) a autovehiculelor reprezintă:

a) distanţa, măsurată pe verticală, dintre partea cea mai de jos a şasiului sau caroseriei autovehiculului complet încărcat şi calea de rulare;

b) distanţa de la centrul de greutate la calea de rulare; c) distanţa dintre verticalele ce trec prin centrul roţilor din faţă şi din spate.

3. Ampatamentul autovehiculelor este:

a) distanţa dintre partea din faţă şi partea din spate a autovehiculului, măsurată pe direcţia perpendiculară pe calea de rulare;

b) distanţa dintre centrul roţii faţă, respectiv centrul roţii spate, măsurată între verticalele ce trec prin cele două centre;

c) distanţa dintre planele de simetrie, ale roţilor aceleiaşi punţi, perpendicular pe calea de rulare.

4. Prin caracteristica exterioară a motoarelor cu ardere internă se înţelege:

a) variaţia puterii, momentului motor şi a consumului specific de combustibil în funcţie de turaţia motorului;

b) variaţia forţei la roată funcţie de viteza autovehiculului; c) variaţia puterii, momentului motor şi consumului specific de combustibil în funcţie de turaţia

motorului la plină sarcină.

5. În simbolizarea următoare: 185/60SR17, valoarea 17 se măsoară în: a) milimetri; b) kilograme/metru3 ; c) inchi.

6. Forţa tangenţială specifică se calculează cu relaţia: a) 𝜁 = 𝑋

𝑍𝑅

b) 𝜁 = 𝑋𝐺𝑅

c) 𝜁 = 𝜙𝑋

7. Rezistenţa la rulare se calculează cu relaţia:

a) R= kAV2 b) R=Ga sin α c) R=f Ga cos α

8. În relaţia de calcul a rezistenţei la demarare ( 𝑅𝑑 = 𝛿 𝑚𝑎

𝑑𝑣𝑑𝑡

), 𝛿 reprezintă: a) coeficientul de aderenţă; b) coeficientul ce ţine seama de inerţia maselor aflate în mişcare de rotaţie; c) coeficientul rezistenţei la rulare.

9. În relaţia de calcul a rezistenţei aerului (𝑅𝑎 = 𝑘𝐴𝑣2 ), A – reprezintă:

a) ampatamentul autovehicului; b) aria totală a autovehiculului; c) aria secţiunii transversale maxime a autovehiculului.

10. Relaţia : 𝜓 = 𝑓𝑐𝑜𝑠𝛼 + 𝑠𝑖𝑛𝛼 , reprezintă:

a) coeficientul de aderenţă; b) coeficientul rezistenţei aerului; c) rezistenţa specifică a căii de rulare.

11. Din condiţia de viteză maximă a unui autovehicul se determină:

a) panta maximă; b) coeficientul de aderenţă; c) raportul de transmitere al transmisiei principale (i0).

12. Caracteristica de tracţiune sau caracteristica forţei la roată reprezintă: a) curbele de variaţie ale acesteia funcţie de viteza autovehiculului; b) curbele de variaţie ale acesteia funcţie de rezistenţa aerului; c) curbele de variaţie ale acesteia funcţie de rezistenţa la demarare.

13. Consumul specific de combustibil se măsoară în: a) l/100 km ; b) kg/oră ; c) g/kWh .

14. Prin stabilitatea autovehiculului se înţelege: a) ansamblul calităţilor acestuia ce caracterizează posibilitatea de a-şi modifica direcţia de

mişcare şi traiectoria punctului de dirijare, în concordanţă cu comenzile conducătorului auto;

b) capacitatea acestuia de a se opune alunecării, patinării, derapării şi răsturnării; c) capacitatea acestuia de a trece peste obstacole întâlnite pe calea de rulare.

15. Mişcarea de ruliu reprezintă oscilaţiile autovehiculului în jurul axei:

a) transversale a autovehiculului; b) longitudinale a autovehiculului; c) verticale a autovehiculului.

14 Tehnologia Fabricării Autovehiculelor Rutiere

1. Care este relația de calcul pentru abaterea maximă admisă la conicitate pentru fusul palier al

arborelui cotit-motor: a. ( ) )m(L2,0DD max21 µ=− b. )mm(L1,0DD 12 == c. )mm(1,0DD 21 =−

2. Ce rugozitate se impune suprafeței de lucru a fusului palier al arborelui cotit-motor: a. Ra = 0,1÷0,2µm b. Ra = 0,4 µm c. Ra = 0,8 µm

3. Supapele de evacuare se execută din: a. oțel Cr-Ni austenitic (12-15)%Cr; (12-15)%Ni; (2-3,5)% W b. oțel carbon de calitate; c. oțel martensitic Cr-Ni;

4. Calitatea suprafeței exterioare a pistonului m.a.i, se impune in limitele:

a. (0,6÷0,2) µm b. (0,8÷1,6) µm c. (1,6÷3,2) µm

5. Pistoanele motoarelor cu ardere internă se confecționează din: a. Aliaje de Al pe bază de siliciu (silumin) b. Aliaje pe bază de Cr c. Fontă cenușie modoficată

6. Pistoanele din aliaje aluminiu pe bază de siliciu, se tratează la exterior prin tratamente de suprafață:

a. grafitarea b. cromare c. galvanizare

7. Abaterea limită maximă admisă la înălțimea axială a segmenților m.a.i. este :

a. 0,01÷0,03 mm b. 0,1÷0,2 mm c. 0,05÷0,1 mm

8. Abaterea de la planeitatea periferică (ondulația) pentru segmenții m.a.i. se admite până la:

a. 0,02 mm b. 0,04 mm c. 0,10 mm

9. Segmenții de compresie se cromează într-un strat cu grosimea de:

a. (0,1÷0,25) mm b. (0,01÷0,05) mm c. (0,01÷0,03) µm

10. Abaterea maximă admisă la paralelismul axelor fusurilor paliere și manetoane este in limitele:

a. (0,015÷0,025)/100mm b. (0,03÷0,05)/1000mm c. (0,05÷0,1)/100mm

15 Instalaţii speciale pentru autovehicule

1. Coeficientul de exces de aer se exprimă cu ajutorul relației: a) λ = ma

mamin

b) 𝑑 = 𝑚𝑐𝑚𝑎

c) t

ca

vv

ε =

2. Sistemul de pregătire a amestecului combustibil pentru motoare Otto care satisface normele actuale de noxe este: a) carburator mecanic / pneumatic; b) carburator cu reglare electronică; c) injecție continuă; d) injecție intermitentă.

3. Comanda secvențială a injectoarelor se realizează prin: a) injectorul central; b) injectoarele electromagnetice plasate în poarta supapei; c) injectoare hidraulice plasate în camera de ardere.

4. Controlul electronic al dozei injecţie de benzină este realizat prin: a)supapa de purjare b)regulatorul de presiune c)injectorul electomagnetic

5. Elementele controlate de calculator pentru sistemul de injecție Motronic sunt: a) regulatorul de presiune, clapeta de accelerație, b) injectorul electromagnetic, supapa de reglare a aerului auxiliar; c) sistemul de aprindere, supapa de purjare, releul pompei de alimentare;

6. Controlul electronic al injecției de motorină Common Rail se exercită prin: a) injectoare hidraulice, cremaliera pompei de injecţie b) injectoare electromagnetice; cremaliera pompei de injecţie c) dispozitivul de reglare a debitului, injectoare

7. Ce particularități manifestă sistemul de injecție Common Rail? a) presiune de injecție constantă, zgomot redus la motor b) injecție multijet, reducerea noxelor c) presiune de injecție variabilă, radiatoare de răcire a motorinei

8. Realizarea jeturilor multiple la sistemul de injecție pompă injector se realizează de către: a) elementul de pompă b) regulatorul de presiune c) supapa electromagnetică de retur

9. Rolul supapei Wastegate din sistemul de supraalimentare cu turbosuflantă este: a) să controleze cantitatea de aer admisă în suflantă b) să controleze cantitatea de gaze de evacuare admisă în turbină c) să asigure răcirea aerului comprimat admis in cilindrii motorului

10. Modulul hidraulic al sistemului ABS se compune din: a) motor electric, pompă de retur, electrovane b) controler, senzori de viteză, motor electric c) pompa centrală de frâna, pompa de retur 16 Caroserii și structuri portante 1. Caroseria la care lipsește cadrul este: a) caroserie neportantă; b) caroserie autoportantă; c) caroserie semiportantă.

2. La deplasarea autovehiculului interacțiunea aerului se manifestă sub formă de: a) rezistență la rulare, rezistența pantei; b) rezistența aerului, forța de portanță; c) moment de tangaj. 3. Vântul influențează aerodinamica autovehiculului prin: a) forța de derivă, rezistența aerului, moment de tangaj; b) rezistența aerului, moment tangaj, moment de ruliu; c) forța de derivă, momentul de girație, momentul de ruliu. 4. Siguranța informației se referă la: a) măsuri de ergonomia postului de conducere; b) vizibilitatea diurnă și nocturnă și instrumentarul de control; c) câmpul de vizibilitate bioculară. 5. Egonomia postului de conducere include măsurile adoptate pentru: a) reglarea poziției scaunului și volanului; b) izolarea acustică, termică, contra vibrațiilor; c) confortul termic. 6. Următoarele măsuri de securitate activă se referă la construcția structurii portante: a) colivia de securitate, zone de deformare programată; b) rezervor antiincendiu, suprafața internă capitonată, parbriz care să nu se spargă în cioburi ascuțite; c) tetieră, centuri de securitate, air-bag-uri. 7. Dispozitivul cu rol de amplificare a efectului de reținere a corpului în timpul impactului este: a) dispozitiv cu rolă retractoare; b) dispozitiv limitator de efort; c) dispozitiv de pretensionare pirometrică. 8. Tablele care asigură proprietăți de ambutisabilitate sunt: a) tablele comerciale; b) tablele laminate la cald; c) tablele laminate la rece cu indice de ambutisare; d)tablele pre-acoperite. 9. Acoperirea tablelor prin electrodepunere este ometodă de protecție la următorul nivel: a) protecția anticorozivă globală; b) etanșarea îmbinărilor de table; c) protecție complementară. 10. Cataforeza este o metodă de acoperire prin electrodepunere la care: a) piesa este la polul pozitiv și electrodul la polul negativ; b) piesa este la polul negativ și electrodul la polul pozitiv; c) piesa si electrodul sunt legate la polul negativ.