UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE NICOLAE TESTEMIŢANU

Catedra Igienă

Sergiu CEBANU

CCeerriinnţţeellee iiggiieenniiccee ffaaţţăă ddeeeeddiiffiicciiiillee ddee ccuullttuurrăă ffiizziiccăă şşii ssppoorrtt

şşii iinnssttiittuuţţiiiillee ccuullttuurraall--ppuubblliicceeElaborare metodică la lucrările practice la disciplina Igiena

mediului pentru studenţii facultăţii Sănătate Publică

CHIŞINĂUCentrul Editorial-Poligrafic Medicina

2011

2

CZU: 613.71(076.5)C 33

Aprobat de Consiliul Metodic Central al USMF Nicolae Testemiţanu,proces-verbal nr.3 din 8 aprilie 2011

Autor: Sergiu Cebanu, dr. med., conferenţiar universitar

Recenzenţi: Gr. Friptuleac, şef catedră Igienă, dr. hab. med., prof. univ. Gh. Ostrofeţ, dr. hab. med., prof. univ.

Redactor: Lidia Cîssa

Machetare computerizată: Vera Florea

ISBN 978-9975-913-73-7 © CEP Medicina, 2011 © S. Cebanu, 2011

DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAŢIONALE A CĂRŢII

Cebanu, SergiuCerinţele igienice faţă de edificiile de cultură fizică şi sport şi

instituţiile cultural-publice: Elab. metodică la lucrările practice la disciplina Igiena mediului pentru studenţii fac. Sănătate Publică / Sergiu Cebanu; Univ. de Stat de Medicină şi Farmacie Nicolae Testemiţanu, catedra Igienă. – Ch.: CEP Medicina, 2011. – 21 p.

50 ex..ISBN 978-9975-913-73-7.

613.71(076.5)C 33

3

IntroducereÎn vederea menţinerii şi fortificării sănătăţii sportivilor, precum şi

pentru obţinerea performanţelor sportive, importanţă deosebită au con-diţiile de antrenament şi cele ale mediului ocupaţional.

Studierea factorilor care pot conduce la apariţia stărilor premorbide şi morbide, elaborarea măsurilor profilactice în scopul optimizării activi-tăţii sportive este una dintre activităţile Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice.

În ultimii ani în Republica Moldova s-a înregistrat o tendinţă de reducere a numărului de edificii sportive: terenuri sportive, stadioane, săli sportive, bazine de înot etc. În condiţiile economice noi menţinerea edificiilor sportive într-o stare satisfăcătoare a devenit o problemă difi-cilă.

Cu toate acestea, atenţie specială necesită problemele igienice pri-oritare referitoare la edificiile sportive, ele reprezentând mediul în care sportivul îşi desfăşoară activitatea ce-l influenţează în mod direct. Aces-tea trebuie să corespundă unor cerinţe igienice, pentru a influenţa în mod pozitiv activitatea sportivă şi sănătatea sportivilor. Exerciţiile fizice şi sportul, practicate în condiţii igienice necorespunzătoare, influenţează negativ sănătatea celor care le practică şi performanţele realizate. În con-diţiile de suprasolicitare maximă, factorii de mediu (microclimatul nefa-vorabil, zgomotul, vibraţia, iluminatul nesatisfăcător, aerul impurificat, insuficienţa de O2) exercită acţiune puternică asupra organismului. În cele mai multe cazuri, antrenorii, sportivii nu atrag atenţie cuvenită unor atare factori şi frecvent neglijează rolul lor.

În încăperile unor instituţii cultural-publice (teatre, cinematografe, circuri, săli de concerte, cluburi, săli de expoziţii, biblioteci etc.), limi-tate după suprafaţă, o anumită perioadă de timp, se află un număr mare de persoane, încălcând de asemenea normele igienice.

4

Scopul lucrării:Familiarizarea cu cerinţele igienice faţă de edificiile sportive şi in-

stituţiile cultural-publice şi însuşirea lor.Obiectivele lucrării:1. A însuşi legislaţia igienică în vigoare în domeniul supravegherii

edificiilor sportive şi instituţiilor cultural-publice.2. A însuşi metodologia şi particularităţile efectuării supravegherii

igienice preventive ale edificiilor sportive şi instituţiilor cultural-publice. 3. A efectua supravegherea igienică curentă a edificiilor sportive,

aplicând metode instrumentale, iar în baza rezultatelor obţinute a întoc-mi procesul-verbal de constatare a condiţiilor sanitaro-epidemiologice.

Subiecte pentru verificarea cunoştinţelor:1. Clasificarea edificiilor sportive. 2. Cerinţele igienice la alegerea lotului pentru construcţia unei ba-

ze sportive. 3. Cerinţele igienice la planificarea, construcţia şi amenajarea pis-

cinei, locului de scăldat la bazinul acvatic, bazinelor de înot. 4. Cerinţele igienice faţă de apa din piscină, bazinul de scăldat.

Metodele de tratare a apei din piscină. 5. Exigenţe igienice la planificarea şi construcţia edificiilor sportive.6. Factorii nocivi din edificiile sportive şi profilaxia acţiunii lor

asupra sportivilor. 7. Aspectele igienice ale regimului de antrenament şi activitate al

sportivilor şi persoanelor ocupate cu fortificarea sănătăţii prin activităţi de cultură fizică şi/sau sport.

8. Clasificarea instituţiilor cultural-publice.9. Cerinţele igienice la planificarea, construcţia, amenajarea şi do-

tarea instituţiilor cultural-publice. 10.Cerinţele igienice faţă de microclimatul şi nivelul luminatului în

edificiile sportive de tip închis şi instituţiile cultural-publice. 11.Supravegherea igienică preventivă şi curentă asupra edificiilor

sportive şi instituţiilor cultural-publice. Legislaţia în vigoare. Abilităţi practice:1. Abilitate în însuşirea metodologiei şi particularităţilor efectuării

supravegherii igienice preventive a edificiilor sportive şi instituţiilor cul-tural-publice.

2. Abilitate în avizarea igienică a edificiilor sportive şi întocmirea procesului-verbal de constatare a condiţiilor sanitaro-epidemiologice.

5

MATERIAL INFORMATIV

Cerinţele igienice faţă de edificiile de cultură fizică şi sport

Edificiile sportive se clasifică în edificii de tip închis (săli de gim-nastică, luptă, box, haltere, jocuri sportive, scrimă, patinare artificială, bazine de înot, tiruri) şi de tip deschis (locuri pentru ocupaţii cu atletismul, jocuri sportive, piste pentru patinaj şi alergări, bazine artificiale, etc.).Edificiile sportive de tip închis şi deschis pot fi constituite ca obiecte aparte sau ca elemente închise în componenţa altor complexe sportive.

Alegerea terenului pentru construcţia unui edificiu sportiv. La alegerea terenului pentru construcţia unui edificiu sportiv trebuie să se ţină cont în primul rând de natura şi configuraţia solului. Solul pe care se construieşte o bază sportivă se recomandă să aibă un grad mare de poro-zitate. Aceasta asigură o bună permeabilitate pentru aer şi pătrunderea oxigenului în sol, care ajută mineralizarea şi autopurificarea solului. Un sol umed (mlăştinos) cu porozitate mică este poluat şi nesănătos, poate conţine sute de milioane de microbi, inclusiv cei patogeni (B. tetanus, B. antraxus). Având în vedere că sportivii au contacte dese şi dure cu so-lul, acesta este în pericol să contacteze aceste boli. Când se alege locul pentru amenajarile sportive de tip deschis, e necesar să fie efectuată în mod obligatoriu o analiză chimico-bacteorologică a solului.

Terenul trebuie să fie însorit, uscat, să aibă o parte suficientă pentru scurgerea apelor meteorice, nivelul apelor freatice să fie cel puţin la 2 m adâncime. Se vor evita terenurile utilizate în trecut drept gunoişti, cimi-tire etc.

În scopul realizării unui microclimat cât mai favorabil, se recoman-dă ca baza sportivă să fie amplasată în apropierea unei ape curgătoare, unui parc natural, care au următoarele avantaje:

– aerul relativ curat, lipsit de particule de praf;– aerul bogat în oxigen pe parcursul zilei;– temperatura aerului mai scăzută vara şi mai crescută iarna,

prezintă variaţii mai mici;– umiditatea aerului mai crescută şi mai constantă, mai multă li-

nişte, iar culoarea verde a frunzelor şi ierbii odihneşte ochiul, SNC, creând o stare psihică pozitivă.

Trebuie de ţinut cont şi de poluarea aerului, de aceea se vor evita vecinătăţile nocive (sursele de praf, fum, substanţe toxice de la fabrici şi

6

uzine, străzi cu trafic mare). Se ia în vedere şi direcţia vântului. Datele despre alegerea terenului pentru construcţie se înregistrează în „Avizul sanitar privind repartizarea lotului de pământ pentru construcţie”.

Expertiza igienică a proiectelor edificiilor sportive. Pentru efec-tuarea expertizei igienice a proiectului şi eliberarea avizului sanitar la proiect la CSP se prezintă următoarele documente:

1. Proiectul de construcţie.2. Certificatul de Urbanism.3. Planul general şi planul de încadrare în teritoriu.4. Concluzia CSP cu privire la repartizarea terenului pentru

construcţie.După familiarizarea cu documentele enumerate, se verifică compo-

nenţa materialului grafic al proiectului, care include planul general al sectorului, al faţadei, planurile fiecărui etaj al clădirii, planurile verticale ale clădirii, planurile utilajului sanitar-tehnic şi de aprovizionare electrică.

Examinarea proiectului începe cu fixarea datelor de paşaport: insti-tuţia care a elaborat proiectul, anul elaborării, în ce scop etc. Planul si-tuaţional şi fişa explicativă indică dacă obiectivul proiectat prezintă un element al microraionului sau cartierului locativ sau va fi amplasat se-parat.

În cazul în care obiectivul va fi construit în zona locativă, este im-portant de stabilit în ce măsură corespunde construcţiilor existente: în funcţie de numărul de etaje, aspectul arhitectural, gradul de salubritate, modul de amplasare, orientarea spre punctele cardinale, direcţia predo-minantă şi caracterul vânturilor, dacă sunt respectate zonele de protecţie sanitară, prezenţa spaţiilor verzi. Distanţa dintre blocurile locative şi cele publice se stabileşte în baza calculelor insolaţiei şi iluminatului, în co-respundere cu normativele prezentate în NRC 2.07.01-89 „Urbanistica. Sistematizarea şi construcţia aşezărilor urbane şi rurale”.

Se ţine cont şi de posibilităţile de alimentare cu apă potabilă şi pentru salubrizare. Orientarea bazelor sportive pentru cele deschise este N-S, iar pentru cele închise – E-V. Bazele sportive trebuie să fie prevă-zute cu căi de comunicaţie accesibile.

Pe planul general al sectorului se evidenţiază terenurile destinate spaţiilor verzi, se calculează procentul de înverzire care trebuie să fie minim de 30–35%. În special ne vom interesa de felul spaţiilor verzi, speciile arbuştilor, copacilor şi modul de utilizare a lor pentru a asigura protecţia contra prafului, zgomotului, de construcţii auxiliare etc.

7

Ulterior, se trece la examinarea şi evaluarea igienică a materialelor referitoare la clădirea propriu-zisă. Particularităţile constructive ale blo-curilor se examinează într-o anumită ordine, începând de la fundaţie şi terminând cu acoperişul. În primul rând se examinează prezenţa izolaţiei faţă de apele freatice, hidroizolaţiei pereţilor şi duşumelei semisolurilor.

La construcţia bazelor sportive trebuie să se prevadă suprafaţa ne-cesară şi locul pentru amplasarea anexelor social-sanitare, fără de care nici o bază sportivă nu poate funcţiona. Aceste anexe cuprind 3 grupuri:sanitar, medical şi administrativ (gospodăresc).

Grupul sanitar se compune din vestiare, camere pentru duşuri, spă-lătoare şi WC (pe sexe). El se plasează cât mai central, într-o clădire in-dependentă, când trebuie să servească mai multe terenuri, la intrarea în sală sau sub tribună. Grupul sanitar trebuie să fie cât mai aproape de ac-cesul principal al sportivilor pentru ca aceştia să nu fie nevoiţi să facă deplasări inutile, mai ales în sezonul rece.

Suprafaţa necesară în vestiare pentru un sportiv este de 1–1,5 m2. Vestiarele pot fi:

– cu cabine individuale (la bazinele de înot);– cu cabine comune de dezbrăcat şi cu dulapuri individuale pentru

păstrarea hainelor de stradă şi a echipamentului sportiv;– cu camere comune pentru dezbrăcat cu bănci şi cuiere deasupra

băncilor;– cu încăperi speciale, unde se predau hainele şi se primeşte echi-

pamentul sportiv.La vestiare comune cu bănci, se calculează 1 m liniar de bănci pentru

3 sportivi, lăţimea băncii fiind de 0,5 m. Pentru dezbrăcare şi îmbrăcare se rezervează 15 min, iar pentru duş – 10–15 min pentru fiecare sportiv.

Podeaua vestiarelor se face din scândură, mozaic sau ciment (pentru ultimele două sunt prevăzute grătare din lemn, material plastic sau ca-uciuc). Este preferat material plastic sau cauciuc, deoarece se poate dezin-fecta, cu soluţii contra ciupercilor de piele. Pereţii se recomandă să fie ne-tezi, vopsiţi, temperatura de 20–22°C şi ventilaţia bună.

Duşurile, de regulă, se plasează lângă vestiare. Numărul duşurilor se calculează din raportul 1 duş la 10 sportivi, la înot – 1 duş la 3–4 sportivi.

Closetele se construiesc cu câte un compartiment pentru 50 de băr-baţi şi cu un pisoar la 30 de bărbaţi, un compartiment pentru 30 de fe-mei. La fiecare bază sportivă trebuie prevăzute cel puţin 2 comparti-mente pentru bărbaţi şi 2 pentru femei.

8

Edificiile sportive unde se fac antrenamente zilnic şi se desfăşoară competiţii trebuie prevăzute cu un cabinet medical şi o sală de masaj, iar în cadrul unui complex sportiv – şi cu un cabinet de fizioterapie. Cabine-tul medical e necesar să aibă cel puţin 2 camere: o sală de aşteptare şi o cameră pentru consultaţii, utilată cu mobilier, instrumentar şi medica-mente de prim ajutor. Acesta trebuie asigurat cu un medic sportiv şi un cadru medical secundar.

Sala de masaj şi fizioterapie este situată, de obicei, lângă cabinetul medical. Grupul medical se recomandă să aibă un grup sanitar propriu compus dintr-un duş şi un closet.

Pentru a grăbi procesul de refacere după efort a sportivului, se poate amenaja un grup de refacere, compus din: vestiar cu grup sanitar, sală de hidroterapie cu duşuri şi căzi, saună, sală de masaj şi relaxare.

La bazele sportive mari trebuie să fie incluse în prioect un vestiar cu grup sanitar, sală de duşuri, cameră de baie, 2–4 căzi, bazin de înot, saună, sală de masaj, sală de oxigenare şi aeroionizare negativă, sală de relaxare prin muzică, lecturi, rehidratare, vitaminizare etc. De asemenea,e necesar să fie prevăzute cabinete pentru profesorii de educaţie fizică, antrenori, instructori, camere pentru arbitri, magazii pentru echipamen-tul sportiv şi materiale. Pentru echipamentul sportiv se recomandă o în-căpere de minimum 12 m2 înzestrată cu dulapuri, rafturi, cuiere, iar încă-perea pentru păstrarea materialelor sportive să aibă o suprafaţă de mini-mum 20 m2. Corpul administrativ poate fi alcătuit din una sau două încă-peri, în raport cu numărul salariaţilor. Suprafaţa unei astfel de încăperi va fi de 16 m2.

Supravegherea igienică la etapa de construcţie şi recepţionăre în exploatare a edificiilor sportive. În scopul evitării cazurilor de recep-ţionare a edificiilor sportive cu încălcarea cerinţelor igienice, se efec-tuează supravegherea procesului de construcţie. Aceasta are loc la etapa „zero”, când se pune accent pe starea solului, sursele de poluare a so-lului, hidroizolarea fundaţiei, organizarea lucrărilor, condiţiile de muncă şi odihnă a constructorilor, influenţa lucrărilor asupra condiţiilor de trai a populaţiei din apropierea şantierului; evidenţierea corespunderii lucră-rilor la nivel mai sus de „zero” cu proiectul; la sfârşitul lucrărilor de con-strucţie

La recepţionarea în exploatare a edificiilor sportive se atrage atenţia la corespunderea teritoriului construcţiei clădirii, modul de planificare a încăperilor, corespunderea utilajului de tehnică sanitară cerinţelor igieni-

9

ce. Medicul se familiarizează cu avizele de control ale sistemului de aprovizionare cu apă, de canalizare, de reglare a tehnicii sanitare, ale sis-temului de încălzire, ventilaţie, gazificaţie etc. Ia de asemenea cunoştin-ţă de documentele referitoare la recepţionarea utilajului după o probă de lucru, de rezultatele de măsurare a zgomotului, vibraţiei, analizelor de laborator ale aerului din încăperile închise, de măsurare a factorilor mi-croclimatici, ai iluminatului, etc. Defectele depistate sunt incluse în foaia de constatare a defectelor, se indică termenele de lichidare a lor. Comisia de stat îşi începe activitatea după corectarea neajunsurilor, indi-cate de comisia de lucru. Actul de recepţie a obiectivului conţine des-crierea tehnică a obiectivului, concluzia privind corespunderea lucrărilor executate normelor şi regulilor, concluzia privind gradul de pregătire a obiectivului şi decizia referitoare la recepţia lui.

Supravegherea igienică curentă. Orice obiectiv trebuie să activeze în baza autorizaţiei sanitare de funcţionare, care se eliberează de către Centrul de Sănătate Publică. Sarcina medicului igienist în domeniul su-pravegherii igienice curente constă în supravegherea salubrităţii şi utila-jului sanitar-tehnic, microclimatului şi aerului din încăperi, iluminatului, încălzirii, ventilaţiei din edificiile sportive şi cultural- publice.

Edificiile sportive închise sunt menite să protejeze sportivii de fac-torii nefavorabili ai mediului extern.

Condiţiile microclimei edificiilor sportive închise depind în maremăsură de eficienţa lucrului sistemelor de încălzire şi ventilare a aerului, mai ales în perioada rece a anului. La construirea edificiilor sportive sis-temul de încălzire se proiectează după temperatura calculată a aerului, ceea ce înseamnă că sistemul de încălzire trebuie să menţină în încăpere temperatura optimă în cazul celei mai joase temperaturi a aerului extern pentru localitatea dată. În sălile fără spectatori temparatura calculată a aerului în perioada rece a anului constituie 15oC, în patinoarele acoperite– 14oC, a sălilor de tir – 18oC, pentru sălile piscinelor – cu 1–2oC mai mare în raport cu temperatura apei în bazin. Umiditatea relativă a aerului se reglementează numai pentru sălile cu spectatori şi trebuie să consti-tuie în perioada rece a anului 40–45%, iar în cea caldă 50–55%. Viteza de mişcare a curenţilor de aer în zonele de lucru se interzice să depă-şească 0,2 m/s – pentru sălile bazinelor acoperite, 0,3 m/s – pentru sălile de lupte, tenis de masă şi patinoare acoperite, 0,5 m/s – pentru celelalte săli sportive.

10

Ocupaţiile cu cultura fizică şi sportul în edificiile sportive acoperite cauzează schimbări esenţiale ale aerului, atât din punct de vedere chi-mic, cât şi fizic. Asigurarea parametrilor normali ai microclimatului şi componenţei chimice a aerului depinde de eficienţa funcţionării sisteme-lor de ventilaţie. În vederea menţinerii purităţii aerului în încăperi, este necesar de a asigura fiecărei persoane un anumit volum de aer. Pentru sălile sportive, ţinând cont de respiraţia intensă şi transpiraţia sportivilor, cubajul de aer a fost determinată de 30 m3, iar volumul ventilaţiei – 90 m3 pentru o persoană pe oră.

Edificiile sportive trebuie asigurate cu iluminare naturală şi artifi-cială suficientă, uniform repartizată pe toată suprafaţa încăperii.

O mare parte dintre elementele activităţii sportive înaintează orga-nismului un şir de cerinţe specifice: orientarea vizuală într-un timp scurt, viteza mare de distingere (a aparatelor, mingii, armei, liniilor de demar-care, altor ţinte etc.), claritatea stabilă a vederii. Eficacitatea acestor ac-tivităţi depinde în mare măsură şi de gradul iluminării sălilor sportive. Totodată, condiţiile optime de iluminare a edificiilor sportive exercită o acţiune estetică şi psihologică, ameliorează capacitatea de muncă sporti-vă şi preîntâmpină traumatismul.

Iluminarea naturală directă e recomandabilă în toate încăperile edi-ficiilor sportive. Aprecierea obiectivă include cercetarea şi calcularea ur-mătorilor indici: coeficientul de luminozitate, unghiul de incidenţă, un-ghiul de deschidere, coeficientul de iluminare naturală. În sălile de sport valoarea optimă a coeficientului de luminozitate trebuie să fie egal cu 1/6, în bazinele de înot, cabinetele instructorilor, medicilor – cu 1/5–1/6, sălile de masaj – cu 1/8–1/10. Coeficientul de iluminare naturală în săli-le sportive e necesar să nu fie mai mic de 1%.

Ocupaţiile cu sportul înaintează cerinţe deosebite de asemenea către iluminatul artificial. Iluminarea insuficientă, luminozitatea orbitoare, luciul şi contrastivitatea de la sursele de lumină cauzează obosirea rapi-dă a analizatorului vizual, scăderea sensibilităţii contrastante, stabilităţii vederii clare, rapidităţii distingerii. Au fost recomandate următoarele normative ale iluminatului articficial (tab.).

11

TabelNormativele iluminatului artificial al edificiilor sportive

Săli sportiveNorma

nivelul minim admisibil, lx

planul pe care se normează

Lupte sportive, acrobatică, gimnastică, box, scrimă

200 orizontal pe suprafaţa covorului

Tenis de masă 400 orizontal pe suprafaţa mesei

Atletică uşoară, atleticăgrea

150 orizontal pe suprafaţa podiumului

Badminton, baschet, tenis

300100

orizontal la suprafaţa podelelorvertical la înălţimea de 2 m

Acţiunea sistematică a factorilor negativi ai mediului asupra orga-nismului sportivului poate provoca apariţia stărilor prepatologice şi pa-tologice. Unul dintre aceşti factori este zgomotul sportiv, care poate fi constant şi inconstant. Zgomotul poate fi considerat drept un factor de risc profesional, capabil să deregleze starea funcţională a organismului. Acţionând asupra sănătăţii sportivilor şi antrenorilor, el provoacă schim-bări în analizatorul auditiv, diminuând capacitatea de muncă, eficienţa desfăşurării şi rezultatele antrenamentului.

De menţionat, că pentru atenuarea nivelului de zgomot se consideră eficientă feţuirea pereţilor cu saltele din materiale moi fibroase, învelite cu pânză subţire, precum şi cu plăci din materiale fibroase sau cu foi de poroplast cu grosimea de 50–100 mm. Nivelul maxim admisibil în sălile sportive nu trebuie să depăşească 60 dBA.

În vederea evaluării calităţii aerului din încăperi însemnătate mar-cantă are examinarea conţinutului de CO2 şi a oxidabilităţii lui, aceştia fiind indicatorii principali ai gradului de viciere a aerului. În afară de aceasta, după cantitatea de dioxid de carbon şi oxidabilitatea aerului din încăpere poate fi determinată eficacitatea ventilaţiei.

În continuare prezentăm programa de avizare igienică a sălii sportive.

12

Programa de avizare igienică a sălii sportive

1. Ziua, ora avizării, rechizitele (poştale) _________________________________________________________________________________

2. Denumirea sălii sportive şi particularităţile de exploatare___________________________________________________________________ 3. Asediată (cartiere locative, întreprinderi industriale, grădină publi-

că, parc etc.) _____________________________________________________________________________________________________

4. Lotul (suprafaţa, prezenţa plantaţiilor verzi) ____________________________________________________________________________ 5. Clădirea în care se află sala sportivă (specială sau ordinară, din

cărămidă, beton armat, lemn, orientarea faţadei, numărul etajelor)_ __________________________________________________________6. Planificarea încăperilor principale şi auxiliare __________________________________________________________________________

7. Sala sportivă (dimensiunile, suprafaţa şi cubajul de aer la o persoa-nă, capacitatea de vizită concomitentă) ______________________

__________________________________________________________

8. Construcţia, culoarea şi starea duşumelei, pereţilor, tavanului _______________________________________________________________

9. Sistemul iluminatului natural (lateral, de sus, combinat) __________________________________________________________________

10. Ferestrele (numărul, orientarea, amplasarea – distanţa de la duşu-mea şi tavan, lăţimea parapetelor; forma; dimensiunile; construcţia ferestrelor; starea geamurilor; instalaţiile de protecţie, periodicitatea curăţării) ______________________________________________

__________________________________________________________

11. Indicatorii coeficientului de iluminare, unghiul de incidenţă şi de cădere, coeficientul iluminării naturale ______________________

__________________________________________________________

12. Iluminarea naturală în diferite puncte ale sălii __________________________________________________________________________

13

13. Sistemul iluminării artificiale _______________________________________________________________________________________

14. Sursele de lumină (becuri incandescente, becuri luminiscente, etc.) __________________________________________________________

15. Instalaţiile de iluminare (tipul, numărul, capacitatea becurilor, am-plasarea, înălţimea suspendării, dispozitive de protecţie, starea in-stalaţiei) ______________________________________________

__________________________________________________________

16. Iluminarea în diverse puncte şi planuri (orizontal, vertical) ________________________________________________________________

17. Ferestruicile şi oberlihturile (numărul, dimensiunile, amplasarea)__________________________________________________________

18. Coeficientul de aerare ___________________________________

19. Ventilarea de reflux natural (numărul orificiilor de ventilare, dimensiunile şi amplasarea lor) ____________________________

__________________________________________________________

20. Programul de aerisire şi multitudinea schimbului de aer ___________________________________________________________________21. Ventilarea artificială locală (numărul ventilatoarelor, dimensiunea

şi amplasarea lor, orele de lucru, multitudinea schimbului de aer) __________________________________________________________

22. Ventilarea artificială centrală (metoda şi locul colectării aerului; instalaţiile pentru purificare, încălzire şi umectare a aerului; numă-rul, dimensiunile şi amplasarea orificiilor de ventilare; temperatura şi viteza aerului adus (de aflux); multitudinea schimbului de aer)__

__________________________________________________________

23. Sistemul de încălzire (local, central)_________________________

24. Încălzirea centrală – cu apă sau aburi (tipul, numărul şi amplasarea dispozitivelor de încălzire, prezenţa grilajului de protecţie) _______

__________________________________________________________25. Încălzirea radiantă (numărul parapetelor, amplasarea şi temperatura

lor) _____________________________________________________________________________________________________________

14

26. Încălzirea cu aer (numărul orificiilor, suprafaţa şi amplasarea lor, temperatura aerului de aflux (aducţie)) ______________________

__________________________________________________________

27. Condiţiile microclimaterice (regimul de temperatură, umiditatea relativă, viteza de mişcare a aerului) ________________________

__________________________________________________________

28. Utilajul şi inventarul (corespunderea cerinţelor tehnice şi particula-rităţilor de vârstă a celor antrenaţi, starea, amplasarea) __________

__________________________________________________________

29. Programul ocupaţiilor în sală ________________________________________________________________________________________

30. Prezenţa şi conţinutul trusei pentru ajutorul premedical ___________________________________________________________________

31. Asigurarea antrenaţilor cu apă potabilă _______________________________________________________________________________

32. Vestiarele (suprafaţa, finisarea interioară, utilarea, temperatura aerului, starea igienică) ___________________________________

__________________________________________________________

33. Duşurile (suprafaţa, numărul sitelor, finisarea pereţilor, duşumelei, ventilarea, utilarea, temperatura aerului, starea igienică) _________

__________________________________________________________

34. Dependenţele (prezenţa ocluzei cu lavoar, ventilarea, starea igieni-că) ___________________________________________________

__________________________________________________________

35. Încăperea pentru inventar (amplasarea, dimensiunile, starea igieni-că) ___________________________________________________

__________________________________________________________

36. Locurile pentru spectatori (amplasarea, prezenţa vestiarelor sepa-rate, dependenţelor, bufetelor, direcţia fluxurilor de deplasare a spectatorilor şi sportivilor) ________________________________

__________________________________________________________

37. Date suplimentare ______________________________________

15

38. Concluzii (evaluarea sanitaro-igienică) ____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

39. Propuneri pentru îmbunătăţirea condiţiilor sanitaro-igienice______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Semnătura______________________________

Cerinţele igienice faţă de bazinele de înot. Cuva bazinului prezintă un rezervuar cu fund special profilat. În timpul construcţiei este necesar de asigurat hidroizolarea bazinului. Pereţii cuvei trebuie să fie hidrosta-bili şi să permită curăţarea prin metoda umedă.

La intrarea în sala bazinului care trece direct din duş, se aranjează duş pentru picioare: lăţimea – 1,8 m şi adâncimea – 0,1 m.

Pereţii şi tavanul sălii de nataţie se recomandă să fie rezistenţi la umiditate şi să aibă culori deschise. Calitatea apei bazinului trebuie să corespundă Normelor sanitare privind calitatea apei potabile. Tempera-tura apei pentru înotul sportiv, polo de apă se limitează la 26°C, la sări-turi apă – la 28°C, în cuvele pentru însuşirea înotului – la 20°C.

În funcţie de sistemul de purificare şi metoda folosirii apei deose-bim bazine cu reciclaţie (o parte de apă utilizată pentru prelucrare se returnează în bazin) şi bazine cu apă curcătoare.

Din punct de vedere igienic şi economic, sunt preferate bazinele cu circulaţia apei. În ele apa circulă după principiul bazin – sistem de purificare – bazin.

Instalaţiile de purificare prezintă un sistem închis care include con-secutiv pompe, instalaţii de coagulare a apei, filtre şi aparate pentru dez-infectarea apei. Recircularea apei în bazin sporeşte efectul dezinfectării, reduce poluarea ei bacterială, permite repartizarea uniformă a dezinfec-tantului în tot volumul apei, micşorează consumul apei încălzite. Pentru dezinfectarea apei se foloseşte clorul, bromul, săruri de cupru şi argint, ozonarea, dibromantina. Concomitent cu dereticarea zilnică a încăpe-rilor, se efectuează dezinfectarea curentă a pasajelor, podelelor, covora-şelor de cauciuc etc. cu soluţie de cloramină de 0,5–1%.

16

În scopul preîntâmpinării impurificării bazinului, trebuie respectate următoarele cerinţe: respectarea regulilor de comportare în bazin care se afişează în vestibul; admiterea în bazin numai a persoanelor care au trecut controlul medical; examinarea repetată a celor ce se ocupă cu na-taţia (obligatoriu nu mai rar de o dată în şase luni); fiecare vizitator tre-buie să facă duş cu apă fierbinte; sportivii trebuie să aibă costum special de baie; personalul de deservire trebuie să intre în sala de nataţie, şi sala de pregătire pentru duşuri în încălţăminte specială; pentru dezbrăcarea şi păstrarea îmbrăcămintei trebuie prevăzute cabine speciale sau dulapuri individuale cu secţie pentru încălţăminte şi găuri pentru ventilaţie.

Cerinţele igienice faţă de instituţiile cultural-publiceÎn cadrul supravegherii igienice a instituţiilor cultural-publice, e ne-

cesar de a stabili: gradul de corespundere a utilajelor, instalaţiilor şi con-ţinutul acestor clădiri (încăperi) cerinţelor igienice; cauza apariţiei de-ficienţelor depistate şi căile de înlăturare a efectelor acestora; existenţa plângerilor cetăţenilor care se folosesc de clădire; influenţa asupra psi-hicului sau dispoziţiei persoanelor, vizitarea acestora.

Indiferent de unele cerinţe specifice faţă de planificarea şi înzestra-rea încăperilor instituţiilor cultural-publice cu funcţii diferite, se înain-tează şi multe cerinţe comune. Se cere un microclimat optim, vizibilitate şi acustică bună, un vestiar bine organizat. Vestiarele instituţiilor de cul-tură, de obicei, se situează pe parcursul mişcării vizitatorilor, în apro-piere de intrări, de preferinţă într-o încăpere izolată de vestibul. Supra-faţa vestiarului se calculează în funcţie de raportul 0,08–0,1 m2 la un vizitator.

Cerinţele igienice faţă de planificarea şi înzestrarea sălii de specta-cole din teatre sunt dictate de necesitatea asigurării în teatre a comodită-ţilor pentru spectatori: vizibilităţii, audiţiei, microclimei şi calităţii aeru-lui. Vizibilitatea normală în sala de spectacole e asigurată prin faptul că fiecare rând este situat mai sus decât premergătorul cu cel puţin 12 cm, ultimele rânduri se află cu 30–32 m de la scenă în teatrele de operă şi cu 25–27 m în cele dramatice.

Cinematografele trebuie amplasate cât mai aproape de spectator, nu se recomandă construcţia cinematografelor încorporate, deoarece ele prezintă o sursă de zgomot. Cinematografele constau din următoarele încăperi: vestibulul pentru case şi de intrare, foaierul parterului, cu-luarele balconului etc. Volumul de ventilare a cinematografelor se re-

17

comandă să corespundă unei capacităţi maxime de oameni pe care îi poate primi cinematograful. Cubajul de aer este de 20 m³/oră per per-soană. Temperatura aerului în sală trebuie să fie de 16–20oC, însă nu mai mult de 25oC în perioada caldă a anului, umiditatea aerului – de 45–55%. Sistemul de ventilare e necesar să fie aparte pentru încăperile sălii de cinema, încăperile administrative, cele de deservire a clienţilor etc.

Principala cerinţă igienică faţă de planificarea clădirilor pentru cir-curi trebuie considerată plasarea raţională a elementelor lor multiple şi diferenţiate. Este important să se obţină o izolare sigură a încăperilor pentru animale faţă de sala de spectacole, foaier şi hol, precum şi de res-tul încăperilor.

TESTE1. Enumeraţi tipurile de edificii sportive:

A. de tip închis,B. de tip deschis,C. de tip semiînchis,D. departamentale,E. locale.

2. Care sunt grupele de anexe social-sanitare prevăzute în edificiile sportive?

A. grupul sanitar,B. grupul medical,C. grupul de comandă,D. grupul administrativ-gospodăresc,E. grupul locativ.

3. Care din încăperile proiectului tip al piscinei va fi de bază?A. vestibulul,B. laboratorul,C. sala pentru ocupaţii pregătitoare,D. sala pentru baia piscinei,E. încăperea pentru filtrare şi clorinare.

18

4. Care sunt încăperile obligatorii pentru bazinele de înot de tip închis:A. vestiar,B. sală de antrenament,C. frizerie,D. duş,E. bazinul de apă al piscinei.

5. Enumeraţi sistemele de purificare a apei în bazinele de înot?A. cu circulaţia apei,B. cu tratare preventivă,C. cu apă curgătoare,D. cu scurgerea totală a apei,E. cu preamonizare.

6. Care este iluminatul minim al arenelor sportive?A. 100 lx,B. 900 lx,C. 800 lx,D. 700 lx,E. 500 lx.

7. Care este valoarea recomandată a temperaturii aerului în perioada rece a anului în sălile sportive?

A. 18–20oC,B. 15oC,C. 20oC,D. Nu se normează,E. C. 14oC.

8. Care sunt valorile recomandate ale umidităţii aerului în perioada rece a anului în sălile sportive?

A. 60–65%,B. 40–45%,C. 50–55%,D. Nu se normează,E. C. 30–35%.

19

9. Care este suprafaţa standard a arenei circului?A. 300 m2,B. 400 m2,C. 560 m2,D. 670 m2,E. 880,m2.

10. Care sunt grupurile de încăperi obligatorii pentru clădirea teatrului?A. pentru spectatori,B. antrenament şi repetiţii,C. pentru animale dresate,D. demonstrativ scenice,E. administrare şi gospodărire.

11. Enumeraţi grupele de încăperi obligatorii din componenţa teatrului?A. încăperi pentru spectatori,B. încăperi demonstrativ-scenice,C. încăperi pentru administraţie şi gospodărie,D. încăperi auxiliare,E. încăperi de producere.

12. Care sunt cerinţele faţă de mobila din sălile de spectacol?A. să aibă puncte de sprijin trainice şi o construcţie raţională a

scaunului,B. să fie vopsite în diferite culori,C. să îndeplinească funcţii diferite,D. să corespundă particularităţilor anatomo-fiziologice ale corpului

uman,E. să aibă o căptuşeală comodă pentru curăţarea de praf.

20

Bibliografie

1. C. Aculov, C. Buştueva. Igiena comunală. Chişinău, 1992.

2. Friptuleac Gr., Alexa L., Băbălău V. Igiena mediului. Chişinău, 1998.

3. Alexandrescu C. Igiena educaţiei fizice şi sportului. Bucureşti, 1983.

4. Alexa L. Curs de igienă. Iaşi, 1994.

5. NCM C.04.02-2005. Iluminatul natural şi artificial.

6. *** Санитарные правила устройства и содержания мест занятий по физической культуре и спорту. Москва, 1976, 93 с.

7. ***СНиП 11-76-78 «Спортивные сооружения», М., 1976.

8. ***СНиП 2.08.02-89 «Общественные здания и сооружения», М.,1989.

21

CUPRINS

Introducere ................................................................................. 3

Scopul lucrării. Obiectivele lucrării ......................................... 4

Material informativ ................................................................... 5

Cerinţele igienice faţă de edificiile de cultură fizică şi sport .. 5

Cerinţele igienice faţă de instituţiile cultural-publice ............ 16

Teste ........................................................................................ 17

Bibliografie ................................................................................. 20