universitatea “carol davila” facultatea de · pdf filepsihologie şi chirurgie,...

Studiul implicaţiilor factorilor psihologici în etiopatogenia plurifactorială a cancerului mamar.

Loreta P. Popa

UNIVERSITATEA “CAROL DAVILA” FACULTATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

STUDIUL IMPLICAŢIILOR FACTORILOR PSIHOLOGICI ÎN ETIOPATOGENIA PLURIFACTORIALĂ A CANCERULUI MAMAR. CONTRIBUŢII PSIHOTERAPEUTICE Coordonator ştiinţific: PROF.DR. I.B. IAMANDESCU Doctorand POPA P. LORETA MAGDALENA BUCUREŞTI


Loreta P. Popa Page 7

Introducere Simbol al feminităţii, sânii reflectă deseori starea de spirit a femeii. Sensibili la stres, ei reacţionează, dezvoltând diferite boli. Cancerul mamar continuă să fie o problemă de mare actualitate în oncologie, psihologie şi chirurgie, deoarece pe de o parte frecvenţa apariţiei acestui tip de cancer se menţine încă la un nivel foarte ridicat, iar pe de altă parte evoluţia este gravă, mai ales în stadiile avansate. Cancerul de sân este duşmanul comun al femeilor din toata lumea şi de orice vârstă, dar un diagnostic de acest tip nu trebuie întotdeauna privit ca o sentinţă definitivă. Ţara noastră a subscris iniţiativelor mondiale în domeniul profilaxiei cancerului de sân. De peste zece ani, personalităţi ale lumii medicale oncologice din întreaga lume se întâlnesc în încercarea de a găsi cele mai eficiente tratamente, de a reduce aria şi numărul îmbolnăvirilor şi, nu în ultimul rând, pentru susţinerea morală a femeilor afectate de această maladie. Sânul reprezintă un simbol al frumuseţii feminine şi totodată o parte a corpului uman cu o importantă semnificaţie pentru personalitatea umană. Ideea de boală, de cancer, pierderea sânului sau absenţa congenitală a acestuia, poate altera grav calitatea vieţii unei femei precum şi echilibrul sănătăţii psihice. Absenţa sânului, considerat drept un simbol al frumuseţii şi feminităţii, reprezintă un grav prejudiciu adus propriei imagini, ceea ce poate genera importante tulburări psihice şi de adaptare, alterând în egală măsură „ imaginea de sine”, viaţa familială, socială şi profesională. Atitudinea pacientelor faţă de pierderea sânului este diferită, în funcţie de echilibrul psihic al fiecăreia, dar şi de importanţa pe care o acordă aspectului fizic, tulburările fiind mai grave în cazul pacientelor tinere. În cazurile de cancer mamar, care sunt de departe cea mai frecventă cauză de pierdere a sânului, se adaugă şi şocul unei boli grave, incurabile, aceasta alterând şi mai mult echilibrul psihic al pacientelor. Terapia psihologică suportivă pentru cancer, oferă posibilitatea refacerii propriei imagini de sine şi corporale, asigurând reabilitarea psihică a pacientelor, reinserţia lor socială, familială şi profesională. Pentru a stabili cu exactitate beneficiul real pe care îl are terapia psihologică de suport asupra pacientelor noastre, se va efectua un studiu psihologic de specialitate plecând de la următoarea ipoteză: Existenţa în viaţa unor persoane a diferitelor afecţiuni, somatice sau psihice, se caracterizează prin prezenţa unei simptomatologii psihice considerate a fi cauzaăa de condiţia medicală de bază şsi viceversa. Simptomele apărute în acest context pot fi variate, dominând mai ales sfera afectivă, unde comorbiditatea depresie-anxietate sunt cele mai frecvent întâlnite. Manifestările psihice apar aici după instalarea bolii de bază, iar rezolvarea ei prin tratament medical nu duce



întotdeauna la ştergerea depresiei. Din acest motiv tratamentul trebuie făcut în echipa şi numai după o evaluare corectă a simptomatologiei. In cazul tulburărilor afective generate de afecţiuni ale sânului( sechele, malformaţii congenitale, afecţiuni benigne sau maligne) elementul esenţial îl constituie „ perturbarea persistentă şi proeminentă a dispoziţiei” ca urmare a efectelor fiziologice directe ale condiţiilor medicale. Prin urmare, în cadrul supravegherii medicale, pacientul necesită o atentă evaluare psihologică. Marea majoritate dezvoltă o tulburare psihică afectivă, depresie sau anxietate de gravitate diferită, dar sunt şi situaţii când starea timică nu se modifică semnificativ. In acest context un rol important îl deţine vulnerabilitatea pacientelor. Cancerul înseamnă adesea pentru pacient şi rude o anumită implicare în concepţiile” magice” ale bolii. Cancerul este trăit ca un mister şi o pedeapsă din cauza durerilor pe care le provoacă şi are o latură insidioasă implicând inevitabil moartea. Există în plus o tendinţă periculoasă ca pacienţii să fie izolaţi şi chiar stigmatizaţi, mai degrabă decât să primească ajutorul şi atenţia cuvenită. Situaţiile emoţionale şi periculoase pentru viaţă, la care este expus pacientul, sunt consecinţele numărului mare şi a varietăţii tumorilor posibile precum şi a imposibilităţii de a le prevedea evoluţia. Un rol important îl joacă personalitatea pacientului, ca si prejudecăţile şi comportamentul greşit care se întâlnesc la cei ce-l înconjoară. Anxietatea bolnavilor se centrează în jurul noţiunii de boală incurabilă şi fatală. Surse de anxietate sunt formele severe de tratament pline de risc, gândul la durerea de nesuportat şi spaima unei morţi încete. Pentru a contracara aceste spaime, bolnavii de cancer au nevoie de rude, prieteni şi doctori în care să-şi pună nădejdea. Mai mult, chiar şi medicul are nevoie adesea de o baza pentru a-si putea exercita sarcina dificilă ce-i incumbă în îngrijirea bolnavului. În concluzie, scopul tratamentului psihologic la aceste paciente, se preconizează a fi un rezultat pozitiv şi de calitate din punct de vedere psihologic, care să le asigure un grad cât mai mare de satisfacţie, facilitându-le reabilitarea psihică emoţională, socio-profesională şi familială. De aici rezultă importanţa pe care o are terapia psihologică pentru pacientele diagnosticate cu cancer de sân, dar şi importanţa unei colaborări multidisciplinare în tratarea acestor paciente în cadrul unei echipe complexe formate din profesionişti precum: oncolog, chirurg, psihiatru, psiholog, radioterapeut, anatomo-patolog, chirurg plastician.



Scurt istoric Aspectul sânilor a dominat în decursul timpului cultura multor civilizaţii, fiind considerat un simbol al feminităţii, al fertilităţii dar totodată şi un simbol al atracţiei sexuale. Deşi „idealul de frumuseţe feminină” s-a modificat de-a lungul timpului, aspectul sânilor a reprezentat întotdeauna un element central pentru stabilirea acestuia. Reprezentarea artistică a sânilor în nudurile marilor artişti, evidenţiază importanţa sânilor asupra conceptului de frumuseţe feminină, dar şi modificările standardelor de frumuseţe din decursul timpului. Cancerul de sân a fost recunoscut ca o boală care ameninţa viaţa din cele mai vechi timpuri. Cea mai veche referire la acesta boală se găseşte într-un papirus egiptean din jurul anului 3000 I.d.H. Chirurgii greci şi romani au descris această boală ca o ulceraţie inoperabilă. Hipocrate, cel mai faimos medic al antichităţii, a menţionat cancerul de sân in termeni sumbrii. Mici progrese s-au făcut în Era Moderna. In sec XV si XVI – crescând cunoştinţele de anatomie umană, medicii au dezvoltat metode de „mastectomie”. In sec. XIX, dezvoltarea tehnicilor antiseptice şi de anestezie au crescut siguranţa procedurii. Secolul XX a cunoscut un uriaş progres în înţelegerea etiologiei şi fiziopatologiei cancerului de sân, conducând la terapii sofisticate, din ce in ce mai perfecţionate. Azi, multe femei se vindeca sau au perioade prelungite de supravieţuire.



I. PARTEA GENERALĂ

Cap.1. Aspecte anatomice şi fiziologice

1.1. Etiologie. Incidenţă şi mortalitate. Implicaţiile unor factori în etiologia şi evoluţia

cancerului. Abordare generală

Cancerul mamar este cea mai frecventă formă de cancer la femei şi reprezintă aproximativ 29% din neoplaziile nou diagnosticate anual. Neoplasmul mamar reprezintă prima cauză de deces prin cancer la femei cu vârste mai mici de 55 de ani. Deşi incidenţa cancerului de sân a crescut în cursul ultimelor decenii, mortalitatea prin această boală a scăzut, scădere considerată de experţi ca datorându-se detecţiei precoce şi tratamentului tot mai eficace. Supravieţuirea la 5 ani depinde puternic de stadiul bolii, fiind de 100% în stadiul 0; 98% în stadiul I; 88% în stadiul II A; 76% în stadiul II B, 56% în stadiul III A, 49% în stadiul III B, 16% pentru stadiul IV. Principalii agenţi asociaţi cu o incidenţă şi mortalitate crescută prin cancer sunt; dieta, fumatul, infecţiile, comportamentul sexual, profesia, factorii geografici, alcoolul, poluarea, aditivii alimentari, poluanţii industriali, procedurile medicale. Majoritatea cancerelor sunt determinate de factori exogeni ( ocupaţionali, dieta, expuneri medicale). Scopul principal al epidemiologiei este de a furniza informaţii necesare pentru prevenire. Educaţia asociata cu eforturi preventive susţinute sunt măsurile recomandate chiar şi în cazurile când cauzele nu sunt bine cunoscute.

Prevalenţa

Cancerul de sân, cea mai comună afecţiune oncologică în rândul femeilor europene, a ajuns să facă un număr record de victime, în fiecare an înregistrându-se 250.000 cazuri noi ( după Mediafax), ceea ce reprezintă 24% din totalul cazurilor de cancer şi 18% din totalul deceselor provocate de această afecţiune. Potrivit statisticilor actuale, în România, peste 6000 de femei sunt diagnosticate anual cu cancer de sân, majoritatea în faza avansată a bolii. In România cancerul reprezintă a doua cauză de deces după bolile cardiovasculare. Neoplasmul mamar reprezintă prima cauză de îmbolnăvire prin cancer la femei, cu o incidentă de 56,84/100000 şi o mortalitate de 39,28/100000. Din păcate, în ţara noastră, majoritatea neoplasmelor mamare sunt descoperite în stadii avansate, când şansele de vindecare sunt mici şi adesea tratamentul este doar cu intenţie paliativă. Se estimează că în SUA una din 10 femei va dezvolta un neoplasm mamar pe parcursul vieţii. Incidenţa acestor neoplazii creşte cu aproximativ 1%/an, iar această creştere este vizibilă în special la populaţii cu un risc mic de a face aceasta boală.



Riscul de a dezvolta un neoplasm mamar se corelează pozitiv cu nivelul de trăi. Este de reţinut că rezultatele studiilor longitudinale au scos în evidenţa faptul că metodele preventive pot scădea incidenţa cancerului mamar. Pe de alta parte, s-a observat o reducere semnificativă (43%) a mortalităţii prin cancer mamar în populaţiile unde există screening pentru afecţiuni mamare. Frecvenţa bolii este variabilă în diverse arii geografice, incidenţa cea mai ridicată întâlnindu-se la femeile din Hawai: 93,9%.000 femei/an. In 1996, in Franţa au murit săptămânal, de cancer de sân, aproape 200 de femei, iar numărul de îmbolnăviri noi diagnosticate în acelaşi an a fost de 26201, speranţa de supravieţuire după stabilirea diagnosticului fiind mai mică de 5 ori. In Italia, în aceeaşi perioadă au fost diagnosticate 24762 cazuri noi, aproape toate femeile bolnave decedând, ceea ce presupune o dinamică de aproximativ 220 decese săptămânal. Incidenţa cazurilor de cancer la sân a fost aproape dublă în Germania în comparaţie cu Italia, ajungând la 45882 cazuri noi, frecvenţa săptămânală a deceselor fiind de 360. Nivelele medii se află în ţările vecine celor dezvoltate, America de Sud, Europa Orientală cu 40-60%ooo femei şi sunt scăzute în America Centrala, Africa şi Asia, în general între 10-40%ooo femei.

• Impactul cancerului mamar în România

In România, cancerul mamar reprezintă cel mai frecvent cancer diagnosticat la femei şi prima cauză de deces prin tumori maligne. Anual se înregistrează circa 4.400 cazuri noi, reprezentând 22,41% din totalul cazurilor noi de cancer diagnosticate şi circa 2900 decese, reprezentând 17.50% din totalul deceselor prin cancer la femeie ( Registrul Naţional de Cancer, 1998). Deşi România rămâne printre tarile cu o rată relativ scăzută a incidenţei cancerului mamar în Europa, incidenţa anuală a crescut de la 21.92 la 100.000 femei în 1982 la 38.6 la 100.000 femei în 1998 ( RNC, 1998). Intre anii 2000 şi 2005, în România, s-au diagnosticat 4.435 cazuri noi de cancer mamar corespunzând unei rate brute a incidenţei de 38.6 la 100.000 şi unei rate standardizate pe vârsta incidenţei de 27.18 la 100.000 femei (RNC, citat de Peltecu Ghe & al, 2003). Studiul efectuat de autor include 76 cazuri de cancer mamar nou diagnosticat, ceea ce reprezintă cu aproximaţie 1.72% din totalul cazurilor nou descoperite într-un an in România. România, cu indicatorul de 15,5%ooo decese femei, se situează printre ţările cu valori relative scăzute, indicatori asemănători înregistrându-se şi în Bulgaria şi Polonia. La noi în ţară, frecvenţa deceselor este mai mare în mediul urban, faţă de mediul rural. In România morbiditatea şi mortalitatea se prezintă astfel:



1998 1999 2000 ∑

morbiditate mortalitate morbiditate mortalitate morbiditate mortalitate

Nr.total de cazuri

4435 2791 4796 2904 2949

Nr.cazuri In mediul urban

1754 3211 1768 1789

Nr.cazuri in mediul rural

1037 1526 1136 1136

Raportare % ooo

38,6 24,29 41,59 25,31 25,72

S-a constatat că numărul îmbolnăvirilor este mai mare la femeile în vârstă de peste 30 ani ( 35-64), înregistrându-se o creştere rapidă o dată cu instalarea menopauzei.

Tehnici de depistare a bolii

Pe lângă mamografii si ecografii se practică şi tehnici noi de detectare a cancerului, cum ar fi RMN, care foloseşte un câmp magnetic ce furnizează imaginile ţesutului mamar după injectarea cu o substanţă de contrast. Poate depista cancerul pană la 97% din cazuri. Este o tehnică folosită mai mult in cazuri ştiinţifice. Scintigrama mamară se bazează pe principiul conform căruia celulele canceroase sunt, din punct de vedere metabolic, mai active decât cele normale. Scintiscannerul înregistrează captarea radioactivă la nivelul formaţiunii patologice.



Factori de risc, endogeni şi exogeni, implicaţi în apariţia cancerului mamar.

A. Factori endogeni (ce ţin de gazdă):

1. Vârsta. Cancerul mamar este foarte rar înainte de 20 de ani şi rar la vârste mai mici de 30

de ani. Din punct de vedere al vârstei de consideră că incidenţa cancerului mamar se dublează la fiecare 10 ani pană la menopauză, apoi încetineşte, sau, in diverse tări, devine platou atunci când se atinge vârsta de 60-70 de ani. Autorii americani au estimat ca aproximativ 75% din neoplasmele mamare apar în menopauză. In România cancerul mamar are două vârfuri de incidenţă: unul la 45-50 ani ( premenopauză) şi altul la 60-65 ani ( post menopauză). 2. Menarha –precoce, înaintea vârstei de 11 ani, se corelează cu un risc relativ de 1.7- 3.4

în timp ce menarha tardivă, după vârsta de 17 ani se corelează cu un risc relativ de 0.3(5).

3. Menopauza: ablaţia ovariană înaintea vârstei de 35 ani reduce riscul de cancer mamar cu 60%, în timp ce menopauza după vârsta de 55 ani dublează acest risc. Riscurile sunt de 0.5-0.7 dacă menopauza se instalează înaintea vârstei de 45 ani; 1.0 dacă menopauza se instalează în intervalul 45-54 ani şi 2.5-5.0 după 50 de ani.

4. Istoricul sarcinilor. Nuliparitatea şi prima sarcină la vârste înaintate cresc riscul de cancer mamar. O femeie care naşte primul copil după vârsta de 30 de ani are risc dublu fată de o femeie care a născut înainte de 20 de ani. Risc 1.5-4.0 după 35 de ani si 1.3-4.0 la nulipare.

5. Alăptatul la sân- este un factor protector. Absenţa acestuia creşte riscul de a dezvolta un cancer mamar.

6. Istoricul personal de neoplasm de ovar, corp uterin sau colon, incriminat ca factor de risc intermediar pentru dezvoltarea neoplasmului mamar, determină creşterea riscului de 1.2-1.5 ori.

7. Obezitatea. Factorul de risc cel mai important la vârste de peste 18 nai, mai ales pentru neoplasmele mamare care apar în postmenopauză, datorat creşterii nivelului de hormoni estrogeni.

8. Stările precanceroase – precum hiperplazie severă, hiperplazie adenomatoasă, metaplazia, displazia, distrofia (boala fibrochistică), carcinom lobular în situ, care pot evolua către un cancer invaziv.

9. Bolile benigne ale sânului. Acestea, asociate cu un risc crescut de neoplasm mamar sunt: fibroadenomul, adenomul juvenil, papilomatoza intraductală, chiste care au proliferări intra sau perichistice, mastoză sclerochistică.

10. Instabilitatea neuro-hormonală: traume psihice, labilitate psihică. Stresul reprezintă factor de risc pentru apariţia cancerului în general cât şi pentru agravarea evoluţiei acestuia.



11. Comportamentul familial: se referă la o atitudine specifică unei familii faţă de evenimente sociale, economice, regim alimentar.

12. Diabetul zaharat: factor de risc intermediar pentru dezvoltarea neoplasmului mamar, determinând creşterea riscului de 1.2-1.5 ori.

B. Factori exogeni: După datele actuale, 80-90% din cancerele mamare umane sunt rezultatul acţiunii unor factori existenţi în mediul extern şi al modului de viată, deci pot fi prevenite. Identificarea factorilor etiologici din mediu şi a deprinderilor nocive devine astfel un deziderat major şi o condiţie indispensabilă pentru realizarea unei profilaxii eficace. Agenţii fizici:

- Radiaţii ionizante; - Radiaţii ultraviolete; - Lovituri;

1. Expunerea la radiaţii ionizante a regiunii toracice ( radiografii toracice) sau iradieri terapeutice;

2. Expunerea sânilor la radiaţii ultraviolete; 3. Traumatisme mamare;

Agenţii chimici:

a. produşi de uz curent: tutunul, alcoolul şi poluarea.

Principalele cancere produse de fumat aparţin epiteliilor expuse: cancer bronhopulmonar situate pe primul loc şi cancerul cailor digestive superioare. Fumatul intervine şi în etiologia altor localizări, cum sunt cancerele cavităţii bucale, de esofag, vezica urinară, pancreas şi probabil de col uterin şi anus. Riscul cancerigen al tabagismului este direct proporţional cu intensitatea fumatului, respectiv vârsta de debut, durata în timp şi numărul ţigărilor sau cantitatea de tutun. Inhalarea pasivă a fumului de tutun este la fel de nocivă ca şi fumatul activ şi studii recente, atrag atenţia asupra unei foarte probabile creşteri a incidenţei nu numai a cancerului pulmonar dar şi a celui mamar la persoanele expuse. Cancerele produse de alcool sunt localizate pe epiteliile expuse, respectiv cancerele cavităţii bucale, faringelui şi esofagului. Recent, alcoolul a fost incriminat şi în patologia cancerului mamar.

b. Alimentaţia

Alimentele conţin în compoziţia lor substanţe cancerigene sau ele apar în procesul de preparare a hranei, după cum alimentele pot fi contaminate prin conservare sau în timpul



depozitării lor. Carcinogenii alimentari au fost identificaţi în diverse produse vegetale ca de exemplu, ceai, cafea, cacao. Cei mai mulţi şi mai importanţi dintre carcinogenii alimentari se formează în procesul de preparare al hranei, în special prin prăjire. Conservarea improprie favorizează contaminarea cu toxine, care în general sunt puternic cancerigene pentru ficat şi chiar unii aditivi, ca zaharina, ciclamatul, coloranţii sintetici sau condimentele folosite la prepararea sau conservarea alimentelor, s-au dovedit a avea o acţiune cancerigenă pentru vezica urinară sau pancreas.

c. Produşi industriali d. Substanţe chimice diverse

1. Particularităţile individuale ale persoanei în primul rând, cele de tip hormonal şi

genetic ( existenţa unor proro-oncogene transformate, a unor gene supresoare inactivate). Factori legaţi de vârsta apariţiei afecţiunilor sânului, nu neapărat de natura tumorală Vârsta de apariţie a menstruaţiei, vârsta primei sarcini sau vârsta de instalare a

menopauzei Existenţa unor maladii anterioare şi mai ales, a unor afecţiuni incluse în categoria pre-

malign sau leziuni de graniţă. 2. Factori de mediu – în special de natură chimică dar şi de tip alimentar, radiaţii ionizante. 3. Factori de natură biologică- în special anumite virusuri. 4.Aspecte comportamentale: activitatea sexuală şi sarcină, fumatul şi folosirea anticoncepţionalelor. 5.Factori de stres 6.Evenimente întâmplătoare - lovituri mecanice, traumatisme locale.

Cancer mamar ereditar. Istoricul familial

Se apreciază că aproximativ 5-10% din cancerele adulţilor se datorează unor cauze ereditare. Predispoziţia genetică este responsabilă pentru aproximativ 10% din cancerele mamare şi pentru 5-10% din neoplasmele mamare după alţi autori. Istoricul familial este un factor de risc complex şi heterogen care depinde de mai mulţi factori, cum ar fi: numărul rudelor afectate de neoplasm mamar, grad de rudenie, vârsta de debut al bolii, bilateralitatea. Transmiterea familială a neoplasmului mamar se poate realiza pe cale maternă sau paternă, într-o manieră autozomal dominantă. In aceste familii riscul de apariţie a cancerului de sân este de cel puţin 50%. Astfel, s-a stabilit ca:

- Rudele de gradul I ale pacientelor cu cancer mamar manifestă un risc de 2-3 ori mai mare decât al martorelor.

- Riscul creşte de la 1,8 ori la 3,1 ori pentru rudele bolnavelor la care



diagnosticul s-a pus în premenopauză; nu se constată un risc crescut atunci când diagnosticul s-a pus în postmenopauză.

- Atunci când cancerul este bilateral, riscul de cancer la rudele de grad I creşte de 5 ori, iar când este bilateral şi la menopauză, riscul creşte de 9 ori.

Factori endocrini

- Fetele care fac sport , au primul ciclu menstrual la o vârstă mai mare decât fetele sedentare. Exerciţiile fizice regulate ar putea să scadă riscul de cancer la sân şi prin întărirea sistemului imunitar.

- Un alt factor de care depinde debutul menstruaţiei este consumul de carne şi ouă: cu cât ingestia acestor alimente de origine animală este mai mare, cu atât vârsta menarhăi scade. In concluzie, o alimentaţie sănătoasă poate scădea riscul apariţiei cancerului mamar.

Riscul cancerului mamar descreşte o dată cu creşterea vârstei de apariţie a menarhei şi creşte cu vârsta de instalare a menopauzei. Deşi debutul precoce al menstruaţiei este un factor de risc recunoscut pentru cancerul mamar, încercarea de a-l preveni prin cure severe de slăbire sau exerciţii fizice excesive nu este înţeleaptă. Aceste metode pot duce la pierderi masive de substanţă osoasă sau la declanşarea unor tulburări ale comportamentului alimentar. Obiectivul trebuie să fie şi în acest caz un stil de viaţă sănătos, activ şi echilibrat, care să permită o dezvoltare normală.

- Paritatea: femeile nulipare au risc mai mare în dezvoltarea cancerului mamar decât femeile care au avut una sau mai multe sarcini.

- Vârsta primei sarcini este un factor important. Sarcina la o vârstă mai mică este protectoare, în timp ce sarcina tardivă favorizează dezvoltarea bolii. Riscul de cancer mamar creşte la femeile cu vârsta de peste 30 de ani, cu cât naşterea unui copil survine la o vârstă mai înaintată.

- Tratamentele hormonale: terapia de substituţie hormonală în menopauză determină creşterea riscului de neoplasm mamar.

In cazul estrogenilor, s-a dovedit ca riscul de neoplasm mamar creşte cu 35% după 5 ani de utilizare. Adăugarea progesteronului determină un risc şi mai mare de neoplasm mamar. De asemenea, este nocivă administrarea contraceptivelor în premenopauză.

- Aportul exogen de estrogeni. Rolul contraceptivelor oral combinate şi al terapiei de substituţie hormonală la menopauză în creşterea riscului de cancer mamar este controversat. THS în menopauză, se asociază cu o creştere mică, dar semnificativă statistic, a riscului relativ de cancer mamar. Această creştere este dependentă de tipul estrogenilor şi progestinelor administrate. Creşterea riscului de dezvoltare a cancerului mamar la pacientele care primesc THS estroprogestativă nu se însoţeşte de o creştere a mortalităţii prin cancer mamar, din contră, aceasta este mai mică decât în populaţia generală.

Factori de personalitate.

Este vorba de personalitatea înclinată spre cancer.



Cercetătorii psihanalişti ( în special Leshan, 1966) au descoperit o tipologie tipică a istoriei vieţii pacienţilor cu cancer. Acest lucru a fost caracterizat prin pierderea unei importante relaţii de tip emoţional înaintea apariţiei simptomelor, în paralel cu alte conflicte emoţionale nerezolvate.

Temoshok şi Heller (1984) au concluzionat că într-adevăr există factori de personalitate asociaţi cu ocurenţa cancerului, în urma studiilor personale efectuate sau revizuite. Factorii cei mai considerabili sunt dificultatea în exprimarea emoţiilor sau chiar conştientizarea acestora; urme de perfecţionism, sociabilitate şi defense; tendinţa de a reacţiona fără speranţă sau fără a cere ajutor în situaţii de stres. Pentru cercetători, legătura dintre personalitate şi cancer constă în conceptul de stres.

Stresul şi cancerul

Atât timp cât evenimentele stresante fiziologice şi psihologice au efecte asupra oamenilor, este rezonabil să privim stresul ca o cauză a bolii. Stresul măreşte probabilitatea instalării cancerului precum şi a unei varietăţi de boli umane. Este vorba despre modul în care oamenii fac faţă stresului care este mai important decât natura evenimentelor stresante în sine.

Factori de mediu şi dietă

Dieta bogată în grăsimi şi zaharuri, corelată cu aportul caloric, sunt strâns corelate cu riscul de apariţie a cancerului mamar. Femeile din Europa de vest au un risc aproximativ de 6 ori mai mare de a dezvolta neoplasm mamar pe parcursul vieţii comparativ cu cele din Asia, fapt datorat consumului de fitoestrogeni în cantitate mare, pentru acestea din urmă. Efectele dietei apar încă din copilărie. Studiile populaţionale au dovedit că dieta bogată în fructe, legume, fibre scade riscul de apariţie a cancerului mamar. Greutatea: la femeile de peste 60 de ani, o creştere cu peste 10 kg faţă de greutatea normală, determină o creştere a riscului de cancer mamar cu pană la 80%. Acestea se pot explica prin faptul că în perioada de postmenopauză, sursa majoră de estrogeni este la nivel extraglandular ( ţesut adipos excesiv), prin conversia androgenilor adrenali şi a androstedionului în estronă. Obezitatea: femeile obeze mai tinere de 40 de ani prezintă un risc mai mic de dezvoltare a cancerului mamar , datorită ciclurilor anovulatorii şi cantităţii mai mici de progesteron secretat. Obezitatea la femeile în postmenopauză este asociată cu un risc crescut de cancer mamar datorită cantităţii crescute de estrogen în ţesutul adipos. Dieta: multe fructe, legume, cereale integrale. Aceste alimente furnizează cantităţi generoase de vitamine antioxidante care contribuie la protejarea ADN fată de substanţele toxice – aducând în plus o varietate de substanţe nutritive esenţiale pentru repararea ADN-ului. Compuşii fitochimici prezenţi în mod natural în aceste alimente stimulează enzimele care inactivează substanţele cancerigene înainte ca ele să apuce să provoace daune substanţiale.



Recomandarea institutului American de cercetare a cancerului (IACC) de a consuma zilnic 5 sau mai multe porţii de legume şi fructe variate, s-ar putea să se dovedească chiar mai importantă pentru adolescenţi decât pentru adulţi. Consumul de alcool: a fost identificat drept unul din factorii de risc ai cancerului mamar la orice vârstă, deşi mecanismul exact prin care alcoolul creşte riscul acestui tip de cancer nu a putut fi clarificat încă. S-ar putea ca alcoolul, prin efectul său de creştere a nivelului de hormoni estrogeni ( risc de neoplasm mamar), să facă celulele glandelor mamare mai susceptibile la mutaţii sau să contribuie la creşterea riscului în alt mod, nedefinit încă. Practic, riscul este direct proporţional cu cantitatea de alcool ingerată. Cafeina şi alte metilxantine (teofilina din ceai tebromină din ciocolată): au fost identificate ca posibili factori de risc pentru cancerul mamar. Există dovezi că metilxantinele fac să crească riscul de boală fibrochistică mamară, o boală benignă care însă, poate duce la creşterea riscului de cancer mamar. Modul de viaţă: are şi el un rol sigur în dezvoltarea bolii. Se recomandă a se reduce dieta grasă. Corelaţia între dieta grasă şi riscul de cancer mamar este mai importanţa la femei în postmenopauză, faţă de femeile în premenopauză. Alte elemente de mediu incriminate ar fi cele de nouă generaţie: Deodorantele: au fost incriminate ca factori de risc pentru neoplasmul mamar. Conform studiilor, aluminiul conţinut se acumulează la nivelul regiunii axilare, apoi este absorbit de ţesutul mamar. Pesticidele: cu rol controversat în oncogeneză precum şi expunerea la unde electromagnetice.



1.2. Anatomia şi fiziologia glandei mamare

Glanda mamară, situată pe faţa anterioară a toracelui, între spaţiile intercostale al III-lea şi al V-lea, este o glandî de origine cutanată ( specifică mamiferelor) şi creşterea ei în volum la pubertate, constituie unul dintre caracterele sexuale secundare feminine.



Corpul glandei – învelit de tegument, prezintă anterior o suprafaţă circulară de culoare roz-brună, cu diametrul de aproximativ 3 cm, denumită areola mamară. Tegumentul areolei este mai subţire, fără strat cornos cu glande sebacee şi sudoripare. In centrul areolei se găseşte o proeminenţă denumită papila mamară (mamelon), la vârful căreia se deschid 12-20 de orificii ale canalelor lactifere (canale galactofore). La nivelul areolei, în jurul papilei mamare, se află 5-15 glande asemănătoare cu glandele sudoripare, denumite glande sudoripare, denumite glande areolare sau glande Montgomery, care cresc şi ele în timpul sarcinii (tuberculii Montgomery). In ceea ce priveşte structura, glanda mamară de tip tubuloacinos este compartimentată de tracturi conjunctive dense şi grăsime, în 12-20 de lobi, fiecare având câte un canal lactifer. Lobii sunt subîmpărţiţi la rândul lor în lobuli, în care se află ramificaţiile canalelor lactifere care merg la acinii glandulari ce secretă laptele. Canalele lactifere prezintă la nivelul papilei mamare mici dilataţii în lungul lor, denumite sinusuri lactifere. Tot în papilă, în jurul lor, se află vase sanguine şi fibre musculare netede care, prin contracţie, produc erecţia papilei. Intre glanda mamară şi fascia muşchiului pectoral se află spaţiul retromamar.



Vascularizaţie şi inervaţie. Glanda mamară primeşte sânge din artere: toracică internă, toracală lateral şi intercostale. Limfaticele drenează limfa la ganglionii axilari toracici interni şi supraclaviculari. Inervaţia este data de nervii intercostali T3 şi T5, ramuri supraclaviculare din plexul cervical şi ramuri din plexul brachial. Fibrele secretorii provin din simpaticul cervical.

Sânii nu sunt susţinuţi de ligamente sau de muşchi, ci doar de pielea care ii înconjoară. Ei sunt ţinuţi cu atât mai bine, cu cât sunt mai numeroase fibrele elastice ale ţesutului conjunctiv răspândite între canalele excretoare ale glandei. Dezvoltarea intrauterină a sânului Dezvoltarea sânului începe în viaţa intrauterină. Apare la nivelul crestelor ectodermale de pe faţa ventrală a embrionului. La om, multiplele perechi de muguri ectodermali involuează, cu

universitatea “carol davila” facultatea de · pdf filepsihologie şi chirurgie,...

Documents