UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAŞI

FACULTATEA DE LITERE

ŞCOALA DOCTORALĂ DE STUDII FILOLOGICE

Studiu monografic: Aurel Dumitrașcu

Rezumatul tezei de doctorat

Conducător de doctorat Doctorand

Prof. univ. dr. Antonio Patraș Alui Gheorghe A. Vlad

UNIVERSITATEA "ALEXANDRU IOAN CUZA" din IAŞI

Şcoala Doctorală de Studii Filologice

ANUNŢ

La data de 19 septembrie, ora 12.00, pe platforma ZOOM, drd. ALUI-GHEORGHE A. VLAD ADRIAN, va susţine, în şedinţă publică, teza de doctorat cu titlul STUDIU MONOGRAFIC : AUREL DUMITRAȘCU, în vederea obţinerii titlului ştiinţific de doctor în domeniul Filologie.

Linkul ședinței publice este următorul: https://us02web.zoom.us/j/6448638854?pwd=R2plRG1JTmNCbzdab0RFRmpMK3BzUT09

Comisia de doctorat are următoarea componenţă:

Preşedinte:

Prof. univ.dr. Lăcrămioara Petrescu, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi

Conducător ştiinţific:

Prof. univ. dr. Antonio Patraș, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi

Referenţi:

CS I dr. Laura Bădescu, Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, Academia Română București

Prof. univ. dr. Gheorghe Manolache, Universitatea ”Lucian Blaga” Sibiu

Conf. univ. dr. Pompiliu Crăciunescu, Universitatea de Vest din Timișoara

Vă invităm să participaţi la şedinţa de susţinere a tezei.

Teza poate fi consultată la Biblioteca Facultăţii de Litere.

Cuprins

I. Argument: Aurel Dumitrașcu, un optzecist cu destin postum

II. Literatura „instituțională”, cenacluri, grupuri, manifestări și reviste

literare în anii ’80

III. Participarea la concursuri, cenacluri, prezența în revistele literare

și studențești de la începutul anilor ‘80

IV. Debutul în presă și prezența în revistele literare

V. Rezistența prin cultură

VI. Aurel Dumitraşcu: parcurs biografic

VII. Evoluția conștiinței și „revoluția morală”

VIII. „Arta debutului” în anii ‘80

IX. Debutul în volum. Furtunile memoriei

X. Confirmarea editorială: Biblioteca din Nord

XI. Mesagerul, volumul care supraviețuiește autorului

XII. Volumele de poezie inedită și antologiile

XIII. Poezia (încă) inedită a lui Aurel Dumitrașcu

XIV. Jurnalul în perioada comunistă

XV . Particularitățile Carnetelor maro în evoluția și în receptarea

postumă a lui Aurel Dumitrașcu

XVI. Jurnalul inedit din alte „carnete maro”

XVII. Aurel Dumitrașcu, epistolier

XVIII. Scrisori către T sau o mistică a dragostei vulnerate

XIX. Dialogul inter-generaționist. Capacitatea de admirație

XX. Publicistica. Traducerile. Proza

XXI. Concluzii

XXII. Opera lui Aurel Dumitrașcu. Tablou sinoptic

Bibliografie

Anexe

Aurel Dumitrașcu se înscrie, fără îndoială, între

destinele tragice ale literaturii române din secolul al XX-

lea. Născut în plin comunism, în anul 1955, la începutul

epocii de destalinizare a țării, este educat și se formează

în perioada de „reîndoctrinare ideologică” care a început

cu Tezele din iulie 1971, prin care Nicolae Ceaușescu a

încercat să experimenteze în societatea românească

modelul cultural asiatic, de inspirație chineză și nord

coreeană.

Există la Aurel Dumitrașcu o anumită ingenuitate

a formării ca scriitor, de evoluție a conștiinței de sine și a

conștiinței creatoare. Și asta pentru că a trăit, în cea mai

mare parte a vieții, într-un sat de munte, Borca, departe de

centrele universitare care stimulau creația, impulsionau pe

autori, îi publicau, îi protejau în momente de derapaje

ideologice, voite sau accidentale. Această situare a

constituit un handicap în ceea ce a însemnat impunerea în

plan public, zbaterea o regăsim în jurnalele sale, în

corespondența sa, în luările de poziție din presa vremii.

De asemenea, în provincie individul devine țintă ușoară

pentru „organele locale”, pentru serviciile de Securitate,

există o inerție a locului deloc stimulativă, care frânează

orice tentativă de a ieși în evidență.

Poezia lui Aurel Dumitrașcu, citită în evoluție, de

la debutul în presă până la Mesagerul, volumul al treilea,

respins de cenzura comunistă încă din anul 1988 și apărut

postum, în anul 1992, reprezintă un model de cum poezia

evoluează de la idee la expresie, de la spunere la

rafinament stilistic, până la un stil propriu, inconfundabil

în contextul poeticii generației sale. Nu sunt mulți poeții

din Generația ’80 și chiar din generațiile anterioare, care

pot fi studiați la nivelul evoluției, Aurel Dumitrașcu este

un exemplu de cum lecturile, discuțiile în plan public și

privat, teoriile în dezbatere dezvoltă o conștiință a

scrisului ca un altoi pe un temperament de poet care

țintește spre o spunere absolut originală. Acest studiu de

caz este posibil datorită modului în care Aurel Dumitrașcu

își urmărește propria evoluție, cu opinii, mirări, asocieri,

comparații atât în jurnalul său, extrem de amănunțit, cât și

în corespondența cu cei care îl citesc, la un moment dat,

care îl apreciază sau cu care intră în prodigioase polemici.

Opera și viața lui Aurel Dumitrașcu par să nu aibă

sensuri diferite, se întrepătrund, se confundă adesea una

cu alta. Și acest lucru este posibil datorită faptului că

Aurel Dumitrașcu a declarat ritos că „eu nu vreau să

trăiesc/ eu vreau să citesc”, că „sunt fericit că nu am decât

poezia” (dintr-o scrisoare către Ana Blandiana), că

„poezia este singurul lucru de pe lumea asta care te poate

explica” sau „până la urmă, mereu, cu mine n-a rămas

decât poezia”(din Carnete maro). Deși a murit la vârsta la

care alți scriitori abia își descoperă vocația sau își creează

un mod de a scrie, Aurel Dumitrașcu a reușit, în condiții

istorice vitrege, să lase un profil de scriitor bine conturat

și posibilitatea întrevederii unei opere anunțată de

paginile publicate dar, mai ales, de cele rămase în

manuscris.

Scopul lucrării este acela de a fi un studiu de

istorie literară, cu caracter descriptiv, de tip monografic,

fiind de altfel primul dedicat autorului. Pentru că opera

publicată nu făcea pe deplin dreptate biografiei autorului,

a fost nevoie de o cercetare mai în detaliu în fondul

documentar nepublicat și în foarte mare proporție,

nestudiat. Din cele câteva mii de pagini de jurnal,

corespondență, traduceri, eseuri și poezii inedite au fost

selectate câteva secțiuni relevante și aplicabile lucrării de

față, care se găsesc anexate la finalul lucrării. Majoritatea

anexelor își păstrează relevanța nu doar în cazul autorului

de față, ci și în contextul istoric al vremii; scrisorile de la

N. Steindhardt, scrisoarea de la CNSAS, proza scurtă

inedită, poemele inedite, toate sunt piese esențiale ale unui

puzzle încă în formare care prezintă panorama Generației

’80.

Anexele fac parte din munca de cercetare întinsă

pe o perioada de mai bine de trei ani în arhivele care conțin

documente, manuscrise, corespondență și jurnale din

postumitatea lui Aurel Dumitrașcu. Ca efect al cercetării

a fost recuperată integral și publicată în anul 2020 lucrarea

de licență a lui Aurel Dumitrașcu, purtând titlul Imagine

și discurs poetic la poeți din deceniul 7, sunt pregătite

două volume de jurnal inedit acoperind perioada 1975-

1982, fiind de altfel o recuperare a altor „carnete maro” și

un volum de poeme inedite pregătit deja pentru tipar, care

urmează să apară în viitorul apropiat.

Făcând parte dintr-o generație care adună multe

nume importante, Generația ’80, formată într-o perioadă

extrem de ostilă artei, a deceniului al nouălea din secolul

trecut, Aurel Dumitrașcu are, totuși, un parcurs solitar,

poezia sa nu interacționează decisiv cu cea a congenerilor

săi. Opera lui Aurel Dumitrașcu are un miez important,

poezia, dar există și „o coajă” importantă care se

constituie din jurnalele sale, din corespondența sa, din

încercările în proză, din publicistică dar și din mitul

personal care i-a creat un profil în memoria afectivă a

celor care l-au rememorat sau care îl evocă. Mort de tânăr,

Aurel Dumitrașcu reiterează astfel mitul artistului jertfit

pe altarul artei, al unei purități care nu a reușit să se

pervertească prin viața în lume.

Pentru un tânăr scriitor care trăia în provincie,

departe de centrele universitare cu efervescența lor,

modalitățile de afirmare erau mai puține sau mai

anevoioase. Din acest motiv, Aurel Dumitrașcu uzează de

toate posibilitățile pe care le are la îndemână, pe care i le

oferă epoca. Participă la festivalurile și concursurile de

poezie din țară, ocazie de a cunoaște scriitori din

generațiile precedente, dar și colegi de generație.

Interesant este faptul că Aurel Dumitrașcu privește critic

ceea ce se întâmplă la aceste evenimente, multe dintre ele

formale, convenționale, prost organizate, numai bune de

bifat în activitatea unor instituții.

„Centrul și marginea” erau, desigur, concepte care

operau la nivelul literaturii din acel moment. De aceea a

existat o permanentă tentație pentru „margine” de a

accede spre „centru”, dar și tendința de a se reuni a

scriitorilor de la „centru” cu cei de la „margine” în

manifestări specifice, în diverse locuri din țară.

Chiar dacă contextul general era unul opresiv și

instituția cenzurii, vizibilă sau nu, era cea care controla

literatura în perioada comunistă, autorii au reușit să se

adapteze, și într-o formă sau alta, ei au scris, au găsit

formule acceptate care să nu le altereze mesajul, și au

publicat și debutat în condiții pe care astăzi le putem numi,

fără vreo urmă de îndoială, onorante.

Deși Aurel Dumitrașcu câștigă concursul de debut

al Editurii „Albatros” pentru anul 1981, cartea apare abia

în anul 1984. Titlul inițial al cărții este Tratatul de eretică,

însă editura nu îl acceptă pentru publicare. Sunt operate

modificări majore, autorul ajunge să nu își mai recunoască

manuscrisul încredințat editurii, premiat. Volumul

Furtunile memoriei vede, în sfârșit, lumina tiparului.

După atâtea piedici, după atâtea transformări, după lupta

cu cenzura dar și cu sine, Aurel Dumitrașcu poate să

răsufle ușurat.

Citit astăzi, volumul de debut al lui Aurel

Dumitrașcu rezistă, fără îndoială, deși a fost modificat atât

de mult, încât nici autorul, la momentul apariției, să nu îl

mai recunoască. Poeziile sunt dintr-o gamă largă, o

tematică diversă, „limbaje poetice” diferite, textele sunt

scrise în „momente” diferite, care se întind pe parcursul a

șase, șapte ani. Dar ceea ce dă unitate cărții este

tonalitatea, acea conlucrare creatoare dintre sensibilitate

și limbaj, plus sentimentul că sub pelicula de cuvinte

pulsează o mare nevoie de comunicare. Cartea, în sine, nu

se poate compara cu cartea de debut a lui Mircea

Cărtărescu, de exemplu, Faruri, vitrine, fotografii, care a

văzut „lumina tiparului” la timp, fără să suporte atâtea

modificări, sau cu Ninsoarea electrică a lui Traian T.

Coșovei, unul din volumele „de deschidere” a

perspectivei Generației ’80 care, la fel, a apărut în condiții

aproape normale, chiar și pentru acele vremuri. Numai că

una era să fii scriitor tânăr într-un centru universitar, alta

era să fii un aspirant la același statut într-o comunitate fără

niciun fel de perspective culturale.

Poezia lui Aurel Dumitrașcu, din Biblioteca din

Nord, la o lectură nouă, relevă o prospețime greu de

depistat în versurile multor poeți din Generația ’80. Dar

ceea ce o face specială este puterea cuvântului de a deveni

enigmatic în context, de a induce starea că dincolo de

expresia la vedere se ascunde ceva mult mai obscur și de

asta mult mai profund. Dumitrașcu pare a fi de partea lui

Mallarmé, care spunea că „versurile nu se fac deloc cu

idei, se fac numai cu cuvinte.”

Volumul Mesagerul apare postum, în anul 1992,

la doi ani de la moartea poetului. Și asta pentru că a fost

dificil de refăcut structura cărții, în arhiva lăsată de Aurel

Dumitrașcu nu exista niciun exemplar complet al

manuscrisului. Cel depus la editura „Cartea

Românească”, încă din anul 1988, la redactorul de carte

Florin Mugur, s-a pierdut la Revoluție. După Revoluție,

Aurel Dumitrașcu intenționa să schimbe în parte structura

manuscrisului, erau condiții noi, avea posibilitatea de a se

exprima în deplină libertate. Dar nu a mai avut timp.

Cele patru volume de poezie inedită, exceptând

Mesagerul, care a fost o carte alcătuită de autor,

completează poezia lui Aurel Dumitrașcu, aruncă o

privire în laboratorul de creație și dau, în ultimă instanță,

consistență operei unui autor cu un destin tragic. Este

vorba de Tratatul de eretică (1995), Fiara melancolică

(1999),Lebăda care închide infernul (2006),Cine merge

în Paradis (2010), pagini care nu sunt cu nimic mai prejos

față de volumele antume. Precauțiile pe care și le-au luat

îngrijitorii edițiilor cu versuri inedite sunt justificate,

există riscul ca la un moment dat „poezia de laborator”,

schițată, fără o valoare estetică conturată să acopere

poezia finită, identitară. În același timp, există o datorie

„morală” față de oricare pagină scrisă de un autor

dispărut, manuscrisele rămase constituie „materie” de

istorie literară.

Cele opt antologii din poezia lui Aurel

Dumitrașcu, publicate până acum, dau măsura

dinamismului poeziei sale și a reactualizării periodice a

mesajului poetic: Mesagerul. Opera poetică (1997),

Scene din viața poemului (2004), Divina Paradoxalia,

(2006), Cartea neterminată (2011), Prăvălia cu fete

moarte (2012), O mie și unu de picioare verzi (2013),

Concert cu păpușa de cîrpe (2015) și Malec (2015).

În eseul Imagine și discurs poetic la poeți din

deceniul 7, care a fost lucrarea sa de licență, Aurel

Dumitrașcu explică „facerea poemului” la Virgil

Mazilescu prin aceea că există un „glisaj oniric”, într-o

manieră teoretizată de poetul sud-american José Lezama

Lima, „aceea a anulării primului vers de către cel de-al

doilea, a celui de-al doilea de următorul etc.”, acest lucru

instituind, încă de la început, un spaţiu fantastic.

Dumitrașcu și-a însușit această manieră de a scrie care se

pliază pe structura sa, pe care o exersează în multe texte

publicate sau rămase încă în manuscris.

Întreaga poezie a lui Dumitrașcu este, de altfel,

dramatică, au fost comentatori care au spus că poezia lui

Aurel Dumitrașcu este „hamletiană”, în fața textului avem

mereu imaginea unui Hamlet care își ține discursul

privind în ochii goi de sens și de viață ai lui Yorik,

reflectând pe seama vanității vieții cu tot ce are ea mai

simbolic și, în același timp, mai frumos. Despre

„dezumanizarea artei” și implicit a omului vorbea și José

Ortega y Gasset care spunea, totuși, că în conceperea unei

opere există un eu care nu permite o dezumanizare totală,

între „imaginea fizică” și „umbra ideală” există un raport

ca între durere și conceptul durerii.

Structura interioară a lui Aurel Dumitrașcu nu are

spiritul urbanului, nici cel al ruralului chiar, în care își

trăiește cea mai mare parte din viață, pe care îl denunță

adesea, ci se situează într-un spațiu neutru, acolo unde nu

te ajung nici motivele stresului din oraș, dar nici lucrurile

discutabile din mediul sătesc, unul întârziat în istorie.

Această realitate paralelă este, de fapt, tema generală a

jurnalului său, Carnete maro, care este o fugă continuă

din realitatea imediată într-o lume pe care o

ficționalizează prin scriere, prin consemnare. Acest spațiu

neutru este unul supus continuu ordonării, analizei, este

păzit cu strășnicie. Aceste lucruri se pot face prin poezie,

prin lectură susținută, prin dragoste până la pierdere de

sine, prin prietenie și printr-un cod de reguli și principii

care sunt greu de respectat de către nechemați, imposibil

de încălcat de cei acceptați. Dumitrașcu și-a delimitat

acest spațiu și lasă să intre în interior doar cei care gândesc

și simt ca el. Carnete maro este singurul jurnal, în

adevăratul înțeles al cuvântului, din anii ‘80, în care

transpar, deopotrivă, omul, scriitorul și epoca.

Jurnalul lui Aurel Dumitrașcu, Carnete maro, este

scris la persoana a II-a, o tentativă de alteritate narativă

care accentuează prezența „personajului” care trăiește și

este trăit în același timp. În acest caz nu pronumele de

adresare este important, cât vocea interioară care excede

realitatea imediată încercând o esențializare a ei. Criticii

au apreciat că jurnalul lui Aurel Dumitrașcu este ca o

conversație în oglindă și este, de altfel, singurul din

literatura română scris la persoana a II-a, în maniera

romanescă a lui Michel Butor din La modification.

Perioada 1982-1990, care se regăsește în volumele

Carnete maro publicate, reprezintă fața vizibilă a

scriitorului, trecerea prin infernul social, străbaterea

„neantului valah”, după formula lui Emil Cioran.

Publicarea celor peste șaizeci de caiete și carnete, din

aceeași serie maro, care acoperă perioada 1975 – 1982,

care reprezintă perioada de formare, de lecturi intense, de

participări la cenacluri bucureștene, va aduce noi

amănunte despre evoluția și parcursul unuia dintre poeții

reprezentativi ai sfârșitului de secol din literatura română.

Aurel Dumitrașcu este, fără îndoială, unul dintre

cei mai importanți epistolieri din perioada comunistă, din

Generația ’80 dar și din literatura română. Este greu de

stabilit câte scrisori a expediat în perioada 1980-1990, cea

mai intensă, însă este limpede că prin corespondență a

suplinit distanța dintre comunitatea în care trăia, Borca și

orașele importante în care trăiau scriitorii pe care îi

aprecia, cu care voia să comunice, cu care voia, într-un

anume fel, să se măsoare.

Corespondența sa a fost adunată, deocamdată, în

câteva volume cu un impact semnificativ în spațiul literar

de la noi. Este vorba de Frig. Epistolar 1978-1990 (cu

două ediții, în 2008 și 2014, corespondența cu Adrian Alui

Gheorghe), Scrisori către T. Corespondență inedită 1983

– 1990(2015), Epistole inedite 1979 – 1990 (2015, scrisori

către Gellu Dorian și Lucian Vasiliu), Haimanaua

singurătate. Epistole inedite 1979 – 1988 (2017, scrisori

către Lucian Vasiliu) și Corespondență inedită cu Liviu

Antonesei și Nicolae Sava (2019).

Scriitor complex, care „a ars” efectiv pentru

poezie, și pentru literatură în general, cu o conștiință

exacerbată a eticului și a esteticului, Aurel Dumitrașcu se

înscrie între autorii cu destin tragic din literatura noastră,

făcând parte dintr-o galerie impresionantă. Poezia,

jurnalele, corespondența sunt tot atâtea fațete ale unui

profil care își depășește epoca, opera sa rezistând la cele

mai exigente lecturi ale generațiilor mai noi de critici și

cititori, aceasta fiind, de fapt, proba majoră a evaluării și

reevaluării unui autor.

BIBLIOGRAFIE

I. BIBLIOGRAFIE PRIMARĂ

A. Cărți

ALUI GHEORGHE, Adrian, DUMITRAȘCU, Aurel, Frig.

Epistolar 1978 – 1990, ediția a II-a, completată, definitivă, Editura

Charmides, Bistrița, 2014.

ALUI GHEORGHE, Adrian, DUMITRAȘCU, Aurel, Frig.

Epistolar 1978-1990, Editura Conta, Piatra Neamț, 2008.

DUMITRAȘCU, Aurel, Biblioteca din Nord, Editura Cartea

Românească, București, 1986.

DUMITRAȘCU, Aurel, Carnete maro, ediția a II-a, volumele I

– II, Editura Conta, Piatra Neamț, 2011;

DUMITRAȘCU, Aurel, Carnete maro, ediția a III-a, definitivă,

volumele I – II, Editura Art – Cartea Românească, București, 2019.

DUMITRAȘCU, Aurel, Carnete maro, volumul I, Editura

Timpul, Iași 2001, 325 pagini; volumul II, 2003, 346 pagini; volumul

III, 2004, 346 pagini; volumul IV, 2006, 344 pagini;

DUMITRAȘCU, Aurel, Cartea neterminată, antologie de autor,

Editura Dacia XXI, Cluj Napoca, 2011.

DUMITRAȘCU, Aurel, Cine merge în Paradis, poeme inedite,

Editura Conta, Piatra Neamț, 2010.

DUMITRAȘCU, Aurel, Concert cu păpușa de cîrpe, antologie

de autor, Editura Tracus Arte, București, 2015.

DUMITRAȘCU, Aurel, Corespondență inedită cu Liviu

Antonesei și Nicolae Sava, Editura Junimea, Iași, 2019.

DUMITRAȘCU, Aurel, Divina Paradoxalia, antologie de autor,

Editura Paralela 45, Pitești, 2006.

DUMITRAȘCU, Aurel, Epistole inedite (1979 – 1990). Scrisori

către Gellu Dorian și Lucian Vasiliu, Editura Junimea, 2015.

DUMITRAȘCU, Aurel, Fiara melancolică, Editura Axa,

Botoșani, 1999.

DUMITRAȘCU, Aurel, Furtunile memoriei, Editura Albatros,

București, 1984.

DUMITRAȘCU, Aurel, Imagine și discurs poetic la poeți din

deceniul 7, Editura Alfa, Iași, 2020.

DUMITRAȘCU, Aurel, Lebăda care închide infernul. Poeme

inedite, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2006.

DUMITRAȘCU, Aurel, Malec, antologie de autor, Editura

Conta, Piatra Neamț, 2015.

DUMITRAȘCU, Aurel, Mesagerul, poeme inedite, Editura

Canova, Iași, 1992.

DUMITRAȘCU, Aurel, Mesagerul. Opera poetică, antologie de

autor, Editura Timpul, Iași, 1997.

DUMITRAȘCU, Aurel, O mie și unu de picioare verzi, antologie

de autor, Editura Tracus Arte, București, 2013.

DUMITRAȘCU, Aurel, Prăvălia cu fete moarte, antologie de

autor, Editura Tipo Moldova, Iași, 2012.

DUMITRAȘCU, Aurel, Scene din viața poemului, antologie de

autor, Editura Conta, Piatra Neamț, 2004.

DUMITRAȘCU, Aurel, Scrisori către T. Corespondență inedită

1988 – 1990, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2015.

DUMITRAȘCU, Aurel, Tratatul de eretică, poeme inedite,

Editura Timpul, Iași, 1995.

DUMITRAȘCU, Aurel, VASILIU, Lucian, – Haimanaua

singurătate. Epistole inedite 1979 – 1988, Editura Muzeul Literaturii

Române, București, 2017.

B. Publicații

DUMITRAȘCU, Aurel, 95 de ani de la moartea Poetului,

Ziarul Ceahlăul, 16 iunie 1984, p. 3.

DUMITRAȘCU, Aurel, Corespondență inedită, Revista

Conta, nr 6, 2011, p. 88.

DUMITRAȘCU, Aurel, Eminescu, Ziarul Ceahlăul, 18

iunie 1988, p.3.

DUMITRAȘCU, Aurel, Fericirea mea e luciditatea,

interviu cu Cristian Livescu, ziarul Ceahlăul, 20 iunie 1987, p.

3.

DUMITRAȘCU, Aurel, Jurnal inedit, Revista Conta, Piatra

Neamț, nr. 32/ 2019.

DUMITRAȘCU, Aurel, Nichita, Ziarul Ceahlăul, 31 martie

1984, p.3.

II. BIBLIOGRAFIE SECUNDARĂ

A. Cărți

ALUI GHEORGHE, Adrian, Câtă viață, atâta literatură,

Editura Junimea, Iași, 2016.

ALUI GHEORGHE, Adrian, Contribuţii la estetica umbrei,

Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2012.

ANDERSON, Benedict, Comunități imaginate. Reflecții asupra

originii și răspîndirii naționalismului, trad. Roxana Oltean, Ioana

Potrache, ed. Integral, București, 2000.

ANTONESEI, Liviu, 1990 vremea în schimbare, Editura

Moldova, Iași, 1993.

BLANCHOT, Maurice, Spațiul literar, traducere de Irina

Mavrodin, Editura Minerva, București, 2007.

BLOOM, Harold, Anxietatea influenței, traducere de Rareș

Moldova, Editura Paralela 45, Pitești, 2008.

BOURDIEU, Pierre, Regulile artei. Geneza și structura cîmpului

literar, traducere de Laura Albulescu și Bogdan Ghiu, prefață de

Mircea Martin, ed. ART, București, 2012.

BUCUR, Romulus, GHIU, Bogdan, LEFTER, Ion Bogdan,

MARIN, Mariana, MUȘINA, Alexandru, Cinci, Editura Tracus

Arte, București, 2011.

CĂLINESCU, George, Fals jurnal, Editrua Fundaţiei PRO,

București, 1999.

CĂRTĂRESCU, Mircea, COȘOVEI, Traian T., IARU, Florin,

STRATAN, Ion, Aer cu diamante, Editura Humanitas, București,

2010.

CĂRTĂRESCU, Mircea, Postmodernismul românesc, Editura

Humanitas, București, 2010.

CERNAT, Paul, În căutarea comunismului pierdut, Editura

Paralela 45, Pitești, 2001.

CERNAT, Paul, MANOLESCU, Ion, MITCHIEVICI, Angelo,

STANOMIR, Ioan, În căutarea comunismului pierdut, ed. Paralela

45, Pitești, 2001.

CESEREANU, Ruxandra, Comunism și represiune în România,

ed. Polirom, Iași, 2006.

CIORAN, Emil, Caiete II, Editura Humanitas, București, 2005.

COROBCA, Liliana, Instituția cenzurii comuniste în România,

1949-1977, vol 1, ed. Ratio et Revelatio, Oradea, 2014.

COROBCA, Liliana, Instituția Cenzurii Comuniste în România,

Editura Ratio Et Revelatio, Oradea, 2014.

CRĂCIUN, Gheorghe, Aisbergul Poeziei Moderne, Editura

Paralela 45, Pitești, 2002.

CRĂCIUN, Gheorghe, Competiția continuă. Generația ’’80 în

texte teoretice, Editura Paralela 45, Pitești, 1999.

CREANGĂ, Ion, Povești interzise. Ionică cel prost și Povestea

poveștilor, fără editură, Piatra Neamț, 1990.

DIACONU, Mircea A., Înainte și după dezmembrarea lui

Orfeu, Editura Tracus Arte, București, 2014.

DOBRESCU, Caius, Inamicul Impersonal, Editura Paralela 45,

Pitești, 2001.

DOINAȘ, Ștefan Augustin, Poezie şi modă poetică, Editura

Eminescu, București, 1972.

DOMAN, Dumitru Augustin, Generația ’80 văzută din interior,

Editura Tracus Arte, București, 2010.

DUNĂ, Raluca, Dumitrașcu, Aurel, în Dicționarul General al

Literaturii Române, C-D, Editura Univers Enciclopedic, Ediția I,

București, 2005.

ECO, Umberto, Lector in fabula, traducere de Marian Spalas și

Cornel Mihai Ionescu, Editura Univers, București, 1991.

ELIOT, T.S., Eseuri alese, traducere de Virgil Stanciu și Petru

Creţia, prefaţă de Ștefan Stoenescu Editura Humanitas, București,

2013.

FOUCAULT, Michel, Cuvintele și lucrurile, traducere de

Bogdan Ghiu și Mircea Vasilescu, Editura Univers, București, 1996.

FRIEDRICH, Hugo, Structura liricii moderne, de la mijlocul

secolului al XIX-lea până la mijlicul secolului al XX-lea, traducere

de Dieter Fuhrmann, Editura Univers, București, 1998.

FRIEDRICH, Hugo, Structura liricii moderne, traducere de

Dieter Fuhrmann, Editura pentru Literatură Universală, București,

1969.

GASSET, José Ortega y, Dezumanizarea artei și alte eseuri de

estetică, traducere de Sorin Mărculescu, Editura Humanitas,

București, 2000.

GINSBERG, Allen, The Best Minds of My Generation: A

Literary History of the Beats, Penguin Random House, 2017.

GRIGURCU, Gheorghe, Poezia română contemporană, Editura

Revistei Convorbiri literare, Iași, 2000.

GUSDORF, Georges, Mit și metafizică, traducere de Lizuca

Popescu Ciobanu și Adina Tihu, Editura Amarcord, Timișoara,

1996.

LEFTER, Ion Bogdan, Postmodernism: din dosarul unei

„bătălii” culturale, Editura Paralela 45, Pitești, 2002.

LEFTER, Ion Bogdan, Romanian Writers of the '‘80 s and

'90s: A Concise Dictionary,Editura Paralela 45, Pitești, 2001.

LEFTER, Ion Bogdan, VLASIE, Călin, Cenaclul de luni – 40,

Editura Cartea Românească, București, 2017.

LEJEUNE, Philippe, On diary, Editura University of Hawaii

Press, 2009.

LIICEANU, Gabriel, Ușa interzisă, Editura Humanitas,

București, 2003.

MALIȚA, Liviu, Literatura eretică. Texte cenzurate politic

între 1949 și 1977, Editura Cartea Românească, București, 2016.

MALIȚA, Liviu, Cenzura pe înțelesul cenzuraților, Editura

Tracus Arte, București, 2016.

MANOLESCU, Nicoale, Istoria Critică a literaturii române,

Editura Paralela 45, Pitești, 2008.

MANOLESCU, Nicolae, Istoria critică a literaturii române,

Editura Cartea Românească, București, 2019.

MARTIN, Mircea, Universitas. A fost odată un cenaclu,

Editura MNLR, București, 2008.

MCLUHAN, Herbert Marshall, Texte esenţiale, traducere de

Mihai Moroiu, Editura Nemira, București, 2006.

MIHĂIEȘ, Mircea, De veghe în oglindă, Editura Cartea

Românească, București, 2005.

MIŁOSZ, Czesław, Gândirea captivă, Eseu despre logocraţiile

populare, traducere de Constantin Geambașu, Editura Humanitas,

București, 1999.

MINCU, Marin, O panoramă critică a poeziei românești din

secolul al XX-lea, Editura Pontica, Constanța, 2000.

MUȘINA, Alexandru, Scrisorile unui geniu balnear, Editura

Aula, Braşov, 2007.

NEGRICI, Eugen, Literatura româna sub comunism 1948-1964,

Editura Cartea Românească, București, 2010.

NEGRICI, Eugen, Literatura română sub comunism, 1948 –

1964, Editura Polirom, 2012.

NEGRICI, Eugen, Literatura română sub comunism, Editura

Polirom, Iași, 2019.

NEGRICI, Eugen, Sistematica poeziei, Editura Cartea

Românească, București, 1988.

PARASCAN, Constantin, Istoria vieții culturale și a muzeelor

literare ieșene în ultimele decenii comuniste, Editura Timpul, Iași,

2017.

PATRAȘ, Antonio, Ion D. Sîrbu – de veghe în noaptea

totalitară, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2003.

PATRAȘ, Antonio, Ion D. Sîrbu De veghe în noaptea

totalitară, Editura InfoArt Media, Sibiu, 2011.

PETRESCU, Radu, Pentru buna întrebuinţare a timpului,

Jurnal 1971-1976, Editura Paralela 45, Piteşti, 2009.

SĂPLĂCAN, Radu, Exerciții de balistică, Editura Eikon, Cluj

Napoca, 2003.

SIMION, Eugen, Ficțiunea jurnalului intim, Editura Univers

Enciclopedic, București, 2005.

SIMION, Eugen, Scriitori români de azi, vol I, ed. Litera,

București, 2002.

SIMUȚ, Ion, Literaturile române postbelice, Editura Școala

Ardeleană, Cluj Napoca, 2017.

SIMUȚ, Ion, Vămile posterității. Secvențe de istorie literară,

Editura Academiei Române, București, 2012.

SÎRBU, I. D., Opere, I-II Jurnalul unui jurnalist fără jurnal,

Editura Fundaţiei pentru Ştiinţă şi Artă, 2013.

SLOTERDIJK, Peter, Reguli pentru parcul uman / Rules for the

Human Park, Editura Humanitas, Bucureşti, 2003.

SMITH, Sidonie, WATSON, Julia, Reading Autobiography, ed.

University of Minesotta Press, 2001.

SOVIANY, Octavian, Cinci decenii de experimentalism -

Compendiu de poezie românească actuală. Volumul I. Lirica

ultimelor decenii de comunism, Editura Casa de pariuri literare,

București, 2011.

SOVIANY, Octavian, Cinci decenii de experimentalism –

Compendiu de poezie românească actuală. Volumul II. Lirica epocii

postcomuniste, Editura Casa de pariuri literare, București, 2011.

STEINDHARDT, Nicolae, Jurnalul fericirii, Editura Polirom,

Iași, 2008.

STOICIU, Liviu Ioan, Jurnal stoic din anul Revoluţiei, urmat

de Contrajurnal, Editura Paralela 45, Pitești, 2002.

STOICIU, Liviu Ioan, Jurnalul unui martor (13-15 iunie 1990,

București), ed. Humanitas, București, 1992.

SUH, Sarah, Autobiography as fiction, fiction as

autobiography, University of Toronto, 2014.

ȚEPOSU, Radu G., Istoria tragică & grotescă a întunecatului

deceniu literar nouă, Editura Eminescu, București, 1993.

ULICI, Laurențiu, Antologia poeților tineri 1978-1982, Editura

Muzeului Literaturii Române, București, 2005.

URSA, Mihaela, Gheorghe Crăciun. Monografie, Editura Aula,

Brașov, 2000.

VAKULOVSKI, Mihail, Portret de grup cu Generația ’’80

(poezia), Editura Tracus Arte, București, 2010.

B. Publicații

ACOSMEI, Constantin, Undeva în Europa, departe de

telejurnal, Revista Timpul, Iași, nr. 9, septembrie 1997, p. 9.

ARSENIE, Dan, Pentru un sistem poetic al lumii, Revista

Secolul XX, nr 292-294/ 1986, p. 105-134.

BĂLAJ, Teofil, Anotimpul care va rămâne, Revista România

literară, nr. 47, 1989, p. 14.

BĂLĂNICĂ, Vladimir, Biblioteca și locuitorul ei, Revista

Tomis, nr. 2, 1988, p. 2.

BÂRSILĂ, Mircea, Mesagerul lui Aurel Dumitrașcu, Revista

Calende, Pitești, nr. 2 1993.

BOTH, Ioana, Biblioteca din nord, Revista Tribuna, nr.7, 18

februarie 1988, p. 5.

BRAGA, Corin, Postmodernismul literar românesc – bătălia

dintre generații, Revista Echinox, nr. 10, 1995, p. 12.

BUZEA, Constanța, Cartea de debut, Revista Amfiteatru, nr. 1,

ianuarie 1985, p. 2.

BUZEA, Constanța, Debutul și urmarea, Revista Amfiteatru,

nr.8, 1987, p. 2.

CĂLINESCU, Al., Biblioteca din nord, Revista Cronica, nr. 27,

5 iunie, 1987, p.7.

CERNAT, Paul, Corespondență intimă, corespondență publică:

o propunere, Revista Transilvania, nr. 10, 2009, pp. 1-4.

CESEREANU, Ruxandra, Aurel Dumitrașcu- Mesagerul,

Revista Steaua, nr 6, 1993, p.5.

CHIOARU, Dumitru, Puncte cardinale, Revista Transilvania,

nr 5, 1985, p. 44-45.

CIOBANU, Nicolae, Anul literar 1984, Revista Luceafărul, nr

52, 29 decembrie, 1984, p. 2.

CIOTLOȘ, Cosmin, Exerciții spirituale. Aurel Dumitrașcu:

Scrisori către T, Revista Timpul, 26 ianuarie 2016, p. 6.

CISTELECAN, Al., Ereziarhul canonizat, Revista Cuvântul, nr

12, decembrie 1995.

COANDE, Nicolae, Mesagerul întristat, Revista Ramuri, mai

1994, p.7-8.

CONDURACHE, Val, Sensibilitate alexandrină, Revista

Contemporanul, nr. 13, 22 martie 1985, p. 9.

CONDURACHE, Val., Biblioteca din nord, Revista Convorbiri

literare, nr. 9, 1987, p. 4.

COȘOVEI, Traian T., Un tânăr autor, o carte, Suplimentul

literar artistic al Scânteii tineretului, nr. 32, 9 august 1986, p. 8.

CREȚU, Bogdan, O lecție de demnitate, Revista Suplimentul de

cultură, 3.09. 2012, p. 5.

CRISTEA, Radu Călin, Gîrla Kant, Revista Familia, nr. 4,

1985, p. 10.

CRONICAR, O adevărată contraperformanță critică,

Luceafărul, 1 iunie, 1985, p. 2.

DANILOV, Nichita, Colegi de generație, Revista Convorbiri

literare, nr 4, aprilie 1987, p. 8.

DIACONESCU, Ioana, Scriitorii în arhivele CNSAS, România

literară, nr 18, 6 mai 2011, p.8.

DINULESCU, Ioana, Prospețimea livrescului, Revista Ramuri,

nr. 12, 1988, p. 5.

DORIAN, Gellu, Biblioteca din nord, RevistaCaiete

botoșănene, nr,7, iulie 1987, p. 3.

DORIAN, Gellu, Cultura poetului tânăr, Suplimentul Caiete

botoșănene, nr 4, mai, 1987, pp. 4-6.

DORIAN, Gellu, Cultura poetului tânăr/ anchetă, Revista

Caiete botoșănene, mai 1987, p. 4-5.

DORIAN, Gellu, Un debut semnificativ, Revista Caiete

botoșănene, nr. 2, februarie 1985, p. 3.

ENACHE, Daniel Cristea, Prietenie, Revista România literară,

nr. 52, 2017, p. 7.

FELEA, Victor, Biblioteca din nord, Revista Tribuna, nr.6,

1987, p. 15.

GRIGURCU, Gheorghe, Poezia lui Aurel Dumitrașcu, Revista

Viața Românească, nr 12, decembrie 1992, p. 30-36.

GRIGURCU, Gheorghe, Un jurnal postum, Revista Acolada, nr

3, 2017.

IORDACHE, Emil, Tema poetului, Revista Convorbiri literare,

nr. 5, 1997, p. 37.

IORDACHE, Mihail, Starea poetului tânăr, Revista Pagini

bucovinene, nr. 3, 1988, p. 3.

IVĂNESCU, Cezar, Numele poetului, Revista Luceafărul, nr.7,

13 februarie, 1982, p. 5.

LECTOR, Cărți de poezie, Revista România literară, nr. 27, 2

iulie 1987, p. 2.

LIVESCU, Cristian, Biblioteca din nord, Ziarul Ceahlăul, 11

iulie 1987, p. 5.

LIVESCU, Cristian, Memoria depozitar în texte, Revista

Cronica, nr. 7, 22 februarie, 1985, p. 5.

MANOLESCU, Nicolae, Generația literară, Revista România

literară, nr. 2, 2000, pg. 3.

MARTIN, Mircea, Să nu ne speriem de tinerii poeți,

Suplimentul literar-artistic al Scînteii tineretului, nr.2, 16 ianuarie

1988, p.3.

MINCU Marin, Biblioteca din nord, Revista România literară,

nr.43, 22 octombrie 1987, p. 11.

MUNTEANU, Romul, Cine sunt eu, cine ești tu, Revista

Flacăra, 27 nov. 1987, p. 9.

NIMIGEAN, Ovidiu, Poezia de azi, Revista Dialog, decembrie,

1986, p. 3.

ODANGIU, Marian, Biblioteca din nord, Revista Orizont, nr

36, septembrie, 1987, p. 15.

PICADOR, Cronica măruntă, Revista Orizont, nr 9, 1985, p.

15.

PRICOP, Constantin, Cartea de debut, Revista Convorbiri

literare, nr. 5, mai, 1985, p. 6.

SOROHAN, Elvira, Un alt albatros ucis, Revista Convorbiri

literare, Martie, 2004, p. 32.

SPIRIDON, Vasile, Ieșirea din factual, Revista Familia, nr 3,

1994, p.5.

STAMATOIU, Cristian, Un poet fove, Revista Vatra, nr 11,

1987, p. 14.

TUCHILĂ, Costinâ, Dispută cu indiferența, Revista

Luceafărul, nr. 14, 16 martie 1984, p. 4.

ȚEPOSU, Radu G., Pariu, Revista Amfiteatru nr. 1, 1989, p. 2.

ULICI, Laurențiu, Prima verba, Revista România literară, nr.

51, 20 decembrie 1984, p. 7.

VARGA, Dragoș, Poetul neo-antropocentrist, filosoful

egocentrist şi epistolarel Revista Transilvania, nr. 10, 2009, p. 89-

92.

VASILIU, Lucian, Mama lui Aurel, Revista Scriptor, nr 3-4,

2016, p. 34.

VONCU, Răzvan, Jurnalul risipitorului de iubire, Revista

România literară, nr. 10, 2012.

VONCU, Răzvan, Jurnalul risipitorului de iubire, România

literară, nr 10, 2012, p.7.

ZUBAȘCU, Ion, Biblioteca din nord, Revista Flacăra, 9 oct.

1987, p. 11.

C. Surse online

ENACHE, Daniel Cristea, Totul sau nimic, Revista Observator

cultural, nr 717, 2014,

https://www.observatorcultural.ro/articol/totul-sau-nimic-4/

consultat la data de 20. mai. 2020.

GRECU, Sorin, Am întâlnit o minune…pe Aurel Dumitrașcu,

https://poetulsoringrecu.wordpress.com/2014/01/18/130/, consultat

la data de 14. 03. 2020.

KOMARTIN, Claudiu, Aurel Dumitrașcu (1955-

1990),http://unanotimpinberceni.blogspot.com/2009/09/aurel-

dumitrascu-1955-1990.html, vizualizat 15.09.2019.

MIHĂILESCU, Dan C., http://www.carteadelaora5.ro/episodul-

166-aurel-dumitrascu-adrian-alui-gheorghe-frig/ , 25 oct. 2016,

consultat la data de 25. 03. 2020.

MORCOV, Gabriela Iuliana, MILICĂ, Ioan, Stilul epistolar

românesc: o perspectivă cultural-retorică II, Revista Diacronia, nr.

3, 12 februarie, 2016,

http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A24456, consultat la

data de 25. 04. 2020.

PĂRPĂUȚĂ, Radu, Curcubeul lui Aurel Dumitrașcu, în Ziarul

de Iași, https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/curcubeul-lui-aurel-

dumitrascu--205658.html, consultat la data de 14. 01. 2019.

PĂUN, Emilian Galaicu, Frig de Aurel DUMITRAŞCU şi

Adrian ALUI

GHEORGHE,https://moldova.europalibera.org/a/2163104.html,

consultat la data de 14. 03. 2020.

ȚARĂLUNGĂ, Eugenia, Breviar editorial, 2/2016,

http://www.viataromaneasca.eu/revista/articol/2374/, consultat la

data de 03.02.2020