Unele consideraţii privind raportul motivaţie-performanţă în învăţământul primar

Valentina POPESCU

Student anul 2, Facultatea de Psihologie,Universitatea Ecologică din Bucureşti

Rezumat

Motivația este apreciată ca fiind unul dintre cei mai importanţi factori ai învăţării şcolare, alături de forţa exercitată de aptitudini (Ausubel & Robinson, 1981; Negovan, 2006). Strategia de stimulare a motivaţiei elevilor de către profesori, pentru obţinerea unor performanţe şcolare, presupune explorarea tuturor interacţiunilor şi alternativelor psihologice dintre motivaţie şi performanţă (Bruner, 1970; Eggen & Kauchak, 1992; Sălăvăstru, 2004). Studiul a inclus 58 de subiecţi, din mediul urban, elevi de clasa a IV-a, cu vârsta cuprinsă între 10-11 ani, dintre care 29 de băieţi şi 29 de fete, repartizaţi în două loturi, din care 31 de subiecţi în lotul experimental şi 27 de subiecţi în lotul de control. Subiecţilor le-au fost administrate un test de inteligenţă nonverbală, un chestionar privind motivaţia şcolară şi un test de evaluare a performanţei şcolare. Evaluarea s-a efectuat în sistem test-retest la un interval de trei luni, timp în care lotului experimental i-au fost aplicate strategii de stimulare a motivaţiei şcolare.

Cuvinte cheie: motivaţie şcolară; strategii motivaţionale; performanţă şcolară.

1. Fundamente teoretice

Abordarea strategiilor instructiv-educative de stimulare a motivaţiei elevilor din ciclul primar, pentru creşterea performanţei şcolare, se centrează pe intercondiţionarea dintre cogniţie şi motivaţie, în sensul eficientizării învăţării, în general, inclusiv a învăţării autoreglate, în special (Atkinson & Shiffrin, 1968; Bandura, 1989; Pintrich, 2000; Schunk, 2008 apud Negovan, 2010). Raporturile dintre componentele modale şi intramodale ale sistemului psihic al elevului (Golu, 2002, p.111), în special dintre mecanismele psihice de prelucrare complexă a informaţiilor şi mecanismele de stimulare, energizare şi reglare a activităţii şi comportamentului uman (Zlate, 1999; Creţu, 2006; Aniţei, 2010), trebuie cunoscute şi gestionate eficient în managementul şcolar, în sensul adecvării reciproce permanente a obiectivelor, conţinuturilor şi metodelor specifice procesului de învăţământ (Dragu, Cristea, 2003, p.111). ....................................................

Problematica strategiei didactice constituie un alt reper major în argumentarea teoretică a prezentului studiu cu privire la raportul dintre motivaţia şi performanţa şcolară. Prin strategie, la modul general, se înţelege "Coordonarea planificată a mijloacelor în vederea atingerii unui scop, mijloacele fiind în psihologie cunoştinţele, operaţiile cognitive, acţiunile" (Larousse, p.1179) sau ansamblul de "activităţi prin care subiectul îşi alege, organizează şi administrează acţiunile în vederea îndeplinirii unei sarcini sau atingerii unui scop" (Doron, Parot, 1999). Strategiile utilizate în procesul de învăţământ vizează atât activitatea profesorului, cât şi a elevului. ..........................................................................

2. Metodă

Lucrarea prezintă câteva elemente considerate semnificative în cercetarea raporturilor dintre motivaţia şi performanţa şcolară, în contextul utilizării unor strategii instructiv-educative, în scopul dinamizării structurilor motivaţionale ca premise ale succesului şcolar.

2.1. Obiectivele cercetării

Cercetarea îşi propune câteva obiective importante, astfel:• din perspectivă teoretică, să identifice relaţia de intercondiţionare, în cadrul procesului

de învăţare din ciclul primar, dintre motivaţie şi performanţa şcolară;

• din perspectivă metodologică, să elaboreze o metodologie care să evalueze nivelul intelectual, cunoştinţele achiziţionate în procesul de învăţare şi sistemul motivaţional al subiecţilor cercetării;

• din perspectivă practic-aplicativă, să demonstreze posibilele interdependenţe dintre randamentul intelectual, sistemul motivaţional şi performanţa şcolară la nivelul ciclului primar.

2.2. Ipotezele cercetării

Ipoteza generală a cercetării îşi propune să evidenţieze că strategiile de stimulare a motivaţiei pentru învăţarea şcolară conduc la creşterea performanţei şcolare. Din ansamblul cercetării, care are o dezvoltare considerabilă, prezentăm doar unele consideraţii, pe care le apreciem ca relevante pentru tema de faţă. În consecinţă, pentru a îndeplini obiectivele cercetării, implicit pentru a confirma şi valida ipoteza generală, am identificat şi operaţionalizat următoarele ipoteze de lucru:

I1 – Între rezultatele iniţiale şi finale obţinute la testul de inteligenţă şi rezultatele iniţiale şi finale la testul de evaluare a cunoştinţelor şcolare există corelaţii semnificative la nivelul lotului general, lotului experimental şi lotului de control. ....................................

2.3. Prezentarea probelor administrate

Instrumentele utilizate în cadrul cercetării au fost următoarele: un test de inteligenţă nonverbală, un chestionar privind motivaţia şcolară şi două teste de evaluare a cunoştinţelor acumulate în procesul învăţării şcolare. Lotul de control a parcurs în mod normal programa şcolară, utilizându-se metodele clasice de predare-învăţare. Lotul experimental, pe o perioada de trei luni, a parcurs aceeaşi programă şcolară, dar cu intervenţii psihopedagogice complexe şi multiple de stimulare a motivaţiei şcolare, în special a motivaţiei cognitive (Cracsner, Sergentu, 2012).

2.3.1. Testul de inteligenţă

Pentru evaluarea inteligenţei a fost utilizat Testul Raven Color. Administrarea s-a efectuat concomitent cu toţii subiecţii cercetării. Procedura de administrare a respectat standardele specifice prevăzute în manualul testului. Proba a fost administrată aplicându-se procedeul test-retest, la un interval de trei luni.

2.3.2. Chestionarul privind motivația școlară

Chestionarul privind motivaţia şcolară (CJAP, 2011) a fost administrat colectiv pentru toţii subiecţii cercetării aplicându-se, şi în acest caz, procedeul test-retest. Timpul mediu de administrare este de aproximativ 40-45 de minute. Chestionarul are 60 de întrebări cu 5 posibile variante de răspuns de la acord complet la dezacord complet. Itemii chestionarului se grupează în patru factori denumiţi factorul afectiv-social, factorul cognitiv-motivaţional, factorul moral-performanţial şi factorul presiune instituţională. .....................................

2.3.3. Testele de achiziţii

Testele de evaluare a achiziţiilor şcolare utilizate fac parte din categoria testelor docimologice. Au fost aplicate două teste de evaluare a progresului şcolar la disciplina matematică, unul la începutul şi altul la finalul experimentului (Cracsner, Sergentu, 2012, pp. 95-103). Structura generală a testelor de evaluare se prezintă astfel: unitatea de învăţare, tema, obiectivele, descriptorii de performanţă, conţinutul testului, punctajul obţinut şi calificativul final. Temele celor două teste de evaluare a achiziţiilor şcolare au fost operațiile cu numere naturale şi ordinea efectuării operațiilor cu numere naturale. Obiectivele evaluării iniţiale şi-au propus ca subiecţii să fie în măsură: să efectueze operaţii de adunare, scădere,

înmulţire şi împărţire cu numere naturale; să identifice cele două moduri de efectuare a unei înmulţiri sau a unei împărţiri cu o sumă sau o diferenţă; să cunoască procedeele de aflare a unor numere necunoscute; să cunoască terminologia matematică şi să opereze cu ea; să rezolve probleme care presupun mai mult de două operaţii; să completeze tabelul cu numerele care lipsesc, efectuând operaţii de adunare. În viziunea obiectivelor evaluării finale subiecţii ar fi trebuit să fie în măsură: să efectueze corect exercițiile, respectând ordinea efectuării operațiilor/parantezelor rotunde/pătrate; să dovedească gândire logică în rezolvarea cerințelor; să cunoască terminologia specifică operațiilor de adunare/scădere, înmulțire/împărțire; să rezolve diverse situaţii problematizate prin structurarea datele sub forma unui exerciţiu. Cerinţele descriptorilor de performanţă au fost materializate sub forma unor matrice cu un număr variabil de itemi şi trei calificative de apreciere (foarte bine, bine, satisfăcător).

2.3.4. Strategiile instructiv-educative de stimulare a motivaţie şcolare

Personalitatea cadrului didactic, variabilele climatului și aspectele legate de activitatea de instruire au fost elementele determinante în crearea modelului de stimulare a motivației școlare (Eggen și Kauchak, 1992 apud Stănculescu 2008, p. 200). Analizând aspectele dezvoltării motivației, cercetătorii în domeniu au sugerat diverse strategii de stimulare a motivației şcolare, care pot să caracterizeze un profesor eficient, astfel: optimizarea relaţiei profesor-elev, ascultarea activă, managementul clasei, gestionarea conflictelor, optimizarea condiţiilor de predare în şcoală etc. (Gordon, Burch, 2011). .......................................

2.4. Subiecţii cercetării

În cadrul cercetării au fost incluşi un număr de 58 de subiecţi, elevii de clasa a IV-a, cu vârsta cuprinsă între 10-11 ani, dintre care 32 de băieţi (55.2%) şi 26 de fete (44.8%), conform Tabelului 1. În acelaşi tabel se poate observa că: în lotul de control sunt 27 de subiecţi, din care 15 băieţi (55.5%) şi 12 fete (44.5%), iar în lotul experimental sunt 31 de subiecţi, din care 17 băieţi (54.8%) şi 14 fete (45.2%).

Tabelul 1. Frecvenţa loturilor de cercetare

Grup Frequency Percent

GenderTotal

Male Female

Frequency Percent Frequency Percent Frequency Percent

Grupul de control 27 46.6 15 46.9/55.5 12 46.2/44.5 27 100.0

Grupul experimental 31 53.4 17 53.1/54.8 14 53.8/45.2 31 100.0

Total 58 100.0 32 100.0/55.2 26 100.0/44.8 - -

Toți subiecții s-au născut și au crescut în mediu urban. Nivelul de pregătire a colectivelor de elevi este omogen din punct de vedere al posibilităților intelectuale, elevii provenind din familii care le oferă condiții necesare desfășurării actului învățării.

2.5. Prezentarea şi analiza datelor

Din cadrul prelucrărilor specifice statisticii descriptive, abordăm sintetic câteva aspecte importante.

Valorile tendinţei centrale obţinute la testul iniţial de evaluare a inteligenţei (CB) şi de evaluare a cunoştinţelor şcolare (NI) se prezintă astfel: CB (N=58, M=28.22, SD=3.88) şi NI (N=58, M=8.40, SD=1.32). Valorile tendinţei centrale obţinute la testul final de evaluare a inteligenţei - retest (CB1) şi de evaluare finală a cunoştinţelor şcolare (NF) se prezintă astfel: CB1 (N=58, M=28.77, SD=3.85) şi NI (N=58, M=8.50, SD=1.33). .....................................

2.6. Analiza şi interpretarea rezultatelor

Cercetarea îşi propune să evidenţieze că strategiile de stimulare a motivaţiei pentru învăţarea şcolară conduc la creşterea performanţei şcolare. Pentru a îndeplini obiectivele cercetării, implicit pentru a confirma şi valida ipoteza generală, am procedat la analizarea ipotezele de lucru (Perţea, 2009, Popa, 2010; Sava, 2011). .......................................

Pentru a întregi demersul statistic al cercetării ipotezei, am analizat şi semnificaţia diferenţei dintre mediile rezultatelor obţinute de lotul experimental şi lotul de control la testul de inteligenţă, în faza iniţială şi faza finală. În acest caz, am utilizat testul statistic t pentru eşantioane independente, care testează diferenţa dintre mediile aceleeaşi variabile (inteligenţa) pe două grupuri formate din subiecţi diferiţi. În Tabelul 2 sunt evidenţiate mediile, abaterile standard şi erorile standard ale mediilor, pentru loturile experimental şi de control, în situaţiile de testare iniţială şi finală.

Tabelul 2. Valorile tendinţei centrale pentru loturilor de cercetare

În Tabelul 3 se pot observa rezultatele testului t pentru eşantioane independente, dar şi valorile testului Levene pentru calcularea egalităţii varianţei. ............................................

Tabelul 8. Valorile testului t pentru eşantioane perechi

Paired Samples Test

1.11111 4.48359 .86287 -.66254 2.88476 1.288 26 .209

.74074 4.43407 .85334 -1.01332 2.49480 .868 26 .393

-.48148 3.36692 .64796 -1.81339 .85043 -.743 26 .464

.25926 3.65421 .70325 -1.18630 1.70482 .369 26 .715

1.62963 3.38717 .65186 .28971 2.96955 2.500 26 .019

.38710 2.38994 .42925 -.48954 1.26373 .902 30 .374

-4.93548 2.42123 .43487 -5.82360 -4.04737 -11.349 30 .000

-.38710 4.52900 .81343 -2.04835 1.27415 -.476 30 .638

.12903 2.43231 .43686 -.76315 1.02121 .295 30 .770

-4.80645 3.34085 .60003 -6.03189 -3.58102 -8.010 30 .000

FA - FA1Pair 1

FC - FC1Pair 2

FM - FM1Pair 3

M10 - M101Pair 4

FG - FG1Pair 5

FA - FA1Pair 1

FC - FC1Pair 2

FM - FM1Pair 3

M10 - M101Pair 4

FG - FG1Pair 5

Loturicontrol

experim

Mean Std. DeviationStd. Error

Mean Lower Upper

95% ConfidenceInterval of the

Difference

Paired Differences

t df Sig. (2-tailed)

În Tabelul 8 sunt prezentate valorile testului t pentru eşantioane perechi. Există doar două relaţii semnificative, pentru fiecare lot, la nivelul factorului motivaţional general. Pentru lotul de control, relaţia dintre rezultatele iniţiale şi finale ale factorului general se descrie prin t=2.50, df=26 şi p=.019. Pentru lotul experimental, relaţia dintre rezultatele iniţiale şi finale ale factorului general se descrie prin t=-8.010, df=30 şi p=.000. Valoarea mai bună a probabilităţii obţinută de lotul experimental (p=.000p=.019) ne determină să afirmăm că o modificare a valorilor sistemului motivaţional nu este o pură întâmplare, ci şi o rezultantă a strategiilor motivaţionale utilizate pentru a creşte performanţa şcolară.

3. Concluzii

Învățarea școlară este o activitate planificată, un model de acțiune dinamică, un plan de acțiune prin care se reconstruiește și dezvoltă sistematic cunoștințe, idei și moduri, prin care

Group Statistics

31 29.4516 3.67731 .66046

27 26.8148 3.70070 .71220

31 30.0323 3.75485 .67439

27 27.3333 3.50823 .67516

Loturiexperim

control

experim

control

CB

CB1

N Mean Std. DeviationStd. Error

Mean

putem fundamenta, examina și valida adevăruri. Este activitatea de organizare și autoorganizare a experienței, de construcție și reconstrucție a personalității elevului, de formare și autoformare a propriei individualități bio-psiho-socio-culturale. Motivația face ca învățarea să se producă și să se autosusțină şi este generatoare de energie și stimulatoare pentru noi experiențe de internalizare a valorii. Abordarea motivației ca factor declanșator și susținător al activității de tip instructiv-educativ accentuează importanța pe care calitatea informațiilor, învățarea experiențială, învățarea mediată sau atitudinea pozitivă față de actul de cunoaștere o au în obținerea performanței școlare.

Sintetizând ceea ce am dezvoltat în această lucrare, rezultă următoarele aspecte importante:

• între nivelul intelectual și rezultatele școlare există corelații semnificative pozitive;• între nivelul intelectual și factorul de presiune socială există o corelație semnificativă

negativă;• între rezultatele școlare și factorii motivaționali există o corelație semnificativă

pozitivă, mai puțin cu factorul presiune socială;• stilul didactic al profesorului influențează pozitiv motivația învățării;• accentul pus pe esențializare, pe calitatea informațiilor în actul de predare și nu pe

cantitatea conținuturilor de predat determină dinamizarea pozitivă a motivației;• comunicarea cunoștințelor noi în mod interesant, atractiv, având suport practic-aplicativ

influențează motivația învățării;• preluarea modelelor umane de către elevi determină creșterea motivației pentru

învățare;• folosirea metodelor interactive promovează interacțiunea dintre mințile participanților,

dintre personalitățile lor, ducând la o învățare activă și cu rezultate evidente, asigurând creșterea motivației pentru învățare;

• jocul didactic este calea spre apariția motivației intrinseci în învățare pentru că angajează afectiv și atitudinal elevii, stimulează interesul cognitiv al școlarului mic, asigură participarea creatoare a elevilor în rezolvarea sarcinilor didactice;

• la vârsta școlară mică are loc o intensificare a procesului de conștientizare a motivelor, determinată în bună măsură și de dorința de autocunoaștere și autorealizare a elevilor.

Prezenta lucrare, pornind de la unele determinări de ordin teoretic, prezintă argumentativ relaţia dintre motivația şi performanţa şcolară, în sensul că strategiile instructiv-educative utilizate stimulează motivația pentru învățărea şcolară. Problemele privind motivarea elevilor sunt extrem de diverse, iar intervenția profesorului nu se poate baza pe rețete universale, ci trebuie adaptată la fiecare situație în parte. Este important să îl obișnuim pe elev să aprecieze corect dificultatea sarcinii didactice cu care se confruntă şi, să luăm în considerație particularitățile psihologice individuale, atunci când stabilim strategiile instructiv-educative.

References

Aniţei, M. (2010). Fundamentele psihologiei. Bucureşti: Editura Universitară.Anderson, J.R. (1983). The Architecture of Cognition. Cambridge: Harvard University Press.Ausubel, D.P., Robinson, F.G. (1981). Învăţarea în şcoală. O introducere în psihologia pedagogică. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.Bandura, A. (1993). Perceived self-efficacy in cognitive development and functioning. Educational Psychology, 28, pp.117-148.Bonchiş, E. (coord.). (2002). Învăţarea şcolară: teorii, modele, condiţii, factori. Oradea: Editura Universităţii Emanuel..Cosmovici, A., Iacob, L. (2008). Psihologie şcolară. Iaşi: Editura Polirom.Cracsner, C.E., Sergentu, E. (2012). Strategii instructiv-educative de stimulare a motivaţiei în învăţământul primar - teză de licenţă. Bucureşti: Arhiva U.E.B.Creţu, T. (2006). Psihologia educaţiei. Bucureşti: Editura Credis.Crahay, M. (2009). Psihologia educaţiei. Bucureşti: Editura Trei.Dragu, A., Cristea, S. (2003). Psihologie şi pedagogie şcolară. Constanţa: Ovidius University Press.Doron, R., Parot, F. (1999). Dicţionar de psihologie. Bucureşti: Humanitas.

Eysenck, M.W., Keane, M.T. (1992). Cognitive Psychology. London: Lawrence Erlbaum Associetes.Gherghinescu, R. (2002). Introducere în psihologia cognitivă. Bucureşti: Editura Smart.Golu, P. (2001). Psihologia învăţării şi a dezvoltării. Bucureşti: Humanitas.Golu, M. (2002). Fundamentele psihologiei. Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine.Gordon, Th., Burch, N. (2011). Profesorul eficient. Bucureşti: Editura Trei.Jigău, M. (1998). Factorii reuşitei şcolare. Bucureşti: Editura Grafoart. Maslow, A.H. (1970, 1987). Motivation and Personality. New York: Harper and Row.Miclea, M. (1999). Psihologie cognitivă. Iaşi: Editura PoliromNegovan, V. (2010). Psihologia învăţării. Forme, strategii şi stil. Bucureşti: Editura Universitară.Neisser, U. (1967). Cognitive Psychology. New York: Appleton Century-Crafts.Odobleja, S. (1982). Psihologia consonantistă. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.Perţea, G. (2009). Statistică psihologică şi prelucrare informatizată: introducere în aplicaţiile SPSS (PASW). Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.Piaget, J. (1965). Psihologia inteligenţei. Bucureşti: Editura ştiinţifică.Popa, M. (2010). Statistici multivariate aplicate în psihologie. Iaşi: Editura Polirom.Sava, F. (2011). Analiza datelor în cercetarea psihologică. Cluj-Napoca: Editura ASCR.Sălăvăstru, D. (2009). Psihologia învăţării. Teorii şi aplicaţii educaţionale.Iaşi: Polirom.Stănculescu, E. (2008). Psihologia educaţiei - de la teorie la practică. Bucureşti: Editura Universitară.Woolfolk, A. (2004). Educational Psychology. Dehli: Pearson Educational.Zlate, M. (1999). Psihologia mecanismelor cognitive. Iaşi: Editura Polirom.*** CJAPB (2010). Chestionarul de motivaţie şcolară. Bacau: Centrul Judetean de Asistenţă Psihopedagogică.*** Larousse (2006 - trad.). Marele dicţionar al psihologiei. Bucureşti: Editura Trei.