--l

MrREL ]-ALCS

UNDEVA iNTRANSILVANIA

. prefat[ de Nicolae Breban

I

6

il

I

Se rezemase intotdeauna pe ideea ci omul e bun de la Dumnezeu

gi se simfise bine proptit in aceasti credinli. Dar reflecliile asupra

Marelui Rizboi, pe care ll considera ruina raliunii, imprejuririle incaretrdia,ideile filosofice gi politice ce intunecau minlile oamenilor

pe tot intinsul Europei, mulli dintre acegtia cirturari, toate acestea

incepuserd si-i zdruncine din temelii aceasti credinfi. Considera cisufletul sdricise nespus de mult in secolul care incepuse cu un rizboinimicitor; vedenia mireali a rafiunii, in care crezuse ftrI clintire,

incepuse si se stingi; se temea ci incepuse o operi ampli de schi-

lodire a rafiunii qi ci omul se despuia incet-incet de umanism. Triiafrimintirile secolului ca qi cum erau frimAntirile lui gi in aceastl

frimdntare mintea lui intorcea idei peste idei, fiecare pe toate fe1ele,

pdni igi auzea murmurul gdndurilor, intr-un gir pe care el insuqi

simfea ci nu-l mai putea stipdni; dezbinea deseori chiar gi ideile

uscate ale antisemitismului, care umpluseri veacul, incercAnd sd le

inleleagi qi si-i infeleagi astfel pe cei care le preluiau atii de mult;

dezbhtea cu el insuqi, cu marii filosofi, Pe care ii numea fhuritori

de idei, cu istoria insiqi qi toate acesie ginduri, credea, trebuiau sirimin[ scrise; se simlea imboldit si-gi agtearni gAndurile intr-un

caiet. Era pe deplin convins cd evenimentele in vArtejul cdrora era

prins erau epocale pentru el, pentru viala lui, pentru poporul lui,

pentru lara in care triia, Rom6nia, pentru Europa, pentru lumea

intreagi, iar destrlmarea ideii ci omul este bun era devastatoare;

pentru ci iqi iegise din fire, omul era in ajunul unei mari catastrofe,

credea, qi nimic nu va mai fi vreodatd la fel. Domnia rafiunii, care,

18 MTREL TALOS

credea el, intocmai ca un soare, se revirsa in pace, respect, bunlstaregi toate celelalte lucruri necesare unei viefi frumoase a oamenilor gi apopoarelor, era sub semnul indoielii celei mai negre; viafa lui era, defapt, nidugiti de teama cd epoca raliunii era la apus. crezuse intr-unminunchi de idei bine impletite cu firele de aur ale rafiunii gi, inciuda semnelor riu prevestitoare, se incipifina inci si le rimdnicredincios.

se gdndise, agadar, cdteva siptimdni la rdnd, ce titlu si pund caie-tului in care voia si agtearnd ginduri despre via{i, oameni, culturdgi istorie, si rimdni drept urme scrise ale cugetirii lui. Reflectaseindelung, mai ales in noplile lungi de lecturi de istorie gi filosofie,la mai multe variante. Nu era un impuls autobiografic, la urmaurmei biografia lui nu era de interes pentru nimeni gi nici nu puteainspira pe nimeni; viafa lui era o sumi de intdmpriri neinsemnate.Se considera un ginditor pentru sine, nu pentru alfii; aprecia bognliaticuti a cunoagterii de sine gi pentru sine. Se gdndise la inceput se-siingiruie gandurile intr-un roman; dupi o refleclie inderungi, renun(ila aceasti idee, spunandu-gi ci literatura se transformase dintr-oartd intr-o meserie. se hotiri in final si-gi aqtearni aceste gdndurisub formd de scrisori. Desigur, modelul erau scrisorile lui Senecadestinate lui Lucilius, nu avea de ce si ascundi asta; in fond, nimicnu e nou in istorie, dupi cum observase atdt de demult Eclesiastul,igi spunea. AceleaEi gi aceleagi lucruri sunt doar vLzutesi revi.zutedin alte gi alte perspective. $tia scrisorile lui seneca aproape pe derost; era gregit si spuni cdle citise; mai corect era sd se spuni c[ leciteainfiecare zi. Aveao edilie germ anlr, Briefe an Luciliui,pe care ocumpirase la Budapesta in 1929. Seneca il cucerise de la primele rdn-duri, devenise cartea lui preferati de filosofie; toate cdr{ile de filosofiedin biblioteca lui puneau intrebiri importante qi ofereau rispunsuripe mdsuri. Dar, in scrisoarea a wl-a, Seneca punea o intrebarepe cdt de simpld pe atdt de neiertitoare, o intrebare care ii zdrun-cinase toate lecturile anterioare, gi chiar viala. ,,poate cd cineva ysspune: cum mdpoate ajutafilosofia dacd existd soartal"Nemi.surata

il

UNDEVA iN rnanstLvRNta t9

lui admiralie pentru filosofie, pe care o considera izvorul oricireiemancipiri, pirea in pericol. CAteva zile a simlit ci dragostea luipentru filosofie a ars din temelii; a renlscut insi din ultimul ticiunefirmegind pentru cd, dupd ce ciutase mult timp un rdspuns la aceastd

lrttrebare, se dlduse bitut, dar ascunse aceastd infrAngere acceptati

ln spatele argumentului ci intrebarea lui Seneca era, de fapt, retorici.

Aproi, recitind scrisoarea,ydzt limpede ci Seneca insuqi spune ci,elriar dacl acest lucru ar fi adevirat - ci soarta controleaz| totul -,Iol avem nevoie de filosofie. Nu va fi niciodati de acord cd filosofia

c o indeletnicire inutili, o biati sporoviiali, sub pretextul ci viala

cste guvernatd de tnthmplare. Pentru el, filosofia era singurul mijloctlc emancipare a omului; firea omului este un cerc, intregit doar

rlc lilosofie; frri filosofie, cercul nu se va inchide niciodati. Prin

l'ilosofie se indiritnicea, de fapt, si creadi in om. Cineva (unul

tlintre cei mulli care priveau faptul ci se indeletnicea cu filosofia

cil pe o treabi cu totul nefolositoare) il intrebase o dati ce folos are

llkrsofia pentru viafi; a rispuns pe loc, fir[ sd gAndeasci rdspunsul

prca mult: ,,filosofia este icoana omului". Persoana cu pricina nu

l)ilru convinsi de rlspuns. Firi filosofie, omul este o zidire gubredi;

cine nu inlelege ce este filosofia nu va inlelege nici admirabilele ei

lirloase, fu insi concluzia lui.Agadar, urma si scrie sub formi de scrisori. Da, era sigur ci

Scrreca nu scrisese acele scrisori cittre un personaj aievea; scrisese

sub formi de scrisori pentru ci aceast[ forml de exprimare, prin,rtlrcsare cdtre altul, era modul in care Seneca igi agternea cel mai bine

giirrdurile. Agadar, nici scrisorile lui nu vor fi adresate unei persoane

,ricvea, ci unui personaj imaginar; mai mult, le va scrie cu gdndul la

rrrr personaj din viitor, din altl epoci, pentru cd asta ii va da prile-

lrrl si descrie epoca in care triia 9i pe care o considera remarcabiliprirr dramatismul ei. Prima epistoli ii era inspirati de gAnduri din

rrcctr zi; se intorcea de Ia pogti, de unde ridicase un colet cu o carte

irrrlclung tdnjiti, cartea lui Martin Btber Eu;i tu,inlimba germani.

Ajuns acasl, se agezi in curte pe bincu(d; deqi era deja octombrie, nu

il

20 MTREL TALOS

era deloc frig. curtea era plind de copii, care se jucau intr-o giligiefoarte muzic ald; joaca acelor copii este o inlelepciune, se gAndi. Lainceput nu le acordi atenfie, apoi, uitAndu-se la ei, avu o revelafie.Erau gase copii, de vdrste aproximativ egale, romini, maghiari gievfei' incerca si distingi comunicarea din giligia lor; cuvintele erauamestecate, romdneqti, maghiare gi idig; era acolo totugi un dialog.Nu, iqi spuse, nu un dialog, cian Dialog. Cdt de bine ilustrau copiiiDialogul existenfei, igi spuse. puse la patefo n concertul pentru vioardde Mendelsohn,lucrarea lui muzicali preferatit;fluxul mangaietor alsunetelor viorii ii insolea lecturile gi ii inspira scrisul. in seara aceeainauguri caietul; il deschise, lisd prima pagini liberd, apoi scrise custiloul prima Scrisoare cdtre o genera{ie viitoare.

,,$imleu-Silvanieil este precum o lalea rard, care Are, in acela;ibulb, petale de culori diftrite, bine strhnse tn acela;i mdnunchi, hrd-nite cu seyd de aceea;i tulpind, ingemdnate in diferenla lor ;i prinsein unitate, obligate sd stea unaldngd alta, de mhnd, dar;i unainfalaalteia, tn dialog. A;a sunt tntregul jude! sdlai ;i tntreaga Transilvanie.Adhnc plantate in istoria ora;ului, cele trei etnii, romknd, maghiardsi evreiascd, convieluiesc Ia fel de bine ca ;i cum ar fi aceeagi etnie.Nefiind tmpdr{ite in cartiere etnice, oamenii, culturile ;i limbile seintersecteazd in $imleu-silvaniei cu o mecanicd unicd; etniile t;i invaldreciproc limbile ;i i;i preiau reciproc obiceiurile. copiii vorbesc intoiul jocului toate cele trei limbi, pierzknd distinclia limbii materne,mknchnd pascd evreiascd pe post de pkine multietnicd. Da, niciodatdnu spunem eu decht atunci chnd ne referim ;i la altd persoand. Spun<<eu md numesc> unei alte persoane, spun <<te insolesc> unei alte per_soane' spun <te iubesc>> unei alte persoane. Fdrd ceilal;i nu existdm.Existenla este o intdlnire cu celdlalt. Mai inthi tnthlnirea cu celdlalt ;iI orag situat in partea de vest a judef'lui Silaj, important centru cultural pentrutoate cele trei etnii evocafe de personaj. Sinagoga din $imleu-Silvaniei, construitiin 1876, gizduiegte Muzeul Memorial al Holocaustului din Transilvania de Nord.

UNDEVA iru rRarustvnNra 21

qoi Dialogul cu el md duc din afara existenlei in existenfd. Dar aici,

in'l'ransilvania, dialogul cu celdlalt are ;i sporul existenlial al dialo-wlui cu celdlalt ca etnie. Romkni, maghiari, evrei, impreund sporesc

lrumuse{ea dialogului existenlei: culturile ;i limbile se pun tn evidenld

Si sc influenleazd, infrumusefdndu-se; mai mult, fiecare tl invald pe

rdiilalt, tnsu;indu-;i limba ;i cultura lui. Aici, in Transilvania, e fru-n t u s el e a tnthlnirilor rev elato are.

Lazdr Kein, $imleu-Silvaniei, judelul Sdlaj, Romknia, octombriele.l8"

F

IINumele lui era Friedmann Abraham, dar rominii din satul facl ii

spuseseri incd de cdnd era copil Brumild; soliei lui, pe carc o adusesedin alt sat, nimeni nu gtia de unde, oamenii ii spuneau Brumiloaia,un augmentativ care avea pesemne legituri 9i cu faptul ci nouadoamn[ Friedmann era rotundi ca o luni plini. Brumiloaia, apre-ciati pentru firea ei omenoasi, avea bralele inc[rcate de sfaturi gicuvinte mAngdietoare pentru oricine ii trecea pragul. Devenise inscurt timp o adevirati confidenti a femeilor din sat, care mergeaula ea (cu increderea cuveniti unei femei mai citite gi mai umblateprin lume) sd-i ceari sfatul intr-un necaz sau altul. Din aceasti operigeneroasd de sfbtuire, in scurt timp se isci printre femei o vorb6duh, preluati la un moment dat gi de bdrbafi: ,,Toat6lumea are unnecaz, dar nu sunt doui necazuri la fel". Brumiloaia ii diruise luiBrumili doi copii, Gittel gi Itziberld. Fratele lui, Laibig Friedmann,fusese binecuvdntat de Dumnezeu cu gapte copii, dintre care lui iierau dragi cei doi biieli, Herzl gi Mayer. Familia lui Brumili gi ceaa fratelui siu, Laibig, formau comunitatea evreiasci din satul |ac,aflati la a doua generatie. Thtdl lor, Abraham Friedmann, se aciu-ase in sat in anii 1880, nimeni nu mai qtia exact in ce an. primarulAndrei, niscut in acele vremuri, igi amintea momentul sosirii bitrA-nului Friedmann si a soliei sale; frafii Brumili il rugau deseori si

l situat in partea centrali a jude{ului Silaj, a fost centrul administrativ al comuneilac,piniL in apul 1968, cAnd a fost desfiin(ati ca gi comuni de sine stititoare, iarsatele au fost alipite unei comune invecinate. Se afli partial pe ruinele fostuluimunicipiu roman Porolissum, de la granip de nord a provinciei romane Dacia.

UNDEVA iN TRRNSILVRNIR 23

le povesteasci evenimentul, pe care il savurau ca pe un moment

fbndator al familiei lot dar care era, in acelagi timp, o evocare a

dragilor lor pirinli. Andrei le povestea de fiecare dati cu plicereilnprejurdrile acelea atdt de indepirtate: se striduia si-gi aduciaminte de fiecare dati cAte un aminunt nou, pe care nu-l pomenise

tnainte. Se intorcea de la gcoali cAnd, pe un teren din mijlocul satu-

lui, unde, printre bilirii inalte gi bogate, mai zilcea:u doar urmele

unei case vechi, se ivi o echipi de megteri, care igi fbcuri o micirurganizare de gantier. A fost atit de curios in legituri cu ceea ce se

intdmpla, incAt, in zilele urmitoare, a stat doar pe ulili, ciutindu-gide joaci in fafa casei ce incepea si se inalle in locul biliriilor. in,.iua urmetoare, un domn (era sigur ci acesta era cuvdntul potrivitpcntru a descrie birbatul in costum negru de orag, cu haini lungi,cu barbi Ei pillrie neagriL cu coruga mare gi rotundi, cu pirul lisatsil creasci prin fafa urechii, cu pantalonii negri bigali sub genunchi

sub ciorapi albi qi nigte afe ciudate ce le curgeau pe lingi pantaloni)

rrpd,ru in mijlocul meEterilor, cu care discuti indelung, aplecali asu-

pra unor desene aqternute pe o hArtie foarte mare, impituriti de

rnai multe ori. Megterii s-au apucat de lucru cu un spor deosebit;

lomnul de la orag venea o dati la cd,teva zile si vadi cum inainteazilucririle; didea indicalii, uneori cu voce tare gi fermi, apoi pleca

grlbit, ca gi cum treburi importante ii solicitau prezerLta altundeva.

Andrei a urmirit indeaproape inillarea casei; avea o ugi ciudati prin

crre intrai in casi direct din uliq[; mai tdrzit, avea si constate c[rrcca cameri de la drum era meniti si devini o privilie. Pe misuri('c casa se profila printre celelalte, de care era insi foarte diferitl,domnul de la orag stitea tot mai mult cu meqterii, intervenind totlinrpul in munca acestora cu sfaturi. Dupi doar o luni, casa a fost

gnta gi domnul pirea foarte mul{umit de lucrarea la care contribuise

tlin plin. Andrei ilvlzuplimbAndu-se in jurul ei gi admirdnd-o. Era

nolla case a familiei lui.

- $tii, ii spusese Andrei mamei lui, in mijlocul satului se mutirrn domn care se imbraci oriseneste.

24 MTREL TALOS

Apoi domnul a dispirut cdteva zile,far|ca Andrei si plece de laintersec{ia ulilelor; curiozitatea ce il micina era atdt de mare, incdpierdea vremea ore in gir pe lavifa casei de al6turi, uitdndu-se latraseele coloanelor de furnici, agteptdnd ca necunscutii care urmasd se mute in casd sd apari de undeva. intr-o diminea{d de maun zgomot de cirute, mult mai mare dec6t il fac in mod obisnuilaranii care se perindi spre cdmp cu carele trase de bivoli,curiozitatea oamenilor; era gi el acolo deja. pe ulili veneau patrucirufe mari, pline cu mobild, lizi, saci gi o sumedenie de lucruriimpachetate. Deja cobordt din cdru(6, bitranul Friedmann indrumacirufaqii spre curtea casei qi Andrei igi dndu seama ce se intimpla:familia de domni se muta in sat. o curiozitate din felur celor care i1iexalti inima il frcu pe Andrei si stea aproape; a urmirit cu interesmutarea familiei Friedmann, din ulip, ca pe un spectacol. Mobili,saci cu haine, tot felul de obiecte ftrri date jos din crrule gi cdratede cirufagi in casi, unde se auzeau indicaliile lui Friedmann inlegiturr cu locul gi felul in care trebuiau a$ezate. Treaba aceastalinu pani seara tdrziu qi Andrei nu se plictisi privind acest spectacolextraordinar pentru el.

Le istorisese frafilor Friedmann, dar mai ales lui Brumili, demulte ori aceasti istorie, deja veche, flri ca weunul dintre ei, poves-titor sau ascultitor, si se plictiseasci.

Brumrli era in curte cdnd primarul Andrei apiru in poarti. segribi si-l intdmpine, salutdndu-l respectuos 9i poftindu-l la masade sub vie.

- Mulimim, domnule Brumili. Cam cald in |ac, pentru lunalui octombrie, ii spuse Andrei, ftcandu-gi vAnt cu clopul din paie.

- Cald, da.

Brumili se gribi in casi de unde in scurt timp apiru cu o sticlicu vin gi cu un pahar. cand ridici dopul din pluti, sticla pocni insemn de prospe{ime, iar parfumul insuflefit al vinului de casi umplucu hotirAre aerul de deasupra mesei.

- CAnd sco(i dopul gi pocnegte, vinul ne saluti, spuse primarul

UNDEVA iN TRRNSII-VRNIN 25

Andrei zimbind.Brumill puse vin in pahar gi il intinse cu un gest imbietor spre

primar.

- Domnule primar, sinitate!- Sinitate, domnule Brumili!Andrei biu paharul dintr-o sorbituri.

- Da, ista e un vin dintr-o bucati! spuse incAntat. Aqa ne mairrstdmp[rim necazurile...

Se uiti la Brumili gi citi in el un om molcom; degi nu avea niciputruzeci de ani, grijile qi ninsoarea anilor ii lisaseri deja pirul alb ca

zilpada proaspiti, agezati uniform; aproape ci nu i se distingeau s,uvilele.

- Domnule Brumili, cili ani au putut trece de cdnd eram copilqii irm vizut cum tatil dumitale, Dumnezeu si-l ierte, s-a mutat insat? Vreo cincizeci de ani... nici nu indriznesc si mi gdndesc. De

tunde am a\.ut eu atdfia ani qi cum s-au dus...?

Andrei qtia ci lui Brumili ii plicea evocarea amintirilor legate

rlc familia lui, de pirinlii lui. ii spuse zAmbind:* Acum, Brumili, eu unu nu am inleles atunci, dar nu infeleg

nici acum, care e treaba cu ciucurii aceia agifafi de nidragi...Brumili zdmbi. iqi amintea ci tatil lui purta negreqit ciucurii.

- Se numesc tzitzit, domnule Andrei, gi sunt ceruli de Dumnezeu

pcntru a ne aminti in orice moment de toate poruncile lui, si lelrnplinim. Si nu uitim cumva de ele. Le gi vezi, dar se gi scutur[cind umbli.

7.dmbird.

- Apoi atunci sunt bine puEi la nidragi, spuse Andrei rirzindrgotnotos.

Ilrumill nu se putu abline si nu rddi gi el.

- Pe scurt, domnule Brumili, continui primarul Andrei, eu

ruu v€rit si vi spun c[ noi am dezbitut in consiliul local cererea

rltrrnneavoastri, adresati noui, de a prelungi autorizaliunea pentru

prlvdlia din sat. Dumneata s,tii bine, cd doar eqti unul dintre votanliir onrunei, cd intreg consiliul local este ales de pe lista Partidului

I