In aceasti serie:

ULTIMUL RECAT

CALARETUL MORTII

STAPANII NORDULUI

CANTECUL SABIEI

TTNUTURT iN rmcanr

MOARTEA RECILOR

LORDUL PACAN

BHRNIARNCEru{WHLL

rQK&&JrPAffiA}'{

Traducere din limba englezitANDREI pocAcres

&*Bucuregti

2018

IToponime

Modul de scriere a toponimelor in Anglia anglo-saxpnisusciti controverse, neexist6nd un acord pe deplin acceptat

nici micar in privin{a denumirilor inseqi. Astfel, Londra a

fost redati ca Lundonia, Lundenberg, Lundenne, Lundene,

Lundenwic, Lundenceaster Ei Lundres. Firi indoiali, uniicititori vor prefera alte versiuni ale numelor de mai jos, dar de

obicei am apelat la denumirea indicati in Oxford Dictionaryof English Place-Names pentru perioada domniei lui Alfred(S7L-899 d.Hr.). insi nici aceasti solufie nu este infailibill.Insula Hayling se scria, in anul 956, atdt Heilincigae, cit gi

Heglingaigge. Nici eu nu am fost constant tot timpul; ampreferat versiunea moderni, Anglia, termenului Anglaland, qi

in loc de Nordhymbralond am folosit Northumbria pentru a

nu induce ideea ci granilele strivechiului regat ar coincide cu

cele ale lirii moderne. Prin urmare, aceastl listi este rezultatulunui compromis, la fel ca ortografierea in sine a denumirilor.

,Esc's HillAfenBeamfleotBearddan Igge

Bebbanburg

Ashdown, Berkshirerdul Avon, WiltshireBenfleet, Essex

Bardney, Lincolnshirecastelul Bamburgh, Northurnberland

8 Bernard Cornwell

Bedehal Beadnell, Northumberland

Cirrenceastre Cirencester, GloucestershireCoddeswold Hills The Cotswolds, GloucestershireCornwalum CornwallCumbraland Cumbria

Buchestanes Buxton, Derbyshire

Burford, OxfordshireBoston, Lincolnshire

Chester, CheshireCheddar, SomersetChesterfield, Derbyshire

Durham, County DurhamDublin, EireYork, YorkshireEdington, Wiltshire

Flamborough, Yorkshirefluviul Forth, Scotland

Grimsby LincolnshireHedeby, Denmarkestuarul HumberLichfi eld, StaffordshireLincoln, Lincolnshire

BeorgfordBotulfstan

CeasterCeodreCesterfelda

DunholmDyflinEoferwicEthandun

FlaneburgFoirthe

GrimesbiHaithabuHumbreLiccelfeldLindcolne

LundeneMersePencricSefernSceapig

Exanceaster Exeter, DevonFagranforda Fairford, GloucestershireFarnea Islands insulele Farne, Northumberland

The Gewesc The WashGleawecestre Gloucester, Gloucestershire

Lindisfarena Lindisfarne (Insula Sfante),Northumberland

Londrafluviul MerseyPenkridge, Staffordshirefluviul Severninsula Sheppey, Kent

Snotengahsm Nottingham, NottinghamshireTameworpig Tamworth, Staffordshire

Lordul pdghn

Temes fluviul Tamisa'Ieotanheale Tettenhall, West MidlandsTofeceaster

UiscWiltunscir

Towcester, Northamptonshirefluviul Exe

WiltshireWintanceaster Winchestet Hampshire

Wodnesfeld Wednesbury, West Midlands

Familia regall din Wessex

,iEthelwulfRegele Wessexului

(83e-8s8)c. Osburga

Eth.lb.rtBqdrWruorulul

(s60-s6s)

.EthelredRegele Wessexului

(866-871)

AlfredRegele Wessexului (871

,Brhdb.ldRegclc Wcrcrulul

(8s8-860)

,iEthelfledc. -Ethelred al Merciei

Edward,Ethling(Surghiunitul)

Regele saxonilordin vest (870-924)

Aethelstan

PARTEA 1NTAI

Abatele

Unu

wUn cer intunecat.Zeii fac cerul; el le reflecti starea de spirit, iar In acea zi

erau posomorifi. Era miezul verii qi o ploaie nenorociti cernea

dinspre est. Era ca iarna.

Ciliream pe Fulger, cel mai bun cal al meu, un armisar

negru ca noaptea, cu o fAgie de pir cenuEiu care-i cobora pe

picioarele din spate. Fusese botezat dupi un duliu grozaY

pe care i-l sacrificasem cAndva lui Thor. M-a durut si-l ucid,

dar zeii sunt aspri cu noi: ne cer sacrificii, apoi ne ignori. Fulger

era un animal imens, puternic qi docil, un cal pentru tlzboi,iar eu, in acea zi, eramin toat[ splendoarea mea de rizboinic.

Eram imbricat in zale qi olel qi piele. Risuflarea-$arpelui, cea

mai bunl spadi din lume, imi atirna in stinga' deqi impotriva

inamicului pe care-l infruntam in acea zi nu aveam nevoie nici

de spadi, nici de scut, nici de topor. Dar o purtam, fiindciRisuflarea-$arpelui era tovariga mea. lnci o mai am. Cind voi

muri, adici in curind, cineva imi va lncleqta degetele in jurul

impletiturii din piele a mAnerului ei:uzat 9i ea mi va duce inValhalla, in sala morlilor unde sunt gi zeii cei mari, 9i acolo

vom petrece.

Dar nu inzin aceea.

In ziua aceea intunecati de varl stiteam in qa in mijlocul

unei uli[e noroioase, cu fafa spre dugmani. ii puteam auzi, dar

nu-i puteam vedea. Ei gtiau cI mi aflam acolo.

14 Bernard Cornwell

Drumul era lat doar cAt si,lase doul ciru{e si treaci una pelingi cealalti. Casele de pe ambele pirfi erau din lut qi paie,acoperite cu stuf innegrit de yreme pe care creqtea un strat grosde mugchi. Noroiul, care depigea copitele calului, erabrdzdit deurmele rofilor gi impulit de ciinii gi porcii care umblau liberi.Vintul duqminos vilurea bnlfile din figaqe qi gfichiuia fumulce iegea prin gaura dintr-un acoperig, ducAnd pdnd departemirosul de lemn ars.

Aveam doi tovarlgi. Plecasem din Lundene cu douizeci gidoi de oameni, dar misiunea mea in satul acesta udat de ploaiegi mirosind a dejec{ii era una personali, aga cl_i lisasem peceilalli la o mili distanfi. Osbert, fiul meu cel mic, e.a in sp^a_

tele meu, cilare pe un armisar sur. Avea nouisp rezeceani, eraimbricat in zale gi purta o spadi la brau. Era birbat in toatifirea, cu toate ci eu il consideram inci un brietan. se temea demine, aga cum eu md temusem de tat6l meu.

Unele mame ii inmoaie pe bliefi, dar Osbert era orfan demami, qi eu il invilasem si fie dur, fiindci aqa trebuie si fieun birbat. Lumea este plin6 de dugmani. Cregtinii ne spunsi ne iubim dugmanii si si intoarcem celilalt obraz. cregiiniisunt progti.

Ldngd Osbert era,iEthelstan, bastardul Ei cel mai mare fiu alregelui Edward al Wessexului. Avea doar opt ani, dar, la fel caosbert, partazale.Ethelstan nu se temea de mine. Am incercatsi-l sperii, dar s-a mullumit si se uite la mine cu ochii lui recigi albagtri gi si zimbeasci. il iubeam pe biiatul acesta, exactaga cum il iubeam gi pe Osbert.

Amindoi erau crestini. Eu duc o bitilie pierdutd. intr_olume a mortii, tridirii qi siriciei, cregtinii cAqtigi. Vechii zeiinci mai sunt venerali, binein{eles, dar sunt impinqi inspre viileinalte, in locurile pierdute, inspre marginile reci ale norduluilumii, iar crestinii se rdspindesc ca o molimi. Zeul lor bitut incuie este puternic. Accept asta. intotdeauna am gtiut ci zeul lorare o mare putere gi nu infeleg de ce zeiimei il lasd pe nenoro_citul rsta si cagtige, dar il lasd. El triqeazd. E singura explica{ie

Lordulpdghn ls

l)e care pot si o gisesc. Zeul bltut in cuie minte gi inqali, iarnrincinoqii qi trigorii cdgtigi intotdeauna.

AEteptam astfel pe drumul nimolos, in timp ce Fulger sipacu copita grea intr-o balt6. Peste piele gi zale purtam o peleriniclc lini albastru-inchis, tiviti cu blani de hermelini. Ciocanullrr i '[hor imi atArna la g?rt, iar pe cap aYeam coiful meu cu creasti

irr lbrmd de lup. Obritzarele imi erau deschise. Ploaia imi picura

rle pe marginea coifi.rlui. imi umplusem tureatca cizmelor lungi de

picle cu cirpe, pentru a opri ploaia si pitrundi iniuntru.l)urtam minugi, iar pe brafe aveam brllirile de aur 9i argint,

brriflrile pe care un comandant militar le cigtigi omordndu-gi

tlugmanii. Eram in plini glorie, cu toate ci dugmanul in fafa

cilruia m[ aflam nu merita atdta respect.

- Tati, incepu Osbert, dar daci...- Am vorbit cumva cu tine?

-Nu.- Atunci taci, am mAriit.Nu voisem s[ par atit de furios, dar eram furios. Era o furie

care nu avea o linti precisi, doar o furie pe toati lumea, pe lumea

asta mizerabili gi cenugie, o furie neputincioasi. Duqmanii erau

in spatele uEilor inchise gi cAntau. Le puteam auzi vocile, cu

toate ci nu le distingeam cuvintele. Mi vizuseri, eram sigur, 9i

vlzuseri qi ci nu mai era altcineva pe drum. Locuitorii oraqului

nu voiau si ia parte la ceea ce urma si se intimple'Nu-mi era limpede nici mie ce urma s[ se intAmple, deqi eu

urma s[ provoc intreaga tiriqenie. Sau pasimite uqile aveau sirimAnl inchise, qi duEmanul avea s[ se adiposteascl iniuntrulclldirii sale solide din bugteni? Firi indoiall, asta era intreba-

rca pe care voise s-o puni Osbert. Daci dugmanii rlmineauiniuntru? Probabil ci nu i-ar fi numit duqmani. Ar fi intrebatce avea s[ se intAmple daci ,,ei" rimAneau induntru.

- Daci rlmAn iniuntru, am spus, le dirAm uqa aia nenoro-

cite, intru gi-l scot pe nemernic afard. $i dacl fac asta, voi doista{i aici 9i-1 line[i pe Fulger.

- Am in{eles, tati.- Vin cu domnia ta, zise,lEthelstan.

16 Bernqrd Cornwell

- Vei face cum ti-am zis dracu' si faci.- Da, Lord Uhtred, spuse el respectuos, dar gtiam cd rinjea.Nu trebuia si mI intorc pentru a vedea acel rdnjet insolent,

dar oricum n-ag fi ficut-o fiindcd, in acea clipi, cdntatul se opri.Am agteptat. Peste o clipi, ugile se deschiseri.

Iegiri mai intdi bitrAnii, in numir de qase, apoi cei tineri.Ultimii se uitari la mine, dar nici micar vederea lui Uhtred,senior rdzboinic inclrcat de furie gi glorie, nu putu si le curmebucuria. Ardtau atAt de fericili. Zdmbeau,se blteau reciproc pespate, se imbr5ligau gi rAdeau.

Cei qase mai in virsti nu rAdeau. Veniri spre mine, iar eui-am a$teptat fhrl si m[ clintesc.

- Mi s-a spus cI suntefi lordul Uhtred, zise unul dintre ei.l)trrlir trn strai alb qi jcgos, legat la brAu cu o funie, avea pirul

irlh i;i birrbl surii, iar lala ii era ingusti gi innegritr de soare,cu li.ii aclinci lrrlzdate in jurul ochilor gi gurii. pirul ii treceaclc umeri, iar barba ii ajungea la briu. Avea o fali hAtri, m_amgAndit, dar nu fbri o anume autoritate, gi trebuia si fie vreuncleric cu ceva importanli, fiindci avea un toiag greu, cu o crucede argint ornati in virf.

Fird si-i rispund, i-am privit pe cei mai tineri. Majoritateaerau biieli sau biieli care abia deveniserl b6rbafi. capetelelor, acolo unde pirul le fusese ras dinspre frunte, luceau matin lumina plumburie a zilei. Ciliva oameni mai in virstiveneau acum dinspre ugi. Am presupus ci erau pirinfii aces_tor bliefi-birbafi.

- Lord Uhtred, repetd omul.- i1i voi vorbi cAnd voi fi gata si. vorbesc, am mormdit.- Aga ceva nu este cuviincios, zise el, indreptdnd crucea spre

mine ca gi cum ar fi vrut si mi inspiimAnte.- Spaln-1i gura impuliti cu pigat de caprd, i-am spus.Cum il observasem pe tdnirul dupl care venisem, l_am

imboldit pe Fulger inainte. Doi dintre betrani incercard si miopreasc5, dar, cAnd Fulger climpini din din{i spre ei, se dddurdinapoi, ciutind sd scape. Danezi cu sulile in mini fugiseri

Lordulpdghn t7

tlin fala lui Fulger, darimite cei gase vdrstnici, care se risipird

ca pleava.

M-am repezltcu calul in grupul de tineri, m-am aplecat din

qit Ei am apucat straiul negru al birbatului-copil. L-am tras in

sus, l-am aruncat pe burti pe oblAncul geii 9i l-am intors pe

l;trlger cu genunchii.in acel moment incepuri problemele.

CAliva tineri incercari si mi opreascd. Unul se intinse dupd

rirpistrul lui Fulger, insi asta fu o greqeali, o grav[ greEeali'

t)iirlii climpiniri, biiatul-birbat urli, iar eu l-am lisat pe Ful-

g,cr si se cabreze gi s[ loveasci cu copitele din fa!i. Am auzit

i rosnetul osului sub copita grea qi am vizut sAngele roqu lAqnindtlintr-odat[. Fulger, antrenat si-qi continue drumul in afari de

r az.ul in care un inamic ar fi incercat s[-i r[neasci un picior din

slrate, se aruncl inainte. I-am dat pinteni, vdzdnd in fugi un()n'r cu craniul insingerat. Un alt neghiob mi prinse de cizma

tlrcaptl, incercdnd si mi dea jos din 9a, dar l-am plesnit, qi

st rirnsoarea dispiru imediat.Apoi, omuf cu pirul lung qi alb mi provoci. imi strigi

s,r-i dau drumul captivului, apoi, ca un prost, igi izbi toiagul

cu crucea grea de argint spre capul lui Fulger, insi Fulger,

care fusese instruit pentru lupti, slri grafios intr-o parte, iar

cu m-am aplecat, am prins toiagul Ei l-am smuls din mAinile

rutacatorului. Totuqi, acesta nu se d[du bdtut. Scuipa blesteme

inspre mine in timp ce linea de ciplstrul lui Fulger, incercAnd

sa-l tragi inapoi in grupul de tineri, probabil pentru a mirrirpidi prin numlr.

Am ridicat toiagul gi-am lovit cu putere in jos, aqa cum

rrqr [i fhcut cu o suli16, ftri si observ ci avea in caplt o fepug[tlc metal, servind probabil la fixarea crucii in pimint' Voiam

rrrrmai sd-l amelesc pe nitingul ila giligios, or, in loc de asta,

roiagul i se implinti in cap. ii sfredeli craniul. Lumini acea zi

posomoritd qi terni cu sdnge. Stirni urlete care se auziri 9i in

lxrrirdisul creqtin. CAnd am llsat din mini toiagul, am vizut cum

orrrul in strai alb, acum pitat cu roqu, se bllingdnea, cu gura

tleschizAndu-i-se qi inchizdndu-i-se, cu ochii lucioqi, cu o cruce

Bernard Cornwell

cregtini ifindu-i-se din cap spre cer. pirul lung qi alb i se umplude sdnge, gi bitrinul se pribugi. Se pribugi pur gi simplu, mortde-a binelea.

-Abatele! strigi cineva, moment in care i-am dat pintenilui Fulger.

Armisarul {dqni inainte, impriqtiindu_i pe ultimii blie{i_bir_ba{i in urletele disperate ale mamelor.

T6nirul lungit peste gaua mea incepuse sI se zbatd, aga cil-am lovit tare peste ceafl in timp ce mi lndreptam spre drum.

Tdnirul de pe ga era fiul meu. Fiul meu cel mare. Era Uhtred,fiul lui uhtred, qi ajunsesem de la Lundene prea tinziuca si-limpiedic si devini preot. un preot riticitor, unul dintre aceipreofi cu pirul lung, barba vilvoi gi ochi nebuni care_i convingpe neghiobi si le dea argint in schimbul unei binecuvantdri,imi spusese despre deciziaflului meu.

- intreaga cregtinltate se bucuri, zisese el privindu-mi qiret.- Pentru ce se bucuri? il intrebasem.- Pentru ci fiul domniei tale va deveni preot! peste doui

zile, am atzit,la Tofeceaster.Asta frceau creqtinii in biserica lor, iqi formau noi wijitori

transformdnd nigte biiefi in preoli cu straie negre care si_qiimproaqte ticilogiile mai departe, iar fiul meu, fiul meu cel mare,era acum un nenorocit de preot cregtin. L_am lovit din nou.

- Nemernicule, am mirdit, nemernic scArbos! Cretin micgi triditor!

-Tati..., incepu el.

- Nu sunt tatdl tdu, m-am ristit. il dusesem in josul stri_zii, unde o grimadi de bilegar udi gi impu{iti se ridica lingiun perete. L-am impins in ea. Nu egti fiul meu, i_am spus, qinumele tiu nu este Uhtred.

- Tati...- Vrei s6-!i bag Risuflarea-$arpelui pe gdt? i_am strigat.

Daci vrei sI fii fiul meu, ifi dai jos nenorocita asta de sutanineagri, ili iei zale pe tine gi faci ce-fi spun.

- il slujesc pe Dumnezeu.

l8

IT

Lordulpdghn le

- Atunci alege-fi singur numele. Nu eqti Uhtred Uhtredson.

M-am intors in ga gi-am ricnit: Osbert!

Iriul meu cel mic igi mini calul spre mine. Pirea agitat.

- Tati?

-l)e aziincolo, numele tiu este Uhtred.

Se uiti la fratele siu, apoi la mine. incuviinfi din cap firiconvingere.

- Cum te cheami? l-am intrebat.

lnci ezita, dar,virzindu-mi furia, aprob[ mai ferm.

- Numele meu este Uhtred, tati.- EEti Uhtred Uhtredson, am spus, singurul meu fiu.

Mi s-a intimplat qi mie, cu multl vreme in urm[. Fusesem

rrunrit Osbert de c[tre tatll meu, pe care-l chema Uhtred, dar

clnd fratele meu cel mare, tot Uhtred, a fost ucis de danezi, tata

nti-a dat numele lui. Aga stau lucrurile in familia noastri. Fiul

ccl mare duce numele mai departe. Mama mea vitregi, o femeie

rrcbunl, a pus si fiu botezat a doua oari, spunind ci ingerii

care pizesc porlile cerului nu mi vor cunoaqte dupi numele cel

nou, aga c[ am fost afundat in butoiul cu ap6, dar creqtinismul

s-a spllat de pe mine, mullumesc lui Hristos; i-am descoperit

pe vechii zei gi-i Yenerez inci de pe atunci.

Cei cinci preoli in virsti mi ajunseri din urmi. Ii gtiam

pe doi dintre ei, pe gemenii Ceolnoth gi Ceolberht care, cu

vreo treizeci de ani inainte, fuseseri ostatici alituri de mine

in Mercia. Eram copii capturali de danezi, o soarti pe care eu

o indrigisem, dar gemenii o urAserdL. Erau betrani acum, doi

preofi identici, cu constitufie indesati, birbi grizonante 9i furie

lividi pe felele lor rotunde.

- L-ai omortt pe abatele Wihtred! m[ provoci unul din ei.

Era nervos, Eocat, aproape incoerent din catzafuriei. Habar

n-aveam care dintre gemeni era, fiindci nu am putut s[-i deo-

sebesc vreodati.

- $i fala pirintelui Burgred este distrusi! spuse celilaltgeamin, migcAndu-se de parciL ar fi vrut si prindi cipistrulIui Fulger.

20 Bernard Cornwell

Am intors calul repede,lisindu-l si-i ameninfe cu dinfiilui mari gi galbeni care mugcaseri din fafa preotului proaspithirotonisit. Gemenii ficuri un pas in spate.

-Abatele Wihtred! repeti primul geamin. Un om mai sf6ntnu a triit vreodati!

- M-a atacat, am spus.Adevirul era ci nu intenfionasem si-l omor pe b[trin, dar

nu prea avea rost sI le spun lor asta.

- Vei suferi! chelilii unul din gemeni. Vei fi blestemat pevecie!

Celilalt intinsese mdna spre bdiatul amirdt din grimadade bilegar.

- Pirintele Uhtred!- Numele lui nu este Uhtred, am miriit. Iar daci va indrizni

s6-qi zici Uhtred, am adiugat, uitAndu-mi la el in timp ce spu-neam asia, o sd-l dibui gi-o sI-i tai burta pdni la os, qi-o si-mihrinesc porcii cu mafele lui. Nu este fiul meu. Nu este vrednicsi fie fiul meu.

Omul care nu era vrednic s6-mi fie fiu iegi ud din grimadade bilegaa cu mizeria curgAndu-i de pe straie. Se uit6la mine.

- Atunci cum mI numesc?

- Iuda, i-am zis in bitaie de joc.Fusesem crescut ca un cregtin, aga ci mi siliseri si le ascult

toate povegtile, gi {ineam minte ci un individ pe nume Iuda iltridase pezeulbltut in cuie. Lucrul ista nu avusese niciodativreo noimi pentru mine. Zeul trebuia si fie bitut in cuie pecruce ca si devinl mAntuitorul lor, insi apoi creqtinii au datvina pe omul care a frcut posibili acea moarte. Credeam ci arfi trebuit si-l venereze ca pe un sfint; in schimb, il ponegrescca pe cel mai josnic trdditor.

-Iuda, am spus din nou, mulpmit ci-i refinusem numele.Biiatul care-mi fusese fiu eziti, apoi incuviinli din cap.-De azi inainte, le spuse gemenilor, mi voi numi pirintele

luda.* Nu te poli numi..., incepu ori Ceolnoth, ori Ceolberht.- Sunt pirintele Iuda, declari el tiios.

Lordulpdghn 2t

Vci fi pirintele Uhtred! ii strigi unul dintre gemeni, apoi

,rrilti! spre mine. Nu are nici o autoritate aici! Este un pigin,rnr proscris, urdt de Dumnezeu! Tremura de nervi, abia putindriil vrrrbeascd, dar lui o guri buni de aer, inchise ochii 9i,

ritliciindu-gi bralele spre cerul intunecat, ricni: O, Doamne,

pogoari-fi mlnia asupra acestui picitos! Pedepsegte-l! Distru-ge i rccolta gi loveqte-l cu boall! Arati-li puterea, o, Doamne!

Vocea ii urci intr-un fipit subfire. In numele Tatilui, al Fiului

9i ll SfAntului Duh, il blestem Pe acest om gi pe tot neamul lui!(lAnd se opri si ia o guri de aer, mi-am apisat genunchiul

pc llancul lui Fulger, iar uriagul cal fbcu un pas spre nebun.

liram la fel de nervos precum gemenii.

- Blestem6-1, o, Doamne, urmi el, qi in marea Ta mili fb-l sivatli realitatea! Blestemi-lpe el Ei pe neamul lui, si nu cunoascl

niciodati indurarea! improagci-I, Doamne, cu mizerie 9i durere

qi amdreal[!

- Tat[! strigi cel care fusese fiul meu.

,lEthelstan chicoti. Uhtred, singurul meu fiu, icni de spaiml.

Fiindcl il lovisem pe nebunul care urla. Mi-am scos piciorul

drept din ga qi am izbit cu cizmadin toate puterile, iar cuvintele

i se opriri pe buze, fiind inlocuite de sdnge. Se poticni inapoi,

cu mina dreapti dusi la gura zdrobiti.

- Scuipi-fi dinfii, i-am ordonat, iar cAnd nu-mi dldu ascul-

tare, am scos Risuflarea-$arpelui pe jumitate din teaci'Scuipl un amestec de singe, flegmi 9i dinli sparfi.

- Tu care egti? l-am intrebat pe celilalt geamin.

Se holbl la mine, apoi igi reveni in fire.

- Ceolnoth, bAigui el.

- Cel pulin vi pot deosebi acum, am sPus.

Firi si mi uit Ia pirintele Iuda, am dat pinteni calului qi

am plecat.Mi indreptam spre cas[.

Probabil ci blestemul lui Ceolberht diduse roade, fiindciacasi am gisit moarte, fum gi distrugere.