ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi

3
Ştefan Gheorghidiu, personajul principal al romanului, şi în acelaşi timp personajul-narator, reprezintă tipul intelectualului lucid. Drama personajului este de natură intelectuală deoarece el este, în primul rând, un pasionat al adevărului, al certitudinii, al absolutului. El trăieşte două experienţe fundamentale, care sunt prezentate prin intermediul conştiinţei: iubirea şi războiul. Ştefan Gheorghidiu este un tânăr intelectual, abolvent al Facultăţii de Filozofie, însurat cu o colegă de la Universitate, studentă la Litere, pe nume Ela. Drama iubirii este prezentată încă de la început când peronajul asistă la o discuţie la popotă despre un ofiţer care şi-a ucis soţia adulterină şi totuşi a fost achitat. Această scenă oferă o primă imagine a personajului-narator. Prin intermediul reacţiei sale ne sunt prezentate câteva dintre frământările interioare ale lui Gheorghidiu şi câteva dintre ideile sale: vede iubirea ca pe un tot, o unitate pe viaţă în care cei doi „au drept de viaţă şi de moarte unul asupra celuilalt”. În momentul în care personajul trăieşte această dramă, se oferă cititorului o retrospectivă a întregii poveşti. Gheorghidiu este filozof, un spirit lucid care analizează totul, interpretează totul, fiecare gest al soţiei este un chin pentru el, este interpretat ca un gest de trădare. Personajul suferă mai ales pentru că nu poate avea iubirea absolută pe care şi-a dorit-o şi care ar trebui să fie o modalitate de cunoaştere. De asemenea, suferă pentru că nu are certitudinea. Personajul-narator crezuse că trăieşte marea iubire: „Simţeam că femeia aceasta era a mea în exemplar unic: aşa ca eul meu, ca mama mea, că ne întâlnisem de la începutul lumii, peste toate devenirile, amândoi, şi aveam să pierim la fel amândoi.” Dar aspiraţia pentru iubirea absolută coexistă cu faptul că acest sentiment reprezintă pentru el un proces de autosugestie. Iubirea lui se naşte la început din duioşie: „Iubeşti mai întâi din milă, din îndatorire, din duioşie, iubeşti pentru că ştii că asta o face fericită”, dar apoi mărturiseşte că poţi iubi şi din orgoliu: „Începusem să fiu totuşi măgulit că admiraţia pe care o avea mai toată lumea pentru mine, fiindcă eram atât de pătimaş iubit de una dintre cele mai frumoase studente, şi cred că acest orgoliu a constituit baza viitoarei mele iubiri.” Tot din orgoliu Gheorghidiu încearcă să o modeleze pe Ela după propriul tipar de idealitate, ceea ce favorizează eşecul.Datorită perspectivei unice cititorul nu ştie clar dacă Ela îşi înşeală sau nu soţul. Se sugerează că Ela se schimbă datorită moştenirii, dar poate că aşa a fost dintotdeauna, dar trăsăturile ei ies la iveală odată cu obţinerea unei situaţii materiale. Pentru că există doar perspectiva lui, se pune problema dacă nu cumva femeia se schimbă doar în ochii soţului gelos. În capitolul Diagonalele unui testament, personajul dă dovadă de alte calităţi, cum ar fi tăria de caracter, indiferenţa faţă de partea materială a existenţei, dar şi onestitateaşi inteligenţa, calităţi care îl determină pe unchiul Tache să îi lase o mare parte din avere.În ziua în care se duce împreună cu mama şi surorile lui la masă la unchiul Tache, Nae Gheorghidiu îi reproşează lui Ştefan căsătoria din dragoste cu o fată săracă, ca şi a tatălui său mort, pe care în plus îl acuză de a nu fi lăsat fiului nicio moştenire. În încercarea de a-şi apăra părintele, Ştefan expune motivele pentru care nu s-a însurat pentru avere, aşa cum a făcut unchiul lui: „De cele mai multe ori, părintele, care lasă avere copiilor, le transmite şi calităţile prin care a făcut averea: un obraz mai gros, un stomac în stare să digereze şi ouă clocite, ceva din sluţenia nevestei luate pentru averea ei, neapărat o şiră a spinării flexibiă ca nuiaua (dacă nu cumva rahitismul nevestei milionare n-a înzestrat-o cu o cocoaşă rigidă ca o buturugă). Orice moştenire e, s-ar putea zice, un bloc.” Impresionat de izbucnirea lui Ştefan, unchiul Tache îi lasă cea mai mare parte a moştenirii, spre surprinderea celorlalţi membrii ai familiei care îl vedeau ca un inadaptat. Nae Gheorghidiu îl caracterizează direct: „N-ai spirit practic... Ai să-ţi pierzi averea [...]. Cu filozofia dumitale nu faci doi bani. Cu Kant ăla al dumitale şi cu Schopenhauer nu faci în afaceri nicio brânză. Eu sunt mai deştept decât ei când vine vorba de parale.” Dezgustat de reacţia familiei care îi intentează proces, inclusiv mama şi surorile lui, Ştefan cedează o parte din avere, dar se simte tot mai izolat de lumea meschină şi egoistă în mijlocul căreia trăieşte, mai ales că îşi dă seama că nici femeia iubită nu-l înţelege: „Mă cuprindea o nesfârşită tristeţe văzând că nici femeia asta, pe care o credeam aproape suflet din sufletul meu, nu înţelegea că poţi să lupţi cu îndârjire şi fără cruţare pentru triumful unei idei, dar în acelaşi timp să-ţi fie silă să te frămânţi pentru o sumă, fie ea oricât de mare, să loveşti aprig cu coatele. Am ştiut mai târziu că aveam o reputaţie de imensă răutate, dedusă din îndârjirea şi sarcasmul cu care îmi apăram părerile, din intoleranţa mea intelectuală, în sfârşit.”

Upload: ali-na

Post on 04-Oct-2015

17 views

Category:

Documents


1 download

DESCRIPTION

Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi

TRANSCRIPT

tefan Gheorghidiu, personajul principal al romanului, i n acelai timp personajul-narator, reprezinttipul intelectualului lucid.Drama personajului este de natur intelectual deoarece el este, n primul rnd, un pasionat al adevrului, al certitudinii, al absolutului. El trietedou experiene fundamentale, care sunt prezentate prin intermediul contiinei:iubirea i rzboiul. tefan Gheorghidiu este un tnr intelectual, abolvent al Facultii de Filozofie, nsurat cu o coleg de la Universitate, student la Litere, pe nume Ela. Drama iubirii este prezentat nc de la nceput cnd peronajul asist la o discuie la popot despre un ofier care i-a ucis soia adulterin i totui a fost achitat. Aceast scen ofer o prim imagine a personajului-narator. Prin intermediul reaciei sale ne sunt prezentate cteva dintre frmntrile interioare ale lui Gheorghidiu i cteva dintre ideile sale: vede iubirea ca pe un tot, o unitate pe via n care cei doiau drept de via i de moarte unul asupra celuilalt. n momentul n care personajul triete aceast dram, se ofer cititorului o retrospectiv a ntregii poveti. Gheorghidiu este filozof, unspirit lucidcare analizeaz totul, interpreteaz totul, fiecare gest al soiei este un chin pentru el, este interpretat ca un gest de trdare. Personajul sufer mai ales pentru c nu poate avea iubirea absolut pe care i-a dorit-o i care ar trebui s fie o modalitate de cunoatere. De asemenea, sufer pentru c nu are certitudinea. Personajul-narator crezuse c triete marea iubire:Simeam c femeia aceasta era a mea n exemplar unic: aa ca eul meu, ca mama mea, c ne ntlnisem de la nceputul lumii, peste toate devenirile, amndoi, i aveam s pierim la fel amndoi.Dar aspiraia pentru iubirea absolut coexist cu faptul c acest sentiment reprezint pentru el un proces de autosugestie.Iubirea lui se nate la nceput din duioie:Iubeti mai nti din mil, din ndatorire, din duioie, iubeti pentru c tii c asta o face fericit,dar apoi mrturisete c poi iubi i dinorgoliu:ncepusem s fiu totui mgulit c admiraia pe care o avea mai toat lumea pentru mine, fiindc eram att de ptima iubit de una dintre cele mai frumoase studente, i cred c acest orgoliu a constituit baza viitoarei mele iubiri.Tot dinorgoliuGheorghidiu ncearc s o modeleze pe Ela dup propriul tipar de idealitate, ceea ce favorizeaz eecul.Datorit perspectivei unice cititorul nu tie clar dac Ela i neal sau nu soul. Se sugereaz c Ela se schimb datorit motenirii, dar poate c aa a fost dintotdeauna, dar trsturile ei ies la iveal odat cu obinerea unei situaii materiale. Pentru c exist doar perspectiva lui, se pune problema dac nu cumva femeia se schimb doar n ochii soului gelos. n capitolulDiagonalele unui testament,personajul d dovad de alte caliti, cum ar fitria de caracter, indiferena fa de partea material a existenei, dar ionestitateaiinteligena, caliti care l determin pe unchiul Tache s i lase o mare parte din avere.n ziua n care se duce mpreun cu mama i surorile lui la mas la unchiul Tache, Nae Gheorghidiu i reproeaz lui tefan cstoria din dragoste cu o fat srac, ca i a tatlui su mort, pe care n plus l acuz de a nu fi lsat fiului nicio motenire. n ncercarea de a-i apra printele, tefan expune motivele pentru care nu s-a nsurat pentru avere, aa cum a fcut unchiul lui:De cele mai multe ori, printele, care las avere copiilor, le transmite i calitile prin care a fcut averea: un obraz mai gros, un stomac n stare s digereze i ou clocite, ceva din sluenia nevestei luate pentru averea ei, neaprat o ir a spinrii flexibi ca nuiaua (dac nu cumva rahitismul nevestei milionare n-a nzestrat-o cu o cocoa rigid ca o buturug). Orice motenire e, s-ar putea zice, un bloc.Impresionat de izbucnirea lui tefan, unchiul Tache i las cea mai mare parte a motenirii, spre surprinderea celorlali membrii ai familiei care l vedeau ca un inadaptat. Nae Gheorghidiu l caracterizeazdirect:N-ai spirit practic... Ai s-i pierzi averea [...]. Cu filozofia dumitale nu faci doi bani. Cu Kant la al dumitale i cu Schopenhauer nu faci n afaceri nicio brnz. Eu sunt mai detept dect ei cnd vine vorba de parale.Dezgustat de reacia familiei care i intenteaz proces, inclusiv mama i surorile lui, tefan cedeaz o parte din avere, dar se simte tot mai izolat de lumea meschin i egoist n mijlocul creia triete, mai ales c i d seama c nici femeia iubit nu-l nelege:M cuprindea o nesfrit tristee vznd c nici femeia asta, pe care o credeam aproape suflet din sufletul meu, nu nelegea c poi s lupi cu ndrjire i fr cruare pentru triumful unei idei, dar n acelai timp s-i fie sil s te frmni pentru o sum, fie ea orict de mare, s loveti aprig cu coatele. Am tiut mai trziu c aveam o reputaie de imens rutate, dedus din ndrjirea i sarcasmul cu care mi apram prerile, din intolerana mea intelectual, n sfrit. Primirea motenirii are efecte intr-un plan mult mai profund, deoarece genereaz criza matrimonial. Dintr-unorgoliuexagerat refuz s intre n competiie cu ceilali, fiindc i se pare sub demnitatea lui de intelectual s-i schimbe garderoba i s adopte comportamentul superficial al dansatorilor mondeni apreciai de Ela. De aceea nici nu ntreprinde nimic pentru a rectiga preuirea pierdut a soiei. Gheorghidiu descoper realativitatea sentimentului de iubire i i d seama de eecul pe acest plan. n acelai timp, recunoate c suferina sa se datoreaz evenimentelor banale, micilor gesturi ale Elei. Singurele care conteaz sunt evenimentele din contiina sa, personjul fiind contient c i agraveaz suferina prin exagerarea anumitor fapte. El triete iubirea n mod raional, intelectual i se raporteaz mereu la absolut. Cu ocazia excursiei la Odobeti gelozia sa este amplificat, este momentul n care i d seama c nu poate obine cunoaterea prin intermediul iubirii pentru soia sa. Mici incidente, gesturi fr importan poate, privirile pe care Ela le schimb cu domnul G., se amplfic n contiina personajului. Nevoia de absolut l determin s-i analizeze cu luciditate strile, de unde suferina:Ct luciditate atta contiin, ct contiin atta pasiune i deci atta dram.Fiind un personajlucid, nu face doar o analiz a lumii exterioare, ci i a propriilor sentimente, dar i a psihlogiei feminine. Femeile i apar ca nite fiine schimbtoare, capricioase, care uit de orice moral cnd este vorba de a-i satisface dorinele. Aceast constatare o face cnd observ reaciile de tristee sau bucurie ale Elei n legtur cu prezena sau absena domnului G, pe care nu se sfiete s le ascund. Sentimentele lui sunt analizate cu intensitate, elocvent fiind episodul cnd dorete s dezerteze pentru a-i ucide pe cei doi amani. n drama iubirii, greeala este i a lui: o aeaz pe Ela pe un piedestal i apoi este dezamgit c ea nu reprezint femeia ideal la care visase. Gelozia, ndoiala personajului nregistreaz i alte etape ale destrmrii cuplului: ruptura, mpcarea temporar, pn la izbucnirea rzboiului. Desprirea de Ela, pierderea acestei iubiri pe care el o credea absolut, echivaleaz cu pierderea unei pri din personalitate, care va fi recuperat parial prin experiena rzboiului. n ceea ce privete relaia lui Gheorghidiu cu familia i cu societatea, se observ c este uninadaptat. Incompatibilitatea dintre el i familie / societate reiese cel mai bine din capitolul n care primete motenirea.Intelectual veritabil, opusul omului detept i cu spirit reprezentat de unchiul su, Gheorghidiu nu este interesat de partea material a existenei. Dup cum constat i el, lupt cu mai mult ndrjire pentru o idee n conferinele de filozofie, dect pentru motenire. Societatea l respinge la rndul ei: colegii i apreciaz inteligena, dar l ocolesc, rudele sale i ironizeaz pasiunea pentru filozofie, prietenii mondeni nu i neleg gelozia i frmntrile. Una dintre doamnele din societatea bun a Bucuretiului l acuz de prea mult luciditate, iar mai trziu chiar i soldaii de pe front l vor ocoli, chiar dac i apreciaz curajul. Nici personajul nu apreciaz lumea care l nconjoar i nu face mari eforturi s se integreze. Lumea lui Tache i Nae Gheorghidiu este una brutal n ochii intelectualului. El opune inteligenei instinctuale care se afl n scopul supravieuirii, inteligena veritabil care urmrete cunoaterea absolut. Este considerat un inadaptat att n plan sentimental, ct i n plan social. Societatea avid l dezamgete, aa cum l dezamgise i femeia iubit, motiv pentru care putem vorbi de odram a omului superior. O ultim ncercare de a junge la acea cunoatere absolut este participarea la rzboi. Dei ar fi putut s evite participarea la rzboi, profitnd de averea sa, aa cum face Nae Gheorghidiu, tefan se nroleaz voluntar din din dorina de a tri aceast experien existenial i ca act moralmente necesar:N-a vrea s existe pe lume o expereien definitiv, ca aceea pe care o voi face, de la care s lipsesc, mai exact s lipseasc ea din ntregul meu sufletesc. Ar avea fa de mine, cei care au fost acolo, o superioritate, care mi se pare inacceptabil. Ar constitui pentru mine o limitare.Nu se nroleaz din patriotism, ci dinorgoliu, din dorina de a nu se simi inferior. La fel ca i n cazul iubirii, Gheorghidiu analizeaz cu luciditate rzboiul nu pentru a sublinia eroismul ci absurditatea acestuia. El polemizeaz cu imaginea rzboiului din crile de literatur sau din articolele din ziarele vremii, deoarece aceasta nu corespunde cu realitatea. Luptele nu sunt mprite n mari i mici dect n funcie de numrul celor care au murit. Pentru ofierul german aflat pe patul de moarte lupta din acea zi a fost cea mai mare pentru c este cea care i va aduce sfritul. Rzboiul este unul haotic, prost organizat n care soldaii mor fr acel sentiment patriotic descris n cri ci cu regret, disperare i resemnare. Dac n prima parte eroul realizeaz o demitizare a rzboiului, n a doua parte este vorba despre o demitizare a rzboiului: se prezint soldai ngrozii c vor muri, care nu neleg semnificaia deciziilor luate de putere, ei tiu doar c vor muri i ncearc s-i apere viaa. De pe scena istoriei rzboiul se mut pe aceea a continei individului pentru care viaa sa este mai important dect rzboiul. Pentru Gheorghidiu, rzboiul este o modalitate de a-i verifica personalitatea, i analizeaz reaciile pe cmpul de lupt. Confruntat cu situaii-limit, seautoanalizeaz lucid:tiu c voi muri, dar m ntreb dac voi putea ndura fizic rana care mi va sfia trupul.Adevrata dram a rzboiului este tot de natur interioar, psihologic. Rzboiul reprezint experiena final care i va arta lipsa de importan a problemei din dragoste. Rnit i spitalizat, Gheorghidiu se ntoarce acas la Bucureti, dar se simte detaat de tot ce l legase de Ela. Finalul romanului prezint sfritul dramei personale, a iubirii. Obosit, tefan i privete acum soiacu indiferena cu care priveti un tablou,iar ruptura este de data aceasta definitiv. Personajul ia decizia de a-i lsa toat averea Elei, adic tot trecutul care acum nu mai are importan:I-am scris c i las absolut tot ce e n cas, de la obiecte de pre, la cri... de la lucruri personale, la amintiri. Adic tot trecutul.Astfel, drama rzboiului anuleaz drama iubirii. n privina dramei colective, se poate vorbi despre un final deschis, deoarece Gheorghidiu se ntoarce pe front, fr a mai afla n ce fel i manifest respingerea fa de absurditatea rzboiului. Dintre modalitile de caracterizare a personajului, portretul lui Gheorghidiu este realizat mai ales princaracterizare indirect, care se desprinde din fapte, gnduri, limbaj, gesturi, atitudini i relaiile cu celelalte personaje. La aceasta se adaugautocaracterizarea, dar i procedee specifice prozei moderne:autoanaliza lucid, introspecia, monologul interior, fluxul contiinei.