Ulei si acid oleic

Materia grasa in plante

• In plante materia grasa se concentreaza in anumite parti cum sunt semintele,fructele, samburii,jucand rolul unei substante de rezerva,pe care planta o utilizeaza in timpul dezvoltarii ei,drept sursa de energie. Grasimile prezinta avantajul ca puterea lor calorica este foarte ridicata si sunt lipsite de apa de cristalizare.

• Cele mai multe plante naturale au seminte oleaginoase.La cele de cultura predomina cele cu seminte amidonoase.Acumulari de grasimi de rezerva se produc si in tulpinile unor copaci.La germinatie,rezervele de grasimi sunt practic complet epuizate.Se produce o hidroliza a grasimilor la acizi grasi si glicerina ,sub actiunea lipazelor vegetale prezente in toate semintele si in alte organe ale plantei.

Seminte Specia vegetala Grasimi Glucide

Oleaginoase Floarea soarelui 45-55 10

Nuci de cocos 65 12

Ricin 60-65 15

Amidonoase Boabe grau 1.8 69

Boabe mazare 1.9 53

Boabe orez 1.3 77

Uleiul

• Este un amestec de trigliceride și acizi grași, fluid la temperatură medie. Poate fi extras din diferite plante: floarea soarelui, rapiță, nucă, măslin, soia, palmier, cocos, in, mac, ricin, porumb etc. Unele uleiuri vegetale sunt comestibile și se folosesc în alimentație, altele sunt uleiuri industriale și se folosesc în tehnologie. Unele uleiuri, de exemplu cele de rapiță, soia sau palmier pot fi folosite pentru producerea combustibilului (biodiesel).

Uleiuri

• Grasimile naturale lichide la temperatura camerei se numesc uleiuri.Punctele de solidificare variaza in limite largi(fiind de -27oC la uleiul de in,-18oC la uleiul de floarea soarelui) Punctul de solidificare al uleiurilor este determinat de natura acizilor care le compun;el este cu atat mai ridicat cu cat proportia de acizi saturati este mai mare.

• Uleiurile sunt insolubile in apa,insa pot forma dispersii coloidale sau emulsii.

• Deosebit de importante sunt reactiile de autooxidare si polimerizare care stau la baza utilizarii anumitor grasimi vegetale pentru fabricarea de lacuri si vopsele.Din acest punct de vedere,uleiurile se impart in uleiuri nesicative,semi-sicative si sicative. Uleiurile nesicative sunt cele mai potrivite pentru scopuri alimentare.

• Uleiul de floarea soarelui serveste pe scara larga in alimentatie,dar,datorita continutului sau mare in acid linolic este utilizat si ca ulei sicativ de obicei amestecat cu ulei de in.

• Uleiul de in,bogat in acid linolenic,este uleiul sicativ cel mai folosit.

• Plantele oleaginoase au fost introduse in cultura cu circa 10 000 de ani in urma,dar succese semnificative s-au inregistrat acum 2000-3000 de ani. Anterior plantelor oleaginoase atentia fusese indreptata asupra cerealelor: grau, orez, porumb, orz care erau esentiale in alimentatie. Pe masura introducerii in cultura,floarea soarelui, arahidele, susanul si altele au fost folosite pentru seminte, iar șofrănelul pentru valoarea tinctoriala a florilor (colorant natural).

• La inceput uleiul a fost folosit pentru iluminat si mult mai tarziu pentru gatit. Folosirea uleiului pe scara larga,in alimentatie,a inceput acum 200 de ani.

• Calitatea uleiurilor este determinata de spectrul acizilor grasi. Ameliorarea compozitiei uleiurilor si a calitatii proteinelor a devenit un obiectiv al cercetarii stiintifice din ultimii 80 de ani.

• Floarea soarelui:-in anii ’85-’86 se produceau 6,1 milioane de tone de ulei de floarea soarelui

• -totalul productiei de ulei de floarea soarelui reprezinta 14% din productia mondiala de ulei

• -este pe primul loc in Europa

Uleiul de cocos are o temperatură de topire mare, devenind lichid la peste 24 de grade Celsius. De aceea sub această temperatură este în stare solidă. Acest factor determină rezistența la râncezeală. Nu necesită refrigerare și poate rezista până la 2 ani.Deoarece este stabil la temperaturi înalte, poate fi folosit la toate tipurile de gătit. Deci dacă trebuie să prăjiți, mai bine prăjiți cu ulei de cocos. Uleiul pur are un gust și miros ușor de cocos, însă nu alterează semnificativ gustul final al mâncării.

Uleiul de in• Semintele de in sunt materia prima pentru uleiul de in, una din minunile naturii,

cu mari beneficii pentru sanatate. Inul este originar din Egipt, iar uleiul de in si semintele de in au fost folosite de mii de ani in scopuri medicinale, mai ales pentru tratarea diferitelor suferinte ale pielii, de la taieturi, la arsuri si pielea inflamata, dar si cu multiple alte beneficii pentru sanatate.

• Uleiul de in este folosit in principal pentru uz extern, dar are si utilitati interne. Uleiul de in este un aliat al pielii frumoase, dar trateaza cu succes si constipatia, scade colesterolul si amelioreaza suferintele hepatice.

• Uleiul de in este o exceptionala sursa de acizi grasi omega 3 si omega 6, care protejeaza pielea de radiatiile ultraviolete indiferent de anotimp. Acesti acizi regleaza si secretia de sebum astfel incat, protejata cu ulei de in, pielea nu se deshidrateaza si nu se irita, fiind ecranata fata de efectul negativ al razelor ultraviolete.

Uleiul de in este o sursa de antioxidanti care sustine echilibrul hormonal, are un activ efect antimicrobian care il face util in tratarea afectiunilor de tipul acneei, dar si impotriva ciupercilor si a virusurilor. Datorita acestor proprietati uleiul de in este inclus in preparatele naturiste pentru tratarea si ingrijirea pielii sau pur si simplu ca ulei de masaj.

Uleiul de in este o foarte buna sursa de vitamina A, care poate fi adusa in tegument din exterior, prin lotiuni si creme care contin ulei de in.

Acidul oleic

• CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH• Acidul oleic este un acid gras care se găsește în diferite

grăsimi și uleiuri animale și vegetale. Este un ulei inodor, incolor, deși mostrele comerciale pot fi gălbui.

• Acizii grași (sau ca sărurile lor) nu apar deseori ca atare în sistemele biologice. Acizi grași cum ar fi acidul oleic apar ca esterii lor, frecvent trigliceridele, care sunt materialele grase în multe uleiuri naturale. Prin procesul de saponificare, acizii grași pot fi obținuti. Este unul dintre cei mai importanti acizi continuti in grasimi.

• Acidul oleic este in stare pura cu punct de topire intre 13,3-16,2oC si punct de fierbere 223oC la 10 mm Hg. Acidul 9-octadecenoic (C18H34O2) este cunoscut sub forma a doi izomeri geometrici: acidul oleic si acidul elaidic. Acidul elaidic nu se gaseste in grasimile naturale.El se formeaza din acidul oleic sub influenta catalitica a unei mici cantitati de acid azotos. Prin hidrogenare catalitica ambii izomeri se transforma in acid stearic C18H36O2.

• Trigliceridele acidului oleic compun cea mai mare parte uleiul de măsline, cu toate că poate fi mai putin de 2,0% acid liber în uleiul de măsline virgin, cu concentrații mai mari,facand uleiul de măsline necomestibil. De asemenea, reprezintă 59-75% din uleiul pecan, 61% din uleiul de canola, 36 - 67% din uleiul de arahide, 60% din uleiul de macadamia, 20-85% din uleiul de floarea soarelui (acesta din urmă în varianta ridicat oleic), 15-20% din ulei din semințe de struguri, ulei de cătină și ulei de susan,și 14% din ulei de mac. Trigliceridele acidului oleic sunt prezente abundent in multe grăsimi animale, care constituie 37-56% din carne de pui și curcan grăsime și de 44 - 47% din untură.

• Acidul oleic (în formă de trigliceride), este inclus în dieta umană normală, ca parte din grăsimile animale și ulei vegetal.

• Acidul oleic,ca sarea sa de sodiu, este o componentă majoră a săpunului ca un agent de emulsionare. De asemenea, este folosit ca emolient. Cantități mici de acid oleic sunt utilizate ca excipient în produse farmaceutice, acidul oleic este folosit ca un emulgator sau un agent de solubilizare în produse cu aerosoli.