ULBURARE ASPERGER, AUTISM INALT FUNCTIONAL SAU PSIHOPATIE SCHIZOIDA ?

Rezumat 

Tulburarea Asperger a fost descrisã prima datã de cãtre psihiatrul austriac Hans Asperger în 1944 la un an diferentã de Leo Kanner care identificase într-o colectivitate de copii oligofreni un comportament foarte diferit pe care l-a descris ca fiind „comportament autist“. Ambii autori au publicat în limba germanã lucrãri independente în care prezentau rezultatele urmãririi clinice pe mai multi ani; nesansa a fãcut ca cercetãrile lui Asperger sã rãmânã netraduse pânã când Lorna Wing le face public; începând cu anii 1980 se formuleazã primele diagnostice de tulburare Asperger, iar în DSM aceastã entitate diagnosticã este recunoscutã abia în 1994. Tulburarea schizoidã de personalitate în copilãrie, descrisã de Wolf desi, nu s-a mentinut în taxinomiile internationale, reprezintã o altã entitate inclusã în algoritmul diagnostic al simptomatologiei acestor copii care la vârstã adultã pot fi usor diagnosticati ca având Tulburare Schizoidã de personalitate. Vom prezenta date de istoric, criterii diagnostice DSM, ICD, Gillberg si Szatmari date de etiologie si epidemiologie, dar mai ales modalitãti prin care se pot identifica si diferentia cele douã entitãti stiind cã Autismul înalt functional este considerat de unii autori în ultimii ani similar cu Tulburarea Asperger; recent în literatura de specialitate se discutã un alt concept care se pare cã are multe similitudini cu Tulburarea Asperger si Autismul infantil înalt functional; este vorba despre hiperlexie ale cãrei particularitãti le vom prezenta pe scurt. 

Cuvinte cheie: Sindrom Asperger, Autism înalt functional, Tulburarea de personalitate schizoidã, hiperlexie.Abstract 

In 1944, austrian psychiatrist Hans Asperger described for the first time the Asperger disorder. He presented his work at one year distance after Leo Kanner identified in a group of children with mental retardation a special behaviour, called by him „autistic behaviour”. Both authours published in german language independent papers presenting results of clinical followings of patients during many years. Difficult circumstances left the Asperger’ studies unpublishd until Lorna Wing bring then into attention of psychiatric world. Starting with years 1980 the first diagnosises of Asperger syndrome are made, but this diagnostic entity is recognised by DSM only in 1994. Even it did not found its place in international taxinomy, the schizoid personality disorder in childhood, described by Wolf, is a particular entity included in diagnostic algorithm of this children’s simptomathology, who as adulths can be easily diagnosticated as persons having schizoid personality disorder. This paper will present historical data, DSM, ICD and Gillberg and Szatmari diagnostic criteria, etiology data and epidemiology informations about Asperger Syndrome. A special attention will focus on modalities to identify and differentiate High Functioning Autism and Asperger Syndrome, due to the discussions of the late years which are seeing them as similar disorders. Recently, the literature is presenting another concept „Hyperlexia“, which has many similar characteristics with Asperger Syndrome and High Functioning Autism. Its particularities will be briefly presented. 

Key words: Asperger Syndrome, High Functioning Autism, The schizoid personality disorder, Hyperlexia.

** Medic primar neuropsihiatie infantilã, conferentiar, Catedra de Psihiatrie si Psihologie a Copilului si Adolescentului, UMF “Carol Davila” Bucuresti ** Medic primar psihiatru, conferentiar, Catedra de Psihiatrie UMF “Carol Davila” Bucuresti *** Medic specialist psihiatrie pediatricã, preparator universitar, Catedra de Psihiatrie si Psihologie a Copilului si Adolescentului, UMF “Carol Davila” Bucuresti **** Medic rezident psihiatrie pediatricã, asistent universitar, Catedra de Psihiatrie si Psihologie a Copilului si Adolescentului, UMF “Carol Davila” Bucuresti

INTRODUCERE 

Hans Asperger, medic psihiatru austriac, a descris pentru prima datã copiii cu afectare severã a capacitãtii de relationare socialã care semãnau cu cei autisti descrisi de Leo Kanner în 1943, dar erau mai inteligenti si limbajul lor era mai bine dezvoltat; tulburarea a denumit-o „psihopatie autistã“, pentru a mentiona caracterul stabil al bolii. Lucrarea a rãmas necunoscutã specialistilor pentru cã a fost publicatã în limba germanã în 1944 si nu a fost tradusã si difuzatã pânã în 1981, când Lorna Wing a descris un grup de persoane cu o pronuntatã afectare a relatiilor sociale si s-au reluat cercetãrile si observatiile privind diferentierea Tulburãrii Asperger de Tulburarea autistã. 

Recunoasterea „oficialã“ a acestei entitãti se face în anii ‘90, când în ICD 10 apare pentru prima datã diagnosticul de Sindrom Asperger, iar în DSM IV Tuburarea Asperger. Existã însã controverse si dispute privind distinctia între Tulburarea Asperger (TA) si Autismul înalt functional (AIF), bine adaptat: Tulburarea Asperger este consideratã de unii autori ca fiind expresie a unei forme mai putin severe de autism, la copiii cu dezvoltare cognitivã bunã, iar in ultimii ani se discutã despre un „continuum“ în cadrul Tulburãrii pervazive de dezvoltare (TPDD). 

DEFINITIE 

Tulburarea Asperger este o Tulburare pervazivã de dezvoltare care se caracterizeazã printr-o afectare a comportamentului social, a interactiunii sociale, prin existenta unor preocupãri si interese restrictive, stereotipe, specifice autismului; acesti copii au o bunã functionare cognitivã si de limbaj (Kaland et all., 2002), cu caracteristici specifice vârstei, dar au o mare incapacitate de rezonare afectivã, de exprimare a reciprocitãtii emotionale, de comunicare empaticã (Ghaziuddin, Gerstein, 1996). Acesti copii pot acumula foarte multe informatii într-un anume domeniu, dar într-o manierã mecanicã, fãrã utilitate uneori (Wing, 1981). Limbajul acestor copii este corect gramatical dar cu o intonatie si prozodie particularã, marcat de stereotipie si pedanterie. Aceastã tulburare a fost descrisã uneori ca personalitate schizoidã sau ca o psihopatie autistã (Wolf citat de Klin et all.,1995). 

EPIDEMIOLOGIE 

Tulburarea Asperger este consideratã a fi extrem de rarã, cu o prevalentã raportatã de unele studii de 0- 11/10.000 (Volkmar, Klim, 2000; Wing et all. 2002; Prior, 2003; Fiona et all., 2002). Ehlers, Gillberg, 1993, aratã cã TA poate apare la 3-4/10.000 de copii. Incidenta se pare cã este mai mare la bãieti decât la fete(Fombonne, Tidmarsh, 2003). În majoritatea cazurilor, debutul se situeazã între 3 si 4 ani (Charman, 2002). 

ETIOPATOGENIE 

Ca si în Autismul infantil, cauza Tulburãrii Asperger rãmâne încã necunoscutã, desi

factorii genetici sunt considerati din ce în ce mai importanti; asemãnãrile dintre cele douã tulburãri sugereazã posibilitatea existentei unei etiologii comune. Existã în literatura de specialitate rapoarte privind existenta celor douã entitãti clinice chiar în aceeasi familie (ceea ce confirmã ipoteza geneticã). 

Studiile de imagisticã cerebralã nu au pus în evidentã patternuri specifice sau anomalii lezionale în TA; spre deosebire de Autism Infantil care se poate asocia cu Sindromul X-fragil sau Scleroza tuberoasã sau hipotiroidismul, TA nu prezintã astfel de situatii ceea ce explicã putinele anomalii cerebrale. Au fost descrise: macrogirie în lobul frontal stâng, polimicrogirie opercular bilateral, afectare în lobul temporal stâng; studiile PET si SPECT sunt încã la început, primul studiu a evidentiat o hipoperfuzie în parieto-occipitalul stâng. În prezent, datele de etiologie privind Tulburarea Asperger sunt controversate. Studii care comparã copiii cu sindrom autist cu cei considerati ca indeplinind toate criteriile de autism nu au identificat diferentieri considerabile (Szatmari et all., 1995). Evaluarea neuropsihologicã a copiilor cu Autism Infantil a arãtat diferenta semnificativã în particularitãtile de limbaj comparativ cu cei cu TA (Klin et al., 1995) Copioi cu TA sau Autism Infantil au o afectare a capacitatii de „mentalizare“ sau a capacitãtii de predictie / anticipare a comportamentului celorlalti; copiii cu Autism Infantil sau TA au un nivel de „joint attention” sau „pretend play “ ca al unui copil de 18 luni sau chiar mai mic (Baron-Cohen et all., 2003 si Gillberg, 1999). 

CRITERII DE DIAGNOSTIC SI CARACTERISTICI CLINICE Descrierea comunã a Tulburãrii Asperger include:

scãderea empatiei relationare socialã inadecvatã, unilateralã vorbire pedantã cu intonatie sãracã comunicare nonverbalã diminuatã interes circumscris dar foarte intens într-un singur domeniu, acumuleazã cifre, date

despre vreme, harti, geografie, paleontologie, mersul trenurilor care sunt învãtate automat fãrã o cunoastere profundã a domeniului respectiv

miscãri dezordonate, neîndemânatice

Klin et all., 1995 au propus urmatoarele criterii neuropsihologice care ar trebui urmãrite in evaluarea acestor copii:

abilitãti motorii fine si grosiere integrare vizuo -motorie perceptie auditivã si vizuo -spatialã memorie auditivã,verbalã si vizualã formarea conceptelor verbale si nonverbale prozodie-fonologie decodificarea si întelegerea sunetelor scrise si vorbite calculul operatiilor aritmetice competentã socialã si emotionalã.

Evaluarea implicã o bunã anamnezã, care are la bazã istoricul de dezvoltare al copilului în toate ariile: aspectul social, comunicare, comportament si afectivitate. Examinarea fizicã de obicei nu aratã nimic patologic; acesti copii sunt ca si cei cu Autism Infantil: eutrofici, armoniosi, cu aspect plãcut. Existenta unor grade diferite de dezvoltare a limbajului, cât si a dezvoltãrii cognitive a impus termenul de „Sindrom Asperger“, care este rezervat copiilor diagnosticati cu Autism Infantil dar la care limbajul este suficient de bine dezvoltat. ICD 10 continuã sã foloseascã termenul de Sindrom Autist, iar DSM IV considerã deja Tulburarea Asperger. 

Diagnosticul de Tulburare Asperger necesitã demonstrarea afectãrii calitative a interactiunii sociale si existenta comportamentului restrictiv, repetitiv, cu stereotipii

si incapacitatea de a rezona afectiv si de a avea trãiri empatice - toate aceste modificãri apãrând la copiii fãrã afectare cognitivã si de limbaj. Putem spune cã acesti copii, care nu sunt „autisti vera“ au dificultãti în relationarea socialã, un limbaj bine dezvoltat dar care esueazã în adaptarea la contextul social. 

Limbajul este corect gramatical, are o intonatie particularã si o prozodie bizarã, este marcat de pretiozitate si pedanterie; desi încearcã sã fie comunicativi si sociabili ei nu reusesc sã fie acceptati de cei de o vârstã. QI-ul verbal este net superior QI-ului de performantã. Acesti copii sunt neîndemânatici, stângaci, nepriceputi, fãrã abilitãti sportive, dar pot avea interese si performante chiar exceptionale într-un anumit domeniu. Pot memora date, cifre, nume proprii cu o mare usurintã dar numai dacã se încadreazã în sfera lor de interes (astronomie, geografie, istorie, chimie, muzicã etc). Pot desena cu mare usurintã si talent personaje din „desene animate“ sau pot reda schema imaginarã a unei „masini hidraulice“ pe care vor sã o inventeze. Totul este marcat de bizar si stereotipie. Uneori dialogheazã cu personaje imaginare, cãrora le dau nume proprii ciudate, pot folosi neologisme dar pot si „inventa neologisme“ în aceste jocuri imaginative, bogate, interesante chiar, dar de care nu se pot bucura decât ei singuri (ex. un bãietel care dialoga cu Manatinu si Manatina - personaje pe care numai el le vedea si cãrora el le dãduse aceste nume)( Dobrescu, 2003). În cazul formelor usoare de TA se preferã totusi a se evita acest diagnostic; în timp, acesti copii pot deveni indivizi adulti cu unele trãsãturi de personalitate particulare (de tip schizoid, schizotipal). Formele mai severe de TA nediagnosticate în copilãrie pot fi diagnosticate în perioada adultã ca Tulburare de personalitate schizoidã sau schizotipalã (Klin et all., 1995). 

Criterii de diagnostic DSM IV Tulburare Asperger A. Existenta afectãrii calitative a interactiunii sociale manifestate prin cel putin douã din urmãtoarele criterii: 1. Afectare marcatã a comportamentelor non verbale precum: absenta privirii „ochi în ochi“, lipsa mobilitãtii si expresivitãtii faciale, inexistenta gesturilor, si posturilor corporale cu scop de comunicare interpersonalã; 2. Incapacitate si esec în initierea relatiilor cu cei de o vârstã; 3. Lipsa spontaneitãtii în exprimarea bucuriei sau plãcerii la întâlnirea unei persoane agreate si incapacitatea de a împãrtãsi bucuria cu ceilalti; 4. Lipsa reciprocitãtii emotionale si sociale; B. Existenta unui pattern de comportament cu interes si activitãti restrictive, repetitive si stereotipe, manifestate prin cel putin unul din urmãtoarele criterii: 1. Existenta unor preocupãri anormale ca intensitate si interes si care sunt caracterizate prin acelasi pattern restrictiv si stereotip; 2. Aderenta inflexibilã la rutinã si ritualuri proprii, nonfunctionale; 3. Manierisme motorii stereotipe si repetitive (ex: fluturarea sau rãsucirea mâinilor sau degetelor sau miscãri complexe de rãsucire ale întregului corp) 4. Joc persistent cu preocupare intensã pentru anumite pãrti ale obiectelor; C. Prezenta acestor simptome determinã o afectare socialã, ocupationalã sau în alte arii de functionare; D. Nu existã întârziere în dezvoltarea psihomotorie sau de limbaj (copilul a folosit cuvinte singulare pânã la 2 ani si a început sã comunice prin fraze de la 3 ani); E. Nu existã nici un semn de afectare clinicã generalã sau a dezvoltãrii cognitive sau a abilitãtilor specifice vârstei (cu exceptia interactiunii sociale); F. Nu sunt îndeplinite criteriile pentru alte tulburãri pervazive de dezvoltare. 

ICD 10 prezintã astfel Sindromul Asperger (F84.5): - Limbajul nu este afectat si nici dezvoltarea cognitivã; copilul a utilizat primele cuvinte la 2 ani si primele propozitii la 3 ani; comportamentul adaptativ, curiozitatea, autocontrolul sunt la nivelul vârstei si al intelectului. Uneori abilitãtile motorii sunt defectuoase. Copiii au preocupãri si abilitãti bizare, speciale, particulare. 

- Existã anomalii în interactiunea socialã si reciprocitatea emotionalã. - Comportamentul este marcat de aspecte stereotipe, restrictive, interese bizare dar bine circumscrise (caracteristici specifice si copilului autist); mai putin frecvent se observã si manierisme sau jocul nefunctional cu obiectele sau cu pãrti ale acestora. - Tulburarea nu întruneste criteriile altor tulburãri pervasive de dezvoltare sau schizofreniei, tulburãrii de personalitate de tip schizoid, tulburãrii reactive de atasament. Alte denumiri: - Psihopatia autistã; - Tulburarea schizoidã a copilãriei; Criteriile Gillberg si Gillberg, 1989 si revizuite 1991: 1. Afectare socialã (egocentrism extrem) cel putin 2 din urmãtoarele:

a. inabilitate de a interactiona cu cei de o vârstãb. lipsa dorintei de a interactiona cu cei de o vârstãc. nerespectarea si neîntelegerea regulilor sociale de politeted. comportament social si emotional neadecvat

2. Interese limitate, cel putin 1 din urmãtoarele:a. excluderea altor activitati firesti vârsteib. aderenta repetitivã la aceeasi activitatec. memorare mecanicã

3. comportamente repetitive:a. asupra lui însusib. asupra altor aspecte ale vietii

4. Particularitãti (bizarerii) ale vorbirii si limbajului cel putin 3 din urmãtoarele:a. întârziere în dezvoltareb. limbaj expresiv perfect la nivel superficialc. folosirea cuvintelor într-o manierã idiosincraticãd. pattern-uri repetitive ale vorbirii

5. Nu întruneste criterii DSM-III-R pentru Autism Validitatea Sindromului Asperger este cea mai controversatã dintre toate tulburãrile pervazive de dezvoltare; lipsa unei definitii unanim acceptate face ca acest concept sã fie folosit de clinicieni farã suficient temei sau sã fie atribuit cazurilor cu Autism cu nivel mare al inteligentei, sau sã fie atribuit adultilor cu autism, sau sã fie folosit ca termen de granitã pentru cazurile de Autism atipic (Klin et all., 1995). 

Existã in literatura de specialitate multe comentarii privind urmatoarele concepte / terminologii pentru definirea unor sindroame clinice asemãnãtoare sindromului Asperger:

Nonverbal learning disabilities Developmental learning disability of the right hemisphere Hiperlexie Autism înalt functional

Deficitul de comunicare nonverbalã a fost descris ca o formã de Tulburare a functionalitãtii emisferului drept; copiii cu aceastã manifestare au o profundã inabilitate în exprimarea si interpretarea afectivitãtii sau a altor abilitãti de bazã ale relationãrii si se caracterizeazã prin:

dezvoltare superioarã a capacitãtilor verbale si a memoriei verbale dificultãti în adaptarea la situatii noi si complexe dificultãti relative în calculul aritmetic prozodie saracã si pedantã deficit important în perceptia, judecata, interactiunea si abilitãtile sociale marcatã afectare a identificãrii mesajelor subtile nonverbale evidente pentru ceilalti tendintã marcatã de izolare socialã si risc de a dezvolta serioase tulburãri afective tendintã de agregare familialã a acestei manifestãri

Multi autori considerã cã profilul neuropsihologic al disfunctiei emisferului drept (Rinehart et all., 2002) are similaritãti fenomenologice cu Sindromul Asperger (Klin et

all., 1995; Huang et all., 2002) în timp ce pentru subiectii cu Autism înalt functional profilul neuropsihologic indicã un deficit al emisferului stâng (Avikainen et all., 2003; Castelli et all., 2002). Hiperlexia a fost descrisã de Huttenlocher (1973) si Ararn si Healy (1988) citati de Graham et all.(1999) ca fiind o dezvoltare si întelegere precoce a limbajului,. Criteriile descrise in 2001 de Kupperman, citat de Baron-Cohen et all. (2003) sunt urmãtoarele :

întelegerea limbajului depãseste vârsta cronologicã (primele cuvinte apar la 12-18 luni, vorbirea timpurie si limbajul sunt ecolalice)

QI >100 Face inferente, întelege verbe subîntelese Întelege umorul Transferã cunostintele învãtate la noile situatii Are dificultãti de socializare Egocentric Se plânge ca ceilalti nu-i respectã dorintele Dezvoltare precoce a capacitãtii de a citi Achizitia limbajului este dezordonatã Întreaga frazã si chiar dialogurile sunt folosite drept conversatie Existã anomalii în forma si continutul limbajului cu intonatie stereotipã, perseverare

si folosirea idiosincraticã a cuvintelor si frazelor Întelegerea unui cuvânt depãseste întelegerea în context iar interpretarea cuvintelor

este concretã si ad literamMulti dintre subiecti dovedesc o îmbunãtãtire a limbajului spre vârstã de 4-5 ani în timp ce dificultãtile în relationare si conversatia socialã persistã. Acest pattern de achizitionare a limbajului este similar cu al multor copii cu Autism înalt functional. Copiii cu hiperlexie spre deosebire de cei cu Sindrom Asperger nu au probleme de dezvoltare motorie. Se poate considera hiperlexia ca un subgrup al Tulburãrilor pervazive de dezvoltare sau o entitate la capãtul unui continuum al TPDD sau Autism înalt functional. Tulburarea de personalitate de tip schizoid a copilãriei a fost descrisã de Wolff dar acest concept nu a fost promovat si nu existã în prezent în literaturã date care sã ajute la conturarea acestei manifestãri; se pune totusi întrebarea dacã TA nu este o tulburare de tip personalitate schizoid, mai ales cã Hans Asperger descria aceste simptome sub denumirea de Psihopatie autistã; rãmâne TA la capãtul continuumului de TPDD sau este o dezvoltare dizarmonicã a personalitãtii observabilã din primii ani de viatã? 

Criterii DSM IV Tulburare de personalitate tip Schizoid: A. Pattern pervaziv de detasare de relatiile sociale si gamã restransã de exprimare a emotiilor în contexte interpersonale, pattern care începe din prima parte a vietii adulte si care este prezent în contexte diverse, indicat de patru sau mai multe din urmãtoarele: 

1. nici nu doreste si nici nu îi fac placere relatiile apropiate, incluzând faptul cã face parte dintr-o familie

2. alege aproape întotdeauna activitãti solitare3. are interes redus sau absent fatã de experientele sexuale cu o altã persoanã4. îi fac placere putine activitãti sau nici una5. nu are prieteni sau confidenti apropiati6. pare indiferent la laudele sau criticile altora7. manifestã rãcealã emotionalã, detasare sau afectivitate aplatizatã

B. nu apare în cadrul schizofreniei, al unei tulburãri de dispozitie cu elemente psihotice, al unei tulburãri psihotice, al unei tulburãri pervazive de dezvoltare si nu se datoreazã efectelor fiziologice directe ale unei conditii medicale. 

Tulburarea schizoidã de personalitate este diferentiatã de Tulburarea Asperger prin

lipsa patternului de comportamente motorii stereotipe, absenta discontactului vizual, conservarea abilitãtii de a se exprima sau de a comunica efectiv cu ceilalti, situatiile sociale provocându-le persoanelor cu acest tip de personalitate nu stanjenealã ci plictisealã. O evaluare globalã a celor douã tulburãri, duce la concluzia cã trãsãturã de diferentiere cea mai importantã este aceea cã interactiunea socialã a persoanelor prezentând Tulburare Asperger este mult mai sever afectatã decât a celor cu Tulburarea schizoidã de personalitate. 

Trãsãturile caracteristice Tulburãrii schizoide de personalitate sunt evidente chiar din copilãrie, copiii sunt retrasi “cuminti “, nu se joacã cu ceilalti, preferând sã se joace singuri, nu creeazã probleme, sunt tãcuti, iar jocurile lor sunt oarecum stereotipe. În perioada adultã devine evidentã rãceala emotionalã, manifestatã prin incapacitatea implicãrii emotionale în relationarea emotionalã, aplatizarea emotionalã (incapacitatea de a trãi agresivitatea, ura, compasiunea). Sunt persoane distante, retrase, evitã relationarea interpersonalã de orice naturã (inclusiv relationarea de naturã sexualã). Din acest motiv îsi aleg meserii solitare. În aceste meserii (matematicieni, fizicieni, filozofi) pot sã aibã performantã datoritã capacitãtii de a se detasa de problemele obisnuite precum si datoritã capacitãtilor intelectuale deosebite. (Georgescu, 1998) 

Autismul înalt functional Autismul înalt functional întruneste toate criteriile pentru Autismul infantil cu mentiunea cã acesti copii au inteligentã normalã si limbajul dezvoltat; acest lucru face ca diferentierea de Asperger sã fie foarte dificil de fãcut si de multe ori sã existe greseli de diagnostic în acest sens. Nu toti autorii sunt de acord ca Autismul Infantil este diferit de TA, unii dintre ei considerã cã este aceeasi tulburare. Existã totusi o unanimitate privind existenta unui continuum în TPDD. 

Tulburare Asperger versus Autism înalt functional. 

Au fost descrise urmãtoarele diferente între cele douã entitãti: - TA are mai multã volubilitate în vorbire decât Autism Infantil (NIMH (2000), TA are o conversatie mai bunã în interactiunea în diadã decât Autism Infantil profilul QI-verbal este mai bun la adolescentii cu TA decât la cei cu Autism Infantil (Belkadi et all., 2003), insertia socialã a adultilor cu TA este superioarã celor cu Autism Infantil (vezi profilul psihologic efectuat de Gillberg filozofului german Witghenstein) - Ellen Fenster-Kuel (2000) citatã de Klin si Volkmar (2003) considera cã TA este diferitã de Autismul Infantil, cã se fac adesea greseli de diagnostic; copiii cu TA pot prezenta adesea si comportamente de tip TOC, THDA sau TO; autoarea considerã cã Autismul Infantil are o simptomatologie relativ permanentã cu scãderea abilitatilor si sarcinilor verbale în timp ce TA are doar o obosealã a performantelor, testele psihologice (Block design subtest of the WISC/WAIS) au performante superioare pe mãsurãtorile verbale la cei cu TA fatã de Autism Infantil (Jolliffe and Baron-Cohen, 2000) - Mare parte din clinicieni gãsesc utilã distinctia dintre TA si Autismul Infantil (Campbell et all., 1996; Volkmar and Klim, 2000; Simpson, 2003). 

Existã autori care considerã cã Autism Infantil nu este semnificativ diferit de TA: Baron-Cohen et all., 2003 considera cã TA este identic cu Autism Infantil, au acelasi stil cognitiv si acelasi model “folk psychology si folk physics”. 

Acelasi autor considerã cã autismul este o conditie psihiatricã cãreia nu i se potriveste nici termenul de disorder, disability sau handicap ci este o deficienta cu “different cognitive style”. Bauer (2000) citat de Klin si Volkmar, 2003 considera cã TA este un termen aplicat pentru o formã inaltã de functionare a TPDD si cã

reprezintã o tulburare neurologicã de bazã a dezvoltãrii în care exitã trei categorii de anomalii:

la nivelul relatiilor sociale si abilitãtilor sociale la nivelul folosirii limbajului pentru comunicare la nivelul comportamentului care este caracterizat prin atitudini repetitive,

perseverative cu interese limitate si foarte intenseTA reprezintã portiunea din continuumul TPDD care se caracterizeazã prin abilitãti cognitive ridicate (Klin si Volkmar, 2003). 

CONCLUZII 

Dificultãtile legate de corecta evaluare a Tulburãrii Asperger s-au diminuat în urma recunoasterii oficiale de cãtre Asociatia Americanã de Psihiatrie în editia a IV-a a DSM în 1994. Cu toate acestea, utilizarea clinicã a acestui concept diagnostic este încã la început, existând dificultãti de încadrare nosologicã, legate de perspectiva evolutiei si a proiectãrii modalitãtilor de interventie terapeuticã. Criteriile de diagnostic se suprapun într-o oarecare masurã cu cele de Autism Infantil, motiv pentru care existã discutii legate de dificultatile diferentierii între Tulburarea Asperger si Autismul Înalt Functional. Spre deosebire de Autismul Infantil, Tulburarea Asperger prezintã o lipsã a întârzierilor în dezvoltarea achizitiilor limbajului, în dezvoltarea cognitivã si exteriorizeazã comportamente adaptative cu exceptia interactiunii sociale. Se considerã cã Tulburarea Asperger se situeazã la capãtul cu functionarea cea mai înaltã a continumului Tulburãrilor Pervazive de Dezvoltare. 

Tulburarea schizoidã de personalitate în copilãrie descrisã de Wolf (citat de Klin et all., 1995), care desi nu s-a mentinut în taxinomiile internationale, este o altã entitate care este inclusã în algoritmul diagnostic la evaluarea unui copil prezentând criterii diagnostice apartinând Tulburãrii Asperger, datoritã aceleiasi suprapuneri a unor caracteristici clinice. Cel mai important criteriu de diferentiere între cele douã tulburãri este nivelul superior al interactiunii sociale al persoanelor prezentând Tulburare schizoidã de personalitate, restrângerea comunicãrii sociale tinând de absenta intentiei la o persoanã cu abilitãti de comunicare si nu de dificultate si neadecvare, asa cum se întamplã în cazul persoanelor cu Tulburare Asperger. Este descrisã o evolutie a adaptãrii sociale pe termen lung net superioarã la Tulburarea schizoidã de personalitate în raport cu Tulburarea Asperger (Szatmari et all., 2003; Howlin, 2003). 

Nu existã încã unanimitate de opinie privind TA, Autismul înalt functional si Tulburarea schizoidã de personalitate în copilarie. 

Este posibil ca teoria continuumului în TPDD sã fie recunoscutã în urmãtorii ani. Noi considerãm, pe baza celor 20 de ani de experientã si pe baza celor opt cazuri pe care le avem în prezent în urmãrire cã existã o diferentã în evolutia copiilor cu TA fatã de cei cu Autism Infantil. 

BIBLIOGRAFIE 

1. American Psychiatric Association: Diagnostic and Statistical Manual (4th Edition), Washingthon DC, American Psychiatric Association Press, 1994 2. Asperger H. (1944) Die „autistichen Psychopathen” im Kindersalter. Arch

Psychiatrie Nervenkrankheiten 117:76-136 3. Avikainen S., Wohlschlager A., Liuhanen S., Hanninen R., Hari R. (2003) Impaired mirror-image imitation in asperger and high-functioning autistic subjects. Curr Biol. 13(4):339-341. 4. Baron-Cohen S., Richler J., Bisarya D., Gurunathan N., Wheelwright S. (2003) The systemizing quotient: an investigation of adults with Asperger syndrome or high-functioning autism, and normal sex differences. Philos Trans R Soc Lond B Biol Sci. 28;358(1430):361-374. 5. Belkadi Z., Gierski F., Clerc C., Bertot V., Brasselet C., Motte J. (2003) Asperger syndrome in childhood: review of four cases. Arch Pediatr. 10(2):110-6 6. Campbell M., Schopler F., Cueva J.E., Hallin A., ( 1996) Treatment of autistic disorders. Journal of American Academy of Child and Adolescent Psychiatry 35: 134-142 7. Castelli F., Frith C, Happe F, Frith U. (2002) Autism, Asperger syndrome and brain mechanisms for the attribution of mental states to animated shapes. Brain. 125(Pt 8):1839-1849. 8. Charman T. (2002) The prevalence of autism spectrum disorders. Recent evidence and future challenges. Eur Child Adolesc Psychiatry. 11(6):249-56 9. Dobrescu I. (2003) Psihiatria copilului si adolescentului, Editura Medicalã, Bucuresti, 152-15710. Ehlers S., Gillberg C.(1993) The epidemiology of Asperger syndrome: a total population study. Journal of Child Psychiatry and Psychology 34: 1327-1350 11. Fiona J.S., Baron-Cohen S., Bolton P., Brayne C. (2002) Brief report: prevalence of autism spectrum conditions in children aged 5-11 years in Cambridgeshire, UK. Autism 6(3):231-7 12. Fombonne E, Tidmarsh L. (2003) Epidemiologic data on Asperger disorder. Child Adolesc Psychiatr Clin N Am. 12(1):15-21, v-vi. 13. Georgescu M. (1998) Psihiatrie Ghid practic, Editura National, Bucuresti, 270-275 14. Ghazdiuddin M., Gerstein L.(1996), Pedantic speaking style differentiates Asperger syndrome from high-functioning autism, Journal of Autism and Developmental Disorders 26:585-595 15. Gillberg C.(1999) Asperger syndrome and related disorders. European Child and Adolescent Psychiatry Vol .8, Suppl. 2 II/8 16. Graham P., Turk J., Verhulst F.C.(1999) Child Psychiatry. A developmental approach. Third Edition. Oxford University Press 17. Howlin P. (2003) Outcome in high-functioning adults with autism with and without early language delays: implications for the differentiation between autism and Asperger syndrome. J Autism Dev Disord. 33(1):3-13. 18. Huang H.L., Shieh Y.L., Wu H.J., Chuang S.F., Yang P., Jong Y.J. (2002) Asperger’s syndrome and aberrant neurofunctional organization - a case report. Kaohsiung J Med Sci. 18(4):198-204. 19. Jolliffe T, Baron-Cohen S. (2000) Linguistic processing in high-functioning adults with autism or Asperger’s syndrome. Is global coherence impaired? Psychol Med. 30(5):1169-87 20. Kaland N, Moller-Nielsen A, Callesen K, Mortensen EL, Gottlieb D, Smith L. (2002)- A new ‘advanced’ test of theory of mind: evidence from children and adolescents with Asperger syndrome - J Child Psychol Psychiatry 43(4):517-28 21. Kanner L. (1943), Autistic distrurbances of affective contact Nerv Child 2:217-250 

22. Klin A., Volkmar F.R., Sparrow S., Cicchetti D.V., Rourke B.P.( 1995) Validity and neuropsychological characterization of Asperger syndrome: convergence witn nonverballearning disabilities syndrome. Journal of Child Psychiatry and Psychology 36, 1227- 1240 23. Klin A., Volkmar F.R. (2003) - Asperger syndrome. - Child Adolesc Psychiatr Clin N Am. 12(1):XIII-XVI. 24. Klin A., Volkmar F.R. (2003) Asperger syndrome: diagnosis and external validity. Child Adolesc Psychiatr Clin N Am. 12(1):1- 13, v. 25. Prior M. (2003) Is there an increase in the prevalence of autism spectrum disorders? J Paediatr Child Health. 39(2):81-2. 26. Rinehart NJ, Bradshaw JL, Brereton AV, Tonge BJ. (2002) Lateralization in individuals with high-functioning autism and Asperger’s disorder: a frontostriatal model. J Autism Dev Disord. 32(4):321-331. 27. Simpson D (2003) Autism spectrum disorder is not as certain as implied. BMJ. 326(7396):986. 28. Szatmari P, Archer L., Fisman S., Streiner D.L., Wilson F.(1995) Asperger syndrome and autism : differences in behaviour, cognition and adaptative functioning, Journal of American Academy of Child and Adolescent Psychiatry 34: 1662-1671 29. Szatmari P, Bryson SE, Boyle MH, Streiner DL, Duku E (2003) Predictors of outcome among high functioning children with autism and Asperger syndrome. J Child Psychol Psychiatry. 4(4):520-8. 30. Volkmar F.R., Klim A.(2000) Pervasive Developmental Disorder in Kaplan H.I., Sadock B.J. (eds): Kaplan&Sadock’s Comprehensive Textbook of Psychiatry Seventh Edition (2000) Baltimore,Williams&Wilkinson, Cap 38: 2659-2679 31. Wing L (1981) Severe impairments of social interaction and associated abnormalities in children: Epidemiology and classification. J Autism Dev Disorder 9:11-30 32. Wing L, Potter D. (2002) The epidemiology of autistic spectrum disorders: is the prevalence rising? Ment Retard Dev Disabil Res Rev.;8(3):151-61.