ujorNedelcovici

FragmenteEa, El ºi... – Nuvelã

De ce suntem ceea ce suntem – EseuDa, domnilor! – articol cenzurat

De la Jan Palah la Vàclav Havel ºi implozia comunismului

Icar zboarã liber deasupra EuropeiFotografii – 100 de ani

ujorNedelcovici

FragmenteEa, El ºi... – Nuvelã

De ce suntem ceea ce suntem – EseuDa, domnilor! – articol cenzurat

De la Jan Palah la Vàclav Havel ºi implozia comunismului

Icar zboarã liber deasupra EuropeiFotografii – 100 de ani

Redactare : Roxana MăciucăTehnoredactare : Liviu Stoica Corectură : Mădălina TudorDesign copertă : Andra Penescu

FRAGMENTEBujuor Nedelcovici Copyright © 2016 Editura ALLFAToate drepturile rezervate.

ISBN 978-606-783-037-8

Descrierea CIP poate fi consultată la Biblioteca Națională a României.

Grupul Editorial ALL :Bd. Constructorilor nr. 20A, et. 3, sector 6, cod 060512 – BucureștiTel.: 021 402 26 00Fax : 021 402 26 10www.all.ro

Editura ALLFA face parte din Grupul Editorial ALL.

/editura.allallcafe.ro

FIȘĂ BIOGRAFICĂ

Bujor Nedelcovici este autorul unei opere complexe și di-verse: roman, eseu, teatru, film, jurnal, fotografie și publicis-tică. S-a născut la 16 martie 1936 la Bârlad. Urmează cursu-rile Liceului „I.L. Caragiale“ din Ploiești și absolvă în 1959 Facultatea de Drept din București. Este avocat la Baroul de Avocați din Ploiești de unde este radiat din motive politice (ta-tăl a fost arestat) și muncește timp de 12 ani pe diverse șantiere și uzine din țară – Bicaz, Brașov, București.

Debutează în 1970 cu romanul Ultimii, colaborează la mai multe reviste și ziare și publică romanele: Fără vâsle, Noaptea, Grădina Icoanei, Zile de nisip, Somnul Vameșului, premiate de Uniunea Scriitorilor și Asociațiile Scriitorilor din România.

În 1981, romanul Zile de nisip este ecranizat (Faleze de nisip), dar filmul este imediat retras de pe ecrane de că-tre Ceaușescu care îl critică cu asprime în 1983 la Conferința ideologică de la Mangalia. În 1982 devine redactorul-șef al Almanahului literar și șeful secției de proză al Asociației Scriitorilor din București. Romanul Al doilea mesager și vo-lumul de nuvele Oratoriu pentru imprudență, sunt interzise de cenzura din România. Romanul Al doilea mesager – tri-mis pe căi clandestine în Franța – este publicat la editura Albin Michel de la Paris și obține Premiul Libertății oferit de Pen-Club Français.

În 1987 părăsește România și cere azil politic în Franța, unde publică mai multe romane: Crime de sable (versiunea franceză

a romanului Zile de nisip), editura Albin Michel, Le matin d’un miracle (Dimineața unui miracol), editura Actes Sud, Le dompteur de loups (Îmblânzitorul de lupi), editura Actes Sud, și Le provocateur (Provocatorul), editura Euro-Culture, Franța.

În 1992 primește Premiul Academiei Româno-Americane de Artă și Știință pentru romanul Al doilea mesager, care este adaptat pentru film în 1995, sub titlul Somnul Insulei.

În 1990 este distins cu gradul de Chevalier de l’Ordre des Artes et des Lettres și devine membru al Societății Autorilor și Compozitorilor Dramatici și al Societății Oamenilor de Litere Francezi. Susține un ciclu de conferințe în Statele Unite și pu-blică în Canada (La Revue Cité Libre) eseul Întâlnirea cu seco-lul al XXI-lea. În anul 2000 i se acordă Ordinul Național pen-tru merit în grad de Comandor, iar în 2007 primește Premiul pentru promovarea culturii românești în străinătate din partea Ministerului Culturii și Cultelor. Tot în 2007, Radio România Cultural îi acordă premiul Lux Mundi pe anul 2006.

Din 1987, face parte din comitetul de redacție al Revistei Esprit, Paris – unde publică articole și eseuri.

Fragmente7

DE ACELAȘI AUTOR

ULTIMII – roman – Editura Eminescu – 1970; Editura Universalia – 1999 (ediția a II-a)FĂRĂ VÂSLE – roman – Editura Eminescu – 1972NOAPTEA – roman – Editura Eminescu – 1974, Premiul Asociației Scriitorilor din BucureștiGRĂDINA ICOANEI – roman – Editura Eminescu – 1997ZILE DE NISIP – roman – Editura Cartea Românească – 1979; Premiul Uniunii Scriitorilor; Editura Fundației Culturale Române – 1993 (ediția a II-a); Adaptare pentru filmul: Faleze de nisipCRIME DE SABLE (versiunea franceză) – Editura Albin Michel – Paris – 1989SOMNUL VAMEȘULUI – roman – Vol: I, II, III – Editura Eminescu – 1981; Editura Allfa – 2001 (ediția a II-a)LE SECOND MESSAGER – roman – Editura Albin Michel – Paris – 1985; Premiul Libertății – Pen Club Français; Editura Eminescu (versiunea ro-mânească) 1991; Adaptare pentru filmul Somnul insulei – 1994; Premiul Academiei Româno-Americane de Artă și Știință – 1992ORATORIU PENTRU IMPRUDENȚĂ – nuvele – Editura Cartea Românească – 1992NOAPTEA DE SOLSTIȚIU – piesă de teatru – 1992; Teatrul Dramatic – Baia MareÎNTÂLNIREA CU SECOLUL AL XXI-LEA – eseu – 1992; Revista Cité Libre Montréal – 1993; Revista România literară – 1993; Revista Aurora – Oradea – 1993LE MATIN D’UN MIRACLE – roman – Editura Actes Sud – Franța – 1991DIMINEAȚA UNUI MIRACOL – roman – Editura Univers – 1993; Premiul Uniunii Scriitorilor

ÎMBLÂNZITORUL DE LUPI – roman – Editura Albatros – 1991LE DOMPTEUR DE LOUPS – roman – Editions Actes Sud – Franța – 1994AICI ȘI ACUM – publicistică – Editura Cartea Românească – 1996; Editura Allfa (ediția a II-a) – 1998JURNAL INFIDEL – Jurnal de exil –Editura Eminescu – 1998IARBA ZEILOR – nuvele – Biblioteca București – 19982+1 – Două scenarii + o piesă de teatru – Editura Cartea Românească – 1999PROVOCATORUL – roman – Editura Allfa – 1997LE PROVOCATEUR – roman – Editions Euro Culture – 2000COCHILIA ȘI MELCUL – eseuri – Editura Allfa – 1997JURNAL INFIDEL – Editura Paralela 45 – 2003CARTEA LUI IAN ÎNȚELEPTUL, APOSTOLUL DIN GOLFUL ÎNDEPĂRTAT – roman – Editura Jurnalul literar – 2003UN TIGRU DE HÂRTIE – Editura Allfa – 2003; ediția a II-a – 2004JURNAL INFIDEL – Editura Allfa – 2004OPERE COMPLETE, vol I – Editura Allfa – 2005OPERE COMPLETE, vol II – Editura Allfa – 2005LECTORUL DE IMAGINI, VANDALISM ARHI TEC TU RAL ÎN BUCUREȘTI, 1980-1987 – Album foto – Editura Institutul Național pentru Memoria Exilului Românesc – 2006OPERE COMPLETE, vol I – Editura Allfa – 2005OPERE COMPLETE, vol II – Editura Allfa – 2006OPERE COMPLETE, vol III – Editura Allfa – 2006OPERE COMPLETE, vol IV – Editura Allfa – 2007OPERE COMPLETE, vol V – Editura Allfa – 2007OPERE COMPLETE, vol VI – Editura Allfa – 2008OPERE COMPLETE, vol VII – Editura Allfa – 2008SCRIITORUL, CENZURA ȘI SECURITATEA – Editura Allfa – 2009CINE SUNTEȚI BUJOR NEDELCOVICI? B.N. ÎN DIALOG CU SERGIU GRIGORE – Editura Allfa – 2010JURNALUL UNUI CÂNTĂREȚ DE JAZZ – Editura Allfa – 2013.

În memoria celor 350 de scriitori arestați, judecați, condamnați, mulți dintre ei morți în închisorile comuniste între 1945 și 1989.

Nici azi nu au un monument de neuitare și rugăciune.

Fragmente11

Cuprins

Ea, El și… ..................................................................... 13

Valiza ............................................................................ 56

De ce suntem ceea ce suntem? ...................................... 65

Da, domnilor! ................................................................ 99

De la Jan Palah la Vàclav Havel și implozia comunismului ........................................................ 119

Icar zboară liber deasupra Europei ............................. 124

Fotografi i – 100 de ani ................................................ 128

Fragmente13

Ea, El ºi…

Nu plânge, nu râde. Înțelege.Spinoza

1

Ea, El și…Da. Acesta e titlul. Dar de ce „și“ la urmă?Poate va urma ceva și nu știu ce?Ea și El sunt personaje principale, dar cine este Naratorul

(Povestitorul) și cine este Scriitorul (Scriptorul), cel care scrie despre toți cei din acest roman, nuvelă, povestire, schiță sau doar câteva pagini dintr-un jurnal? Deci să lăsăm un „și“ pen-tru orice eventualitate.

De mai multe zile, i-am scris zeci de scrisori… în gând. Nici măcar prin e-mail sau SMS. Așa! În gând! Zi și noapte. Știu că, dacă cineva vorbește în mine, a devenit un personaj viu și trebu-ie să-l aștern pe hârtie, adică pe calculator. Să aflu ce îmi spu-ne și ce vrea de la mine?! Cum să trăiesc cu el în mine? O să de-vin nebun! Dublu! Triplu! Înțeleg o femeie care este însărcinată și ține în pântece un copil, dar un bărbat care are în trup o du-blură și nici măcar nu-i este geamăn, ci un trup și o voce străi-nă? Sau este pur și simplu un „alter ego“? Nu, nu! Nu se poate să mai trăiesc așa, în special noaptea. Nu pot să mă odihnesc,

ujor Nedelcovici 14

am coșmaruri, o dublă viață și mă trezesc dimineața de parcă cineva se agață de umerii mei! Cui să-i spun ce trăiesc? Nimeni nu m-ar crede!…

„Cine vorbește în mine?“, parcă a spus Freud. Este una din descoperirile rostite cu glas încet, dar care m-a șocat întreaga viață și am încercat să aflu cine este acel străin? Nu! Nu! Nu este un străin! Atunci cine dracu’ este?!

Nopțile! Mi-e frică să mă lungesc în pat și să închid ochii…Post coitum omnia triste.Nu! Nu aici…Muzică! Fără cuvinte, numai sunete, note, armonie, contra-

punct, orchestre, viori, trompete… Cei trei B: Bach, Beethoven, Brams… Muzică și numai muzică, dar și Mozart, Vivaldi, Monteverdi… Aaa! L-am uitat pe prietenul meu Piotr Ceaikovski.

Am avut o mătușă, Stela, care în fiecare săptămână ve-nea la mine să asculte Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră. Deschidea ușa și se așeza într-un fotoliu, uneori fără să spună niciun cuvânt. Stătea cu spatele drept, fără să se sprijine de spe-teaza fotoliului. Zâmbea și eu știam că vrea să asculte același și același concert. Discul de ebonită era pregătit. Puneam în funcțiune aparatul și ea închidea ochii. Ținea palmele strânse ca într-o rugăciune, chipul i se ilumina, trăia o revelație divină. După ce se termina concertul, deschidea ochii, palmele i se spri-jineau pe genunchi, mai schimbam câteva cuvinte, apoi se ridi-ca, mă îmbrățișa și pleca. Eu o conduceam la ușă și ne opream în fața liftului pe care amândoi îl așteptam în tăcere. Muzica con-certului încă ne însoțea.

Am văzut-o înainte cu câteva luni de a muri. Trăia într-o mi-zerie indescriptibilă. Fiul ei murise, aveau grijă de ea nepoatele, dar nu știu dacă măcar îi duceau de mâncare. Am fost la înmor-mântarea ei. Poate când a sosit acolo unde toți ne ducem, a fost întâmpinată de muzica pe care o adora. Sunt mai mult ca sigur…

Fragmente15

2

…nu pot să scap de o imagine pe care am văzut-o ieri sea-ră la televizor. Un bărbat împreună cu doi tineri a dat foc unui băiat de 14 ani, care a ars de viu. L-au obligat să bea benzi-nă, apoi l-au stropit cu benzină și i-au dat foc cu o brichetă. O flacără umană, până când s-a făcut scrum. În imagine, era prezentat în trecere un bărbat de vârstă mijlocie, mărunt de statură, robust, capul rotund și cu cătușe la mâini. Tribunalul trebuia să se pronunțe – după o expertiză medicală – dacă este în deplinătatea facultăților mintale. Cei doi coautori erau mi-nori, deci erau absolviți de pedeapsă. Cazul ori se va da uită-rii, ori se va considera că asasinul (cu atrocități) nu era în tota-lă capacitate mentală. Dar toată lumea trebuie să știe că acolo justiția a intervenit!

Și eu nu pot să uit și nici să îndrept supliciul acelui tânăr care a ars de viu. Nu se poate face o scară a atrocităților: crucifica-rea, linșajul (recent a fost omorâtă o femeie prin linșaj), decu-plarea membrelor desprinse de doi cai, tragerea pe roată, tortu-ra prin sunete sau strigăte, dar cred că rugurile Inchiziției, pe care au sfârșit Jeanne d’Arc și Jan Hus dețin un loc important…

— Cine a fost Jan Hus?— Dar tu cine ești?— Eu sunt Tu, adică un „alter ego“, un personaj care

vorbește în tine.— Jan Hus a fost un reformator religios ceh care a fost ars

pe rug la Praga… prin 1500. În timp ce se afla pe rug, o bătrână s-a apropiat, a luat o surcea și a aruncat-o în flăcări. Hus a vă-zut-o și a zis: Sancta simplicitas – Sfânta prostie. Mai bine i-ar fi spus: „Numai două lucruri sunt infinite – Universul și prostia umană. Și despre Univers nu sunt chiar atât de sigur.“

— Cine a spus?

ujor Nedelcovici 16

— Un mare savant… al relativității. În cazul evocat pe care l-am văzut la televizor, nu era numai prostie, ci ură justifica-tă mental prin atrocitate, barbarie, plăcerea paranoică de a ve-dea pe cineva chinuindu-se prin supliciul provocat de ei… Cel care a aprins bricheta și știa că tânărul o să moară în flăcări îl considera un neom, un obiect, un lemn care se va transforma în cenușă. Tu ești mai deștept ca mine și ai aflat că sclavii – care erau transportați din Africa în America – erau considerați obiecte. Milioane! Așa prevedea Codul Negru pe care l-a sem-nat și Franța. Lasă filosofia și imaginează-ți mirosul de corp ars, în flăcări… al acelui tânăr.

3

Acum, după ce ai scris aceste pagini în loc de prefață, ar trebui să te decizi ce va fi acest… roman, nuvelă, povestire și poate chiar eseu. Roman polițist? Ar fi necesar un cadavru, un polițist și un criminal. Succesul din partea publicului ar fi asigu-rat. Se vinde bine polarul! Sau romanul cu o filieră de droguri, prostituție, sex, romanul umoristic și de divertisment.

Oamenii au nevoie să râdă! Înțeleg! Dar behăitul prostesc nu-l suport. Am văzut cândva o piesă de teatru în care un actor stătea pe scenă de la început până la sfârșit și nu scotea niciun cuvânt. Da! „Atentat la Vichy“ de Arthur Miller. Dar am vă-zut o piesă de teatru și multe show-uri la TV în care erau câțiva care nu făceau altceva decât să râdă. Tot timpul! Cretinism to-tal. Reality show sau… romanul erotic, homosexuali, lesbie-ne, sadomasochiști… marchizul de Sade a fost depășit, dar ro-manul partuză în care protagonista să-i povestească soțului aventurile amoroase a fost mai rar! Sade a făcut zeci de ani de pușcărie, acum însă nimeni nu mai face temniță pentru aceleași

Fragmente17

fapte… Hei! Ce n-aș fi dat să-l văd pe Sade la fereastra unui turn al Bastiliei făcând semn cu o batistă să fie eliberat și el de revoluționarii care purtau bonete roșii!

— Eu am scris romane utopice sau distopice…— Ce sunt astea?!— Cine ești?— Ah! Iarăși tu! Distopie, adică utopie negativă. Am scris

romane-parabole, simbolice, metaforice cu nuanțe metafizice. Sunt puțini cei care o să citească acest tip de literatură care pre-supune pregătire intelectuală și filosofică. Eu scriu mai întâi pentru mine, pentru a scăpa din mizeria, primitivismul, violența și agresiunea acestei vieți, apoi pentru un… eventual cititor.

— Dar tu nu ești interesat de ce se vinde în librării?!— Nu, nu! Încetează!Nu am scris niciodată un asemenea roman și nici acesta nu

va fi scris pentru a fi bine vândut și a câștiga mulți bani. Și în special glorie literară! Orgoliu, megalomanie, delirul de gran-doare, paranoia creatorului! Și atunci? Nu știu ce va ieși, voi ve-dea la urmă. Acum știu că este „Ea, El și…“ Și poate tu, Alter ego, și eu, personajul principal, naratorul și eventual scriitorul.

4

Totul a pornit de la atentatul de anul trecut din redacția Charlie Hebdo, când au murit mai mulți oameni. Mai întâi, mi-a reproșat că nu am manifestat alături de cei patru milioane de oa-meni care au ieșit pe străzile Parisului, în frunte cu câțiva șefi de stat. I-am explicat că sunt bolnav – claustrofobie, parcă așa se numește. Nu suport mulțimea. Mă oprimă și mă suprimă! Și mai ales, nu accept turma, strigătul comun, îmi place câinele care strânge oile sau chiar măgarul care își vede de treaba lui

ujor Nedelcovici 18

purtând în spate toată prostia mulțimii. Da! Sunt un măgar! Un idiot care nu a făcut ce fac ceilalți. Și, oricum… „libertatea mea de expresie se oprește la libertatea celuilalt“. Și încă ceva: „li-bertatea are limite și cuvintele pot ucide“.

Dar carnavalul de la Rio?Aaa! Este altceva, dar și bucuria mulțimii mă face să mă izo-

lez, atunci prefer muzica, ritmul și femeile frumoase. Atâta tot! Ea nu a înțeles și a continuat să-mi demonstreze că viața ace-lor oameni este mai importantă decât toate considerațiile mele filosofice, dar… idioate și chiar cretine. Am fost de acord, dar nu suport tonul ridicat, și asta m-a scos din starea mea calmă… voit calmă.

După câteva zile, reproșurile s-au intensificat: sunt un laș, un insensibil la suferințele celuilalt, un egoist, un depresiv. „Viața e mai presus de orice.“ Când am adus argumentul că desenele publi-cate în serie, în revista „Charlie Hebdo“, au fost o provocare și un blasfem și chiar în primul număr după atentat au apărut aceleași desene, a început să țipe și chiar să urle. Cei de la Charlie Hebdo au fost avertizați cu incendierea localului cu câteva luni înainte, așa că… Și atunci de ce nu au înțeles că limitele au fost depășite? Nu! Argumentul că unul dintre redactori, înainte de înmormân-tare, s-a aflat în coșciug alături de sute de oameni care cântau „Internaționala“ cu pumnul ridicat. Nu! Nu! Nici pentru mine nu a fost un argument potrivnic. Fiecare poate să fie înmormântat chiar și cu… chiar cu orice muzică. Ezit, ca să nu fac o gafă.

5

…viața a continuat în ritmul ei monoton și noi ne vedeam fi-ecare de treaba lui. Seara ne întâlneam acasă, ne uitam la știrile de la televizor, trecând de la un canal la altul în căutatea lor. Ea

Locotenentul Grigore Nedelcovci, care a luptat în Primul război mondial

la Oituz și Mărășești. A fost rănit și decorat de mai multe ori.