DOMINO’S PIZZA RASISM SAU SECURITATEA MUNCII

DOMINO’S PIZZA - RASISM SAU SECURITATEA MUNCII

Într-o noapte de martie din 1996, Bill Fobbs a sunat la Domino’s şi a comandat la domiciliu o pepperoni pizza. Domino’s a refuzat să livreze pizza la domiciliu şi i-a spus că trebuie să vină să ridice comanda de la un local din oraş. Familia Hobbs, negri, locuiesc într-un cartier predominant de culoare, cu rată înaltă a criminalităţii, din San Francisco. Dl. Fobbs s-a plâns de faptul că refuzul de livrare a comenzii era un act de sfidător rasism şi, potrivit bunicii sale, „se poate aşa ceva numai pentru că suntem negri”.

DOMINO’S PIZZA - RASISM SAU SECURITATEA MUNCII

Wally Wilcox, proprietarul localului Domino’s unde se făcuse comanda, a susţinut însă că era vorba de siguranţă a salariaţilor, deoarece mai mulţi angajaţi care livrau pizza la domiciliu fuseseră ucişi în timpul serviciului, şi mulţi alţii fuseseră insultaţi, bătuţi sau jefuiţi.

Domino’s şi majoritatea celorlalte lanţuri de pizza – printre care Pizza Hut şi Little Caesar’s – folosesc sisteme computerizate, care marchează cartierele cu verde, galben sau roşu. Clienţii din zonele rezidenţiale verzi primesc pizza la uşă; în cartierele galbene, clienţii ies din casă şi ridică pizza din maşina celui care face livrarea; cartierele roşii sunt considerate prea periculoase pentru orice formă de livrare la domiciliu, iar clienţii din aceste zone trebuie să-şi ridice comenzile de la restaurant.

DOMINO’S PIZZA - RASISM SAU SECURITATEA MUNCII

Deoarece cartierele marcate cu roşu sunt în majoritatea cazurilor locuite de minorităţi, American Civil Liberties Union a criticat această practică de livrare ca fiind discriminatorie. California Restaurant Association a susţinut că practica era o componentă a obligaţiei legale şi morale a angajatorului de a elimina pericolele de orice fel la locul de muncă.