THE WEBER CASE

THE WEBER CASE

În procesul United Steelworkers of America v. Brian F. Weber et al., Brian Weber, membru al sindicatului United Steelworkers şi angajat al Kaiser Aluminium & Chemical Corporation a depus plângere pentru că fusese tratat injust, din cauza unui plan de affirmative action, convenit între Kaiser şi sindicat. Uzina Kaiser era situată în Gramercy, Louisiana. Până în 1974, Kaiser angajase ca muncitori calificaţi numai persoane cu experienţă profesională. Acest fapt îi elimina practic pe negri, deoarece nu făceau parte din sindicat.

THE WEBER CASE

Până în 1974, numai 5% din 273, adică 1,83% din muncitorii calificaţi de la Gramercy erau negri. Întrucât 39% din forţa de muncă era de culoare, se putea vorbi în mod evident de o trecută discriminare, atât în cadrul sindicatului, cât şi în personalul uzinei. În urma unor negocieri colective între sindicat şi Kaiser, a fost adoptat un plan de affirmative action la 15 uzine, printre care şi Gramercy, stabilindu-se anumite obiective de atins în ceea ce privea angajarea negrilor pe posturi de muncitori calificaţi.

THE WEBER CASE

La uzina din Gramercy, obiectivul era ca, la sfârşitul aplicării programului, 39% dintre posturile de muncitori calificaţi să fie ocupate de negri. Pentru atingerea obiectivului, a fost pus la punct un plan de training la locul de muncă, pentru angajaţii necalificaţi. Programul era deschis atât pentru albi, cât şi pentru negri. Cel puţin 50% dintre locurile alocate programului erau rezervate pentru muncitorii de culoare. Atât pentru albi, cât şi pentru negri, selecţia se făcea pe bază de vechime.

THE WEBER CASE

În primul an de desfăşurare a programului la Gramercy, au fost selectaţi 13 muncitori – 7 negri şi 6 albi. Negrul cu cea mai mare vechime, inclus în program, avea o vechime mai mică decât mai mulţi aplicanţi albi, care au fost respinşi. În numele său şi al altor albi respinşi, deşi aveau vechime mai mare decât negrii, Weber a pretins că el şi ceilalţi au fost discriminaţi în mod injust.

Curtea districtuală a dat un verdict în favoarea lui Weber, curtea de apel a confirmat decizia, dar Curtea Supremă a răsturnat verdictul. Curtea a decis considerând aspectele legale ale speţei. Ne vom concentra asupra aspectelor sale morale.

THE WEBER CASE

Programul a fost aplicat de comun acord, sindicate-patronat – ambele părţi fiind culpabile de discriminare în trecut, având în vedere numărul foarte redus de muncitori calificaţi negri. Simpla schimbare de politică a sindicatului şi a patronatului nu era de ajuns pentru remedierea situaţiei, pentru că bazinul de recrutare a forţei de muncă negre calificate era foarte sumar. Programul de affirmative-action urmărea să califice muncitorii deja angajaţi de Kaiser, fără să aducă oameni din afară, oferind negrilor o şansă în plus de a-şi ridica nivelul de calificare. Intenţia programului era cât se poate de morală – ceea ce nimeni nu a contestat.

THE WEBER CASE

Fără programul de affirmative-action, cursurile de calificare nu ar fi existat şi nici un alb nu ar fi avut ce să revendice; în plus, programul nu era exclusiv rezervat negrilor, ci era deschis şi albilor, care nu se puteau plânge că suferă o discriminare colectivă. Nimeni nu urma să fie dat afară sau retrogadat şi absolvirea programului nu oferea nimănui o avansare sigură şi imediată. La proxima ocazie, urma să fie avansat cel mai bun; tot ce se urmărea este ca şi negrii să aibă şanse de a ocupa o poziţie superioară. Până aici, totul OK, nimeni nu s-a plâns.

THE WEBER CASE

Plângerea lui Weber nu privea faptul că albii ar fi fost discriminaţi colectiv, ci se referea la faptul că un mic grup de albi – mai precis, cei cu mai mare vechime decât negrii acceptaţi în programul de training – fusese discriminat. La baza plângerii stătea acuza că selecţia nu s-a făcut numai în funcţie de vechime. Weber şi ceilalţi au susţinut că vechimea ar fi un criteriu de selecţie cu prioritate faţă de regula celor 50% dintre locurile disponibile şi că nu era corectă interpretarea acestei reguli în sensul „cel puţin 50% negri”.

Dar este absurd. Fără această regulă, majoritatea negrilor ar fi fost neeligibili, din cauza vechimii lor mai reduse, şi atunci discrepanţele s-ar fi adâncit în loc să se micşoreze, astfel încât era mai bine fără acest program.