RESPONSABILITATEA

CORPORATIVĂ

ETICA APLICATĂ ORGANIZAŢIILOR CORPORATIVE

Afirmaţia că organizaţiile corporative pot fi etice sau nonetice ridică o întrebare dificilă:Se poate spune într-adevăr că acţiunile organizaţiilor sunt morale sau imorale în acelaşi sens în care sunt acţiunile individuale?

RESPONSABILITATEA CORPORATIVĂ

În cadrul corporaţiilor moderne, responsabilitatea unui act corporativ este adesea distribuită mai multor părţi cooperante. Actele corporative sunt, de regulă, înfăptuite prin diferite acţiuni sau omisiuni ale unui mare număr de indivizi, cu toţii cooperând astfel încât actele şi omisiunile lor integrate produc actul corporativ.

O echipă de manageri proiectează o maşină, o altă echipă o testează şi o a treia echipă o produce.

O persoană ordonă, recomandă sau încurajează comiterea unei fapte şialţii acţionează conform ordinelor, sfaturilor sau încurajărilor primite.

Un grup fraudează în mod deliberat cumpărătorii şi un alt grup, în mod conştient, dar silenţios, se bucură de profiturile astfel obţinute.

Unul furnizează mijloacele şi un altul comite actul.

Un grup comite ceva rău şi un alt grup acoperă fapta.

Cine este moralmente responsabil pentru astfel de acte produse prin participarea mai multor agenţi?

Concepţia tradiţională:Cei care conştient şi de bună voie au făcut ceea ce era necesar pentru producerea actului corporativ sunt, fiecare în parte, moralmente responsabili. Situaţiile în care cineva are nevoie de acţiunile altora pentru comiterea unui act corporativ incorect nu diferă, în principiu, de situaţiile în care un ins are nevoie de anumite circumstanţe exterioare pentru a comite o faptă rea.

Dacă vreau să împuşc o persoană nevinovată, trebuie să mă bazez pe faptul că pistolul meu va trage (o circumstanţă exterioară).

Dacă vreau să fraudez acţionarii unei corporaţii, trebuie să contez pe faptul că alţii îşi vor juca rolul în acţiunea de fraudare.

În ambele cazuri, pot să provoc un prejudiciu numai bazându-mă pe ceva sau pe cineva diferit de mine. În ambele cazuri, dacă în mod conştient şi de bună voie produc anumite daune, sunt moralmente responsabil.

RESPONSABILITATEA CORPORATIVĂ

Agentul este pe deplin responsabil de faptele sale incorecte, chiar dacă responsabilitatea este împărţită cu alte persoane.

Dacă, în calitate de membru al consiliului de administraţie al unei corporaţii, cu deplină ştiinţă şi totală libertate, mă bazez pe informaţii confidenţiale ca să votez pentru anumite stock options, care îmi vor aduce beneficii, dar injust vor prejudicia pe ceilalţi acţionari, atunci sunt moralmente responsabil de actul corporativ necinstit al consiliului, chiar dacă împart această responsabilitate cu ceilalţi membri ai consiliului. Prin votul meu, am încercat să contribui la comiterea actului corporativ ilegal şi am făcut-o cu bună ştiinţă şi de bună voie.

RESPONSABILITATEA CORPORATIVĂ

Obiecţii faţă de concepţia tradiţională asupra responsibilităţii individuale pentru actele corporative

Atunci când un grup organizat, precum o corporaţie, acţionează unitar, actul corporativ poate fi descris ca un act al grupului şi, drept urmare, grupul corporativ şi nu indivizii care formează grupul trebuie să fie făcut responsabil pentru actul comis.

În mod normal, pentru producerea unei maşini defecte, dăm vina pe corporaţia producătoare şi nu pe inginerii individuali implicaţi în fabricarea maşinii.

În mod tipic, legea atribuie actele comise de către managerii unei corporaţii însăşi corporaţiei (atâta timp cât managerii acţionează în limitele şi în cadrul autorităţii lor) şi nu managerilor ca indivizi.

RESPONSABILITATEA CORPORATIVĂ

Nu are sens să susţinem că organizaţiile sunt 'moralmente responsabile' ori să afirmăm că ele au datorii 'morale'. Corporaţiile sunt ca nişte mecanisme, ale căror componente trebuie să se conformeze orbeşte şi neabătut unor reguli formale, care nu au nimic de a face cu moralitatea. În consecinţă, ideea că organizaţiile sunt moralmente responsabile pentru încălcarea unor reguli morale este la fel de absurdă ca şi ideea de a critica o maşină pentru că nu s-a comportat moral.

Dificultatea majoră a acestei perspective este aceea că, spre deosebire de maşini, cel puţin unii dintre membrii corporaţiilor de regulă ştiu ce fac şi sunt liberi să aleagă între a respecta regulile organizaţiei sau nu, putând să modifice aceste reguli. Atunci când, fără constrângere şi în mod conştient, membriiunei organizaţii urmăresc nişte obiective imorale, nu e de loc absurd să spunem că acţiunile lor în beneficiul organizaţiei sunt 'imorale' şi că organizaţia este 'moralmente responsabilă' pentru acele acte imorale.

RESPONSABILITATEA CORPORATIVĂ

Cel mai adesea, nu se poate spune că angajaţii marilor corporaţii şi-au coordonat conştient şi voluntar acţiunile pentru comiterea unui act corporativ sau pentru urmărirea unui obiectiv corporativ. Angajaţii organizaţiilor de mare anvergură respectă nişte reguli birocratice, care le corelează activităţile în vederea realizării obiectivelor corporative, de care salariatul poate să nu ştie mai nimic.

Inginerii dintr-un departament pot să realizeze o componentă cu anumite slăbiciuni, fără să ştie că un alt departament plănuieşte să utilizeze componenta într-un produs pe care aceste slăbiciuni îl vor face să fie periculos.

Un ins care lucrează în cadrul structurii birocratice a unei mari organizaţii nu este în mod necesar moralmente responsabil pentru orice act corporativ la producerea căruia îşi aduce contribuţia.

Dacă lucrez ca secretară, funcţionar sau om de serviciu într-o mare corporaţie sau dacă sunt acţionar al unei corporaţii, activitatea pe care o desfăşor îi poate ajuta pe oficialii corporaţiei să comită o fraudă. Dacă nu ştiu nimic despre fraudă sau dacă nu am nici o posibilitate de a o preveni, atunci eu nu sunt moralmente responsabil pentru acea fraudă.

RESPONSABILITATEA CORPORATIVĂ

Deoarece regulile care asigură coeziunea organizaţiilor ne permit să spunem că diferitele corporaţii acţionează ca nişte indivizi în vederea atingerii unor “obiective intenţionale”, putem spune de asemenea că ele sunt “moralmente responsabile” pentru acţiunile lor şi că acţiunile lor sunt “morale” sau “imorale” în exact acelaşi sens în care sunt şi actele individuale.

Dificultatea majoră a acestei concepţii este aceea că organizaţiile nu par să “acţioneze” ori să “urmărească” nişte scopuri la fel ca şi indivizii; organizaţiile diferă de indivizi în câteva privinţe importante: organizaţiile nu simt nici durere, nici plăcere şi nu pot acţiona decât prin intermediul fiinţelor umane.

RESPONSABILITATEA CORPORATIVĂ

Care dintre aceste două viziuni extreme este corectă? Probabil nici una dintre ele.

Dificultatea cu care se confruntă ambele viziuni este următoarea:

Deşi spunem că organizaţiile corporative “există” şi “acţionează” ca nişte indivizi, în mod evident ele nu sunt nişte indivizi umani.

Şi atunci, cum putem aplica aceste categorii etice corporaţiilor şi “actelor” lor?

Cu toate acestea, categoriile noastre etice sunt concepute în relaţie cu indivizi umani care simt, gândesc şi deliberează, acţionând pe baza propriilor sentimente, judecăţi şi deliberări.

RESPONSABILITATEA CORPORATIVĂ

Putem depăşi aceste dificultăţi numai dacă observăm mai întâi că toate organizaţiile corporative şi actele lor depind de indivizi: organizaţiile sunt compuse din indivizi umani, pe care în mod convenţional îi tratăm ca pe o singură entitate; organizaţiile “acţionează” numai dacă noi convenim să tratăm acţiunile acestor indivizi ca şi cum ar fi vorba de actele acelei entităţi.

RESPONSABILITATEA CORPORATIVĂ

Deoarece actele corporative îşi au originea în deciziile şi acţiunile indivizilor, aceşti indivizi trebuie consideraţi ca purtători primari de datorii şi responsibilităţi morale. Indivizii sunt responsabili pentru ceea ce face corporaţia, pentru că acţiunile corporative decurg integral din alegerile şi comportamentele lor. Dacă o corporaţie acţionează incorect, este din cauza a ceea ce unii indivizi din acea corporaţie decid să facă; dacă o corporaţie acţionează moral, este pentru că unii indivizi din acea corporaţie optează pentru acte morale în cadrul corporaţiei.

Organizaţiile au datorii morale şi sunt moralmente responsabile într-un sens secundar: o corporaţie are datoria morală de a face ceva numai dacă unii dintre membrii săi au datoria morală de a îndeplini anumite sarcini care asigură moralitatea actului, iar o corporaţie este moralmente responsabilă de ceva numai dacă unii dintre membrii săi sunt moralmente responsabili de realizarea unui anumit obiectiv.

RESPONSABILITATEA CORPORATIVĂ

O corporaţie reprezintă mult mai mult decât suma aritmetică a membrilor săi individuali. O organizaţie corporativă este un sistem funcţional, care impune membrilor săi anumite obligaţii dincolo de propria lor judecată personală şi dincolo de ceea ce ei pot controla.

Pe lângă indivizii care iau decizii în cadrul companiilor, fiecare organizaţie posedă o STRUCTURĂ DECIZIONALĂ CORPORATIVĂ INTERNĂ, care direcţionează deciziile corporative în acord cu anumite obiective prestabilite. Această structură decizională internă se manifestă în diferite elemente care, acţionând laolaltă, fac să rezulte o situaţie în care majoritatea acţiunilor corporative nu pot fi atribuite nici unei decizii individuale; prin urmare, nici responsabilitatea nu revine unui singur individ. Structura decizională internă se manifestă în carta organizaţiei şi în politicile corporative stabilite, care determină acţiunile companiei mult dincolo de orice contribuţie individuală.

RESPONSABILITATEA CORPORATIVĂ

Toate companiile posedă, de asemenea, şi un set explicit de standarde morale (idei, norme şi valori), care precizează ceea ce este în general considerat corect sau incorect în cadrul corporaţiei – aşa-numita CULTURĂ ORGANIZAŢIONALĂ. Aceste standarde morale exercită o puternică influenţă asupra deciziilor şi comportamentelor individuale. Prin urmare, multe situaţii pentru care corporaţiile fie primesc aprecieri, fie sunt blamate îşi au originea în cultura companiei.

RESPONSABILITATEA CORPORATIVĂ

RESPONSABILITATEA SUBORDONAŢILOR

Într-o corporaţie, angajaţii acţionează frecvent pe baza ordinelor date de către superiori. Cine este moralmente responsabil atunci când un superior îi ordonă unui subaltern să execute un anumit act, despre care amândoi ştiu că este incorect?

Unii sugerează că atunci când un subordonat execută ordinul unui superior legitim, subordonatul este absolvit de întreaga responsabilitate pentru acel act: numai superiorul este moralmente responsabil pentru actul incorect, chiar dacă subordonatul este agentul care l-a comis.

Cu toate acestea, este evident eronată opinia că un angajat care, de bună voie şi cu bună ştiinţă, comite o faptă rea este absolvit de orice responsabilitate atunci când execută un ordin. Responsabilitatea morală presupune doar ca agentul să acţioneze în mod liber şi conştient, fiind irelevant dacă actul incorect al cuiva este acela de a alege în mod conştient şi liber să execute un anumit ordin.

Dacă mi se ordonă de către superiorul meu să omor un competitor şi eu fac acest lucru, cu greu voi putea să susţin ulterior că sunt pe deplin nevinovat întrucât am executat ordinul primit. Faptul că superiorul meu mi-a ordonat să comit o faptă despre care ştiam că este imorală nu modifică absolut de loc faptul că, în comiterea actului, eu am ştiut ce fac şi că eu am ales de bună voie să comit totuşi acea faptă, astfel încât sunt moralmente responsabil pentru ceea ce am făcut.

Ca atare, când un superior îi ordonă unui angajat să execute un act despre care amândoi ştiau că este imoral, angajatul este moralmente responsabil pentru comiterea lui. Evident, superioruleste de asemenea moralmente responsabil, deoarece, dând angajatului ordinul respectiv, superiorul iniţiază conştient şi liber comiterea actului incorect, folosind angajatul ca instrument. Faptul că un superior se foloseşte de o fiinţă umană pentru comiterea unei fapte imorale nu modifică faptul că superiorul este iniţiatorul ei.

RESPONSABILITATEA SUBORDONAŢILOR

COMPONENTELE RESPONSABILITĂŢII CORPORATIVE

Ce fel de responsabilităţi revin corporaţiilor?

A. B. Carroll sintetizează răspunsul la această întrebare într-o clasică “piramidă a responsabilităţii sociale corporative” [RSC]

Discreţionară

Responsabilitate etică

Responsabilitate legală

Responsabilitate economică

Responsabilitatea de a produce cu profit bunuri /

servicii cerute de societate

Obligaţia de îndeplinire a misiunii economice în

limitele legii

Aşteptări din partea societăţii ca o companie să facă mai mult decât este

obligată legal, din motive de ordin moral

Iniţiative ale companiei pe care societatea nu le reclamă, dar pe care le salută atunci când

acestea au loc [ex. acţiuni filantropice]

COMPONENTELE RESPONSABILITĂŢII CORPORATIVE

Faţă de cine sunt responsabile corporaţiile şi ce tipuri de activităţi concrete cad sub incidenţa RSC?

Aria 1 Leadership, viziune şi valoria) Definirea şi stabilirea obiectivelor corporative; articularea unei viziuni despre misiunea corporaţiei

b) Transpunerea obiectivelor şi viziunii în politici şi proceduri

c) Punerea lor în practică, inclusiv empowerment şi embedding

d) Leadership etic

Aria 2 Activităţi pe piaţă

a) Relaţii responsabile cu consumatorii, în marketing şi advertising

b) Responsabilitatea produselor scoase pe piaţă

c) Etichetarea şi prezentarea corectă a produselor

d) Competiţie corectă

e) Lăsarea mecanismelor pieţei să funcţioneze în beneficiul tuturor

COMPONENTELE RESPONSABILITĂŢII CORPORATIVE

Aria 3 Activităţi legate de forţa de muncă

a) Comunicarea cu angajaţii şi reprezentarea lor în procesul decizional

b) Asigurarea calificării personalului şi dezvoltarea abilităţilor profesionale ale angajaţilor

c) Diversitate şi egalitate

d) Retribuţie echitabilă / responsabilă

e) Echilibru între viaţa profesională şi cea familială a angajaţilor

f) Sănătatea, siguranţa şi buna dispoziţie a angajaţilor la locul de muncă

g) Restructurări responsabile

COMPONENTELE RESPONSABILITĂŢII CORPORATIVE

Aria 4 Activităţi legate de furnizori

a) A fi un client corect

b) Impunerea standardelor sociale şi de mediu în lanţul de furnizori

c) Promovarea includerii sociale şi economice prin intermediul lanţului de furnizori

Aria 5 Angajament faţă de stakeholders

a) Identificarea categoriilor esenţiale de stakeholders şi a preocupărilor lor principale

b) Consultarea grupurilor de stakeholders

c) Responsivitatea faţă de cerinţele lor şi managementul acestora

d) Raportare şi comunicare transparentă

COMPONENTELE RESPONSABILITĂŢII CORPORATIVE

Aria 6 Activităţi comunitare

a) Donaţii financiare

b) Încurajarea angajaţilor să facă voluntariat

c) Oferta de cadouri din partea firmei

d) Relaţii de bună vecinătate cu comunităţile locale

Aria 7 Activităţi de mediu

a) Utilizarea resurselor şi a energiei

b) Managementul poluării şi a deşeurilor

c) Responsabilitatea ecologică a produselor

d) Planificarea operaţiunilor de transport