H. B. Fuller în Honduras: Copiii străzii şi substanţele halucinogene

Resistol este produs de H. B. Fuller S. A., o subsidiară a companiei Kativo Chemical Industries, S. A., la rândul ei o subsidiară aflată în deplina proprietate a H. B. Fuller Company din St. Paul, Minnesota. Kativo vinde peste o duzină de diferite substanţe adezive sub brandul Resistol, în mai multe ţări din America Latină, pentru diferite utilizări industriale şi comerciale. În Honduras, produsele Resistol deţin o puternică poziţie pe piaţă.

Trei dintre produsele Resistol sunt adezivi pe bază de solvenţi, proiectaţi cu anumite proprietăţi care nu se pot realiza dacă se folosesc formule chimice în care intră apă. Aceste proprietăţi includ întărirea rapidă, adeziunea puternică şi rezistenţa la umezeală. Aceste produse sunt destinate îndeosebi utilizării în producţia şi reparaţiile de încălţăminte, industria de pielărie şi în tâmplărie.

RESISTOL UN BRAND CU O SOARTĂ CRUDĂ ŞI NEMERITATĂ

Copiii străzii din Tegucigalpa, capitala Hondurasului – a doua dintre naţiunile cele mai sărace din emisfera vestică după Haiti – încearcă să evadeze din mizeria vieţii lor amărâte inhalând vaporii halucinogeni de Resistol, al cărui solvent, toluenul, provoacă stări de exaltare.

Deşi copiii străzii din fiecare ţară Central-americană au de ales între diferite substanţe cu care să se drogheze şi chiar dacă Resistol nu este unicul lipici pe care copiii străzii din Honduras îl folosesc ca inhalant, termenul Resistolero s-a impus şi a devenit sinonim cu toţi copiii străzii, fie că inhalează sau nu. În Honduras, Resistol se confundă cu orice substanţă halucinogenă.

RESISTOL UN BRAND CU O SOARTĂ CRUDĂ ŞI NEMERITATĂ

În 1983, ziarele honduriene au publicat articole despre arestările operate de către poliţie printre Resistoleros – copii ai străzii care se droghează inhalând vapori de lipici. În replică, agenţia de publicitate a companiei Kativo, Calderon Publicidad, a informat presa că Resistol nu era singura substanţă abuzată de copiii străzii şi că imaginea producătorului era serios pătată prin folosirea unui prestigios trademark drept sinonim pentru dependenţii de droguri. În plus, inhalarea vaporilor de lipici nu era cauzată de ceva inerent produsului, ci era o problemă socială.

RESISTOL UN BRAND CU O SOARTĂ CRUDĂ ŞI NEMERITATĂ

În vara lui 1985, nu doar imaginea companiei era în pericol. Drept soluţie a problemei inhalării de vapori halucinogeni, activiştii sociali care se ocupau de copiii străzii au propus amestecul adezivilor cu ulei de muştar. În opinia lor, în amestec cu ulei de muştar, vaporii de lipici ar fi devenit de nesuportat din cauza mirosului pestilenţial.

SOLUŢIA SALVATOARE: ULEIUL DE MUŞTAR!

Un voluntar din Honduran Peace Corps, Timothy Bicknell, a convins un grup local, intitulat the Committee for the Prevention of Drugs at the National Level, de necesitatea aditivării Resistolului cu ulei de muştar. Toţi membrii comitetului erau reprezentanţi proeminenţi ai societăţii honduriene.

Vice preşedintele Kativo, Humberto Larach ('Beto'), un hondurian cu importante realizări anterioare în calitate de şef al Kativo's North Adhesives Division, a solicitat staffului de la sediul central al H. B. Fuller's U. S. să se intereseze de viabilitatea uleiului de muştar ca soluţie pentru prevenirea abuzului, acordând o atenţie specială efectelor secundare; de asemenea, Beto a dorit să fie informat dacă uleiul de muştar era solicitat sau utilizat în SUA.

Specialiştii în igienă de la H. B. Fuller au găsit rapoarte toxicologie din 1983, potrivit cărora uleiul de muştar s-a dovedit un agent cancerigen în cadrul testelor efectuate pe şobolani.

SOLUŢIA SALVATOARE: ULEIUL DE MUŞTAR!

Un raport toxicologic din 1986, emis de Aldrich Chemical Company, descria riscurile de sănătate ale uleiului de muştar după cum urmează:

Efecteacute

Poate fi fatal dacă este inhalat, înghiţit sau absorbit prin piele.Carcinogen.Provoacă arsuri.Materialul este extrem de destructiv pentru membranele mucoase, tractul respirator superior, ochi şi piele.

Contactulprelungitpoate cauza

greaţă, ameţeli şi migrene;iritaţii severe sau arsuri;iritaţii pulmonare, dureri în piept şi edem, care poate fi fatal;expunerea repetată poate cauza astm bronşic.

SOLUŢIA SALVATOARE: ULEIUL DE MUŞTAR!

Beto s-a anagajat într-o lungă bătălie spre a convinge Congresul şi guvernul Hondurian să respingă iniţiativa legislativă propusă de către Comitet, dar fără succes. Pe 30 martie 1989, Congresul Hondurian a aprobat legea concepută de cei cinci congresmeni din Comitet. Din acel moment, respectarea legii însemna să se amplifice efectele negative ale inhalării vaporilor de lipici. Din acest motiv, Kativo a continuat să livreze produsele sale fără să le aditiveze cu ulei de muştar.

O DECIZIE LEGISLATIVĂ NECHIBZUITĂ

Însă problemele lui Beto erau departe de a se fi epuizat. În aprilie 1986, Elmer Andersen, H. B. Fuller Chairman of the Board – o figură legendară în Minnesota, foarte respectat pentru politicile şi principiile sale etice – a început să primească scrisori de protest din partea acţionarilor, alarmaţi şi deranjaţi de articolele critice publicate în ziare, acuzând H. B. Fuller Company de nepăsare şi dispreţ faţă de situaţia nenorocită a copiilor străzii din Honduras. Foarte îngrijorat, Andersen i-a cerut lui Dick Johnston, Vice President for Corporate Relations, să facă tot ce este necesar pentru stingerea scandalului, întrucât problema inhalării de lipici putea să devină un coşmar de public relations.

UN COŞMAR PR

A doua zi după primirea misiunii, Dick a redactat un memo către CEO Tony Andersen. În acel memo el a stabilit valorile fundamentale de avut în vedere în soluţionarea problemei de către H. B. Fuller. Iată câteva dintre ele:

1. Preocuparea public afirmată a H. B. Fuller faţă de abuzul de droguri.

2. Accentul pus de H. B. Fuller pe proiectul comunitar 'Concern for Youth'.

3. Reputaţia H. B. Fuller de companie responsibilă social.4. Istoria H. B. Fuller de comportament etic.5. Devotamentul H. B. Fuller faţă de valoarea

intrinsecă a fiecărui individ.

RECURSUL LA VALORILE CORPORATIVE FUNDAMENTALE

Orice 'soluţie' ar fi fost în cele din urmă adoptată trebuia să concorde cu aceste valori. În plus, Dick sugera un număr de opţiuni, printre care retragerea companiei de pe piaţă sau modificarea formulei spre a prepara Resistolul ca produs pe bază de apă, eliminând astfel problema vaporilor halucinogeni.

Drept răspuns, Tony Andersen i-a solicitat lui Dick să creeze un task force cu misiunea de a găsi o soluţie şi un plan de implementare. Dick s-a hotărât să dea curs invitaţiei lui Beto de a veni în Honduras spre a-şi face o imagine directă asupra situaţiei.

CĂUTAREA FEBRILĂ A UNOR SOLUŢII VIABILE

Din păcate, soluţiile concepute de către task force s-au dovedit inadecvate.

Formula nu putea fi modificată fără a se pierde proprietăţile solicitate ale lipiciului.

Distribuţia produsului nu putea fi eficient controlată. Dacă li s-ar fi interzis să cumpere Resistol, copiii străzii îl puteau obţine de la cumpărătorii maturi, din micile ateliere de cizmărie, prin furt, de la traficanţi ilegali sau de la terţi care l-ar fi cumpărat de la magazine şi l-ar fi vândut apoi copiilor.

Lipiciul era livrat în recipiente mici, ceea ce îl făcea mai accesibil, dar nevoile cumpărătorului legal tipic făceau ca livrarea în recipiente de mari dimensiuni să fie economic dezavantajoasă.

UN EŞEC AMAR

Kativo a încercat şi să sprijine financiar agenţii şi organizaţii private, în încercările lor de a crea adăposturi şi programe educaţionale pentru copiii străzii, menite să prevină consumul de droguri. Dar nu era suficient. Abuzul de inhalante de către copiii străzii era un simptom al gravelor probleme economice, sociale, politice şi culturale din Honduras.

Membrii task force au căzut de acord asupra faptului că retragerea Resistolului de pe piaţă nu ar fi rezolvat problema:

Copiii străzii ar fi continuat să inhaleze vapori de lipici, produs şi distribuit de competitorii lui Kativo.

Prin închiderea fabricii, Kativo ar fi lăsat fără slujbe sute de oameni, ceea ce ar fi sporit numărul de copii ai străzii.

Scăderea vânzărilor ar afecta interesele acţionarilor lui H. B. Fuller.

ULTIMA SOLUŢIE ?!

Cauza reală a consumului de substanţe halucinogene nu este Resistol, ci nivelul extrem de subdezvoltare economică, socială şi culturală din Honduras.

O CONCLUZIE AMARĂ

ÎNTREBĂRI DESCHISE:

Este H. B. Fuller responsabilă de sărăcia din societatea honduriană?

Ar ajuta H. B. Fuller această societate săracă să îşi accelereze dezvoltarea prin relocarea uzinei sale în altă parte a lumii?

Cine este responsabil în primul rând de viaţa mizeră pe care o duc copiii străzii din Tegucigalpa – H. B. Fuller sau guvernul şi societatea civilă din Honduras?

În ce măsură ar putea reglementările legale să soluţioneze această problemă etică?

ETICA AFACERILOR

ETICA AFACERILOR se ocupă numai de acele decizii manageriale,politici şi strategii ale firmelor care, legale fiind, sunt inegale subaspectul moralităţii lor:

Unele merită aprecierea diferitelor categorii de stakeholders şi respectul opiniei publice, contribuind la consolidarea bunei reputaţii a firmei – ceea ce, pe termen mediu şi lung reprezintă un important avantaj competitiv al oricărei companii private.

Altele, dimpotrivă, sunt discutabile sau de-a dreptul blamabile din punct de vedere etic – ceea ce, pe termen mediu şi lung, compromite reputaţia unei companii, generând un important sau, câteodată, distrugător handicap competitiv.

Dacă presupunem demonstrată ideea că stricta legalitate nu e totuna cu un comportament etic în afaceri, se deschide o nouă serie de întrebări esenţiale:

Care pot fi beneficiile comportamentului etic în afaceri?

Nu reprezintă standardele etice un handicap, o povară suplimentară, de natură să diminueze competitivitatea unei afaceri?

Nu sunt avantajate companiile care se limiteazăla stricta legalitate, folosind toate oportunităţilede a stoarce maximum de profit în limitele legii?

ETICA AFACERILOR

Nu toate companiile operează întotdeauna etic. Însă chiar dacă adeseori companiile adoptă un comportament nonetic, de regulă un astfel de comportament nu este în mod necesar o bună strategie pe termen lung în business pentru o companie.

Etica afacerilor se construieşte pe ideea că un comportament etic este cea mai bună strategie de afaceri pe termen lung pentru o companie – concepţie adoptată de către tot mai multe corporaţii în ultimii ani.

ETICA AFACERILOR

Aceasta nu înseamnă că nu apar niciodată situaţii în care comportamentul etic nu se va dovedi păgubos pentru o companie.

Nu înseamnă nici că un comportament etic este întotdeauna recompensat sau că un comportament nonetic este întotdeauna pedepsit. Dimpotrivă, comportamentul nonetic este uneori avantajos, iar băieţii buni pierd câteodată.

A spune că un comportament etic este cea mai bună strategie în afaceri pe termen lung înseamnă numai că, pe termen lung şi cel mai adesea, comportamentul etic poate oferi unei companii importante avantaje competitive faţă de companiile care nu sunt etice.

ETICA AFACERILOR

Care este modul etic de acţiune în afaceri?Problema de adâncime este aceea că modul etic de acţiune în afaceri nu este întotdeauna clar pentru managerii unei companii.

Chiar dacă multe probleme etice rămân dificile şi obscure şi după un studiu laborios, dobândirea unei înţelegeri mai profunde a eticii îl va ajuta pe manager să abordeze incertitudinile etice într-un mod mai adecvat şi mai informat.

ETICA AFACERILOR