NORMELE MORALE

SEMNIFICAŢIA TERMENULUI 'ETICĂ'

Cel mai adesea, limbajul vieţii cotidiene nu face o diferenţă clară între etică şi morală; ambele cuvinte se referă la 'principiile de conduită care guvernează un individ sau un grup'.

Dar în sens propriu, etica este studiul moralei. Deşi se ocupă de morală, etica nu este tot una cu morala. Etica este un tip de investigaţie (care include atât activitatea de investigare, cât şi rezultatele acesteia), pe când morala este obiectul de studiu al eticii.

MORALAETICA

investigaţie +rezultatele acestei investigaţiiviaţa reală

fapte concreteoameni vii

reflecţieIdei abstracteprincipii generaleDar ce este morala?

Putem defini morala drept standardele unui individ sau grup privind ceea ce este corect şi incorect în comportarea noastră, bine şi rău în modul nostru de a ne trăi viaţa.

STANDARDE (CRITERII) MORALE

NORMELE: definesc ce fel de acţiuni credem că sunt moral corecte sau incorecte.

reguli generale, precum „Spune adevărul!“, „Să nu furi!“, sau „Respectă-ţi promisiunile!“

VALORILE: definesc ce fel de lucruri credem că sunt moralmente bune sau rele.

Judecăţi apreciative, precum „Sinceritatea este bună“ sau „Furtul este rău“.

NORMELE MORALE

Puteţi da câteva exemple de norme morale?

Greu de presupus că, printre exemplele care v-au venit în minte, nu figurează reguli precum:

„Să nu minţi!“

„Să nu ucizi!“

„Să nu furi!“

Privind mai atent, observăm că toate aceste reguli sunt, totodată, şi porunci religioase (din Decalog) şi prescripţii juridice. Nu există practic reguli PUR MORALE, care să aparţină exclusiv moralităţii şi care să nu funcţioneze şi ca norme religioase, juridice sau cutumiare.

Pentru a defini elementele specifice care fac ca o anumită regulă de comportare să fie morală, trebuie să definim în prealabil conceptul de normă în general şi componentele necesare ale oricărei reglementări normative.

NORMELE

O normă este o regulă de comportare, explicit afirmată ca model social de acţiune, deliberat acceptată şi respectată de către indivizi.

De ce este nevoie de norme în viaţa socială?

O normă ar fi absurdă dacă ar cere un comportament imposibil.

Orice normă raţională şi socialmente utilă presupune un agent liber, care poate să facă, dar nu este nevoit să facă anumite lucruri.

O normă ar fi inutilă dacă ar cere un comportament inevitabil.

Libertatea voinţei: capacitatea cuiva de a alege una dintre mai multe alternative practice.

Multe alte opţiuni ale unui individ au consecinţe serioase asupra altor oameni; aceste alegeri nu sunt socialmente indiferente; prin urmare, ele trebuie să fie reglementate de anumite norme.

Prima funcţie socială a normelor este socializarea indivizilor, care face ca viaţa socială să fie mai mult sau mai puţin uniformă şi previzibilă, atât în beneficiul individului, cât şi al comunităţii sociale.

NORMELE

Unele opţiuni individuale nu au consecinţe serioase asupra celorlalţi; individul are dreptul să aleagă după cum îi place.

STRUCTURA NORMELOR

1

Autoritatea normativă 'forţa' sau instanţa care emite norma, capabilă să impună respectarea ei.

2

Subiectul normeio categorie de oameni, subordonaţi autorităţii normative şi de la care se aşteaptă să respecte norma.

3

Domeniul de aplicaţieo clasă de situaţii şi contexte practice în care autoritatea solicită respectarea unei reguli.

4

Regula de acţiuneun anumit model specific de comportament, inteligibil şi comunicabil printr-o expresie normativă.

5 Sancţiunile

consecinţele actelor cuiva, impuse de către autoritatea normativă recompense pentru respectarea

regulilor pedepse pentru încălcarea regulilor.

NORME JURIDICE NORME MORALE

EXPRESII NORMATIVE

majoritatea sunt prohibiţii, dublate de interdicţii morale; nu şi vice versa;

interdicţiile legale au drept scop impunerea unei minime sociabilităţi

atât prohibiţii cât şi obligaţii, care nu pot fi reglementate legal;

unde legea enunţă numai o interdicţie, moralitatea adaugă o datorie care nu poate fi impusă legal; moralitatea urmăreşte o maximă sociabilitate.

Furtul este un delict. Să nu furi! – Fii generos!

Minciuna este interzisă.

Omorul este o crimă.

Să nu minţi! – Spune adevărul!

Să nu ucizi! – Salvează o viaţă dacă poţi!

AUTORITATEA

internă sau autonomă:voinţa proprie, conştiinţa

morală

externă sau heteronomă:

Parlament, guvern, administraţie, etc.

NORME JURIDICE NORME MORALE

SUBIECTUL

cetăţeanul unui anumit stat, membrul unei

comunităţi locale, etc.

Fiinţa umană:orice persoană liberă, matură şi

responsabilă

NORME JURIDICE NORME MORALE

SANCŢIUNILE

numai pedepse; atât pedepse cât şi recompense

de natură fizică;

impuse de către o autoritate externă

de natură psihologică ori spirituală

impuse de reacţiile celorlalţioameni, dar în primul rând devocea interioară a conştiinţeimorale proprii

NORME JURIDICE NORME MORALE

VALORILE MORALE

Atunci când acţionează moral, individul este călăuzit de propria conştiinţă morală, care îi spune dinlăuntru ce ar trebui să facă ori să nu facă orice om în calitate de fiinţă raţională şi responsabilă.

1

Cum este posibil ca propria noastră conştiinţă individuală să ne spună ce este universal bine sau rău?

2

De ce ar trebui să ne supunem vocii interioare a conştiinţei noastre morale?

VALOARE:ceva important,

vrednic de respect

Valoarea este intrinsec normativă:noi înşine ne impunem să facem ori să nu facem anumite lucruri deoarece noi apreciem că unele lucruri sunt maiimportante decât altele.

Valorile sunt studiate de un domeniu specific al filosofiei, numit AXIOLOGIE. Există patru teorii axiologice esenţiale: subiectivismul, obiectivismul, relativismul şi universalismul.

MORAL VALUES

•subiectivist•cultural & eticrelativism

•obiectivist•universalistabsolutism

SUBIECTIVISMUL

VALOAREAgust sau PREFERINŢĂindividuală

orientată de PLĂCERE

Valoarea nu are nimic de a face cu obiectul evaluat; ea se bazează numai pe nevoile, plăcerile şi gusturile subiectului. Lucrurile sunt ceea ce sunt – nu există nici o valoare în ele. Noi punem valoarea în lucruri.

Unii adoră fotbalul, alţii tenisul; unora le place jazzul, altora manelele; unii preferă vacanţa la mare; alţii la munte etc.

Unora le place să tortureze animale; altora să violeze şcolăriţe; unora le place să mintă şi să înşele; altora să-şi bată nevestele şi copiii.

=

Fapt psihologic: Întâmplător A adoră un lucru X, pe când B detestă X, preferând Y. Şi ce dacă?

Formă spirituală: adevărul este important în el însuşi, fie că lui A sau B îi place sau nu.

În contrast cu preferinţele, care sunt totdeauna personale, valorile sunt impersonale, deasupra gusturilor individuale.

Valoarea nu este ceva care accidental există sau nu, ci este ceva care ar trebui să existe.

Preferinţele exprimă EUL. Gusturile noastre ne fac mai mult sau mai puţin diferiţi unii de alţii.

Valorile aparţin identităţii noastre spirituale cu o anumită comunitateculturală. Ele ne fac să fim cu toţii mai mult sau mai puţin identici.

Tratând moralitatea ca pe o chestiune de gust arbitrar, subiectivismul este inacceptabil.

SUBIECTIVISMUL

VALOARE PREFERINŢĂ

RELATIVISMUL CULTURAL ŞI ETIC

VALOAREA

CONVENŢIE SOCIALĂspecifică unei anumite culturi

Revelată de INTUIŢIE,neputând fi universaladevărată sau falsă

=

Fiecare comunitate culturală consacră un sistem de valori, impuse membrilor săi prin educaţie şi prin presiunea grupului asupra dizidenţilor.

Fiecare comunitate culturală posedă propriile valori specific, care îi definesc unicitatea şi care nu pot fi sesizate şi înţelese adecvat de celelalte culturi.

Valorile sunt generale, dar niciodată universale.

Aceasta este o perspectivă normativă, care susţine că nu pot exista criterii obiective şi raţionale prin care putem soluţiona disputele şi dezacordurile.

RELATIVISMUL CULTURAL ŞI ETIC

Faptul că diferite culturi sunt în dezacord asupra valorilor morale nu dovedeşte că acordul obiectiv este imposibil.

Nu trebuie să confundăm toleranţa şi respectul faţă de diversitate cu relativismul. Fie respectul şi toleranţa sunt valori sustenabile raţional, fie sunt la rândul lor relative, lipsite de semnificaţie obiectivă. Prin urmare, valorile respectului şi toleranţei nu oferă temei pentru acceptarea legitimităţii relativismului etic.

Trebuie să distingem dezacordul asupra principiilor etice de cel care priveşte aplicarea principiilor generale precum dreptul la viaţă şi libertate.

Nu trebuie să pretindem eticii precizie şi certitudine de tip matematic. În locul unor “dovezi certe” trebuie să acceptăm o “justificare raţională” a judecăţilor etice, aşa cum o facem în alte domenii precum medicina, istoria şi dreptul.

RELATIVISMUL CULTURAL ŞI ETIC

De ce diferitele rase, grupuri etnice şi confesionale sunt compatibile numai cu un sistem de valori specific? Trebuie să existe un misterios 'suflet colectiv', capabil să perceapă valori specifice, dar incapabil să înţeleagă valorile altor grupuri.

De ce, indiferent cât de diferite, toate culturile şi civilizaţiile preţuiesc aceleaşi specii de valori: vitale, utilitare, adevărul, frumosul, binele, dreptatea şi sacrul?

Culturile percep în mod diferit valori universale.

ABSOLUTISM

OBIECTIVISMUL

VALOAREA

PROPRIETATE intrinsecă a unui obiect, similară cu greutatea, volumul sau densitatea

accesibilă printr-un act de CUNOAŞTERE,care poate fi adevărată sau falsă

=

Prototipul obiectivismuluieste valoarea de întrebuinţare,definită prin anumiteproprietăţi fizice.

O maşină bună trebuie să posede anumite componente (motor, roţi, frâne etc.) şi anumite proprietăţi măsurabile (putere, viteză, consum, confort, siguranţă), cel mai bine cunoscute de experţi: ingineri, drivers.

OBIECTIVISMUL

VALOAREA

PROPRIETATE intrinsecă a unui obiect, similară cu greutatea, volumul sau densitatea

accesibilă printr-un act de CUNOAŞTERE,care poate fi adevărată sau falsă

=

Prototipul obiectivismuluieste valoarea de întrebuinţare,definită prin anumiteproprietăţi fizice.

O maşină bună trebuie să posede anumite componente (motor, roţi, frâne etc.) şi anumite proprietăţi măsurabile (putere, viteză, consum, confort, siguranţă), cel mai bine cunoscute de experţi: ingineri, drivers.

Obiectivismul are dificultăţi înabordarea valorilor spirituale.

Care sunt proprietăţile măsurabile ale unei piese muzicale?

Dar ale unui bun partener, prieten soţ / soţie sau iubit?

Sau caracteristicile obiective ale unui Dumnezeu 'bun' ?

VALORILE MATERIALE sunt divizibile şi doi oameni nu se pot bucura integral de aceeaşi valoare materială, în acelaşi timp.

VALORILE SPIRITUALE sunt indivizibile şi pot fi împărtăşite simultan şi integral de oricâţi indivizi.

OBIECTIVISMUL

UNIVERSALISM

Nu putem exclude în principiu posibilitatea unor valori universale, precum viaţa, sănătatea, libertatea, fericirea, prietenia, onestitatea, curajul etc., chiar dacă în timp şi spaţiu diferite culturi sunt în dezacord în ceea ce priveşte formele specifice de promovare şi apărare a unor astfel de valori.

Existenţa unor valori universale nu este dată etern şi pretutindeni, ci este un proces istoric de evoluţie şi progres al umanităţii, un proiect mereu incomplet de creaţie a unor criterii raţionale ale comportamentului etic în toate culturile şi civilizaţiile lumii.