ACCEPŢIUNI POPULARE ALE

TERMENULUI ETICĂ

ACCEPŢIUNI POPULARE ALE TERMENULUI “ETICĂ”

Ce înţelegeţi prin cuvântul “etică” ?

Într-un studiu de-acum clasic, sociologul american RAYMOND BAUMHART a pus unui număr de aproximativ 100 de oameni de afaceri din SUA următoarea întrebare:

Baumhart a colecţionat următoarele răspunsuri tipice:

Comportamentul etic are de-a face cu ceea ce sentimentele mele îmi spun că este bine sau rău.

ACCEPŢIUNI POPULARE ALE TERMENULUI “ETICĂ”

Sentimentele sunt nişte procese psihice foarte subiective. Diferiţi indivizi au foarte adesea sentimente opuse în situaţii similare.

Ar trebui să existe câte un comportament etic pentru fiecare individ, în funcţie de sentimentele sale.

Comportamentul etic trebuie să fie unul general acceptat de către membrii unei anumite comunităţi.

Sentimentele nu pot fi total controlatede către raţiune; de regulă, evoluţia lor este imprevizibilă şi nu se supune voinţei noastre.

Un anumit individ ar trebui să se comporte etic în diferite moduri, în funcţie de dispoziţia sa momentană.

Comportamentul etic ar trebui să fie unul consecvent, stabil, independent de stări emoţionale pasagere.

Nimeni nu-şi poate autoimpune voluntar sentimentele.

Comportamentul etic este guvernat de voinţa noastră liberă.

Orice dispută raţională privind o problemă etică ar fi imposibilă.

Foarte adesea, dilemele etice ne fac să ne angajăm în dispute raţionale.

ACCEPŢIUNI POPULARE ALE TERMENULUI “ETICĂ”

Raţionalistă şi individualistă, cultura occidentală îi face pe oameni să creadă că raţiunea este instrumentul interesului egoist, calculat şi “rece”. Această premisă este falsă.

Pe de altă parte, aceşti oameni presupun că purtarea etică este mai mult sau mai puţin altruistă, implicând grija faţă de ceilalţi. Această premisă este corectă.

Dacă raţiunea ne face să fim egoişti, atunci comportamentul etic trebuie să implice o puternică influenţă a “inimii”, care este “caldă” şi sensibilă.

Dar sentimentele nu ne determină întotdeauna să acţionăm etic. Ele sunt moralmente neutre. Unul şi acelaşi sentiment poate fi asociat atât cu un comportament etic, cât şi cu unul nonetic.

Comportamentul etic nu se poate defini prin reacţii emoţionale.

ACCEPŢIUNI POPULARE ALE TERMENULUI “ETICĂ”

Etic înseamnă ceea ce este în acord cu credinţa mea religioasă.

ACCEPŢIUNI POPULARE ALE TERMENULUI “ETICĂ”

FAPTE care infirmă ideea unei conexiuni necesare şi unilaterale între etică şi religie:

Există credincioşi care comit fapte imorale şi atei care se comportă etic.

Există o relativă independenţă a codului moral faţă de corpul dogmatic al diferitelor religii; credinţe antagonice (creştinism, Islam, iudaism, buddhism etc.) susţin reguli morale compatibile, în mare parte identice.

Religia nu este singurul factor activ în relaţia ei cu moralitatea. Ethosul specific al unei comunităţi culturale îşi pune amprenta asupra credinţei religioase, căreia îi conferă o notă particulară şi o orientare aparte.

Camăta pentru creştini, musulmanişi evrei

Valoareamunciiîn marileconfesiunicreştine

Ortodoxie: pedeapsă divină

Catolici: munca în slujba lui Dumnezeu se bucură de o înaltă apreciere, pe când munca umilă este depreciată

Protestanţi: afacerile profitabile = un semn de protecţie divină

ACCEPŢIUNI POPULARE ALE TERMENULUI “ETICĂ”

Eticul constă în standardele de comportament acceptate în societate.

ACCEPŢIUNI POPULARE ALE TERMENULUI “ETICĂ”

Obiceiurile tradiţionale îi sunt impuse individului de apăsarea istorei şi de presiunea mulţimii.

Moralitatea se întemeiază pe libertatea individului de a-şi alege modul de viaţă, asumându-şi anumite responsabilităţi.

Obiceiurile tradiţionale sunt cel mai adesea incomprehensibile. “De ce culoarea de doliu este negru?” “Pentru că aşa cere datina”. Cutumele sunt respectate în virtutea unui conformism mimetic.

Normele morale se susţin cu argumente raţionale. “De ce trebuie să spui adevărul?” “Pentru că dacă toţi ar fi sinceri numai atunci când le convine, atunci nimeni nu ar mai fi credibil şi viaţa socială ar fi grav perturbată.” Normele morale sunt respectate în virtutea raţionalităţii lor.

Obiceiurile tradiţionale sunt locale şi particulare, specifice unui anumit mediu cultural şi unei anumite epoci istorice. Ele sugerează o perspectivă extrem relativistă .

Regulile morale se pretind universale, adică valabile pentru orice fiinţă umană, în toate timpurile şi oriunde. Chiar dacă această pretenţie nu se susţine de cele mai multe ori, normele morale sunt universalizabile.

Adepţii acestei viziuni nu fac nici o diferenţă între regulile etice şi obiceiurile tradiţionale, specifice unei anumite comunităţi culturale. Dar această confuzie duce la consecinţe inacceptabile.

ACCEPŢIUNI POPULARE ALE TERMENULUI “ETICĂ”

A te comporta etic înseamnă să respecţi legea.

ACCEPŢIUNI POPULARE ALE TERMENULUI “ETICĂ”

În principiu, respectarea legii este o datorie etică. O moralitate individuală sau publică precară face ca orice sistem legal – oricât de bine articulat pe hârtie – să fie ineficient. [Nu este exemplul României de azi concludent?]

Orice lege poate fi evaluată din punct de vedere etic. Unele reglementări legale sunt considerate drept imorale de către anumiţi indivizi sau grupuri sociale. [Avortul? Căsătoriile gay? Euthanasia? Pedeapsa capitală? Etc.]

Legea nu poate şi nu trebuie să reglementeze fiecare aspect şi fiecare moment din vieţile noastre. Sistemul juridic oferă numai un cadru normativ general al vieţii economice, care trasează limitele libertăţii individuale.

Legea ne arată cum să procedăm, dar nu ne spune ce trebuie să facem. Legea se referă la mijloacele permise de acţiune, dar nu prescrie scopurile, deciziile şi opţiunile fiecărui individ.

Legile sunt naţionale; normele morale se pretind a fi universale. Perspectiva legalistă conduce la relativism etic.

ACCEPŢIUNI POPULARE ALE TERMENULUI “ETICĂ”

Se pot distinge diferite relaţii între comportamentul etic şi cel legal în afaceri.

Uneori nu există reglementări legale care să solicite anumite decizii sau acţiuni; şi totuşi, din punct de vedere etic, managerii şi investitorii consideră că au obligaţia de a face sau de a nu face anumite lucruri – după cum ilustrează cazul Merck & Co.

În anumite situaţii, se poate ivi un conflict deschis între prevederile legale şi standardele etice. Legiuitorii sau judecătorii pot impune legi sau verdicte care generează serioase dileme etice sau chiar unele consecinţe imorale - după cum demonstrează cazul Du Pont de Nemours.

Destul de frecvent, o reglementare legală este incapabilă să rezolve o problemă etică. Dimpotrivă, în loc să facă dreptate, legea poate să creeze noi probleme, lăsând chestiunea etică nerezolvată sau chiar sporind dificultăţile soluţionării sale – după cum o demonstrează în mod dramatic cazul Resistol.

ACCEPŢIUNI POPULARE ALE TERMENULUI “ETICĂ”