TULBURARILE FOBICE

CRITERII DSM IV A. Frici persistente si irationale, excesive si nerezonabile

determinate de prezenta sau anticiparea unui obiect specific sau o situatie.

B. Expunerea la stimulul fobic provoaca invariabil un raspuns anxios imediat care poate lua forma unui atac de panica situational sau situational predispus.

C. Persoana recunoaste ca frica este excesiva si nerezonabila.

D. Situatia fobica este evitata, sau altfel indurata cu multa anxietate si suferinta.

E. Comportamentul de evitare, anticiparea anxioasa sau suferinta interfera marcat cu rutina normala a pacientului, functionarea academica sau ocupationala sau activitatile sociale.

F. Anxietatea, atacurile de panica, comportamentul de evitare asociate cu un obiect sau o situatie specifice, nu sunt mai bine evaluate in cadrul ator afectiuni ().

TIPUL: Animale Mediu natural Sange-injectii-ranire Situationale Alt tip

PREVALENTA: ~12%; > la femei Cursul natural este cronic; procent modest (~16%)

remisiuni spontane. ASPECTE GENETICE: studiile familiale: rudele probanzilor au un risc de 3 ori

mai mare decat lotul de control pentru fobii simple studiile pe gemeni (concordanta > pentru fobia de

animale) Explicatie posibila: diateza pentru anxietate, care se poate

manifesta printr-o gama larga de plangeri anxioase.

DEBUT: precoce 7-9 ani pentru fobiile de animale, de mediu, sange-injectii; ~20 de ani claustrofobia

Fricile specifice sunt comune la copii de 4-6 ani (71%) ating apogeul la 7-9 ani (87%) pentru a scadea catre 10-12 ani (68%) (Muris, 2000)

Fricile usoare sunt un fenomen de dezvoltare tranzitoriu in procesul de dezvoltare cognitiva a copilului.

Majoritatea dispar spontan Un subgrup va amplifica aceste frici, probabil din

cauza trasaturilor temperamentale genetice (ex: inhibitia comportamentala, afectivitatea negativa).

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL: Atacul de panica Agorafobia Fobia sociala Tulburarea de stres posttraumatic Tulburarea obsesiv-compulsiva

TRATAMENT: Terapie cognitiv comportamentala: expunere, interventii cognitive pentru corectarea interpretarilor

catastrofice.

FOBIA SOCIALA

CRITERII DSM IV A. Frica marcata si persistenta de una sau mai multe situatii sociale

in care este expusa unor persoane necunoscute sau posibilei examinari a celorlalti. Subiectul se teme ca va actiona intr-un fel (sau va avea simptome anxioase) care va fi umilitor sau stanjenitor pentru el.

B. Expunerea la situatia sociala temuta provoaca aproape invariabil anxietate (sub forma unui atac de panica).

C. Persoana recunoaste frica excesiva si nerezonabila. D. Situatiile sociale care provoaca frica sunt evitate sau suportate cu

teama intensa si discomfort. E. Evitarea, anxietatea anticipatorie sau suferinta in situatia sociala

fobogena interfera marcat cu functionarea sociala normala a subiectului.

F. Sub 18 ani sunt necesare 6 luni de evolutie. G. Teama sau evitarea nu sunt consecinta fiziologica directa a unei

substante sau conditii medicale sau a altei tulburari mintale.

TRASATURI CLINICE Situatii trigger obisnuite:

Vorbitul in public Mancatul, scrisul, intalnirea unor persoane noi sau de

sex opus, mersul la o petrecere, intalnirea cu autoritati.

Simptome clinice: Fizice (neurovegetative), Cognitive (cognitii maladaptative despre situatiile

sociale), Comportamentale (evitarea fobica).

DEBUT: copilarie si adolescenta rar dupa 25 ani debutul precoce (>15 ani) este asociat cu risc crescut de comorbiditate

(depresie) COMORBIDITATE (crescuta: 70-80%): tulburare de panica cu agorafobie tulburare anxioasa generalizata episod depresiv major dependenta de substante si alcool tulburarile de personalitate ===== creste severitatea anxietatii sociale creste disabilitatea creste suicidul EVOLUTIA: cronica rar tratata consecinte asupra calitatii vietii (scoala, profesie, relatii interpersonale)

DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL: Timiditatea normala Tulburarea de personalitate de tip evitant Tulburarea de panica (cu/fara agorafobie) Tulburarea de personalitate de tip schizoid Tulburarea dismorfica

TRATAMENTUL: scop: reducerea anxietatii si a comportamentului de

evitare tratarea afectiunilor comorbide tratamentul farmacologic: SSRI psihoterapie-cognitiv comportamentala,

interpersonala, etc.