tudor vianu

7/21/2019 Tudor Vianu

http://slidepdf.com/reader/full/tudor-vianu-56e096a397016 1/6

PROBLEMATICA VALORILOR LA

TUDOR VIANU

Cristocea Georgiana

Filosofie

Anul II



PROBLEMATICA VALORILOR

TUDOR VIANU

Tudor Vianu s-a afirmat ca filosof, estetician, teoretician şi critic literar. El a lăsat

opere strălucite în filosofia culturii şi estetică. A exprimat permanent o poziţie raţionalistă şi

umanistă, fiind, totodată, un profesor exemplar prin rigoare şi temeinicie. A fost un gânditor

sistematic, cu ocaţia sintezelor teoretice, un mare erudit şi umanist. !ucrările sale sunt

riguroase construcţii sistematice, urmărind eoluţia pro"lemelor şi ordonarea lor. #pirit clasic,

raţionalist, el se remarcă prin claritate şi profunzime, prin disciplină intelectuală seeră, printr-o expresie concentrată şi rezumatiă. $perele sale sunt lucrări de referinţă. %rincipalele

sale lucrări&

' Estetica - ()*+-()*, în două olume

' ntroducere în teoria alorilor - ()+

' /ilosofia culturii - ()++

' Tezele unei filosofii a operei - ()+0, pu"licată postum

CULTUR !I VALOARE

Tudor Vianu este interesat în principal de pro"lemele culturii, asupra cărora a ela"orat

o teorie consistentă. %otriit lui, cultura exprimă suma alorilor create de om, mediul în care

el îşi do"ândeşte caracteristicile ireducti"ile. 1ar, mai presus de orice, cultura este un

patrimoniu al alorilor, un uniers axiologic 2axiologie - 1isciplină filozofică aând drepto"iecti studiul alorilor 2morale33 în care omul îşi do"ândeşte demnitatea sa.

El porneşte de la o definiţie analogică a culturii, analogică în raport cu cultura

pământului, considerând că orice definiţie tre"uie să ai"ă în edere trei factori& un su"strat

natural, o aloare care orientează creaţia şi actul de creaţie propriu-zis. 4n centrul definiţiei

sale stă conceptul de aloare, pe care o defineşte ca fiind o"iectul unei dorinţe. "Dorin#a

cu$rin%e &alorile ca $e o'iectele ei corelati&e()

Valoarea este, deci, ţinta unei aspiraţii, expresie a unui ideal sau scop. "E*ist+ %eci totat,tea &alori c,te as$ira#ii &i'rea-+ .n sufletul o/enesc)( Actul cultural constă în



introducerea unui o"iect, prin creaţie umană, în sfera unei alori. %rin creaţie, omul inesteşte

un o"iect cu o anumită aloare şi, deci, îl integrează culturii, îl înalţă din natură în cultură.

5ultura, mai spune el, constă în 6intro%ucerea o'iectelor acestei lu/i .n sfera feluritelor

&alori(0 astfel lumea capătă sens iar lucrurile, priite din perspectia unor alori, do"ândesc

anumite semnificaţii umane.

1efinind cultura ca ansam"lu structurat de alori, Vianu situează alorile la intersecţia

dintre dorinţe şi neoi, pe de o parte, şi o"iectele corelatie acestora, care au capacitatea de a

le satisface, pe de altă parte& 12curt s$us0 o &aloare este o'iectul unei %orin#e) Aceast+

%orin#+ $oate s+ fie la r,n%ul ei fi-ic+ sau /oral+) Un lucru care .ntruc3i$ea-+ .n sine o

astfel %e &aloare0 un lucru care $rin $re-en#a sau $rin .ntre'uin#area lui $oate s+

satisfac+ aceast+ %orin#+ se nu/e4te 'un1)

$rice aloare, deşi rămâne şi o proiecţie ideală, se întruc7ipează relati şi gradual într-

un suport fizic 2o"iect, operă, imagine, comportament, acţiune3, prin care îşi exprimă existenţa

şi este încorporată în plasma ieţii concrete. 5ultura delimitează în aria socialului tot ceea ce a

adus omul specific în câmpul existenţei, creaţiile şi mi8loacele care alcătuiesc mediul specific

al existenţei umane. 1Prin lucrarea tuturor creatorilor0 $rin te3nic+ 4i $rin art+0 $rin

o$ere 4tiin#ifice 4i $rin institu#ii0 $rin co%ific+ri 4i $rin ritualuri0 ne .ncon5ur+/ cu un

/e%iu a*iologic con%i#ional1)

4n concepţia sa, Vianu pune un accent deose"it pe actul cultural, adică pe ideea de

creaţie. Vianu ela"orează o concepţie proprie asupra culturii, pe care o denumeşte 6concepţie

actiistă9, deoarece are în centrul ei ideea rolului acti al su"iectului cultural. 5ultura este

deci procesul acti de creare a alorilor, de întrupare a alorilor în "unuri de ciilizaţie şi de

alorificare a lor conform neoilor şi tre"uinţelor umane.

El încearcă să com"ine teza autonomiei alorilor cu perspectiele psi7ologiste,

respingând, totodată, poziţiile extreme ale acestora. 4ntre o"iectiism şi su"iectiism, Vianu

consideră că alorile exprimă posi"ilitatea unei adaptări satisfăcătoare între lucruri şiconştiinţă. Vianu respinge atât psi7ologismul radical, care reduce aloarea la simple trăiri

su"iectie, cât şi materialismul, care confundă aloarea cu lucrurile în afară relaţiei lor cu

omul.

1eci aloarea este o relaţie a conştiinţei su"iectie cu lumea o"iectiă. 1eşi sunt

expresia su"iectiităţii, prin creaţie, alorile au o"iectiitate şi ala"ilitate socială, fiind

împărtăşite de grupuri umane. Ele sunt determinate de neoile umane, răspund unor dorinţe

determinate, unor tre"uinţe, sunt expresia muncii şi a creatiităţii umane, dar au în acelaşitimp şi un caracter social. 5oncepţia sa încearcă, aşadar, să concilieze determinările su"iectie



şi o"iectie, indiiduale şi sociale, raţionale şi afectie ale alorilor. Valorile reprezintă o zonă

intermediară între conştiinţă şi lucruri, o zonă autonomă dar care se află în acelaşi timp în

corelaţie cu cele două realităţi, fiind o punte între su"iect şi o"iect. #u"stanţa alorilor este

asigurată totdeauna de realităţi la care conştiinţa umană se raportează în mod necesar. 1e aici

decurge o"iectiitatea alorilor, pe care Vianu o numeşte 6excentricitatea alorilor9, afirmând

că ele sunt cuprinse de conştiinţă ca nişte realităţi exterioare ei.

AUTONOMIA VALORILOR

!umea alorilor culturale este de mare complexitate, afirmă Vianu. Valorile se

diferenţiază între ele, dein autonome în eoluţia istorică a culturii şi sunt ireducti"ile unele la

altele, deşi ca geneză au temeiuri asemănătoare. Toate la un loc exprimă gama foarte "ogată şi

diersă a existenţei umane. erar7ia alorilor e diferită de la o epocă la alta. "Anali-a

criteriilor %e gru$are ale &alorilor ne6a ar+tat c+ fiecare &aloare a$ar#ine unui siste/

ra#ional %e coor%onate) O &aloare $oate fi real+ sau $ersonal+0 /aterial+ sau s$iritual+0

/i5loc sau sco$0 integra'il+0 neintegra'il+ sau integrati&+0 li'er+ sau a%erent+ fa#+ %e

su$ortul ei concret0 $erse&erati&+ sau a/$lificati&+ $rin sensul 4i ecoul .n con4tiin#a

su'iectului %e-i%erati&()

4n funcţie de aceste criterii, Vianu face o ierar7ie a celor opt tipuri de alori&

economică, itală, 8uridică, politică, teoretică, estetică, morală, religioasă. 4n această scară,

alorile instrumentale, care îndeplinesc funcţia de mi8loc 2economică, itală, 8uridică,

politică3, sunt situate în partea de 8os a ierar7iei, iar alorile care îndeplinesc funcţia de scop

se află în fruntea acesteia. 4ntre aceste alori există relaţii de coordonare şi de influenţare

reciprocă, dar ele sunt 6ireducti"ile9 unele la altele. 57iar dacă genetic au fost conexate,

alorile au do"ândit treptat autonomie.

:ant este cel care a teoretizat şi a fixat independenţa celor trei clase mari de alori&

teoretice, morale, estetice 2adeăr, "ine, frumos3. /iecare aloare poate fi definită prin

caracterele sale diferenţiatoare, prin aspiraţiile aspecifice pe care le satisface, prin finalitatea

lor umană. Valoarea economică răspunde neoii de întreţinere a ieţii, aloarea teoretică

neoii de a organiza şi codifica experienţa, iar aloarea etică neoii de a reglementa

raporturile armonioase între semeni. %entru a exprima această calitate a alorilor, Vianu

afirmă că ele sunt 6iraţionale9 în fondul lor, pentru că&



Bi'liografie

• Tudor Vianu, Opere, ol.=, >ucureşti, Editura ?inera ()0)<• 7ttp&@@.romlit.ro@tudorBianuBBperioadaBpost"elic

tudor vianu

Documents