Trenul sfarsitului lumii

Lavinia Balulescu,

Am scris de multe ori despre jegul din trenurile Romaniei, despre infectia si molima de acolo. Despre compartimente in care, daca s-ar lua probe, nu ar fi exclus sa se descopere ciuma bubonica. Despre caile ferate atat de distruse incat trenul are mers de caruta. Despre faptul ca inauntru este mereu prea frig sau prea cald. Azi as vrea sa ma refer si la calatorii autohtoni care, uneori, isi merita trenurile.

Pentru a-i studia este necesar sa-i impartim in mai multe categorii.

Primul si cel mai intalnit este calatorul tip porc. Pute si isi lasa in urma toate resturile. Pachete goale de tigari, ambalaje goale, pungi, sticle, servetele cu muci, resturi de sandvisuri, flegme, coji de oua, seminte, piele de crenvursti, bucati de salam, pahare goale de cafea. Totul ramane in urma, in compartiment, aruncat desigur pe jos sau cel mult indesat intre scaune. In toaleta si asa infecta, calatorul de tip porc se pisa peste tot, pe jos, pe pereti, in chiuveta, numai nu in wc. In rest, fie se descalta si picioare lui degaja duhoare, fie sta incaltat cu picioarele intinse pe scaunul de vizavi. Calatorul tip maimuta. Ajunge la gara pus pe scandal si isi gaseste foarte usor victimele. Se cearta cu cine apuca, muta bagajele celorlalti, trage, impinge, scuipa si injura. Are cu el un bagaj mare, pe care il abandoneaza in mijlocul drumului, fara sa-i pese ca oamenii nu au loc. Sau are mai multe valize cu care umple toate compartimentele de bagaje, iar daca este rugat sa faca loc si altora urla ca el a fost primul. Calatorul tip papagal. Vorbeste atat de mult incat genereaza in ceilalti calatori nevoia de a-si smulge parul din cap. De cele mai multe ori, soarta il plaseaza intr-un compartiment in care nimeni nu are chef de vorba. Stie totul despre tot, poate aborda orice subiect cu usurinta si povesteste acelasi lucru de mai multe ori. Sunt situatii in care oamenii se muta incet-incet in alte compartimente, mai ales in cazul drumurilor foarte lungi. Spre deosebire de celelalte doua tipuri, calatorul tip papagal este totusi inofensiv. Calatorul tip sobolan.A venit in tren sa fure sau sa cerseasca, se intoarce de undeva de la furat sau tocmai a fost eliberat din puscarie. Are cu el mereu ceva de baut si uneori da drumul tare la manele pe telefon. Trage parturi, ragaie, vorbeste tare la telefon, injurand, iar uneori fluiera daca vede o persoana de gen feminin. Nu are bilet si nici bani de spaga, dar are cutit. Daca prin absurd adormi in preajma lui, stii bine ca te vei trezi fara bani in buzunar.Calatorul bovin. Se urca mereu in vagonul gresit, apoi se ia la harta cu cel despre care crede ca sta pe locul lui. Nu mai vrea sa se ridice, isi scoate biletul, face o scena, cheama controlorul, urla la toata lumea, sustine ca el are 39, "uite, scrie aici 39, vedeti bine ca 39 e locul meu". Flutura biletul in stanga si-n dreapta, pana cand cineva descopera ca ar fi 39 din vagonul doi, nu din trei. Desigur, urmeaza alte zece minute de convingere, iar pana la urma calatorul bovin pleaca invins si pufnind.

Ar mai fi si alte categorii, dar treaba sta in felul urmator. Nu prea conteaza ce tip de calator esti. Toti, absolut toti cei care pun piciorul in trenurile din Romania, indiferent cine sunt, toti sunt nevoiti sa suporte aceeasi mizerie, aceeasi hazna, acelasi biohazard. Intr-o lume paralela, oamenii sunt probabil platiti sa mearga cu CFR-ul. Asa, ca un fel de sarcina oribila de serviciu. "Uaaa, ce aiurea, ai mers cu trenul? Te platesc bine macar?". "Da, da, ma platesc foarte bine, altfel de ce crezi ca as pune piciorul in el?".

Pacat ca noi nu suntem insa in lumea care trebuie. Noi, europenii lu` peste. Noi, fraierii cu guma-n par care platesc bani grei pentru propria umilinta. Pace!